Sunteți pe pagina 1din 9

FORME DE MANIFESTARE A FURIEI IN SPORT Key words: violence, sport, aggression.

Introducere Marele scriitor american Ernest Hemingway a spus ca ,,sportul ne arata cum sa castigam cinstit si cum sa pierdem cu demnitate". Prin urmare ne arata cum sa traim" (Gill.1982). Aceasta idee a fost acceptata cu usurinta de-a lungul anilor de catre sportivi, antrenori, administratori si public, ca fiind motivul esential al importantei pe care o acordam sportului. Situatiile dinamice existente in activitatea sportiva ar trebui sa ne dea cateva lectii privind comportamentul si caracterul. Dar frumoasa idee exprimata de Hemingway este rareori aplicata in domeniul sportului in ultima perioada, mai cu seama la nivelul sportului de inalta performanta unde se intalnesc din ce in ce mai multe acte de violenta. Originea cuvantului violenta vine din latinescul violare, care provine la randu-i din cuvantul vis (forta). Violenta - de orice fel : prin nestapanire, prin instinct distructiv, prin extraversiune, prin explozia frustratului, prin eliberare dionisiaca, deci multiforma si polivalenta- este oricum un semn de slabiciune si uneori de decadenta. Astfel, acest concept cuprinde un mai mare numar de comportamente, prin care se pot manifesta atat o tendinta permanenta spre atac neprovocat, cat si o tendinta de dominare a celor din jur, de distrugere a altora sau de autodistrugere.

Consideratii teoretice De la parintele olimpiadelor moderne Pierre de Coubertin (1893-1937) neau ramas celebre cuvintele: "L'important aux jeux Olympique n'est pas d'y gagner, mais d'y prendre part, car l'essential dans la vie n'est pas tant de conquerir, que de bien lutter" ("Esential la Jocurile Olimpice nu este sa castigi, ci sa iei parte, caci esential in viata nu este sa cuceresti, ci mai bine sa lupti"). Din pacate, putini sunt aceia care mai respecta acest principiu iar victoria cu orice pret a devenit o prioritate stimuland astfel agresivitatea din cadrul competitiilor sportive. In competitia sportiva, agresivitatea nu consta numai in a da o lovitura reala sau a fenta adversarul ", cum este cazul in sporturile de lupta, ci si in a transmite celuilalt un stimul nociv, fizic sau psihic, real sau simbolic"(Corazze, 1978). Acesta este cazul unei strategii adoptate de o echipa pentru a slabi si a pune adversarul in stare de inferioritate. Printr-un comportament agresiv, se micsoreaza forta adversarului, care va fi dominat. In cele mai multe dintre cazuri, agresivitatea este pusa in slujba afirmarii de sine si a acestei afirmari a dominatiei, a superioritatii fata de celalalt, recunoscute prin prisma unor norme sociale comune, admise, care transforma competitia sportiva intr-un fenomen cultural. In mod sigur traim intr-o lume plina de acte violenta. Conform unei statistici facuta in SUA, se comite o crima la fiecare doua secunde. Lumea sportului nu este privata de efectele agresiunii si evenimentele pe care le intalnim in sport ne reamintesc ca si comportamentul sportivilor si mai ales al suporterilor este necontrolat si violent. Aceste manifestari de "nebunie a inteleptilor", cum le numeste Marguglio, sunt adevarate pete pe fata sportului. Ziarele ne aduc destul de des, din pacate stiri despre formele ,,nesportive" de manifestare ale spectatorilor. In analele sportului mondial vor ramane multa vreme ecourile tragicelor evenimente petrecute in 1964 in Peru, la Lima, la jocul dintre Peru si Argentina. Invadarea terenului de catre public, la acordarea unui gol, ciocnirea spectatorilor - aflati intr-o agitatie neobisnuita - cu

politia, incidentele, incendiile, jafurile si furtunile care au urmat au avut un bilant tragic: 328 de morti si peste 1000 de raniti. Spectatorul suporter se identifica cu sportivul sau echipa preferata. Aceasta autoidentificare prin transfer il face sa aiba o atitudine ingaduitoare fata de cei preferati, de scuza si inteligenta in caz de insucces si abateri, iar fata de adversarii acestora, maximum de severitate. Actiunile arbitrilor sunt raportate tot asa, astfel ca o apreciere critica sau sanctiune dictata preferatilor e considerata frustrare si urmata de manifestari zgomotoase de dezaprobare, care pot merge pana la acte de violenta. Analiza factorilor care contribuie la aparitia actelor de violenta din randul sportivilor 1.Dobandirea si justificarea comportamentului care incalca regulile din sport Pentru a-si spori sansele de succes in sport, jucatorii apeleaza periodic la un comportament agresiv inutil si excesiv in sporturi precum fotbalul, fotbalul american, baschetul si hocheiul. Strategia lor implica incalcarea grosolana a regulilor formale ale jocului, acest tip de comportament fiind dobandit si justificat inca de la varste fragede. Agresiunea, fie fizica sau verbala, care presupune atacul fizic sau psihologic este o forma dobandita de comportament. El este insusit prin observarea sau imitarea modelelor care sunt renumite pentru acest tip de comportament. De fapt, agresivitatea in sport, legala sau nu, este considerata ca fiind legitima si de asteptat. Studii efectuate in fotbal, hochei si baschet conduc la concluzia ca un anumit tip de agresivitate specifica observata la jucatorii profesionisti si de colegiu conduce la un comportament similar in randul jucatorilor tineri si de la liceu (Bredemeier, 1985; Mugnp & Feltz, 1985; Silva, 1983; Smith, 1983). Mai mult, se pare ca exista o relatie stransa intre numarul de actiuni ilegale la care asista jucatorii si cel al actelor pe care ei insisi le comit in timpul meciurilor. Aceasta relatie se manifesta mai accentuat la

nivelele competitionale ridicate. Atunci cand sportivii sunt intrebati daca incalcarea regulilor (cum ar fi: deposedarea neregulamentara in fotbalul american; incaierarea si lovirea cu crosa in hochei; lovirea adversarului cu cotul, in fotbal si baschet; impiedicarea din spate a adversarului in orice sport) este legitima sau constituie o norma, acestia au dat niste raspunsuri interesante. Astfel, in primul rand, barbatii mai mult decat femeile si, in al doilea rand, barbatii care practica sportul de mai mult timp si la un nivel superior percep incalcarea regulilor ca fiind o chestiune legitima, normala si de asteptat (Bredemeier, 1985). In consecinta, pentru a ramane in top, trebuie sa inveti sa incalci regulile si sa pui in practica acest lucru. Atacurile intentionate cu scopul de a rani sau a intimida adversarul in anumite situatii pot avea efecte pozitive asupra performantei (Widmeyer, 1984). Astfel, de exemplu, Widmeyer si Birch (1984) au studiat tipurile de penaltiuri obtinute de-a lungul a patru campionate din National Hockey League. Ei au descoperit o relatie pozitiva intre frecventa penaltiurilor agresive (lovirea, impungerea, ridicarea crosei, atacul violent, incaierarea) de la inceputul meciurilor si castigarea competitiei. Anumiti autori semnaleaza alte functii, mai subtile, ale acestui comportament (Bredemeier, 1985; Colburn, 1985; Goldstein; Silva, 1984). Unele dintre acestea sunt: dobandirea respectului din partea colegilor, protejarea jucatorilor-vedete nonagresivi, intarirea unitatii de grup, cresterea statutului si valorii morale, distrarea publicului. De asemenea, este si o forma de control social cu scopul de a preveni incidente de o violenta sporita (de exemplu, incaierarile cu pumnii in hochei in locul loviturilor sau impunsaturilor cu crosa). 2.Sportul si catarsisul Catarsisul este definit ca o descarcare emotionala, ca o eliberare si o exteriorizare a agresivitatii, efectul catarsic corespunzand unei diminuari a tendintei de a agresa. Numeroase lucrari au incercat verificarea efectelor catarsice ale agresiunii reale sau indirecte. O prima serie de lucrari s-a preocupat

de ipoteza efectului catarsic al vizionarii de scene sau filme violente. Dar, aceste lucrari au aratat ca in numeroase cazuri, agresivitatea creste in randurile spectatorilor (Bandura, 1963; Berkowitz, 1963; Doob si Climie, 1972; Turner sl Berkowitz, 1972), demonstrand, in mod clar, rolul violentei indirecte in sugestionarea agresivitatii reale. Unele teorii inclina in favoarea tezei catarsice, dar numeroase observatii o contrazic (Buss, 1966; Kahn, 1966; Leyens, 1977). Ideea ca "functia principala a sportului este descarcarea catarsica a impulsurilor agresive" (Lorenz) este deseori intalnita. Conform lui Freud (1930), reprimarea agresivitatii este indispensabila pentru salvarea societatii, iar competitia sportiva poate fi considerata ca un mijloc social de a o canaliza. 3. Mass-Media A facut ca sportul sa se loveasca de unele probleme care, in urma cu 100 de ani ar fi parut utopii: gigantismul, comercializarea exagerata,puterea disproportionata a banilor. Prin intermediul mass-mediei, sportul produce idoli. Numai ca acestia nu sunt neaparat campioni ai probei lor si nici ai fair-play-ului. Multi sunt eroi ai controalelor antidoping pozitive, ai traficului de stupefiante, ai contrabandei cu narcotice sau masini furate; ai scandalurilor in familie, ai comportarii necuviincioase cu partenerii, ai violentei verbale si fizice carora cad victime arbitrii, partenerii, spectatorii chiar si ziaristii. Televiziunile se concentreaza in mod deosebit in transmisiile lor, din toate unghiurile, cu ralenti, asupra actelor de violenta de pe terenurile de sport. Componentele majore ale mass-media (ziare, radio si televiziune) prezinta adesea imagini distorsionate ale realitatii, care pot cauza izbucniri colective. Acestea includ titluri controversate, interviuri cu jucatorii de baza, reportaje frecvente sau excesive despre cazuri de violenta in sport, reluari cu incetinitorul insotite de analize repetate si limbaj exagerat in relatarile sportive. Una dintre casetele video cel mai bine vanduta in unele parti din nord-estul SUA a fost colectia "celor mai senzationale batalii din Liga Nationala de Hochei". Pe caseta sunt prezentate reluari ale unor lovituri cu

pumnul sau bucuria de pe fetele spectatorilor care-i privesc pe jucatori in timp ce acestia se bat. Impactul considerabil pe care televiziunea il are asupra evenimentului comercial dezvoltat in jurul competitiilor sportive reiese clar din sumele astronomice avansate pentru obtinerea drepturilor. Faptul ca sportul si televiziunea reprezinta viitorul unor parteneri din ce in ce mai uniti este in sine pozitiv, cu conditia ca sportul sa-si poata pastra identitatea si ca nici un fenomen de adaptare la mass-media sa nu intineze sau sa puna in pericol integritatea sau sanatatea sportivului. Modificarea de catre unele organizatii sportive a regulilor de joc in scopul unei mai bune receptari pe ecran a sportului poate fi acceptabila, cu conditia ca aceasta modificare sa fie hotarata chiar de organizatia sportiva si sa fie lipsita de consecinte negative asupra jocului sau sportivului. Acum nu se mai tine cont de necesitatile sportivului in stabilirea momentului in care se desfasoara competitia ci de audienta. Astfel, au fost multe competitii care au avut loc la ora pranzului, la o temperatura de 35 - 45 grade si o umiditate extrem de ridicata chiar la Jocurile Olimpice de la Atena iar concursul de gimnastica s-a desfasurat aproape de miezul noptii pentru a avea un rating cat mai mare. Mijloacele de comunicare in masa promoveaza interesul pentru sport in scopul generarii de profit. Ele maresc nivelul de implicare serioasa intr-un sport sugerand ca acesta reflecta valoarea personala sau reprezinta o masura a valorii personale. Astfel, ele devin o cauza indirecta a violentei crescande, atat din partea jucatorilor, cat si a spectatorilor (Weis,1986). De fapt, felul abordarii de catre mass-media a violentei din sportul profesionist poate agrava, indirect, violentele din sportul amator, inclusiv sportul pentru tineret. Jucatorii sunt cumparati si vanduti ca orice proprietate tranzactionabila si, in goana dupa profit, mutati dintr-un oras intr-altul, dintr-o tara in alta. Si jucatorii au beneficiat si de pe urma "industriei sportului"; de exemplu, jucatorii de baseball au castigat, in medie, 371.000 $ in 1985, fata de aproximativ 29.000 $ in 1970 (Standohar, 1986) iar acum, in 2004 jucatorii de fotbal castiga milioane de dolari pe an. Retelele de televiziune ofera sute de milioane de dolari ligilor sportive

pentru drepturile de difuzare, dar castiga banii la loc de la producatorii de reclame, care platesc sute de mii de dolari per secunda de publicitate.

Concluzii 1. Legitimitatea incalcarii regulilor este din ce in ce mai mult acceptata ca norma in lumea sportului, desi in ultimii ani au fost multe schimbari in regulamentele federatiilor care au contribuit la reducerea actelor de violenta. 2. Despre efectul catarsic al sportului, nu se poate constata decat ca sportul faciliteaza descarcari agresive foarte puternice. 3. Sportul devine un costisitor divertisment de masa; victoria cu orice pret este necesara pentru a umple tribunele si a atrage televiziunea. Mizele crescand, sporeste si pericolul violentei atat in randul publicului cat si printre jucatori. 4. Trebuiesc luate mai multe masuri de diminuare a actelor violente din randul sportivilor si spectatorilor pentru a nu le periclita acestora sanatatea si pentru a readuce in interesul sportivilor celebrul dicton " Important e sa participi, nu sa castigi".

Abstract It's a truth that we live in a world characterized by many acts of violence. Sport becomes a rather costly mass sport. Victory is needed by all means to fill the tribune and to trigger sponsors and mass-media. Thus the rising stake and the danger of violence inside the audience and the sportsmen increase. In the work that deals with force, we have tried to analyze some factors witch stimulate the violent behavior in competitions.

Bibliografie Arnold Le Unes, Jack N., Sport psychology. Chicago Banciulescu, V., Mai mult decat o victorie. Bucuresti, Edit. Albatros, 1986 Comitetul Olimpic Roman Buletin informativ, nr. 13-14, 1997 Comitetul Olimpic Roman. Buletin informativ, nr. 19 - 20, 1998 Comitetul Olimpic Roman. Buletin informativ, nr. 5, 1995 Comitetul Olimpic Roman. Buletin informativ, nr. 15 , 1997 Epuran, M., Psihologia sportului. Bucuresti, Edit. Consiliului National pentru Educatie Fizica si Sport, 1968 Sportul in SUA. CCPS, Bucuresti, 1995 Violenta in sport. CCPS, Bucuresti, 2001