Sunteți pe pagina 1din 27

Colec(ia "60· este coordonata. de Mircea Martin.

MATEI CALINESCU

Redactor: Ruxandra Mihaila


Tehnoredactori: Mana Cnlciun, FLorin Paraschiv, Dorina Toma
Coperta colecpei: Done Stan
Prepress: Viore1 Mihart

Conceptul modern de
Director general: Cillin Vlasie .
Director editorial: Mlrcea Marun
Redactor-~ef: Gheorghe Criiciun
poezle
De la romantism la avangarda
- editia a II-a ­
Cu un Argument al autorului
ostfata de Ion Bogdan Lefter
Deacrierea CIP a BibUotecH Natlonale a Rominiei
CALINESCU. MATEl
nceptul modem de poezie: de 1a romantism 1a avangardi I
Matei Calinescu;
postf.: Ion Bogdan Lefter. - Ed. a £I-a. - Pite~ti· a.c.O. aEUGEN T~
Paralela 45. 2002 TJMl
p. : em. (Colecpa 60)
ISBN 973-593-71. 1-5
ltw. f
I. Lener, Ion Bogdan (postf.)

82.v9- L

BIBLIOTECA CENTRALA
UNIVERSITARA
T-nU 1i OARA
PARAlELA
\\tI\\\ tllli \1111 \\tI\ \\11\ \1\111\\\\ \lII\ \[ij I'll
Toate drepturile asupra acestei edi\-i' 02218878
apsqin Editurll Paralela 45, 2002
Pitcsti Ducurqti 8ra~l)V Cluj Napoca

J
Inceputurile "poeziei pure":
Edgar Allan Poe

Estc neindoielnic faptw cii Poe ca teoretJCJan ii datoreaza foarte


mullf' lui Coleridge, lara insa ca aceasta sa-i mic~oreze origina­
litatea. care tine nu atit de noutatea intrinsedi. a opiniilor lui, cit de
unghiul adoptat in considerarea problemelor poeziei ~i de riguroasa
inllintuire ajudeciitilor sale :intr-un domeniu atit de labirintic. Trasa­
lura cea mai izbitoare a eseurilor de poetica ale lui Poe 0 constituie,
se ~tie, antiromantisrnul lor declarat, virulenta lor po]emica la
adresa, in special, a nor,iunii poo excelenta romantice de inspirape.
Evitind orice identificare intre logica poeziei ~i aceea a afectului ­
cum s-a Vaztlt :in analiza conceptului de imaginatie -, Coleridge,
natura prin excelenta. romantidi, nu pune nici a clipa. la indoiala in­
5plratia, de~i, ta.cind din imaginat.ie organul ei de expresie, combate
51 explicit, ~i implicit, 0 viziune simplu psihologista care vede in in­
spiratie cxclusiv manifestarea unei sensibilitiip extrem de intense 1.
~entru autorul Corbului, insa, creatia poetica se apropie to mull
~al mare rnasura de rigoarea demonstraWlor matematice decit de
(;nezia (tolal sau partial) afectiva a inspirat.iei. In The Philosophy of
-omposition2 (1846), faimoasa explicare - nu lipsita de 0 anume
O:U~Cnt~tie para~ox~a -. a sta?iilo~ ptin car:e a tre~ut elaborare~ Cor­
c.lt1,.ldeea de msplIatle deVIne f.lnta unw atac dmtre cele mal pre­
plS~ ~~ putemice: "Cd mai multi dintre scriitori - poetii, in special ­
re era sa dea de inteles ca ei compun datoritii unui soi de frumoasa

~ I V?rbmd in Biographia Lileraria de metro, Coleridge insistii asupra faptului


Int;orbl rea metrica arc pe de 0 parte un caracter spantan, di exprimii 0 st~ de
C:tltUZ\asm, dar ca, pe de altii parte, exJstii in ea ~i un aranJament artificial,
OS
itl
V"'III~Q~· Poemul trebuie sa realize7.e 0 uniune, 0 .intrepatrundere in1.n' pasiune l?i
l • Inlre lmpulsul spontan ~i flnalitatea voluntara".
J+...'s Ph.>ms and Essays, Dent-London, Everyman's Library, 1Cl64
52 Matei Ciilinescu - COllceptul moaem de 'ei pure-: Edgar Allan Poe 53
.~tlJrile.

frenezie - 0 intuitie extatica - 11i ideea ca ar putea liisa publiCUJ. I lui Longin Despre sublim, in care atlngerea sublimului e
traga cu ochiul in culise, la §oviiielnicele ~i laborioasele grosolami trllt8~ta eu 0 brusca iluminarc, cu 0 fulgerare orbitoare (de unde
gindirii, i-ar face sa se infioare'" etc. Cit despre propriuJ lui POe;; C?Il1Pdinta autorului tratatului spre 0 criticii a fragmentului, ca in co­
Poe accentueaza: "Telul meu e sa dovedesc ca nici unul dintt. !?I t:tariile prilejuite de pasaje din &:pp~lO, Horoe~, ~ern~ste~e, Platon!
moroentele compunerii lui nu poate fi pus in legatura eu vre~ me .. traglCl etc.). Edgar Poe este msa un longtrnan ~l prmtr-o alta
accident sau vreo intuipe - ca lucrarea a inaintat pas eLi pas, s~ ~~~Itura a gindirii sale critice: §i anume prin referirea efectului pn­
forma ei eompleta, eu precizia ~i consecventa rigida a unei problem tra~al a1 poeziei la suflet, ca distinct de inteleet ~i de sensibilitate.
de matematiea. u " Urmeaza expunerea - nu lipsita poate de un Sm. : asero enea, exista multe puncte comune lntre felul cum i~i repre­
bure de mistificare, dar extrem de interesanta din punct de vedere, zinta Poe ideea de Frumusete §i conceptuJ longinian al sublimului I.
estetieii poeziei - a diferitelor etape parcurse de gfndirea poetului ­ Simpla subordonare la tradipa longiniana (cu diverseIe ei rarnifi­
proeesul compozitiei poemului: roai intU stabilirca dimensiUniIQt ca~i preromantice §i romantice) nu este insa in masura sa puna in
apoi alegerea efectului sau a impresiei ce urmeaza sa fie transmlSi lumina imensa influenta a doctrinei poetului american in dezvoltarea
gasirea tonului celui mai potrivit etc. teonei modeme a poeziei. Astfel, M.H. Abrams nU-§i da seama ca tot
Luind in diseupe problema dimensiunilor idea Ie ale unui ceca ce este longinian la Poe capata un sens complet nou, cii aceste
Poe reia de fapt firul gindurilor lui Coleridge care, cum s-a va demente sint structurate lntr-un context care, din locuri mal mult
suspnea ca un poem de 0 oarecare lungime nu este in intregul sau roai purin comune ale romantismului, Ie transfonna in anne
poezie - ,,§i niei nu trebuie sa fie". Poe inverseaza insa aceasta as,. impotriua romantismului; eli adcvarata lor funcpe nu este una pur
tiune: un poem trebuie sa fie pe toata intinderea lui poetiC; de un.r!' afirmativa, ci una de dialog, mult mai complexii ~i, in acela~i timp,
celebra lui teorie - care a contribuit atlt de mult la procesuJ de.line mult mai feeunda; ca, de pilda, intre ideea de Frumusete la Poe §i
zare a poeziei - ca un "poem lung' nu poate sa existe, cli in . aceea de sublim nu se poate stabili 0 ecuatie perfecta, intrucit pos­
expresia ascunde 0 contradicpe in termeni: "Ceea ce numim un poeT" tularea Frumusepi ca ,.singurul domeniu legitim al poemuluiu im­
lung - scrie el in tonul categoric pe care-I intilnim in toate eseur. plica respingerea globala ~i hotiirita a tuturor forme1or de profetism
sale - este, in fapt, doar 0 succesiune de poeme scurte - adica ci romantic (social, moral etc.); ca, spre a da alt exemplu, notiunca de
efeete poetice de scurtii d urata... "H' Astfel de idei sint perfect fire~ti' sujler - cum se va vedea mai limpede in cele ce urmeaza - presupun
contextul unei critici edificate pe postulatul intensitdpi necesare o critica atit a intelectualismului (care nu e 0 noutate la acea data
efectului poetic; ele sint posibile §i in cadruJ unei conceptii ortod cit ~,i una, foarte preeisa, a esteticii sentimentului, care echivala
psihologiste cum este aceea a lui John Stuart Mill - §i nu trebuie s­ ~a eu expresia pasiunii (ceea ce e 0 noutate §i in raport cu tra­
ne mire faptul ca intilnim la aeesta ehiar formularea netii a idealuh­ d1tla longiniana, §i in raport eu directiile eelc mai earacteristiee ale
poemuJui scurt, pe motivul ca maxima intensitate a sentimentll esteticii romantice In ansamblu),
nu poate fi un fenomen de duratiil. Cum arata M.H. Abrams In 71 Pi ~ revenim, insa, La analiza propriu-zisa a poeticii lui Edgar Po~.
Mirror and the Lamp, aeest punet de vedere i§i are gennene1e ~~d de la teza ca "Beauty is the sole legitimate province of the
P!inrn. ,.autorul Filosojiei compozipei reafirma, tusa cu implicapi noi,
_ ClPlul coleridgeian al pl.dcerii: exista, arata el, 0 placere specifica
. Most writers - poets III espectal - prefer having it understood that they co' r;:a m~ intensa, iniilt:atoare §i pura - care deriva din contemplatia
by a species offine frenzy - an ecstatic intuition - and would positively shudder
letting the public take a peep behind the scenes, at the elaborate and 1J(J.Cl1lo ' .. in~e~~; a~easta nu e 0 calitate, ci un eject., exprimindu-se printr-o
crudities ojtlwught.. Initn,.!lsa ~I pura elevatic, a sufletului - nu a intdectulul sau a
.. It is m.y design to render it manifest that rw one point in its composltJ()1l ca1e~l . 0 as.tfe.l de partieulara. elevatie a sufletl.Llui poate fi atinsa pe
referable either tD aCCIdent or in.tuition - that the work proceeded step by step, 10 tea mat directa In poem"
completion, with the precision and ngid consequence ofa mathematical problef1l. r,1
... What we term a long poem is, in fad, merely a succession of bnef ones­ 1. Cf M
is to say, ojbnefpoetiool ~ffects.. , '. Q •• H, Abrams, op. ciL, pp. 136-137.

1. Cf articolul lui J. S, Mill despre Alfred de Vigny (1838). Writtings oj A~ .. '. .n Inten..'iI? and pure elevation of soul - not of intel/ed, or of heart.

a
Vigny, in Mill's Essa/Js on luerature and Society, ed. cit. .. l 'JSt readily attained ill the pOem..

54 Matei Ollinescu - Conceptul modem de rile poeziei pure": Edgar Allan Poe 5
'nceplllll •
Adeuarul !ii pasiunea (unul fund satisfaetia intelectului, cealaJta. . al ~i-n estetica de rnai tirziu a simbolismului care, se ~tie, §i~a
eonsti~d mob~ul inimii), .lara a trebui _~ ehip n~esar eliminatt capltunul dintre marile modele in Edgar Poe.
din poeZle ca nJ§te eorpun absolut strame, trebwe subordol1at. a\~~anifestare verbalCi a Frumusetli absolute, poezia l§i realizeaza
telului suprem: produeerea acelei stfui inefabile de elevatie spiritu~
esent8 ".i gp.n~a in ~uzica: Pomi~d de la pro~lem~ ritmului, Po.e
definita mai inainte. lata chiar textul lui Poe, [oarte elocvent prin ti 'e in Pnncipwl poettc: "SatisIa.cut ill ceea ce rna pnve§te cu certI­
insu§i: "Astlel, obiectul Adevar, sau satisfaeerea intelectului, ~ sC~inea ca Muzica, in feluritele ei moduri - metrol, ritmul §i rima-,
obiectul Pasiune, sau tulburarea inimii, sint, de§i pot fi atinse intr: n;te de 0 atare insemnatate in Poezie incit nu va putea fi niciodata
rnasura in poezie, mult mai direct atinse pe calea prozei. AdevarUI ~Iimina.ta de un am cu judecata... nu rna voi opri acum sa sustin
de fapt, cere 0 precizie, §i Pasiunea, 0 simplicitate (eei intr-adev~ absoluta. et esentialitate . Muzica este poate aceea prin mijlocirea
pasionati rna vor intelege), care sint ahsolut antagonice fata de a~ careia sufletul se apropie rnai mult de rnarele tel pe care, atunci cind
Frumusete care - 0 sustin - produce tulburarea l;Ii desfatiitoarea r?ste inspirat de Sentirnentul Poetic, se lupta sa-l atinga - plasrnuirea
elevatie a sufletului. Dar nu urmeaza in aid un caz, din ceea ce an: Frumusetii supreme... Astlel incit nu mai incape indoiala ca in uni­
spus aiei, ea pasiunea, §i chiar adevarul, n-ar putea fi introduse, unea Poeziei eu Muzica, in sensul ei obi~nuit, vom descoperi cimpul
ehiar in chip profitabil introduse, intr-un poem; cad ele pot sluji I;, eel mai larg pentru dezvoltarea poeziei. De unde ~i defmipa poeziei
U
"
limpezirea efectului, sau contribui la tonalitatea generala, a§a cum . ca The Rhythmical Creation of Beauty. ~i-n aceasta privinta, Poe
fae disonantele in muziea, prin contrast."" Sa notfun, in treaeat, [eili duce mal departe cele mai indraznete speculatii romantice in lega­
subti1 in care Poe rezolva problema interferentelor mtre limbajll lUra Ctl raporturile dintre poezie $i muzica. poezia trebuie sa tinda
intelectual, cel emoiional §i eel propriu-zis poetic, care poate sa tragi spre un ideal muzical nu numai in planul semnificatiilor ei (sa tre­
foloase specijice din utilizarea celorlalte doua: e aici intuiiia foam zeasca, altfel spus, efecte de vag, de indeterminal ~1 indefmitl, dar §i
modema a unei dialectici a semnificatiilor §i contextelor ca fact in eel fonnal, exigentA care preludeaza indemnullui Verlaine: "De la
constitutiv al limbajului poetic. musique avant toute chose".
In continuare, intrebindu-se care e tonul eel mai adecvat pent1\: Din punctul de vedere al logicii poeziei, teoriile lui Poe sint im­
transmisiunca impresiei de Frumusete, poetul il descopera in Iris­ portante 10 moo multe privinte. Ele implica, in primul rind, 0 sepa­
tete. Frumusetea, in forroeIe ei cele mai inalte, face sujletul sens~ rare neta intre logica procesului de ereape poetica (scoasa de sub
sa se topeasca in lacrimi: tonul melancoliei va fi deci acel pe care dominatia spontaneitatll pasionale ~i a inspirapei) ~i logica poeziei ca
poetul, con!itient de menirea lui, trehuie sa-I adopte ("Melancholy is atare. Logica procesului de creatie e raponalii in toate punctele ei de
thus the most legitimate of all poetic tonesj. Toate aceste pnncipiJ ~mire, de~i flnalitatea ei este de a prilejui 0 experientA metara­
la care a ajuns pe cale pur deductiva, ar fi fost aplicate cu des li' onaJa, 0 triiire pur spirituala. Aceasta nu insearnna ca poetul insu~i
vir:~ita consecventa ~i luciditate in creatia Corbului. nu se ridica in zona inalta §i curata ~i dureros de frumoasa a poeziei
Celala1t eseu important allui Poe, The Poetic Principle (1848), rein Pl1re: numai ca starea poeticd. nu-i este data dinainte de-a gata, ci
§i dezvolta ideile din Filosofia compozitiei intr-o adevarata rnetafiZioi este .rezu.ltatul unei diutllri voluntare, ludde :?i patetice. Poezia nu
a frumosului §i eli 0 speciala insistentA asupra muzieii, elem en: :xprr~ ci creeazd Frurnusetea, care e elevaiie, mi§care spirituala
::~n~ton~a; e."'<presia, chiar daca exista, nu rnai e un scop, ci un
• Now the object Truth, or the sansfaction of the Intellect, and the object PcJs5iot LJ nc, oblectul poeziei nu mai e relativul (f./i subiectivul) act de
or the excitement of the heart, are, although attainable to a certain extent in poe: .
far more readily attainable in prose. Truth, in fad, demands a precisIOn. oil:'
rh~ ColUenting myself with the certainty that Music, in Its uarious modes of metre,
Passion, a homeliness (the truly passionate will understand me), which I. ./ ;un. ClTld rhyme, is of so vast moment in poetry, as never to be wisely rejected
absolutely antagonistic 10 that Beo;uty which, / mamtain, is the excitement artd .J
pleasurable elevation of the souL It by no means fol(ows, from anything here soP
'hat t":: not now pause to maintain its absolute essentiality. 1t is m Music perhaps
Poet!~ Se~l most nearly attain..c; the great end for which, when inspired by the
that passion, or even truth, may nat be introduced. and even profitably introdU
~ l)e I ntunent, it. struggles - the creatian af supernal Beauty. t...J And thus there
into a poem, for lhey may serve in elucidation, or aid the general effed, as ;s/,,,,. UI/r 'Ioubt that in the union af Poetry with MuSIC in its popular sense,
discords in 11llt.S1C, by contrast.
'Ii /he widest field for the Poetic development.
56 Matei Calinescu - Conceptul modem de
'~

comunieare, stabillrea unei eomuniuni emotionale; nu mai e n


transmisiunea vreunei cunoCUjteri (fie ea cit de intuitiv obseura) ,,­ LtUJ'le limbaj ~i
sa poata constitui, ca la romanticii germani, inceputul Unei in estetica lui Baudelaire
fJlosofii abisale, mai adevamta decit cea traditionala; obiectul
devine propria ei ereatie ea tensiune spre absalutul abiectiv §i ina~.
sibil. Frumusetea nu-i alteeva decit expe.rienta acestei maceesib
litap. Dar sa-i dam iara§i cuvintuJ poetului: ,,AstfeJ, cind prin Poezj:
sau prin Muzica, - eea mm vrajita dintre starile poetice - ne s~
topindu-ne in laerimi, noi nu plingem, a§a cum presupune abate!
Gravina, dintr-un exces de placere, ci dintr-o anume petulantl
nerabdatoare mihnire produsa de incapadtatea noastra de a pur:.
stapinire acum, in intregime, aid pe p8.mint, dintr-odata §l pen~
totdeauna, pe acele divine §i dipitoare bueuIii pe care, prin poem, sa,
prin muziea, Ie mtrezfuim doar in chip fugal' §l nedefinit...- Poelllt ca ~i a lui Poe - ~i spre deosebire de aceea a lui Coleridge - doctrina
devine deci un medium, 0 poarta catre altceva, eatre un paradis ref!; esteticA a lui Baudelaire nu are un caraeter, nid macar virtual, sis­
zat, intuit doar vag §i in treacat, inefabiJ in esenta lui. Sarcina poem rematic; ea cste, iDsa, fiira nimic din consecventa unui sistem (fie el
lui este de a se ridica pina la limita de Ja care absolutul poate i ~i implicit) surprinzator de bogata §i de unitari'i in acela~i timp, influ­
pereeput, dar nu ea prczenta, ci ca absentd, cad eJ se manifest; enta- ei (datonta, ftre~te, prestigiuJui §i poeziei baudelairiene) fiind
pentru suflet prin insa§i aceasta absentii. Ar fl, desigur, absurd sa decisiva in constituirea esteticii simboliste f?i, mai mult inca, preves­
se ceara poetului sa exprime acest absolut: tol ceea ce poate §i lrt· tind chiar unele orientari literare uJterioare, pina la suprarealism.
buie sa faca este sa se apropie de el §i, prin creatia Frumusetii, sa· Este ~tiut ca autorul Florilor raului ~i-a insu§it pe de-a-ntregul
sugereze. principalele idei ale lui Edgar Poe despre poezie; "insu§it" este,
Din punetul de vedere care ne intereseaza, raminind la antipodL. intr-adevar, euvintul potrivit, pentru ea adeziunea lui Baudelaire
logidi prozei inteleetuale, logiea poeziei uu mai este, la Poe, analoagi merge nu 0 data pina la simpla reprodueere tara semneJe citarii a
niei ell logica afeetuJui §i expresiei lui, nid eu aeeea organica eseurUor poc§ti, cum se intimpla in Notes nouvelles sur Edgar Poe
imaginapei, ca la Coleridge (de§i n-o contrazice pe aeeasta): ea tinl ~Prefata la .Nouvelles Histoir~s extroordinaires) sau in ceJebruJ articol
sa devina 0 logicci a sugestiei (nu numai teorille lui Poe, dar si sui\.. ~~pre Theophile Gautier. In legatura cu acest caz s-a pronun~at
sau poetic propriu-zis justifidi 0 astfel de parere). Care sint prine: C Iar tennenul infamant de "plagiat", cu toate ca 0 astfel de acuzatie
pille ~i consecintele unei asemenea logici va aparea mal limpede ~~a:e, l~ 0 analiza mal nuantata, ~i nedreapta §i absurda. Fapt e ca
un examen al poeticii intemeietorilor doctrinei simboliste. s:netl~.e lui Poe intre poezie ~i §tiintii, morola, sentiment etc., ca :;;i
in : ulaUile lui in jurul inrudirii dintre frumusete §i meJaneolie, sau
intJU~ uniunii ideale intre poezie §i muziea, smt alit de conforme
dp~~ll S~cturi intelectuale a lui Baudelaire, inci! e cert ca ele i-au
ii lip t, dl.ncolo de orice npatemitate" (astfel de preoeupari superflue
ale i~~~~ In g~n.ere poetului), ca ni~te postulate absolut elementare
inttea e 1gentel eritice ca atare, ca ni~te evidente simple care-§i deriva
- And thus, when by Poetry, or when by Music, the most emroncing of all lOtdeaga autoritate de la ele insele. Pe de alta. parte, cum se intimpla
moods, we find ourselves melted into tears, we weep then, not as the ADi fi Pto",un~ clnd 0 personalitate geniala i§i insu§e§te 0 idee (oricare ar
Grall/na supposes, through excess of pleasure but through a certam peW atticl.tle~~en~a ei), Baudelaire da teoriiJor lui Poe, introducindu-le in
impatient sorrow at our inability to gro.sp now, whoUy. here on earth, at once and ((I,
S( intr~Uilc unei gindiri de 0 extrema mobilitate §i adincime, precum
ever, those divine and rapturous joys of which through thepoem, or through mU'
we attain but brief and indetenninate glimpses. lln "ontext distinct de cel in care fusesera formulate, 0
58 Matei Callnescu - Conceptul modern de file Iii lim/Joi in estettca lUI Baudelaire 59

semnifica~e cu totul noua §i, in ciuda presupunerilor contrare d _ - dirccta eu vointa (ceea ce e, in raport cu mentalitatea
izbitoare originalitate. ' , leganu:ca, un paradox): "Inspiratia vine totdeauna cind omul 0 urea,
OIl1aJ1
Despre noutatea lui Baudelaire ca poet s-au spus enorm de I:tlu:, r u inccteaza totdeauna cind el 0 vrea"', - lucru adevarat nu
lucruri. Din unghiul care ne intereseaza acum se poate afinn a , dar naJ psibologic, ci §i intr-un plan mai inalt, caci decizia poctica e
nU mrsl . d . d .
poezia lui este in primul rind noua prin con§tiinta critica imanenli uila . poezla evrne estin.
prin excepponala luciditate_a resurselor. Un asemenea simt cn' ~olul- cuvint pe care Baudelaire il folose§te eu prudentii semni­
este prin excelenta creator. Intr-un articol in care da 0 replica Uf, - tiva - e rezultatul unci iniperi lente !?i dificile, al unui exercitiu
consideratii obtuze ale lui E. Faguet despre Baudelaire l , Andre Gi ~ator comparabil_ cu ac~l pe care-l p~esupune agilitate~ aCTO?~­
citeaza unul din acele paradoxuri revelatoare ale lui Oscar Wikle tului: .".geniul (daca totu§J putem num} astfel germenul Imposlbil
,.Imaginapa imitii; spirituJ critic e cel care creeaza" aratind ca, aplic< de definit al omuJui mare) trebuie, asemenea saltimbancului ucenic,
lui Baudelaire, el ar putea explica faptuJ ca insa:;;i saracia imaginal:! sa ri~te sa-$i mpa de 0 mie de on oasele in taina, inainte de a dansa
lui (de care-l acuza Faguet) a constituit un avantaj, "Ie contraignar in rata publieului; ...inspirapa, intr-un cuvint, nu-i decit 0 recom­
a ne jamais tenir quitte son intelligence... son sens critique, d'une pensa a exerciti,ului zilnic"" (ArticoIul despre Les martyrs ridicules de
scrupuleuse et tenace fidelite". Aceastil facultate critica, i se p~. Leon Claudel). In aceea~i directie trebuie inlerprctata metafora gim­
Gide, n separa pe Baudelaire "in chip alit de net de ~coala romat Ulsticii la care trebuie sa se supuna spiritul poetului (cj Fusees, V.).
tica". OriCUID, - caci la urma urmelor e1 nu e strain de un roman~ Citeodatii ideea de inspiratie se asociaza cu aceca de vanitate ~i chiar
esenpal - Baudelaire, in mai mare masura deeit Poe (sa nu uitfun: de primejdie (n" .de la vanite et du danger de l'inspiration", - unul
muJti critici americanl §i englezi U considera pe Poe ea pe una din" dintre proiectele de prefatii Ia Les Fletlrs du maq, cad sensibilitatea
operele lui Baudelaire) a contribuit Ia modema intelectualizare nu numai ca nu ajuta in creatie dar, execsiva, ea il poate dauna
proeesului de ereape: poezia incepe sa se mediteze pe ea insl!. I.Sensibilitatea inimii nu este in chip absolut favorabila efortuJui
Pentru a stabili marile eoordonate mtre care se desIa.!?oarii aceas-" poetic. 0 extrema sensibilitate a inimii poate ehiar dauna in aceastil
meditape creatoare de 0 mare complexitate, examinarea scrierilod, privinta" - scrie poetul in articolul despre Theophile Gautier).
critice este indispensabila. ~intr.o astfel de perspectiva e limpede ca a concepe poezia ca pe 0
Lui Baudelaire poezia li apare (chiar daca nu folose§te a~ fUzlune a sentimentului e 0 grava eroare estetica: nIn epoca dezor­
termeni) ca un act existential, ca 0 decizi.e existentiala . poewl r. don~ta a romantismului, epoca de aprinsa efuziune, se folosea ade­
este nid 0 fiintii mai sensibila, mai pasionalii dedt eelelalte, au t:~ st'O': aceasta formula: Poezia inimii ! Se dadeau astfe! drepturi depline
nki mal pur, nici mal impur dedt ceilalti oameni, nu este olci tint pa~lunii; i se atribuia un soi de infai libili late. ~J cite contrasensuri !?i
Dici batrin, ci pur §i simplu: este. intr-un proiect de scrisoare po! ~.u~me nu poate sa impuna limbii franceze 0 eroare de estetical
mica adresata lui Jules Janin (Lettre a Jules Janin), Baudelaire'
spune foarte dar: liTem absurda asupra tineretii poetilor. Nici brim, n~: ~on\.i':.e pas~unea. ~im~ eon~ine .devo~entul, crima; [magi-
Slngura contine pOeZla."~ (Th.eophlle GautzeJi
nici tinar, el este. Este ceea ce urea. Virgin, el cintd desfrfU~ trea;
bepa."· Drept care, ca §i pentru Poe, inspirap.a in intelesul rom~
nu-i dedt un non-sens. Ca sa insemne ceva ea trebuie pUS!! !O~;mSptrCltiOTt uient taujours quand I'homm.e Ie ueul, mais elle ne s'en va pas
" s 9Uand II Ie veu!.
OS'·' ~/~erue {si toutefois on peut appeler aillsr Ie genne rndejinissable du grand
1. Articolul a aparut in La Nouvelle Revue Fran~e din 1 noiembrie 19 1.tJIF" ~n ,'lecret I, comme Ie saltimbanque apprenti., risquer de ."Ie rompre mille fois les os
titJuJ Baudelaire et M. Faguet. Asupnl lui ne-a atras atenpa con~19· tl!~~vatlt de danser devant Ie public; /...JI'insplfatioll, en un mot, n 'est que 10
blbliograficii B lui A.E. Carter, Baudelaire et 1a critique jranf;lJrse, 1868 .'" Pend de ~'exerci.ce quotidien.
Columbia, University of South Carolina Press, 1963. . llfl rQl~t SO Qnt I epoque desornollnee du romantism.e, epoque d'ardeme effuSIOn. on
2. Trimitenle se fae Ia Baudelaire, Oeuvres completes, texte etabbe et d1tll: d IQ tt.lJent .~ge de cer:r.e fomw.1e: La poesle du coeurl all donnatt aiTlSl plei
par V.G. Le Dantec. Edition revisee, completee et presentee par Claude
N.R.F., Blbliotheque de la Pleiade, 1961.
pj
1cst
Sopr::m
F!/ rte n ; on lui atl.ribuaiL une sorte d'inJaillibiLite. Combien de contre-sens
~, CQ/l!lp meg pew imposer a la langue Jran~ise une erreur d'esthetiquel Le
• TMse abSW'de sur 1a jeunesse des poetes. Ni vieux, ru jeune, iI est. I
'IJ1f ~n.. nt IQ passion, Ie coeur contient Ie devouement, Ie crime; /'!magtn.aMn
qu"l1 veuL Vierge, iI chante la debauche; sabre. l'1vrognene ($.11.).
hllia Poesie.
Matei caIinescu - Conceptul modem de j)J1II1! ~ /imbaj in estetica lui Baud£laire 61
60

Polemizind cu .romanti.cll pe ch~s~uni de principiu (p~~a nu .C): as ta "regina a facultatilor" este distincta de simpla !antezie, dar
prima"), BaudelaIre este ill acela~l timp un adversar fiira mdulgen; A~ de1aire nu-l citeaza ca autor aJ opozitiei pe Coleridge, cum ne-am
a proaspetei ~coli rea1iste (ej proiectul de articol-pamfiet intiUU: ~~teptat. ci ne tru:Ute.1a as~ destul de ob~cura Mrs: Crowe,. car~
Puisque realisme il Y a, precum §i freeventele atacuri impotriva CU·
rentului. ca in artieolul despre Madame Bovary sau in uncle dinlrt
Saloane, eel din 1859 in rarticular). Ceea ce el opune realismul~
:re taeuse remarcata pnn 0 sene de romane ~l povesbn fantastJce ~J
faeea figura de mistagoaga (publicase in 1859 un tratat de
iritism). in The Night Side of Nature. din care citeaza Baudelaire,
imitativ este supranaturalismul. cum nume~te una dintre calita~ ~jul despre irnaginatie. inspirat fare. indoiala din Coleridge, are 0
literare fundamentale (Fusees, XI), supranaturalism care poate evidenta amprenta spiritualist-mistica: imaginapa "constructiva"
atins numai prin lucrarea "reginei facultiitilor". lmaginapa. este inTUdita cu sublima forta manifestata de Dumnezeu in creatia
Ce intelege Baudelaire prin imaginalie ? In articolul despre Thea­ Universului. In fapt, comenteaza. Baudelaire, imaginatia "a creat
phile Gautier el vorbe~te, la un moment dat, de 0 sensibilitate s~ lumea" §i ca atare are dreptul de a 0 guvema. Drumul artei nu-i
ciala (cliferita de aceea a inimii prin insa~i natura ei), 0 "sensibilitatt altul decit acela al cautiirii acestei imagina~ originare. Ne afliim, in
a imaginatiei'" care este totuna eu gustu~ un soi de intuitie intc mod aparent eel pulin, in pUna teosofie romantica (Baudelaire a
leetuala. am fi tentali sa zicem. Textul fundamental rfunine, insa, resimpt putemie, se §tie, seductia ocultismului §i a traciitiei idealist­
din importantul Salon din 1859. Fata de plata "imitatie a natUIt magice a romantismului). Uisind la 0 parte astfel de irnplicatli, con­
(postulata de realism), fata de simpla ~i, in ultima instanta, meet>.· ceptul de imaginatie allui Baudelaire i:~i destainuie, la 0 analiza mai
nica reproducere a aparen~elor lurnii existente, imaginatia inseamru delicatii.. adevarata lui boga,pe.
posibilitatea "de a erea 0 noud lume, de a produce senzatia noulur Spre a in~elege in mod adecvat conceptul baudelallian de imagi­
F.ire~te, imaginapa nu proceseaza arbitrar, ba cbiar dimpotriva, iJl;i nape este necesar sa urmanm consecin~ele unei opozipi care apare,
logica ei, regulile dupa care construic~te ea, nu pot Ii descopen~ sub 0 fonna sau alta, de mai multe ori in paginile sale cnUce: opo­
decit in zoneIe cele mai misterioase ~i profunde ale sufletu1ui. VO".· zitia intre imagina(ie §i natura. Cum s-a "azut, imaginatia are 0
bind de imaginatie, poetul se lasa cuprins de 0 rara exaltare inlt dubla vocaJ;ie: analitici (in virtutea careia descompune) ~i sintetica
lectuala: "Ea este analiza, ea este sinteza; ~i totu~i oamem abili:: fin virtutea careia restructureaza. dupa leg; proprii). Spre a ajunge la
materie de analiza ~i suficient de apti sa faca un rezumat pot fi Iips:t nou. imaginatia trebuie. ded, neapiirat sa nege realul, sa sIarirne
de imaginatie. Ea este aeeasta, ea nu estc intru totul aceasta. £I conexiunile in care se prezintii el perceptiei obi~nuite, propunind alte
este sensibilitatea §i totu~i existii persoane sensibile, poate P conexiuni. Noutatea acestora coincide eu idealul de frumuse~e. in
sensibile. carora Ie lipse~te cu desavir~ire. lmaginalia este aceea car.ll ast~el de conditii, frumuse~ea nu va Ii niciodata naturald, ci antinatu­
I-a invatat pe om sensu! moral al eulorii. al conturului, al sunerul ;:;a, ~iftciala, rezultatuJ unei idea.li.ziiri care devine posibila tocmai
§i miresmei. Ea a creat, la inceputullumll, analogia §i metafora­ t:a t~tii. p~teri.i modificatoare a imaginatiei; idealizare care ea insa§i,
descompune intreaga creatie. §i. cu materialele adunate §i disptlS' pr~ una.gm~tla eu care de fapt se confunda adeseon, nu-i decit un
dupa reguli a caror origine nu poate fi descoperitii dedt in straf~ C~s aJ vomtei creatoare lucide a artistului.
durile sufletului, creeaza 0 lume noua, produce senzapa no u1Ul' sup ltindu-I ~e Heine, care-§i definea idealul artistic antiimitativ ca
ter:.~reilist ("surnaruraliste"), Baudelaire vorbe§te in act'~ti
.... elle sait cJwisir, juger, compaprer. fuir ced, rechercher cela, rapid.emenl 51 de ~nl despre ?elacroix, in Salonul din 1846: "Delacroix. pleaca deci
tanement. reprOd ac::st ,pn.ncipiu, ea un tablou trebuie inainte de orice sa
.. EUe est I'analyse, eUe est la syntMse; et cependant des hommes habi~
CUIll Uca gmdirea intima a artistului, care domina modelul a§a
I'analyse et sujJisammel1.t aples a falre un resum~ peuvent etre prives cl ,
rw.tion.. Elle est ceia, elle n 'est pas lOut d fait oeJa. Elle est la sensibilite. et pou~, care ~reatorul creatia; §i din aeest principiu cl seoate un al doilea,
y a des peTSOTlnes tres sensibles. !TOp sensibles peut-etre, qui en sont pnvee . r
s
da.ta o~e a-I contrazice la prima vedere, - anume ea trebuie acor­
I'imagination qui a enseigne d l'homme Ie sens moral de la coweur, du contOIi~,. Profese o~e ~are atentie mijloacelor materiale de execu~ie. - El
son et du parfum. EUe a cree, au commencement du monde, I'analogie et l~ , &il.tirea ~a 0 stima fanatica pentru curarenia instrumentelor ~i pre­
phore. Elle decompose tOUIe la creation., et, avec les matenaUX amasses et dIS:::
suwant des regles dont on ne peut trouver L'oTigine que dans Ie plus prof
0 r:
IiJ nQe e,mentelor operei. Intr-adevar, pictura ftiIJd arta unor pro­
. ::mamente ~i cerind colaborarea unei muli"imi de caJitati,
I'ame, eUe cr~ un monde rtlluueau, elk produit la sensatwn du neuf
62 Mate.i Ciilinescu - Conreptul modern de 11<. , . Poi in estetica lui Baudelaire 63
~ me~/iJTI

este important ca m1na sa intimpine, cind ineepe sa 1ucreze, cit Raul se face tara. efort, natural, in mod fatal; binele este totdea­
putine obstacole eu putin~, §i sa indeplineasea. rapid §i ~ ,.I- oc\usul unei arte. Tot ceea ce spun despre natura ea rea Sla.­
ordinele divine ale creierului: altfel idealul se pierde." n3 pre In materie de morala. §i despre ratiune ca fo~ raseum­
Respinge:~ natur~~ui ca ideal a:tistic (~tit a na~~ului ex~ t~l~~re. ~i reformatoare, poate fi transpus in ordinea frumosuluj",
cit §i a celli mtem, tmmd de domeruul paslOnal) comClde la Baudt ~~, to"Ja "trebuie C?nside~at~ ca un s~!'tom al gu~tului pent.::u
laire §i cu un refuz al perspectivei organiciste. Produsul imagina~ :<fe8l" ca 0 "defonnalle sublima a natum. Sau. mat departe. U1
creatoare, opera de arta, n-are nid 0 legatura., fie ea pur metaforici ~ezvoirarea elogi~:ui ad~s ~achiajului: "Cine ar indriizni sa atribuie
cu un organism. In descrierea operei de arm, Baudelaire va fol~ artei funcpa sterila de a lItllta natura?"
insistent, in locul eelor organice (alit de importante la Colerid~ Firel$te. citatele in care rasuna. aversiunea lui Baudelaire fa~ de
analogii meeanice §i anorganice. "Nu exista hazard in arta, tot r.atura ar putea fi inmuWte. Atitea cite am adunat sint totu§i sufi­
cum nu exista hazard in mecanicii." Sau: nUn tablou (in acelal ciente pentru a se putea verifica dincolo de orice dubii caracterul
Salon din 1846) este 0 ma§ina ale carei sisteme sint, toate, in ' antinatural, artificial (eu implicitele elemente de straniu, bizar, uimitor
gibiJe pentru un ochi exersat; in care totul i§i are ratiunea de a f etc.} pe care-l va avea totdeauna produsul idea.lizari.i imaginative.
daca tabloul este bun; in care un ton este totdeauna destinat Abisa1 deosebita de ariee reproducere sau imitape, imaginat-ia nu e,
puna. in valoare un altul" etc, in comentariul sau foarte patrunzalC! cum s-a putut vedea, niciodata arbitrara; dimpotriva, ea este, cum
asupra conceptului imaginatiei creatoare la Baudelaire, Hugo Fm ne spune poetul, ,)a rcine du vrai": noul pe care-l deseopera ea este
derich noteazal ca, de pilda, vorbind despre "perfecpunea cristali adeoorat. In Salonul din 1859 se afinna foarte categoric: "lmaginatia
a visului, poerul nu folose§te citu§i de putin 0 comparape intimplB este regina adevaratului, §i posibilul e una dintre provincille
toare: "Ea dimpotriva consfmte§te rangul visului prin asimilarea 51 adeviiratului. Imaginatia e in chip pozitiv inrudita. cu infmitul."
cu anorganicul. [... 1 Prin natura, Baudelaire in~elege vegetativul, dm Cum va explora, in poezie, imaginatia vastul teritoriu a1 posibi­
§i degradiirile banale ale omului. Simbolizat de formap.ile anorgBlli lului? Folosind - ca §i in celelalte arte, de altfel, - inepuizabilele re­
cului, spiritul absolut e inaI~at atit de mult deasupra naturalul: surse ale analogiei §i ale metaforei, In definitiv. ce altceva e imagi­
banal incit se na§te 0 noua tensiune disonanta. 1...1 In ochii II.:. natia decll 0 faeultate de a stabili corespondente, de a descoperi
Baudelaire, anorganicul l§i atinge semnificatia suprema atunci cir.~ QTlalogi~ de a stabili relatii simbolice nebaouite. La. Coleridge, dupa
materialul travaliului artistic: pentru el, statuia inseamoa m.;. cu~ s-a vamt, funcpa primordiala. a acestei facultiiti era aceea de a
mult decit trupul viu, decorul silvestru de pe scena mai mult dec· ~~~l de a armoniza contrariile in structuri organice. Baudelaire,
padurea naturaIa" etc. (p. 53). parasmd tradipa organicismuJui romantic, 0 va fructifica in sehimb
Foarte sernnificative in aceasta directie ne apar, intre altele. mull' ~~a (n~. totdeauna distinctll, dar la fel de puternicii) a analogis­
dintre consideratiile din La. peinture de la vie modeme (1863), p b L De alCI, ca 0 consecin¢ necesanl, marea insemnatate acordata
capitoluJ Xl (Eloge du maquillage) el face un intreg rechizitO rT• drolalemelor de limbaj: caci, intr-adeviir, orice gIndire care pome~te
1\ eonceptiei secolului al XVllI-lea despre natura ~i despre omul naW i~ ,natura simbolicuJui este, intr-un fel sau altul, obligatll sa vada
Natura, argumenteaza Baudelaire, nu poate fi decit in mod erons un,Slstemul de sernne al limbajului un model al inse§i structurii
considerata ca sursa a binelui (~i prin extensie a frumosului); in fo IversuJui.
ea nu inspira decit pomiriIe celemaiinteresate, egoiste, crirniIJ aJl , \.rj~u.~ceas~, ne apropiem de una dintre laturiJe esenPale ale con­
"Treceti in revistii, - serie el - analizat-i tot ce este natural, ~oa~', si CO tIel. estetice baudelairiene. care consta intr-o aplicare riguroasa
actiunile §i dOrintele curatului om natural, §i nu yeti da deo! dOlll;~.tienta.a principiilor fllosoflilor analogice ale romantismului la
lucruri infioratoare. Tot ce este frumos §i nobil este rezul W . C nlUl artlstlcuJui,
ratiunii §i al calculului. [... J Virtutea... este artificiala, supranawf!ll; Sel1l~ eSl.e _un simbol? Etimologic vorbind, nimic altceva dedt un
siune ~Ica Un obiect, imaginea unui obiect, un sunet sau 0 succe­
't" dese1l1n~ sunete etc. care inlocuiesc 0 realitate distincta de ele,
I. Cf. Hugo F"riedrich, strncturo Uricii moderne (1956), in romiin~te de Dl .
Fuhrmann, E.L.U., 1969. trI,. 0, semnifidnd-o. Natura semnului, despre care astazi s
65
6 Matei Ciilinescu - Conceptul mode/1t cie lJ ill esletico. lui Baudelaire
S'

vorbe§te atita, a constituit obiectul unor meclitalii profunde fil . e de oe~ciute sarcini sp iritu ale, este unu1 din marne mituri
§i teologice (si~o!ica ocupa un lac. ins~~.~t intre discipiin~: rtlitoa:le iIUpuse de analogismul romantic. Din Germarua, 0
logice) cu mult mamte de formarea lingvIStiCll modeme structu ' ll1tclcctu a doctrin8. esoterica patrunsese ~i in Fran~, inca inainte de
semanticii §i a semiologiei. r, 8st'tl1e?~T''' rnai ales prin marea figura de precursor a lui Gerard de
aau~..... u 1 ie mirare, deci, ca simboli=?tilor de mai tirziu le-a placut
Trebuie spus ca 0 serie de ginditori iniluentati de teolOgie
nu mai vorbim de mis~cii propriu-zi:;,;i, au f~~t. tent~ti sa.
intreaga lume fenomenala confonn unor analogu slll1boliC-lingvis
j: Scrv ~unoasca unele dintrc ideile lor favorite §i intr-un text ante­
~corespondentelor lui Baudelaire, in sonetul lui Gerard de Nerval
Universul V8.zut e conceput, astfel, ca un limbaj dillin, ca un
US L~ dores:
sistem de semne, cu sensuri ascunse; un sistem guvemat de 0
a antologiei. E w~or de inteles ca 0 astfel de viziune nu PUU'a d Homme, libre penseur! te crois-tu seul pensan
sa-i seduca pe Tomantici, dintre care mai ales gennanii s-au aVin Dans ce monde OU la vie eclate en toute chose?
in speculalii nu 0 data abstruse in explorarea paradoxurilor Des/orees que tu tiens ta liberte dispose,
semiologii mistice. MQ/s de taus tes conseils I'univers est absent.
Revenind la Baudelaire, dupa aceasta paranteza, noutatea
consta in faptul ca da un sens exclusiv estetic coresponden~eiI Respecte dans La bete un espril agissant;
matica intr-o filosofie analogical intre limbaj :;,;i lume, care aka Chaque.f1eur a une ame a La Nature eclose.
esenta coresponden~ei mai largi mtre spiritual :;,;i natural. in a '71 mystere d'amour dans le metal repose,
cadru, imaginatia ar putea fi defmita ca 0 revelape prin limbaj I Tout est sensible et tout sur ton etre est puissant.
tic, plastic, muzical) a acelei analogii universale a ciirei idee 0
volta foarte celebrul sonet al Corespondentelor. mns dans Ie mUT aveugle, un regard qui t'epie;
..\ fa matiere meme un lJerbe est attache...
La Nature est un temple OU de vivants piliers a
Ne Ie lais pas servir quelque usage impie.
Laissent parjois sortir de confuses paroles;
L'homme y passe a travers des jorets de symboles Souuent dans I'etre obscur habite un Dieu cache;
Qui l'obseruent avec des regards jamiliers. Et comme un oeil naissant couvert par ses paupieres
Un pur esprit s'accroit sous I'ecorce des pierres.
mme de longs echos qui de loin se conjondent
Dans une tenebreuse et projonde unite, .~ev~ind la sensul pe care-l acorda Baudelaire conceptului de
Vaste comme la nuit et comme fa clarte, ~naOgle .universalii trebuie sa ne referim la un pasaj. foarte cu­
Les parfums, les couleurs et les sons se repondent. .. etc. lll~cut III el, din articolullnchinat IUl Victor Hugo. imprumutind de
dll V:edenborg ~i Lavater (cita~i in acest sens) dar ~i de la alti gin­
o ro.mantici, elementele unei teom a corespondentelor, Baude­
au-e"
Cuvinte conjuze, simboluri, ecouri, nispunsuri pe care ~ Ie .d 1

parfumuri, cuIon §i sunete: analogia universala se sprijina 1Il pr: ~l in ~cne, ~eezitind sa apeleze la noiiuni matematice (de~i. ~i aici, ca
rind, orice s-ar zice, pe elemente ale vorbirii. Fire§te, Natura de . rr.ate' te.p~.rtJ este vorba de 0 concept,ie mai degraba pithagoreica a
este vorba in aceste versuri DU mai este natura pur fenomenal a, ~ lernotnaucll, ca §i la predecesorul sau Navalis): "Daca extindem
cum se lnfati§eaza ea perceppei obi$nuite (care, suferind de 8 S • proce~~trat.ia (nu numai ca avem dreptul, dar ne-ar fi infmit dillciJ sa
bolie, tinde s-o reproduca in imagini imitative); avem de-a face 8l <U1Cl>vaam altfel) cYungem la adevarul ca lotul este hieroglific... Or, ce
cu 0 natura spiritualizatii, 0 natura care nu mai este ea insa~j. Cl , nIl Un este un poet (iau cuvmtul in accept,iunea cea mai larga) daca
sistem de simboluri. un limbaj obscur, pe care irnagina{.ia il ~( Il\l:i 0 traducator, un desdfrator. La poeti 1 excelent i, nu poti gasi
supune unOI' miraculoase descifriiri., descoperind sensurilc secfC tart rntnclafora, nici 0 compararie sau epitet care sa nu fie 0 adap­
ascunse, dar singurele adevarate. Aceasta natura in-formata. de a' llatlc exacta 111 impr~lurarea aclualU. pentru ea aceste
Matei Ciilinescu - Conceptul modern de 67
66 ~ lifllbaj irt esretica lUi Baudelmre

compara?i, metafore ~i epitete sint scoase din fondul inep . . -i mil?Cator". Natura insa~i Ii apare ca un dicponar eind
universalei Qna1ogy."~ Nu numai ide3e~ d~ ~i expresia pe C<\t1 e1nd~i~~atii, despre E, Delaeroix, In Salo~ul ~in J8~6: :Pentru E:
primesc ele, prezmta numeroase trasatun comune cu acelCG. ;el1e. .x natura este un vast dlctJonar ale eanll pagtn1le Intoarce ~I
crol . (11 un oeh i··
speeulatillo r metaflZic-estetice ale poelilor ~i filosofilor rOIna: ..".!a
V' ",,,It:'! slgur ~J pro fund" .

gennani. "lntreaga lume - serie Jean-Paul in Vorschule der A n It COfldi'l t1«..on s iderente, cum apare firesc la 0 iecturB. atenta a

(1804) este mereu plina de semne; ceea ce ne lipse~te este putin\a ~o; entice baud~lairien~. d.ep~e de a toler~ SU? 0 ..forma s.a~
a dti aceste litere; avem nevoie de un cticponar ~i de 0 grama~' l~a aproxunapa. sluJesc la m~ti~ea .unel poetic! a n~()rn, 0 P?et1~
semnelor; poezia ne invata sa citim. Astfel de ginduri revin ~
K ~ urnele careia autorul Florilor raulw a putut fi socotit uneon (de§l
scrierile filosofice ale lui Schelling. care-~i pune in chip definit p;; 1Jl ~at) ca 0 natura. neoclasidi. Ponderea aeordatii problemelor de
blema raporturilor intre imaginile artistice ~i natura (Ob, h:baj. ca si per.spectiva din c.are sin~ ~Ie atacate. indi~~ insa un sill
Verhciltnis der bildenden Kilnste zur der Natur, 1807}, rezolvind.o d~ gindire difent de. eel c1asl~. LU?ldltatea matematlca e doar un
spiritul analogismului (artistul plastic nu imita, in el lucreaza Putt­ ijloc de eliberare ~l punere In rm~care a resurselor sugestlve ale
creatoare analoage cu acelea ale natum). Fiira paradox, deci, Scht ,'Orblrii. Baudelaire vede in poezie 0 adeviirata magie verba-La ­
ling putea afirma in al sau Sistem al idealismului transceruie1 exnresia pe care 0 utilizeazii de mw multe on e aceea de nvrajitorie
(1800) di natura insa~i este "un poem inehis Intr-un miraculos c:i e'o.ocaloare". Poetul e ~i un savant, un geometru. un spirit exact, -:.Ii
secret'. Foarte freevente sint asemenea a.firrna?i in Fragmenrele~. un magician: "Exista :in cuvint. - noteaza Baudelaire in articolul
Novalis. Limbajul apare ca 0 lume de semne hieroglifice a caror C". desprc Theophile Gautier - in verb, ceva sacru care ne interzice sa
noa~tere ne ajuta sa citim cartea naturii, s-o "desclfram". S facem din el un joe de noroc. A rninui savant 0 limba.. mseamna a
tualist, Novalis declara oracular, dar in curentul unei vechi tradill practica un soi de vrajitorie evocatoare."· :;;i, in acela~i loc: "Exista in
ca "lumea este 0 metafora universala (Universaltropus) a spiritwUI stllullui Theophile Gauti("r 0 preeizie care te incinta, te uime~te ~i-P
imagine simbolica a acestuia". cluce gmdul la acele miracole produse la joe de 0 profunda.. ~tiintii
In romantismul german astfel de idei sint foarte curente $i tnatematica..·.. Altadata, fraza poetica il apare apta de a fi pusa in
roai putea eita numeroase alee exemple. Cu asemenea surse (farA· ~el~~ie eu dilerite forme ~i limi geometnce: ,,01 (raza poetica. poate
fie posibila, totu:.li, 0 stabilire de filiatti exacte), Baudelaire are ~ lIMa t~i prill aceasta e inrUclitli eu arta muzieala :.Ii eu ~tiinta mate­
obsesia dieponarelor simbolice, a ..repertoriilor" analogtce etC. Vn· matlca)linia orizontala, linia dreapta ascendenta. linia dreaptii des­
bind de stilul lui Gautier. poetul Coresponden(.elor se referB.. exalt ~e~~enlii.; ca ea poate sa se urce vertical spre eer tara a gifti sau sa
la acel "magnific ctieponar ale cii.ru.i file, intoarse de un sunu divino ~a a perpendicular spre iad eu iuteala jnsa~i a greuta.\ii; ca poate
desehid in chip precis tocmai acolo de unde poate p:?m cuvin r. gh~a. Splrala, descrie parabola sau zigzagul figurind 0 serle de un­
potrivit. cuvintul ume". Cu privire la V. Hugo, BaudelaJrc serle: .'1 l~.n S~prapuse" (Proiect de ?rejata. la Florile riiuIUl).
in Biblie un profet ciiruia Dumnezeu Ii porunee~te sa miinin Cf arb.~gunle stilistice ~i prozoctice nu vor avea nici ele un caraeter
carte. Nu ~tiu In ce lume va fi mincat in prealabil Victor Hugo diet ale ~:ar; .Baudelaire Ie vede ca traducmd neecsitati interioare stride
narul limbii pe care era sortit s-o vorbeasca; dar vad ca texicul . nev~~del spirituale. Ritmul f?i rima .,raspund in am unor nepieritoare
cez. ie§ind din gura lui, a devenit 0 lume (s.n.), un univers color ~trU~t e m.onotonie, de simetrie lSi de surpnza". Analogic vorbind.
tnas ur~ n~oasa a lim bajului poetic corespunde structurii rigu­
e a urnu spiritului. Poem] 0 afinna cit se poate de raspicat: "Caci
. Si nor.LS elendons la demonstrahon (non seulement naus en auon..'1 II' dro~. t .
i1 nous serait infiniment difictle de faire autrement) nous arriUOTIS cl celIe vertr ,
tout est hieroglyphique I 1. 0,., qu'est ce qu'un poetR (je prends Ie mot da~t
n
fr~l1(t l,j~ ~ dans Ie mot, dans Ie verbe, que/que cllnse de $Sere qui notiS defend d'en
acception la plus large), Sl ce n 'est un traducteu.r. un dechiffreur? Chez les ~ d" I>Qrceft~1 d~ husard. Manier souamment une langue, c'est pratiquer une e.spece
poeles. II n'y a pas de metaphore, de comparaison au d 'epitl1Ete qui ne sat!, . . II ne elJOCatoire.
adaptation matMmanquem.em exade dans la drconstance actuelle, parce .5/: i fa/ ,'J dans le style de nliioplule Gautier une jus/esse qui rauit, qui etottne, et
comparaisons. ces metaphores et ces epithetes sont puisees dans l'intpUf Olcllh.: ·>or·lf'1 d ces I1\lrades produits dans Ie J€U par une profortde science
'Onds de !'universelltC' enalogie '1Inl,j
68 Malei Ciilinescu ­ C;onceptw rnOde", de

este evident ca retoricile :;;i prozodiile nu sint ni~te tiranli inve


mod arb~~ar, ci o. c~l~qie ~e re~. ce~te de. insa$\ org~. poe tica lui Mallarme
fiintel spmtuale. $1 ruclOdata prozodiile ~l retonea n-au imp
originalitatea sa se produca distinct. Contrariul, ~i anume fa I ,
au ajutat la inflomea originalitatii, ar fi infinit mai adevarat/UJ
de vedere potrivnic celui neoclasic, caci la Baudelaire Se PlIne
altele, problema originalitiipi. pe care, dialectic, tocmai restri~
stimuleaza (nu alta va fi opinia lui Valery), in timp ce la doctn.
neoclasicismului regulile &i preceptelc retoricii aveau drep
dintre funcpi de a raiionaliza (ca mimesis ~l independent de on~,
ginaljtate) producerea obiectulul artistic; punct de vcdere PQtnv
insa, §i celui romantic, caci nu-i yorba la Baudelaire nici 0 cJipa ~
originalhate _psihologica", (:inlnd de "etalarea" subiectivilatii, ci
originalitate obieetivQ. definiUl ca pura noutate.
Astfel !ncit originalitatea nu-i un dar sau un dalum al anl~l DacA la Baudelaire toate aceste idei sint adeseori implicite, e},
ci un rezultat. insumarea unei serti de efortun, cum n.:iese lim capita 0 expresie riguros clara la Mallarme, care Ie duce la ultimele
intre allele. din proiectcJe de prefa~ la Florile rdU!rlI: ~Commcn~ lor ronsecinte, dind poeticii sale 0 structura deliberal ontologica.
une serie d'efforts determinee, I'artiste peut s'c:Hever a une ori ~allanne §i-a format conceptia sa despre poezie sub inrlurirea lui
proportionelle". Nu expresie a eului individual. a constimtei lillie:' Baudelaire !}i, desigur, a lui Edgar Poe, pe care-l dcscopera prin
personale, ci activitate, creatie. depasire a unei succesiuni de ~b. intcrmediul autOnllui Florilor rdului. Ideile antiromanticc ale celor doi
cole (poetul vorbeste undeva de ..mon gout passionne de l'obsl mae~tri venerap (respingerea spontaneitatii. inspirapei, efuziunii,
- aceasta este. penuu Baudelaire, adevarata ~i singura onguJalil I'l'COmandarea travaliului lucid etc.) nu erau totu$i singulare in
Cum s-a vazut, intemeietor al esteticii simboliste. BaudelaIre:· Pran~, mai ales dupa 1850.
un element de baza al doctrinei sale din coresponden~a intre 1Wl' Luind notiunea de lirism in inteJesul ei romantic (expansiunc
limbaj. Adoptind logica anaJogica pe care ne-o propune poetul, ace; necontrolata a sentimentului), Mallarme se define~te inca de la virsta
corespondentS. implica 0 identitate ascunsa: lumea e Jimb~. lirn. d~ 20 de ani (intr-o scrisoare 1 din 1862 adresata lui Cazalis) ca u
insu~i e 0 lume; actul poetic devine un act de crca\.ie in o~u ~ .versar at lincului, partizan exc1usiv ~i strict al ariei:. "... turbulenta
fiintei, iar poetica - poate Tara ca autoIUI FIonlor mulut sa aJ ~~~tn~Ui ax. fi nedemna de acea casta aparitie pe care 0 iube§ti.
con§tllnta absolut !impede a faptulUi - devine un rei de ontolOgle d c. Ule meditat indelung: arta singura, limpede §i impecabila, e in­
In astfel de coordonate, sugestia nu row este un simplu miJI' . d~:n~ de casta spre a 0 sculpta religios."· Refuzul tirismului e
poezlei, ci finalitatea §i totodata substant:a ei: ea de:."vaJuic rlll: Ililb t, I? aeest caz, de un concept pamasian al poeziei: Iirismului
rioasa unitate a lumii §i limbajuJui, mai mult decit aut PJin~r~ I se_o~une un ideal de castitate care nu poate fi atins decit
ealizeaza, in-jiinteazd aceasta unitate, noua in fiecare clJpa. IOa.~/ 0 arta /impede, impecabila, de factura sculpturala. lntr-adevar,
ta!~ .acCste epitete definesc perfect viziunea pamasianii. viziune
. In aSPiratia ei de a fundamenta 0 poetica a rigoril, obiectiva

l~ d~
;i;::le scrjsorile lui Mallarme sint reproduse dupa monumentala bio­
. • Car il est evident. que les rheroriques et les prosodies ne sOIlL pas ~e5 ty; \I;rQ. 1"'l
IUlUl
datoratii lui Henri Mondor, Vie de Mallanne, 2 vol., N.R.F., Galli­
• ~ -42
rnvcntees arbltmiernenI, mais une col/eelwn de regle.<; recfnrnees por forgo /a .
meme de l'~re SPirituel. Et Pm.alS les prosodies et les rhetonques II 'on/ .",r s 'n f~rbllience du Iyrisrne seraiL indigne de cetle chaste apparition que tu
['originalite de se produirP distincternenL Le con/mire. d sauoir flU dies IJrlel seu:;~ rndd.iler longtemps: I'art seul. limpide et impeccable. est assez chaste
['eclosion de l'oriqirtLllite, serait infimment plus Ilf-ai ·rel~ment.
70 MateJ CAlJnescu - Conceptul modern tk 71
lUi Mella rrne

impersonala, propune 0 analogie caracteristica intre P0ezie ~i . solan utilitare care 0 gu verneaza. etc.) decit un adevaxat
tica, de preferinta sculpruTQ. it\.l~ gt'tOliteraI'. Polernizind, Th. Gautier contrapune, totu~i, falselor
Cum se ~tie, Mallarme a fost unul clintre colaboratorii antol (lliUlifcs batute, ideBe sale care, desprinse din ~esatura in care sint
poetice scoase de editorul Lemerre sub titiul (de la care aVe '?:ntt'
ldel pot alcatui, daea uu un program, eel puiill schi~a unui
derive nurnele in tregului curent) Le Pamasse contemporain 0:' i1/lIl.'S~ >,;;jt, tic, rezumabil prin formula "arta. pentru artd". Frumu­
progr proclama Gautier. este gratuita: "Frumos ell adevaxat nu e
1869, 1871), alatun de Leconte de Lisle, J.-M. Heredia, Leon Dil
C. Mendes etc. Prezen~a autorului Herodiadei in grupul Parnas st'1~\eea ce nU poate servi la nimic: tot ce e util este Ulit."· Litera­
nu este 'intirnpliitoare. Mallarme datoreaza. intr-adeviir (in afara deCI t si artele nu pot intluenta societatea ~i mci nu trebuie s-o faca.
Baudelaire ~i Poe) unele dintre indemnurile poeticii sale tirn : : ~ste autonOma in ra~ort eu orice .I?0rala~ Gautier previne imp?­
. 'a eonfuziei frecvente mtre autor ~I opera: de l~")t, aceasta dm
parnasianismului ~i tracli\iei pe care aeesta ~l-O revcndica; da~
care nu-l va impiedica insa, in cele din urma, sa conlrazica p
sianismul in toate concluziile lui esen(iale.
:nil este perfect independentil. in raport cu identltatea biografidi a
ceJui care a creat-o.
A:?a stind lucrurile, se cuvine ca, inalnte de a analiza mai in aIr. Atil prin poczille sale (titlul volumului de Snw.lturi oSi camee.
nunt poetica lUI Mallarme, sa incercam ~a definim, in propozitiile Emala el eamees - 1852, amplificat treptat pina in 1872 - a dobindit
fundamentale, poetica pamasianismulUl. Trebuie sa facem din Cill-'. o scmmficaiie simbolica), cit ~i prin indemnurile sale critice,
locului observatia cii pamasianismul ca atare a contribuit doar formulate intr-un stil adeseori capricios. in aIara de amintita prefata ,
direct la formal'ea conceptului modem de poezie. 0 astfel de at in numeroase articole sau in carti, Theaphile GauLier a contribuit la
matie, care ar putea parca prea categorica, se verifica totu!ii imf impunerca 1I11ui ideal poetic diferit de eel al romantismului confesiv
realitate de fapt, pe cit de greu de deflllit, pe aUt de accesi ~i personal, care autoriza taate revaxsiirile sentimentului. Si poezia §i
intuitiei noastre intelectuale: e vorba de gustul poetic modem, critica sa au Ia baza credinta ca intre poezie si plastica. ar exista
gas~te prea pu(ine aftnita\i cu pamasienii cei mai reprezentat: secrete afmitiiti, de pus in valoare pe cit eli putintii. Gautier este un
Baudelaire. Poe. Mallarme sint 1?i ca poeti, :;;i ca poeticieoi, fl uizua~ totu! se traduce pentrU el in analogii vizuale. De aid, con­
aetuali, interesul pe care-I suscita opera ~i gindirea lor n-a incetat st~ta inclinare spre descrip\ie, gustul pentru evocarca poetica a
creasea in tot cursul veacului nostru. Leconte de Lisle, Hered:­ umv~rsului si operelor picturale. De aid ~i cultul Jormei. al trava­
Mendes, Dierx, poeti adeseori impecabili, sint, in schimb, foar ~uIUI formal, pc care romanticii efuzivi il priveau cu un superior
putll cititi astazi, ea ~i precursorii lor, un Theophile Gautier saU I ,spret. ~Vcrsul- afirma a datil Gautier - este 0 matcrie straIucitoare
Theodore de Banville. Astfel incit, nu flmi drcptate observa Cia ~I dU~ ca marmura de Carrara": s-ar spune ea toata poetica
Picon, in capitolul despre poezia franccza a secolului al XIX-lea PlU1laslana sc gase~te sintetizata in aceastil formula Lapidara.
Histoire des litteratures (Encyclopedic de Ja Pleiade), volwn uJ unPromoto: al ~artei pentru arta", Gautier este departe lotu§i de a fi
referindu-se la prima culegere din Le Pamasse Contemporain, ell! C8r1 teoreUclan literar; de aceea, influen18- pe care a exercitat-o I~i
gere in care intil nim, alaturi de cele cHate, ~i numele altor j~nu trebuie exageratii) a fast mai ales una de tip aeonceptual si
(Baudelaire, VerJaine etc.): nDin aceasta pleiada compozml, au Iu ~tetic Ea a. favorizat mai ales indirect "cristalizarea" sub forma
numele de parnasieni aceia care au opus romantismuh.li nu un· <:are-! a explicita a reaetiei antiromantice. Astfel incit Baudelaire,
de inventatori, ci un stil de copi~ti: aceia care n-au gas it drurnuJ .JI1&gi ~drrura sineer §i care-i dedica Les Fleurs du mal (numindu-l
poezia noua". GatitiClan al literelor franeeze") nu-i esle debitor lui Theophile
lstoric vorbind, totu~i, rcactia antiromantiea din eare s-a nilS'­ ~i:r cu. nimic in planul ideilor estetice: de altfel, cum s-a vazut,
poezia modema nu poate fi inteleasa adeevat tara a se tin<> scarnll tl~ltJi. nU-J pentru Baudelaire. in ordine spirituala, chiar atit de "gra-
pamasieni ~i de preCUrS0I11 lor Gemlenii csteticii parnaslene .pO! CUtn 51-0 inchipuia Gautier. ~i totu~i, in buna masura datonte.
descopcriti inca din faimoasa Prefata. a 1m Theophile Ga uoer "
ramanul Mademoiselle de Maupin (1836). La drept vorbind. ace:> 1
d. 11l\y n (.In- '
IItCUmellt beau que ce qUI ne peut serurr .
a nen: tout IX'.
aw est utIle est
11
Prefata. e mai mult ill1 pamOet (contra. critieii vrt>mii. conlra tr\e
72 Matei CiilineSCll - C(ll1cemul m.odern 73
lUi Ma/lann e

lui Baudelaire, Th. Gautier va 11 pentru tinerii Poe~1 din llc $i in aceQt caz analo~e plastic~ ,jo~di rol~ primordial:
1860-1870 un adevarat maestru. Toastul funebnl a1 lUI MalJ~ iftIpon.. de spre fannele fixe, nglde, "defmltlve (considerate ca mal
seris curind dupa moartea lui Gautier (1873) este in aceasra p'll'lb poetol: spre 0 expresie condsa §i lapidard (in sensul etimologic).
deosebit de elocvent. durab_.,,.~irea esen~ala intre parnasieni §i simboli~ti a fost sesizata
Succesul formulei "ana pentnl arta" (al carei invcntator nt. ~'. J M.J!arme, in raspunsul sau ]a ancheta lui Jules Huret eu
altfel Gautier) s-a datorat, in epaca, in pnmul nnd relat[y de.iJ1SU~ evolutia literara (1891): nCred di - deelara Mallarme - in
ambiguitap. Singurii care au ineereat s-o apliee eu u anumc n I ~ce prive~te fondul, tinerii smt mai aproape de idealul poetic
au fost unii dintre pamasieni; ~i se poate spune ca. 0 data cu e~ ~t parnasienii care-~i trateaza inca subiectele in felul vechilor
lor, - de~1 reluata, cu un sens diferit, de unii dintre slmbolisQ_
~i-a pierdut orice putere de sugestie, ­ iar tocmai putcrea de sU.l!f:
:sofi ~i aJ vechilor retori~ preze~~nd obiectel~ direct. Eu si~t de J?d­
rere, dimpotnva, cd tr~~Ule jolosita. doar al~a. Co~temp1apa Obl~e­
e esen~iala in cazul diferltelor "Iozinci lilerare". Astazl .•ana ­ re~ imagi71ea care-~>t IQ zborul din revenue suscttate de ele, sznt
arta" are un sunet extrem de desuet: la fel de desuet en sUnetll[ cin~C: pamasienu, in schimb, iau lucrul intreg ~i-l aratd: prin aceasta
surllor celor mai mulp dintre aceia care au rnilitat in numele Cl. ei sinl lipsiti de mister; ei refu:za spirit.elor acea bu.curie plina de
Revenind la parnasIanism, trebuie sa subliruern eEl ::opre mU intintare de a crede cd ele fnsele creeazci. A numi u.n obiect fnseamrui
secolului al XIX-lea, subieetivisrnul romantic trece printr-o em asuprima rrei sferturi din desftitarea poemului, care este alciituitd din.
ce in ce mai acuta. Artistul. la antipodul concep~wl c!offilllan ghicirea pupn cite putin.: a-I sugera, iata uisul (s.71.)". Aceste idei revin
citeva decemi inainte, trebui<:; sa fie impasibil. Impersona~ u intr-un texl din 1893, reluat in Divagations (1897) sub titlul Magie:
oblectiv. Opera lui nu trebuie sa-I exprime. CI sa incorporeze 0 .spun ca exista Intre vechile procedee §i sortilegiul, care va ramine
musete incontingenta. intr-o forma cit mai stricta. r~'1 accst niVI poezia, 0 paritate secreta; [...] A evoca, intr-o umbra voita, obiectul
generalitate. astfel de idel par compatibile, daca nu chiar Idemi titut, prin cuvinte aluzive, niciodata directe, reducindu-se la 0 ta­
unele dintre princlpiile de baza ale csteticii poe~1i sall baudel cere egaJa".
(de altfel, unli dintre parnasleni s-au ~j considerat 10 succesiune, Linia Poe-BaudeLaire-Mallanne, continuata de simboli!?ti, cultiva
Baudelaire). La un cxamen mal alent, cliferentcle nll lutlrZle inS!! nu atit valen~ele piastice ale poeziei, cit pe cele muzicale, care se vor
se arate: 1a Poe &i Baudelaire, frumuset~a fimd absulllltl., este WI dOVedi mUlt mal fecunde. Rigorilor sculpturale ale parnasienilor Ii se
data. mfmit actualii; experienta ei este 0 expenente'i. a prezen VOr ~pune rigoti de ordin muzical; contururilor precise, savante ar­
prin excelenta modema, presupurund ca pe 0 condittI:' sme qua ~nu s.ugestive, obtinute mai ales prin explorarea resurselor de
descopenrea nouluL Af]a-p, in parte. sub influenta elcnismuhll• pO semle ale Jimbajului. Chiar ~i atunci cind va urmiiri plasticul,
Louis Menard (ale carui Reveries d'un pai'en mystique apar in l~ ~l8. .Sim~olista va prefera formele abstracte, eliberate de tirania
parnasienu sint de obicei an timoderni, cautind Eleea uniuT}e a u at dtatiVUlU1.: de aiei, elogiul arabesculu~ modul cel mai spiritualizat
nului cu divinul ("Iumea Fnunosului", dupa Leconte de Lislel intr' .\~nUlul, dupa Baudelaire; "arabesc total" la Mallanne (ef La
trecut mdepartat, in care secrerul ei ar fi ramas ingropat. Un SOl altel e. et les lett res). cuprinzlnd insa~i plastica in lirnitele unei
neoclasicism eclectic, cu surse greco-latine, dar ~i orientale, nO 'n a:.gen muzlcale: cad, a§a cum sunetele muzicii n-au nici un sens
etc. se face sim~t la unii dlOtre parnaslerui cei mal J-cpreze..otil. ~n~a rapo,rturilor dintre ele intr-o compozipe (semnificante tara
Leconte de Lisle, bunaoara. in ale sale Poemes am-iques 118;J2l . \ens ~ l~t: d~nainte stabilite), tot a~a liniile arabescului n-au nid un
Poemes barbares (1862) da dovada de un asemcnea pasclsrn, ( . ~ec~t InJocul pur al relatiilor abstracte dintre ele.
radical de acel al romanticilor. In evoearite Iuj precise. SCL!I~I~lI. djStinc~ti~a pentru intelegerea poeticii maIlarmeene este importanta
l
reci (raceala fiind 0 virtute parnasiana). poerul face nu 0 data _I~· ttrrnell' e Intre cele doua funetii opuse ale limbajului: ceea ce in
r de arheolog. Alti pamasieni, un Jose Maria de Heredia. de pil d!!'.
II carui Trophees - 1893 - &i-au avut momentul 1m de vllvlil. dati. \
ccp lulu l de petiecpunc un sens exclusiv fonnal. ceca Cf' $t riis1t1,
l:nttia I trloderni am numi funclia referentiala §i functia poetica. DIS­
~~reu ~ alare nu este noua si, sub 0 forma sau alta, ea a reaparut
tl.l~tinct'n('-a IUnguL intregii istorii a coneeptului de poezie: fie ca
in savantele, dar ~I atit de artificlalde restriqii prm~odice pp carl' I. ·ltre poezie !?i prom, fie ca opozitie intre logica poetica ~i
74 Matei CiUinescu - Conceptul modern de 75
lui MaIlarme
,'fldl
logica inteleetuaUi, sau intre limba,iul emotiv ~i timbajul COne 1 poetic se deplasticizeaza total: a evoca im.agini e funcpa
etc. Noua. §i feeunda este, in schimb, perspeetiva din care cone. Ide:~ a Iimbajului "comercial". leleile se manifesta muzical,
Mallarme "dubla stare" (,,.Ie double etat") a limbajului. El este;~ 1I~j'1111 ade once contur vazut. 0 £ram adeseori citata, dar de cele mai
con~tient, de la bun inceput, ca atit limbajul comun ("come COo
dll1 nri fAU inteleasa, ilustreaza concep?a mallermeeanii asupra
cum i1 califica ell. cit §i eel poetic (literar) sint alcatuite din a~
elemente; diferenta dimre ele (care nu-i doar cantitativa, ci calita
nu provine, deci, din substanta verbaIa din care sint formate, ci
sensul pe care-I capatii, in unul ~i-n cel8.lalt, aceastii SUbs
:e:a
lIlU~tr 'illi poetic: "Spun: 0 floarel §i din uitarea in care vocea mea
oncare ~~tur. ~tceva dedt. caliciile ~tiute, ~;tzic~, se
'nal­ idee insa~l ~I suava, absenta elm toate buchetele. Cuvmtul
~:. (alteori detenninat: trandafir, cnn etc.) are la Mallarme, cum
Lirnbajul obi~nuit. vorbit, are drept sens obiectele inse~i pc care
desemneaza. CUvintele nu sint, in cuprinsul lui, decit ni§te mYbo
-' ta Hugo Friedrich, sensul de: cullint poetic!. Cuvintul poetic
8l'3buie sa anuleze caractentl reprezentativ al cuvintului obi~nuit. De
de schimb. funcpa lor este una monetard, de "numerar fadl". AI' ~, in genere, semnul de care se insote~te el trebuie sa fie negativ.
de caracterizari ale "folosirii elementare a discursului u intilniJn Un cuvir1t poetic presupune negarea sensului (§i ca atare a
mai multe ori in textele critice ale lui MalJarme: "Parler n'a traita obiectuilli desemnat) din limbajul obi~nuit. Limbajul poetic devine
realite des choses que commercialement: en litterature, eela se astft'l un /imbaj a1 absentei, fundamentat pe 0 metafizica (expusa in
tente d'y faire une allusion au de distraire leur qualite qu'incorpom; mai multf' rind uri, in senson, in scrierea neterminatii ~i publicat<l
quelque idee"l. Sau, implicind 0 condamnare a unor "ereLij" po.'ltum. 19itur, etc.) care echivaleaza Absolutul eu Neantul §i Neantul
unghiullimbajului poetic: "Narrer, enseigneT, meme decrire, eu Frumuseiea. La nici unul dintre marii intemeictori ai liricii
et encore qu'a chacun suffirait peut-etre pour eehanger 1a pe modeme nu vom infilni a poeticii alit de radical apofatica. recurgind
humaine, de prendre au de mettre dans la main d'autrui en suen cxclusiv la categorii negative, ea la Mallarme.
une pIece de monnaie, I'emploi elementaire du discours deSSt' SpeculatiiJe asupra neantului dateaza din 1865·67, cum ne-o do­
l'universel reportage dont, la litterature exceptee, participe tout en vedesc 0 serie de imponante scrison trimise lui Cazalis sau articolul
les genres d'ecrits contemporains" (Variations sur un sujeq. Fun publicat in L'Artiste (1 februarie 1865) sub titJul Symphonie liLteraire.
lementara a Iimbajului Ii apare a§adar lui Mallarme ea una p' ,MuzA moderna a Neputintei ­ scne poetul in articolul menponat, ­
substitutiva. Cuvintul reprezintd obiectul §i In cele din urma aces ca:e· mi interzici de multa vreme tezau.rul familiar al Ritmurilor, ~i
se substituie (ea imagine concretaJ.
~a .condamni (dulce supliciu) sa nu fae altceva decit sa recitesc ­
Limbajul poetic este, in schimb, un limbaj esenp'a~ in r~ p:~a. in ziua In care rna vei fi inv8.luit in iremediabila ta piasa,
eliberate de orice imagini concrete, brute, se incorporeaza no(l!J ~ctJSUI, si-atunci totul va fi sfir~it,- pe mae~trii inaccesibili a dirOT
pure, ideile. concepute in linia unui platonism de nuanta partlCU1a: tlJ ~~set: rna face sa deznadii.jduiesc; dU$mana a mea, ~i totu§i
Dorinta de a "separa dubla stare a vorbirii" i se pare lui M callgtclllJla c~ biiuturi perfide §i 1mbatatoare melaneolii, pe i1i dedic,
intr-un moment in care doctrina simbolista l~i are adeptii ei fervet: Citepe ~ !Tome Sau ­ §tiu eu? - ca pe un semn de dragoste aceste
unii discipoH directi ai autorului Herodiadel) ca 0 mareii a timpu ins;·a nnduri din viata mea scrise in orele clemente in care. nu mi-ai
o dorinta de netiigaduit a timpului meu este de a separa .r: l!S6~rat UTa de crea1ie sau iubirea sterila a neantului." In martie
vederea unor atrjbu~ deosebite dubla stare a vorbirii, bruta.
ttllUi' ~a1larm~ ii vorbef,'te pe Jarg lui Cazalis de descoperirea Nean­
imediatii aci, eseniiala dincolo."' Din cuvintul poetic, in a (jl" rcvcl~ . ~ _sentunentul copleqitor §i sterilizant predus de aceasta
vibrape japtul numit dis pare, emana nopunea pura: "sans Is. g tie. In fata con~tiintei ca adevarul coincide cu nimicul, singura
d'un proche au coneret rappel".
. Je c1i......
,n;" l1lIl!/ . One jletlr! et, hors de I'oub/i ou rna UOlX mlegue aueun conlOUr, en tant
;Ol,'e. I~~~ cllOse d'auLre que les calices sus. musicaremenL se /eve. idee ~l1le el
1. Stephane Mallarme, Oeuvres completes, texle elabh e( annate par CJ s'enle de tOlJS bouquets.
(ul ~ Hugo Friedrich. Struetura liricii modeme, trad. cit., p. II l. Ca angine a
Mondor et G. Jean Aubry, N.R.F., B'bliatheque de Ja Plelade, 1956.
. Un d~r inclemable Ii moll temps est de separer comme en vue d'a/I,
differelltes Ie double ef(ll de la parole, brut OIA immediat ici, ItJ e.<;sentitJl
\lar.: :ns ',('
propune expresla falosita de Telorica anticii penlru a figure ell" stil,
yurhlrii" (fIos orationlsl.
76
Matei Ciilinescu - Conceptul mOdeI7l ~ 77
luI M;J1l1JTTfl

solutie intrezi:irita e aceea de a proc1ama nglorioasele minCiUn


dislocarea concretului - n.n.) inseamna cu mult mai mult
totdeauna, sufletul, visul etc. Un proiectat volum liric Se va ' I ~'orb8 de odanmare artistica. a realitatii_ Ea vrea sa fie un proces cu
La Gloire du mensonge sau Le Glorieu.x mensonge. Aceasta e nU1 c:l"it ~ cOtie ontoJogica, aceJa prin care limbajuJ contera lucrului
faza, did in iulie 1866 poetul Ii sene prietenului sau: J~i Voj ,stJtltl1fjcS.rarc il echivaleaza categorial eu absolutul (neantul) ~i care
turisi ea de 0 luna rna aflu intre purii ghetari ai Esteticu _ ca absen'" IU.!I, prezenta (''ea mai pura (libera de orlce cODcrctete) in
ce am gasit Neantul, am gasit Frumosul ­ §i nid nu-p p0ti in' fa~ pn~Ce.ea ce obiectiv e distrus pdn limbaJ, care-i exprima ab­
la ce altitudini lucide rna aventurez". Peste un an, In rnaj 1 euYillt.i$i capiitii tot In limbaj, prin nurrurea sa, existenta spirituala.
Mallarme ii sene aceluia:;;i confident al tribulapiJor sale spin sentativata astfe! pc cale ontologica hegemonia moderna a cuvin­
"Marturisesc, In afara de asta, dar numai tie, ca am inca n ~:2. Datorita. unei atare ~i~at:li, dintre li,mbajele tuturor artelor:
Intr-atit au fost de man avaniile triumfuluJ meu, sa ma privest li bajul poezicI este ceL pnviJegmt. Tocmat ca unnare a du blulw
oglinda. spre a gindi, §i ca., daca. ea nu s-ar afla in fata mesei Ia ~
scriu, a§ redeveni Neantul. Asta Inseanma a-ti face cunoscut Cl\
:tut al vorbirii (care nu se regase~te m cazu] celorlalLe limbaje
:rostice), limbajuJ poetic paate disloea, dlstruge, sau aboli (cuvint
acum impersonal, ca am Incetat sa mai fiu acel SU~phane pe cart', .t'ScOJi utilizat de Mallarme lumea reala, recreind-o ca absenta. ca
cunoscut, - devenind 0 aptitudine pe care 0 are universul spin nrant muzical. Functia poetica se rea Jizeaza, a~adar, nu numai
de a se vedea §i de a se dezvoJta"... etc. In aceea§i scnsoare p, prmlr-u scparare hotiirita de cea utilitara (substitutiva), ci $i printr-o
vorbe§te de proiectele care decurg din experienta lui: trei poeme' deJJberata nimicire a acesteia din unna. Foarte dispretuit, aspectuJ
versuri, intre care Herodiade §i npatru poeme in proza as utilitar al mrbirii e nu mal putin important in procesuJ poetic: [lira
conceppei spirituale a Neantului"... negatla lui cfectiva devine imposibila atingerea a insu§i teluJui
Textele citate sInt suficiente spre a ne dovedi ca NeantuJ de pol'ziei. Cad poetul e silit. in fata "clavirului verbal", sa [aca uz Intre
vorbe§te Mallanne e departe de a fi un concept pur filosofic, in d1; altele ~i de ncuvrnte, apte, cotidiene«. Din Loate considerentele de mal
poate, a unor veJeitap ale Poetului Insu§i. Metafizica mallanneeat1 sus rezulta eft nimic nu e mal strain de idealul poetic mallarmeean
neantuJui este 0 metafizica esenpal estetica., de§i esteticul e pcoiec­ decit plasticul. S-a vazut ca irnaginea e un produs al limbajului ca
in ontologie; 0 astfel de proiecpe a devenit posibiJa datorita urr mijloc de schimb. Plasticilatea de orice lip e un gemn a1 prezentei, al
liberari totale de deterrninari a esteticUlui, Intr-o direc~ie mcepuw; r{'alului, al arbitrarului (hazardul) I, doar absen ~a c muzicald. Poezi
Poe §i continuata de Baudelaire, la al carei succes (§i impas, t _0 artii a absentei, a uirtualitdfii, esen~a ei muzicala fiind opusa on­
dara), au contribuit §i suspnatorii "artei pentru arta", de Ja Theopt. C~ror efecle "reprezentative". Mallarme 0 spune fiirii nici un ech.J.voc:
Gautier Inainte. Stabilind drept ~el suprem al artei frumosuJ .Opus functiei de numerar faciJ §i reprezentativ, cum 0 considera In
incontingent, absoJut, intemeietorii poeticii modeme, dezvoltind pnmu! rind gloata, spunerea, il1ainte de orlce vis ~i dntee, I§i rega­
secintele ce decurg din postuJarea unei atare fmalitap, s-au gas1t ~~LC In Poet, prin necesitatea constitutiva a unei arte consacrat
fata unui concept al frumusetii accesibil numai via negationis, dint! lC\lunilor, virtualitatea...•
perspectiva exc1usiv apofatica: frumusetea nu e nid aceast8, r, IlJrFragmentele citate sint, In majoritatea lor, rodul meditatiilor ma­
aceea, niei a~a, nici altfel. in ultima instanta, .frumuse~ea _ CUIll' lnll:ulale_poetului: reluate In 1896, in RellUe Blanche. sub rubrica
Intimplii la Mallarme - devine pura negativitate: neanj (absol\l~' "'ra ata eu sugestii rnuzicale Variations sur un sujet, ele constitui­
data eu aceasta, estetica se vede transmutata intr-o ontologie.' nUc!eu] prefetei lui Mallanne la foarte mallarmeanul, ~i ca idei,
generiS. .
Problema centralii a unci asemenea ontologii este fani indo! In \s%.in accasta privinj.ii ~l urmatorul fragment dintr-o scrisoare caire Coppee
aceea a limbajului: ca.ei doar prin virtu~ile negatoare ale Lirn~8J tt:!f J,Ucrul sPrt' care trehuie sa tlndem mai ales esle ca, in poem, cuvintele
se poate accede la absolutul \I1d, Ia neam. Semruficatiile onlOLogJ~ lie t~~I_dej~ Sufici:nte c:1e in~~e spre ~ nu mai primi nici 0 impresie din af~ ­
funcpunii poetiee a limbajuJui se bucura de un foarte palrtJ~ a!l~ d tlIlga unele in altele pma la a parea sa nu mal alba culoarea lor propne,
. ~, oar tranzitiile unei game",
comentanu in capitolul despre Mallarme din Structura linrn modt clnfJo~ ':rj:raire d'une fonctlOTI. de numeraire facile et representarif, comme Ie tmile
de Hugo Friedrich: "Aceasta dislocare - scrie romanistuJ germ all '.. ,I /'J1lle, Ie dire, avant tout, reve el duml, rclrouve chez Ie PoPle, par nece$­
''''urilJo d'un art consacre auxficnons, sa Vlrtualile.
9
78 Matei Cillinescu - Conceptu/ mod.e1'rl cle
/III JdI~I/llrmt
_ frazei,'" Nici un loc, in poezie, penlIU sentiment, efu­
!?i ca sill, Traite du Verbe aJ lui Rene Ghil din 1886. Rega .
nJZlllstli a ; nid pentrU diverse Ie mfuturii personale, pentru ca
toate implicatille lor intr-o fonnulare sintetica, preCedlndu.~~tll
dincolo de e e, .anomm ~l pellect ca a eXlstentA e art.a .
eO
tUZ iasrn 1 . J • - d -"
./It.
deceniu: e vorba de versurile programatice din Le TombeQu. d?
Poe (care datcaza dm 1877):
.'\llll;~t~~rile _ in Inte1esul curent - n-au de-a face eu poezia. E
\/' 'uta replica pe care i-a dat-o odata Mallarme lui Degas

Eux, comme un vii sersaut d'hydre oyantjadis l'ange rt CC:i


I .

pllng
ea
caare multe idei, dar nu ~tie sa Ie exprime poetic):
ta s<:urnpul rneu Degas, e fii.cutii nu dill idei, ci din cuvinte".
Donner un sens plus pur aux mots de La lribu etc...
l~nte sense, unite intre ele dupa legi secrete ~i infinit riguroase,
De foarte tinar, propunlnd 0 concept-ie inalt anstocratica a ~, a eonstitW earlea, instrument spiritual, ~i chiar mw mult,
Mallarme deplingea posibilitatea (creata de elementele comune penu'"
nnanatca lotregu .. exJ~
' t ente (cael:
- ' "... t out, au mond '
e, eXlste pour
limbaJului poetic ~I ale celui utilitar) de a se patnlrlde in univc abO~tir s un livre'1.' I.n concep\ia lui M~e p~a .e~te 0 ~a
strict al poczlei lara 0 pregatire, fua a ini{iere prealabila. FIOrile ala, un loe de intilnire a tuturor artelof, VlZUale ~I auditive. NO~1U-
scne cl mtr-un articol dm 1862 (Heresies artistiques: L'Art pour mle de sens ~1 scriitura (ecriture) sint esen~iale penlrll intelegerea
- "sont unprimecs avec des caracteres dont l'eparJOuissement n p.:lfticii rllallarmeene. Sinteza dialectica a poeticului e posibila 111
a chaque uurore les plarcs-bandes d'une tirade utilitaire.. Ainsi pnn \ nod ca fapt al literaturii (in intelesuJ etimologic, In care e1e­
1u
premiers venus entrent de plein-pied dans un chef-d'oeuvre. ml'Tltul iundamental semantic e litera, 10 lettre).
depujs qu'il y a des poetcs, il n'a pas ete invente, pour l'ecartellltt Utera c un simbol care permite institulrea unui rit grafic de 0
de ces importuns, une langue inunacu]Ce, - des fonnules hierati, .~ ..era eomplcxitate; utilizarea ei - din unghiul unei con~tiinte poe­
dont l'etudf> andc avcuglc Ie profane et aiguillonne Ie patient fatal· uee. desigur _ are drept rezultat conferirca llnui caracter sacru limbii.
uvinte in care este con\.inut destinul poetic al lui Mallarme ins ntr-adeviir, cele douazeci §i ceva de semne care alcatuiesc alfabetul
a
caci el se va striidui, intr-un fel, sa invente singur acea .limbs in; slnt 0 poarta cam infinit. Mallarme e foartc decls in aceastii privint :
cuJata", acele "formule hieratice" care sa fad imposibil aecel. Un miraeol prim aceasta bmefacere, in sensui inalt in care cuvin­
nechema\ilor in lwnea de sensuri pure ~i iradiante a poeziei. tt'!e, original. se reduc la folosirea, inzestratii cu inllnitate pinel La a
Revenind la problema caracterizarii limbajuJui poetic ca at; slmli 0 liroba. a celor vreo douazeci de litere - devenirea lor, totul e
mclu~ aici spre a ?§TIi de lndata, principiu ­ aproptind de un fit coro­
Mallanne face observat-ia de 0 extrema subtilitate ~i originalitale
in vorbirea comuna cuvmtele sint izolate, un soi de canlitatl disc!
in timp ce in poezie elc tind catre 0 strocturare continua: versul ape:
r Zltla tipografica."- Cartea nu-i altceva decit "expansiunea totala a
fllcre~•. A citi e, fire~te, un act vizual, dar §i mw mult decit atit, 0
astfel ca un "cuvint total" (9i de ce nu intregu] poem?) necunos eu orma de execu(i.e muzicald; cine cite~te - fiind Yorba tot timpul de
Limba. "Versul, care dm mai multe vocabule reface un cuvint tot ~~e,. bJnein~eles _ participa la un concert tdcut in care semnifi­
nou, stram limbii, ca ~J incantatoriu, inchcie aceasta izolare a v . rc~ e _ms~i se releva muzical: "Un soUtar tacit concert se da, prin
bilii ..."· ~mur.a. spiritului care ajunge, purtat de a sonoritate roai sdizuta., la
Fire~te, astfel concepuUi, poezia nu-l "exprima" pc poet: ea es.t~ , nlficatie: nici un rnijloc mental exaltind simfonia nu va Iiosi -
$tiintd a legilor secrete ale limhajului. Poetul trebuie sa dispaJ1l
mod "elocutoriu", cedind initiativa cuvintelor: "Opera purii i:n~,. rnu:' /m;:Ullre
) pure lmplique la disparition elOCUlo ire du pOOle, qui cede I'initiatiue
disparitia docutorie a poetuJui care cedeaza initialiva cuvm t I~S p: s, par Ie heurt de leur inegabte mobllises; ils s'al/ument de reJlets redpro­
mobilizatc prin ciocnirea. inegalitiipi lor; ele se aprind de ra-sfringt'. 'DII',,, ~nune tme uirtueUe trainee de feux sur des pierreries. remplat;anl la respi­
rcciprocc ca 0 virtuala elira de focun pe nestemate, inlocUind (t ' '!Q p~tiblP. en l'ancien soujJle lyrique ou fa dlrcctum oorsonne/le enrhnuSlaste
plrat-ia perceptibila in vcchiul sufJu lirie sau in direct1a pcrs ofl
'~J.llSe-rt
{in mln.;cle
. prime ce bienfaiL, au SCTlS haut ou les mots, ongmellernent, se
. ;lTe.~ _ ~ d I emploi, dow~ d'infinite JUsqu'il. sacrer unelangue, des quelques fling!
.,_, etlr 'icvenir, tout y rentre pour LontO/ sourdrc, principe - approchallL d 'un
n; qui de plusleurs lIooobles rcfoil. un mot total, neuj, etrr:mger ci Ia 10
I comme mronlertoire, ar1J.eup eel lsolement de la oarole... 'POsition lypoqrophique
80 Matei Ciillnescu - Conceptul modern 81
/IIi }In/lorme

rarefiat ~i-atita tot - din faptul gmdirii. J-'oezla, apropiatB, id


Muzica, prin excelenta ­ nu consimte vreo inferioritate~' Nu :1 de arta totala ­ pe care 0 identifica poeziei - Mallarme i-a
Idt~ intr-o masura lui Wagner, pentru care avea 0 mare ad­
deci la Mallanne alit problema muzicalitaW exterioare a P<>e .P '~IO~ dar nU lipsitii de unele corective care meritii. sa fie consem­
aceea a unei muzic~itatl interne, de ordinul semnificatiilo~ , I18tJ~: (lin cele spuse pina. acum rezultii. eu suficientii. claritate cii
raporturilor lor armomce. It' • '. uucle corcspondente intre conceptul wagnerian de ..drama
Scrierea !?i muzica, a:?a cum se realizeaza ele in poezie, rep e.~~caIa' $i eel mallarmeean de npoezie". ambele vizind spre 0 sln­
ttZll a ~""eJOT
!I1U? sprc a unificare structuraJa a diversita~ii lor intr-una
o reactie fata de aspectuJ sonor a1 vorbirii UZllale, care are ten
j1J • ,
sa se dizolve in nvorbclric" (bavardage). ea literatura (in int~! . gura dintre ele.
precizat) ~i muzica, poezia se inalta catre abstrac~iune. Idee, in t ~JJ1MallaJnle, identificindu-se eu spiritul francez, respinge insa "drama
ce vorbirea curenta cade in pruavrageala.. Revine, a~adar, sub 0 uzica!a", pe O1otivul cii n-ar da libertate (0 libertate des1gur rigu­
fonna distinctia cardinala de care nc-am ocupat rnai SUs: "L" roasa) invcotiei, ba chlar - ca intruparc a Legendei - s-ar opune
envoi tacite d'abstraction, reprend ses droits en face de la chu aresteia, Fraza poetuJui e bogata in sugcstii ~i ea poate fi consideratii
sons nus: tous deux. Musique et lui, mtirnant line prest () excelenta caracterizare a intcntiilor profunde conpnute de poe­
disjonction, eelie de la parole, certainement par effroi de fourrur sa: ,.Dad spiritul francez. - scrie e1- strict imaginativ ~i abstract,
bavardage". di'clpoeriC (s.n.), aruncii vreo sclipire, nu va fi astfel: ii repugna, intru
Adevclrata poezic, dificilii, presupune un anumil tip de I, aceasta de acord cu Arta in integritatea ei, care este inventiva,
Mallarme - victima aaUtor atacuri opace - nu eZHa sa-~i Legt"nda.··
contemporanii di nu ~tiu sa citeasca altceva decit un j Ca l;?i pentru Baudelaire, esenta poeticului estc pentru Mallarme
pagina ­ argumenteaza poetul intr-un vibrant elogiu al lee UIlClginativii. Dupa cum s-a vazut, pentru autorul Florilor rr:iului ima­
realitate simbolica. Nu numai cuvintele scrise pc ea, dar §i a ginatia creatoare presupunea doua funet.i.unl complementare, una
curat semnificii: e 0 imagine a ingenuita.~i, a tclcerii. a vlrginitii· distructiva, cealaltii constructiva: imaginatia "descompune" intreaga
neantului ­ implicind 0 intrcaga -$1 inepuizabilii dialectica. A cin .creatie" (natura) ~1 din materiaJele astfe1 ObtimJte "creeaza 0 lume
serie MaUarme; ,,Appuyer, selon 1a page. au blanc, qUl I'inau noua, produce senzatia 110ului". Primordial, imaginatia se opune deci
lngenuitc, a soi, oublieuse meme du titre qui parlerait trop haUl naturii; de aid intregu1 cult baudelairian al artificialului (§i aJ
quand s'aligne, dans une brisure, la moindre, disseminee, Ie h . ~od~rnitlittiJ Din dtatul de mal sus s-a putut observa ca Mallarme
vaincu mot par mot, indefectiblement le blanc revient, tout a IbfC grabUe~te 0 ecuatie in !inti man asemanatoare intre poezie, imagi­
darre abslracpe ~i inventie; in contrast cu Iegenda care are un mod
gratuit, certain main tenant, pOW' conclure que rien au-de'
authentiquer Ie silence".
fi
e ~ I asemanator cu acel al naturii (ciici se opune creatiei).
intr-un plan mai adIne, invizibzl, se desra~oara cintecul: n!-'a1 cx<:..~Plo~nd lumen virtualului, imaginat1a devine 0 facultate prin
Ie chant sous Ie texte, conduisant la divination d'ici lao yapp tiu~ enta abstractiva, ireallzanta, am putea spune, prin abstrac­
son motif en fleuron et cul-de-lampe invisiblcs", . I ~lIp~~~atura, ~a Mallarm~.in La•. musique et. les le~res, nu
AstfeJ de idei revin freevent in scrierile lui Mallanne, in modo inVent" ada~sun "m afara ceta~or, efuJor ferate ~I a mat multor
mai explicit Insa 10 La Musique et les Lettres (1894). lnlr-o forml,l de a ~I fOrznlnd materialul nosuu" Singura disponibilitate e actul
concluziva: ..... La Musique et les Lettres sont la face alternlllJ\C 'TtuneCS~o~~ raporturi; raporturi care pot fi socotite ea proiectia
elargie vers l'obscur; scmtillante la, avec certitude, d'un pheno!Ji :Jrnp~ "~~an Interioare", extinzindu-se ~i simplijicind lumea, Proces
Ie seul, je l'appelat, I'ldee." "at!' 'Ie(\ ~ eu acela aJ creatiei, presupunind "no~iunea unui obiect
apa, care lipse§te" (,,A I'egal de creer: la notion d'un objet,
• Un solit.aire tacit..e concert se donne. par la lectvre, Ii l'e.spnl qUI Si I' 1l1
une sononte moindre, la SIgnificatIon: aueu.n moyen mental exaltwl( la SY1~dl t e: JraTlroi,o; stndemenl imaginatif e( abstrait, done poetique (s.rt), jette
ne manquera, rarejie el e'es/ taut ­ dll fait de III pensee. La Poesie. prue/UJ t{o'.. 'j., sera pas OlftSI. iI fI?pugne, en cela d'accoro alice l~\rl dans son
Mllslque, par excellence - ne consent pas d 'in/eriDri1£.· est UllJerttet,r, u la Leqende.
82
Matei caJinescu - Conceptul mod
ern a"
ecbappant, qui .f~t defaut".) ~ara indo~aHi ca imaginatia e in •
rind responsabila de acel nuracol pnn care un fapt at n ," originll e poeticii antipoeticului

transpus fn "a sa disparitie aproape vibratorie cOnIonna ~


vorbirti", numai ca din eJ "sa emane... notiunea punl". La M
imaginatia poetica nu num.ai "deseompune~ (spre a compUne
noua), nu numal moclifica, defonneaza, artifieial.izeaza, ci ireQ~
lumea 'in favoarea unei pure virtualitati abstraet-mUZicaJe
coincide eu absolutul sau eu neantul sau eu tdcerea; absol '
tacere, aecesibile prin limbaj, incununan ale unul Uria§ efo~ Ut I
de a irealiza Iumea intru frumusete pura, nu numai mcontin
dar ~i inexistenta. Cum am mai ar.iitat, ontologia estetica· a
Mallanne are un inalienabil earaeter apofatie. Poezia este ))entnJ
un sistem infinit riguros de semne (opus deci oricarui hazardl,
care nu semnifica decit nimicul. Ajungem astfel iara~l la as
Latura eea mal origioala a contribuliei lui Victor Hugo in cadrul este­
entral a1 contributiei ma.l1anneene la estetica poeziei: intemeierta romantice a constituie lara indoiala teoria sa asupra uritului §i
defmirea unui limbaj poetic complet izolat de limbajuJ obi~l1U1t, ~escului, formulatfl in Pref$ la Cromwell (1827). Terenul fusese
limbaj care, ideal vorbind, este unicul limbaj esential §i cu adev' ·tit in accasta privin~a, mai ales de teoreticicnii englezi~i ger­
universal: aceasta insa eu pretul de a nu mai comunica nimic sau
a comumca daar nimieul. mam, preoeupati de a defllll noliuni cum SlOt acelea de "golic",
.gTOlesc", "interesant" etc. E totu~i meritul lui Victor Hugo de a fi
reabllitat uritul ~i grotescul, facind din ele categorii estetiee de sine
l:atatoarc.
Poetul franeez merge pina acolo iocit vede in irnbinarea grotes­
1l1ui cu sublimul sernnul disLinctiv al geniului modem in raport Cll
eel antic: ." .sa incercam sa aratam ea uniunea fecunda a tipuJui
grotesc Cll l1pUl sublim este eea care da na~tere geniului modem,
alit ~ complex, alit de variat in fonnele sale, atit de inepuizabil in
Yile. sale, ~i cu totul opus prin aceasta uniformei simplicitati a
,lUlu. antic"". in argumentarea sa, Victor Hugo invoea inca princi­
"~l. Imitafiei (arta e datoare sa imite natura) dar deloc in sensul
~I:' I:are afinna ca imitatia trebuie sa fie conforrna "gustului",
dele tIVa, arta trebuind sa "rectifiee natura", sa extraga din ea mo­
a~l~rfect~
ta
etc.). Pentro Victor Hugo, doar 0 im.itatie integrala poate
flU re artCl, aJaturi de adcvar, bogatla: 0 imita\ie care nu numai ca
bUill sPlnge Uritul, dar II §i valorifica. "... Ca abiectiv alaturi de su­
tl:~ ~ ~ctie Hugo -, ca mijloe de contrast, grotescul este, dupa noi,
el". ~ bogata sursa pc care natura 0 poate pune Ia indemina
e altfeI, ,Jrurnosul nu are decit un lip; uritul are 0 rnie".
,p.S,,'1Q
hI"l YOns de !ain~ voir que c'eS! de la !econa.e union du type grotesque au
b: e que null Ie genie mod.eme, si complexe, Sf /Jan'!? dollS ses [ormes, si
·It)li,, .. dan.o; ses creations. et bien oppose en cela r.i I'uruforme simplicit
,
84 Matei Cfilinescu - Conceptul modern
:Ctla~ 85

Reprezentarea exclusiva a frumosului ar dllce la monoton' .. ( contaminare reala intre ele nu este posibila (ceea ce ar
tului ii revin: de:i sarcina d~ a produ~e. impresia d~ dive;SI~1 I rll
el
e'legitimitatea unei descrieri a frumosului in termenii un­
mai mult dC?lt a ti.t '_ ~~ a .asoCla p~rcept.iel frumosul~. daca ll1.t upun ~
. I invcrs ).
parat senzatIa rantatu lUl, eel pU\l!1 pe aeeea a relaUVlta\ii lUi ulUJ ~ 'r \'nrbind. predominan~a grotescului intr-o perioada de afir­
torii. Reabilitatea uritulw !1i, 0 data eu ea, apropierea POeziei d Islal"1 ..;dt:. de-a treia civilizarliu se datore§te exclusiv "febrei unei
var, ii apar lui Victor Hugo ca ni~te consecJn\e ale viziunii e !JU\~..~ irnpotri va clasicismului antic. nE adeviirat - scrie Hugo ­ ell.
(notiunea de romantic ea $i la toti predeeesorii sau contemporan
lI . ~aCtU asupra. careia ne-am aprit, predominanta groteseului
1/1 ~ublimului, in literatura, este viu marcam. Dar avcm de-a
are un sens foarte larg, ea inglobInd toate produsele artistice aJr
cre~tme): nCre~tJnismul duee poezia ciitre adevar. Asemenea" asup CO febra unei reaeli-i. cu ardoarea unei noutati care trece; e
muza. modema va vedea luCTUlile eu 0 privire mai malta ~i mai til fa: UI val care se retrage put-in cite pulin· Tipul frumosului i~i va
Ea va simti ell. nu totuJ in ereat-ie (natura, TLn.) estc omene:ste ': ~pAta in curind rolul §i dreptul sau, care nu sint de a exclude
mos, cii uritul cxista In ea alatwi de frumos, difonnul warun
ccISla1t principiu, dar de a prevala asupra lui."· Dupa retragerea
grapos, groteseul in spateJe subJimullli .. .',. Gmul n-are mei Wl
;aJulul celui dintii s-a produs ill sflT~it echillbrul intre cele doua
sa-J rectifiee pe Dumnezcu f;)i, de altfel, 0 ,,natura. mutilata." de.­ principii. .Cele doua genii rivale (al groteseului ~l al sublirnului, n.TL)
purificata, nu va mai fi nici frumoasa. Muza modema va pw. ~ll1nesc dubla fiacfua. §i din aceastii flacara il~ne~te Shakespeare.""
deci "asemenea naturii, amestecind in ereatille el, fara sA Ie Combinarea frumosului eu uritul trebuie sa. aspire deci spre 0
funde Insa. umbra eu lumina, grotescul cu subl1mul" etc. ibrarc a eelor doua eategorii (in conformitate. de altfel, eu unul
Ne aflam, fiira indoiala, departe de spiritul in eare Boileau lrel din marile postulate ale estetieii romantice. aeela al armonizarii
du-i pe antici) vorbea la mceputul Cfntului alllTlea al Anei poetic
rontrariilor). in deeeniile unnatoare, distinet-ia hugoliana va fi
lerlaborara din puncte de vedere noi ~i cu imprevizibile eonsecinte
n n 'est pas de serpent, nf de rrwnstre odieux., jlenlru conceprul insw~i de poezie modema.
Qui, par l'art imite. ne puisse plaire aux yeux
Edgar -Poe, care nu-!}i pllne in termeni teorctici problema uritului.
'un pinceau de/kat I 'artifice agreable
~rop~nea 0 conceptle a frumosului ca absolut. deci ea pura ~i inae­
Du plus affreux objet fait un objet aim able.
ceslblJa transcendenta, AeeastB. frumusete etema ~i supramundana
flOalf ~.doar vag intuita, In rare clipe fulgurante. Psiho1ogic vorbind,
ntuJ la care se refera Victor Hugo trebuie so. produca irnpre. ~Illpresiile care sint moo compatibile eu idealul de frumuserc sint
unt, sa. nu se confunde cu fiumosul, sa DU fie supus - cum P ,
nizeaza clasicii - unci eonverslLlni. Grotescul nu va mai deven l
:1ea de tristete, melaneolie, chiar bizarerie. ldcile tree la Baude­
obieetul unei ,jnfrumuse~fui", prlntr-un "artificiu agreabit. t
p~. care ved: ~i el in frumusete, in mai mare masura inca decit
tinde sa-~i pastreze in reprezentarea lui artistica toate caracreIlS
nece~n.rl ~au" accenteJe stranii, ciudatenia. neobi~nuitul.
1ll'U fi~rOleetlile el relative in lumea aparente!or, frumusetea nu va
lui, neal terate ,
Doctrina hugoliana, stimind un nou interes pentru urit ca Ill'
anu~ I~compatibila eu eeea ce ar putea fi soeotit urit, eel pu\ll1 eu
litate ~i continut al artei, a avut 0 incontcstabila importan~a iato banal~1 ~nne ~e urltului care se sustrag sau se 0PUD dominatiei
"ft • UI St utllului (banal = uW = hidos e 0 ecuatie baudelairiana
fiira a eontribui insa in chiP direct la formarea poeticlI rnod err 1CilI
"A fi Un om util mi s-a pfuut totdeauna un lueru hidos"
"antipoeticului" Dupa cum s-a v9.zut. 1a Victor Hugo f:rWno~,
uritul, sublimul §i grotescul (in proiect-ia artistica). fiind core nest
nu ajung niciodata sa se confunde. Ele ramin intr.atil de dls"1 du IIrai de dire qu'a l'epoque ou nous venons de rwus arreter 10 predomi­
lAIle leuratf!&[lJ.e sur Ie sublime, dOllS les letlreS, est uiuement marquM. Mais
~ It: d~ reaction.. une ardeur de nouveaute qlli passe; c'est Ie premierJlot
• Le christiGnisme amene la poesie d /a verite. Comme IlIi, la mUse ~ I'Q~ Q peu. 1£ type du beau reprendra son role et son droit, qui n'est pas
uerm les chases d 'un (X}up d'DeiI plus ham et pltlS large. EUe senura que t, ,_ ..lrep· .
""s rle.. - I1nape, mais de prevoloir sur lUi.
/a creation n 'est pas hwnainement beau, que Ie laid !J exrste d rote dll - .. {Mnies rivaux unissent leur double flamme, et de cette jlamme jaflllt
dijJorrTlE pres du gracleu~, Ie gmte~e QlJ revers du "'l.lbltme ..
8
86 Matei Ciilinescu - Conceptu.r rnocte~ de

noteaza poetul in Mon coeur mis d nu. Altadata, utilitatea e , uatorli romantismului, ai gustuiui romantic pentru
drept repugnantc1. in schimb, grotescul sau oribilul VOt fi inC;>.~l COn un
e.
adjective putemic aprcciative, ca, de pilda, in aceasta fraza I~(j~, .~ ~icesudar
e irnbatato r in prostul gust - serie poetulln Fusees - este
Salonul din 1859: ,,Les artistes modet?es negligent beauco at cerll ":'llocratica de a displace". Uritul, in toate formele lui,
ces magnifiques allegories du Moyen-Age, ou l'imrnortel ~p Ii cuJU\at in acest sens. Stupidul, banalul, ~ablonul incep sa
s'enlac;ait en folatrant, comme il fait encore, a I'immortel hoI, itt sa fie reabilitate. Baudelaire nu ezita intr-un moment desigur
Revine lui Baudelaire ~i indemnul de ongine hugolianii. la Il1 exasperate sa v~rbeasca. d.e poncif .ca d.e un produ~ al geni:uui
narea grotescului, dar nu cu sublimul, ci eu tragicul: "Am Cl:r. r un pondf, c est Ie geme. Je dOlS creer un ponell" - Fusees).
grotescului eu tragieul este agreabil pentru spirit. a~a Cum co cit e mai mare originalitatea, cu alit devine ea moo repede ~i
discordantele pentru urechile blazate". Ne aflam totu~i foarte de ('pro banalitate, pina la a incorpora insa~i ideea poncifului.
fund
de modul de a gindi al autorului Prefetei la Cromwell. Justifi : ~i rationarnentul exact invers este legitim. Ponciful poate aparea
amestecului n-o mm gasim in natura, ci intr-un efect psih un semn a1 valorii, in ciuda oriciiror aparen~e.
intenp.onat. Placerea pe care 0 deriva spiritul din imbin:~ De:t\'Oltindu-se eonseevent asemenea postulate, se va ajunge la 0
grotescului cu tragicul e asemuita. apoi, in chip revelator, telica de lip fundamental polemic: atit valorile pozitive cit §i cele
plaeerea ureehilor blazate la auzul disonantelor Aeeasta blm ive dcvin modalitaP. ale sfidarii convenpei; untul, amorful, res­
va spune cuvintul ~i in ceea ce prive~te idealul propnu-2is ping8torul etc. vor submina un frumos convenponalizat. dar cum
frumusere, eare incepe a fi defmit tot mai mult prin con untul insu~i c apt sa devina convenpe, frumosul poate fi folosit, Ia
negative (psihologice, morale, metafizice etc.). rindullui, spre a-I rastuma. Alit frumosul cit ~i uritul vor capata
Frumusetea inceteaza sa rom reprezinte (ca la Vietor HugO! Iunctii exclusiv negatoare. intr-un nou sistem retorie antiretoric.
monia, regularitatea, ameninrate de monotonie in absenra w'ituJ' Baudelaire este in aceasta direcpe doar un punct de pomire. Aspi­
frumusetea se smgulanzeaza, devine in tot mai mare masurB TaPa spre 0 poezie pilla este la el 'inca prea putemica spre a logadui
tiva: astfel incit, pe nesimrite, unele din vechile atribute ale u~ aces dislocare a poeticului care caracterizeaza mi~earile mai noi ce
evin atribute ale frumuse\ii ... intr-o pagina devcnita celebra It stau sub semnul unci revolte literare totale.
Fusees Baudelaire anexeaza frumosului 0 serie scmmficativii de fstOri~ vorbind, prin 1860-70 incep sa se diseearna prim ele semne
tete: frumosul feminin e ardent, trist, putil1 vag; el va compor ~nel .adu:ci erize a ideii de artii.; cnza manifestata intr-o gama
idee de melancolie, de oboseala: .....misterul, regretuJ sint de nsel1l ~ ~olt dJZarInonica, de reacW antiartistice. lndiciile se pot re­
nea caractere ale Frumosului. Frumusetea virile. perfecta j~l ga 'a d' in operele unora dintre cei pe care Verlaine i-a botezat Poeles
(asociind trasaturi ca insensibilitate, forta n.eJolosita, nenorocire) III ll/~ its, la Tristan Corbiere, bunaoara, care intr-un Doem din Les
parea in Satan ­ a9a cum iI vedea Milton". Florile lui Baudel Itrs Jaunes (1873) declara foarte caraeteristic:
IT deci nit;;te flori ale rciului.: in mod aproape obligatoriu. lli.
Estetizarea uritului se produce. de altfel, ~i independent de H. L'Art ne me connait pas. Je ne connais pas l'Art
mai intii printr-o estetizare a valorilor morale negalive. ~e. °di r<:;a.)
deschisa de satanismul romantic. Senmificatiile direct :'11 U1
polemice implicate intr-un asemenea proces nu trebuie igno(ll.te l.lt;:;:ai !nsemnail reprezentanp ai reactiei antipoetice din aceasta
un~ dintre la~e lui, spiri~l romantic ar putea fi lr:t~ti:'lal;: ~~lrl! :el: , .1n~a. tara u:doiala ~uu:~am.ont ~i .Ri~b~Ud, figuri
rnt
fone ca un 501 de Proteu, umt cu un demon al negatic1: u~ " Iillll~ a . mal smguiare, to care vutom avangardlsti 1§1 var reeu­
care a incetat sa mai fie un zeu al mimesis-ulul spre a devenl :111'::. ~bau:roape tara exceppe marli precursori. Nici Lautreamont, nid
la rei de polimorf, al contradietiei ~i al subversiurui. Bine ~i ra Ll .\. I~lidge n~ pot fi considerap ni§te teoretieient, 8&a cum fusesera
mos ~i wit, adevarat ~i fals vor dobindi in limbajul rorr:a:. ri:lr..a in~. oe, Baudelaire, sau cum era Mallarme; revolta lor Im­
imensa labilitate scmantica, apte de a intra in schcmelc d1tU , Pl-l'\r- r,a nd:s eon (mai freevent decit am putea sa ne inchipuim)
eele mai derutanle. Pe aceasta lime, Baudelaire ne apare ca '!c'\lee; mal mult chiar, dintr-un anumit punet de vcdere,
Mat~i Calinescu - Conceptul modern. de ,we poetiCii antipoeticulur 89
88

con§tiin~a critica imanenta in scrisullor e poate mai puternica d . ri bine), aceasta nu este alit de u~or pe cit credem: iam ce voiam
la toti predecesorii lor: 0 con§tiin~a critica absoluta, esential ito ~nde~n. De aceea voi face toate eforturile ca sa ajung la el. Daca
§i esential tragica in acela§i timp. Gindirea lor estetica rnanifesta sa sp ea opre~te subtirimea fantastica a celor doua brate lungi atU­
unica (pina in acel moment) voeape a distrUgerii: poezia nu mai t :a:rciin 1,illlerii mei, folosite 1£1 strivirea lugubra a gipsului meu Iite­
pennu ei eautarea unui ideal, ci un efort indreptat spre destrfuna:!l llIl1 vreal.1 eel putin ca cititorul sa poata sa-~i spuna: .Trebuie sa fiu
oricarui ideal. Am putea spune ca, asemenea acelui Heautontimo.
menos al lui Baudelaire, poezia insa~i devine in acela§i timp vi.
:pteU el. M-a eretinizat mult. Ce n-ar fi facut dace. ar fi putut sa
traiasc8. mal mull. E eel mai bun profesor de hipnotism pe care-I
§i calau. Sau, ca sa invocam iara§i exemplul marelui poet aI FI, oscr." I
raulu~ dintre celc "douB. postulari simultane, una catre Dumne~. cunCum apare frumosul in oehii ciudatului autor at lui Maldoror? In
cealaltii catre Satana", una spirituala, mcum din "dorin~ de a urea aceastii privin\.B" merita sa fie anaJizate doua pasaje celebre din ace­
eapta mai sus", cealaJili meutii din "bucuria de a cobon" ( ~i Cint alVI-Iea. pasat_ in care n:unusetea umana devine ~~iec~l
coeur mis d nul, e repnuta exc1usiv cea de-a doua, din perspe unci sem de comparalll mtr-un sill foarte solemn, de 0 nobila ffil~­
l

carcia orice elevatie devine 0 ipocrizie. 0 ridicola ~i siOlsrra mis care oratoriea. dar tocmai prin aceasta calitate a sa punind mal bine
care, 0 zadarnica §i jalnice. iluzie. in lumina violen~ ~i incongruitatea ostentativa a asoeierilor. lata
Atit Lautreamont. cit ~i Rimbaud prelungesc, radicalizind-o, mai intil cele douB. texte: "Este frumos ca retractilitatea ghearelor
rectia satanismului baudelairian: negatia nu va mai fi insa la el, pasAnlor de prada; sau ca ineertitudinea mi~eari1or musculare in pla­
este in parte la Baudelaire, integralla Mallarme, un mod al ina ~ JlliJ1ilor moi ale regiunii cervicalc postenoare; sau, mal dcgraba,
(fie ca aceasta ascensiune spirituala se sfir~e§te in neant), ci un ca aceasta cursa de ~oareci perpetua. mereu rcincarcata de animalul
al injosirii, al deformarn polemice, al macularn. E lesne de inteles prins, care poate singura sa prinda rozatoare la nesfir~it, ~i sa
rol important va juca, in dec1an~area tensiunti negative, uritl.ll eu:: functioneze chiar ascunsa sub paie; §i mai ales ca intilnirea fortuita
vat adeseori in formele lui cele mai excesive, monstntOsul. pe 0 masa de cliseqie a unei ma§ini de eusut §i a unei umbrele. «'
nantul, macabrul, umorul negru, absurdul. Fire~te, in asemenea (t: Apoi: .... lli rna gasesc frumosl Prumos ca viciuL de conformatie conge­
diiii, uritul ou se va mai amesteca cu frumosul: menirea lui fimd Mal aI organelor sexuale biirbate§ti, consistind in scurtimea relativa
a face sa explodeze frumosul §i nicidecum de a-I pune in valoare ~ ~aluJui uretrului §i 10 diviziunea sau absen~ peretelui sau
In planul limbajului poetic, consecin~ele sint destul de u§or ~tenor, in a~a fel incit acest canal se deschide la 0 distanta variabila
dedus more geometriro: in loeul subtilei rarefieri (de tip pretiosJ u:.:
nd ~i dedesubtul penisului; sau ca miirgeaua eamoasa, de
statate la Mallarme, 0 concretete derutanta; 0 invazie de term care cO~ica, brawa1li de zbircituri transversale destul de profundc,
rebarbativi. indeob~te soeoti~ antipoetici (cuvinte triviale, CUI'\!: c!egra~ tnalta pe baza ciocului superior a1 curcanului; sau mai
exprirnind notiuni respingatoare sau scandaloase, dar ~i - pl ~ al in) ca ~~viirul care urmeaza: .Sistcmul gamelor, aI modurilor
Lautreamont ­ multi termeni tehnici); folosirea proeedeelor celor bilecj antu~nl lor armonice nu se sprijina pe legi nalurale invaria­
retorice (invoca~i, exclamatii, enumerari, compara~ii succ# bat eu~e. dunpotriva. coosecinta principillor estetice care s-au schim­
personificari etc.) in scopuri evident antiretorice; alatur1 d~ lIS'tI' inca•. ~. ezvoltarea progresiva a umanitatii, §i care se vor schimba
rare, enigmatice. eultivarea ostentativa a prozaismului, a dl~eul , I rna.i ales Ca 0 corveta cuirasata eu tureJe.""
baoalitatiijurnalistice, in vederea efectelor grote~ti etc. .hfall'
li I. P0losi ..
I \ Care-i rostul poeziei, dupa Lautreamont eel din stranille, de .,
~hants de Mal~~ror? catre sfir§i~ celui ~c-al VI-lea ~t, ~ sd~'
ibrtine
• II ~
,JO:
~tJa Comte de Lautrearnont (Isidore Ducasse), Oeuvres completes,
rtl, Paris, 1938.
c~. poetul asptra, intre altele, sa "abrut:1.ZeZe puteffilc ... U1t \1 ~ I~ comme la ri!tractilite des serres des oiseaux rapaces; ou enrore.
Cltitorului, astfel incit sa-l paralizeze faculm\ile pentr\.! res~ P" IQ,,~ ~ d~ des mouvements mu.sculalres daTL.'1 les plaies des parties moUes
Sau: pentru a atinge ~elul propus, nu-i nevoie sa invent~ 0, :
II' ••
- ~ ~rtJical~ posrerieure; au pluto!, comme ce piege d rats perpetuel,
eu totul in afara de mersul obi~nuit al naturii, l?i at c9JC ~ rne/Jt;lT l arumal pris. quI peut prendre seul des rongeuTs indefiniment.
•~ cte dlSr:1l? cache sous la paille; et sourtout, comme la Tel'lCOntre fortuite sur
pemieios pare a tulbura inse~i adevarurile absolute; dar, ~ ~e~~l" et >­ ' ctlon d'un machine a coudre eI d 'un pamplwe!
un asemenea rezultat (confonu, de aJtfel, rcguJilor esteoCU '
1m. ~.
'lJe beau! Beau comme Ie vice de conformatIOn congenital des or-
90 Matei caLinescu - Conceptul modern. de
ridi antipoeticului 91
G-··nile

Ne aflam in fata unor modele ale stilului agresiv: intr-actevar .tul teoretic fundamental a1 lui Lautreamont ramine Poesies
planul manifest, ~i in eel .latent, fO$ stilistica deriva din iIn~ :~"ce d un livre jUtury, un soi de chintesen~ a spiritului polemic in
sau simbolurile agresiunii, care confera, de altfel, 0 perfe~1:& .' Pre. \ de poetidi. Poeziile nu pot fi inte1ese decit daca se tine
paradoxala) unitate eelor doua. fragmente. Ghearele, pUigile, cursl lJlBteo .1, intentionalitatea esential negativa a tuturor definitiilor ~i
~oareci mecanica nu neeesita 0 speciale. atentie pentru a-~i rea .sesrna .
'sm~lor fulgurante din care se compune textul. E vorba, in
valorile conotative in ordinea preclzata; ultima asociere din pn afon ul rind, de 0 autonegatie, de un gest de renuntare (de~i poote
text (mult admirata de suprareali~ti), continind ~i un element Ii, po~ aparent) 1a morbiditatile maldororiene. Yntr-o scrisoare din 12
gestiv in direC\:ia maeabrului (masa de disectie... morga... cadavrt dOSrUe 1870. Ducasse Ii declara corespondentului sau: "lata de ce
autopsie etc.) folose~te resursele semantice ale absurdului: nU-im: mi.am ma scbimbat compIet metad a pentru a nu mal. ClDta - excI '
USIV
de intuit ca ilogismul are 0 certa. funetie ofensiva in aeest context. . dl'Cit spcranta, aspirapa, ca1mul, fericirea, datoria'". Astfel de ginduri
Cel de-al doilea fragment, intr-o tenninologie anatomica pe ~ intilnim ~i in PoBsi.es, eu un epigraf foarte limpede in acest sens: "In­
am remareat-o ~i in eel dintii, incepe printr-o evocare simbolica Ivcuiesc melancolia prin curaj, indoiala prin certitudine, disperarea
virilitlltii, a falusului, element al posesiunii erotice; unnatii de a prin speran~a, nlutatea prin bine, vaicarelile pOO datorie, scepti­
a margelei c8.n1oase a curcanului, sernn, iara~i. al masculinitA: smul prin credintA, sofismele prin raceala calmuluj ~i orgoUul prin
trecerea brusca in domeniul muzical tine de 0 tehnica a ruptur. modes tic". Textul propriu-zis al prefetei e departe insa de a mai fi alit
proprie absurdului, de~i fraza citata este in ea insa~i perfect [, de \impede si ideile exprimate vin ehiar. nu 0 data, in flagrantii con­
imperturbabil logica, am putea spune; pentru ca finalul sa ne poam. tradic~ie UnA cu alta: lara insa sa anuleze impresia de unitate, a uni­
din nou pOOtr-un salt, in lumea simbolurilor militare, cu ronQ' ate dinamica, reffidndu-se mereu, convulsiv :;;;i nea::?teptat, dincolo de
mm mult decit evidente. xigentde unCI logici care sfJr~e~te prin a parea ea insal?i derizorie.
Frnmuse~ea umana i~i pierde in suecesiunea acestor campara:
Ceca ce alcatuie~te aeeasta unitate esle energia exceptional a pC
toate atributele traditionale: coneeptul ei devine locul de intilnitt c:u-e 0 genereazii refuzul consecvent, pe toate planurile, al inertiilor
unor notiuni asociate Indeob~te cu zone repulsive ale reaJui' ae gfndire §i de expresie: 0 adevarata explozie semantica se produce
obsesivele descriptii anatomice (Iasind Ia 0 parte caracterul in ge la 0 asemenea ciocnire. Negarea. renegarea, eondamnarea, rechizi­
antipoetic al oriciirei tenninologii ~tiint.ifice) sfir~esc pOO a sugera ~~lul in t~rmeni drastici formeaza peste tot eoordonatele obligatorii,
univers mortuar, rezu1tate1e unei disectii, dam nu chiar (gindindu
la vampirismul afi1}at de Lautreamont) ale unei vivisectn; cur:a
:n: daca lI:evidente, ale atitudinilor autorului. Mmnatiile, proc1a­
aJ Ie entuzJaste, elogiile nu sml e1e insele decit tot ni~te roodalitati
§oareci funcporund sub paie (ea intr-un grajd), referintele prectse ;I~b~.egatici. A~a, bunaoara, cind Ducasse declari'i: "Capodoperele
organele sexuale, Ia diforma margea de carne a curcanului etC. diSC:; fr~ceze sint cliscursurile de irnpfu1.ire a premiilor in licee ~i
toate indica vointa de a estetiza, dar cu un sens exclusiv paler,; raJc I~UT1I~ academice" etc. in fond, eele citeva marl principii gene­
uritul ~i inavuabilul. lI)nj d oe-ll~ trebuie sa aiba drept seop adevlirul practic" etc.} par
prOPrie~ra~a menite seH ingaduie poetului, 0 data cu renuntarea la
'rnan~' sa~ trecut, sa nege, fiira excePtie, pe toti poetii generatiilor
iotatlne.11C ~I postromantiee, ba chiar pe toti cei care i-au unnat lui
1,1 ganes sexuels de l'homme, consislant dans la brievete relative du canal cie,~"
et la division ou I'absence de sa paroi inrerieure, de leUe sene que ce callol s enid ntr-adcvar, aproape nimeni nu scapii atacurilor sale care
distance variable du gland et au-dessous du penis; ou enrore, co~. ~-ltul s:rta luturor zgorootoaselor procese intcntate de avangarda
roncule chamue, de forme conique, siIlDnh! par des rides tmnsversales ~lt~l. ln~~l:au. prezent~ui literar: "Nu _rer:ega? ~ort~itatea sulle­
fondes, qui s'eU!ve sur la base du bee superieur du dindon; au plu10! : l<trllrf'~t- .PCIUnea 1m Durnnezeu, maretla vle~, ordinea care se
verite qui suit: .Le systeme des gammes, des modes et de leur ern;hafn£[1l£ ttlJ d" 0 a In Univers, frumusetea corporala, institutJile soclale. Lasa­
nique ne repose pas sur des lois naturelles invariables, mais it est. au COil ~
nl Illlal!. ~a~e pc fi.lDe~til zmingaliton de hirtie: Sand, Balzac, Alex.
consequence de principes esthetiques, qui ont varie auee Ie cJ.eveloppe1Tle "
sif de I'humanlte, et qui varieront encore.; et surtout, comme une oorvette etJl . tl~~et, Du Terrail, Feval, Flaubert. Baudelaire, Leconte..."
toureUesl
92 Mate! Calinescu - C;oncepttH modern de poetini a}'llipOetiallw 93

Sau, anunpnd iarii~i avangarda, cu fonnulele ei insult8.tol\ , n:a eU care e utilizat un astfe! de proeedeu, coroborata §i
reinnodiim lan~J flresc eu vremurile trecute; poezia este gear, frfC'i~edaratil ale autorulw (in mereu. acela~i s~ "terorist": ."Un
prin excelen~a. De la Racine, poezia n-a progresat eu n:O' alte ghetor ~i-a.r putea face un bagaJ literar spurund contranul a
milimetru. A dat inapoi. Datorita cui? - Marilor-Capete-Moi alelCl 5\lpraVf fill spus poepi acestui seeal. Ar inlocui afirmatille lor eu
noastre. Datorita papa-laptilor, Chateaubriand, Mohicanul_M '8 (""
, SI ,11'. ers. " ; agIatu I e necesar. Progres ul 11 unp
sau:" Pl' . lica-" etc. )
colic; Senancourt, Barbatul-in-Jupon.; Jean-Jacques ROt:! ~e"aza in fara unei probleme Iiterare dintre ceIe mai ciudate.
Socialistul-Morocanos; Anne Radcliffe, Speetrul-TicOlt; Edgar I1r S sa fie justificarea ori sensul unw atare tip de negape, sau mai
MameJucul-Viselor-de-Alcool; Mathurin, Cumatrul-Tenebrelor' bA de "plagiat negativ"? Sa fie vorba de 0 simpHi modalitate a
Sand, Hennafroditul Circumcis; Theophile Gautier, lneomp~a piritulul polemic, a retoricii antiretoricului? Sa fie vorba de un joc
Bacan; Leconte, Captivul-DiavoluJui; Goethe, Sinucisul-de_P!iI ~suficator? Sau de marturia unei demonil (in care caz n-ar exista 0
Sainte-Beuve, Sinucisul-de-Ris; Lamartine, Barza-Plingiirea~ii;I.e realA solu~le de continuitate intre Les Chants de Maldoror ~i Poesies),
montov, Tigrul-care-Rage; Victor Hugo, Punebra-Prajina-Verde; B und demonii care aspira sa distruge. valurile locrnai prin afirmarea
kiewicz, lmitatorul-lui-Satan; Musset, Pilflzonul-ran'i-Cam~.k lor lafinnapa dobindind un sens pur negativ)? Sa eonstituie, oare,
leetualii; ~i Byron, Hipopotamul-Junglelor-lnfemale". 'ile. doar schimbarea registrlllui unei ironii eseotiale, functio­
Sii remarciim, de asemenea, ca multe dintre aserriunile erIe r.md.1O ultima instanta, la fel ca ~l in Chants de Moldoror? Sa fie
categorice ~i mai spectacuLare nu smt altceva dedt inversiunea lurba, intr-adevar, de 0 modificare a conceppilor autorului, de 0 tre­
fraze celebre, adevaratul lor inteles (negativ) rezultind doar du-: cere de la Lautreamont 1a lsidor Ducasse, de La pseudonim la nume?
raportare la modele. lata citeva exemple: ..Voi care intrap, lasati ~i anrnci, toatc acele ~p1agiate negative" la care ne-am referit, sa
disperare" (ej. Dante); sau aceasta rastumare a unei faimoase • n-siba dedt 0 valoare eristica? Ambiguita(i1e pe care Ie contme atitu­
tm pascaliene: "Gmul este un stejar. Natura nu eunoa~te altul dinea scriitorului pot da na1,}tere la un numar iodefinit de ipoteze. In
robust. Nu-i nevoie ca universul sa se inarmeze spre a-l apara. ( etta ce ne prive~te, vedem in atit de controversatele Poezii ale lui
picatura de apa nu-i de ajuns spre a-I ocroti. Chiar daca urn'en;. Lautreamonr una dintre manifestarile spiritulul de revolta care a dus
l-ar apara, el n-ar fi mai dezonorat decil ceea ce ou-I paze~te. fa constituirea unei poetici a antipoeticulw, a unei poetici funda­
~tie ca domoia luj nu are moarte, ca universul poseda un in mental ~teroriste". Apelul la nopuni constitutive ale esreticu clasice
Universul nu ~tie nimic: e eel mult 0 trestie ginditoare" (cf. Pase,; Ingoare, ordine, frumusete, limpiditate etc.) n-are Did el decit un
"Gmul nu-j dedt 0 trestie, cea mai slaba din natura; dar e 0 ~t .negativ; &i, pe deasupra, inzestrat in context cu 0 mare
ginditoare. Nu-i nevoie ca uDiversul sa se inanneze spre a-I stn~1, t .tnformaponaIa" (efect al asteptiirii frustratel, cautata de
abur, a picatura de apa sint de ajuns spre a-I ucide" etc.); - de 81 ~e ~e~OriCile avangardei. Nu ne va mira deci cil. inventatoruL Dada­
Pascal e in mai multe rinduri folosit in Poesies spre a fi into ~ ~s~ Tzara, nu va avea niel 0 clipa sentimentul ca-§i tra­
dos, - late. una dintre sursele "optimismului" lui LauLrt?a1TlOnt­ festeL nlhlhsm~l total §i intransigent atunci cind vorbe§te, in rnarll­
morali~ti clasici slnt utilizap in acelea~i scopuri, La RochefouC8~ Sitne~ .S~u arhcolele sale vehemente, in pcrioada 1917-1 9 19. de
La Bruyere: ,.Nimie nu s-a spus. Ne-am ivit prea devreme dUP~~ ~tC.i D~e , "ordonarea forrnelor", "severitate", ,,necesitate", "ordine"
bine de ~apte mti de ani de cind exista oarneni. In ceea ce pI1\' dere ~ntr-uu ~stfcl de punet de vedere e cu totul gre~it sa se consi­
moravuriJe, ca ~i in tot restul, ce-a fast mai PUPl1 bun g-a re: a"llngard~utreamont, precursor de geniu al tuturor formelor de
avem avantajul de a Luera dupa antici, cei mai abili dintre n1 i!jjei ~ ~l terorism literar, se indrepta in ultima perioada. a bio­
lej. La Bruyere, Des ouvrages de l'esprit, 1: ..To tu 1 g-a sP~~ ., lcjS~. e spirituale (alit de misterios intrerupta) spre un soi de
nc-am ivit prea tirziu dupe. mai bine de ~apte mii de ani e
exista oameni. Tn ceea ce prive§te moravurile, ceea ce a .r0s r11l
frumos ~i mai bun s-a reeolrat; nu ne ramine de('jt sa SpietH 1': I, cf T'
unnele antieilor ~i ale celor mai iseusip dintre modemi"). """,",. i9~~t~ Tzara, Lampisteries preced/!.es des sept mamfestes Dada, JJ.
II. . In S!x:c. art. Note sur I'art negre, Note stir la poesie negre, Note su
rtlCOlele clespre Revercly NC.
94 Male! Calinescu - Qmceprul modern de
ilc poetidi anttpoeticului 9S

E interes~nt de rerr:.arcat ca in e~a~t ace~a~i1 ~e~e ~in jUrul " baud ne a.pare §i.el ca ~ re:'0l~al impot~va tuturor ~alo~or. S~
1870) rellectJa moderna asupra poezlel, ea ~l poezla msa~i Se RiII1 111 aid in functJ.c de dlfectJa mteresulUi nostru, atltudinea lU1
jeaza in dowl directii perlect divergente: smt de rapt doua. faIl! relinede crurnusete." -In tr-o seara
.. - ' poetu1­m U
­ scne '
ne satson ,I:
en enJer
care se desprind din trunchiul unei comune con~tiin~e a PDe2.' 18'0/1111 nsezat Frumusetea pe genunchi ~i mi s-a parut amara. ­
limbaj (§i chiar ca scriiturCi). Pentru Mallarme. drumul poeziei se
dreap11i spre Absolut (care e echivalent cu Neantul): limbajuJ P<le'
-.:n ilIjUrat-o,"' Foarte elocvent in aceastii privinta este §i un poem
S~ tiInpuriU, scris probabil in a doua jumatate a anului 1870. E
va fi a§adar un limbaj care sa. nege lumea externa, relativa, a h~ ~, poate, de a replica data unor versuri tiparite de Franc;ois
dului §i, simultan. limbajul pur substitutiv, comerciaJ, a1 cornU!: ~oppee In Le Pamasse contemporain1: amanunt interesant nu alit
carii obi§nuite. Pentru Lautrea.mont (ca §i pentru Rimbaudl drum' pentnJ ca or descopera 0 filiatie, cit pentru ca ilustreaza. tipul prin
poeziei spre propria ei esenta (poate aceea de a "nota inexprin:.: e.xcelenta polemic al inspiratiei rimbaldiene. Poemul in chestiune se
bUul") presupune descoperirea unui limbaj care sa negc in prim Intituleaza Venus Anadyomene; e 0 enorma insulta azvirlita idealului
rind limbajul poetic existent, "ticurile" lui, frumusettle lUi gam fi, frumusetii:
cute, cli~eele lui: astfel inclt, in mod aproape automat, tot ce con­
buie in aceasta direcpe se incarca de 0 valoare eu adevarat poetJc1. Comme d'un cercueil vert enfer blanc, une tete
expresia brutala, vulgara, argotica, formulele arhibanale dm limba De femme d cheveux bruns fortement pommades
coticlian. dar ~i (ea la Lautreamont) tennenii ~tiinl-ifici reba.ba D'une viei11e baignoire emerge, lente et bete,
pentru adeptii unui anumit limbaj "poctica , VOl' capUta a larga uti: Avec des deficits assez mal ravaudes;
zare inte-un astfel de limbaj poetic antipoetic. Desigur, $i la ~:
lanne se surprinde 0 reactie irnpotriva limbajului poetic trad.1\i Puis Ie col gros et gris, les larges omoplates
dar m~loacele prin care se realizeaza ea siat altele: compatiblle t Qld saillent; Ie dos court qui rentre et qui ressort;
un concept metaflZic al frumosului ca pu.ra absentii. abolire, taOT. Puis les randeurs des reins semblent prendre l'essor:
lipsa totala de determiniiri. La Lautreamont (~i la Rimbaud) frumo s La. graisse sous Ie peau parait en feuilles plates;
pare a Ii mai degraba expresia unei tensiunl, el nu apare ca n.'ZI>
tatul unei negatii, ci se identifica, intr-un fel, eu insu~i proces L 'echine est un peu rouge; et Te rout sent un gollt
negativ polemiC. Frumusetea nu mai eorespunde unUI ideal (ina HOrrible etrangement; on remarql.le sourtout
sibil), ci coincide cu clistrugerea idealului (e evident ca idealurile Des singularites qu 'il faut voir d la louve...
na~lere, pe planul limbajului, mai ales unor cli$ec ~i triste plaut
dini). Astfel incit, formulind paradoxal, poezia se revolta impotr\ Les reins portent deux mots gra ves: CLARA VENUS;
poeziei: limbajul ei devine un limbaj a1 violentei impotriva ei i.n~ Et tout ce corps remue et tend sa large croup
Unde poate sa duca aceasta ne-o spune ~i straniul destin poc u< Belle hideusement d'un ulcere a ['anus.
lui Arthur Rimbaud. _ 60
Lautreamont l§i publiease Les Chants de Maldoror m 18 R;: d;Pingerea ierarhiilor admise. a criteriilor estetice tradl?onale se
Poesies I ~i [[ (doua micii plachete care n-au circulat) .lI1 1810. i­ rJlltr~e la Rimbaud (~i Baudelaire fusese cercetat de acest gind)
baud i~i tipare~te in doar 500 de exemplare Une saison e71.el a \t O~iebl1~' PUt~mic gust al prostului gust eel care giise~te "derizorii
1873, dupa care, cum se ~tie, abandoneaza literatura, Ma~ort c~ bu ali1e PlCturii §i poeziei modemeo se va deslata in fala a ceea
poeziilor apar dupa aceasta data, prima editie din Les .J7/~mlT1:gl' nul gust considera. intolerabil. Rimbaud c10giaza "picturiJe
eu a nota de Paul Verlaine, vazind lumina tiparulLu abla JO 1.
200 de exemplare (lara ~tirea autorulUl, anal in acel t1n:P lr~l
sinia). Apropierea cronologiea a experien~elor poetice ale lut 1)1 it:11 1\11fl-E
"Ofr. ....
,"". a Ssts
. Ia B eaute' sur mes ge:rlOUX­ - Et'
• .Ie /'at- truuvee
. amere.
. - E'
t je
mont ~i Rimbaud este cu aut mai tulburatoare cu CIt POSL~.Ji C/, NOte
aminduroru. atit de bogata. se va clovedi m mulle pri\'inle p8 lll)~" 1,- ~I variantelc la Arthur Runbaud Oeuvres complelr!s, T('xtc etabl1
I' .. Rolland d(' Ren('vlIle et Jules Mouauel, N.R.F., Pletade, 1963,
96 Matei C81inescu - umcep nn.tirJoetla.llui 97

idioate, ornamentatii deasupra w~ilor, decoruri, pinze de _ rC 0 plaeere nu Iipsita de primejdii, $i uneari eu 0 uimire,
banci. finne, rniniaturi populare; literatura demodata, latina. :I;l . plac(' e 'inrudiUi eu aeeea pc care ne-o produc capodoperele,
ceasca, cartile erotice lara ortografie, romanele strabunicilo
r p~a~n roman de 0 fabuJoasa imbecilitate sau cite 0 culegere de
cu zine, carticele din copilfuie, opere vecbi, refrenuri neroade' . ,lJ/ll C1t~ care admirfun imprevizibila grape a agramatismuJui, fund
naive"·, Pentru ca, in acela§i text, ceva mai incolo, Sa 'dfl . ,. '. ,urap., cInd ne lrezun pe marginea lor, de vertiginoaseie
"Vechiturile poetice aveau un loe de seama in alchimia verbUllti .. ten~(alecIUdatei §i insondabilei ­ dar, Val, cit de inexact numite­
Pe aceastiilinie, Rimbaud este un precursor al suprareali~tiior ~in~ Numai faptul ca asemenea carli sint, totu§i, foarte acce­
care nimic nu-i jignea mai mult decIt sa li se spuna ca au tal ibile, ~'Plica de ce_Du s-a l~at pina a~~m ini.liativa, bunaoara, de a
care Inchinasera "prostului gust" ca rnijloc ofensiv impo~v~ I Ii - . 0 serioasa antologte a poeZlel cretme sau un album cu
nului gust" un adevarat cult. Putem sustine insa ­ situindu-ne in: It~ceri ale acelor "picturi idioate" pc care Ie afeet.iona Rimbaud;
perspectiva mai larga §i dincolo de orice filiatii - ca de la Rim acel Rirnbaud c~e: dep~s cu ..hal_ucinalia simpla'~, miirturi.sea in
mcoace, nu numai urituJ ca produs natural (cu reflexuI lui pe ,i Anotimp tn tn/em, mtr-o fraza foarte profunda: ..... un tltlu de
artistic), dar §i untul ca produs al unui efort paraartistic sau al l'lldeviI imi infali§3 spaime"·.
efort artistic e§uat tind sa intre in sfera unei con§tiin~e estetice .0\1' fi rara indoiala 0 croare, ~i inca una dintre cele mai grave, sa
paradoxala suple~e. )f1\1m intreaga poetica rimbaldiana doar din punctul de vedere al
Fenomenul modern in literatura nu poate fi inteles tara 0 unel asemenea propensiuni. Aceasta constituie doar unul dintre
derare atenta a raporturilor care se stabilesc intre diferitele fonne aspectele (simptomatice) pc care Ie ia acpunca acelui demon al revol­
literaturii §i cele corespunzatoare ale paraliteraturii UumalismuJl% ~ei care-l inspira pe poetulilumincirilor. Revolta care se indreapta nu
mai degradat, foiletonul senzational, pornografia, poezia numai impotriva artei (a unei arte pe care tradilia a transfonnat-o
tipanta In a§a-nurnitele edituri ale autorilor etc. etc.). Nu pu mtr-un soi de nalura secunda), ci ~i impotriva naturii. E yorba de
dintre estepi cei mai rafinap ai veacului nostru (chiar atunel natura ~a cum apare ea perceppei comune, obiectlve - lucrul a mai
n-au Did 0 legatura cu avangarda) sint inclinati sa acorde 0 valoa."! fostsubliniat cind s-a discutat estetica lui Baudelaire §i rolul atribuit
particulara unora dintre subprodusele industriei literare sau artJl In cadrul ei imaginaliei. La Rimbaud imaginatla (ea facultate de a
tice; ca §l cum ar exista un soi de perfecp.une inversa in stupidi ilodifica t?i descompune reaJul) nu-~i mai are sediui intr-o zona vaga
§i uri~enie. Nu trebuie sa uitam ca primele semne ale unei a' iI Slt}letului, ea trebuie sa se senzorializeze, sa devina un mod de
fascinatii (fascinape, chiar daca e perceputB. exclusiv laturB ,'ff¥!pPe halucinatoriu. PoetuJ trebuie sa-~i aswne destinul unei com­
I omica) fa~a de operele prostului gust absolut se discern Inca dt Plete an?nnalitali. trebuie sa-§i vrea §i sa-~i iubeasca acest destin.
I Rimbaud, a carui modernitate se verifica ~i din acest unghi. pe trebute sa inceapa prin a-§i deregla simturile §i a-§i distruge eu.l
Curiozitatea fata de specimenele aberante, "pato1ogice~ les! R~ona1, f~s, cu1tivat de romantici. nEU este altcineva" - excla.ma
vorbind), e poate mult mai veche -, nimic mai firesc decit a~~a~ tXls~U~, ~~ nu e vorba aici de un simplu joe llngvistic, ci de unul
noua este in schimb posibilitatea unei receptiin' estetice, posibil.lt~, ltzu en~l: Intreaga lui concepr,ie despre poet ~i poezie se gase§te
unui anumit tip de adeziune la ele (fie ~i din ratiuni partial on ~: IIi G~ata In doua. scrisori datind din mai 1871. Cea dintii, adresata
polemice). CaCI, s-o recunoa§tem, nu numai din simple. CUJlOZldt linez o:ges lzam bard, contine urmatorul fragment: "Acum, rna des­
nid dintr-o donnts. fiaubertiana (destul de ambigua, ac~a~tB! (". ;\u~Ctt_mai mult eu pu tin pi. De cc? Vreau sa fiu poet &i rna stra­
eludda mecanismele, adeseori foarte complexe, ale prostJel, C1 regm: a devin vizionar... E vorba de a ajunge la necunoscut prin
5J lare e.; tuturor simturilor. Suferin~ele sint enorme. dar trebuie sa
I'llla ttl', sa te fi nascut poet, :;;i eu m-am recunoscut poet. Nu-i din
. J'aimais les peintures idlOtes, dessus de portes, cJ.ecors. toiles de SOse.
ir ~.~ E gre§it sa se spuna: Gindesc. Ar trebui sa se spuna-: sint
ques, enseigl'les, ernumiTUlres populaires; la litterature demodee, latin d'~11 ~t
rotiques sans ortfwgraph.e, romans de nos afeuls, contes de fees, perrIS
ceste ginduri smt dezvoltate in celebra scrisoare catre Paul
l'enfanre, o~ra..<; uiewe, refreeins nialS, rhytmes rtaifs - Une saison en en/er,
11, Alchimle du uerbe. '1lI'1lt.r
. I. e ~ vau~euille dressait des epoUlxmies deVllJlt moi. .
.. fA uieillerie poenqu£ auait [me bonne part dans mon alchimie du uerj}e· Je m encrapule Ie plus possible. Pourquol?.Ie ueux etre poete, et Je
9 Matei Ciilinescu - Collceptul modern d 99

Demeny, din 15 mai 1871. Poetul, al eciru..i eu cste altcinl> I ii, Care Slot, ded, obiectivele .ac:stu~ nou ,~m?a.J uni~ersal"? Ln
eontempla interioritatea ea pe un spectaeol al profunzimilor: ,!.~, ," - I r O1sjoritate ele se expnma pnn nopuOl negatlve: necu­
la desehiderea florala a gindirii mele: 0 privese, 0 ascult". Dar"' '8 ~cere, noapte, inexprimabil. $1 ehiar dnd nu e vorba de
a ajunge aici el trebuie sa se dediee "studiului propnel sale c ~~i' ..---pHdt negative, eIe au sens paradoxal: "un verb poetic acce­
ten", 0 cuno~tere dejormatoare, eaei: ". ..e yorba Sa-\.l faci sun ., u 'lfor sirn\Ufilor". Spre deosebire de poetiea abstractizanlii a
monstruos: dupa exemplul acelor comprachicos, daJ lmagina\J.y: !ilrM~e, r~d e~ential oegativa (Ia mo~ul polemic), po~ti?B­
om impjantindu-~i negi pe obraji ~i cultivindu-i."· Sursa ~ .1Il ba1diana cste inclinata spre eoncretul eel mal senzual, parOXlStle.
poetice, a fetei (poetice 0 constituie boala, provocata con~tient ~l incit; daca la Mallarme asistam la 0 completa depsihoJogizare
voluntar: dici boala e cunoQ{itere, cale adincindu-se in neeu.no. a poetieul ui , la Rim baud. nu vom putea sa n~ o?servam 0 ~endinta
UrmatoruJ fragment e esential pentru intreaga po<>t!ca eXistent! t inversa, de repslhologtzare a poetuh.ll, m care antiroman­
lua Rimbaud: "Sustin ca trebuie sa fll uizionar, sa te faci uizi ul nu·i de fapt dedt 0 exagerare a romantIsmului, 0 transpunere
Poetul devine uizionar printr-o indelunga, imensa ~i sistematica d, a directivelor lui in planul unei consecven~c aberante. 10 fond,
glare a tuturor simturilor. Toate formele de iubire, de suferinta" de Rlmbaud n-a incetat sa creada ca poezIa trebUlc sa alba, mtre altele,
bunie; eJ cautii 10 SlOe insu:?i toate otnlvuIile ~i Ie epuizeaza. $1 un sens expresiv: nu mai e vorba, Tara indoiala, de 0 expresie a
a nu Ie pastra dedt ehintesentele. Inefabila torture, in can: sentime.ntului, cJ de aceea a unei experientc mai complexe, de cu­
nevoie de toata eredinta, de toatB. puterea supraomenca~ca,in ooastrre, 'in care e angajatii intreaga lliota a poetului. 0 eunoa~tere
devine intre top mareIe bolnav. marele crimmal, marele blestem ,monara, rezultat al unel depersonalizdri fortate ~i enorme care
~i supremuJ Savant! Caei ajunge la necunoscutl"" Fraze grandilil aspini sa transfonnc enonnitatea fn norma. Ca sa ajunga aici poetul
vente de poet, vor fi ispitite sa creada spiritele neoaeademice.ln: trtbuie sa-~i construiasca 0 biografie monstruos-fabuloasa: mare
natatea lor in istoria poeticii modeme e nu mai putin exceptionnla. bolnav, criminal, nebun, damnat ~i, peste toate acestea, Savant,
Pentru Rim baud, ca ~i pentru eeilalp marl contemporam ai jlOetU) e chemat sa rdspundd efeetiv pentru ceea ce spune, cuvintele
problema poeziei cste in ultima instanta 0 problema de lim sale trebuie sa. aiba acoperire. Delirurile lui nu vor fi pur verbale, ci
"Trouver une langue". Acca naua limba visata. intrevazutii de~iruti realc, !Taite ca atare; poezia se umple astfel de 0 densitate
limba "de Ja suflet la sullet, rezurnind totul, parfumuri. sUJll'1 rJl1sten~iala, comunicind a aventura spirituala dintre cele mai dra­
culori" va fi rara indoiala 0 limba capabila, printr-o ..alchirni e a \' 1lIa~, ,~tu1 se identifica integral cu spunerea lui.
bului", sa defineasca, a~a cwn ni se spune in aceea~i scrisoare c su ~Cl, ~ tendinta sp~e literalitate, opusa oridirei teom a vagului,
Paul Demeny, "cantitatea de necunoscut ce se treze9te in vrcrn A~VUI~I, aluZlvului. Intrebat de mama sa ce a vrut sa spuna in
(a poetului, n. n.) in sufletul universal"; va til 0 limba ~ind rxx:~ rabiJa U( In lnfem Rimbaud i-a raspuns prin aceasta frazii memo­
pasibilitatea sa serie tiicen, nopp, sa noteze inexprimabilul, sa· .J'i\i ~ care suprareali~tii au transforrnat-o mtr-un soi de deviza):
llof1ica I.u dtrt' Ce que <;a dit, litteralement et dans taus les sens". 1n
II, trauai11e d me ren.dre voyant... n s'agit d'aniuer ci 1',nconllU par Ie dereg1effl, ina ~mbaJdiana - ~i 0 leetura adecvata a Ilummarilor trebuiesa
taus les sens. Les soujJrances sont. erwrmes, l7Ulis II fout etrefort, etre ~~ JXf: 'a1itcu a de ~ceasta ea de 0 conditie sine qua non a receptfuii
me suis reCOIlTlU poete. Ce n 'est pas du loul rna faute. C'est faux de dIre. pijca~Q devlOe un deziderat fundamental. Nici in cazul acesta
II On deurait dire: all me pellSe. dUbl u rol e pOl~mice nu trebuie sa ne seape. Literalitatea are un
•. .il s'agit de se foire l'ame mollstrueuse: d l'instar des comprodu'
Imagillez un homme s'imp/amant et se cullluorIt des uerrues .<;"/1r Ie ,,;sage. [
~jce Is negatl~: ea submineaza, pc de 0 parte, "elevatia" sensurilor
.. Je dis qu'U fOUletre voyant, se foire voyant. Le Poete se fait vovr ! ~e ~Ulbe~n~ radical toate prejudeeatile ..aseendente" ale reto­
.\a P.arte ede ~n lirnbajul poetic un limbaj mal ales figurat); pe de
II long, immellse et rtllSOlllle dereglement de lOUS les st:ns, Toc.teS hJl!5:,
d'amour, de soujJrClJ"U":e, de folie; 11 cherche lui·meme, il epwse en lb<'
1/:
~ (j Oata,:eZla .cultivind asocierile metaforice cele mai nea~teptate,
poisons, /J?ur Il'en garder que les qu:rItesseru:es. InejJable tDrturo ott 111 , ~ ..ac"a~;a.l?glce,.urmarmd parca sa transforme incoerenta intr-un
toute lafm, de route Ia/oree SUrhumOlllf', au II deutent entre taus Ie gran. 1~11' ~tiefl ob' hte':Blitate cantrariaza In egala masura con~tiinta
grand crimi.nel, Ie grand maunil, ­ et Ie supreme SaIJQml- Car II omtJe a
I Cf, Une Saison en enfer, IMlires, II. Alcrumle du tJerbe.
l~ntllta (il) ciuda faptului eli unprumuta mwte dintre
100 Matei C81inescu ­

e1ementele ei constit:tti~e, d-:rr s~cturin~u-le c~ _totul altiel). 11\ CO!lceptul simbolist de poezle
litatea nu se opune msa polrsemlel, ba chlar, onclt de nevero
parea,. a genereaza..Ea produce s~ultan, §i fara a pel1Ui~
ierarhizare, 0 pluralitate de sensun. Poetul nu dore§te in '
sugereze nimic, nu face nici 0 alUZle, caCI el nu urea sa spun sa
ceea ce spune. Polisemia e un efect al literalitatii sfir~tnd Pii~
intoarce la aceasta. intr-un circuit care ar putea fi figurat sch a"
cam a§a: Uteralitate - polisemie - literalitate. Poeticul, ind~
eonsiderat ca 0 depa~ire a literalului. se identifiea aeum cu a.ces,:
una dintre consecintele ce]e mai importante ale instituirii unei;
I tici a antipoeticului. Pe aceasta linie, Rimbaud este cu mult inaur.,·
LI vremii sale. cad conceptul simbolist al poeziei (inca in proces
cristalizare 1a 1870) e departe de a atribui un loc atit de insemr.
literalitl'itll. cu toata aversiunea reconciliabila a slmboli~tilor-m J discutie asupra semnificatiilor termenului de simbolism ne-ar in­
triva retoricii. dqxma prca mult de firul expunerii noastre, astfel incit vom renun~
DecJan§ind insuportabile tensiuni (faimoasa afmnatie a 1-1 RL: ~-o intreprindem. Acceppunea pe care 0 dam acestui cuvint foarte
baud: "Le combat spirituel est aussi brutal que la bataille d'bollilt labiI din punct de vedere semantic va rezulta, sa speram. cu sufi­
trebuie §i ea luata ad litteram). poezia nu e in fond altceva dedI llenta claritate din contextele in care-l vom situa: lntelesul (mai ales
infem la care poetul se autodamneaza; metafora a negativita\ii d~' mcarol termenilor controversali, supu~i mereu redefmirilor) coin­
nita "stare poetica". in ciclul poeticului, "magia limbaJului" (obt ode in ultima. instanta cu modul de utilizare. Din punetul de vedere
atitea sacrificii) nu este decit 0 faz.a; aeeasta "magle a limbajuh pe care-I adoptam, simbolismul (limitindu-ne exclusiv la chestiunile
contine, de fapt, insu§i germenele distrugerii limbajului. ciclul met de poetical reprezinta un moment de sinteza a unoI' idei romantiee
indu-se in tacere. Poetul sfrr~e!,lte prin a nu mai $ti sa tlorbeiJ, dar mai ales antiromantiee antcrioare; sau, mai bine zis, de asimilare
Spre finalul Anotimpului in infem dam de urmatorul fragment: . n acestora, Clici, raportat la teoriile despre poezie ale unora dintre
u rna pot explica mai mult decit cer§ctorul eu interrninabilele ~ticjj gennani, ale lui Coleridge, E.A. Poe, Baudelaire, Mallanne,
Pater 1?i Ave Maria. Nu mai $tiu sa vorbesd Totul1i, ast3zl socot ai ... . tmbaud (Lautreamont fund aproape necunoscut in aeea vremeJ,
pus ca-piit pove§tii infemului meu. ". n 1nceptu1 simbolist de poezie nu aduce nici un element nou. Aceasta
Poezia s-a transformat intr-o adevarata "ma§ma. mfernala" c8J'i ;; este ~jcidecum 0 judecata negativa (sau minimalizatoare) cu pri­
dupa lume. dupa traditie, dupa poet. dupa limbaj. l§i cade eli irll c:a la slmbolism: noul nu trebuie Dumai descoperit, ci !,Ii impus, ­
victiroa. Enigmatica renuntare la poezie a lui Rimbaud la yirSTa :'ll1Jj ~ e totuna eu a spune: supus unui proces de verificare (In pri­
numai 19 ani are, poate, §i aceasta semnificatie. Mallarmeanli !a.ar ~n~ a fecundita\ii lui), unui proces de invechire ~i chiar de bana­
tica a poeziei pure §i poetica rimbaldiana. a antipoeticului, aOt ~Ie e, c~C1, vai, pma la urma banalizarea ramine unul dintre eriteriile
distante, daeii nu chiar opuse, ajung ambele la aeela~i I~asl:~. tnr>d:aJ sigure ale originalitatii. A~adar. intr-o istorie a conceptului
dintii pe calea unei austere meditatii. prelungna ani dc-a ~~tJ ':.file ;n de poe.zic, simbolismul ocupa un lac dintre cele mai'insem­
de-a doua pe calea abrupta a unei experien~e convulsive. trai te ':\' nCJ~aJ prm faptul ca da eelor dtorva initiative anterioare, efec­
intensitate mistuitoare. IlIJ 5'ara~oare, izolate msa, a pondere ~i a autoritate fiira de care ele
S11llbo PUtut inscrie in circuitul dinamic a1 valorilor modeme.
. ~ltce hSmul e 0 prima. incercarc de strueturare a experientei
/.hllllelS
mhol; IllOderne, Fara indoiala, despre 0 poetica perfect articulata a
• "
J"OI,. Je

m 'expliquer que Ie men.d'lonl avec ses CO""
t..·
n.e pws pas pwS 'f'
rl. idei S~~lUi e greu, daca nu imposibil de vorbit. ExisUi insa 0 serie
el Ave Maria. Jc: ne sais plus parler! PourtO/1.t, aujourd'hlli, je croi.s OIJIII
relation. de mon enfi ~" " revin, \.10 numiir de norme (adeseori implidte). dteva