Rezumat: Regele Lear, retragandu-se de la domnie si stapanit de iluzia puterii sale nelimitate, isi imparte regatul fiicelor sale.

Le cere insa acestora, inainte de a le imparti regatul, sa-si exprime in cuvinte dragostea pe care i-o poarta. Fiicele mai mari, Goneril si Regan, meschine si lingusitoare, ii spun batranului vorbe frumoase, exact' ceea ce acesta dorea sa auda. Cordelia insa, fire sincera, ii spune cu naturalete: "Iubesc pe Majestatea Voastra asa cum imi este datoria, nici mai mult nici mai putin" Luand acest raspuns drept o adevarata obraznicie, tatal, obisnuit cu supunerea oarba a celor din jur, isi alunga fiica cea mica, dezmostenind-o.

Din acest moment incep deceptiile batranului rege. La curtea lui Goneril, din ordinul acesteia, batranul rege duce o viata de chin. Batranul pleaca, blestemandu-si fiica si blestemandu-se si pe sine. La curtea lui Regan situatia este aceeasi. Doborat de nerecunostinta fiicelor sale, batranul, cu mintea tulburata de durere, rataceste pe campii, infruntand furtuni si trasnete. Dintre fostii curteni i-au ramas credinciosi doar contele de Kent, Edgar si bufonul. Cordelia, devenita intre timp regina a Frantei, vine in ajutorul tatalui sau. Goneril si Regan vor sfarsi in mod mizerabil, otravindu-se una pe cealalta, din rivalitate pentru acelasi barbat, Edmund, comandantul ostilor britanice. Cordelia si regele Lear, in timpul luptelor dintre francezi si englezi, ajung prizonierii lui Edmund. Edmund porunceste ca fiica cea mica,Cordelia, sa fie omorata chiar sub ochii bietului sau tata, care se stinge de durere,dar aceasta supravietuieste.

Lear fusese obisnuit o viata intreaga sa fie inconjurat numai de oameni credinciosi care sa dea ascultare poruncilor sale. Puterea pe care o detinea il impiedica sa vada si sa inteleaga adevarul despre oameni si de aceea el va suferi o teribila drama sufleteasca. Lipsit de bogatie si de putere, el nu va mai fi decat o biata faptura neputincioasa si va intelege cat de inselatoare a fost parerea sa despre sine si despre putere. Totusi, cand totul parea pierdut, fiica cea mica isi salveaza tatal. Cordelia intruchipeaza in aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei si a iertarii. Prin dragostea cu care aceasta il inconjoara, Regele Lear isi va gasi linistea. Personaje: Lear, Regele Marii Britanii Goneril,Fiica cea mare a lui Lear

Regan, Fiica mijlocie a lui Lear Cordelia, Fiica cea mica a lui Lear Ducele Albaniei, Sotul lui Goneril Ducele de Cornwall, Sotul lui Regan Contele Gloucester Contele Kent Edgar, Fiul lui Gloucester Edmund ,Fiul nelegitim al lui Gloucester Sarmanul Tom, Edgar camuflat Oswald, majordomul lui Goneril Bufonul Regele Frantei, Curtezan si mai tarziu sotul Cordeliei Ducele de Burgundy, Curtezanul Cordeliei Curan, Un curtean Batranul om, Chiriasul lui Gloucester Regele Lear este o tragedie scrisa de William Shakespeare scrisa intre anii 1603 si 1606. Personajul principal descinde in nebunie dupa ce imparte averea sa intre doua dintre cele trei fiice pe baza lingusirii lor,aducand consecinte grave pentru toti.Piesa se bazeaza pe legenda lui Leir of Britain(Leir din Marea Britanie),un mitologic rege pre-Roman Celtic. Piesa a fost ecranizata,iar rolul lui Lear a fost jucat de multi dintre actorii cei mai desavarsiti din lume. Sursa de inspiratie a tragediei se bazeaza pe diferitele povesti ale celticului semi-legendar Leir of Britain,al carui nume poate deriva de la zeul Celtic Lir/Llr. Cea mai important surs de inspiratie a lui Shakespeare este, probabil, a doua ediie a Cronicilor din Anglia, Scotia i Irlanda de Raphael Holinshed, publicata n 1587. Holinshed a gasit povestea in Istoria Marii Britanii de Geoffrey din Monmouth,care a fost scrisa in secolul al 12-lea. The Faerie Queene de Edmund Spenser,publicata in 1590,contine de asemenea un personaj numit Cordelia,care moare spanzurata,exact ca in Regele Lear.

Dupa o restaurare,piesa a fost refacuta cu un final fericit pentru publicul caruia nu i-a placut nuanta intunecata si deprimanta,dar totusi versiunea originala a lui Shakespeare din secolul 19 a fost nominalizata ca fiind una dintre realizarile sale supreme. Tragedia este remarcata n special pentru observaiile sale cu privire la natura suferintei umane si de rudenie. George Bernard Shaw a scris: "Nici un om nu va scrie vreodat o tragedie mai buna dect Lear".