Sunteți pe pagina 1din 12

Tablou de analiza panoramica a testului Patte Noire

Introducere La stimulii-imagine ai testului Patte Noire,fiecare subiect reactioneaza si raspunde in functie de psihologia proprie,tendintele lui,modul in care isi asuma acesta tendinte si se apara,in functie de maturitatea sau imaturitatea lui si posibilitatile de expresie de care dispune,de unde si marea varietate a protocoalelor testului. Pentru cel care aplica testul,trebuie sa se evidentieze in aceste protocoale,uneori limitate si neroditoare,adesea bogate si dezvoltate cu oarecare abundenta,problematica subiectului,structura personalitatii lui,tendintele lui,eventualele conflicte,dinamica relatiilor cu anturajul,pe scurt,principalele moduri de adaptare ale subiectului asa cum apar ele in legatura cu afectele evocate in mod specific de o plansa sau alta. Aceasta analiza prealabila a oricarei interpretari a ansamblului prezinta un anumit numar de dificultati. In urma manualului aprofundat si dezvoltat in trei volume de autorul testului,L.Corman,un adaos mai tehnic ar putea fi util clinicianului doritor de a utiliza aceasta proba proiectiva. Din aceasta perspectiva, tabloul de analiza a protocolului ofera o insiruire panoramica a imaginilor sortate pe teme,care permite rezumarea rapida a caracteristicilor esentiale pentru fiecare imagine.Aceasta usureaza demersul de analiza,facandu-l metodic ,mai complex si,in sfarsit,mai rapid in ceea ce priveste corectarea. Acest triplu avantaj va fi sigur sesizat de clinician,dar el nu va sti sa-l separe de elaborarea finala a sintezei si de redactarea observatiilor,pentru care un ghid este dificil de conceput.Pentru orice studiu mai avansat ne putem raporta la cele trei volume aparute in legatura cu testul Patte Noire. Scopul nostru se limiteaza la a propune acest tablou de analiza panoramica insotit de modul de utilizare,menit sa asigure rigurozitatea in demersul de interpretare a universului fantastic in care se misca subiectul,si pe care il proiecteaza uneori intr-un mod atat de complex,chiar contradictoriu. Scopul nostru va fi atins daca descifrarea protocolului,pornind de la aceasta,intelegerea subiectului,caracterizarea unei persoane prin evaluarea tendintelor sale,a conflictelor si a modului de adaptare la lumea exterioara,vor fi facilitate. Mod de utilizare Dupa instructiunile de utilizare in ceea ce priveste identitatea subiectului,data lui de nastere,varsta lui,data si motivul examenului psihologic,se noteaza cateva indicatii despre comportamentul lui intimpul examenului,eventuala actualizare a rezultatelor lui la alte probe(QI).Apoi se trece la studiul protocolului si la relevarea indicatiilor principale,incepand cu frontispiciul. Frontispiciul Structura sa raspunde unei familii dorite si este important sa-l confruntam cu familia reala.Aceasta comparatie este facilitata prin observarea fratilor,a varstei fiecaruia,a sexului pe care il vom scrie dedesubtul grupei de animale. Una dintre cele mai interesante note de originalitate ale testului Patte Noire consta in a lasa la latitudinea subiectului intiativa alegerii imaginilor pe care el le retine pentru a face povestea si a ordinii in care el le claseaza.

Dinamica testului si succesiunea imginilor sunt elemente ce necesita a fi luate in consideratie.Putem sa le scoatem in evidenta inconjurand cu un cerc imaginile povestite si reinnodandu-le intr-o structura pentru a releva dinamica testului. Acest grafism este interesant in cazul protocoalelor scurte sau medii,care comporta de la doua pana la aproximativ sapte imagini. Vizualizarea,pierzandu-si din precizie prezinta un interes minor.In cazul protocoalelor lungi si pompoase,este mai simplu si foarte elocvent sa baram/taiem imaginile refuzate.Respingerile,nu prea frecvente,scoase in evidenta,subliniaza puternicul efect al cenzurii si dificultatile intalnite de subiect. Putem sa subliniem,intr-un mod foarte clar,alegerea primei imagini. Alegerea preferentiala a uneia sau a alteia dintre imagini tine cont de legea generala a investirii si imbraca,din acest motiv,o valoare deosebita. A plasa imaginea Portativla originea aventurilor este o alegere rationala dictata intr-un mod prea manifest de grija respectarii derularii temporale in ceea ce priveste dezvoltarea progresiva a testului,doar pentru a tine cont de aceasta regula a investirii privilegiate.Povestirile care incep prin A fost odatanasterea lui Patte Noiresau chiar cele care revin la intalnirea parintilor care se casatoresc (la imaginea Saruturi),se sustrag acestei legi. Dar,in afara de aceste cateva exceptii,alegerea unei imagini pe primul loc este intotdeauna in stransa legatura cu problema esentiala a subiectului selectat. Imaginea preferata reprezinta situatia cea mai sugestiva pentru subiect. Atractia pentru o imagine dovedeste ca tema il priveste pe subiect si il atinge indeaproape,chiar daca aceasta atractie este insotita de afecte negative care bulverseaza subiectul si se disting in timpul anchetei.Ambivalenta relativa la tema aleasa initial explica de ce prima imagine este atat de rar o imagine placuta. Analiza acestei prime planse ghideaza adeseori primele ipoteze explicative in ceea ce priveste dificultatile subiectului. Instructiunile furnizate prin intermediul protocolului tind sa degajeze interpretarea cea mai plauzibila,sa o consolideze prin alte indicii si sa o modeleze. Importanta primei planse,retinuta de subiect in prim plan in povestire,este demonstrata prin cele cincizeci de cazuri studiate in Tomul 3. Studiul amanuntit permite recunoasterea nuantelor investirii,sensul ei pozitiv de valorificare a fiintei sau a evenimentului,sensul ei negativ in devalorizare,sau chiar excesul ei in suprainvestire,polarizarea subiectului asupra unui singur obiect. Dar oricare ar fi sensul in care investirea se exercita,el releva intotdeauna ceva foarte profund din partea subiectului. Tocmai de aceea,in vizualizarea protocolului,ne oprim foarte inflacarati asupra primei imagini. Noi indicam,daca este gasita,in timpul anchetei,placuta sau neplacuta si in ce grad,locul ei,dand o indicatie asupra intensitatii afinitatilor sau respingerilor pentru tema ei. Apoi, notam sub fiecare imagine succesiv,luata in ordinea istoriei:daca ea este placuta sau neplacuta cu numarul ei de ordine-identificarea aleasa de subiect in timpul anchetei(identificare cu Patte Noire,cu micutii Albi,cu cel Puternic,cu Tatal,cu Mama).

Apoi in fata acestui tablou care materializeaza succesiunea temelor,pagina interioara permite ulterior sa rezumam rapid caracteristicile fiecarei imagini si sa degajam principalele teme pentru subiect. 1.Dispozitii pentru studiul marilor teme Recitind protocolul revazut si urmarind firul povestirii, se evidentiaza informatiile care o privesc si pe care le indicam prin prescurtari in fata titlului ei. -Daca imaginea figureaza firesc in poveste,notam semnul ACC(pentru acceptata)in prima coloana intitulataPoveste,sau nonACC,daca ea este absenta in poveste -Se indica,dupa aceea,in cea de-a doua coloana intitulataAlegere,daca aceasta imagine reprezinta o imagine placuta sau neplacuta,in timpul anchetei,prin simbolurile P sau non P,cu numarul ei in ordinea preferintelor. -In cea de-a treia coloana,Identificari,se rezuma,inainte de toate identificarea prin doua semne:ASS,pentru a indica faptul ca subiectul isi asuma situatia reprezentata prin imagine(sau nonASS in caz de refuz). A accepta sau a nu accepta,a fi sau implicat in actiune (in calitate de agent sau de victima)reprezinta dilema subiectului. Pozitia adpotata de subiect vizavi de aceasta alegere duce la tratarea intr-o maniera generala a problemei identificarilor.Subiectul se afla de fapt intre doua posibilitati: -sa realizeze identificarile de tendinta cu eroul care realizeaza actiunea si sa isi asume responsabilitatea,ceea ce inseamna ca accepta,in general,sa fie Patte Noire (Labuta Neagra)sau,ocazional,un mic Alb activ(ca cel care pleaca in imaginea Plecare); -sa evite in identificarile de aparare responsabilitatea actiunii blamate sau a situatiei neplacute.Repertoriul tuturor identificarilor de eschiva posibile porneste de la identificarea cu micutiiAlbi,atunci cand ei reprezinta fratii ,cu Puternicul,cu Parintii,cu Capra,cu Nimeni.cu Luna,cu Floarea din desen pana la pietricelele de pe drum. Identificarile de tendinta Se noteaza in cea de-a treia coloana destinata identificarilor,in fata imaginii analizate si in raspunsul la intrebarea:Asumata,si de cine?Aici raspunsul il desemneaza cel mai des pe Labuta Neagra,dar aceasta ultima precizare este necesara din cauza posibilitatii de identificare cu micul Alb,si ambiguitatii ei. Se intampla,de fapt,sa reprezinte un posibil obiect de identificare pentru subiect.In anumite protocoale,micul animal ascuns in spatele zidului(din imaginea Saruturi sau imaginea Gascani)este reprezentat ca un mic Alb.Subiectul alege cateodata sa fie acest spectator pasiv,dar interesat,al actiunii in curs. Aceasta identificare reprezinta pentru subiect o anumita curiozitate (placerea sadica de a asista la suferinta celuilat este in general mai mica) Cazul particular al imaginii Plecare este inca si mai transparent,identificarea cu un mic Alb care porneste la drum,acceptata de 15% dintre subiecti,nu denota din partea lor o eschivare a situatiei. Cel mai adesea micul Alb reprezinta un membru al grupului fratilor;el apartine acum celui de-al doilea grup,cel al identificarilor de eschiva.Sensul acestei alegeri este acum :Nu sunt eu,ci el e cel careazvarle noroiul,e muscat de gascan,pleaca de unul singur.. Identificarile de evitare(eschiva)

Ele sunt insotite in genere de o profunda blamare a tendintei;ele se regasesc astfel asociate imaginilor neplacute. Copilul face uz larg de aceasta facultate de a scapa de angoasa si se identifica in cele 20% din cazuri cu un mic Alb iresponsabil,in timp ce eroul Labuta Neagra se zbate intr-o situatie critica,se cufunda in blamarea pulsiunilor lui agresive sau a elanurilor lui erotice. Este o eschivare frecventa(facilitata deliberat de prezenta micutilor Albi in aceste situatii angoasante pentru erou),care se noteaza in coloana Identificarilor neasumate(non ASS),printre Eschivari. Exista,de asemenea,o forma de evitare inca si mai puternica decat simplul refuz de a fi Labuta Neagra.Este aceea de a pretinde ca micutul Alb intelept si inocent este Labuta Neagra,vizavi de care nu putem intrezari starea de fapt a pozitiei lui si nici sa alegem identificarea cu el. Un exemplu al acestei evitari subtile a responsabilitatii este dat de copiii care se identifica cu micul Alb curat,situat pe mal in imaginea Jocuri murdare,numindu-l Labuta Neagra. Aceasta dorinta de a scapa din situatia anxioasa sugerata de imagine pote determina subiectul sa se identifice cu un Puternic.Este mult mai confortabil si mai putin angoasant sa fii cel care detine Puterea de a satisface sau de frustra,de a ajuta sau de arespinge,de a servi sau de a aproba,chiar de a agresaAceasta explica succesul de identificare cu Parintii,cu Fermierii din imaginea cu Puii,cu Capra Identificarile cu Capra,substitut matern,apartin si ele acestui registru defensiv,in masura in care ea reprezinta,de asemenea,un Puternic. Identificarea cu un personaj care exercita puterea de a limita satisfactia eroului ca,de exemplu,cu mama care il invita pe Labuta Neagra sa nu bea tot in imaginea Troaca 1,realizeaza o identificare cu agresorul(aici cu cel care va frustreaza) Identificarile cu Gascanul sau chiar cu Fermierul amenintator care isi umple trasura se incadreaza inca si mai bine in acest tip.Identificarile cu Agresorul sunt de asemenea alegeri defensive opuse angoasei de a fi cel agresat,de a se gasi in postura de slabiciune sau de cel care cere. Aceste identificari,care sunt relevate de asemenea in coloana nonASS,se apreciaza in relatie cu normele amintite in pagina 5 a prospectului si dupa regula identificarilor dominante expuse in Tomul 2,pagina 229. Identificarile cu Parintii sunt inca adesea de tipul Puternicului sau Agresorului la copilul mic si reprezinta o etapa intermediara in formarea supra-eului(cazul identificarii cu agresorul). Ele devin mai structurante pentru personalitatea subiectului atunci cand ele indica o identificare oedipiana de acelasi sex. Ca regula generala,identificarea cu Parintii,ca si identificarea cu Puternicul,se observa vizavi de imaginile placute. Identificarea de aparare comporta,in sfarsit,alegerile de identificari neobisnuite cu luna-noaptea,cu pasarile sau cu veverita-ascunse in copac. Acestea sunt eschivari cu un pronuntat caracter infantil,care sunt facilitate de binecunoscutele tendinte amintite ale copiilor.

Aceste identificari,putin frecvente,merita in caelasi timp,sa fie relevate deoarece accentueaza aspectul defensiv al atitudinii subiectului fata de pulsiunile sale si adauga acestuia un caracter imatur. In fine,un ultim recurs utilizat sub presiunea angoasei:refuzul total de a se implica,alegerea neidentificarii cu nimeni. In acest caz,subiectul nu vrea in nici un caz sa aiba de-a face cu actiunea care se deruleaza,nici in calitate de actor,nici macar ca spectator. Identificarea cu nimeni este,in consecinta,un indiciu al inhibitiei anxioase,esentiale,de notat in coloana rezervata diferitelor identificari,printre cele imposibil de asumat(non ASS). Vom remarca deci,sub dorma unei concluzii asupra problemei identificarilor,ca aici,a asuma nu comporta o conotatie in mod particular pozitiva si nu implica maturitate si independenta. A asuma semnifica,desigur,ca subiectul ia asupra sa responsabilitatea unei tendinte si o recunoaste pentru sine,dar uneori a asuma inseamna faptul ca subiectul suporta o situatie careia el ii este victima. A se identifica cu eroul care indura respingerea,agresiunea,pedeapsa,revine la a asuma,a accepta rolul victimei cu tot ceea ce comporta el:pasivitate,depresie,chiar masochism. Termenul a asuma poate fi,deci,definit in sens larg cand se accepta asemanarea cu eroul:sa realizezi o actiune,sa accepti o tendinta,sa suporti o situatie fie ea pozitiva sau negativa. Raportandu-ne la tendinta implicita din tema fiecarei imagini:Oralitate,Agresivitate,atractie oedipianaputem sa recunoastem si sa caracterizam eroul din poveste si pozitia lui. Dorinta de a fi Capra,de exemplu,revine la o evitare a temei orale a imaginii si la un refuz de pe pozitia dependentei si a gratificarii orale a eroului Labuta Neagra care bea.Identificarea cu eroul este,deci,neasumata alaturi de optiunea unei identificari de evitare cu Puternicul,care reprezinta in acest caz Capra. Conteaza,in egala masura,sa se distinga calitatea identificarilor si nu numai personajul care e suportul identificarii sau al absentei ei. De asemenea,este uneori util sa se indice,chiar si printr-un semn plus sau minus,calitatea identificarii cu un erouale carui caracteristici sunt foarte diverse.Acest semn pozitiv sau negativ va aminti,in timpul sintezei,dominanta progresiva sau regresiva a identificarilor. In fine,rezervam ultima coloana pentru obesrvatiile si indicatiile complementare.Este bine sa amintim prin 3A,imaginile care sunt acceptate dintr-o data,Placute si Asumate de subiect fara dificultate.Ele evoca pentru subiect tendintele personalitatii lui,neblamate,pe care el poate sa le admita ca fiind ale lui fara angoasa. Alte atitudini defensive ale subiectului: Evocarea unei teme poate evoca un anumit acces de afecte dezagreabile de care subiectul se apara prin maxima evitare a imaginii care nu este povestita,prin respingerea ei printre imaginile Neplacute si,in fine,prin refuzul de a se implica in povestire. Prin conventie,rezumand aceasta tripla punere la distanta a imaginii prin semnul 3nonAla notarea in ultima coloana,intr-un mod foarte evident.

Acest exces al apararii de sine este foarte suspect si semnifica o refulare foarte bine sustinuta. Aceste triple respingeri prin 3nonArelativ rare merita deci sa fie reperate cu atentie,deoarece scot la iveala cheia conflictelor la care este atasata angoasa si,adeseori,culpabilitatea Toate nuantele sunt posibile intre aceste doua grade extreme,de afinitate 3Asau de respingere3nonA. Alaturi de aceste indicatii putem adauga observatii complementare,cum ar fi rectiile afective ale subiectului,semnele emotiilor,inhibitia cea mai subita sau mai puternica sau cea mai putin spontana,incetinealaPutem sublinia printr-un OPIpovestile foarte originale in raport cu tema banala a imaginii. Toate manifestarile cenzurii pot fi in mod util amintite aici printr-un cuvant care rezuma punerea la distanta,negatia,refuzul,deplasarea,scotomizarea,in special pentru tema oedipiana. Modul particular de agresivitate sau obiectul acesteia pot,de asemenea,sa fie indicate aici. Pe scurt,aceasta ultima coloana este locul rezervat tuturor notelor considerate necesare corectorului pentru acondensainformatia continuta in discursul subiectului. Procedam in aceasta maniera cu fiecare coloana,pentru toate imaginile,in ordinea in care ele au fost expuse. 1.TEMA ORALA Imaginile sunt organizate in tablou dupa tema si vom gasi in primul rand tema orala,cu cele 5 imagini care o evoca indeosebi.Putem adauga in continuarea lor orice alta imagine care ar putea sugera unui subiect exprimarea unei oralitati debordante. Se intampla des ca o tema foarte expresiva sa se impuna unor imagini-stimul care prezinta de obicei alte referinte.Acest camuflaj este interesant de relevat.Semnificatia este de obicei mai complexa decat cea a unei teme clare,masive,omniprezente.Este,de fapt,cazul in care tema orala,foarte abundent exprimata,este imediat apreciata in mod surprinzator ca fiind neplacuta si,in fine,neasumata.Aceste contradictii denota efecte ale cenzurii,frecvente atunci cand tema orala camufleaza o tema oedipiana sau blamabila. Regresia masiva a personalitatii in fata complexului oedipian pana la stadiul oral explica aceasta complezenta pentru oralitate si extensia sa la imagini straine acestei teme.Dar,atractia pentru oralitate,asociata unei mari dureri in fata acesteia,ambivalenta subiectului,refuzul lui,respingerea imaginilor printre celenonAsi evitarea identificarii denota prin lipsa lor de coerenta semnificatia regresiva a oralitatii pentru subiectul in chestiune. Aceasta atitudine ilogica apare in conotatiile unei imagini care este ACC,apoinonA si nonASS,de exemplu.Coexistenta acestor indicii permite,deci,detectarea punctelor conflictulae pentru subiect. 2.TEMA AGRESIVITATII Agresivitatea,expresie a instinctului mortii la Freud sau a instinctului de a supravietui,dar dezlantuit si ratacit la om pentru Lorentz,sau simplu fruct al conditionarii sociale pentru behavioristi?Intrebarea asupra naturii agresivitatii pusa in termenii instinctului sau ai inavtarii nu a incetat a fi pusa si a antrena numeroase discutii si cercetari,dar nu intentionam acum sa intram in numeroasele conceptii teoretice asupra agresivitatii.

Pentru clinician,precocitatea de aparitie a agresivitatii este un rezultat al experientei,la fel ca si generalitatea fenomenului.Locul important al agresivitatii in dezvoltarea fiintei umane apare ca fiind cunoscut,dar nu e corelat cu o cronologie determinata.Agresivitatea poate marca toate stadiile evolutiei copilului. Putem sa o studiem din mai multe perspective si in primul rand dupa nuantarea particulara pe care ea o poate da fiecaruia dintre stadiile dezvoltarii precizate conform schemei psihanalitice. -Distingem astfel imagini evocatoare ale stadiului sadic-anal:Troaca si Jocuri murdare. Pentru studiul acestor moduri de agresivitate,completam cazurile din foia de analiza dupa cum urmeaza:imagine expusa,Placuta sau Neplacuta,Asumata sau Neasumata. Alte imagini pot servi drept pretext pentru exprimarea agresivitatii sub pretextul unei puternice incarcaturi agresive care se exteriorizeaza la cea mai mica solicitare:vom adauga deci,daca exista,imaginile in care tema ar fi perceputa de subiect ca foarte agresiva,la fel ca si caracteristicile inerente acestor imagini,in cazurile corespunzatoare. -Agresivitatea poate fi studiata in egala masura,din perspectiva obiectului ei.Ea poate sa se adreseze,de fapt,fratilor in forma unei rivalitati fraterne. Imaginile care solicita cel mai intens exprimarea rivalitatii intre frati sunt: Batalie,Sareta,Gascan,Alaptare1 si Alaptare2.Multe din aceste imagini au fost deja examinate la rubrica oralitatii. Aceasta revenire e normala,din cauza ca imaginile nu sunt univoce si ele pot intotdeauna sa inspire subiectului o exprimare mai apropiata de problematica personala si mai departata de tema implicita. Totusi,daca se considera ca este necesar sa recapitulam agresivitatea prin prisma exprimarii ei impotriva fratilor si sa reactualizam toate imaginile care se refera la ea,ne pare indispensabil sa evitam o a doua contabilizare a acestor imagini in total,pentru a nu falsifica calculul identificarilor si al alegerilor.Din acest motiv toate imaginile deja citate in relatie cu o singura tendinta sunt scrise in italic,pentru a evita orice confuzie. -Agresivitatea poate avea drept tinta Parintii.Imaginile agresive Troaca si Jocuri murdare ofera ocazia exprimarii acestui lucru in mod anal. Dar ostilitatea impotriva parintilor poate sa se manifeste din frontispiciu,si relativ la ansamblul imaginilor.Ea poate fi alimentata de diferite conflictenerezolvate,in special de o agera ostilitate oedipiana sau chiar de o regresie in stadiul sadic-anal,intretinuta de o puternica angoasa in fata situatiei oedipiene. Va fi deci convenabil pentru evaluarea si intelegerea in ansamblu a pulsiunilor agresive impotriva parintilor,sa ne raportam la tema oedipiana . Forma sub care agresivitatea se contureaza cu ocazia imaginilor si in special a imaginilor oedipiene poate fi foarte variata. Nerecunoasterea parintilor,la fel ca si scotomizarea/ignorarea unuia dintre ei,deplasarea situatiei asupra fratilor,de exmplu,denigrarea sistematica a unei figuri parintesti sunt astfel de manifestari agresive,mai mult sau mai putin alarmante,impotriva unuia dintre parinti pe care-l putem vedea aparand relativ la cele doua visuri,respectiv la Noapte si la Sarutari. Agresivitatea care vizeaza mama poate fi exprimata intr-un mod mai subtil prin preferarea unei mame ideale,pe care o si alege.

Vom acorda deci o atentie deosebita temei mamei de substitutie,reprezentata de Capra,si caracteristicilor acestui personaj matern.Pentru interpretare vom putea face referire la Tomul 1,capitolul V-Mama de substitutie,pagina 113. Revederea structurii frontispiciului,studiul temei mamei ideale si cel al blamarii completeaza informatiile asupra tendintelor agresive vizavi de parinti. Studiul agresivitatii in functie de obiectul ei ne conduce,in sfarsit,la cazul in care agresivitatea se exercitaimpotriva propiei persoane,intr-o cadere depresiva. -Atingem aici domeniul culpabilitatii,care poate avea o intensitate mai puternica sau mai slaba si se poate exprima in mod diferit in functie de capacitatea Eu-lui de a realiza un compromis valabil intre pulsiuni si cenzurile parintesti,apoi cu interdictiile Supra-eului,in timpul interiorizarii acestora. Retinem ca cel mai inalt grad al culpabilitatii face subiectul sa se teama indeosebi de:excluderea si retragerea afectiunii parintilor si chiar moartea prin privarea de ingrijire in situatiile de singuratate si tristete. Aceasta violenta se explica prin faptul ca cea mai mare parte dintre subiectii tulburati care au fost examinati sunt imaturi si se situeaza inca intr-un camp de mentaliate foarte primitiva,stapanita mereu de legea talionului. Testul Patte Noire comporta 3 imagini destinate in particular evaluarii culpabilitatii unui subiect:Sareta,prin refuzul pe care il evoca in ochii celui vinovat,drept sanctiune din vina lui;Gascanul,exercitand castrarea drept pedeapsa,nu numai pentru rivalitatea oedipiana,ci pentru orice tip de vinovatie;Groapa,situatia de tristete angoasanta care vine in genere sa sanctioneze dorinta de independenta a subiectului. Este convenabil sa relevam aici locul imaginii punitive in derularea povestirii.De fapt,pedeapsa frapeaza subiectul ca urmare a celei mai blamate tendinte,asemenea unei justitii imanente care nu-I permite sa se bucure indelung de exprimarea tendintelor lui. In egala masura trebuie sa relevam cine e pedepsit,avand in vedere identificarea aleasa de subiect. -Vinovatia poate fi in relatie cu agresivitatea si ne vom raporta atunci la imaginile Troaca,Lupta/Batalie,Jocuri murdare,Alaptare si Puii si la locul lor pentru a evalua importanta acestei cauze. Geneza vinovatiei poate fi relativa la o excesiva aviditate orala.Imaginile Alaptare1,Alaptare2 si Capra si succesiunea ne vor permite sa dezvaluim daca vinovatia e asociata unei revendicari agresive orale. Vinovatia se poate atasa unor dorinte oedipiene exprimate cu ocazia imaginilor Saruturi,Noapte,Vis matern,Vis patern. In fine,ea poate fi suscitata de o vie dorinta de independenta,cum pot indica imaginile Plecare si Groapa. Mare a fost surpriza autorului testului Patte Noire atunci cand a constatat ca cele trei imagini punitive,angoasante prin afectele penibile pe care le suscita,sunt adesea retinute de catre subiecti,fac obiectul unei povestiri si mai mult inca sunt adeseori obiectul unei investiri deosebite. Acest interes deosebit se manifesta prin descrierea si expunerea imaginii Sareta,Gascan sau Groapa,inca de la inceputul protocolului sau chiar prin alegerea lor printre imaginile placute in timpul anchetei. El exprima pentru subiect o anumita complezenta in aceste situatii de pedeapsa.

Totusi,de cele mai multe ori,subiectul refuza sa suporte pedeapsa,evitand identificarea cu victima.Aceasta eschivare finala nu ne permite sa eliminam ipoteza unui anumit masochism moral.Amintim ca masochismul moral decurge din conflictul interior intre un Supra-eu sadic caruia Eul masochist I se supune. Este necesar sa insistam asupra a doua manifestari particulare ale masochismului moral,din cauza frecventei lor la copil. Prima este un fel de interdictie de a fi bucurosacceptata de copil,care face ca fie si,din intamplare,el sa primeasca o gratificatie care sa-l satisfaca profund,sa I se para ca acest lucru nu-I este permis si ca va trebui sa-l plateasca printr-un dezastru:de aici,o atitudine de consimtamant fata de pedepse,ca rascumparare a unui moment de bucurie. A doua forma,angoasa vinovatiei impinge copilul sa caute alinarea trecatoare care ii aduce o sanctiune.Ea joaca un rol de calmare a angoasei lui;De aici provine explicarea aspectului care provoaca anumite comportamente instabile sau agresive. Vom acorda mare atentie imaginilor punitive pentru a dezvalui aceasta trasatura de personalitate.Pe plan psihometric,valorificarea excesiva a acestor 3 imagini in acelasi timp,investirea privilegiata,evidenta vizavi de locul si alegerea lor sunt indicii clare ale masochismului moral chiar si absenta oricarei identificari cu victima sanciunii(eschivare care,de regula,este cauzata de natura inconstienta a masochismului moral pe care subiectul nu poate nici sa-l recunoasca in sine,nici sa si-l asume a priori intr-un mod constient). Vom evalua,in fine,daca pedeapsa a fost evocata intr-un mod anxios.Pentru anumiti copii angoasati este perceput mai mult riscul decat pedeapsa din imagini.Accentul este pus pe pericolul lumii exterioare cand vrei sa te avanti in ea de unul singur.Imaginea Plecare este urmata de Groapa sau de Gascan pentru a exprima frica de amenintare,care plaseaza copilul departe de protectia adultilor. Pedeapsa poate fi exprimata intr-un context foarte dpresiv.Eroul,prea putin preferat,cel mai putin bucuros este exclus si trebuie sa plece pentru ca nimanui nu-I pasa de el.Vinovatia se ataseaza temelor uneia sau mai multor imagini precedand pedeapsa. Tema petei negre Pata neagra a eroului voita a sublinia afinitatea intre acesta si mama sa,relatia duala care poate inca sa mai uneasca, ia uneori sensul unei note degradante.Semnul unei diferente poate deveni indicele unei blamari mai mult sau mai putin intense dupa tendintele depresive ale subiectului. Confruntarea acestor date,continutul urarilor zanei clarifica notiunea de vinovatie care trebuie indicata in Tabloul de analiza. 3.TEMA OEDIPIANA Procedam in acelasi mod pentru a rezuma caracteristicile celor patru imagini oedipiene,notand in fata imaginilor Saruturi,Noapte,Vis matern si Vis patern,daca in ceea ce le priveste,ele sunt: -acceptate si expuse -placute sau neplacute -identificarea acceptata si cui ii este ea dorita -in fine,diverse remarci Aceste indicatii schematice nu trebuie sa ne faca sa uitam ca relatiile subiectului cu parintii sai sunt o problema esentiala.Dar,in simplificarea lor,ele permit sa reperam si

sa diferentiem rapid o situatie oedipiana normala,de un veritabil complex al lui Oedip,cu o influenta patologica asupra intregii dezvoltari afective a subiectului. In cazul unei simple situatii oedipiene si imediat dupa ce incearca sentimente de gelozie la adresa rivalului sau,subiectul ramane capabil de a-si modera sentimente,putand deci sa le accepte si sa le asume fara angoasa sau blamare excesiva. Imaginile sunt placute,destul de usor asumate cu o identificare cu eroul gelos sau uneori cu parintele invidiat,intr-o evitare timida(imaginile 3A sau 2A). Dar daca situatia oedipiana a devenit foarte angoasanta,pe punctul de a antrena elaborarea unui veritabil complex,mai multe indicii vor pune acest lucru in evidenta. La nivel comportamental,respingerea prompta a imaginii oedipiene,semnele emotionale in fata acesteia dovedesc cu usurinta rezonanta afectiva particulara pentru subiect a situatiei reprezentate pe care o notam la Observatii. La nivelul selectarii imaginilor o repulsie marcata (3nonA) de una sau doua imagini oedipiene,Saruturi sau Noapte,de exemplu,este o dovada clara a existentei unui veritabil context. Exercitarea cenzurii este sensibila in toate incercarile de punere la distanta a unei teme cu un pronuntat caracter conflictual: -originalitatea in crearea povestirii orale care indeparteaza de stimul; -banalizarea excesiva urmata de o respingere incomprehensibila in cazul unei povestiri atat de anodine; -negarea temei ; -refuzul de a vedea parintii la locul lor; -transferul situatiei asupra altor personaje mai indepartate; -refuzul de a se implica in situatie(nonASS)dovedesc intensitatea luptei si a refularii,care se pot exercita de la gradul cel mai scazut la gradul cel mai ridicat. Toate aceste semne trebuie sa iasa in evidenta printre Observatii. Cand refularea nu este suficienta pentru a reduce angoasa,Eul poate utiliza alte mecanisme defensive,in special regresia. Regresia orala indicata in capitolulTema oralitatiida o convergenta a indiciilor discordante:tema placuta,neasumata,de exemplu. Regresia sadic-anala in fata situatiei oedipiene.Semnificatia unei agresivitati puternice poate fi cea a unei relatii oedipiene regresive.Acum subiectul tinde sa confunde notele de agresivitate si manifestarile afective. Intoarcerea impotriva propriei persoane este o modalitate defensiva la fel de importanta. O adaptare la un mod depresiv pune intotdeauna problema unei eventuale agresivitati oedipiene introdusa impotriva propriei persoane,din vinovatie.Ea poate sa apara in tablou in prezentarea pe scurt a vinovatiei. Replica narcisista,un alt potential mod de adaptare,figureaza in pagina a 5-a a tabloului si apare in calculul identificarilor. Formatiunile reactionale care fac subiectul sa substituie o tema opusa temei obiectului Cenzurii se vadesc prin contradictiile intre povestire,alegere si implicatiile acestora;deci,la lectura tabloului prin incoerenta imaginilor ACC,dar nonA si nonASS. Izolarea produsa de protocoale,atat de putin semnificative si seci,domina ansamblul si nu poate face obiectul unei relevari sistematice in tablou.

Inversiunea complexului lui Oedip este o ultima tentativa defensiva impotriva pulsiunilor oedipiene,atat de rara si de greu de distins. Aceasta ipoteza va trebui aprofundata referindu-ne la Tomul 2,capitolul II,pagina 28 si capitolul IV,pagina212,in cazul in care notam intr-un protocol,din partea unui baiat: 1.Sentimente ata de pozitive pentru imaginea paterna incat el pare indragostit de acesta. 2.O agresivitate corelativa impotriva figurii materne,devenita rivala. 3.O identificare pasiva,feminina,adoptata pentru a complace tatalui,excesiva.Acesta ultima identificare este confirmata de calculul din pagina 5 comparand proportiile respective ale identificarilor de natura masculina si de natura feminina. Raportul identificarilor cu o fiinta masculina reprezinta pentru un Labuta Neagra de sex masculin,tatal,un mic Alb viguros,Fermierul,comparat cu identificarile de natura feminina(Labuta Neagra-fiul,Mama,micul Alb-fiul si Capra),Nu este niciodata efectuat dar el permite evaluarea unei perturbari suficient de importante pentru a deveni patologica in evolutia subiectului. Identificarea inversa a subiectului este,de fapt,un semnificativ punct de reper. Consideram ca dupa 10/12 ani o dubla proportie a identificarii feminine fata de identificarea masculina,pentru un baiat,devine alarmanta in ceea ce priveste adaptarea psihosexuala.Acest caracter este agravat de notiunea de constanta a inversiunii,cand ea este mentinuta pe parcursul intregului protocol. In acelasi timp,consideram ca influentele culturale favorizante atenueaza semnificatia inversarii identificarii. Pentru o fata evolutia este aceeasi dupa criterii invecinate.Dar,aparent,tendinta de inversiune in timpul alegerii identificarii este in mod natural mai puternica la fete si,deci,mai putin semnificative.Retinem,de asemenea,dubla proportie virila a identificarii feminine ca un indice al perturbarii atat de profunde(referire la Tomul 2,capitolul IV,pagina 212). Din pacate,pentru claritatea povestirii inversarii complexului lui Oedip,el poate de asemenea sa se tradeze in fata partii opuse printr-uncaracter excesiv si artificialal unui comportament hiperviril,relevant sub aspectul compensarii pentru acesti baieti feminini.Aceasta tendinta spre supracompensare se dezvaluie in protocol prin identificarile excesive cu Tatal(de 46 de ori din partea unui subiect masculin care a creat un Labuta Neagra feminin). Studiul temei oedipiene este deosebit de complex si solicita,in plus,nuantare.Trebuie sa evitam sa consideram orice fel de cercetare a intimitatii parintilor ca pe o atitudine oedipiana,aceasta cautare de ordin afectiv putand foarte bine sa nu fie decat regresiva. De asemenea,nu trebuie sa se confunde identificarile cu Tatal sau cu Mama cu o laegere progresiva;poate fi vorba doar de o simpla identificare de tipul caracteristic agresorului,care compenseaza anxietatea de a fi celagresat. Identificarile in numar excesiv cu Parintii si cu Puternicul dezvaluite in pagina a 5-a a tabloului se explica,in general,in aceasta maniera. Adaugam o remarca asupra cazului particular al identificarilor excesive dinpartea unui baiat cu imaginea Mamei.Trebuie sa sesizam caracterul defensiv al acestor identificari regresive cu Mama incercate de un baiat.

Pentru Louis Corman aceasta alegere neasteptata traduce din partea subiectului un recul angoasat in fata complexului lui Oedip care il face sa prefere o reintoarcere la inceputul vietii,care ii permite substituirea identificarii cu un baiat obiectual.In acest caz,subiectul inlocuieste dragoatea obiectuala pentru mama lui,prea periculoasa si angoasanta,cu o identificare cu o mama hranitoare. Este o solutie regresiva adusa complexului lui Oedip care nu va fi patologica in masura in care ramane provizorie,dar care poate deveni patologica prin persistenta. In plus,se observa ca ea tenteaza in mod special baieti crescuti de o mama autoritara si castratoare,la fel de adevarata fiind si tendinta subiectului de a se identifica cu parintele din partea caruia a indurat cele mai mari frustrari. Sinteza cu privire la tema oedipiana se refera,deci,la imaginile oedipiene propriuzise(Saruturi,Noapte,Vis matern,Vis patern).Ea comporta de asemenea revederea imaginilor orale si a temei agresivitatii sadic-anale pentru a identifica o eventuala regresie la stadiile pre-oedipiene.Ea tine seama de exprimarea unei eventuale agresivitati nascute dintr-o rivalitate oedipiana si din Culpabilitate,asemeni motivelor ei(imaginile punitive,Sareta,Gascan,Groapa). In fine,ea reuneste modurile defensive care dovedesc o eventuala suferinta in fata complexului lui Oedip.Ea se straduieste,in esenta,sa deosebeasca situatia oedipiana,complexul lui Oedip si sa evidentieze modurile adaptative ale subiectului vizavi de conflictul sau. In cazul unei evolutii favorabile depasirea complexului lui Oedip si accederea la independenta se confirma vizavi de doua imagini prevazute in acest scop. 4.TEMA DEPENDENTEI SI INDEPENDENTEI Aceasta tema,suficient de controversata,se exprima adesea in fantasmele de plecare,de escapada,de singuratate si apare,de obicei,vizavi de imaginile: -Plecare; -Sareta; pentru care vom releva caracteristicile in aceeasi maniera.Ne amintim ca tendinta spre evadare,atat de atragatoare pentru copil,este puternic blamata;rezultatele se repartizeaza in 45 de plecari fericite si 55 de plecari nefericite,dorinta de excludere si singuratate,conform studiilor statistice. Aceste imagini permit in egala masura evaluarea gradului de autonomie atins de subiectul testat,etapa necesara in ceea ce priveste depasirea complexului lui Oedip. Aceasta depasire inaugureaza pentru copil onoua modalitate de a fi in lume.Daca mai inainte stima de sine,increderea in sine,elanul spre actiune,viata insasi,depindeau de prezenta imaginilor parintesti si de sustinerea intregului anturaj,acum copilul devine capabil de o anumita autonomie si distanta vizavi de judecarea si de ajutorul semenului.Dorinta lui de a fi independent si activ pentru el insusi se va manifesta fata de acele imagini in care eroul este singur.El poate atunci,la vederea lor,sa evoce si sa isi asume o anumita independenta,sa vrea sa o regaseasca sau cel putin sa se confrunte cu o stare de singuratate mai mult sau mai putin tulburatoare. Aceste doua imagini,la care se adauga uneori Ezitare vin sa completeze informatia despre evolutia situatiei oedipiene. Pentru un studiu aprofundat al complexului lui Oedip ne vom referi la volumul consacrat Complexului lui Oedip,autor L.Corman,Tomul 2.