Sunteți pe pagina 1din 54

ANIMATIE SI AGREMENT

Definitii:

• Agrement=Petrecere plăcută a timpului; divertisment; amuzament; distracție.(conform DEX)

• Animatie=Mișcare vie și gălăgioasă într-un loc public; însuflețire vioiciune.(conform DEX).

• Animatoare=Persoană care animă un spectacol de varietăți, creând atmosfera; (conform DEX)

• Animatoare=Femeie de moravuri ușoare care însoțește un bărbat într-un local de consum. (conform DEX)

Agrementul din perspectiva turismului

Agrementul:ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor etc. puse la dispozitia turistilor sau unei unitati de cazare, statiuni sau regiuni turistice, pentru placere, distractie sau relaxare.

Din perspectiva turistilor, agrementul reprezinta:

-destindere si relaxare fizica;

-divertisment si dezvoltarea capacitatilor acestuia;

-satisfactie psihica;

-amuzament, comunicare.

Din perspectiva prestatorilor de servicii agrementul reprezinta:

-sursa importanta de venituri, de sporire a eficientei economice a activitatilor turistice;

-modalitate de fidelizare a clientilor.

Animatia din perspectiva turismului

Pentru industria ospitalitatii animatia reprezinta o activitate organizata si adaptata care are drept scop crearea tuturor conditiilor pentru petrecerea intr-un mod cat mai placut si util a sejurului, informarea clientilor si simularea consumului serviciilor hoteliere cu plata si fara plata .

In prezent, animatia a devenit o componenta obligatorie a activitatilor desfasurate de toate

tipurile de hoteluri si adaptata la specificul ofertei si a clientilor.

Din perspectiva turistilor, animatia reprezinta tot ceea ce contribuie la realizarea unui sejur agreabil prin evitarea plictiselii si a tendintelor de pasivitate pe care le induce viata moderna

Pentru prestatorii de servicii animatia reprezinta tehnica de organizare a divertismentului in centrele de vacanta

Definitia turismului

Una din cele mai vechi definitii ale cuvintului turism a fost data de catre economistul austriac Hermann Von Schullard in 1910. El a definit turismul ca pe o "suma de operatori, in principal de tip economic, care se refera direct la intrarea, stationarea si deplasarea strainilor in interioriul sau in exteriorul unei anumite tari, oras sau regiune."

Termenul turist si cel de turism sint folosite ca termene oficiale pentru prima data in 1937 de catre League of Nations. Astfel turismul este definit ca o calatorie mai lunga de 24 ore.

In 1941, Hunziker si Krapf, definesc turismul ca pe un "ansamblu de fenomene si relatii ce deriva din activitatea persoanelor nerezidente de a calatori si a stationa atita timp cit aceasta nu duce la stabilirea unei rezidente permanente sau este in relatie directa cu activitati care aduc cistiguri."

Mai tirziu, in 1976, Tourism Society of England defineste turismul ca fiind o "miscare temporara, pe termen scurt a persoanelor catre destinatii diferite de cele in care traiesc si muncesc, precum si toate activitatile intreprinse de acestia in timpul sederii la fiecare din destinatii. Turismul include deplasari in orice scop."

Istoria turismului

Din timpuri indepartate oamenii primitivi au calatorit din nevoia de a schimba terenul de vanatoare, apoi dupa ce au domesticit animale pentru a schimba terenul de pasunat.

In perioada antica oamenii instariti au calatorit spre zone diferite ale lumii pentru a vedea locuri deosebite cu forme speciale sau chiar lucrari de arta, pentru a intra in contact cu noi civilizatii, pentru a deprinde obiceiuri si graiuri noi sau pentru a degusta noi preparate culinare.

Istoria turismului European se poate spune ca a inceput odata cu pelerinajele medievale. Chiar daca acestea aveau un scop religios, istoriile pelerinilor aseamana aceasta experienta cu un fel de vacanta (holyday termen derivat din "holy day" ziua care are asociate activitati placute de relaxare). Pelerinii au creat diverse aspecte turistice care mai exista inca - suvenirurile aduse din locurile vizitate, obtinerea de credite la bancile straine si folosirea spatiului disponibil in mijloacele de transport existente (cum ar fi folosirea vapoarelor englezesti pentru transportul vinului).

In timpul secolului XVII, in Anglia exista o moda ca fii nobilimii sa fie trimisi in Europa pentru o experienta educativa complexa pe care o atingeau in timpul unui tur Paris-Geneva-Florenta- Pisa-Bologna-Venetia-Roma-Naples-Muntele Vesuviu-Innsbruck-Berlin-Dresden-Vienna- Potsdam-Munich -Heildelberg-Olanda denumit In secolul XVIII aceasta moda atinge apogeul sau si multi dintre vizitatori au fost pictati in timp ce vizitau Roma de catre Pompeo Batoni.

Turismul de masa

Turismul de masa a fost posibil odata cu dezvoltarea tehnologiilor ce au permis transportarea unui mare numar de persoane intr-un timp scurt catre locurile de interes turistic precum si odata cu cresterea interesului persoanelor pentru a beneficia de perioade de timp pentru distractie.

Pionierul turismului in masa a fost Thomas Cook care, pe 5 Iulie 1841, a organizat primul program turistic din istorie. Cook a organizat transportul pe calea ferata a unui grup de 570 de persoane carora le oferea intr-un singur pret: transport, hrana pe timpul calatoriei si intrarea intr-un club de distractii la 11mile departare.

Turismul de placere

Turismul pentru distractie a aparut odata cu industrializarea Marii Britanii - prima tara Europeana care a promovat importanta timpului de relaxare, initial in rindul marilor proprietari si mai apoi populatiei din clasa mijlocie.

Cox & Kings a fost prima agentie de turism formata in 1758 in Marea Britanie.

Originea turismului s-a pastrat in denumirile ulterioare pe care le gasim in diferite puncte ale lumii cum ar fi Promenade des Anglais la Nice, sau in denumirile multor hoteluri Hotel Bristol, Hotel Carlton sau Hotel Majestic.

Turismul CULTURAL

Este specific unor tari cu situri naturale sau artificiale, in special situri istorice.

Turismul RURAL

Este un ansamblu de bunuri si servicii, oferite spre consum persoanelor care, pe o perioada determinata, vin in mediul rural pentru relaxare, odihna, agrement.

Turismul rural = NU este gazduire in gospodaria taraneasca

AGROTURISMUL

sau turismul la ferma agroturistica:

se defineste ca activitatea capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria tarAGROTURISMUL

aneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti si consumul unor produse alimentare proprii.

pensiunile agroturistice: asigura o parte a mesei din productia proprie.

ECOTURISMUL

Turismul ecologic sau ecoturismul este un termen la moda care atrage tocmai prin caracteristica sa de a fi trendy.

In Occident, este la mare cautare turismul ecologic, cel care respecta natura, de la constructie pana la cea mai mica actiune a turistului,

In Romania, turismul ecologic este gresit asimilat u turismul rural. Peste 80% din oaspetii pensiunilor agroturistice din tara noastra sunt romani iar zonele cele mai cautate sunt Neamt, Bucovina, Bran, Sibiu si Delta Dunarii.

Turismul DE AFACERI

cuprinde mai multe tipuri de activitati si evenimente care au in comun faptul ca se calatoreste in scopuri legate de afaceri:

intalniri de afaceri;

calatorii incentive;

expozitii targuri de comert.

Turismul AUTOMOBILISTIC

Este o componenta a turismului rutier care mai cuprinde cicloturismul si motociclismul.

Include turismul efectuat cu autocare, microbuze si cu autoturismul propriu sau inchiriat.

Turismul DE SANATATE

Sau de tratament: este o forma specifica a turismului care imbina diferite forme de cura si tratament balneo-medical.

Se practica in statiunile balneo-medicale si climaterice cu bogate resurse naturale de cura:

ape minerale, termale, namoluri, cu efecte terapeutice, situate de obicei in zonele cu microclimat specific.

Turismul DE MUNTE

O destinatie pentru odihna, drumetie, refacere, aventura sau sport.

Este reprezentat prin 25 statiuni montane in 145 de cabane montane cu aprox 39.500 locuri de cazare (13,3 % din totalul locurilor de cazare)

Turismul DE SEJUR

Cuprinde activitatile turistice desfasurate la munte, la mare sau in statiuni balneo climaterice in care vizitatorii petrec o perioada de odihna, fac tratament sau practica sporturi de iarna intr-o statiune sau localitate turistica, de 7-30 zile, in functie de categoria de populatie angrenata.

Turismul DE ODIHNA

Are un caracter mai putin dinamic, cu un sejur mai lung, petrecut intr-o localitate care ofera conditii naturale adecvate statiune montana sau de litoral.

In sens strict, turismul de odihna este si turism de cura si ingrijire a sanatatii, dar odihna si destinderea sunt legate si de placerile gastronomice, de dorinta de vizitare a unor locuri necunoscute, a unor Turismul DE ODIHNA

obiective turistice.

Turismul DE RECREERE

Se caracterizeaza prin sejururi relativ scurte (la sfarsit de saptamana) si presupune o mobilitate mai accentuata a turistilor.

Turismul DE CIRCUIT

Sau itinerant: are ca specific faptul ca turistii, in perioada concediului lor, se deplaseaza succesiv in diferite localitati sau zone de interes turistic.

Turismul SPORTIV

Are la baza dorinta turistilor care sosesc in statiunile montane de a practica sporturi de iarna sau drumetii, iar cei care sosesc in statiunile de litoral de a practica si sporturi nautice.

Sporturile sunt: de iarna (pationar, schi, sanius…etc) sau

de vara (minigolf, schi nautic…etc).

Turismul RELIGIOS SI DE PELERINAJ

Programele au ca tema vizitarea unor obiective turistice reprezentative (Manastirile din Nordul Moldovei) sau cu ocazia unor evenimente deosebite dar si pelerinaj in locuri cu o puternica semnificatie religioasa (la Ierusalim, Muntele Athos).

Turismul PENTRU CUMPARATURI

Sau shopping:

forma de turism relativ recenta si se intalneste cu ocazia diverselor sarbatori sau datorita organizarii unor targuri si expozitii.

Turismul DE STUDII, PROFESIONAL, STIINTIFIC

se practica ca burse de studii sau profesionale, stagii de practica sau documentare stiintifica si se adreseaza studentilor, elevilor si specialistilor dintr-un anumit domeniu de invatamant sau stiintific.

Turismul DE TRANZIT

Presupune traversarea uneia sau mai multor tari avand ca destintatie finala tara de vacanta, durata tranzitului propriu-zis in cadrul excursiei fiind de 1-3 zile.

AGREMENTUL

Parte componenta a turismului modern.

Agrementul este legat indisolubil de doi factori: timpul liber si turismul.

Agrementul este un element fundamental in satisfacerea nevoilor turistilor, indiferent de motivatia principala de vacanta sau forma de turism practicata (odihna, cura).

Potrivit OMT: recreerea este definita ca acea parte a timpului liber din cadrul unei vacante, destinata sa-l distreze pe turist.

Agrementul este legat indisolubil de doi factori: timpul liber si turismul.

Distractia, divertismentul, recreerea,alaturi de odihna si dezvoltarea personalitatii umane reprezinta modilitatile de refacere fizica si psihica a organismului dupa efectuarea orelor de munca,

Distractia, divertismentul reprezinta si o sansa de intregire a culturii, de largire a orizontului cunoasterii, de achizitionare si aprofundare de noi valori

REAMINTIRE CURS INTRODUCTIV

Agrementul reprezinta:

Din perspectiva turismului in general:

Ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor etc. puse la dispozitia turistilor sau unei unitati de cazare, statiuni sau regiuni turistice, pentru placere, distractie sau relaxare.

Din perspectiva turistilor:

destindere si relaxare fizica;

divertisment si dezvoltarea capacitatilor acestuia;

satisfactie psihica;

amuzament, comunicare.

Din perspectiva prestatorilor de servicii:

sursa importanta de venituri, de sporire a eficientei economice a activitatilor turistice;

modalitate de fidelizare a clientilor

1.1.Serviciul de agrementcomponenta de baza a turismului modern

Agrementul - constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor firmelor şi destinaţiilor aflate într-o permanentă competiţie, devenind o importantă sursă de încasări, de creştere a eficienţei economice.

- reprezintă:

1.pentru turisti :

destindere şi reconfortare fizică;

-divertisment şi dezvoltarea capacităţilor acestuia;

-satisfacţie psihică, prin activităţi cultural distractive şi instructiv-educative;

-amuzament, comunicare şi sporirea volumului de cunoştinte.

2.pentru prestatorii de servicii turistice

destindere şi reconfortare fizică;

-divertisment şi dezvoltarea capacităţilor acestuia;

-satisfacţie psihică, prin activităţi cultural distractive şi instructiv-educative;

-amuzament, comunicare şi sporirea volumului de cunoştinte.

Agrement de deconectare

de ruptură în raport cu activităţile cotidiene (băile de soare şi de mare, plimbările-drumeţia, vizitarea diferitelor obiective, întâlnirile cu rudele şi prietenii, etc.);

Agrement recreativ

constituit, în principal, din parcurile de loisir: generale, tematice, rezervaţii şi cazinouri;

Agrement comercial

generat de faptul că efectuarea unor cumpărături uzuale sau specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat) deţine o pondere importantă în structura motivelor de călătorie şi reprezintă un mod agreabil de ocupare a timpului liber, presupune dezvoltarea unei reţele comerciale şi asigurarea unei game sortimentale în concordanţă cu cerinţele clientelei;

1.2. Tipologia serviciilor de agrement

Agrement orientat spre realizarea unei depline forme fizice,

se referă la tipologia largă a curelor (de la cea balneară, ca produs medical, la cele cosmetice, de slăbire, înfrumuseţare, firness) şi sporturilor pentru sănătate;

Agrement cultural

are ca obiectiv cunoaşterea, educarea şi formarea turistului, cu accente pe latura morală a personalităţii sale (vizite la muzee şi case memoriale, participarea la diverse evenimente culturale, circuite legate de viata şi opera unor personalităţi ale literaturii, muzicii, artei naţionale şi universale, învăţarea unor limbi străine). Tot aici se remarcă animaţia religioasă şi cea istorică;

Agrement spectacol

care, asemeni celui cultural, are o mare adresabilitate şi cunoaşte o varietate de forme de manifestare (natura, festivalurile, teatrul, competiţiile sportive, raliuri, olimpiade naţionale etc.);

Agrement gastronomic,

exprimat prin prezenţa la expozitii sau concursuri de artă culinară precum şi circuite cu tematică specifică (cunoaşterea bucătăriei tradiţionale a unor zone, degustări de vinuri);

Agrement profesional,

care se adresează ,de regulă, unui public specializat, avizat; între formele sale cele mai cunoscute sunt târgurile şi expoziţiile, congresele, circuite având un conţinut industrial, agricol.

1.3. Clasificarea activitatilor de agrement

Organizarea agrementului se clasifica in primul rand in functie de formele de turism cunoscute:

montan de vară şi/sau iarnă

de litoral;

balnear

urban

rural

Mijloacele şi echipamentele de agrement în zonele montane:

cluburi de alpinism, delta-plan, zboruri cu elicopterul;

mijloace de transport pe cablu;

• motoscutere pe zăpadă, tir cu arcul, tir cu aer comprimat etc.;

• patinoare artificiale, în spaţii deschise şi/sau în spaţii închise;

• poteci şi puncte de belvedere;

saune, piscine acoperite;

• săli cu jocuri mecanice, bowling, biliard, popicării, cazinouri;

• săli de sport, săli polivalente, săli de gimnastică şi aerobică;

stadioane, cinematografe, biblioteci;

• şcoli de schi şi patinaj;

terenuri de fotbal, de tenis, de baschet,de minigolf;

trambuline;

• unităţi de alimentaţie cu specific, cluburi, baruri de noapte;

• videoteci, biliard, discoteci, săli de fitness;

Mijloacele şi echipamentele de agrement de pe litoral:

• plaje amenajate şi dotări aferente;

plaje cu circulaţie liberă;

• debarcadere, şalupe, yole, bărci cu motor;

nave de agrement;

teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing;

• parcuri de distracţii;

• minicare, piste de karting,trenuleţe;

• piscine acoperite şi în aer liber;

saune, solarii, minigolf;

• săli de gimnastică şi aerobic;

stadioane, cinematografe;

• teatre de vară;

terenuri de sport;

acvariu, delfinariu, planetariu;

cluburi, baruri de noapte;

• echitaţie şi manej pentru copii;

• plimbări cu elicopterul, lansări cu paraşuta;

• săli de conferinţă.

Mijloacele şi echipamentele de agrement în staţiunile balneare:

alei amenajate pentru cura de teren;

• muzee, discoteci, săli de spectacole;

• parcuri de agrement, distracţii;

piscine acoperite;

piste de atletism, teren pentru cros;

saune, terenuri de sport;

• săli de audiţii muzicale;

• ştranduri termale în aer liber.

Mijloacele şi echipamentele de agrement în centrele urbane:

ansambluri folclorice;

bazine de înot, patinoare artificiale;

bazine sportive, stadioane;

discoteci, jocuri mecanice;

• echitaţie, curse de cai;

• grădini zoologice şi botanice;

lacuri amenajate;

• muzee, expoziţii, teatre, cinematografe, case de cultură, piscine acoperite;

• parcuri de distracţii pentru copii;

• parcuri şi grădini publice;

restaurante cu specific;

• săli de sport, polivalente;

• ştranduri amenajate.

Agrementul mai poate fi clasificat şi în funcţie de alte criterii

A. În funcţie de modalitatea de participare a vizitatorilor, serviciile de agrement se pot grupa

în:

*active, în care turistul se implică efectiv în desfăşurarea programelor recreativ- distractive: sporturi, concursuri, jocuri, activităţi de creaţie;

*pasive, în care turistul nu se implică efectiv, ci este un simplu spectator:

vizitarea diverselor atracţii, prezenţa la evenimente culturale, sportive.

B. În funcţie de nivelul de organizare, se disting trei etape în clasificarea serviciilor de

agrement: servicii organizate de către unităţile de cazare / alimentaţie (această modalitate este specifică hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară, iar activităţile sunt, în general, simple

şi nu presupun eforturi deosebite de personal sau investiţionale); în această categorie pot fi incluse:

*practicarea (învăţarea) unor sporturi ca înot, schi, alpinism, patinaj, golf, tenis;formaţii muzicale şi amsambluri de dansuri;discotecă, videotecă etc.

* serviciile organizate la nivelul staţiunilor, realizate prin cooperararea între societăţile comerciale turistice (întreprinderile hoteliere, tour-operatorii) şi/sau administraţiile locale; aceste prestaţii sunt mai diversificate şi au un grad mai mare de complexitate, ca de exemplu: centre de echitaţie, centre sportive multifuncţionale, poligon, cluburi de vacanţă, parcuri de agrement;

*servicii organizate de către terţi, de regulă, forme de mare complexitate ca reclamă care presupune implicarea unor organisme specializate, altele decât cele turistice; de exemplu: parcuri de distracţie, turnee ale ansamblurilor teatrale, de dansuri etc.

C. În funcţie de spaţiul de desfăşurare, serviciile de agrement pot avea loc

*închis (club, hotel, teatru, cinema etc.);

*în aer liber (grădini, parcuri etc.).

într-un spaţiu:

Agrementul mai poate fi clasificat şi în funcţie de alte criterii

După sezonul turistic:

*de iarnă (sporturile de iarnă);

• *de vară (sporturi nautice etc.)

După numărul de participanţi:

*individuale;

o

*de grup.

După scop: *competitive;

*ca scop în sine.

În funcţie de vârstă:

• *pentru copii; *pentru tineri; *pentru adulţi; *pentru vârsta a III-a.

Raportat la preţ:

*gratuit;

• *preţ unic;

• *preţ mediu;

* de lux.

În general, agrementul deţine în medie 10 – 15% din totalul cheltuielilor de vacanţă, dar cu diferenţe semnificative pe forme de turism. În unele cazuri, agrementul se poate transforma în motivaţii principale de călătorie, conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe:

• vacanţă de schi;

• vacanţă de alpinism

• vacanţă de tenis

• vacanţă de vânătoare etc

• vacanţă de yachting şi surfing;

Dintr-un alt unghi de abordare, agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în amenajarea zonelor turistice

1.4. Functiile agrementului

• Funcţiile agrementului pot fi exprimate succint prin destindere, divertisment şi dezvoltare

Distractia, divertismentul, recreerea,alaturi de odihna si dezvoltarea personalitatii umane reprezinta modilitatile de refacere fizica si psihica a organismului dupa efectuarea orelor de munca,

Distractia, divertismentul reprezinta si o sansa de intregire a culturii, de largire a orizontului cunoasterii, de achizitionare si aprofundare de noi valori

2.1. Conceptele de animaţie

A anima înseamnă, deci, ,,a pune suflet”, a însufleţi, adică a da viaţă, mişcare, ritm, dinamism, a

crea o anumită ambianţă favorabilă, respectiv o atmosfera de ,,căldură”.

În

sens propriu, a anima înseamnă:

• a da viaţă sau aparenţă de viaţă la ceva;

• a da mişcare, activitate, vivacitate;

a realiza o expunere mai vie.

În

sens figurat, a anima înseamnă:

a încuraja, a incita la acţiune;

• a interesa, a pasiona, a face mai vie o acţiune ;

a inspira pe cineva, a-l împinge să acţioneze;

• a da viaţă privirii, a-i da strălucire.

Există o serie de expresii curente, utilizate în conversaţii, în care se utilizează verbul a anima

în sens propriu : a anima o conversaţie sau un spectacol ; a anima soldaţii într-o bătălie ;

în sens figurat: bucuria îi animă privirea; credinţa îl animă.

De asemenea, verbul a se anima, poate fi utilizat în expresii precum:

dezbaterea începe să se animeze;

• ochii lui se animă, atunci când vorbeşte.

• a discuta cu animaţie;

• a anima jurnalul de ştiri de la ora …;

• stradă animată ;

desene animate;

• oraş fără animaţie.

Alte câteva definiţii ale animaţiei:

• acţiunea de a aduce antren, vivacitate într-o activitate;

• căldură, ardoare, înflăcărare, impetuozitate, pusă într-o acţiune, într-o expresie sau în comportamentul cuiva;

• acţiunea de a anima un grup, o dezbatere, o emisiune etc.

• tehnică cinematografică ce dă aparenţa mişcării unor desene sau păpuşi

2.2. Obiectivele animatiei turistice

Pentru organizator

• să definească un mod de organizare al participantilor: personal si clienti;

să acţioneze in asa fel incat sa stimuleze personalul pentru dinamizarea activitatii; organizaţiei sau unităţii respective;

• să creeze o stare de spirit, un climat, o anumită dinamică în cadrul organizaţiei, ceea ce permite tuturor participanţilor (oaspeţi şi personal) să se asocieze într-o acţiune globală de animaţie;

• să se centreze pe nevoile, dorinţele şi problemele pe care le are fiecare membru al grupului ;

• să determine interesul personalului si al clientilor de a participa la viaţa grupului;

Pentru clientii sai

să favorizeze adeziunea tuturor membrilor grupului la obiectivele animaţiei;

• să suscite interesul reciproc intre participanti în scopul convietuirii în armonie, acceptând-si şi respectându-si valorile, credinţele, mediul şi modul de viaţă al fiecăruia;

• să favorizeze relaţiile, să promoveze schimburile şi să creeze, un nou mod de viaţă, bazat pe relaţionarea cu alţii.

Concluzie

Un program de animaţie de succes trebuie să asigure:

experienţe plăcute de-a lungul întregii şederi; nimeni nu doreşte vacanţe cu un sejur plictisitor;

activităţi adecvate tipologiei clientului; trebuie ţinut seama de vârsta şi obiceiurile de origine ale clienţilor;

stimularea şi încurajarea clienţilor activi şi detaşarea faţă de cei pasivi; activităţi diferite pentru caractere psihologice diferite;

oportunităţi pentru contactul social şi relaţiile personale; o persoană nouă, căreia să-i povestim viaţa noastră;

ritm adaptat serviciilor şi orarului centrului de vacanţă; urmărind orarul şi profitând de spaţiile disponibile, fără a-i incomoda pe ceilalţi turişti.

2.3. Tipologia animatiei turistice

Animaţia de tip « socializare »

• având ca scop facilitarea comunicării între turişti, prin organizarea unor manifestări, a unor acţiuni de animaţie, cum ar fi seratele dansante sau unele jocuri de societate (jocuri de cărţi, scrabble etc.);

Animaţia de tip « mişcare »

ce contribuie la dezvoltarea activităţilor fizice şi sportive;

Animaţia de tip « creativitate »

• prin care se oferă turiştilor posibilitatea să desfăşoare activităţi manuale, de îndemânare, de creativitate (desen, picturi, împletituri, olărit etc.);

Animaţia de tip « cultură, descoperire, viaţă »

ce permite satisfacerea nevoilor de informare, de curiozitate, de schimbare, prin participarea la manifestări sau activităţi diverse (festivaluri de muzică, seminarii, conferinţe, cursuri de limbi străine, de gastronomie, de iniţiere în tehnici noi, raliuri, excursii, vizite însoţiţi de ghid etc.);

Animaţia de tip « aventură »

• ce se adresează turiştilor aflaţi în căutare de neprevăzut, de necunoscut, dar şi de dificultăţi, de pericole, fie prin întoarcerea către natură, într-un mod mai mult sau mai puţin organizat (călătorii, circuite, expediţii etc.), fie prin practicarea unui sport considerat riscant, precum paraşutismul, alpinismul şi chiar a unor sporturi extreme (ex: parapantă, bungee-jumping etc.) şi chiar prin deplasări ce presupun confruntarea cu unele elemente naturale ce prezintă un anumit risc (vulcanologia, speologia etc.)

Animaţia de tip « linişte, calm, odihnă »

• menită să compenseze stresul vieţii cotidiene, nu prin distracţie zgomotoasă şi mişcare, ci prin activităţi precum: practicarea de exerciţii de tip yoga, meditaţii în grup, plimbări uşoare în mijlocul naturii etc.

2.4. Activităţile clasice de animaţie în turism

• animaţia de tip ,,pură destindere”

• animaţia recreativă (de tip ,,distracţie”)

• animaţia culturală

• animaţia de tip spectacol

• animaţia destinată menţinerii deplinei forme fizice

• animaţia destinată menţinerii echilibrului psihic

• animaţia istorică

• animaţia comercială

• animaţia gastronomică

• animaţia profesională

• animaţia – agrement ,,atipic”

.

1.Animaţia de tip ,,pură destindere’’

*Persoanele active, stresate de activitatea lor profesională, caută să se destindă pe perioadele vacanţelor lor. Această dorinţă de a se rupe de viaţa cotidiană îmbracă diferite forme.

2.Animaţia recreativă (de tip ,,distracţie’’)

*Acest tip de animaţie se referă, de fapt, la două categorii distincte: animaţia din parcurile de distracţie şi cea din casino-uri.

3.Animaţia culturală

*Vizitarea muzeelor şi a monumentelor , sejururile dedicate învăţării limbilor străine , alte forme de an; animatia din parcurile de distractie si cazinouri, etc.

Parcurile de distracţii (numite şi ,,parcuri recreative”) de mai multe categorii

sunt la rândul lor,

Parcuri de amuzament ,,clasice”- dintre care, majoritatea sunt parcuri ,,tematice”, de tip „Disneyland” sau „Euro-Disney”, „Asterix” , „Futuroscop” (acesta din urmă având un statut aparte, destinaţia sa nefiind doar una ,,ludică”, parcul găzduind şi instituţii de învăţământ, precum şi un parc industrial) etc.

Parcuri de agrement nautic

.Casinourile

4.Animatia de tip spectacol

*Această formă de animaţie corespunde dorinţei fiecăruia dintre spectatori de a-şi satisface plăcerile simţurilor, în special ale celor legate de ceea ce văd şi aud.

a) Admirarea naturii ca spectacol. O parte importantă a turiştilor apreciază natura sub diferitele sale ipostaze: floră,faună, peisaje. În special în parcurile naţionale sau în ariile protejate pot fi observate şi admirate asemenea atracţii naturale, dar există nenumărate peisaje deosebite şi în alte zone, în special în cele montane.

b) Festivalurile.Noţiunea de festival grupează, de fapt, realităţi foarte diferite: de la simplele reprezentaţii ale unor amatori, până la marile festivaluri, la care participă unii dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi profesionişti ai genului. Cele mai cunoscute tipuri de festivaluri sunt:

festivalurile de cinema

festivalurile de muzică

festivalurile de teatru

festivalurile de artă

c) Sportul şi suporterii sai

5.Animaţia destinată menţinerii echilibrului fizic si moral

*Aceasta se poate realiza fie prin practicarea unor forme de mişcare sau a unor sporturi, fie apelând la cure balneo - medicale ori la exerciţii de fitness ori de body - building.

Curele balneare sau balneoterapia

Practicarea unor sporturi Numărul practicanţilor diferitelor sporturi a crescut în mod considerabil în ultimele decenii. La aceasta a contribuit şi super–mediatizarea unor competiţii sportive, precum Jocurile Olimpice, Campionate mondiale şi continentale pentru diferite sporturi etc.

6.Animaţia pentru menţinerea echilibrului psihic (a moralului) *Tot mai mulţi turişti fac parte din categoria celor care nu mai sunt dispuşi să meargă în vacanţă doar pentru a se bronza ori pentru a beneficia de distracţii facile, ei simţind nevoia unei atitudini voluntariste. Pentru asemenea persoane se cunosc cel puţin două categorii de animaţie ce contribuie la recăpătarea echilibrului psihic: religia şi militantismul .

Turismul religios este considerat a fi cea mai veche formă de turism ;

Militantismul :

Militantismul de tip sindical a stat la baza dezvoltării turismului social. Iniţial, turismul social se caracteriza prin faptul că participanţii la mişcarea turistică aparţineau categoriilor sărace ale populaţiei, ceea ce imprima o concepţie specifică a vacanţelor pentru aceştia;

Militantismul politic poate fi considerat ca o formă particulară a turismului de afaceri. Toate partidele politice organizează, periodic, congrese sau conferinţe, colocvii, reuniuni internaţionale, şcoli de vară, acţiuni ce au loc, adesea, în staţiuni turistice

7.Animaţia istorică

1. Castelele

Au fost identificate şapte profile diferite ale vizitatorilor de castele, conform unor studii efectuate de Ministerul Culturii din Franţa, respectiv:

pasionaţii de cultură

nostalgicii

persoanele interesate de istoria unui anumit monument

persoanele interesate de istoria unui anumit monument

curioşii

cei interesaţi de “palmares”

vizitatorii întâmplători

2. Câmpurile de luptă

Pentru fiecare popor există câteva locuri, cu valoare de simbol naţional, unde s-au purtat bătălii celebre, unele dintre acestea constituind adevărate puncte de reper în istoria uneia sau mai

multor ţări.

Există cel puţin trei categorii de astfel de locuri, respectiv:

vestigiile unor lupte de apărare, cum este cazul faimoasei “linii Maginot” în Franţa sau, în ţara noastră, mult mai vechiul Val al lui Traian, în Dobrogea;

locurile unor bătălii considerate adevărate tragedii, cum ar fi localitatea Verdun, în Franţa, loc vizitat anual de peste 500.000 de persoane, sau Waterloo, în Belgia;

cimitirele, mausoleele şi osuarele, cum ar fi cele de la Mărăşeşti sau de la Nămăieşti (lângă Câmpulung-Muscel

8.Animaţia comercială (pentru cumpărături)

*Chiar dacă un turist este adeptul unei concepţii mai pasive privind sejurul său, existenţa unor unităţi comerciale în locurile vizitate îi va permite acestuia să-şi cumpere unele lucruri de care are nevoie în mod uzual, suveniruri, cadouri etc. sau a unor produse pe care nu le găseşte cu uşurinţă în localitatea sau regiunea în care îşi are domiciliul ori care ar costa considerabil mai mult în ţara au zona din care provine.

9.Animaţia gastronomică

*Sunt destule persoanele care ştiu să aprecieze calitatea unor produse culinare, a vinului sau a altor băuturi. Unii tour-operatori oferă cu succes circuite turistice focalizate pe această temă:

circuitul vinurilor, în cadrul cărora, participanţii au prilejul de a degusta vinuri rafinate din diferite podgorii, circuite în zonele renumite pentru fabricarea brânzeturilor etc

10.Animaţia profesională

*Această categorie de animaţie se adresează, de regulă, unui

îndeosebi participanţilor la diferite forme ale turismului de afaceri: reuniuni (congrese, conferinţe, colocvii, seminarii, mese rotunde etc.) sau manifestări expoziţionale (târguri, expoziţii, saloane specializate). Turismul de afaceri generează un volum important de cheltuieli turistice, motiv pentru care în ultimele decenii au apărut numeroase Centre sau „Palate” de Congrese, Pavilioane Expoziţionale sau alte asemenea structuri, menite să găzduiască reuniuni profesionale sau manifestări expoziţionale pe diverse teme.

public avizat, specializat,

11.Animaţia din categoria „agrementului atipic”

Există şi alte forme de animaţie, greu de clasificat în categorii omogene, datorită eterogenităţii lor. Dintre acestea, poate fi mentionata

Animaţia de tip „aventura” .

3.1. Câteva definitii privind animaţia şi animatorul turistic

Animator

persoana care însufleţeşte, iniţiază o activitate, o acţiune; persoană care animă un spectacol creând atmosferă

Animateur (fr.)

persoana care conduce, stimulează o reuniune, un spectacol, un club sportiv; persoana a cărei activitate constă în a stimula comunicarea şi exprimarea individuală sau colectivă în interiorul unui grup; ,,a anima” (animer fr.) = a veghea, a stimula, a face să strălucească, a încuraja, a conduce, a inspira, a reconforta

Animateur (fr.)

persoana care animă un grup, o întreprindere, o societate prin pasiunea şi dăruirea sa; persoană care organizează şi conduce anumite activităţi culturale. Animaţia (animation fr.) defineşte metoda de conducere a unui grup pentru a încuraja participarea membrilor săi la viaţa colectivă; a anima = a însufleţi, a impulsiona, a conduce o activitate, a inspira, a conduce un grup.

Animatorul este, întotdeauna, un mesager al stării de bucurie, de fericire

Animateur (fr.)

persoana care animă, persoana reponsabilă cu activităţile unui centru cultural; persoana care animă un spectacol, o emisiune de radio sau de televiziune; a anima înseamnă a fi elementul motor al unei organizaţii, întreprinderi, spectacol etc.

Animador (sp.)

provine de la latinescul animator, -oris, şi defineşte persoana care prezintă şi animă un spectacol; persoana specializată în animaţia socio-culturală. Animaţie (animación sp.) reprezintă acţiunea şi efectul de a anima sau de a se anima; acţiuni destinate să impulsioneze participarea persoanelor într-o activitate determinată şi în special, în dezvoltarea socio-culturală a grupului.

Animatore (it.)

defineşte persoana care stimulează un proiect, organizează o activitate cu specific sportiv sau distractiv pentru un grup de persoane; animator într-un centru de vacanţă, animator cultural al unui grup.

Entertainer (engl.)

persoană a cărei datorie şi pregătire este să întreţină buna dispoziţie a celorlalţi. A anima (entertain engl.) = a dovedi ospitalitate, printr-un comportament vesel şi amuzant; a da atenţie sau consideraţie cuiva.

3.2. Competenţele necesare pentru a deveni animator

Animatorul turistic trebuie să aibă cunoştinţe, aptitutidini si trebuie să se adapteze fiecărei situaţii sau colectivităţi.

• Cunoştinţele unui animator se dobândesc prin formarea de bază de specialitate (animator turistic) sau cea specifică (animator cu specializare într-un anumit sport, de exemplu).

• Aptitudinile sunt capacităţile care, împreună cu cunoştinţele dobândite, permit exercitarea abilităţilor necesare unui program de animaţie.

• Atitudinile sunt predispoziţiile care se datorează învăţării şi execiţiului obţinut prin cunoştinte şi aptitudini, adică atitudinile înseamnă felul de ,,a fi”.

A. Cunoştintele

• Se obţin în urma cursurilor de tehnici de animaţie, care, în Franţa, duc la obtinerea de BAFA (Brevet d’Aptitude aux Fonctions de d’Animation), iar în Spania poartă numele de Técnico Superior en Animación Turística. Planul de studiu este organizat pe module, care au ca scop dobândirea unor cunoştinţe pentru programarea, organizarea şi dinamizarea grupului, precum şi de gestiune a resurselor. In Romania exista cursuri de formare pentru ocupatia de GHID DE ANIMATIE.

B.Aptitudinile

Imaginaţie şi creativitate- capacitatea de a improviza şi a avea idei noi, care să permită îmbogăţirea programului de animaţie şi cel mai bun randament posibil al instalaţiilor de care dispune;

Showman- capacitatea de a prezenta şi a se manifesta în faţa diferitelor colectivităţi; să acţioneze astfel încât să implice publicul în diverse activităţi;

Observator şi psiholog- animatorul trebuie să ştie, în orice moment, ceea ce clientul vrea şi trebuie să acţioneze în consecinţă; el trebuie să-şi cunoască auditoriul pentru a şti ce să-i ofere;

Capabil să conducă şi să dinamizeze diferite grupuri- clientela nu este, de obicei, omogenă; în cadrul unui grup, pot exista persoane de diferite naţionalităţi, vârste, stări sociale etc. Animatorul trebuie să fie capabil de “a-i integra” pe toţi într-un singur grup, astfel încât turiştii să se simtă comod şi să se distreze în aceeaşi măsură;

Să aibă condiţie fizică şi aptitudini pentru sport, pentru expresivitate verbală şi corporală- obiectivul este de a putea desfăşura toate activităţile programului cu cea mai mare eficacitate şi profesionalism; animatorul nu trebuie să fie un sportiv de performanţă, dar trebuie să aibă o sănătate şi o condiţie fizică bună, mai ales că majoritatea activităţilor pe care le realizează necesită o mişcare continuă iar ziua de lucru, în sezonul de vârf, depăşeşte numărul obişnuit de ore.

C.Atitudinile

Adaptabil şi cameleonic. Animatorul trebuie să fie dispus ,,să facă fericite” toate tipurile de clienţi, să se adapteze grupului de animatori din care face parte şi angajaţilor din alte departamente, să aibă disponibilitatea de a călători şi a trăi în afara mediului familial, să se adapteze uşor locului de muncă şi situaţiilor neprevăzute.

Iubitor al publicului. Relaţia animatorului cu clientul trebuie să fie constantă şi reciprocă.

Să fie carismatic, cu alte cuvinte, personalitatea sa, oricare ar fi aceasta, să sugereze hotărâre, iniţiativă şi entuziasm.

Amabil şi răbdător. Animatorul devine cel mai bun aliat al clientului: oferă primul ajutor în obţinerea unei informaţii, ascultă clientul şi este, întotdeauna, la dispoziţia sa.

De obicei, aspiranţii la postul de animator trebuie să cunoască perfect două limbi străine şi să aibă abilităţile necesare pentru animaţie: practicarea sporturilor, dansurile şi experienţă cu copiii. Dificultăţile pentru a găsi profesionişti în animaţie sunt frecvente.

Rolul animatorului nu se rezumă doar la a participa la activităţile punctuale de animaţie, ci dimpotrivă, munca sa prezintă multe faţete, determinându-l pe acesta să exercite deopotrivă funcţiile de organizator, coordonator, ghid şi consilier.

3.3. Funcţiile animatorului

Funcţia de organizator

Astfel, el va putea să stabilească obiectivele de atins şi să propună activităţi de animaţie coerente, adaptate publicului vizat, în limitele oferite de unitatea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea:

• să pună în aplicare proiectul de animaţie astfel definit, să îl urmărească şi să-l adapteze, respectiv:

• să propună activităţi variate, care să permită adaptarea animaţiei la gusturile şi aşteptările celor mai mulţi dintre clienţi;

• să revizuiască periodic programul de activităţi, pentru a evita monotonia acestora;

• să adapteze programul de animaţie la cererile participanţilor (clienţilor).

• să organizeze diferitele activităţi punctuale, respectiv:

• să prevadă timpul necesar pregătirii, realizării şi evaluării activităţilor

• să constituie grupurile de participanţi şi să-i instruiască pe aceştia asupra a ceea ce urmează să facă;

• să pregătească materialele necesare.

Funcţia de coordonator

În calitate de coordonator, animatorul se află în centrul relaţiilor existente între toţi partenerii de animaţie, adică: animatorii propriu-zişi, membri personalului unităţii, clienţi care se oferă benevol să participe la activităţi. Animatorul exercită, astfel, funcţia de dinamizator al acestui parteneriat, prin: organizarea „parteneriatului”.Prin munca în echipă, în cadrul căreia fiecare poate discuta, exprima şi schimba opinii, idei şi în care luarea deciziei se face fără a leza pe cineva, animatorul trebuie să definească:

• cine sunt partenerii, precum şi legăturile pe care doreşte să le creeze între aceştia;

• tipurile de animaţie pe care doreşte să le realizeze împreună: punctuale sau colective;

• delimitarea rolurilor între diferitele categorii de participanţi la acţiunile de animaţie.

Animatorul reprezintă acel intermediar privilegiat, care favorizează contactele şi schimbările

între diferitele grupuri implicate în acţiunea de animaţie. El asigură o strânsă legătură între toţi partenerii şi favorizează coeziunea echipei de animaţie. Animatorul prevede şi coordonează

acţiunile desfăşurate, într-o manieră complementară şi armonioasă.

necesită prezenţa unui animator-coordonator (animator şef), nu este recomandabil ca întreaga responsabilitate a activităţii de animaţie să-i revină acestuia, riscând, astfel „

deresponsabilizarea” restului de personal implicat. Animatorul va trebui:

Dacă animaţia

• să distribuie rolurile, să repartizeze sarcinile şi responsabilităţile între diferiţii animatori ai echipei;

• să dea fiecăruia posibilitatea de a avea iniţiative;

• să favorizeze implicarea tuturor în practicile de animaţie;

• să-i responsabilizeze pe membrii echipei, asociindu-i în luarea deciziilor, în scopul de a se simţi astfel responsabili pentru angajamentele luate.

Funcţia de ghid – consilier

Animatorul nu este persoana căreia îi revine responsabilitatea luării tuturor deciziilor. El este considerat, mai degrabă, un ghid, un consilier, menit să sfătuiască şi să însoţească un grup. Uneori, el mai are şi rolul de mediator, care stinge conflictele ivite între membrii grupului.

În calitatea sa de ghid, animatorul nu impune nimic grupului, lăsându-l să decidă singur, fără constrângeri, asupra activităţilor pe care doreşte să le desfăşoare. El respectă tendinţele şi direcţiile dorite de membrii grupului, lăsându-le acestora un maximum de iniţiativă şi de responsabilitate.

Animatorul se limitează la a ajuta grupul:

• să-şi definească şi să-şi realizeze obiectivele;

• să-şi aleagă cele mai potrivite metode şi mijloace de lucru

Animatorul

acorda sfaturi, iar atunci când grupul se găseşte într-un impas, propune soluţii pentru a debloca situaţia. De asemenea, el trebuie să acorde atenţie, pe cât se poate egală, fiecărei persoane în parte.

Funcţia de ghid – consilier

În timpul întâlnirilor membrilor grupului, printr-un dialog permanent cu aceştia, animatorul este cel care:

• favorizează schimburile, creativitatea participanţilor;

• supraveghează participarea şi modul de manifestare a fiecărui membru al grupului. Animatorul intervine, în mod deosebit, pentru:

• a conştientiza participanţii asupra duratei activităţilor desfăşurate;

• a răspunde la întrebări;

a procura materialele necesare;

• a explica modul de funcţionare a unor aparate (audio-video, în special);

• a menţine grupul în limitele stabilite de acţiune;

• a dinamiza grupul şi a-l face să progreseze în ceea ce şi-a propus să facă.

Functia de consilier-tehnician

În anumite situaţii, animatorul, în calitate de „expert tehnician”, poate conduce operaţiunile de animaţie, datorită informaţiilor deţinute şi competenţei sale, putând să îi înveţe pe membrii grupului cum trebuie să procedeze. El este cel care poate:

• să-i ajute să utilizeze corect aparatele şi instrumentele necesare în activitatea animaţiei;

• să procure mijloacele tehnice, materialele, instrumentele necesare grupului;

• să preia responsabilitatea bunei desfăşurări a activităţilor.

Functia de mediator

În calitate de mediator, animatorul veghează la evitarea apariţiei şi dezvoltării unor manifestări de agresivitate sau a unor tensiuni între membrii grupului.

În cazul apariţiei unor situaţii conflictuale, manifestate sau latente, a unor litigii sau diferenţe de opinii între membrii grupului, animatorul îşi asumă rolul de intermediar, de arbitru, de conciliator, căutând să găsească o soluţie pentru restabilirea bunei înţelegeri între părţile aflate în conflict.

3.4. Poziţia Animatorului Şef

Animatorul Şef are urmatoarele obligaţii:

• organizează toate activităţile: jocuri, concursuri, spectacole de teatru etc.;

• programează, pregăteşte, coordonează şi execută activităţi specifice de animaţie, în funcţie de profilul colectivului căruia i se adresează;

• colaborează la amenajarea scenelor, controlează echipele de sunet şi lumină, supraveghează realizarea costumaţiei şi coordonează echipa de animaţie;

• contactează furnizorii şi firmele colaboratoare;

• promovează şi vinde produsele ludice

ludic;:referitor la joc; specific jocului; glumeț, sprințar; (< fr. ludique)

Calităţile cerute Animatorului Şef sunt speciale si diverse:

• calităţi psihotehnice: inteligenţă emoţională, creativitate şi coordonare manuală şi vizuală;

• personalitate: iniţiativă, extrovertire, putere de influenţă, adaptabilitate;

• atitudini sociologice: integrarea imediată şi corectă în grup, abilitate socială, capacitatea de a trata cu publicul;

capacitatea de organizare, planificare a propriei munci şi a altora.

In concluzie, Un bun animator va trebui să dovedească trei calităţi în munca sa, pentru a satisface aşteptările clienţilor: autenticitate, empatie, respect.

• 1) Prin autenticitate se înţelege că relaţia sa cu clientul trebuie să fie naturală, fără făţărnicie, deschisă din primul moment, menţinând distanţa doar în limitele bunelor maniere şi ale discreţiei.

• 2) Empatia constă în atitudinea voluntară de a-i înţelege pe ceilalţi, de a se pune în locul lor, inclusiv atunci când aceştia au gânduri contrare cu ale noastre. Această atitudine nu trebuie confundată cu faptul că animatorul trebuie să cedeze capriciilor clienţilor.

• 3) Respectul faţă de client obligă animatorul să aibă o atitudine pozitivă şi de acceptare

4.1.

Câteva tipuri de animaţie caracteristice hotelurilor

Animatia sportive

Preocuparea pentru îngrijirea fizică reprezintă o tendinţă în plină ascensiune în ultima decadă. Tot mai multe hoteluri sunt amenajate în scopul prestării unor servicii care servesc la întreţinerea fizică a turiştilor. Astfel, animaţia sportivă constă în activităţi desfăşurate în săli de gimastica, de aerobic, de fitness. În funcţie de natura jocurilor folosite în cadrul animaţiei, aceasta din urmă poate lua mai multe forme: animaţie care punce accent pe jocuri bazate pe muzică, pe cântece, animaţie care utilizează globuri, baloane de fotbal, volei, baschet, animaţia desfăşurată în mediul acvatic, etc

Animaţia recreativă.

Acest tip de animaţie cuprinde activităţi de pură deconectare şi recreere. Are drept scop deconectarea de la activităţile zilnice prin activităţi care ocupa timpul liber din timpul vacanţei şi care asigura amuzamentul turiştilor. Animaţia recreativa include activităţi precum:

-reprezentaţii - spectacole (concerte, piese de teatru, seri de dans, iluzionism);

-acţiuni competitive - concursuri (de dans,, de interpretare, de costume, de pregătire a unor preparate culinare sau băuturi);

-jocuri de salon (de cărţi, biliard, tenis de masă), proiecţii de film, etc.

Animaţia culturală.

Prin intermediul animaţiei culturale se îndeplinesc două dintre funcţiile animaţiei şi anume cea educativă şi cea de distractie.

• activităţi manuale (pictură, sculptură, olărit, gastronomie), muzicale sau de altă natură (învăţarea unor limbi străine, artă fotografică);

• participarea la spectacole de teatru, muzică, balet

4.2. Metodologia activităţilor de animaţie în funcţie de vârsta clienţilor

Animaţia destinată copiilor.

Acest tip de animaţie este esenţial în cazul familiilor care călătoresc împreună cu copii lor. Pentru a-şi asigura propria intimitate, recreere, părinţii caută pachete turistice prin care grijă copilului să fie preluată de animatori din cadrul hotelului. Fie că este vorba de activităţi ludice care implică doar copilul şi îl pune în legătură cu alţi copii, sau de activităţi la care participă şi părinţii, segmentul de familişti deţine o cotă importantă pe piaţă turistică. Variantele de animaţie

pentru copii presupun multă creativitate şi imaginaţie, şi au scop educativ nu numai de amuzament:

Minidisco;

• Concursuri (de muzică, de dans, de pictură)

Echipa de animatori

Animaţia este realizată, pentru cei 15 copii, de către 5 animatori. Astfel fiecărui animator revenindu-i în grijă 3 copii. Tariful pentru serviciile prestate de un animator pe zi este de 35 de euro. Astfel pentru 5 zile costul total al animatorilor este de 875 de euro. Fiecărui copil îi revine de plată suma de 58,35 de euro pentru serviciilor animatorilor.

Cazarea echipei de animatori

Aceştia vor fi cazaţi în corpul hotelului destinat angajaţilor. Tariful unei nopţi de cazare este de 20 de Euro. Costul total pentru cei 5 animatori, pe toată durata programului, este de 500 de Euro. Fiecărui copil-turist îi revine suma de 33,35 de euro.

Serviciile de alimentaţie pentru echipa de animatori

Cele trei mese zilnice ale unui animator au un tarif de 9 euro. Pentru toate cele 5 zile, costul alimentaţie animatorilor este de 225 de euro. Un participant la programul de animaţie plăteşte pentru acest serviciu suma de 15 euro.

Gustarea snack pentru copii

În timpul activitătilor de animaţie, copiii beneficiază de o gustare de tip snack: sucuri naturale, cocktail-uri, biscuiţi, prăjituri, chipsuri etc. preţul unei astfel de gustări este de 3 euro pe zi.

Recuzita pentru programul de animaţie

• Pentru desfăşurarea în condiţii normale a programului de animaţie este necesară o recuzită complexă. Este necesară o recuzită specială care să creeze atmosfera dorită în ziua respectivă. Costul recuzitei pentru întreaga perioadă este de 400 de euro, iar fiecărui copil îi revine suma de 26,67 euro.

DJ-ul pentru mini disco

Alte cheltuieli organizatorice

În această categorie intră cheltuielile de întreţinere, de curăţenie a spaţiului. Suma totală pentru cele 5 zile este de 500 de euro. Fiecărui copil participant la program îi revine suma de 33,34 euro.

Astfel, luând în considerare toate elementele care presupun cheltuieli din partea agenţiei de animaţie, suma totală a acestora este de 208,38 euro din partea fiecărui copil. Comisionul aplicat de agenţia care oferă serviciile de animaţie este de 20%. Luând în considerare și TVA-ul în valoare de 19%, se ajunge la o sumă totală a costurilor de 258,77 de euro pentru un copil. Luând în considerare și rotunjirile, suma totală a programului de animaţie propus pentru hotelul World of Wonders din Bodrum, pentru un grup de 15 copii este de 3900 de euro.

Programul de animaţie propus pentru copii de 4-7 ani se numeşte Piticii Năzdrăvani. Este un program captivant care surprinde activităţi culturale, recreative, sportive cu efort scăzut, toate activităţile fiind adaptate vârstei. Activităţile, concursurile propuse se pot desfăşura fie în zona de interior, fie la piscină sau pe gazon. Fiecare zi are o altă tematică, astfel fiind evitată monotonia care se instalează foarte rapid în cazul copiilor.

Ziua 1 Baloane animate

Ziua 2 – Pictăm și Colorăm

Ziua 3 Micii Cowboy

Ziua 4 Micii sportivi

Ziua 5 Circul Wow

Animatia destinata adolescentilor

Pregatirea animatorului pentru adolescenţi constă în dezvoltarea următoarelor abilităţi:

1. cunostinţe de muzică avangardistă, la modă;

2. activităţi speciale pentru tineri (dansuri, concursuri);

3. cunoaşterea a minim două limbi străine.

4. să demonstreze în faţa acestui tip de grup autoritate profesională şi să se facă respectat;

5. să inspire încredere, să fie cel mai rapid, cel mai puternic, cel mai simpatic, să aibă cunoştinţe generale despre lumea şi înclinaţiile adolescenţilor;

6. să facă tot ceea ce promite şi să nu decepţioneze niciodată;

7. să dea sentimentul libertăţii şi opţiunii pentru programe, dar orientându-i în alegerea lor;

Animatia destinata persoanelor in varsta

Principalele obiective specifice ale animaţiei pentru persoanele în vârstă se referă la:

• stimularea „reintegrării” în societate a persoanelor vârstnice, ca membrii activi;

• asigurarea autonomiei persoanelor găzduite de o unitate de cazare, precum şi cererea şi menţinerea de relaţii în cadrul aşa numitei „dimensiuni ludice” a animaţiei;

• asigurarea calităţii vieţii şi bunăstarea persoanelor în vârstă găzduite în unitate.

Principalele nevoi ale persoanelor în vârstă sunt considerate a fi:

1. Să nu fie singure.

Persoanele în vârstă au o teamă deosebită de singurătate şi de plictiseală. Singurătatea este o problemă cât se poate de gravă, ce antrenează şi alte dificultăţi, cum ar fi dependenţa (de cineva)

şi plictiseala. A fi singur poate însemna, pentru aceste persoane, să nu-şi mai dorească nimic.

2.Necesitatea de a-şi ocupa timpul.

Inactivitatea, lipsa de interes faţă de ceea ce îi înconjoară, monotonia vieţii lor determină, adesea,

la persoanele în vârstă anumite reacţii: plictiseală, delăsarea morală, impresia de vid, de

pustietate interioară, ceea ce provoacă melancolie. În plus, plictiseala conduce la o imagine negativă despre sine, întărind sentimentul de inutilitate, frecvent întâlnit la persoanele în vârstă.

Plictiseala reprezintă, deci, o stare ce trebuie combătută prin activităţile de animaţie.

3.Apărarea de dependenţă fizică şi mentală.

Dependenţa fizică şi/sau mentală reprezintă, fără îndoială, un aspect dintre cele mai grave pentru persoanele în vârstă, întrucât individul care nu este pe deplin stăpân pe faptele sale îşi pierde propria demnitate, respectul de sine.

4.Sentimentul utilităţii şi integrarea în societate

A se simţi util pentru cineva sau ceva reprezintă un sentiment reconfortant pentru persoanele în

vârstă. De aceea, este bine să li se propună să realizeze activităţi utile si să practice activităţi de o anumită amploare, nu doar activităţi „ocupaţionale” simple, adesea infantilizante, pentru a-şi dovedi lor înselor că încă fac parte din societate şi că mai pot ocupa un loc activ în cadrul acesteia. Valorizarea persoanelor va fi realizată, de asemenea, de tot ceea ce încetineşte procesul de îmbătrânire: gimnastică uşoară, creaţie artistică, îngrijire corporală etc.

Criteriile de alegere a tipurilor şi formelor de animaţie

perioada anului, unele activităţi, în special cele desfăşurate în aer liber, depinzând de anotimp;

• infrastructura şi instalaţiile hotelului, precum şi dotările cu materiale specifice, necesare diferitelor tipuri de animaţie;

• bugetul alocat activităţilor de animaţie, compartimentului specializat în acest domeniu;

• percepţia conducerii hotelului cu privire la animaţie, respectiv dacă aceasta e privită ca o activitate generatoare de profit imediat sau aducătoare de beneficii pe termen mediu sau lung;

• categoria de clienţi, naţionalitatea, vârsta, nivelul de pregătire al acestora etc

În cazul acestor evenimente se utilizează elemente de animaţie specifice realizate de personalul hotelului, cum ar fi:

• afişarea evenimentului şi alte materiale informative;

• steaguri şi alte însemne naţionale;

• sonorizare (imnul statelor din care provin participanţii, ambianţă sonoră);

• conducerea clienţilor la masă;

• program de animaţie culturală în cadrul meselor festive.

Pe lângă facilităţile de agrement, care satisfac o gamă foarte variată de preferinţe, hotelul poate dispune de o echipă de animatori profesionişti, responsabili de realizarea unei vacanţe minunate pentru clienţii hotelului.

Echipa de animatori si activitatile lor lor

Printre activităţile organizate de aceşti animatori se numără:

a. aerobic acvatic;

b. tururi botanice;

c. cursuri de căţărat;

d. cursuri de gătit;

e. cină cu demonstraţii culturale;

f. demonstraţii de sărituri în apă;

g. cursuri de aranjamente florale;

h. demonstraţii de sculptură în fructe;

i. cursuri de dansuri;

j. cursuri de golf.

4.3 Tendinte indezvoltarea animatiei in hoteluri

Diferenţele dintre “vechiul turist” şi “noul turist

VECHIUL TURIST”

NOUL TURIST”

Grup

individ

Cauta soarele

EXPERIMENTEAZĂ NATURA

Urmeaza masele

ÎŞI AFIRMĂ INDIVIDUALITATEA

Doar ca sa arate ca a fost

DOAR PENTRU

A avea

A FI

Evadare

ÎMPLINIRE

In concluzie, Animaţia în hotelarie reprezintă o activitate organizată, care are ca scop:

• crearea tuturor condiţiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut şi util a sejurului;

• informarea clienţilor şi stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată şi fără plată;

antrenarea clienţilor în diferite activităţi recreative, cultural-sportive, ca participanţi activi sau pasivi;

• antrenarea clienţilor în activităţile inedite, altele decât cele pe care le desfăşoară în mod obişnuit în timpul anului, reîntoarcerea la copilărie şi la esenţa lucrurilor;

• crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului. Este evident că animatorii nu sunt artişti profesionişti. De aceea, o dată pe săptămână se recomandă includerea unui spectacol profesionist susţinut de profesionişti din afara hotelului. Câteva exemple:

grupuri folclorice locale, magicieni şi iluzionişti; grupuri de samba sau dansuri tropicale; orchestre şi grupuri muzicale locale; spectacole cu muzică şi dansuri populare specifice zonei; concerte clasice; coruri de copii

5.1. Conceptul, factorii de determinare şi particularităţile turismului urban

In Comunitatea Europeana aproximativ 80% din populatie locuieste in mediul urban

Turismul urban

1. Într-o accepţiune foarte largă, reprezintă petrecerea timpului liber în oraşe, având la bază motivaţii dintre cele mai diverse, de la vizionarea de spectacole, vizitarea unor obiective culturale, până la efectuarea de cumpărături sau vizite la rude şi întâlniri cu prietenii.

2. altă abordare se referă şi la respectarea condiţiilor privind durata şi motivul călătoriei, în sfera turismului urban fiind acceptate şi deplasările de o zi, având în vedere distanţa de deplasare care, potrivit opiniei unor autori, ar trebui sa fie de cel puţin 100 km (Gheorghilas A., 2004)

3. Printre produsele turistice care manifestă o dinamică de accentuată în mediul urban şi periurban, putem enumera: turismul cultural, turismul de afaceri, turismul de sănătate, ş.a.

Factorii care determina dezvoltarea turismului urban

cresterea duratei timpului liber pe baza diminuării timpului de muncă:

urbanizarea;

• creşterea duratei medii de viaţă;

diversificarea produselor turistice;

• sporirea mobilităţii persoanelor;

dezvoltarea tehnologiilor, a informatiilor şi a transporturilor;

• sporirea atractivităţii spaţiilor urbane;

• creşterea interesului pentru obiective culturale;

• dezvoltarea relaţiilor sociale interne şi internaţional;

dezvoltarea turismului de afaceri

Caracteristici definitorii pentru deplasările în oraşe

• lipsa sezonalităţii, deplasările urbane petrecându-se pe toată durata anului, indiferent de anotimp;

imprevizibilitatea calatoriei, datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luată spontan;

• deplasările de scurtă durată sunt realizate de către turişti pe cont propriu şi sunt asociate unor evenimente: expoziţii de pictură, festivaluri, concerte, seri distractive, târguri profesionale, etc.;

• deplasările in mediul urban, antrenează venituri financiare semnificative, turiştii efectuând o serie de cheltuieli culturale, cumpărături, agrement, deloc de neglijat pentru cresterea economică a oraşului;

• sejururile de scurtă durată in general, influentează în mod semnificativ creşterea atractivităţii oraşului;

eforturile realizate în direcţia promovării patrimoniului cultural, a ospitalităţii, a elementelor cadrului natural şi de agrement contribuind la îmbunătăţirea imaginii în plan extern şi la atragerea fluxurilor turistice;

5.2. Câteva produse turistice specifice turismului urban

In privinta motivatiilor de calatorie, ponderea cea mai mare o deţine turismul cultural şi agrementul urban (aproximativ 40%), urmat de întâlniri cu familia şi prietenii (30%), afaceri şi motive profesionale (10-15%), la care se mai adaugă vizitele gastronomice, cumpărăturile, participarea la evenimente, etc.

Turismul cultural se referă la acel segment al industriei turistice care plasează atracţia culturală în centrul ofertei. Prin natura motivelor sale, prin locul de desfăşurare şi modul de organizare, turismul cultural se integrează celui urban şi se interferează – în acest perimetru – atât cu turismul de vacanţă, cât şi cu turismul de afaceri.

Turismul cultural reprezintă astăzi o formă modernă de viaţă, o formă în plină expansiune.

Organizatorii de „vacanţe tematice” – una din denumirile uzuale pentru produsele turismului cultural – fructifică avantajele pe care le oferă această formă de turism:

• independenţa faţă de un anumit sezon;

• posibilitatea dezvoltării ofertei în zone diferite pe teritoriul ţării, asigurând o mai bună valorificare a resurselor;

larga adresabilitate – interesează toate categoriile de clientelă.

*Programul "Capitala culturală europeană" a fost iniţiat de Consiliul de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Din anul 1990, mai multe oraşe au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris, Atena, Amsterdam, Anvers, Berlin,Copenhaga, Dublin, Glasgow, Lisabona, Luxemburg, Madrid, Salonic, lista rămânând deschisă.

In 2007, statutul de capitală culturală europeană a fost deţinut de Sibiu (România) şi Luxemburg.

În anul 2009, Linz (Austria) şi Vilnius (Lituania) au devenit capitale

anului

culturale

europene

ale

2009”, dând

startul unei serii de evenimente ce vor fi găzduite de cele două oraşe.

Ca urmare a suprasolicitării marilor oraşe patrimoniale ale Europei, în ultimul deceniu al secolului XX şi începutul secolului XXI a fost susţinută ideea de sprijnire a micilor oraşe cu forme de cultură alternativă pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole.

Turismul de afaceri şi activităţile profesionale se referă la congrese, colocvii, seminarii, târguri, conferinţe, expoziţii, reuniuni, întâlniri cu parteneri de afaceri, stagii de pregătire, etc.

Turismul de afaceri concentrează în prezent circa 20% din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape 25% din totalul încasărilor din turism, înregistrând valori diferite de la o ţară la alta, în funcţie de echipamentele turistice şi nivelul general de dezvoltare economică.

Referitor la tipologia călătoriilor de afaceri, acestea se structurează în:

turism general de afaceri

care se referă la activitatea persoanelor care lucrează în afara locului de muncă obisnuit (delegaţiile);

reuniuni şi întruniri (întâlniri, conferinţe, simpozioane, colocvii, congrese)

pe piaţa reală, dar şi în literatura de specialitate este frecvent întâlnită noţiunea de piaţă MICE (meetings, incentives, conventions and expositions);

târguri şi expoziţii, călătorii

stimulent oferite anumitor categorii de angajaţi ca recompensă pentru rezultatele înregistrate în activitatea profesională.

Turismul de sănătate se referă la acele facilităţi şi destinaţii care oferă consumatorilor de turism condiţii de ameliorare a stării de sănătate ce se întâlnesc în special în oraşele şi staţiunile balneare.

Cele trei forme principale ale turismului de sănătate sunt:

• turismul medical (motivat de un tratament medical, intervenţie chirurgicală, consultarea unui medic);

• turismul de întreţinere a condiţiei fizice (fitness şi wellness) care se poate practica atât în staţiuni balneoclimaterice, cât şi în centre specializate;

• turismul de reabilitare şi recuperare fizică şi/sau psihică.

Turismul educaţional se referă în general la acele forme de turism care oferă un program de studiu:

turismul de studii, practicat de elevii sau studenţii care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ dintr-un centru universitar;

circuitele de studii care sunt specializate pe diferite ramuri ale ştiinţei, sunt conduse de un profesor care oferă participanţilor explicaţii şi materiale de studiu şi accesul la locuri sau situri importante pentru domeniul de studiu al circuitului.

5.3. Resursele turismului urban

Printre preferinţele vizitatorilor se situează istoria şi personajele celebre, elementele culturale, recreerea şi divertismentul, evenimentele şi ocaziile festive, cladirile, monumentele şi ansamblurile sculpturale, precum şi frumuseţea naturală . Dintre acestea, un rol important îl au atracţiile culturale.

Muzeele se incadrează în grupa edificiilor culturale.Se pot diferenţia:

• muzeele naţionale, ce grupează obiecte de patrimoniu naţional, precum şi anumite piese din exterior intrate în patrimoniul ţărilor respective;

muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune dată;

muzeele locale, de dimensiuni mult mai mici, ce concentreza exponate colectate indeosebi din perimetrul asezării gazdă.

Casele memoriale - pot înmagazina referinţe (obiecte si marturii) privind personaje artistice, culturale, politice, etc.

Teatrele şi Operele păstrează funcţia culturală iniţială care, prin ea însăşi, devine o sursă pentru desfăşurarea actului turistic.

Edificiile religioase - valoarea turistică a edificiilor religioase este dată de arhitectura proprie cultelor religioase universale si stilul constructiv.

Obiectivele istorice - deosebit de interesante sunt vestigiile.

• Palatele şi castelele regale sunt prezente in multe dintre marile metropole ale lumii

Monumentele, mausoleele, statuile, coloanele ridicate în cinstea unor importante figuri istorice, etc.

• Manifestările culturale constituie sursa a interesului turistic doar în anumite intervale ale anului.;

• Carnavalurile, festivalurile artistice, câşgurile si expoziţiile sunt găzduite anual de marile metropole ale lumii.

• Expozitiile internaţionale cu specific, cum sunt saloanele auto, târgurile de turism, târgurile de carte.

• Frumusetea cadrului natural, parcurile şi grădinile publice, vechile cartiere ale oraşelor, arterele comerciale, etc. amploare.

Această evolutie a condus la conturarea şi afirmarea oraşelor ca moţivatie de călătorie în contextul extinderii funcţiilor acestora. Pe aceasta bază, s-au conturat orase turistice având o identitate bine definită în funcţie de patrimoniul cultural universal:

• Oraşe muzeu - exista oraşe care îşi datorează atracţia lor în mod deosebit valorilor artistice.

Centre de pelerinaj - orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate în diverse zone ale lumii şi atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sărbatori religioase.

• Oraşe universitare;

• Oraşele – festival şi oraşe – congrese - în aceasta categorie pot fi incluse oraşele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale.

5.4. Marketing-ul urban concepte si argumente

Marketingul urban ca mijloc de promovare a oraşului, cu caracteristicile şi perspectivele sale, în măsură să atragă investiţii şi vizitatori din exterior. Produsul este finit, tot ce trebuie este să fie „ambalat” de o manieră cât mai eficace;

Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbană la cerinţele actorilor economici locali şi la aşteptările actorilor externi pentru ca aceştia să fie atraşi în promovarea economiei locale, considerată a fi forţa din spatele bunăstării oraşului;

Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scară largă a administraţiei oraşului şi a procedurilor de planificare ale acesteia, care se concentrează mai mult asupra „clientului” oraşului văzut ca „produs” (cetăţeni, întreprinderi, instituţii, investitori externi, vizitatori);

Marketingul urban poate fi descris ca un set de activităţi direcţionate spre optimizarea relaţiei dintre oferta de funcţii urbane şi cererea din partea locuitorilor, companiilor, turiştilor sau altor vizitatori.

Marketingul urban contribuie la procesul de construire, realizare şi „vânzare” a imaginii unui oraş pentru ca acesta să devină atractiv pentru investitori, turişti şi rezidenţi. După Philip Kotler, „marketingul teritorial va avea succes atunci când beneficiari cum ar fi cetăţenii, lucrătorii şi societăţile comerciale au motive să se simtă mulţumiţi de comunitatea din care fac parte şi când vizitatorii, agenţii economici nou veniţi şi investitorii îşi văd confirmate aşteptările”. Tot Ph. Kotler a împărţit actorii marketingului urban în următoarele categorii:

actori locali (Primarul, departamentul de planificare urbană, departamentul pentru dezvoltarea afacerilor, biroul pentru turism, directorii serviciilor de infrastructură, instituţii financiare, camera de comerţ, sectorul serviciilor hoteliere şi cel de comerţ cu amănuntul, agenţii de turism şi voiaj);

actori la nivel regional (agenţii regionale pentru dezvoltare economică, comitete regionale pentru turism, oficiali ai administraţiei statului);

actori la nivel naţional (conducerea politică a ţării, ministerele, sindicatele naţionale);

actori la nivel internaţional (ambasade şi consulate, camere de comerţ internaţionale)

Atunci când ne referim la preţ ca la un element al mixului de marketing al comunităţii, ne referim de fapt la costurile pe care le instituie comunitatea asupra rezidenţilor, turiştilor şi agenţilor economici rezidenţi pentru privilegiul de a manifesta activităţi în cadrul oraşului – costul de trai, taxele, costul de transport, valoarea proprietăţii, etc. Aceste avantaje în preţ pot deveni parte componentă a unicităţii de marketing a oraşului.

Factori luaţi în considerare de către turişti în vederea alegerii unei destinaţii, în afară de imaginea de ansamblu a oraşului bazată pe obiectivele turistice, peisagistică şi arhitectură, sunt: resursele, infrastructura generală şi specifică, condiţiile de trai, factorii de risc (criminalitate, instabilitate politica, dezastre naturale etc.), nivelul preţurilor, calitatea resurselor umane etc.

In concluzie, animaţia turistică este o modalitate inedită de promovare a oraşului, de sporire a calităţii ofertei turistice, care are un impact destul de mare asupra tuturor categoriilor implicate (locuitori, turişti, etc.). Apreciez că animaţia stradală este mai eficientă decât cea indoor întrucât se adresează unui public mai larg, de cele mai multe ori spectatorii nu trebuie să plătească ca să asiste şi oferă posibilitatea unei game mai diversificate de activităţi.

Activităţile şi mijloacele de agrement în aer liber din staţiunea Mamaia

Acvatice sporturi nautice (ski nautic, kitesurf, caiac-canoe, jetski, windsurfing, yachting), scufundări, plimbări cu hidrobiciclete şi scutere acvatice, tractări cu banane şi cu colaci gonflabili, agrement cu bărci cu vele de tip catamaran şi caravelle, croaziere cu vaporaşe, înotul in piscine (dotate cu trambuline), agrementul pe tobogane acvatice

Pe plajă activităţi sportive (volei, fotbal), fitness, aerobic, patinaj pe gheaţă, recreere utilizând dotările specifice (umbrele, şezlonguri, beach-baruri)

Terestre plimbări cu motoscutere, biciclete (cu unul, două sau patru locuri) şi ATV-uri, deplasări cu trenuleţul între zonele Perla şi Cazino, plimbări cu autobuzele supraetajate pe ruta Mamaia - Constanta cu oprire la principalele obiective turistice, plimbări cu trăsuri trase de cai în zona hotelului Rex

Aeriene lansări cu paraşuta, plimbări cu deltaplanul cu motor, plimbări cu parapanta tractată de şalupa cu motor, bungee jumping

În spaţii special amenajate Aqua Magic, Telegondola, Satul de Vacanţă, Teatrul de Vară, cinematograf în aer liber, terenuri de sport (fotbal, tenis de camp, minigolf, volei, baschet), terenuri de joacă pentru copii, centre de pescuit sportiv, centru de paint-ball, centru de carting

ELEMENTE CU CARACTER DE EVENIMENT

Festivaluri Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia, Festivalul Mamaia Copiilor, Festivalul Berii, Festivalul Cântecului şi Dansului Popular Românesc (care cuprinde şi o paradă de costume tradiţionale), Festivalul de Salsa (2008), Festivalul Fanfarelor, Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi, Festivalul Sunwaves, Experience Jazz Festival

Competiţii sportive Class 1 Romanian Grand Prix, Campionatul Naţional de Windsurfing (la clubul nautic Pinguin), Liga I la fotbal pe plajă, Turneul de Tenis Challenger Mamaia, Cupa Ligii Navale (organizată de Yacht Club Regal Român), Cupa Ziua Marinei la Yachting, Turul Dobrogei la ciclism, Cupa Aqua Magic la volei pe plajă (plaja hotelului Flora)

Alte concursuri Miss Mamaia, Campionatul Internaţional de gătit în aer liber (pe plaja din dreptul hotelului Flora)

Spectacole, târguri, expoziţii Power Marine Auto Show, Romanian Boat Show, Exotic Car Show, Luxury Show, Târgul Meşterilor Populari, Strong Man, Mamaia Milano Night, Moda e Musica sotto le Stelle, Aero Grand Prix

Concerte Akon (2007), World Music Mamaia (2008), Zucchero (2008), Fatboy Slim (2008), Shaggy (2008), Goran Bregovici (2009), concerte ale artiştilor locali

6.1. Începuturile industriei parcurilor de distracţie

Amenajările turistice nu se limitează doar la perimetrul orasului. Zona periurbană obţine o funcţie turistică în cazul în care dispune de obiective de atracţie corespunzatoare. Populaţia urbană caută, în timpul liber, locuri ce contrastează cu spatiul de rezidenţă, iar aceste locuri sunt oferite, în foarte multe dintre cazuri, de zona periferică a spaţiului urban.

Spaţiile destinate agrementului din marile oraşe sau din zona lor periurbană, sunt edificate, atât pentru turişti, cât şi pentru rezidenţi, în vederea satisfacerii nevoii acestora de destindere şi reconfortare fizică, divertisment, amuzament, etc.

Spaţiul destinat agrementului poate fi:

- închis, în spaţii special amenajate ca: săli de teatru, cinema, concerte, baruri, discoteci etc, ce îndeplinesc ca funcţie satisfacţia psihică a indivizilor prin activităţi cultural-distractive sau instructiv-educative;

- în aer liber, conceput în spaţii special amenajate ca: grădini publice, parcuri de distracţii, stadioane, complexe sportive, spaţii periurbane amenajate, etc., pentru a satisface nevoia indivizilor de destindere şi reconfortare fizică.

• Mondializarea se manifestă şi în cazul parcurilor de distracţie prin răspândirea lor geografică, şi prin internaţionalizarea conceptelor, a structurilor financiare şi decizionale şi a alianţelor între operatorii şi partenerii acestei industrii.

• La nivel mondial, primele 25 parcuri de distracţii au înregistrat un număr de 187,6 milioane vizitatori în anul 2007;

• Cele mai vizitate 20 parcuri de distracţii din America de Nord, au înregistrat un număr de 122,8 milioane vizitatori în anul 2007, cu 2,6% mai mult decât în 2006.11,3 milioane vizitatori au fost înregistraţi în anul 2007, în principalele parcuri de distracţii din Mexic şi America Latină;

• Cele mai vizitate 20 parcuri de distracţii din Europa, au înregistrat în anul 2007 un număr de 60,9 milioane vizitatori, cu 3% mai mult decât în 2006. Potrivit statisticilor în 2007 cel mai vizitat parc de distracţii european a fost Disneyland;

Cele mai vizitate 10 parcuri de distracţii din Asia, au înregistrat un număr de 65,8 milioane vizitatori în anul 2007;

Primele 20 parcuri acvatice din lume au înregistrat în 2007 un număr de 19.379.000 vizitatori

Oferta parcurilor de distracţie se diferenţiază de oferta parcurilor recreative clasice prin tematizarea ansamblului unui parc. De-a lungul timpului s-au concretizat trei faze, urmând aceleaşi caracteristici cu etapele de viaţă ale unui produs:

Ciclul industriei parcurilor de distractie, cunoaşte o primă fază, pe care o putem califica de emergenţă

• înregistrată în Statele Unite, apoi în diferite alte regiuni ale lumii.

• Piaţa a identificat un potenţial al cererii, delimitat de vectori industriali de producţie dominaţi de imagini emoţionale, legate de tema generală (desene animate, filme populare, ştiinţă, istorie naturală, amuzamente acvatice etc.).;

In faza de creştere

• au avut loc investiţii semnificative în proiecte inovatoare şi în dezvoltarea unui marketing de mare consumaţie.

Faza de maturitate a acestei pieţe

are loc în prezent doar în America de Nord.

• Această fază a apărut la începutul anilor 1990, deşi analizele de la sfârşitul anilor 1980 estimau că piaţa era saturată şi că perspectivele de creştere erau posibile doar în exteriorul pieţei americane.

Faza a fost caracterizată de o integrare a acestei industrii cu alte sectoare ale industriei de loisir

în principal cu televiziunea, cinematograful, video-ul şi jocurile electronice, de dezvoltarea unor noi concepte, în particular cele care asociau activităţile de shopping, dinning şi entertaining

putina istorie

La sfârşitul anilor 1800, dezvoltarea industriei parcurilor de distracţie s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii. Creşterea gradului de urbanizare de după Războiul Civil a dat naştere companiilor ce se ocupau de transportul cu ajutorul electricităţii (actualele tramvaie).

În acea perioadă companiile de utilităţi solicitau companiilor de transport o taxă pentru utilizarea electricităţii. Ca efect al acestei taxe, companiile de transport au căutat un mod pentru stimularea transportului la sfârşitul săptămânii.

Rezultatul a fost apariţia parcurilor de distracţii. Construite la capătul liniilor de tramvai, parcurile de distracţii erau simple, constând în facilităţi pentru picnic, săli de dans, restaurante, jocuri şi câteva trenuleţe localizate de cele mai multe ori pe malurile unor lacuri sau râuri. Acest tip de parcuri au avut un succes imediat şi în curând au fost deschise pe întreg teritoriul Statelor Unite.

• Parcurile de distracţie au intrat în „epoca de aur” începând cu anul 1893 când în Chicago a avut loc Expoziţia Mondială dedicată lui Cristofor Columb. Acest târg internaţional a prezentat lumii întregi Roata Carusel şi modelul de distracţie Midway.

• Modelul Midway, care propunea o varietate de atracţii, precum şi modul de concesiune a avut un succes enorm şi a impus în acest fel metodele de construcţie a parcurilor de distracţii pentru următorii 60 de ani. Anul următor, căpitanul Paul Boyton a împrumutat conceptul Midway şi a deschis primul parc de distracţii modern din lume-Paul Boyton Water Chutes-în partea de sud a oraşului Chicago.

Spre deosebire de parcurile de la începutul perioadei, Water Chutes a fost primul parc de distracţii care a perceput taxă de intrare şi a folosit atracţiile de genul trenuleţelor ca principală atracţie în detrimentul zonelor destinate picnicului sau a lacurilor.

Succesul parcului din Chicago l-a inspirat pe proprietar să deschidă un parc similar în binecunoscuta staţiune Coney Island din New York, în anul 1895.

O categorie importantă de amenajări destinate agrementului turistic sunt parcurile de distracţie, ce au

început să prinda contur în tot mai multe din marile oraşe ale lumii.

mare complex de distracţii a fost creat în Florida – Lumea lui Walt Disney locul unde copii de toate

vârstele îşi pot întâlni personajele preferate create de Walt Disney

Cel mai cunoscut şi de altfel cel mai

Parcurile de distracţie reprezintă astăzi un sector economic de importanţă mondială. Cele mai importante grupuri industriale, financiare sau sectoare de distribuţie, multimedia sau de comunicaţie se interesează în ultimul timp de ceea ce constituie unul din segmentele emergente ale consumului, adică de parcurile de distracţie.

Top 10 lanţuri parcuri de distracţii după numărul de vizitatori

Locul

Lanţuri parcuri de distracţie

Ţara

Anul

Vizitatori

1

Walt Disney Parks and Resorts

S.U.A

2007

116,500,000

2

Merlin

MAREA

2007

32,100,000

Entertainments

BRITANIE

Group

3

Universal Studios Recreation Group

S.U.A

2007

26,400,000

4

Six Flags Inc.

S.U.A

2007

24,900,000

5

Busch Entertainment Corporation

S.U.A

2007

22,300,000

6

Cedar Fair

S.U.A

2007

 

Entertainment

22,100,000

Company

7

Parques Reunidos

SPANIA

2007

12,000,000

8

Compagnie Des Alpes (Grévin&Compagnie SA)

FRANŢA

2007

9,600,000

9

Herschend Family Entertainment Corporation

S.U.A

2007

8,900,000

10

Everland

KOREA

2007

8,600,000

6.2. Criterii de clasificare a parcurilor de distractie

1. În funcţie de zona geografică:

Europa Gardaland, Mirabilandia, Italia in Miniature-Italia, Parque de Atracciones-Spania, Adaland-Turcia, Crealy Adventure, Legoland Windsor-Marea Britanie, Movie World, Europa, Serengeti Safari-Germania, Oceade, Bellewaerde, Boudewijn, Bobejaaland, Plopsaland, Six Flags, Telecao, The Land of Ny-Belgia, Prater-Austria, Asterisc, Disneyland Paris, Futuroscop- Franţa

Australian Adventure World, Dream World, Royal Melbourne Show, Perth Royal Show, Seaworld, Warner Bros Movie World, Wonderland

Africa Gold Reef City, Ratanga Junction, Efteling

America de Nord şi Sud Parque Nizuc, Cici, Tangamanga, Selva Magica-Mexic, Moreno’s Park, Hopi Hari, Neo Geo World, Aqualakos, Mirabilandia-Brazilia, Calaway Park, Victoria Park-Canada, Disneyland California, Paramount, Animal Kingdom, Magic Kingdom, Seaworld Orlando etc.

Asia Disneyland Tokio, Appu Ghar, Ocean Park-India.

2.

În funcţie de zona de amplasare a parcului

În interiorul oraşului exemplu: Parque de Atracciones, Legoland Windsor, Prater, Vidam, Boudewijn, Appu Ghar, Isla Magica, Efteling, Waterland

În zona limitrofă exemplu:Italia in Miniature, Bobejaaland

În afara oraşului la mai puţin de 10 km; între 10-50 km - exemplu: Gardaland, Adventure World, Asterix; peste 50 de km - exemplu: Adaland Aquapark

3 În funcţie de tematica atracţiilor

Istoria omenirii exemplu: Gardaland, Parque de Atracciones, Terra Mitica

Povestiri clasice exemplu: Plopsaland, The land of Ny, Efteling, Asterix‚Disneyland Paris

Cinematografie exemplu: Movie World, Warner Bros Movie World

Reproducerea obiectivelor turistice celebre exemplu: Italia in Miniature, Legoland Windsor, Europa, France Miniature

4. În funcţie de atracţia turistică dominantă

Apa exemplu: Gardaland, Parque de Atracciones, Seaworld

Pădurea şi animalele Serengeti Safari, Bellewaerde, Boudewijn, Telecao,

Spaţiul virtual exemplu: Phantasialand, Futuroscop

Atracţiile mecanice exemplu: Vidam, Adventure World.

5. In functie de zona de amplasare a parcurilor:

în interiorul unei clădiri parcul “Circus Circus” din interiorul hotelului cu acelaşi nume din Las Vegas; sau parcul din interiorul mall-ului “Mall of America”;

în interiorul oraşelor “Prater”, “Isla Magica”, “Waterland”;

în afara oraşelor“Frontier Town” din Ocean City; “Adaland Aquapark” la peste 50 de km de oraş;

în zona limitrofa “Italia in Miniature”

6. În funcţie de mărime:

Mari Disneyworld” şi “Universal Studios Hollywood” care sunt construite pe spaţii de 1,5-2 kilometri pătrati şi au un număr de peste 25 de curse;

medii“Six Flags” sau “Aqualand”-urile desfăşurându-se pe spaţii de peste jumătate de kilometru pătrat;

mici majoritatea parcurilor din ţarile mai puţin dezvoltate

7. În funcţie de publicul căruia îi sunt destinate atracţiile:

copii cu vârstele între 2 şi 16 ani lanţul de patru parcuri cu atracţii construite în jurul temei jocurilor “Lego” şi anume “Legoland” ;

publicul general, de toate vârstele cum sunt “Disney Studios” sau “Universal Studios” unde întâlnim atracţii atât pentru copii cu vârste între 3 şi 5 ani cât şi pentru adulţi;

adulţi cu vârste peste 45 de ani cum este Schwaben Quellen din Germania amintit mai sus în care există facilităţi doar pentru relaxare;

8.În funcţie de modalitatea de plată:

primul tip este reprezentat de parcurile în care turiştii plătesc la intrare o taxă modică sau intrarea este chiar liberă, însă se plăteşte fiecare atractie, individual.

al doilea tip de parcuri sunt cele care folosesc un sistem de plată prin care vizitatorul plăteşte o singură dată la intrare şi are astfel dreptul să experimenteze aproape toate atracţiile de câte ori doreşte pe parcursul vizitei.

• În ceea ce priveşte tipologia parcurilor tematice (de loisir), este dificil de realizat o clasificare a acestora dată fiind diversitatea lor conceptuală şi funcţională. Cu toate acestea, în 1988, Dr. Heinz Rico Scherrieb realizează cea mai completă prezentare a funcţiilor parcurilor de loisir şi, pe această bază, o delimitare a acestora, astfel:

parcuri-eveniment

Disneyland, parcuri urbane, safari, ecomuzee, parcuri-grădini, muzee ştiinţifice şi de tehnologie, etc.;

parcuri de odihnă

• naturale, forestiere, grădini botanice, expoziţii horticole, etc.;

parcuri acvatice

• piscine de loisir, băi termale şi de distracţii, etc.;

parcuri de joacă şi sport

• grădini pentru copii, complexuri sportive, etc.;

complexurile de loisir urbane sau rurale;

alte categorii

• baze de agrement situate în spaţii periurbane, terenuri de golf, tenis, case de cultură, etc.

6.5. Tendinţe ale industriei parcurilor de distracţie

Vor avea teme legate de ţară/ regiune şi se va ţine cont mult şi de diferenţele culturale, parcurile tematice devenind simboluri pentru mândria naţională. În timp ce, japonezii preferă atracţiile western şi magazinele de suveniruri bine aprovizionate, chinezii sunt iubitori de spectacole culturale şi parcuri în miniatură.

• Vor deveni părţi ale unor proiecte cu folosinţă multiplă.

• Participare activă şi interacţiune a vizitatorilor, putând controla şi intensifica experienţa.

Integrarea de tehnologie a atracţiilor, jocurilor, spectacolelor într-o manieră modernă şi creativă, ajutând ca un parc să fie în pas cu piaţa contemporană. Dealtfel, folosirea de simulări şi realitate virtuală este mai ieftină, ocupă mai puţin loc, iar în caz că se doreşte schimbarea atracţiei, trebuie schimbat decât soft-ul.

Reinvestire care poate include expansiune în noi regiuni. În Asia, industria experimentează cea mai rapidă creştere.

• Extinderea experienţelor de la 7 ore la 7 zile prin construirea mai multor parcuri în aceeaşi zonă, hoteluri, magazine diverse, şi, de asemenea, posibilităţi mult mai variate de petrecere a timpului liber.

• Adăugarea de noi atracţii periodic va rezulta într-o creştere a numărului de vizitatori chiar între 5-10%, lucru care s-a întâmplat la Disney’s Animal Kingdom care a avut în 2006 o creştere de 8 %.

Orientare acvatică. SeaWorld este încă popular, dar în viitor probabil va fi interzisă ţinerea în captivitate a vieţuitoarelor acvatice, industria orientându-se spre experienţe chiar în ocean şi ajutându-se şi de realitatea virtuală.

Proiectare pentru orice anotimp/ medii artificiale, noile parcuri tematice având mai multe atracţii acoperite şi funcţionează pe o perioadă mai îndelungată a anului.

Prin urmare au apărut din ce în ce mai multe parcuri acvatice acoperite. În 2000 existau 18 astfel de parcuri în Statele Unite ale Americii; numărul a ajuns la peste 100 în 2006, încă 33 s-au deschis in anul 2007, anul 2008 începând cu 169 de parcuri acvatice acoperite şi cu mai mult de 50 de proiecte în curs de desfăşurare.

Se va acorda o atenţie din ce în ce mai mare ţărilor în curs de dezvoltare, deoarece pentru acestea turismul poate fi un factor de lansare economică. Ţările care au potenţial ridicat pentru această industrie sunt: Brazilia, Mexic, India, Tailanda, Orientul Mijlociu, Singapore, Malaezia şi Indonezia. Va trebui să mai treacă câţiva ani până se vor vedea rezultatele, spre exemplu, Universal are în plan Dubai-ul, proiect care va fi gata anul acesta, iar Disney un parc în China.

Diversificarea parcurilor orientându-se pe nişe de piaţă, care poate nu sunt acoperite în marile parcuri de distracţie. Exemple de noi atracţii sunt: zonele de distracţie pentru familii din centrele comerciale, centre de recreere pentru familii în natură, mini-golf, restaurante tematice, mini-acvarii.

End of DRACULA STORY…La doi pasi de Capitala pe locul pe care guvernul Nastase dorea sa faca un megaparc de distractii - Dracula Park, se va ridica cel mai mare centru SPA din Uniunea Europeana, in ceea ce se vrea a fi "statiunea balneara Snagov".

Initiativa privata isi spune cuvantul si acolo unde guvernele au dat gres datorita nepriceperii. Intreprinzatorii privati cu resurse mult mai mici au construit:

Aqua Magic Mamaia - construit in 2003

Aventura Park Bucuresti - deschis in 2006 www.aventuraparc.ro

Water Park Otopeni - deschis in 2007 www.waterpark.ro

Paradisul Acvatic deschis in 2007 www.paradisulacvatic.ro

Parc Aventura Brasov - deschis in 2008 www.parc-aventura.ro

Arsenal Park Orastie - deschis in 2008 www.arsenalpark.ro

Desi greu de cuantificat datorita factorului uman direct implicat, investitia intr-un parc de distractie in Romania are valori intre zeci de mii si zeci de milioane de euro. In prezent un intreprinzator care doreste sa construiasca un Aventura Parc in sistem de franciza o poate face cu o investitie initiala (fara teren) de la 60.000 de euro, neexistand o limita superioara in acest sens, fiecare proiect depinzand de suprafata disponibila si atractiile dorite. Numarul angajatilor este si el variabil in functie de evolutia parcului si de sezon. La Aventura Parc lucreaza intre 5 si 15 angajati.