Ameliorarea arborilor 1.

Trasaturi ale programelor de ameliorare - Arborii detin mari reserve de variabilitate genetica fiind heterozigoti pentru multe din perechile alelice deoarece plantele salbatice au evoluat in nise ecologice foarte variate chiar si rasinoasele la care selectia naturala a operat la scara de tip geologic conserva mari disponibilitati de vitalitate si capacitate de adaptare in conditii ecologice noi - In determinarea insusirii arborilor pe plan genetic cu consecinte sub aspectuul ameliorarii se prezinta frecventa mare a sistemelor poligenice si polialelice. Numarul mare de caractere cantitative confera aarborilor o pozitie distinct pe plan genetic si ecologic, aparand necesitatea utilizarii unor strategii originale de ameliorare - Pronuntata lor susceptiilitate la influenta conditiilor de mediu datorita mecanismului genetic aditiv al formarii multor caractere ale arborilor - La populatiile de arbori homeostazia genetica se menifesta cu deosebita intensivitate sa incat in cadrul unor populatii restranse si izolate, cum ar fi cele de fag din Dobrogea de N sau cele de pin negru din Banat si Valea Cernei, mecanismele stabilitatii genetice privind schimburile structurale profunde sunt mai puternice decat efectele cosangvinizarii sau a driftului genetic - Variabilitatea intrapopulatiionala este foarte pronuntata datorita gradului de heterozigotie permitand evidentierea sub aspect fenotipic a arborilor cu mare randament bioproductiv - In populatiile de arbori obiectivul principal al ameliorarii capacitatii bioproductive a padurilor poate fi atins numai prin promovarea unor genotipuri polivalente cu larga adaptabilitate ecologica, rezistente la stresurile climatic si patogene 2. Obiectivele ameliorarii speciilor forestiere - Crearea de genotipuri noi - Cresterea continutului de rasina cu 20-25% - Obtinerea de material de semanat si plantat din productia interna - Cresterea productiei de masa lsmnosa - Calitatea lemnului - Cresterea productivitatii de produse secundare - Rezistenta la conditiile favorabile de mediu - Rezistenta la boli si daunatori - Cresterea rezistentei - Adaptarea la mediu 3. Conservarea in situ - Consta in pastrarea populatiilor in ecosistemele natural in care s-au format si dezvoltat si in care sunt bine adaptate la conditiile de mediu - Se identifica in buna parte protectia suprafetelor den rezervatiile naturale, masurile de protective osciland in functie de scopul rezervatieisi de durata aproximativa a ei - In tara noastra , conservarea in situ vizeaza nu numai padurile cu functii de interes stiintific si de conservare a fondului genetic, ci si alte ecosisteme naturale avand rol de protective si cele cu functii de recreere - Pentru realizarea acestei conservari in situ, se recomanda luarea unor masuri organizatorice: Interzicerea exploatarii diferentiale a arborilor Interzicerea accesului animalelor pe parcursul perioadelor de regenerare naturala a padurilor

4. -

5. 6.

7. 8.

Conservarea populatiilor de arbori remarcabili dincolo de varsta exploatabilitatii economice. Modalitati de reproducere apomictica Sunt in functie de organul sau mecanismul prin care se formeaza noi indivizi a. Inmultirea se face prin seminte fara fecundare=agamospermie b. Inmultirea se face prin intermediul unor organe vegetative=inmultire vegetative c. Concresterea de organe sau de tesuturi de la o plaanta la o alta planta=transplantare d. Detasarea unor tesuturi sau cellule meristematice aflate in plina mitoza si cresterea acestora pe un mediu nutritive adecvat=inmultire meristematica Agamospermia in functie de natura celulelor din care s-a format embrionul poate fi: Partenogeneza=embrionul semintei rezulta din celulele ou ale sacului embrionar; rol in formarea unor hibrizi F1 comerciali Apogametia=embrionul semintei rezulta prin fecundarea din alte celule ale sacului embrionar (simergide si anntipode) Embriogeneza adventiva=embrionul semintei e produs fara fecundare din anumite cellule somatic situate in afara sacululi embrionar ex:genul citrus si alte rosacee Partenocarpia=formarea de fructe fara seminte des intalnite la arbori; la rasinoase=partenospermie Inmultirea vegetative -in practica silvica larg utilizata e butasirea=inmultirea din fragmente de ramuri, radacini, Frunze de pe plamnta mama, introduce in sol sau in mediu nutritive La unele specii lemnoase se practica marcotajul=ramurile aplecate venind in contact cu solul se inradacineaza si se separa cu timpul de arborii din care apar La plantele din care se detaseaza butasii se numesc cap de clona sau ortet, iar exemplarele obtinute se numesc rameti, ansamblul exemplarelor uniforme gametic obtinute dintr-un singur arbore se numeste clona. Tipuri de metode de ameliorare in functie de factorii genetici Bazate pe hibridare intra/interspecifica Bazate pe mutatii Bazate pe poliploidie Bazate pe biotehnologie si inginerie genetic Bazate pe selectie Hibridarea

Prin hibridare se creaza un material initial nou = cea mai importanta sursa de variabilitate in ameliorare. Variabilitatea ce se obtine in urma hibridarii e cu atat mai pronuntata, cu cat formele parentale sunt mai putin inrudite genetic si cu cat nr. partenerilor ce participa la incrucisare e mai mare. Hibridarea poate fi: Apropiata(se folosesc genitori din aceeasi specie) Indepartata (cand genitorii apartin altor specii sau genuri)

Principalul scop al hibridarii este efectule de heterozis(vigoarea hibrizilor)

Hibridarile pot fi: Naturale caracteristice plantelor alogame Artificiale caracteristice atat plantelor autogame cat si celor alogame

In functie de metoda de polenizare a plantelor mama hibridarea poate fi: Libera pecifica plantelor semincere Semilibera Fortata

Dupa nr si natura gametilor hibridarea poate fi: Simpla a x b Reciproca a x b si b x a Tripla a x b x c Succesiva complexa (a x b) x c x d Dubla (a x b x (c x d) Recesiva sau retroincrucisare (a x b) x a backcross Hibridare in masa polycross Hibridare somatica parasexuatat

Pt realizarea de hibridari somatic a fost nevoie de distrugerea la nivelul celulei a peretelui cellular pectocelulozic deoarece aceasta hibridare se realizeaza prin intermediul de culture de cellule si tesuturi. Astfel de cellule fara membrane se numesc protoplasti Cele maio bune surse de protoplasti sunt culturile de cellule in faza de crestere activa. 9. Culturi de embrioni Extragerea unui embrion imatur dintr-un ovul si cultivarea lui pe un mediu nutritive adecvat A fost utilizata cu success la pin aca metoda de obtinere a hibrizilor interspecifici si intergenetici la specii la care hibridarea e posibila dar semintele nu sunt viabile datorita endospermului nedezvoltat. 10. Ameliorarea prin selectie Selectia poate fi : naturala sau artificial Selectia naturala favorizeaza variatiile ereditare utile si le elimina pe cele daunatoare; afecteaza populatiile mari, ducand la eliminarea indivizilor ce prezinta o sensibilitate la factorii nefavorabili de mediu, boli si daunatori, contribuind la o mai buna adaptare a speciilor Selectia artificial e aplicata de om si se realizeaza in conditii cunoscute favorizand inmultirea doar a indivizilor ce corespund cerintelor sale. Selectia= metoda de lucru ce consta in izolarea de genotipuri valoroase dintr-o populatie prin intermediul alegerii elitelor si celor mai bune descendente ale acestora, succesul depinzand de heritabilitatea caracterelor ca baza a raspunsului la selectie.

Principalele fundamente ale ameliorarii prin selectie : 1. Cele mia bune proveniente ofera cele mai bune garantii initiale 2. Sansele de success cresc cu cat valorile ecartului de selectie sunt mai mari(ecart=nr de arbori alesi in raport cu efectivul populatiei de baza) 3. Selectia trebuie sa fie urmarita timp de mai multe generatii 4. Selectia sa se limiteze la 2-3 caractere importante deoarece castigul genetic e mai mare 5. Selectia artificial nu trebuie sa urmeze fidel selectia naturala 6. Efectele cosangvinizarii trebuie evitate prin utilizarea unor populatii cu effective sufficient de mari Selectia mai poate fi: Fenotipica se bazeaza pe retinerea unui individ oarecare deoarece prezinta o serie de caracteristici dorite de ameliorator Genotipica ere la baza principiul valorii unui individ ales pt reproducere pe baza valorii descendentei sale

In functie de valoarea indivizilor urmariti in cadrul unei populatii selectia poate fi: Pozitiva consta in alegerea si multiplicarea celor mai malorosi arbori elita din cadrul populatiei supusa selectie Negative presupune eliminarea din populatia supusa selectiei a plantelor ce prezinta caracteristici nedorite de ameliorator

Heritabilitatea= capacitatea de transmitere a caracterelor si insusirilor de la o generatie la alta si reprezinta cota parte cu care genotipul participa la exprimarea unui fenotip. Poate avea valori intre 0 si 1 sau 0 - 100% Cand = 0 exprimare fenotipica deepinde numai de actiunea mediului nefiind ereditata

=1 e determinat exclusive de baza genetic si se transmite integral la urmasi Dupa modul de urmarire al descendentilor elita selectia poate fi: In masa=alegerea unui nr mare de exemplare valoroase care sunt urmarite separate pe descendenti, semintele obtinute prin fecundare libera amestecandu-se si cultivandu-se impreuna In functie de meodologia aleasa poate fi: - Simpla - Repetata - Pe grupe fenotipice Efectele ei depend de: - Efectul genei fata de caracteristicile dorite - Heritabilitatea caracterelor - Interactiunea genotipului cu mediul - Individuala = presupune alegerea exemplarelor valoroase si urmarirea in descendenta a fiecarui arbore ales in scopul estimarii valorii genotipului

 Poate fi: - Clonala arborii se multiplica vegetativ - Familial arborii se inmultesc prin samanta produsa prin polenizare libera sau controlata In functie de efectele genetice asupra populatiei selectia poate fi Stabilizatoare Directional distructiva