Sunteți pe pagina 1din 32

COLEGIUL AUTO TRAIAN VUIA

PROFESOR COORDONATOR: TEOTOI ADRIANA

NUME SI PRENUME ELEV: PAULESCU PETRE MADALIN

-2013-

TEMA LUCRARII: MIJLOACE DE TRANSPORT RUTIER

Cuprins
Introducere 1.Mijloace de transport 2. Mijloace de transport rutiere 3.Importanta transportului rutier 4. Transporturi rutiere in Europa 5. Transporturile rutiere in Romania 6. Descrierea caracteristicilor participantilorla traffic 7. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului rutier

Concluzii Bibiografie

Introducere

Prin transport rutier se inelege orice operaiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere pentru deplasarea marfurilor sau a persoanelor chiar daca vehiculul rutier este, pe o anumita poriune a drumului, transportat la randul sau pe/de un alt mijloc de transport. Transporturile rutiere se fac pe sosele. S-au construit milioane de km de autostrade, unele strapungand muntii prin tunele, sau fiind construite pe viaducte peste vai sau cursuri de apa, pentru a scurta traseele. Prin transport rutier se intelege orice operatiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere pentru deplasarea marfurilor sau a persoanelor chiar daca vehiculul rutier este, pe o anumita portiune a drumului, transportat la randul sau pe/de un alt mijloc de transport. Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei adevarate retele de sosele si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor. Aceasta lucrare este structurata in 4 capitole. In primul capitol se prezinta transporturile in general, iar in urmatoarele se abordeaza transportul rutier, in principal transportul rutier in Romania.

1. Mijloace de transport

Mijloacele de transport folosesc la transportul persoanelor i a marfurilor la distana. Mijloacele de transport se pot se pot impari in trei categorii principale: Terestre (rutiere si feroviale)

Navale

Aeriene

Mijloacele de transport cele mai rapide sunt cele aeriene, iar cele mai ieftine, dar i lente, sunt cele navale.

2. Mijloace de transport rutiere Prima revolutie in domeniul transporturilor a reprezentat-o roata, inventata acum 5000 de ani (primele roti erau formate din bucati de lemn asamblate). Cele mai simple si ieftine mijloace de transport rutiere sunt bicicletele, servind transportului persoanelor pe distante mici, avand avantajul de a se strecura usor prin zone foarte aglomerate. Motocicleta este o masina 'motorizata' pe doua roti. Vitezele cu care ele se deplaseaza sunt similare celor cu care se deplaseaza un automobil, avand avantajul gabaritului redus. Astfel, cu motociclete rapide, politistii se pot strecura prin blocajele de circulatie la locul unor eventuale accidente, pot deschide drumul masinilor de salvare, ori pot cere ajutor prin radio. Automobilele sunt rapide si confortabile, fiind destinate transportului de persoane pe distante medii. In functie de necesitati, ele capata forme, dimensiuni si functii variate. Au aparut astfel masinile de teren, echipate cu roti mari. Pentru a tracta o rulota e nevoie de un motor puternic. Masinile sport sunt joase si alungite, pentru a fi mai rapide. O masina break are mai mult loc pentru bagaje. Pentru transportul particular in orase se folosesc taxiurile, in timp ce automobilul de oras este mai mic, cu avantajul de a se strecur si gara usor.

Pentru transportul in comun de persoane in orase si in afara acestora se folosesc troleibuze, autobuze, autocare (pentru calatorii lungi). Pentru transportul rutier de marfuri se folosesc camioanele, utilate cu remorci specializate in functie de tipul de marfa pe care trebuie sa-l transporte. Exista astfel camioane-cisterna pentru transportul de produse petroliere, gaze lichefiate, lapte ori produse chimice. Sunt remorci frigorifice, destinate in special transportului de alimente, dar si a unor produse chimice ce necesita conditii speciale de transport fiind usor inflamabile. Exista camioane care pot transporta lemn, utilate cu o macara proprie pentru incarcarea trunchiurilor copacilor transportati. Sunt si remorci supraetajate, pe care se pot transporta autoturismele de la fabrica la punctul de vanzare. Pentru traseele foarte lungi de marfa se folosesc autotrenuri, tragand una sau mai multe remorci. Asemenea vehicule grele pot fi utilate special ca masini de interventie: masini de salvare sau de pompieri. Exista si masini construite special pentru alte destinatii, folosite in agricultura (diverse tipuri de tractoare ori masini agricole), sau in constructii: macarale, buldozere, autocamioane basculante, screpere, gredere (pentru nivelarea solului), masini de asfaltat, compactoare cu cilindri (pentru tasarea asfaltului). In lume exista acum peste 400 de milioane de masini. Transporturile rutiere se fac pe sosele. S-au construit milioane de km de autostrade, unele strapungand muntii prin tunele, sau fiind construite pe viaducte peste vai sau cursuri de apa, pentru a scurta traseele. Prin transport rutier se intelege orice operatiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere pentru deplasarea marfurilor sau a persoanelor

chiar daca vehiculul rutier este, pe o anumita portiune a drumului, transportat la randul sau pe/de un alt mijloc de transport. Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei adevarate retele de sosele si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor Escaladarea permanenta a problemelor ecologice, inclusiv pericolul incalzirii globale, cauzata, in parte, de arderea combustibililor, cum ar fi petrolul, a determinat multa lume sa considere ca utilizarea autovehiculelor pe sosea ar trebui drastic limitata. Traficul intens, zgomotul si vibratiile datorate camioanelor de mare tonaj reprezinta alte dezavantaje. Transportul rutier constituie si un mare consumator al unor resurse naturale din ce in ce mai sarace. Fata de transportul pe caile ferate, transportul rutier are o eficienta de doar o zecime, atunci cand ambele sisteme lucreaza la o capacitate maxima Folosirea pe scara tot mai larga a automobilelor a avut numeroase efecte asupra societatii.Cresterea numarului de automobile detinute de catre persoanele particulare a contribuit mult la dezvoltarea suburbiilor, locuite de cei care lucreaza in marile orase, dar carora nu le place sa locuiasca intr-un mediu urban Masinile sunt raspunzatoare si de acele aglomerari ale traficului rutier care apar mai ales la orele de varf. Pentru a putea face fata unui trafic rutier din ce in ce mai intens, a fost necesara construirea unor retele de sosele mult mai late, ele ducand, insa, si la o crestere a poluarii aerului, a prafului, a zgomotului si a vibratiilor.

3. Importanta transportului rutier Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei adevarate retele de sosele si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor. Escaladarea permanenta a problemelor ecologice, inclusiv pericolul incalzirii globale, cauzata, in parte, de arderea combustibililor, cum ar fi petrolul, a determinat multa lume sa considere ca utilizarea autovehiculelor pe sosea ar trebui drastic limitata. Traficul intens, zgomotul si vibratiile datorate camioanelor de mare tonaj reprezinta alte dezavantaje. Transportul rutier constituie si un mare consumator al unor resurse naturale din ce in ce mai sarace. Fata de transportul pe caile ferate, transportul rutier are o eficienta de doar o zecime, atunci cand ambele sisteme lucreaza la o capacitate maxima. Folosirea pe scara tot mai larga a automobilelor a avut numeroase efecte asupra societatii. Cresterea numarului de automobile detinute de catre persoanele particulare a contribuit mult la dezvoltarea suburbiilor, locuite de cei care lucreaza in marile orase, dar carora nu le place sa locuiasca intr-un mediu urban. Masinile sunt raspunzatoare si de acele aglomerari ale traficului rutier care apar mai ales la orele de varf. Pentru a putea face fata unui trafic rutier din ce in ce mai intens, a fost necesara construirea unor retele de sosele mult mai late, ele ducand, insa, si la o crestere a poluarii aerului, a prafului, a zgomotului si a vibratiilor. Tipurile de transporturi rutiere, spre deosebire de celelalte tipuri de transport pot patrunde si in regiunile dificil de strabatut ale planetei, facilitand astfel legaturile si comunicatiile, indeosebi pe distante mici si mijlocii. Repartitia geografica a cailor rutiere este mai echilibrata decat a celor feroviare si in consecinta acestea au preluat o mare parte a transportului de marfuri, in tarile dezvoltate reprezentand mai mult de 60% din total.

Pentru a inlezni legaturile rutiere au fost construite poduri, tunele, viaducte ca si in cazul transporturilor feroviare.

Exista mai multe categorii de cai rutiere, in functie de importanta lor : drumuri de interes local ; drumuri nationale ; sosele continentale ; sosele transcontinentale ; autostrazi

Lungimea drumurilor modernizate este in prezent de peste 15mil km, iar cea a autostrazilor se apropie de 100000km. De asemenea soselele urca pana la mari inaltimi, ajungand la 4000-5000m in Podisul Tibet si M-tii Anzi si la cca. 2500m in M-tii Alpi.

Magistrale rutiere exista pe toate continentele, unele avand dimensiuni impresionante : Panamericana de peste 27000km care strabate America de la N la S pe latura Transamazonianul de 5500km ; Transsaharianul de 3200km care leaga tarile din N cu cele din sudul celui mai pacifica ;

intins desert al Planetei. Cele mai mari retele de cai rutiere si densitati ridicate in domeniu se afla in Europa, mai ales in Europa de V si America de N. La polul opus, exista intinse regiuni in care reteaua cailor rutiere este putin dezvoltata, cum sunt : Siberia, nordul canadian, podisurile Pamir si Tibet, deserturile Sahara, Gobi si cele australiene, cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intinsele paduri tropicale din America de S si Africa.

4. Transporturi rutiere in Europa Pentru a determina modul cel mai adecvat de transport, care se potriveste unui anumit scop, trebuie sa se tina seama, in principal de doi factori foarte importanti : in primul rand e vorba de volumul ce urmeaza a fi deplasat, in termeni de tone de marfa sau numar de persoane, iar in al doilea rand de distanta ce urmeaza sa fie parcursa. Principalele forme ale transportului pe uscat sunt cele pe rauri si canale, cai ferate si sosele. In regiunile in care se extrage gazul metan natural sau petrolul, o forma particulara de transport o reprezinta conductele magistrale. Primele dintre aceste forme de transport, din punct de vedere cronologic au fost cele de pe rauri si canale. Canalele au devenit foarte importante in sec al 18-lea, insa ele au suferit un declin in sec al 19-lea din cauza competitiei cu caile ferate. In Europa au fost construite retele dense de cai ferate, dar ele au aparut si in zonele mai indepartate, cum ar fi China, India, Japonia, sau Statele Unite ale Americii. Pe caile ferate erau transportate diverse marfuri. In sec al 20-lea transportul rutier a devenit dominant. Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei adevarate retele de sosele si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor. Escaladarea permanenta a problemelor ecologice, inclusiv pericolul incalzirii globale, cauzata, in parte, de arderea combustibililor, cum ar fi petrolul, a determinat multa lume sa considere ca

utilizarea autovehiculelor pe sosea ar trebui drastic limitata. Traficul intens, zgomotul si vibratiile datorate camioanelor de mare tonaj reprezinta alte dezavantaje. Transportul rutier constituie si un mare consumator al unor resurse naturale din ce in ce mai sarace. Fata de transportul pe caile ferate, transportul rutier are o eficienta de doar o zecime, atunci cand ambele sisteme lucreaza la o capacitate maxima. Folosirea pe scara tot mai larga a automobilelor a avut numeroase efecte asupra societatii. Cresterea numarului de automobile detinute de catre persoanele particulare a contribuit mult la dezvoltarea suburbiilor, locuite de cei care lucreaza in marile orase, dar carora nu le place sa locuiasca intr-un mediu urban. Masinile sunt raspunzatoare si de acele aglomerari ale traficului rutier care apar mai ales la orele de varf. Pentru a putea face fata unui trafic rutier din ce in ce mai intens, a fost necesara construirea unor retele de sosele mult mai late, ele ducand, insa, si la o crestere a poluarii aerului, a prafului, a zgomotului si a vibratiilor. Unele guverne au introdus legi severe, care ar trebui sa aiba ca efect reducerea poluarii, in timp ce populatia a devenit din ce in ce mai interesata de cuceririle tehnologice si saluta introducerea unor combustibili mai curati, a autobuzelor dirijate prin computer si dezvoltarea unor noi forme de transport, cum ar fi monoraiurile, trotuarele rulante si tehnologia avansata a trenurilor de pasageri, de mare viteza. Schimbarile rapide ce se petrec in lumea actuala vor duce la o crestere a transportului local si international cu conditia ca el sa fie mai rapid si mai ieftin. Ecologistii vor avea o sarcina si mai grea pentru a face fata si contracara efectele negative ale poluarii Multe dintre aspectele constructiei moderne de drumuri au fost dezvoltate de romani, care erau ingineri priceputi. Ei au construit drumuri cu fundatii bune, suprafete netede si un drenaj eficient.

Retelele romane de drumuri erau planificate cu grija iar pe traseele principale se aflau puncte de oprire bine situate-echivalentul punctelor de intretinere auto din ziua de azi. Insa odata cu decaderea Imperiului Roman, a scazut mult intretinerea lor si treptat drumurile s-au deteriorat. Unele au disparut complet, iar din altele au ramas doar urme. Totusi multe dintre traseele folosite demult de romani formeaza baza sistemelor de drumuri moderne in cea mai mare parte a Europei. In Marea Britanie stiinta constructiei drumurilor a inflorit la inceputul anilor 1800 sub influenta inginerilor scotieni : Thomas Telford si John McAdam. Telford a supravegheat constructia a peste 1600km de drumuri si aproximativ 1200 de poduri. Pe langa constructia unor drumuri, McAdam a publicat carti despre construirea lor si a introdus o suprafata de drum cunoscuta sub numele de macadam gudronat. Extinderea sistemelor de cai ferate a intrerupt dezvoltarea tehnicilor de constructie a drumurilor in Marea Britanie, dar interesul pentru drumuri a renascut la sfarsitul anilor 1800 odata cu aparitia automobilului. Pe masura ce numarul automobilelor crestea si s-a raspandit folosirea vehiculelor grele in comert, nevoia unei retele complet noi de drumuri a devenit evidenta. Ca rezultat in anii 1950 a inceput constructia retelei de autostrazi din Marea Britanie. In legatura cu proiectarea autostrazilor, odata ce se constata necesitatea unei autostrazi intre doua zone trebuie stabilit traseul exact. Unde este posibil, autostrada ar trebui sa evite centrele oraselor, suprafetele agricole fertile, regiunile de un pitoresc deosebit si zonele industriale. De obicei inginerii proiectanti efecteaza o cercetare generala si planifica mai multe alternative pe o harta. Dupa stabilirea avantajelor si desavantajelor fiecarui traseu ei aleg unul si efectueaza o cercetare amanuntita, iar planurile

numite schita de proiect sunt apoi publicate si oricine este afectat in mod defavorabil de constructia autostrazii propuse are dreptul sa obiecteze la proiect ; in multe cazuri se efectueaza un sondaj privind schita de proiect care adesea are ca rezultat introducerea unor schimbari. Pe langa constructia autostrazii acest proiect acopera detalii privind jonctiunile, drumurile care intra si ies de pe autostrada, podurile, pasajele inferioare si alte structuri. Organizarea intregului lucru implicat este atat de complexa incat inginerii folosesc programe speciale de calculator pentru a o face posibila. Podurile pot fi impartite in mai multe tipuri in functie de forma structurii care poarta greutatea o sosea sau o cale ferata, precum si oamenii si autovehiculele care le utilizeaza. Exista 3 tipuri de baza de poduri fixe : podul grinda, podul bolta si podul suspendat, dar multe poduri sunt combinatii ale acestor forme elementare iar altele sunt adaptari ale tipurilor de baza de exemplu pentru a fi mai rezistente sau pentru a deveni mobile. Podul Postbridge peste raul East Dart din Devon, Anglia este un pod rabatabil din dale de granit, asezate pe stalpi care dateaza din anii 1200. Acest pod este o forma de pod grinda cu mai multe deschideri. Forth Bridge este un model de pod in consola din otel. Cele trei turnuri ale sale sunt in consola cu deschideri scurte intre ele . Podul Severins din Germania este un pod ancorat cu cabluri. Cablurile de turnuri sustin puntea. Pont Valentre Cahors, din sud-vestul Frantei este un pod bolta cu mai multe deschideri. Constructia sa a durat 50 ani intre anii 1305-1355. Iron Bridge peste raul Severn din Shropshire, Anglia a fost primul mare pod de fier din lume. Acest pod cu o singura bolta a fost construit in anul 1779.

In anul 1932 a fost construit cel mai mare pod bolta de otel, podul Sydney Harbour, el este lung de 503 m si pana azi cel mai lat pod din lume cu 48,8m, el a fost modelat pe Hell Gate din New York care a fost primul pod bolta continua adica deschiderea centrala este suspendata de bolta in loc sa se afle pe varful ei. In anii 1930 s-a inceput utilizarea betonului in constructia de poduri. Primul a fost Podul Plougastel de langa Brest, Franta. Toate arcurile trebuie construite prin utilizarea unui cofraj sau cintru un cadru care sustine podul in timp ce se afla in constructie. Cele mai lungi poduri din lume sunt acum podurile suspendate. Primul pod suspendat a fost construit de Thomas Telford intre anii 1819 si 1829 peste Stramtoarea Menai dintre Tara Galilor si Anglesey. El a suspendat podul pe 16 lanturi grele, fiecare lung de 518m. In anul 1855 John A. Roebling a construit podul suspendat Niagara. Cel mai lung pod suspendat din Regatul Unit este Podul Humber, care are o deschidere de 1410m. El este sustinut pe doua cabluri, fiecare cantarind 11000 t si sustinand o greutate de 19000 t. Podul Akashi-Kaikyo din Japonia are o deschidere de 1980m fiind cel mai lung pod suspendat din lume. Tipurile de transporturi rutiere, spre deosebire de celelalte tipuri de transport pot patrunde si in regiunile dificil de strabatut ale planetei, facilitand astfel legaturile si comunicatiile, indeosebi pe distante mici si mijlocii. Repartitia geografica a cailor rutiere este mai echilibrata decat a celor feroviare si in consecinta acestea au preluat o mare parte a transportului de marfuri, in tarile dezvoltate reprezentand mai mult de 60% din total. Exista mai multe categorii de cai rutiere, in functie de importanta lor :

drumuri de interes local ; drumuri nationale ; sosele continentale ; sosele transcontinentale ; autostrazi Lungimea drumurilor modernizate este in prezent de peste 15mil km, iar cea a autostrazilor se apropie de 100000km. Pentru a inlezni legaturile rutiere au fost construite poduri, tunele, viaducte ca si in cazul transporturilor feroviare. De asemenea soselele urca pana la mari inaltimi, ajungand la 40005000m in Podisul Tibet si M-tii Anzi si la cca. 2500m in M-tii Alpi. Magistrale rutiere exista pe toate continentele, unele avand dimensiuni impresionante : -Panamericana de peste 27000km care strabate America de la N la S pe latura pacifica ; -Transamazonianul de 5500km ; -Transsaharianul de 3200km care leaga tarile din N cu cele din sudul celui mai intins desert al Planetei. Cele mai mari retele de cai rutiere si densitati ridicate in domeniu se afla in Europa, mai ales in Europa de V si America de N. La polul opus, exista intinse regiuni in care reteaua cailor rutiere este putin dezvoltata, cum sunt : Siberia, nordul canadian, podisurile Pamir si Tibet, deserturile Sahara, Gobi si cele australiene, cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intinsele paduri tropicale din America de S si Africa. Un rol tot mai important il au autostrazile, primele fiind construite intre cele doua razboaie mondiale, mai intai in SUA, apoi in unele tari vest si sud europene ca Germania, Italia. Si in prezent America de N si Europa de V

concentreaza cea mai mare parte a retelei de autostrazi, la care se adauga unele tari din Asia de E ca Japonia, Koreea de sud, din Asia de sud-vest (Arabia saudita, Emiratele Arabe Unite), Australia. Pe drumurile Planetei circula in jur de 650mil de autovehicule, cea mai mare parte a acestui parc de mijloace de transport fiind concentrata in America de Nord si Europa (Germania, Italia, Marea Britanie, Franta, Spania). Pe alte continente putine tari se remarca in aceasta privinta, intre care Japonia, Brazilia, Australia, Mexic si Coreea de sud.

5. Transporturile rutiere in Romania Incepand cu anul 1992, Ministerul Transporturilor a demarat o serie de programe de reabilitare a reelei rutiere din Romania, cu asistena acordata de principalele instituii financiare europene, la care s-a adaugat contribuia Guvernului Romaniei, i care, pana in prezent, s-a concretizat in refacerea infrastructurii i a suprastructurii rutiere pe o lungime totala de 1.031 km . Varietatea si bogatia atractiilor turistice, naturale dar si culturale si istorice aduce Romania pe unul din primele locuri in Europa. Localizarea Romaniei la intretaierea mai multor drumuri europene faciliteaza accesul aici pe toate caile - cu avionul, masina, trenul sau vaporul. Regiunea S-V Oltenia are o infrastructura de transport relativ bine dezvoltata. Teritoriul Regiunii este strabatut de trei drumuri europene: E70 - dinspre Iugoslavia (Moravita) - Timisoara - Bucuresti - nordul tarii; E79 - dinspre Ungaria - Oradea (Bors) si face legatura cu sudul tarii; E81 - tranziteaza judetul Valcea spre Ungaria.

Drumurile judetene si comunale de pe teritoriul Regiunii au o pondere de 80,6% din totalul drumurilor publice, din care 10,0% sunt modernizate si 32,7% au imbracaminti usoare rutiere. Regiunea este traversata de 9.951 km de drumuri publice, din care 2.488 km reprezinta drumuri nationale. Cu toate acestea, infrastructura rutiera necesita modernizare si reabilitare. Pe teritoriul Regiunii exista doua puncte de trecere a frontierei cu Bulgaria (Calafat si Bechet) si unul care asigura tranzitul la granita cu Iugoslavia (Drobeta-Turnu Severin). Romania are un sistem extins si diversificat de transport, care necesita, insa, imbunatatiri substantiale. In ultima decada s-a depus un efort considerabil pentru transformarea legislativa si institutionala in domeniul transporturilor pentru a se asigura conformitatea cu standardele europene si pentru a se imbunatati infrastructura fizica. Comparativ cu statele membre UE si cu unele tari est-europene, sistemul de transport romanesc este insuficient dezvoltat si de calitate slaba. Analiza sistemului de transport romanesc duce la urmatoarele concluzii: transportul intern, desi diversificat, are o capacitate insuficienta de transport al bunurilor si pasagerilor, in special in unele zone si in anumite perioade ale anului (sezonul de vara, sfarsitul de saptamana); infrastructurile de transport din Romania nu sunt suficient dezvoltate si necesita investitii importante pentru a fi la nivelul standardelor europene, accesul la coridoarele vest-europene, ca si la cele din Europa de Est si de Sud-Est, este limitat si dificil, din cauza capacitatii reduse de transport si a calitatii infrastructurii fizice specifice (numai 100 km de autostrazi, drumuri nationale nemodernizate etc.); Localizarea Romaniei la intersectia a numeroase drumuri care leaga Europa de Vest si cea de Est, ca si Europa de Nord cu cea de Sud, precum si

situarea tarii pe axele de tranzit intre Europa si Asia, subliniaza importanta existentei unei infrastructuri dezvoltate; Accesul Romaniei la Marea Neagra si la Dunare reprezinta o oportunitate si un argument pentru a creste volumul transporturilor pe apa, luandu-se in considerare costurile scazute ale acestui tip de transport, comparativ cu transportul pe uscat sau aerian. Reteaua drumurilor publice face parte din patrimoniul national si constituie infrastructura rutiera pe care se desfasoara majoritatea transporturilor de pasageri si marfa. Avand o distributie uniforma pe teritoriul Romaniei, reteaua de drumuri publice insumeaza 158.488 km., din care 14.824 km. sunt drumuri nationale, 35.896 km. drumuri judetene, 27.759 km. drumuri comunale si aproximativ 80.000 km strazi din intravilanul localitatilor. Reteaua rutiera de drumuri nationale se compune din 113 km. de autostrazi si 14.711 km. drumuri nationale, avand o pondere de 9,3 % din totalul retelei de drumuri publice. Cea mai importanta din punct de vedere economic si al traficului de tranzit este reteaua de drumuri europene (internationale), care traverseaza Romania, in lungime totala de 5.572 km., constituita din 11 trasee, cele mai importante fiind incluse in coridoarele de transport paneuropean. Primul Program de Reabilitare a Drumurilor demarat in 1993 a fost finalizat in 1997/1998, rezultatele lui fiind reabilitarea a 957 km de drumuri nationale ale retelei de baza. Acest Program a fost co-finantat de trei Institutii Financiare Internationale (BIRD, BERD si BEI 245 MEURO), Guvernul Romaniei si Programul PHARE al Comisiei Europene. Cel de-al doilea Program de Reabilitare, de asemenea co-finantat de trei IFI (BIRD, BERD si BEI), Guvernul Romaniei si Programul PHARE a inceput in anul

1997 si se afla inca in curs de derulare. Programul de Reabilitarea Drumurilor etapa a 3-a co-finantat de BEI si Guvernul Romaniei a inceput in anul 1999 si este in curs de derulare. Un alt Program de Reabilitare a Drumurilor este co-finantat de catre Banca Japoniei de Cooperare Internationala (JBIC) si Guvernul Romaniei si a inceput in 1999. Programul de dezvoltare a autostrazilor Pitesti-Bucuresti-Constanta a inceput in 1997 cu proiectul de Dezvoltare si Reabilitare a Autostrazii Bucuresti-Pitesti, co-finantat de BERD si Guvernul Romaniei si se va continua cu constructia autostrazii Bucuresti-Constanta, co-finantat de BEI, Guvernul Romaniei si, potential, Comisia Europeana prin Facilitatea ISPA. Agentii economici - operatori de transport -, ca urmare a legislatiei moderne si libere existente in domeniul transporturilor, au fost stimulati pentru dezvoltarea unor activitati private, achizitii de autovehicule, permanetizarea relatiilor comerciale si contractarea activitatii de transport. In transportul public de marfa isi desfasoara activitatea cca. 25.000 operatori de transport, iar in traficul de persoane cca. 1.500 operatori. Din acestia, cca. 6.000 activeaza si in transportul international de marfa, iar cca. 500 in transportul international de persoane. Cea mai mare parte a operatorilor de transport marfa si persoane sunt operatori privati, ponderea prestatiilor realizate de sectorul privat fiind de cca. 60%. In anul 2000, au fost transportate 262.943 mii tone marfa, din care 2.844 mii tone in trafic international si 267 mii tone in tranzit, transportul rutier de persoane totalizand un numar de 205.979 mii pasageri - transport interurban si international, din care 1.488 mii pasageri in trafic international. Pentru transportul international, ca urmare a efortului investitorilor privati, au fost achizitionate autovehicule noi si moderne care corespund nu numai unui trafic sigur si de calitate, dar si cerintelor unui transport ecologic.

Pentru transportul international de marfa sunt utilizate peste 8.000 autovehicule moderne, iar in transportul de persoane peste 3.000 autobuze si microbuze. In ultimii ani, parcul de autovehicule a inregistrat o crestere permanenta. In prezent, in Romania, sunt inregistrate 3.128,8 mii autoturisme, 48,1 mii autobuze/microbuze, 448,6 mii autovehicule pentru transportul marfurilor si 129,5 mii autovehicule mixte/speciale. In transportul rutier se aplica cu succes tehnicile de evidenta informatizata si, in special in transportul international, se utilizeaza telefonia mobila GSM sau monitorizarea circulatiei prin sistemul GPS. O preocupare majora in ceea ce priveste transportul rutier o constituie dezvoltarea durabila si diminuarea efectelor negative asupra mediului generate de poluarea chimica sau fonica. Ca urmare, normele de omologare pentru autovehicule si de inspectie tehnica periodica au fost aliniate la prevederile in domeniu din Uniunea Europeana. Organizarea transporturilor rutiere respecta in cea mai mare parte acquis-ului comunitar, conditiile de acces la profesie si la piata fiind asemanatoare cu cele din Uniunea europeana. Pentru realizarea nivelului actual de integrare, Romania a primit un sprijin substantial din partea Uniunii Europene pentru realizarea unor studii si lucrari de importanta majora in domeniul legislativ, siguranta rutiera, dezvoltarea infrastructurii etc.

Caracteristicile transporturilor din Romania sunt: - existena unei reele diversificate de cai de comunicaie i mijloace de transport, condiionate de aezarea Romaniei, relief i umanizarea teritoriului - accesibilitatea i complementaritatea lor - predominarea traficului feroviar i rutier - marile magistrale rutiere i feroviare au trasee paralele, cu aceeai destinaie, cu puncte de trecere a frontierei comune sau apropiate, unele reprezentand sectoare ale coridoarelor de transport europene IV, IX - principalul nod de comunicaie este capitala - reeaua feroviara i rutiera are o dispunere radiar-concentrica, cu doua inele , unul intracarpatic i unul extracarpatic, legate prin artere transcarpatice, toate converg in capitala - prezena Marii Negre i a Dunarii a asigurat dezvoltarea transporturilor navale Evoluia reelei de drumuri: - unele dateaza din perioada daco-romana - se extind i sunt modernizate in prima jumatate a secolului XX - in paralele cu refacerea i reconstrucia reelei rutiere s-a trecut i la producia de mijloace de transport: camioane la Braov1958, autobuze la Bucureti-1955, autoturisme de teren la Campulung-1958, autoturisme-Colibai (Mioveni)-1968

Caracteristicile reelei rutiere - sunt avantajoase pe distane scurte i medii - patrund i in zonele accidentate - sunt influenate de caracteristicile cadrului natural i factorilor socio-economici - lungimea totala este de 73 400 km - densitatea medie este de 31 km/ 100 km2 - regiuni cu densitai reduse: Carpaii, Delta Dunarii, N Pod. Dobrogei, Pod. Barladului - in prezent se urmarete luarea unor masuri de intreinere i reparaii in vederea racordarii reelei rutiere naionale la marile coridoare europene IV,VII,IX - reeaua de autostrazi masoara in prezent 113 km (Bucureti-96 km, Feteti-Cernavoda-17 km), preconizandu-se pentru viitor 1 300 km - nodurile rutiere (puncte de convergena a 4-6 drumuri naionale) sunt: Bucureti, Ploieti, Targovite, Piteti, Craiova, iai, Suceava, Arad, Timioara, Oradea, Satu Mare - prezinta doua osele de mare altitudine Transfagaraanul i Transalpina - se impart in funcie de importana in :autostrazi, drumuri europene (sectoare ale TEM-Autostrada Transeuropeana), drumuri naionale, drumuri judeene, drumuri comunale - puncte rutiere de conexiune cu reeaua europeana: cu Ungaria: Cenad, Nadlac, Turnu, Varand, Bor, Carei

cu Ucraina: Halmeu, Siret, Galai cu Moldova : Albia, Radaui-Prut, Stanca Costeti cu Bulgaria: Vama Veche, Negru Voda, Giurgiu, Calafat (+) cu Iugoslavia. Stamora Moravia, Jimbolia, Naida

Din cele 10 osele naionale 4 reprezinta sectoare ale unor rute de importana europeana (E) TEM- pe ruta Nadlac-Arad-Sebe-Piteti-Bucureti-Constana-in curs de completare i modernizare, continuata prin ferryboat spre Istambul sau Samsun E60-Hamburg-Oradea-Braov-Bucureti Constana E70-Belgrad-Stamora Moravia-Timioara-Craiova-BucuretiGiurgiu-Sofia-Istambul E85-Varovia-Plovdiv-Cernaui-Siret-Suceava-Buzau-UrziceniBucureti-Giurgiu-(E70) Autostrazi: Romania dispunea in iulie 2012 de 519 kilometri de autostrada. Inainte de decembrie 1989, sub conducere comunista, s-au construit 113 km de autostrada, iar in perioada decembrie 1989 iulie 2012 s-au inaugurat 406 km. La inceputul lui 2012, in executie se aflau tronsoane in lungime de aproximativ 434 km.[8]

Principalele autostrazi din Romania sunt:

Autostrada A1: Bucuresti - Pitesti - Curtea de Arges - Sibiu - Deva Timisoara - Arad - Nadlac Autostrada A2 (Autostrada Soarelui): Bucuresti - Constanta Autostrada A3: Bucuresti - Ploiesti - Brasov - Targu Mures - ClujNapoca - Zalau - Oradea Autostrada A4 (Centura Constantei): Ovidiu - Agigea

Coridorul IV european este format din autostrazile A1 si A2: Nadlac Constanta Reteaua rutiera: Urmatoarele drumuri nationale fac legatura intre Romania si alte orase europene importante: E 81 (Berlin-Varsovia-Budapesta-Petea); E 60 (Viena-Praga-Budapesta-Bors); E 68 (Viena-Praga-Budapesta-Arad); E 70 (Trieste-Belgrad-Portile de Fier); E 79 (Atena-Tirana-Sofia-Calafat); E 85 (Atena-Istanbul-Sofia-Giurgiu); E 85 (Varsovia-Kiev-Cernauti-Siret); E 87 (Istanbul-Tirana-Sofia-Vama Veche); E 581 (Moscova-Kiev-Chinisau-Albita) Regiunea S-V Oltenia are o infrastructura de transport relativ bine dezvoltata. Teritoriul Regiunii este strabatut de trei drumuri europene: E70 - dinspre Iugoslavia (Moravia) - Timioara - Bucureti - nordul arii;

E79 - dinspre Ungaria - Oradea (Bor) i face legatura cu sudul arii; E81 - tranziteaza judeul Valcea spre Ungaria. Drumurile judeene i comunale de pe teritoriul Regiunii au o pondere de 80,6% din totalul drumurilor publice, din care 10,0% sunt modernizate i 32,7% au imbracamini uoare rutiere. Regiunea este traversata de 9.951 km de drumuri publice, din care 2.488 km reprezinta drumuri naionale. Cu toate acestea, infrastructura rutiera necesita modernizare i reabilitare. Comparativ cu statele membre UE i cu unele ari est-europene, sistemul de transport romanesc este insuficient dezvoltat i de calitate slaba.

6. Descrierea caracteristicilor participanilor la trafic Cunoaterea performanelor, aptitudinilor i caracteristicilor oamenilor constituie elemente eseniale pentru inelegerea modului in care, comportamentul lor, poate fi influenat. Astfel, ingineria de trafic se lovete de aspecte diverse privind controlul fluxurilor rutiere, control posibil doar prin modificarea comportamentului participanilor la trafic. De exemplu, semnalele i semnele de circulaie pot fi inutile daca conducatorii auto nu le vad, nu le interpreteaza, nu raspund i nu se supun lor. Operarea in sigurana a sistemului rutier depinde, in consecina, in mod fundamental, de utilizatorul drumului conducator auto, biciclist sau pieton. Aa cum se cunoate, sistemul traficului rutier cuprinde patru elemente omul, vehiculul, drumul i mediul inconjurator. Acest sistem este, in mod natural, un sistem instabil i poate fi meninut in echilibru

numai prin intervenia frecventa a omului (de obicei conducator auto dar, in egala masura, pieton sau biciclist). Operarea in sigurana a sistemului traficului rutier depinde, in consecina, de utilizatorii drumului - conducatori auto, pietoni i bicicliti care genereaza o serie de decizii secveniale corecte sau, chiar incorecte, dar care trebuie sa fie implementate intr-un mediu tolerant. Aprecierea performanelor conducatorului auto - ca parte a sistemului traficului rutier - este eseniala pentru proiectarea i operarea efectiva a drumului. Atunci cand proiectarea este incompatibila cu performanele umane (atat conducatori cat i orice alt utilizator al drumului), ansa apariiei erorilor i accidentelor rutiere crete. Studierea factorului uman presupune investigarea abilitailor i caracteristicilor fizice, senzoriale (perceptuale) i cognitive, precum i a modului in care acestea interacioneaza cu echipamentele, vehiculele i mediul inconjurator. Analiza factorului uman in transportul rutier urmarete: Explicarea nevoilor de informare, caracteristicile i abilitaile utilizatorilor drumului. Studierea interaciunilor sistemului om vehicul drum mediu. Imbunatairea sistemului traficului rutier pe baza cunotinelor acumulate .

7. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului rutier Avantaje: incarcarea marfurilor se face direct de la locul de expeditie (magazie, locul productiei) iar descarcarea la punctul de destinatie, fara manipulari suplimentare;

pregatirea autovehicolelor este rapida, existand posibilitatea rapide a directiei de deplasare si a volumului de marfa

schimbarii transportate;

viteze mari de deplasare; cheltuieli de transport acceptabile; protectie superioara a marfurilor fata de socuri si intemperii. Dezavantaje:

exploatarea autovehicolelor genereaza cheltuieli mai mari, ca urmare a necesitatea existentei unui sofer si a echipei de servire (pentru fiecare poluarea mediului inconjurator este mai mare in cazul utilizarii uneori nu este indicat pentru distante foarte lungi; nu se pot transporta unele marfuri grele sau voluminoase. Avantajele transporturilor rutiere sunt insa mai mari decat

consumului de combustibili superiori; autovehicol in parte); autovehicolelor comparativ cu celelalte mijloace de transport;

dezavantajele enumerate, ceea ce face ca ponderea acestora sa fie insemnata. Dinamismul transportului rutier este datorat unor cauze conjugate: sistem modern de distribuire promta, perfectionarea autovehicolelor, consum redus de combustibil etc. Exista reglementari care se refera la substantele, obiectele si materialele periculoase admise la transportul rutier (lista oficiala) si fise de siguranta ce dau indicatii privind riscurile pentru sanatate, masurile de urgenta care trebuie luate, masurile de ordin general, precum si de prim ajutor. Functie de gradul de periculozitate, incarcarea in comun a marfurilor poate fi permisa, interzisa sau pot exista conditii speciale de vecinatate.

Prin Ordinul 1105/6.08.2002 s-a realizat incadrarea vehicolelor rutiere care efectueaza transporturi internationale in categoria de poluare si siguranta circulatiei functie de reglementarilor europene.

Concluzii Analiza sistemului de transport rutier duce la urmatoarele concluzii:

transportul intern, dei diversificat, are o capacitate insuficienta de

transport al bunurilor i pasagerilor, in special in unele zone i in anumite perioade ale anului (sezonul de vara, sfaritul de saptamana);

infrastructurile de transport din Romania nu sunt suficient dezvoltate

i necesita investiii importante pentru a fi la nivelul standardelor europene,

accesul la coridoarele vest-europene, ca i la cele din Europa de Est i

de Sud-Est, este limitat i dificil, din cauza capacitaii reduse de transport i a calitaii infrastructurii fizice specifice (numai 100 km de autostrazi, drumuri naionale nemodernizate etc.);

localizarea Romaniei la intersecia a numeroase drumuri care leaga

Europa de Vest i cea de Est, ca i Europa de Nord cu cea de Sud, precum i situarea arii pe axele de tranzit intre Europa i Asia, subliniaza importana existenei unei infrastructuri dezvoltate;

accesul Romaniei la Marea Neagra i la Dunare reprezinta o

oportunitate i un argument pentru a crete volumul transporturilor pe apa, luandu-se in considerare costurile scazute ale acestui tip de transport, comparativ cu transportul pe uscat sau aerian.

Bibliografie

1. www.scribd.com

2. Caraiani, Gheorghe Transportul si expeditiile rutiere

3. Gattorna, L.,John- Managementul logisticii si distributiei Ed. Teora, 1991