Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV FACULTATEA DE DREPT

Republica: Mitul Pesterii

Mateescu Ioan Victor Anul I

Cuprins

1. Iontroducere............................................................................................................ ...........................1 2. Mitul Pesterii -fragmente de text- .....................................................................................................2 3. Ideile principale................................................................................................................. .................4 4. Comentariul Textului.................................................................................................................... ......5 5. Concluzii.................................................................................................................. ............................7

Iontroducere:
Platon (n. cca 427 .Hr. d. cca. 347 .Hr.) a fost un filozof al Greciei Antice discipol al lui Socrate i nvtor al lui Aristotel. mpreun cu acetia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematica, a scris dialoguri filozofice i a pus bazele Academiei din Atena, prima instituie de nvmnt superior din lumea occidental. S-a nscut ntr-o familie aristocratic, la Atena sau pe insula Egina, avnd ca tat pe Ariston i ca mam pe Perictione. Numele de natere al su era Aristocles; Platon a fost o porecl primit datorit pieptului su lat. Copilria i este marcat de razboiul peloponesiac i de luptele civile ntre democrai i aristocrai. La 20 de ani l cunoate pe Socrate, rmnnd alturi de el vreme de 8 ani, pn la moartea acestuia. nclinaiile poetice, talentul n domeniul teatrului le-a nnbuit i s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 .Hr.) nu a putut fi de fa, fiind bolnav. Condamnarea nedreapt a maestrului l-a ndemnat s-l reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tineree purtnd marca puternic a filosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, se bucur de prezena lui Euclid, alt discipol al lui Socrate. Realizeaz mai multe cltorii: n Egipt se familiarizeaz cu matematica; n Cirene intr n legtur cu matematicianul Teodor; n coloniile din Italia de Sud face cunotin cu pitagoreicii; in Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Batran. O tradiie spune c Dionysios cel Btrn l-a vndut pe Platon ca sclav n Egina deoarece i considera suprtoare prezena, dar prietenii l-au cumprat i eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotrrea lui Platon de a se retrage din politic i de a deschide o coal filosofic la Atena, lng gimnaziul nchinat eroului mitologic Academos, de unde i numele Academia. Organizarea colii era asemntoare societilor pitagoreice, cu o ierarhie bine structurat. coala va funciona aproape 1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregtirea politic a oamenilor politici. Academia lui Platon este nchis n 529 d.Hr., la ordinul mpratului Iustinian. Dup ce mplinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat dou cltorii la Siracuza, n sperana de a-l influena pe Dionysios cel Tanar pentru proiectele sale de reform politic i filosofic. Din pcate, proiectul eueaz definitiv. S-a stins din via, dup cum spune Cicero, cu condeiul n mn (scribens mortuus est).

Republica este o lucrare (dialog socratic) scris de Platon aproximativ n anul 360 .Hr. Este o lucrare influent de filozofie i de teorie politic, probabil i cea mai cunoscut lucrare a lui.

Mitul Pesterii -fragmente de text- Acuma, reluai eu, reprezint-i n felul acesta starea naturii noastre cu privire la tiin i netiin, nchipuiete-i nite oameni ntr-o locuin subteran, n form de peter, avnd pe toat limea ei o intrare deschis la lumin; aceti oameni sunt acolo din copilria lor, cu picioarele i gtul nlanuri; n acest fel c ei nu se pot nici mica, nici privi n alt parte dect naintea lor, lanul mpiedicndu-i a ntoarce capul; lumina le vine de la un loc aprins departe n spatele lor; ntre foc i prizonieri trece un drum ridicat: Imagineazi c pe acest drum este construit un zid mic asemenea paravanului pe care acei ce arat marionetele l aaz n fa i deasupra crora ei i arat minuniile lor. - Vd aceasta, spuse el. - nchipuie-i acum de-a lungul acestui zid oameni care duc tot felul deobiecte care depesc zidul, statuete de oameni i animale n piatr, n lemn i n alte feluri de materii; natural, c ntre acetia unii vorbesc, alii nu. - Este, spuse el, un tablou straniu i stranii sunt prizonierii. - Ei seamn cu noi, am rspuns, i nainte de toate crezi tu c ntr-o asemenea situaie ei au vzut vreodat altceva din ei nii i din vecinii lor dect umbrele proiectate de foc pe pereii cavernei care le stau n fa? - Cum ar fi fcut-o, observ el, dac sunt forai s stea toat viaa lor cu capul nemicat? - i pentru obiectele care trec nu este acelai lucru? - Fr ndoial. - Dar dac ei ar putea vorbi mpreun, nu crezi tu c ei ar lua, ca obiecte reale, umbrele pe care le vd? - Este necesar. - i dac peretele din fund al peterii ar avea un ecou, de fiecare dat ce unii din purttorii obiectelor ar vorbi, ar crede ei c aud altceva dect pe umbrele care trec naintea lor? - Pe Zeus nu, spuse el. - Desigur, reluai eu, aceti oameni nu vor atribui o realitate dect umbrelor obiectelor fabricate. - Este absolut necesar.

- Gndete-te acum la ceea ce li s-ar ntmpla n mod natural dac ei ar fi scpai de lanurile lor i ar fi vindecai de netiina lor. Dac unul din aceti prizonieri ar fi desfcut, dac el ar fi forat s se ridice numaidect, s ntoarc gtul, s mearg, s ridice ochii ctre lumin; fcnd toate aceste micri, el va suferi - i orbirea luminii l va mpiedica s disting aceste obiecte, din care, inainte, nu vedea decat umbrele. Ce crezi tu c ar rspunde el, dac cineva ar veni s-i spun c el nu a vzut pn atunci dect numai fantome goale, dar c acum, mai aproape de realitate, i ntors catre obiecte mai reale, el vede mai drept? Dac, n fine, artndu-i fiecare din lucrurile care trec, lai obliga s spun ntrebndu-l ce sunta cestea? Nu crezi c el ar fi ncurcat i c umbrele pe care le vede nainte i vor aprea mai adevrate dect obiectele care i sunt artate acuma. - Mult mai adevrate, recunoscu el.
2

- i dac l sileti s priveasc lumina ea nsi - ochii si .nu vor fi rnii? Nu va fugi el de privirea ei, pentru a se rentoarce la lucrurile pe care poate s le vad i nu va crede el c acestea sunt mai distincte dect cele care i se arat? - Desigur. - i dac, reluai eu, el este smuls din peter cu fora, dac este pus s urce urcuul greu i prpstios i dac nu i se d drumul nainte s fie trt pnla lumina soarelui, nu va suferi el mult i nu se va plnge de aceste maltratri? i cnd va fi ajuns la lumin, va putea el, orbit de strlucirea ei,s disting singur ntre lucrurile pe care acum le numim adevrate? - Nu o va putea face, rspunse el, cel puin la nceput. - El va avea nevoie de obinuin pentru a vedea lucrurile din regiunea superioar, nti, va distinge mai uor umbrele, apoi chipurile oamenilor i ale celorlalte obiecte care se reflect n ap, dup aceea, nfruntnd lucirea stelelor i a lunii, va putea s contemple mai curnd n timpul nopii corpurile cereti i cerul nsui dect ziua, soarele i lumina soarelui. - Desigur. - La sfrit, mi nchipui, va fi soarele nsui, n locul lui i nu imaginile lui goale, reflectate n ap sau alte lucruri. - Este necesar, zise el. - Dup aceea va ajunge la concluzia despre soare, c acesta face anotimpurile i anii, c el conduce totul n lumea care se vede, i c, ntrun fel oarecare, este cauza a tot ceea ce vedea cu tovarii si n peter. - Sigur c va ajunge la aceast concluzie. - Atunci ns aducndu-i aminte de prima sa locuin, de ce se tie(cunoa te) acolo i de cei care au fost tovarii si de captivitate, nu crezi tuc el se va bucura de schimbare i c va plnge pe acetia din urm? - Da, desigur. - i dac acetia i-ar mpri ntre ei onoruri i laude, dac ei ar avea premii pentru acela care prinde cu un ochi mai ager trecerea umbrelor, care-i aduce mai bine aminte de cele care trec de obicei nti sau cele din urm,

sau de cele care trec mpreun i care, prin aceasta, ar fi cel mai ndemn atic a ghici apariia lor, crezi tu c omul nostru ar fi gelos de aceste distinctii si ca ar invidia pe acei dintre prizonieri care sunt onorai i puternici? Sau nu ar prefera el de o mie de ori, ca i eroul lui Homer, s nu fie dect servitor la plug i s sufere totul pe lume mai curnd dect s se rentoarc la vechile lui iluzii i s triasc aa cum tria?Acuma, drag Glaucon, reluai eu, trebuie s aplicm punct cu punct aceast imagine la acelea ce am spus mai sus; s comparm lumea pe care ne-o arata vederea cu timpul n nchisoare i lumina focului care o lumineaz, puterii soarelui; ct despre ridicarea n regiunea superioar, la contemplarea obiectelor ei, daca tu o consideri ca o ascensiune a sufletului catre inteligibil, atunci nu te vei nela asupra gndirii mele, fiindc tot doreti so cunoti, n ceea ce m privete, aceasta este prerea mea: n lumea inteligibil, ideea binelui este perceput cea din urm i cu greutate;dar nu poi s-o vezi fr s tragi concluzia c ea este cauza a tot ce estedrept i frumos n toate lucrurile. C ea a creat n lumea vizibil lumina i pe suveranul lumii si ca, in lumea inteligibila, ea insasi suveran i mparte adevrul i inteligena. (Platon: Republica, cartea VII)
3

Ideile principale

Partea I - prezinta starea existenta in pestera, specifica oamenilor legati, al caror univers se reduce la observarea umbrelor care se proiecteaza pe un perete, datorita focului aflat in spatele oamenilor legati;

Partea a II-a - Platon descrie libertatea unui om si intoarcerea acestuia catre o lume care are un mai mare grad de realitate decat ce considera el;

Partea a III-a - descrie urcusul celui eliberat din pestera in lumea exterioara acesteia, o lume dominata de prezenta Soarelui; Partea a IV-a - descrie coborarea in pestera a celui care a cunoscut realitatea veritabila;

- Mitul Pesterii ilustreaza demersul progresiv, gradual de la un stadiu inferior de existenta la existenta in dimensiunea Ideilor. - Demersul ascendent este fundamentat pe considerarea fiintei ca fiind ierarhizata, stratificata (fiinta este inteleasa ca ansamblul modalitatilor de existenta, ca "ceea ce este"). - Denumind ascensiunea, in Mitul Pesterii, ca "urcus al sufletului catre locul inteligibilului", Platon concepe planul ontologic si epistemic (=de cunoastere) ca fiind interdependente.

Comentariul Textului

Tema fundamental a dialogului Republica o constituie forma dreptii. Dreptatea n viziunea lui Platon ine de echilibrul sufletesc, de armonia luntric, de aceea dreptatea prezint primiul principiu al eticii platoniciene. Teoria Ideilor - nucleul filosofiei platonice se regaseste n Phaidon, Republica (cartile VI - VII), Banchetul si Phaidros. - Distinctia existenta sensibila/existenta inteligibila este baza teoriei Ideilor; planul existentei sensibile este acela al realitatii aparente, accesibila cunoasterii prin simturi, lumea Pesterii care fundamenteaza opinii (doxa); planul existentei inteligibile este acela accesibil doar cunoasterii de tip rational, lumea din afara Pesterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizica a realitatii esentiale. - Dialectica -metoda prin care se ajunge la cunoasterea ideii, obiectul conoasterii adevarate (episteme); procedeul prin care ne ridicam din lumea sensibila n lumea suprasensibila, metafizica; n cunoasterea metafizica intervine intelectul analitic (dianoia) si intelectul pur (nous). Mitul pesterii este o imagine alegorica a lumii si a modului cum poate fi cunoscuta.

Cadrul initial este pestera in care oamenii sunt legati in scaune cu fata la un perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, lucruri aflate dupa un zid, dar luminate de un foc, ce arunca acele umbre pe perete. Legaturile ce tin oamenii prinsi inscaune simbolizeaza prejudecatile; peretele simbolizeaza ingradirea ce si-o fac oamenii singuri, prin prejudecati; umbrele reprezinta cultura oamenilor singuri, prin prejudecati, bazata pe prejudecati, deci superficialitate, iar acest umbre sunt si ele partiale, fiind doar scapari de dupa zidul din spatele oamenilor; acest zid reprezinta o piedica psihologica a oamenilor, frica, ce sta intre om si lumina;focul, adica "un soare", simbolizeaza intelepciunea si adevarul. Exista si o mentiune foarte importanta: oamenii sunt pusi in scaune si legati inca din copilarie, aceasta insemnand ca ei problema apare chiar din incipitul educatiei omului, este la baza ei. Urmeaza o fraza ce tine de psihologie, chiar de sociologie: "daca ei ar fi in stare sa vorbeasca unii cu altii, nu crezi ca oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea?". Aici se explica modul de concepere a realitatii din punctul de vedere al acestor indivizi legati.Dialogul cu Glaucon, dialog format prin dialectica, are rolul de aindruma cititorul. Dialogul ofera raspunsul unor intrebari si afirmatii retorice. Al doilea cadru este o posibilitate, un viitor a ceea ce s-ar putea intampla daca oamenii ar fi dezlegati. Dezlegareadin lanturi inseamna insusirea gandirii, a mentalitatii filosofice sau cum zice Platon "vindecareade lipsa lor de minte"; ridicatul din scaunul si privitul in jur reprezinta primul pas din educatia filosofica, acea contestare sau negare a ceea ce sti si inceputul cautarii adevarului, primul pas fiind cel mai dureros si greu; indreptarea privirii

asupra focului si a obiectelor care provocau umbrele reprezinta a doua etapa a "gasirii adevarului", prin faptul ca a gasit prima forma de lumina, focul ceea ce e asemenea soarelui, si in acelasi timp reprezinta o mica dezamagire ce ar putea introarce omul din "drum", datorita faptului ca nu vede obiectele de stralucirea focului; observarea obiectelor sub lumina focului reprezinta incepere redefinirii realitatii, a cunostiintelor asupra lumii. Al treilea cadru consta in drumul (calea) pe care trebuie sa il faca omul dezlegat in lumina soarelui. Suisul greu si pieptis simbolizeaza dificultatea schimbarii mentalitatii spre cea filozofica; primul contact cu lumina soarelui ce umple ochii omului cu lacrimi reprezinta gasirea ratiunii

si a primului adevar, prin care realitatea "adevarata" se va descoperii; lacrimile sunt in acest caz lacrimi de durere a ochilor fapt ce simbolizeaza intensitatea luminii, a adevarului, coplesitor pentru omul recent dezlegat. Suferinta produsa in urma acestei secvente reprezinta prima mare suferinta din devenirea unui filosof, unui "iluminat". Platon spune ca e mai bine sa se ia usor acest prim proces, prin metoda obisnuintei: "ar vedea mai lense umbrele,dupa aceea oglindirile oamenilor si ale celorlalte lucruri, ar fi mai usor sa priveasca in timpul noptii ceea ce e pe cer si cerul insusi." Noaptea reprezinta un alt fel de intuneric, fata de cel din pester, o alt fel de lume; o lume in care lumina vine de la astre mai mici ca soarele, dar care ofera tot lumina adevarata. Acestea simbolizeaza al doilea "adevar" care produce noi redefiniri in mentalitate, noi filozofii "mici", dar care ofera o fericire puternica omului. Astfel sunt poetii, cei ce raman la etapa noptii.Al treilea cadru este "ziua" (nu noaptea). Cugetarile in legatura cu soarele reprezinta primele incercari de folosire a filozofiei, a ratiunii si a luminii oferite de "soare", iar toate aceste aduc spre universul, "cum functioneaza" totul, si ajungand in final sa vada lumea lui veche, din exterior (obiectivitate). Platon mentioneaza sentimentu care apare atunci: mila fata de oamenii care inca sunt legati, astfel apare si intentia de a ii elibera, de a "da lumina. Urmatoarea secventa descrie sistemul social de valori: "daca ...ar exista laude si cinstiri si s-ar da rasplata celui mai ager in a vedea umbrele " (superficiale si care produc si mai multa prejudecata), valori pe care omul ce a devenit liber si luminat nu poate sa si le insuseasca,cunoscand adevarul. Al patrulea cadru descrie intoarcerea omui liber in lumea celor legati: "acel om, coborand, s-ar aseza in acelasi scaun". Uitandu-se iar la umbre cu ochii plini de intunecime nu ar putea sa le vada, astfel oamenii din jurul lui l-ar socoti ca un handicapat, un om cu vederea corupta si deci nu ar merita sa se urce si ei la lumina. Acest cadru descrie situatia filosofului in contextul comunitatii, a societatii, adica de cele mai multe ori e judecat ca "nebun" sau chiar diavol. Aici apare acest paradox in viata de filosof: sa sti adevarul, sa cunosti lumina, sa vrei sa ajuti oamenii "orbi", dar sa nu poti datorita superficialitatii judecatii lor, datorita orgoliului lor. Acesta este stagiul cel mai dificil si mai frustrant din viata unui filosof, cauza care l-a determinat pe Platon sa compuna acest dialog.
6

Concluzii

n concluzie cetatea sau statul ideal conceput n dialogul Republica nu este un proiect politic ci o analogie utilizata de Platon pentru a putea raspunde la ntrebarea ce indica tema dialogului: "Ce este dreptatea?". Astfel, teoria facultatilor si virtutilor sufletului, precum si proiectare ei asupra ideii de stat, reprezinta un model pentru identificarea formei dreptatii ca oikeiopragia. Nici statul ideal, nici sufletul perfect armonizat n acord cu dreptatea, nu exista n lumea sensibila. n domeniul sensibil, al lucrurilor corporale, exista numai formele corupte ale ideilor (fie ca vorbim de Ideea de Cetate, fie de altele).

Bibliografie:
1. Republica, Platon, Editura Antet , cota 1P70, paginile 215-218

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_(Platon)