1.

Metodologia identificarii criminalistice Metoda principala la care se recurge in identificarea criminalistica a unei personae, obiect sau fenomen, aflat in legatura cauzala cu un fapt juridic este examinarea comparativa. Fundamental metodologic al identificarii. Consta inselectare si comparare.Procesului identificarii criminalistice ii sunt proprii 2 faze: - in prima faza este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte, pe baza unor elemente caracteristice asemanatoare, fiind excluse cele cu particularitati deosebite, evident contrarii celor reflectate in urme, sau in mijloacele materiale de probe. - in faza a doua este adancita examinarea comparative a acaracteristicilor asemanatoare, in scopul stabilirii coincidentei sau concordantei intre trasaturile reflectate in urma si cele reflectate de modelele de comparative, precum si a deosebirilor sau neconcordantei intre acestea ajungandu-se astfel, fie la obiectul cautat, fie la excluderea celor care prezentau numai elemente asemanatoare. Apar frecvent deosebiri de ordin cantitativ intre trasaturile reflectate de obiect in momentul savarsirii infractiunii si cele reflectate in momentul examenului comparativ. Deosebirile pot fi cauzate de uzura, de conditiile in care au fost descoperite si ridicate urmele, de interventia unor factori externi etc. Neconcordanta in modul de reflectare a caracteristicilor aceluiasi obiect mai poate fi si consecinta altor clauze, cum ar fi : plasticitatea redusa a obiectului primitor de urma si duritatea scazuta a suprafetei obiectului creator al urmei ; suprafata de contact redusa intre cele 2 obiecte ; aparitia sau disparitia unor caracteristici pe parcursul timpului etc. Examinarea comparativa se face in functie de tipul si de natura urmelor, cum ar fi, de exemplu, urmele materie, microurme etc. Se efectueaza in baza unor modele de comparatie create experimental. Pentru obtinerea acestor modele trebuie : - sa se cunoasca cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin - la obtinerea modelelor de comparatie sa se tina seama, atat cat este posibil, de conditiile in care s-a format urma la fata locului - urmele si modelele tip de comparatie sa contina suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator, in primul rand elemente de ordin calitativ - folosirea de modele similare, avand aceeasi provenienta in momentul examinarii comparative. Rezultatele obtinute in procesul identificarii criminalistice, concluziile acesteia pot avea un caracter categoric de certitudine sau de probabilitate. Pot exista situatii de imposibilitate a rezolvarii problemei, fie din cauza insuficientei caracteristicilor de individualizare, fie a lipsei unor mijloace sau metode adecvate de cercetare. 2. Metodele de examinare microscopica - lupa : este folosita curent pentru descoperirea urmelor la fata locului, precum si in examinarea initiala a mijloacelor meteriale de proba. Principalele categorii de lupe utilizate in criminalistica sunt : lupe simple, formate dintr-o singura lentila convergenta si lupe compuse, alcatuite dintr-un sistem convergent de lentile. De regula, puterea de marire (grosiment) ajunge pana la 40X. Grosismentul reprezinta raportul dintre unghiul sub care obiectul se vede prin intermediul instrumentului optic de marit si unghiul sub care se vede cu ochiul liber. In examinarile dactiloscopice se folosesc lupe cu piedestal ; se mai folosesc : lupe de masurat, lupe cu dispozitiv propriu de iluminare sau lupe binoculare care se fixeaza pe cap,lasand mainile libere pentru executarea celorlalte operatii necesare examinarii. - microscopul optic : este un instrument optic de cercetare fara de care nu poate fi conceputa examinarea urmelor si nici desfasurarea procesului de identificare.Microscoapele se compun din 2 parti principale : partea optica si partea mecanica. Partea optica este formata dintr-un obiectiv si un ocular. Caracteristicile obiectivului : - grosismentul care poate ajunge la 120 x - apertura unghiul maxim sub care razele de lumina patrund in obiectiv - puterea de rezolutie indicata prin numar zecimal - claritatea 1

Partea mecanica se compune din tubul mecanic care sustine ocularul, revolverul in care se monteaza obiectivele, un stativ si o masa cu dispozitive de deplasare grosiere, talpa de sustinere s.a. Sistemele de iluminare. Se folosesc trei sisteme principale : laterala sau incidenta, prin obiectivul microscopului si prin lumina transmisa. Se apeleaza si la IR si UV. Metode curente de cercetare in microscopie : - vizualizarea in camp luminos a obiectelor opace si transparente, destinata cercetarilor traseologice, ale urmelor biologice, ale altor urme de natura organica sau anorganica - vizualizarea in camp intunecat pentru observarea bateriilor vii ori celulelor ce nu pot fi colorate - ultramicroscopia pot fi depistate substante in stare coloidala - contrastul de faza cercetarea micropreparatelor fara structura - polarizarea examinarea unor substante optice active - stereomicroscopul : permite examinarea in relief a suprafetei obiectului. Se efectueaza examinarea initiala a obiectului pentru sesizarea caracteristicilor de baza si determinarea modului de cercetare ulterioara. Sistemul optic se compune din 2 obiective si 2 oculare. Pentru criminalistica prezinta nu numai avantajul examinarii in relief ci si posibilitatea cercetarii unei suprafete mai intinse, de la o distanta mult mai mare decat aceea a microscopului simplu. - microscopul comparator : are sistemul optic alactuit din 2 obiective si un singur ocular impartit in 2 campuri. Imiaginile celor 2 obiecte de comparat sunt alaturate printr-un sistem de prisme in ocularul microscopului, compararea realizandu-se prin stabilirea continuitatii liniare. Este necesar ca cele 2 obiective sa aiba caracteristici identice ; obiectele cercetate sunt asezate in aceeasi pozitie ; iluminarea se realizeaza cu surse de lumina de acelasi tip si avand o intesitate egala. Este intrebuintat intr-o gama variata de cercetari, nu numai in domeniul traseologiei, dar si in cercetarea unor urme materiale cum ar fi firul de par, resturile de imbracaminte - microscopul de polarizare : ofera posibilitati de cercetare mai largi, servind nu numai la observarea obiectelor dar chiar la efectuarea unor determinari calitative de elemente aflate in compozitia unor corpuri aparent omogene sau asemanatoare. Este intalnit la examinarea trasaturilor de cerneala si creion, a hartiei, fibrelor textile, firului de par, urmelor sub forma resturilor de materiale, microurme etc. - alte tipuri de microscoape optice : microscoape de cercetare in radiatii UV si IR ; microscoape pentru masurarea dimensiunilor liniare sau a valorilor unghiulare ; microscoape pentru controlul rugozitatii suprafetelor. - microscoapele elecronice : are o constructie analoaga microscopului optic, in locul razelor de lumina folosind un fascicul de electroni. Este cuprins din: sursa de electroni, lentilele electronice (electrostatice sau elecromagnetice), lentile condenser si obiectiv, ecranu fluorescent de obesrvare. Puterea de marire liniara este de peste 200000x. isi gaseste aplicatie in examinarile criminalistice ale unor urme materiale, urme biologice, urme suplimentare ale tragerii cu arma de foc si ale unor categorii de microurme. - microscopul electronic prin transmisie : permit vizualizarea structurilor interne prin intermediul electronilor transmisi prin structuri subtiri ale probelor. Avantaje : - posibilitatea vizualizarii structurii interne a probei examinate ; capacitate de rezolutie (1,43,10mm) ; posibilitatile mari de evaluare si identificare a elementelor de structura sau a morfologiei microparticulelor ; putere de marire de peste 100000x - microscopul electronic cu baleiaj : este de neinlocuit in expertiza unor urme fiziologice, a firului de par, urmelor de afumare tipice tragerilor cu armele de foc. Permite obtinerea unor imagini ale topografiei, precum si ale compozitiei unor probe masive, care nu sunt penetrate de fascicul electronic. MEB-ul permite obtinerea unor imagini ale topografiei,precum si ale compozitiei unor probe masive care nu sunt penetrate de fasciculul electronic.Imaginea la acest tip de microscop se obtine prin intermediul unui fascicul foarte fin de electroni(sonda electronica)care matura(baleiaza)suprafata urmei cercetate.

Principalele avantaje : - posibilitatea investigarii unor probe masive fara o pregatire tehnica speciala si fara distrugere termica deosebita ; claritatea mare in profunzime (0,8mm) ; gama puterii de marire este foarte mare (intre 20x-50000x ajungand si la peste 100000x) Posibilitatile deosebite ofera corelarea cercetarii microscopice cu baleiaj cu microanaliza de radiatii roentgen. 3. Metode de analiza spectrala. Avantaje, domenii, precautii Radiatiile electromagnetice folosite in analizele spectrale cuprind o gama foarte larga, in care intra atat radiatiile spectrului vizibil cat si cele invizibile : radiatii x, UV si IR. Aparatele spectrale se impart in : spectrografe (spectrul este inregistrat pe un material fotosensibil ; spectroscoape (observarea se face cu ochiul liber) ; spectrometre (permit si masurarea intensitatii liniilor spectrale). Avantaje : analiza spectrochimica se caracterizeaza prin precizie, sensibilitate si rapiditate ; pentru efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substanta, uneori fiind suficiente cantitati infime, de genul celor intalnite in microurme ; este idispensabila in numeroasele domenii ale criminalisticii, cum ar fi cercetarea urmelor-materie sau a resturilor de materiale intalnite, spre pilda, in incendii, accidente de circulatie, in cercetarea urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor etc. Analiza spectrala prin emisie. Se efectueaza prin excitarea mostrei in flacara, in arc electric sau in scanteie, ultima avand cea mai inalta temperatura de excitatie si este destinata atat determinarilor calitative cat si celor cantitative. Determinarile calitative. Presupun identificarea unuia sau mai multor elemente chimice aflate in amestec, pe baza spectrelor atomice sau ionice aparute sub forma unor linii distincte, emise la temperaturi care determina disocierea combinatiilor chimice ale elementelor din mostra cercetata. Determinarile cantitative. Sunt destinate stabilirii concentratiei unui element dintr-o proba, in functie de intensitatea radiatiei spectrale emise de atomii lui. Analiza spectrala prin absorbtie. Este o metoda caracteristica printr-un inalt grad de sensibilitate, deseori superior analizei spectrale prin emisie si indispensabila in analiza lichidelor, a corpurilor amorfe, a cristalelor sau a unor probe ce contin peste trei elemente chimice care se manifesta in aceeasi regiune a spectrului. Identificarea elementelor chimice cu ajutorul acestei metode consta, in alanliza efectului produs de trecerea unui fascicul de radiatii prin mostra cercetata fiecare element retinanad o parte de o anumita lungime de unda care ii este caracteristica. Variante ale analizei spectrale de absorbtie : - spectrofotometria in radiatii IR reprezinta o metoda cu posibilitati largi de investigare stiintifica si aproape de neinlocuit in analiza asa-numitelor urme-materie, de tipul urmelor produse petroliere sau lubrifianti, a cosmeticelor, vopselelor si substantelor dizolvate, adezivilor, cauciucurilor. - spectrometria de masa este o metoda analitica moderna de analiza structurala. Pentru efectuarea acestui gen de examinare, de mare finete, este necesara, in prealabil, o fractionare sau preseparare a urmelor-materie prin cromatografie pe coloana, sau in strat subtire. - spetroscopia de absorbtie atomica are drept modalitate esentiala de investigare tehnica un fascicul de o mare puritate spectrala, obtinut cu un monocromator caracterizat printr-o deosebita putere de rezolutie. Spectroscopia in raze X este folosita cu succes la identificarea si studiul substantelor cristaline sau ale unor cobinatii organice. Urmele descoperite pot fi supuse analizei roentgen structurale. Microanaliza de spectroscopie in radiatii X se efectueaza concomitent cu microscopia electronica cu baleiaj. Volumul de substanta detectabil prin aceasta analiza poate cobora sub 10-15, iar precizia evaluarii cantitative ajunge la +- 1%.

Microanaliza spectrala cu excitatie laser. Emisia de tip laser are posibilitatea de a evapora parti de cateva zeci de microni dintr-o proba, realizandu-se o analiza spectrala de emisie. In criminalistica metoda si-a gasit aplicare in cercetarea urmelor metale. 4. Procedee de fotografiere la fata locului Fotografia de orientare. Serveste la fixarea imaginiiintregului loc al faptei, intr-un ansamblu de puncte reper sau de orientare, de natura sa permita identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii jurdice. In locuri deschise puncte de reper pot fi cladiri, construcitii uzinale, poduri etc. In locuri inchise : exteriorul cladirii incadrat in diverse puncte de reper. Fotografia schita. Este destinata redarii in exclisivitate a intregului loc al faptei, cu tot ce are el mai caracteristic. Fotografia schita unitara. Este redata totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. Fotografia schita panoramica. Este o alternativa la redarea unitara a locului faptei, in ipoteza in care aceasta ocupa o suprafata mare, imposibil de redat intr-o singura fotografie. Se clasifica in : - fotografia panoramica liniara aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei - fotografia panoramica circulara luarea de imagini prin rotirea aparatului Fotografia schita pe sectoare. Presupune redarea pe portiuni a locului faptei, in conditii similare de iluminare, cu acelasi obiectiv si la aceeasi scara. Fotografia schita incrucisata. Se executa cu aparatul situat succesiv in puncte diferite sau diametral opuse, in scopul inlaturarii dintr-o imagine a as-numitelor zone oarbe. Fotografia obiectelor principale. Modalitatea de fotografiere a obiectelor principale consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si consecintele faptei infractionale. Din aceste obiecte pot face parte : corpul victimei sau omuciderii, armele si instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, inclusiv urmele ca atare. Se executa in faza statica a CFL. Fiecare obiect trebuie astfel fotografiat incat imaginea sa redea el elementele si detaliile sa ;e caracteristice de identificare. Langa obiectele principale sau intre acestea, daca este posibil, se aseaza o unitate de masura pentru aprecierea distantelor si raportului de pozitie dintre obiecte. Fotografia de detaliu. Sunt specifice fazei dinamice a CFL, in care este permisa deplasarea sau modificarea pozitiei obiectelor in vedera punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor precum si a localizarii lor pe suprafata obiectului. Pentru executarea ei se vor alege: - un obiectiv cu caracteristici optice adecvate marimii detaliului; filme cu sensibilitate cromatica, putere de contrast si de rezolutie mare; filter pentru punerea in evidenta a detaliilor cu o culoare apropiata de nuanta de culoare a fondului; surse de lumina artificiala sau ecrane pentru dirijarea luminii naturale. Procedee speciale de fotografiere la fata locului. Intr-o prima categorie se afla procedeele de fotografiere a urmelor, cum sunt cele de maini, de picioare. O alta categorie priveste procedeele de fotografiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Fotografia se face dupa revelarea urmelor. Fotografia digitala. Revelarea si fixarea fotografica a urmelor se realizeaza in conditii mai bune si mai sigure, prin vizualizarea directa a urmei, selectanddu-se cea mai buna imagine care poate fi usor prelucrata prin tehnicile informatice. O urma digitala revelata la fata locului, poate fi transmisa si prelucrata prin sistemul AFIS-2000, identificarea ei fiind posibila intr-un interval de cateva minute. Procedee de fotografiere a cadavrelor. In ipoteza mortii violente, cadavrele sunt fotografiate in pozitia si starea in care au fost gasite, nefiind permisa nici o modificare. - cadavrele dezmembrate sunt fotografiate in 2 etape : mai intai se fotografiaza ficare parte in locul si pozitia in care se afla apoi intregul corp refacut - cadavrele inecatilor sunt fotografiate intai in apa, daca asa au fost gasite, si imediat dupa scoatere - cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand sunt fotografiate din fata, din spate si din laterale - cadavrele carbonizate, dupa fotografierea in starea in care au fost gasite vor fi asezate pe o suprafata alba - cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala si dupa dezghetare la teperatura camerei 4

Masuratori fotografice. Sunt procedee de natura sa permita stabilirea diminesiunilor si distantei dintre diversele obiecte aflate in campul infractional, pe fotografiile executate cu prilejul cercetarii locului faptei. Masuratoarea fotografica cu ajutorul riglei gradata. Langa una sau doua din laturile obiectuluibse aseaza o rigla gradata sau un metru flexibil. Rigla se aseaza paralel si cat mai aproape de obiect. Ea va fi in acelasi plan cu suprafata masurata. Masuratoarea fotografica cu ajutorul benzii gradate. Se aplica pentru determinarea distantei dintre obiecte, mai ales daca sunt dispuse in profunzime, ca si pentru redarea dimensiunilor obiectelor sau urmelor mai mari, cum sunt urmele de franare ale autovehiculelor. Este lata de 10cm si lunga pana la 10m. Masuratorile tridimensionale. Se pot face prin folosirea unor plansete speciale, prin stereofotografie, cu aparate avand 2 obiective, precum si pe fotografii executate ocazional. Fotogrammetria. Este o metoda importanta de lucru in topografie, preluata si adaptata necesitatii CFL datorita posibilitatilor de reconstituire si de masurare a suprefetelor, formei si pozitiei ob principale. 5. Fotografia de examinare in radiatii vizibile. Cuprinde : fotografia de ilustrare, de comparare, deumbre, de reflexe. De contrast, de separare a culorilor, microfotografia. Fotografia de ilustrare. Scopul sau consta in fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza a fi examinat, a caracteristicilor si dimensiunilor sale. Domenii : carcetarea tehnica a inscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contrafacute, cercetarea unor mijloace materiale de proba cu suprafata plana, expertiza unor corpuri delicte, de genul armelor sau instrumentelor de spargere etc. Fotografia de comparare. Se foloseste in traseologie, in balistica judiciara, in expertiza inscrisurilor si in general in orice imprejurare care solicita efectuarea unui examen comarativ de natura optica. Contine 3 variante : - fotografia de comparare prin confruntare se bazeaza prin confruntarea a 2 imagini, dintre care una reprezinta urma sau mulajul ridicat de la locul faptei, iar alta impresiunea sau mulajul creat experimental in laborator cu obiectul cercetat. - fotografia de comparare prin suprapunere consta in suprapunerea a 2 imagini, dintre care cel putin una este fixata pe un suport transparent. Se determina cu un grad mai mare de precizie, fie coincidenta, fie divergenta detaliilor ori trasaturilor caracteristice, ceea ce conduce la stabilirea identitatii sau la excluderea din sfera cercetarii a obiectului suspect. - fotografia prin comparare prin stabilirea continuitatii liniare sau prin juxtapunere serveste la stabilirea identitatii unei persoane sau unui obiect, ca urmare a determinarii continuitatii elementelor caracteristice reflectate in urma si in modelul tip obtinut pe cale experimentala. Fotografia de umbre. Este destinata scoaterii in evidenta a caracteristicilor de relief. Se aplica inclusiv in fotografiile de detaliu executate la fata locului, de exemplu in cazul urmelor de adancime de maini si de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere; in cazul unui text scris care a iesit in relief pe versoul colii. Fotografia de reflexe. Are ca destinatie punerea in evidenta a urmelor de suprafata greu sesizabile la o prima vedere. O suprafata neteda, stralucitoare, reflecta uniform razele de lumina, in unghiuri egale. Daca suprafata are anumite diferente de netezime aceasta devine vizibila prin reflectarea sub unghiuri diferite a fasciculului de lumina trimis asupra obiectului. Fotografia separatoare de culori. Serveste la revelarea petelor, a urmelor, a modificarilor textului unui inscris etc., greu vizibile cu ochiul liber, datorita nuantelor de culoare apropiate de culoarea suportului. Separarea culorilor se realizeaza cu filtre care au capacitatea de a neutraliza culoarea complementara lor. Fotografia de contrast. Fotografia de contrast, desi nu reprezinta o metoda de cercetare in sine, este inclusa in categoria fotografiilor de examinare, datorita posibilitatilor de marire a gamei mijloacelor de evidentiere a unor urme sau detalii caracteristice, apte sa fie folosite in procesul de identificare.

6. Fotografia de examinare in radiatii invizibile Fotografia de examinare in radiatii UV. Face parte din metodele stiintifice de investigare folosite curent in laboratoarele criminalistice, dar si in cercetarile intreprinse la fata locului, cum ar fi de ex, descoperirea urmelor de maini, a urmelor biologice, inclusiv in scop tactic operativ. Executarea fotografiei in radiatii UV. Este nevoie de: - surse de radiatii: becuri aparent simple, arcuri electrice; lampile cu cuart, cu mercur, fotografierile in conditii de laborator si tuburile luminescente - filtre de selactare a radiatiilor: filtre care permit sa treaca numai radiatia UV si filtre care opresc radiatiile UV, permitand insa trecerea radiatiilor vizibile si IR. - materiale fotosensibile: filemele obisnuite, materiale destinate special acestui gen de fotografie - aparatele de fotografiat pot fi din categoria celor obisnuite dar bine corectate pentru aberatiile cromatice. Principalele variante ale fotografiei in UV sunt: Fotografia in ultravioletul reflectat. Implica folosirea unui filtru, dispus in dreptul sursei, care permite numai trecerea radiatiei UV folosite in iluminarea suprafetei sau obiectului de fotografiat. Fotografia fluorescentei. Consta in fixarea imaginii formate de radiatia secundara, ca urmare a excitarii corpului cu radiatia UV. Sunt necesare folosirea unor surse de UV si fixarea unui filtru care va opri radiatia ultravioleta. Domeniile de folosire a radiatiilor UV in criminalistica: - traseologia revelarea si cercetarea urmelor; balistica judiciara pentru descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc; cercetarea tehnica a inscrisurilor; efectuarea de fotografii in cadrul unor activitati de urmarire penala.] Fotografia de examinare in IR. Gama spectrului infrarosu este de peste 2000 ori mai mare decat a spectrului vizibil. In prezent se lucreaza cu radiatii de pana la cca 760-1500 nm. Printre proprietatile infrarosului se numara si capacitatea de a strabate anumite corpuri si de a fi retinute de altele; nu sunt influentate de elementele poluante din atmosfera (fum, praf, ceata); realizeaza fotografii prin intuneric. Executarea fotografiilor in IR. Conditii: - sursele de radiatii IR pot fi tipurile cele mai diverse dat fiind faptul ca orice corp incalzit la peste 0 grade C este socotit ca emite asemnea radiatii - filtrele de selactare a radiatiilor de tip solid, lichid sau gazos au un rol important in obtinerea imaginii. - materialele fotosensibile trebuie sa fie de tip special, intrucat emulsia fotografica sensibilizata cromatic, in mod obisnuit, nu este influentata decat pana la lungimile de unda ale rosului invizibil - aparatele de fotografiat pot fi de tip obisnuit dar cu posibilitati tehnice de corectie a luminii - transformatoarele electronooptice permit vizualizarea directa a imaginii infrarosii Domenii de folosire a IR in criminalistica: cercetarea tehnica a inscrisurilor; cercetarea unor valori sau opere de arta. Pot fi descoperite semnaturi sub stratul de vopsea ori pigmenti folositi in imitarea unei picturi; descoperirea urmelor suplimentare la tregerilor cu arme de foc; efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ fotografii de urmarire in conditii de intuneric 7. Cercetarea urmelor lasate de corpul uman Prin urma a infractiunii se intelege orice modificare intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate. Criterii de clasificare Factorul creator de urma. Factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene (incendiul, explozia). Tipul sau natura urmei: - urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator: urme de maini, de picioare; urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice inclusiv resturi sau fragmente de 6

obiecte; urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor); urme vizibile si urme latente; macro si microurmele Modul de formare al urmelor: - urme statice create prin atingere, apasare sau lovire (redau elente caracteristice: urme de maini, buze, picioare); urme dinamice formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete peste alta; urme de suprafata ce se pot prezenta in: urme de stratificare formate prin depunerea unui strat de substanta si urme de destratificare formate prin ridicarea substantei aflate initial pe suport; urme de adancime. Alte criterii de identificare a urmelor. Se mai face distinctie intre urmele locale si cele periferice care redau conturul obiectelor. 8. Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de maini Urme de maini statice sau dinamice . Cea mai mare valoare pt identificarea persoanei o au urmele statice. Urmele dinamice pot servi la o identificare generica Urme de suprafata sau de adancime. De ex urmele formate in chit moale, ceara, plastilina, vopsea neuscata se formeaza in adancime, spre deosebire de cele lasate pe o suprafata dura, de genul sticlei care sunt de suprafata. Urme de maini vizibile sau latente. Urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar ale porilor. Urmelor vizibile le este caracteristic, in numeroase cazuri, un grad de imbacsire, de acoperire a detaliilor cu substanta depusa. Astfel substanta impregnata in santurile papilare poate forma ea insasi o urma ce va reflacta traseele santurilor pe obiect aparand imaginea negativa a amprentei papilare. Descoperirea urmelor de maini. Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, a comutatorului s.a., cioburile de la geamuri sparte, obiecte de portelan si sticla, suprafete metalice, mobilier. Se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va lumina oblic obiectul presupus a fi purtator de urma. Se poate pulveriza pe obiectul presupus purtator de urma o solutie pe baza de luminol si folosirea radiatilor UV. Descoperirea se face si cu surse de lumina emise de aparatura polylight, lampi portabile cu radiatii UV. Stabilirea vechimii urmelor de maini. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Urmele de pe portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore. Sub raport tehnic criminalistic determinarea vechimii urmelor nu presupune o operatie distincta, ci o folosire selectiva a unor procedee de revelare, pe mici portiuni, care sa ofere indicii asupra acestora. Procedee de revelare a urmelor de maini latente Revelare prin metode fizice. Consta in pulverizara de prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina (prafuire) pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme. Substantele trebuie sa indeplineasca niste conditii: sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma; sa prezinte o aderenta selectiva, numai la materia din urma, si nu la intregul suport, pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea detaliilor caracteristice. Substante de prafuire: ceruza, negru de fum, rosu sudan III, argentaorul, minium de plumb, oxid de cupru, praf de xerox, pudra galbena fluorescenta. Revelarea prin metode chimice. Se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele transpiratiei: - revelarea cu vapori de iod se realizeaza prin intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare, iodul metalic fiind foarte volatil. Determina aparitia unei coloratii specifice. - revelarea cu reactivi chimici ninhidrina, nitrat de argint, rodamina B, DEMAC. La urmele formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de diversi acizi. Revelarea urmelor de maini pe piele umana. A fost de neconceput pana acu cativa ani, fiind in prezent posibila tot datorita unor reactii chimice. Revelarea prin metode optice. Radiatia de tip laser (de argon) este proiectata lateral oblic, sub unghi de 45 grade, determinand aparitia unei fluorescente specifice anumitor substante secretate de 7

glandele sebacee (riboflavina). Alta metoda o constituie dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectata spre suprafetele purtatoare de urma. Fixarea si ridicarea urmelor de maini - sub raport procedural fixarea in procesul verbal presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a urmelor si metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale. - sub raport tehnic criminalistic presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul ambiantei generale cat si in calitatea lor de obiecte principale, insistandu-se asupra redarii cu claritate a detaliilor caracteristice. Fotografiile vor insoti procesul verbal, orgenele de urmarire penala si instantele de judecata fiind chemate sa verifice, printre altele, daca afirmatiile corespund cu imaginile fotografice. Ridicarea urmelor de maini: Transferarea pe pelicula adeziva (folio) se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cadrul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor. Se folosesc materiale folosite in stomatologie. Transportarea obiectelor purtatoare de urme obiectul se prinde de margini sau de laturile unde, prin natura lucrurilor, se formeaza cele mai putine urme. Coletul se sigileaza cu sigiliul organului judiciar care conduce ancheta. Interpretarea la fata locului a urmelor de maini . Are drept scop obtinerea unor informatii preliminare asupra obiectului creator de urma sau a persoanei infractorului, a activitatilor desfasurate de acesta, ca si a succesiunii operatiilor. Un prim aspect vizat de interpretare este cel al stabilirii locului si obiectelor ce au intrat in sfera de interes a autorului. Alte date se desprind din analiza indiciilor oferite de locul in care au fost descoperite urmele, de modul de grupare si de dispunere, modul de operare si intreaga ambianta a campului infractional. Expertiza criminalistica a urmelor de maini . Expertiza dactiloscopica reprezinta etapa finala a activitatii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de maini la fata locului, de obtinere de informatii privind persoana, precum si de stabilire a raportului dintre urma si activitatea infractionala. Scopul principal al expertizei dactiloscopice este acela al identificarii persoanei ce a lasat urme in campul infractional. Pentru efectuarea ei este necesara amprentarea cu tus tipografic sau prin amprentare chimica. Reguli de amprentare: degetele trebuie sa fie curate, iar mana relaxata; rularea degetului se face de la o margine a ungei spre cealalta; atat pe placa cat si pe tusiera cat si pe fisa nu se executa decat o singura miscare de rulare, fara a se reveni si fara a se apasa. Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ. Impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proiectie de tip Faurot sau Zeiss. Se apeleaza la tehnica si sistemele AFRS sau AFIS. 9. Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare Clasificarea urmelor de picioare. Din categoria urmelor de picioare fac parte: urmele plantei piciorului, urmele piciorului semiincaltat, urmele de incaltaminte. Urmele plantei piciorului sunt cele mai valoroase pentru individualizare. Planta piciorului se imparte in: regiunea metatarsofalangiana, metatarsiana, tarsiana, calcaiul. Urmele piciorului semiincaltat reprodun forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii. Urmele de incaltaminte pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii. Formarea urmelor de picioare. Pot fi intalnite sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de adancime, vizibile sau latente. Se intalnesc fie sub forma izolata fie sub forma unei carari de urme. O urma a piciorului in miscare este mai putin lunga decat o urma formata intr-un repaus relativ. Pe masura ce viteza de deplasare se mareste se scurteaza si urma. Descoperirea urmelor de picioare. Descoperirea presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce, cu atat mai mult cu cat pe suprafetele mentionate pot fi descoperite si alte categorii de urme, cum sunt firele de par, urme organice si anorganice, diverse resturi de materiale si microurme. 8

Descoperirea si revelarea urmelor de picior gol nu difera cu mult de cercetarea urmelor de maini, in alternativa formarii lor ca urme latente. Urmele de incaltaminte, care nu sunt vizibile, sunt mai greu de descoperit, cautarea lor facandu-se cu ajutorul unei raze incidente de lumina si electricitate statica (covoare, mochete). Dupa descoperirea si revelarea lor este obligatorei masurarea urmelor. Fotografierea urmelor de picioare. Impune fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme, in scopul redarii elementelor mersului persoanei, iar, pe de alta parte, fixarea imaginii urmei care contine cele mai multe si mai clare elemente de individualizare a obiectului creator. Este necesara o pregatire a urmei, in special a celor de adancime. Ridicarea prin mulaj a urmei formate in adancime. Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului: urmele formate in nisip necesita o intarire prin pulverizarea unui strat subtire de sarlac sau colodion, precum si pulverizarea de ulei, pentru a preveni aderera nisipului la mulaj; in pamant zgrunturos se astupa gaurile prin presararea de parafina razuita, care se incalzeste si se intinde uniform; urmele care prezinta prea multa umiditate sunt intarite prin presararea unui strat f subtire de ghips, dupa care se pulverizeaza ulei; dupa urmele in zapada se poate efectua un mulaj din sulf topit, cu mulaj de ghips sau cu materiale plastice. Particularitati in cercetarea cararii de urme. Pot oferi indicii pretioase in legatura cu persoana infractorului. Elemente: directia de miscare este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri de pasi, indicand directia de deplasare; linia mersului, reprezentata de o linie franta constituita din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme, respectiv calcaiul, lungimea pasului; latimea pasului distanta cuprinsa intre partea exterioara ori interioara a urmelor piciorului stang si drept; unghiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii. Interpretarea la fata locului. Din interpretarea unor urme izolate pot fi desprinse date privind nr persoanelor, sexul, talia si varsta, greutatea aproximativa, viteza de deplasare. Mai contine date referitoare la directia de deplasare, la caracteristicile mersului sau la eventualele defecte anatomice, la inaltime, la starea psihofizica, patologica. Expertiza criminalistica a urmelor de picioare. Daca expertului i se trimite numai urma aceasta poate sa solutioneze urmatoarele probleme: determinarea sexului, varstei, taliei si greutatii aproximative a persoanei, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare si vechimea urmei. Daca expertului i se pun la dispozitie modele de comparatie (impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea suspecta) se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urma. 10.Investigarea odontologica judiciara Cercetarile sistematice intreprinse mai ales in ultimii 40 de ani pentru stabilirea de metode si mijloace stiintifice de identificare a persoanelor fie in cazul savarsirii unei infractiuni,fie in ipoteza stabilirii identitatii victimelor unor accidente,catastofe,in general a cadavrelor necunoscute,au condus la conturarea unui domeniu distinct interdisciplinar,denumit odontologia judiciara.Urmele de dinti asa cum se descopera ele pe corpul persoanelor,pe alimente sau diverse obiecte se prezinta sub forma statica si dinamica,de adancime sau de suprafata. Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti .La locul faptei,urmele de dinti se intalnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consistenta si un grad de plasticitate adecvat(margarina,unt,branza topita,ciocolata,mere).Fixarea urmelor de dinti se face in mod obisnuit prin consemnarea in procesulverbal si prin fotografiere,insistandu-se nu numai asupra detaliilor dar si asupra pozitiei corpurilor purtatoare de urme fata de celelalte obiecte principale. Expertiza odontologica.Poate oferi organului judiciar raspunsuri la intrebari privind natura umana sau animala a urmei,sexul,varsta si tipul antropologic al persoanei,mecanismul de formare si caracteristicile dintilor reflectate de urma.Investigarea complexa,criminalistica si odontologica a unui mar sau a altui fruct muscat parcurge urmatoarele etape: -fotografierea in vederea ilustrarii modului de muscatura si a fixarii detaliilor; -prelevarea si cercetarea eventualelor urme de saliva sau alte produse biologice; -descoperirea si relevarea urmelor de maini. 9

Anumite particularitati sunt specifice examinarii urmelor de dinti pe pielea umana.Specificul cercetarii este determinat de dificultatile generate pe de o parte de plasticitatea caracteristica a pielii umane,iar pe de alta parte de procesele patologice ce au loc in tegument,de natura sa conduca la deformarea urmei si la disparitia treptata ceea ce reclama urgenta in masurarea si fixarea fotografica.Impresiunile de comparatie se preleva pe hartie de filtru sau sugativa,pe suporturi cu un grad de plasticitate relativ apropiat pielii umane. 11. Cercetarea urmelor de sange In campul infractional urmele sangvinolente se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, balti, manjituri si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor. O urma proaspata are culoarea rosu-stacojiu si lucioasa. Cu timpul luciul dispare si urma devine solzoasa, avand culoarea brun roscat spre maroniu si negru. Descoperirea urmelor sangvinolente. Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat, deci in functie de fiecare caz in parte, ea fiind orientata in cateva directii principale: - imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune. Urmele de sange pot ramane in profunzimea tasaturii, la cusaturi, in mansete, in interiorul buzunarelor, pe rama pantofului, sub unghii etc. - portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost descoperit cadavrul - instrumentele folosite in savarsirea infractiunii - instalatiile sanitare, vasele, si alte obiecte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului. Depistarea petelor suspecte a fi de sange se face, de regula, cu surse de lumina care dispun de filtre de culoare; lampa cu UV; apa oxigenata; reactiv pe baza de luminol; acid sulfuric, reactivul Medinger sau Adler. Ridicarea urmelor de sange. Daca petele sunt uscate se pot razui sau racla impreuna cu o portiune din suport. Daca sunt sub forma de balti se pot absorbi cu pipeta sau cu hartie de filtru. Urmele dispuse pe suprafete ce nu se pot razui sau aschia se solubilizeaza si se ridica pe o hartie de filtru. Urmele formate pe zapada se ridica prin introducerea sub aceasta a unei hartii, tifon sau hartie de filtru. Pamantul, nisipul se ridica cu totul. Ambalarea si transportarea urmelor de sange reprezinta un aspect care este uneori neglijat ignorandu-se posibilitatea alterarii rapide a lor.NU se ambaleaza obiectele purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in material plastic.Un colet continand urme de sange trebuie sa fie insotit de mentiuni precise,detaliate,privind data si locul ridicarii urmei,care au fost mijloacele folosite in descoperirea lor, persoana care le-a ridicat. Interpretarea urmelor de sange. Dupa forma luata de o picatura de sange, se poate stabili inaltimea de la care a cazut, marginile urmei fiind cu atat mai zimtate cu cat inaltimea este mai mare. O urma de sange creata de o persoana in mers are o forma alungita. Dupa forma si dispunere se poate stabili daca sangele este din vene sau artere. Darele de sange servesc la stabilirea directiei in care a fost deplasat cadavrul. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange. Este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari adresate de catre organele judiciare. Principalele intrebari sunt: - urma este sau nu de sange? Sangele este de natura umana sau animala? Caror grupe, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, incepand cu cele din sistemul A.B.O.? care este zona sau organul din care provine? Sangele contine alcool ori elemente de natura toxica? Sangele apartine unui barbat sau unei femei? Care este vechimea aproximativa a urmei? In ce conditii este posibil sa se fi format urma? Careia dintre persoanele indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele? Poate fi stabilit profilul ADN? Ce alte date s-ar mai putea desprinde din investigarea biologica? 10

12. Cercetarea urmelor seminale. Urmele de sperma fac parte din categoria urmelor biologice intalnite in diverse inmprejurari. Urmele seminale pot reprezenta nu numai dovada unei infractiuni, dar aduc si precizari in legatura cu mobilul si natura faptei. Formarea urmelor de sperma are loc prin depunerea, pe diverese suporturi, a lichidului spermatic ejaculat in momentul unui contact sexual, al masturbarii, sau ca o consecinta a unor tulburari neuro-psihice. In stare uscata prezinta un contur neregulat si culoare gri-albicioasa. Cautarea urmelor seminale. Impune examinarea corpului victimei, o atentie speciala fiind acordata orificiilor naturale, precum si a lenjeriei de corp si de pat, a imbracamintei, a altor obiecte. Urmele de sperma au o fluorescenta specifica. Ridicarea urmelor seminale. Se ridica intreg obiectul purtator de urme sau se taie portiunea cuprinzand pata, fara a se indoi. Urmele dispuse pe o suprafata tare nu se razuiesc ci se decupeaza; firele de par se taie; de pe piele recoltarea se face prin umezirea cu apa distilata si se transfera pe o hartie de filtru. Interpretarea la fata locului a urmelor seminale. Ofera date referitoare nu numai la natura, mobilu si modul de savarsire a faptei, ci si in legatura cu anumite deprinderi, aberatii sexuale sau anumite stari psihopatologice ale autorului. Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale. Este destinata stabilirii faptului daca urma este intr-adevar de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala. Serveste la determinarea caracterului de secretor sau nesecretor, a grupei sanguine, precum si a vechimii petei, a eventualelor boli venerice. O particularitate deosebita a expertizei urmelor de sperma in ipoteza prezentarii si probei de comparatie o reprezinta posibilitatea individualizarii persoanei ai carei spermatzoizi au fost gasiti in urma descoperita la fata locului sau pe victima. 13. Tipologia investigarii ADN. Prima prezentare a structurii ADN s-a facut in anul 1950 de catre James Watson si Francis Crick. Molecula de ADN este foarte mare fiind compusa din 4 tipuri de nucleotide: adenina, citozina, guanina si timina. Clasificarea urmelor biologice: - probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva - probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul, bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase - probele cu potential in analizele ADN mitocondrial. Orice probe care nu se preteaza la alte analize, pot fi analizate prin analizele ADN mitocondriale. Particularitati ale CFL. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii ADN vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza in vederea transportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe obiecte vor fi uscate inainte de impachetat si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii, furnizoare de informatie genetica. Se folosesc manusi si pensete adecvate, acestea fiind curatate cu tampoane cu alcool. Efectuarea expertizelor ADN. Se desfasoara prin 2 metode: - analiza prin metoda enzimei de restrictie. Este necesara o cantitate suficienta de ADN ce este supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate, cum ar fi proteinaza K. - analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR). Avantajul acestei metode fata de metoda cu enzime de restrictie consta in sensibilitatea acesteia, putandu-se folosi o singura molecula de ADN pentru a fi amplificata.

11

14. Expertiza criminalistica a firului de par. Expertiza firelor de par este destinata cercetarii structurii intime a parului si analizei suprafetei acestuia. Aspecte privind firul de par: - natura si originea umana sau animala a firului de par; zona corpului din care provine; modul de detasare a firelor de par; sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei; eventualele alterari produse de diverse boli; natura depunerilor de pe suprafata firului de par; identificarea persoanei pe baza profilului ADN. Cercetarea de laborator Investigarea biocriminalistica de laborator. Parcurge 3 etape: - examinarea modului de detasare, a culorii sau vopselei, a particularitatilor de forma, precum si a aderentelor; examinarea structurii exterioare a firului, pentru determinarea speciei, a varstei, sexului, ca si a regiunii corporale din care provine, examinare efectuata mai ales prin microscopie; examinarea structurii interioare, respectiv a cortexului precum si a medularei. Natura si originea. Se diferentiaza de firele de alta natura prin structura sa intima si prin sozisorii de pe suprafata cuticulei. Un element important de diferentiere este indicele medular care se apropie la om de 0,30, spre deosebire de cel al animalelor, situat la peste 0,50. Alte date obtinute: - regiunea corpului, stabilita dupa lungimea, grosimea, forma; varsta stabilita de la grosimea si pigmentatia parului; sexul persoanei determinat pe baza cromatinei sexuale; rasa umana, diferentierea facandu-se prin forma sectiunii transversale a firului ovala la albi, reniforma la negrii si rotunda la rasa galbena. Identificarea persoanei se face si pe baza compozitiei chimice. Principale metode tehnico-stiintifice de examinare: microscopia, calorimetria si spectrofotometria de absorbtie atomica. Identificarea persoanei. In interpretarea raspunsului pozitiv cu caracter de probabilitate, organul judiciar trebuie sa aiba in vedere ca posibilitatile actuale de investigare stiintifica apropie f mult de certitudine un rezultat dat cu caracter de probabilitate. Raspunsul poate fi formulat cu certitudine prin examinarea amprentei genetice cu conditia ca firul de par sa aiba radacina. 15. Metoda portretului vorbit. Este o metoda aplicata frecvent si serveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana. Descrierea formelor statice. Vizeaza elementele caracteristice: talia poate fi scunda, mijlocie si inalta; constitutia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mijlocie, slaba sau uscativa; aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata ca sportiva, eleganta, atletica, greoaie sau asociata unor profesiuni: ofiter, functionar, intelectual, marinar etc. Descrierea capului Forma capului. Poate fi alungita, ovala, dreptunghiulara, triunghiulara, cu baza in sus sau in jos, patrata, colturoasa, romboidala. Fata. Se imparte in 3 zone: frontala (regiunea dintre baza nasului si baza baza acestuia), nazala si bucala (regiunea dintre baza nasului si varful barbiei). - parul se descrie dupa culoare, forma, calvitie, lungime, mod de pieptanare - fruntea se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, mod de ridare si distanta intre riduri - ochii se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile ploeapelor, genelor, adancimea in orbite - nasul are caracteristica radacina, linia dorsala sau muchia, inaltimea, latimea, baza, conformatia narilor, culoarea. - gura si buzele se descriu dupa marime, contur, pozitie, culoare, grosime, proeminenta - barbia se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale - urechea privinta aspectului general, pozitia fata de cap si aspectul elemetelor sale componente (lob, tragus, antetragus, helix etc.) - ridurile zona in care se gasesc, forma si numar; culoarea pielii variaza in functie de rasa 12

- semne particulare anomalii anatomice, leziuni, interventii chirurgicale, tatuaj; tatuajul poate fi gasit pe toata suprafata corpului. Descrierea formelor dinamice - mersul: normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari, mici, saltaret - modul de manifestare: calma, nervoasa, lenta, agitata, impulsiva, taciturna, volubila - vorbirea: normala, precipitata, balbaita, organizata, prolixa 15.1. tehnici de identificare dupa semnalmente Portretul schitat. Metoda consta in schitarea unui portret, dupa descrierea martorului sau a victimei, de catre un desenator cu calitati plastice foarte bune. Procedeul se aplica mai rar in practica, din cauza numarului insuficient de desenatori de care dispun organele de cercetare penala. Fotorobotul. Este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite. Albumul destinat identificarii este alcatuit dintr-un set de fotografii executate in conditii similare de incadrare si marime, astfel incat cele trei zone ale fetei sa se suprapuna perfect. Identi-kit-ul si Photo-identi-kit-ul. La dispozitia martorului ori victimei este pus un album care contine zeci de variante ale elementelor faciale. Fiecare element facial din album este reprodus separat pe o pelicula transparenta purtand acelasi numar de cod. Elementele se aseaza prin suprapunere pe un suport special iluminat de jos. Minicompozitorul. Dispozitivul are forma unei cutii prevazute cu un ecran. Pe ecran sunt proiectate succesiv elemente faciale inregistrate pe filme de 36mm. In aparat se gasesc 6 filme pe care sunt inregistrate variante ale elementelor faciale. Dupa compunerea imaginii se fotografiaza cu un aparat de tip polaroid. Sintetizorul fotografic. Intr-un timp foarte scurt se realizeaza un montaj cu ajutorul a patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran cate o zona a fetei. Portretul robot computerizat. Principalul avantaj al utilizarii computerului in identificarea dupa semnalmente exterioare consta nu numai in expluatarea mai eficienta a datelor furnizate de martor ci si in utilizarea altor date, stocate in fisierele criminalistice, privitoare la persoane care au savarsit infractiuni, ori care sunt suspecte, disparute sau date in urmarire. 16. Metode sau tehnici de identificare a cadavrelor necunoscute Metoda supraproiectiei. Metoda consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul. Cele 2 imaginisunt suprapuse pu un ecran, in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice, apreciate ca puncte de reper, rezultatul fiind axat prin fotografiere. Suprapunerea electronica a imaginilor reprezinta o varianta perfectionata a supraproiectiei, avand la baza combinarea electronica a imaginilor craniului necunoscut si cele ale persoanei disparute. Reconstituirea fizionomiei dupa craniu. Mai este denumita si metoda GHERASIMOVRISCUTIA. Metoda consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific. Intrega operatiune se executa pe craniul cadavrului caruia se incearca sa se determine identitatea. Identificarea dupa resturile osoase. Este un domeniu denumit osteoantopometrie. Expertiza criminalistica osteologica este efectuata de specialistul antropolog, care este in masura sa determine daca urmele osteologice saunt sau nu de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin mai multor persoane. Se obin date legate de varsta, sex, talie si eventuale boli de care a suferit persoane in timpul vietii. Identificarea dupa sistemul dentar si lucrari stomatologice. La cercetarea urmelor de dinti prin expertiza odontologica se poate delimita, in primul rand grupul de indivizi caruia apartine persoana, prin stabilirea varstei, eventual a sexului si tipului antropologic, precum si a timpului aproximativ cat a stat 13

inhumat. Este posibila identificarea pe baza lucrarilor dentare prin concursul medicului stomatolog care a avut in evidenta persoana. Identificarea prin expertiza fotografiei de portret. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente, a persoanei disparute, cu fotografia semnalmentelor cadavrului. Compararea se poate face prin confruntare, juxtapunere, masurarea valorilor unghiulare, folosirea caroiajului. 17. Caracteristici de identificare a vocii. Sunt necesare mijloace tehnice speciale de evaluare, de tipul sonografelor. Sonografele permit analize complexe ale caracteristicilor generale si individuale fonoacustice, spectrul lor de audiofrecventa fiind situat intre 5 si 16000Hz. Aceste aparate vizualizeaza caracteristicile vocii, prin transcrierea lor grafica sub forma vocogramelor. Caracteristicile vocii. Vocea are drept caracteristici acustice generale: configuratia de ansamblu a formantilor transcrisi pe vocograma, durata de pronuntare a unui cuvant sau a unui grup de cuvinte, intensitatea vocii. Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecvente alcatuit din: frecventa de rezonanta a cavitatii aparatului vocal, frecventa specifica sunetelor nazale si frecventa vocii. Caracteristicile vorbirii. Elementele de natura sa permita individualizarea vorbitorului se grupeaza in: particularitati fonetice, particularitati fonetice straine intalnite la persoanele care au o alta limba materna decat cea vorbita in momentul auditiei, defectiunile de pronuntie si particularitatile lexicale. Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii. Datorita procedeelor si metodelor puse la punct de specialistii fonocriminalisti in prezent prin acest tip de expertiza trebuie luata in calcul si posibilitatea rezolvarii unor probleme cum ar fi: -stabilirea autenticitatii inregistrarilor audio sau video in scopul determinarii falsurilor; -identificarea persoanei vorbitorului; -stabilirea eventualei deghizari a vocii sau vorbirii. 18. Metode biometrice de identificare a persoanelor Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor. Fotografia este deocamdata cea mai utilizata metoda biometrica. Unele echipamente folosesc pentru identificare o serie de date antropometrice, masurabile pe o imagine bidimensionala. Tehnologia informatica este folosita pentru realizarea unor prelucrari primare ale imaginii, necesare pentru potrivirea aproximativa intre imaginea achizitionata in momentul verificarii si cea memorata. Alta metoda mai sigura dar mai dificil de aplicat este folosirea unei holograme. Tehnici antropometrice. Antropometria presupune masurarea unor parti ale corpului uman in vederea reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele cateva fragmente de schelet descoperite. In domneiul identificarii pe baza amprentei papilare tehnica informatica este folosita cu success de cativa ani ,detinand cea mai sigura aplicatie,folosindu-se de la verificarea zonelor de inceput si de bifurcare a zonelor papilare denumita AFIS. Recunoasterea retinei. Acest procedeu consta in determinarea aspectului si marimii vaselor de sange care provin de la nervul optic si sunt dispersate in retina. Investigatia reprezinta o sursa de informatii biometrice datorita celor 3 proprietati importante ale retinei: anatomia, unicitatea si topografia dispunerii vaselor sanguine. Recunoasterea irisului. Este bazata in special pe tehnici fotografice ,permite prelucrarea corecta a imaginii irisului ,chiar dc persoana respectica poarta ochelri sau lentile de contact. Procedura de verificare consta in achizitionarea imaginii irisului,masurarea parametrilor folositi pentru identificarea si calculul corelatiei intre cele achizitionate si informatiile in baza de date.Recunoasterea irisului este extreme de eficenta fiind considerate mai formanta decat recunoasterea bazata pe amprente si mult mai exacta decat proba ADN. Termograma faciala. Este o fotografie a temperaturii fetei unei persoane obtinuta orin exploatarea fetei cu un detector sensibil la infrarosu. Pt realizarea termodramei sunt folosite camere e termoviziune 14

instalata la 45 cm de persoana care trebuie recunoscuta ,fiind posibila si scanarea termica a persoanelor fara ca acestea sa stie k sunt verificate. 19. Urme formate prin folosirea armelor de foc. Prin aceste urme intelegem urmele create de arma pe cartusul tras si urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra carora siau exercitat actiunea proiectilul. Urmele formate pe cartus. La tragerile efectuate cu o arma de foc se formeaza invariabil urme pe tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii. Urmele de pe tub. Se formeaza in 3 etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea urmelor se afla percutorul, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator si peretii camerei de detonare. In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare. In momentul tragerii apar urmele percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. In momnetul extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator. Urmele de pe glont. Au caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite. La armele cu teava ghintuita raman sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurilor ghintuite si ale spatiilor dintre ghinturi. Urmele de impuscare. Urmele principale. Sunt rezulatatul actiunii directe exercitate: - urme de perforare: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.orificiile de intrare si de iesire se deosebesc intre ele prin anumite caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul. Caracteristici: - pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut, diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Marginile orificiului sunt usor indreptate spre interior (inelul de frecare). Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. - pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire de regula constatandu-se si un transport de fibre spre interior. Orificiile de iesire prezinta deoseori rupturi in cruce. - in cazul urmelor formate in obiectele lipsite de elasticitate, fragile, orificiul de intrare este mai mare decat diametrul proiectilului. La lemn - urmele de patrundere sau canalele oarbe au un orificiu de intrare si un canal infundat, mai mare sau mai mic, raportat la densitatea si grosimea materialului in care a patrus glontul. In alternativa canalelor oarbe glontul ramane intotdeauna in corpul sau obiectul atins. - urmele de ricosare constau in adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si de natura obstacolului aflat pe traiectoria glontului. Ricosarea determina o modificare a traiectoriei glontului, concomitent cu o reducere a fortei sale cinetice. Urmele secundare. Sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cai specifici proiectilului: - urme secundare formate indiferent de distanta de tragere: inelul de fracare sau de stergere crat prin depunerea de unsoare, praf, rugina etc.; inelul de metalizare constand in depuneri metalice desprinse de pe suprafata proiectilului. - urme secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta: - rupturile provocate de gaze trageri la distante mai mici de 10 cm, forma stelara - urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp - umele de funingine rezultate din combustia incarcaturii de pulbere, apar la 40 cm - tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra sau arsa incomplet, 50 cm - urmele de unsoare apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare, la primele focuri 15

20. Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe tub si pe glont. Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita in campul infractional ori ridicata de la persoana suspecta. Identificarea armei dupa urmele formate pe glont. In faza initiala presupune o delimitare a cercului armelor suspecte, prin exluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate pe glont. Pt obtinerea modelelor de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele examinate. Tragerile se efectueaza in dispozitive speciale denumite captatoare de proiectile: cutii sau lazi lungi dreptunghiulare, umplute cu vata ori calti si impartite in compartimente; tuburi de cca 4 m cu apa si inchise cu membrana de cauciuc, cutii cu compartimente umplute cu materiale plastice. Tehnici de examinare comparativa: examinarea la microscopul comparator, compararea mulajelor obtinute de la proiectilul in litigiu si cel tras experimental, examene comparative pe diafragme realizate la striagrafe. Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului. Captarea tuburilor de comparatie se realizeaza mai usor prin folosirea unor saculete ori sertarase prinse in dreptul ferestrei carcasei inchizatorului. In marea majoritate a cazurilor de tragere tubul ramane intact spre deosebire de proiectil care se poate deforma in impactul cu obiecte mai dure. Principalele urme sunt cele formate pe rozeta tubului de catre percutor, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator, peretii camerei cartusului. Pentru examinarea urmelor se folosesc: discurile lui Metzger, dispozitivul de fotografiere Dolegal, microscopul comparator. Sisteme informatice de identificare a armelor de foc: - identificarea dupa urmele formate pe gloante prin sistemul IBIS - identificarea dupa urmele formate pe tubul cartusului prin sistemul DRUG-FIRE. 21. Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor Stabilirea autenticitatii unui inscris sau a unui document. Dterminarea autenticitatii unui inscris constituie o operatie efectuata curent de organele de urmarire penala, de catre instantele de judecata, de alte autoritati sau reprezentanti ai unor institutii publice sau private. Principalele elemente comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii: - indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris trebuie sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat, numerotat - aflarea actului in termenul de valabilitate - corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie sau inscrisul pe care acesta si-l atribuie - exitenta elementelor de protectie sau de securitate destinate sa ateste autenticitatea unui document si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa. Principalele masuri de securitate: - securitatea hartiei realozata prin modificari ale compozitiei pastei si hartiei si prin filigranare, incorporarea unor fibre colorate, pastile fluorescente, fire de securitate - imprimarea de securitate tipografica sau heliogravura, prin grafica elementelor imprimate - perfectionarea elementelor succesorii de identificare sistemul de laminare intr-o folie de plastic, sub vid; protectia megnetica; imprimarea fotografiei posesorului pe documente fiduciare sau de identitate. Stabilirea vechimii unui inscris: - neconconcordanta dintre data care se pretinde ca o are documentul si vechimea reala a inscrisului, orice anacronism, indica falsul. Anacronismele pot fi sesizate inca din prima faza a examinarii, din ortografia folosita de autor, din denumirea strazilor, localitati, zone administrative, intreprinderi, institutii, asociatii etc. 16

- caracteristicile hartiei si a gradului ei de imbatranire. Se determina compozitia si modul de fabricare specifice unei anumite perioade. - examinarea cernelurilor. Gradul de oxidare determina modificari ale nuantei de culoare a cernelii. Gradul de migrare, de patrundere i masa hartiei a componentelor de clor si sulf din cerneala. - intersectarea trasaturilor de cerneala. Trasaturile randului inferior se suprapun peste cele ale randului superior in situatii normale. - tipul de instrument scriptural folosit in redactarea scrisului. 22.Caracteristicile de identificare a scrisului de mana si efectuarea expertizelor grafice. Caracteristicile unui scris pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului,sunt prezente mai ales in: -limbajul specific scriptorului; -modul de amplasare a textului; -forma si aspectul general al scrisului; -particularitatile de constructie a semnelor grafice. Privitor la terminologia folosita, precum si la clasificarea acestor caracteristici, atat in literatura cat si in practica noastra de specialitate, nu se constata o deplina unitate de vederi.Potrivit unei alte opinii caracteristicile de identificare se impart in doua mari categorii:generale,care privesc aspectul scrisului,si speciale referitoare la modul de construire a semnelor grafice.Alti autori le impart in caracteristici generale (limbaj,configuratie,forma si miscare) si caracteristici individuale ale literelor si cifrelor. Caracteristicile exprimarii in scris.Particularitatile exprimarii in scris sau caracteristicile continutului spiritual al textului denumite in literatura de specialitate sicaracteristici ale scrieriisunt elemente care nu fac parte efectiv in categoria elementelor grafice de identificare fiind de natura extragrafica.Determinarea acestor caracteristici necesita examinarea continutului inscrisului urmarindu-se vocabularul folosit de autor modul in care acesta respecta regulile de ortografie si de punctuatie,claritate etc. Caracteristicile topografice ale scrisului.Acest gen de caracteristici se afla la interferenta dintre caracteristicile de tip extragrafic si dominantele grafice si constau in: a) marginealasata de scriptor(mare,mijlocie,mica,lasata in stanga sau dreapta textului,regulata, serpuita sau oblica); b) marimea aliniatelor apreciata potrivit acelorasi criterii; c) distanta dintre randuri element specific pentru modul de spatiere a scrisului; d) amplasarea diverselor mentiuni cum ar fi semnatura, data,indicarea persoanei careia i se adreseaza inscrisul etc. Caracteristicile generale ale scrisului de mana.Dominantele grafice. Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati specifice aspectului general al unui scris formei acestuia. Caracteristicile mai importante: 1. gradul de evolutie a scrisului reprezinta stadiul la care o persoana a ajuns cu deprinderea sau cu tehnica de a scrie: 2. forma scrisului este determinata de gradul de evolutie,de modul de executare a literelor atat in cazul scrisurilor cursive cat si a celor de tipar; 3. dimensiunea scrisului-mare, mijlocie sau mica; 4. inclinarea scrisului sau a literelor; 5. coeziunea sau continuitatea scrisului reprezinta gradul de legare a literelor intr-un cuvant; 6. viteza scrisului; 7. presiunea scrisului; 8. forma liniilor de baza a randurilor.

17

Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice. Se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare ele reflectand modul in care fiecare persoana s-a deprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Caracteristici speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii se reflecta in: -modalitatea de incepere a executiei; -finalizarea semnului grafic; -legatura dintre grame; -modul de deplasare a depasantelor literelor b,d,f,g,q,p,t; -miscarile de scriere in plan vertical. Pentru a intelege exact diversitatea de constructie a unui semn grafic avem: a) minuscula a se compune dintr-un oval si un picior.Punctul de atac al ovalului poate fi situat in partea superioara dreapta sau stanga in interiorul sau exteriorul ovalului, separat, tangent sau despartit de oval; b) minuscula b este construita dintr-o depasanta in forma de bucla cu ovalul finalizat cu o nodozitate sau un ochi caracteristic; c) minuscula m se construieste cu arcadele rotunjite,ascutite sau inghirlandate; d) minuscula r se executa dupa modelul caligrafic sau cel de tipar cu sau fara nodozitate in partea superioara cu plafonul drept concav sau convex. 23. Cercetarea falsului prin inlaturare de text. Se cerceteaza modul in care s-a operat: - inlaturarea mecanica razuirea textului cu o lama, ac sau prin radierea sa cu o guma - inlaturare chimica corodarea sau spalarea cu anumite substante chimice - acoperirea prin hasurare sau prin patare cu diferite substante de scriere Stabilirea locului alterarii. In cazuri simple se ilumineaza documentul sub un anumit unghi sau se observa prin transparenta. In alte imprejurari se folosesc: examinare optica la steromicroscop sub lumina incidenta; vaporizare cu iod; pudrarea hartiei cu grafit; turnarea unei picaturi de benzina langa locul razuit; portiunea din care a fost indepartat textul poate fi depistata cu ajutorul radiatiilor UV. Refacerea textului inlaturat. Este in functie de natura materialului de scriere si de cea a suportului pe care s-a scris. Refacerea textului este posibila datorita existentei in masa hartiei a unor resturi ori particule din compozitia materialului de scriere. - metode fizice: radiatiile UV care detrmina aparitia unei fluorescente; prin metoda stingerii fluorescentei in care se foloseste eosina; radiatii IR - metode chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului: reactia nitratului de argint cu clorurile sau sulfurile din cerneala; tratarea cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu ori cu solutie clorhidrica de ferocianura. Se poate apela la tratarea cu izotopi radioactivi si la examinarea holografica; investigarea in radiatii UV vizibile si IR (VSC-1, VSC-4).; ESDA electricitate statica. Refacerea textelor acoperite. Revelarea textului se poate face prin examinarea inscrisului prin transparenta, fotografia separatoare de culori, radiatiile IR, radiatii roentgen, metoda difuzocopiativa, procedeele de revelare a urmelor de presiune.

18

24. Cercetarea falsurilor prin adaugare de text. Aceasta categorie de fals poate fi executata prin simpla modificare a unei litere sau cifre, din adaugiri de cifre, de cuvinte. O varianta este si aceea a transferului de litere, cuvinte sau cifre dupa un inscris autentic. Cercetarea caracteristicilor grafice. Prima etapa o reprezinta studiul caracteristicilor grafice ale textului, incepand cu continuitatea logica a scrisului, cu distanta dintre randuri si dintre cuvinte si terminand cu caracteristicile grafice particulare. Elemnte grafice de adaugare de text: - ingramadirea ori prescurtarea nerifireasca a cuvintelor din textul in litigiu, separea incorecta - micsorarea distantei dintre randuri, insotita si de reducerea dimensiunii literelor pentru a incapea intre randuri - modificarea ori orientarea diferita a liniei de baza a randurilor, raportata la randurile exterioare. Cercetarea materialului de scriere. Se procedeaza la examinarea fizici-chimica a materialului cu care s-a scris. Studierea modului de intersectare a trasaturilor. De regula trasaturile executate ulterior se suprapun peste trasaturile executate anterior, dupa cum traseele randurilor inferioare le intersecteaza pe cele superioare. Schimbarea ordinii acestei succesiuni indica prezenta adaugirii. 25. Cercetarea falsului prin imitare Falsul prin imitare libera. Se executa cu modelul in fata dar si dupa memorie. Depistarea este posibila datorita unor indici de plastografiere: - prezenta caracteristicilor prpriului scris al plastografului; ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie; depistarea unor caracteristici de ordin particular. Flasul prin imitare servila. Se exeuta prin urmarirea stricta de catre plastograf a modelului scrierii originale. Flasificarea mai poate fi facuta si prin copiere directa a textului sau semnaturii. Depistarea este posibila dupa: - lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseului, intreruperi; grosimea uniforma a trasaturilor, presiunea; viteza scazuta de scriere, reluari sau retusari de trasee. Falsificarea de semnaturi. Se poate recurge la copierea semnaturii prin proiectie, deformand aspectul subscrierii. Indicii: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, grosimea uniforma a traseului, reluari, rectificari etc. Flasul prin transfer de suport sau prin folosirea spatiului liber dintre text si locul semnat, constand dintr-un colaj intre un text autentic si o semnatura autentica, decupata de pe alt inscris autentic, se cerceteaza dupa aceleasi criterii. 26. Cadrul tactic general al CFL. Principalele elemnete tactice: CFL se efectueaza cu maxima urgenta: prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor; prin prezenta imediata a organului de UP la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul faptei. CFL se efectueaza complet si detaliat. Trebuie sa se faca o cercetare minutioasa a intregului loc al faptei fara a se insista asupra amanuntelor care nu au legatura cu fapta. Directii principale: - decoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor, indeosebi a urmelor latente, biologice, microurmelor care sunt, de regula, imposibil de evitat de catre infractor; clarificarea imprejurarilor negative, a neconcordantei dintre starea locului faptei si fapta ori imprejurarile ca atare. Conducerea si organizarea competenta a CFL: Cercetarea in echipa. Presupune o conducere unica. Conducerea echipei revine procurorului. Conducerea unitara: conlucrerea fara rezerve pe toate planurile intre membrii echipei de cercetare sau investigtie; informarea permananta a conducatorului cercetarii, care va centraliza toate datele obtinute. Organizarea activitatii: - fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de indeplinit sarcini concrete si precise, potrivit atributiilor sale in cadrul echipei 19

- organizarea trebuie sa se faca astfel: orientarea in zona in care se afla situat locul faptei; determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei; cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau a probelor materiale; fixarea rezultatelor CFL. Luarea unor masuri de ordine la fata locului. Aceste masuri trebuie sa li se supuna inclusiv membrii echipei si chiar superiorii acestora. Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite: persoane cu anumite responsabilitati din cadrul organelor judiciare sau din alte domenii, ziaristii, reprezentantii presei sau televiziunii. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii. Dupa efectuarea CFL se incheie un proces verbal unde este descrisa amanuntit si cu precizie situatia locului faptei, urmelor descoperite, obiectele examinate, a pozitiei si starii celorlalte materiale de proba etc. Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute direct de organul de UP in timpul cercetarii, iar nu la aspecte inexistente in acel moment. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in momentul cercetarii. 27. Reguli tactice specifice CFL Primele masuri luate de organul competent sa efectueze cercetarea. Conducatorul echipei de CFL are obligatia sa initieze cateva masuri destinate pregatirii cerectarii pr zise. In situatia in care cercetarea pr-zisa a fost precedata de actiuni premergatoare : completarea masurilor vizand salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor si conservarea urmelor; examinarea rapida a locului faptei, delimitarea sa exacta si intarirea masurilor de paza; indepartarea tuturor persoanelor inutile si retinerea celor care au facut sesizarea, a martorilor, a persoanelor suspecte; stabilitrea precisa a sarcinilor ce revin fiecarui membru al echipei; obtinerea unor prime informatii referitoare la fapta, la locul in care a fost savarsita. Cercetarea pr-zisa a locului faptei. Se face cu respectarea stricta a regulilor tactice generale. Reguli tactice: - limitarea numarului persoanelor care patrund in zona cercetata la strictul necesar; prevenirea oricarei modificari in starea sau pozitia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor si evitarea crearii altor urme care pot dezorienta cercetarea; fixarea cailor de acces si de deplasare a membrilor echipei in perimetrul locului faptei; purtarea echipamentului de protectie; interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discutiilor. Cercetarea in faza statica. Se procedeaza la o examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul sau cat si pe zonele mai importante, fara a se aduce nici o modificare acestuia. Activitati desfasurate: - stabilirea starii si pozitiei mijloacelor materiale de proba, a urmelor vizibile, a urmelor materie; masurarea distantei dintre obiectele principale; executarea de fotografii de orientare, schita si fotografii ale subiectelor principale; determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei de cercetare. Cercetarea in faza dinamica. Presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor tehnico stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor: - examinarea amanuntita a corpului victimelor, a fiecarui obiect presupus purtator de urme sau care a servit la savarsirea infractiunii, fiind permisa atingerea sau schimbarea pozitiei lor. - in executarea fotografiilor si inregistrarilor video in detaliu, a masuratorilor fotografice bidimensionale, se finalizeaza schita locului faptei si se incepe redactarea procesului verbal. - se iau primele declaratii martorilor si victimei, daca mai este la fata locului, inclusiv persoanelor suspecte - clarificarea imprejurarilor negative determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si evenimentul presupus ca s-ar fi produs, de absenta unor urme sau obiecte care, in mod natural, ar fi trebuit sa existe la fata locului.

20

28. Reguli tactice aplicate in dispunerea contestarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice. Oportunitatea expertizei. In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este necesar sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului. Oprtunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai ales in ideea ca o dispunere prematua, ca siintarzierea acesteia, pot avea consecinte negative asupra solutionarii cauzei. Stabilirea corecta a obiectului expertizei. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de natura sa influenteze pozitiv insasi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei. Obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari de fapt ce reclama cunostinte speciale din diverse domenii. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului. Intrebarile trebuie formulate cu claritate, concis si precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite, care ii determina pe unii experti sa procedeze la reformulari, cu riscul aparitiei de neconcordante intre ceea ce a urmarit organul judiciar si ceea ce a inteles expertul din intrebare, sau la ridicarea unor obiectii ale partilor, pe considerentul ca nu s-a dat raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere. Asigurarea caliatii materialelor trimise spre expertiza. Expertul trebuie sa aiba la dispozitie urmele, obiectele ce se constituie mijloace materiale de proba, modele de comparatie sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite in campul infractional. Materialele trebuie sa indeplineasca niste cerinte: - cunosterea cu certitudine a provenientei lor; calitatea pe care trebuie sa o prezinte; 29. Structura si continutul planului de urmarire penala. Structura planului de UP. Este constituit dintr-o structura unitara de elemente componente, menite sa confere eficienta activitatii de UP. Sub raport tactic. Principalele elemente constitutive ale planului de UP sunt versiunile, prblemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, activitatile desfaurate pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme. Mai fac parte si termenele de rezolvare a problemelor si de verificare a versiunilor precum si persoanele care urmeaza sa participe la solutionare. Momentul elaborarii unui plan de ancheta. Se impune a fi ales astfel incat sa nu fie conceput nici prematur (poate conduce cercetarile pe o pista falsa) si nici tardiv (impiedica desfasurarea unor activitati organizate in stabilirea faptelor si imprejurarilor) fata de mersul anchetei. Sunt si situatii in care nu este absolut necesar sa se elaboreze un plan scris de urmarire penala. Continutul planului de UP. Este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta intrun moment sau altul. Formula celor 7 intrebari. (disticul lui Darie): ce fapta s-a comis si care este natura ei? Unde s-a comis fapta cercetata? Cand a fost savarsita? Cine este autorul ei? Cum, in ce mod a savarsit-o? cu ajutorul cui? In ce scop a fost comisa? Formula celor 4 intrebari: determinarea obiectului infractiunii; identificarea obiectului activ al infractiunii; identificarea subiectului activ al infractiunii; determinarea laturii subiective a infractiunii. Tactica elaborarii versiunilor de UP Detinerea de date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitativ: - sub aspect cantitativ, un minim de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei - d.p.d.v. calitativ, informatiile care stau la baza versiunilor trebuie sa fie precise si concrete. Simplele supozitii sau presupunerile lipsite de un suport real creaza doar dificultati in desf anchetei. Elaborarea versiunilor cu profesionalism: - pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de UP reprezinta o conditie importanta in elaborarea de versiuni; pregatirea complexa care presupune nu numai stapanirea cunostintelor juridice ci si 21

cele de criminalistica; experienta castigata in activitatea de UP; intuitia (inspiratie sau fler) care este un factor deseori decisiv. Folosirea unor forme logice de rationament: - rationamentul deductiv este o operatie logica in care se porneste de la general, de la premisele problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, la o anumita concluzie ce va servi la elaborarea versiunii. - rationamentul inductiv este o operatie logica, inversa rationamentului deductiv, inlantuirea de judecati avand drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge la final la aspectele esentiale - rationamentul prin analogie este o forma de gandire intalnita ceva mai rar in activitatea organelor judiciare, datorita caracterului incert, probabil, al concluziilor sale. Consta intr-o operatie logica, in care concluzia este trasa pe baza asemanarii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat in curs de cunoastere. 30. Cauzele relativitatii probei testimoniale: - imperfectiunea organelor de simt ale omului, insotita de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influenteaza nu numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute - procese psihice distorsionate, dintre care subicetivismul si selectivitatea psihica, constructivismul psihic - convingerea cvasi-generala a mediilor judiciare este ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, o fotografie obiectiva a faptelor la care a asistat - particularitatile psihologiei organului judiciar, esentiala atat in luarea declaratiilor cat si in evaluarea lor 31. Receptia faptelor si imprejurarilor de catre martori Receptia senzoriala. Elemente: - senzatia. Aparitia senzatiilor este in functie de intensitatea stimulilor care actioneaza asupra analizatorilor. Senzatia se naste decat in momentul in care un stimulul atinge un prag minim capabil sa provoace senzatia. - perceptia este consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la identificarea obiectelor si fenomenelor. Procesul perceptiei este definit ca fiind un cat de organizare a senzatiilor, implicit a informatiilor pe care un martor le-a receptat in functie de interes, experienta etc. Factori de distorsiune: - modul de organizare a informatiilor la nivelul cortexului care se constituie in structuri si configuratii (Gestalt) permitand martorului sa perceapa intregul inaintea partilor componente; constanta perceptiei, care detrmina o anumita corectare a imaginii perceput; fenomenul de iluzie care conduce la perceptii eronate, prin deformarea subiectiva a realitatii; fenomenul de expectanta prin care este pregatita sa receptioneze anumiti stimuli, filtrandu-i pe altii; efectul halo, fenomen ce ne determina sa extindem, necritic, un detaliu asupra intregului. Factorii de natura obiectiva: - vizibilitatea poate fi redusa de distanta de la care se face perceptia, de conditiile de iluminare, meteorologice, diverse obstacole interpuse; audibilitatea este influentata de distanta, conditii de propagare a sunetelor, existenta unor surse sonore, obstacole care pot da nastere la ecouri, reverberatia sunetelor; durata perceptiei (perceptia tactila, olfactiva); disimularea infatisarii apelarea la deghizari, actionarea cu rapiditate. Factorii de natura subiectiva totalitatea particularitatilor psiho-fiziologice si de personalitatea individului, apte sa influenteze procesul perceptiv: - calitatea organelor de simt; personalitatea si gradul de instruire a individului; varsta si inteligenta; temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire; starile de oboseala; starile afective; atentia; tipul perceptiv 22

32. Pregatirea ascultarii martorilor Studierea dosarului cauzei. Are ca scop principal stabilirea faptelor si imprejurarilor ce pot fi clarificate pe baza declaratiilor martorilor, precum si stabilirea cercului de persoane care cunosc, in parte sau in totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi selectionati. Stabilirea martorilor care pot fi audiati. Se face pe baza criteriilor procesuale penale. - sunt identificate persoanele care au perceput direct faptele si imprejurarile si caei care cunosc sau detin fapte privitoare la fapta - in ipoteza in care exista un nr mare de persoane detinatoare de informatii este posibila o selectare a martorilor pe baza calitatii datelor pe care le detin, a personalitatii lor, a obiectivitatii. - clarificarea naturii relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea infractiunii. Cunoasterea personalitatii martorilor. Presupune obtinerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregatirea si ocupatia, la natura eventualelor relatii cu persoanele antrenate in savarsirea infractiunii. Elemente tactice aplicate in pregatirea ascultarii martorilor. Aceasta pregatire sub raport tactic criminalistic se va face in functie de obiectivele anchetei si activitatile destinate solutionarii lor. 33.Reguli tactice aplicate in ascultarea martorilor. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului. Etapa identificarii martorului in care o includem si pe aceea a depunerii juramantului,consta potrivit prevederilor art.84 C.proc.pen., in intrebarea acestuia despre nume, prenume, etate, domiciliu(eventual resedinta, daca este cazul) si ocupatie.Daca exista vreo indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.In continuare martorul mai este intrebat daca este sot sau ruda cu vreuna din parti si in ce raporturi se afla cu acestea,precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.Inainte de ascultare martorul depune juramantul,dupa aceea i se pune in vedere ca daca nu va spune adevarul savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.Organul judiciar este obligat sa se conduca dupa cateva reguli tactice proprii debutului audierii,absolut necesare crearii unui climat psihologic adecvat obtinerii de declaratii complete si sincere: a) primirea martorului intr-o maniera corecta,civilizata care trebuie sa fie prezenta inca din momentul asteptarii pana in momentul audierii propriu-zise. b) Crearea unui cadru de ascultare sobru caracterizat de seriozitate lipsit de factori stresanti, care pot distrage atentia martorului. c) Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator astfel incat sa fie redusa incordarea,nelinistea fireasca a martorului. Conduita tactica din momentul relatarii libere a martorului. Relatarea libera prezinta un anumit avantaj fata de declaratiile obtinute pe cale interogativa datorita spontaneitatii sale ,faptele fiind prezentate asa cum au fost percepute de catre martor. Conduita magistratului, a anchetatorului se va ghida dupa urmatoarele reguli: -ascultarea martorului cu rabdare si calm,fara a fi intrerupt; -evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica; -ajutarea cu tact a martorului; -daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la subiectul relatarii,organul judiciar trebuie sa intervina cu suficienta fermitate dar civilizat; -organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative.

23

34. Particulariti ale psihologiei victimei Particulariti i categorii de recepie senzorial ale persoanei vtmate: primul moment al formrii declaraiilor victimei l repr recepia, ca rezultan psihologic a percepiei sale senzoriale, n momentul n care e supus unei agresiuni. n legtur cu recepia auditiv amintim c omul e capabil s perceap dintr-o infinitate de nuane, o multitudine de fenomene sonore ce nsoesc obligatoriu sau ntampltor svarirea unei infraciuni. Persoana vtmat trebuie s redea cuvintele, expresiile, modul de a vb al agresorului. Este important determinarea urmtoareloe mprejurri: - dinstana dintre sursa sonor i organul receptor, apreciat n funcie de intensitatea undelor sonore ( doar atunci cand fenomele sonore sunt familiare persoanei vtmate) - direcia de propagare a fenomenelor sonore poate avea caracter de certitudine cand e ntemeiat nu doar pe senzaii auditive, ci i vizuale. - determinarea fenomenelor acustice sau chiar identificarea lor . Din cauza experienei accumulate omul nu percepe pur i simplu sunete, ci acestea sunt nsoite de nelegerea lor; mai ales timbrul sunetului care-I confer character individual este o nsuire caracteristic unei anumite personae, obiect, fenomen. n legtur cu recepia vizual: ochiul expus la ntuneric, supus cateva momente luminii mai intense i reduce capacitatea de adaptare. Dac exist disfuncionaliti n modul de concentrare a receptorilor vizuali, n diferite zone ale retinei, apar probleme n distingerea culorilor : acromatopsie total sau discromatopsii ( daltonism). Mai pot aprea urmtoarele probleme: - imaginile consecutive, constand n persistarea lor dup ce stimulul ncepe s actioneze, n culori normale sau inversate - contrastul simultan, n care un obiect cenuiu pare mai alb pe un fond negru decat pe un fond alb, iar pe un fond cromatic tinde s ia nuana culorii complementare fondului. n legtur cu recepia cutanat: exiist 3 categorii de senzaii cu mecanisme senzoriale diferite: - senzaiile tactile ( de atingere, presiune), provocate de deformarea local a pielii, viteza acestei deformri determin intensitatea senzaiei tactile - senzaiile termice de cald i rece, care se manifest sub aciunea unui stimul cu o temperatur mai mare, mai mic decat temperature pielii. Stimularea poate avea loc i de la distan pe calea schimbului termic radiant. - senzaiile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens care duce la vtmarea esutului, a terminaiilor nervoase din piele n legtur cu recepia olfactiv : ea este rezultatul stimulrii receptorilor olfactivi de ctre anumite substane care se gsesc n stare gazoas sau sub form de vapori, receptori situai n membrana mucoas a cavitii nazale. Relativitatea recepiei olfactive poate fi ntalnit in urm situaii: - nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului (ex. n cazul tentativelor de omor svarite prin introducerea treptat n ncperea unde se afl victima a gazului toxic, din cauza acomodrii cel vtmat nu va percepe mirosul caracteristical substanei) - stabilirea direciei din care ar fi provenit mirosul . Dac persoana vtmat indic i derecia din care au provenit mirosurile, trebuie s se in seama de condiiile atmosferice, de direcia curenilor de aer care au purtat mirosul respectiv. Alt categorie de senzaii: - senzaiile interne i organice ( sete, grea, foame) - senzaiile kinestezice sau de micare ( poziia membrelor) - senzaiile de echilibru, care reflect modificrile poziiei corpului n raport de centrul lui de greutate, de poziia i direcia micrii capului

24

Factori de distorsiune obiectivi i subiectivi- ai recepiei senzoriale a victimei: 1. Factori de natur obiectiv: - condiiile de iluminare n care are loc percepia vizual influeneaz puternic vizibilitatea nsuirilor obiectelor, n special a culorii acetora. - condiiile meteorologice sunt factorii care pot optimiza, dar mai ale sperturba procesul perceptive. - distana mare i diversele obstacole: interpuse ntre persoana vatmat i obiectul observaiei sale, i ngreuneaz procesul perceptiv, reducandu-i vizibilitatea, aprand erori n procesul auditiv din cauza ecourilor sau reverberaiilor produse de obstacole. - existena unor surse sonore poate bruia percepia auditiv - durata percepiei , respective intervalul de timp n care e posibil percepia. - disimularea nfirii, poate denature grav declaraiile persoanei vtmate, deoarece autorul infracuinii apeleaz la deghizri, caut s atrag atenia acionand cu rapiditate, folosind diverse metode care s ngreuneze identificarea sa. - complexitatea fenomenului perceput face dificil percepia i memorarea lui. 2. Factori de natur subiectiv: sunt determinai de particularitile psiho-fiziologice i de personalitate ale persoanaei vtmate, fie c efectul lor e vremelnic sau de durat. - calitatea organelor de sim: orice defeciune a lor afectand o parte din posibilitile de percepie, respectiv capacitatea senzorial a persoanei vtmate. - varsta i sexul persoanei vtmate influeneaz percepia n sens pozitiv sau negativ. Femeile manifest fidelitate mai mare n realizarea unei descrieri, sper deosebire de barbai. Brbaii observ mai bine calitile i obiectele i apreciaz mai bine numerele, femeile disting mai bine culorile. - personalitatea i gradul de instruire a individului joac un rol semnificativ n procesul perceptiv, mai ales cand ele sunt mai ridicate sau mai apropiate de specificul faptei la care asist. - temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gandire sunt factori dup care trebuie fcut diferenierea ntre un individ i altul cu privire la capacitatea i modul de a reaciona i de a distinge fapte sau date. - strile de oboseal, i reducerea capacitii perceptive ca urmare a influenei alcoolului, drogurilor, medicamentelor conduc la o scdere a acuitii senzoriale - strile afective au influen inhibitoare asupra procesului perceptive, determinand alterarea sau dezorganizarea acestuia, situaie ntalnit la persoanele care asist la fapte cu character ocant - atenia . calitile ateniei sunt stabilitatea i mobilitatea ei, gradul de concentrare i distribuia ei. Recepia senzotial mai poate fi n funcie de tipul perceptive cruia i aparine persoana vtmat. 34 .1. Tactica audierii propriu-zise a persoanei vtmate Pregtirea n vederea ascultrii victimei. Se are in vedere: - studierea materialului cauzei: stabilirea persoanelor care trebuie ascultate n calitate de parte vtmat, parte civil ori parte responsabil civilmente, a problemelor care vor fi lmurite prin ascultare, cat i a ordinii folosirii lor - cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate, constituie o alt cerin tactic a pregtirii audierii. Organul judiciar trebuie s manifeste o preocupare deosebit pt cunoaterea personalitii i a trsturilor psihice specifice prilor care urmeaz s fie audiate. Datele cu privire la identitatea, pregtirea, profesia, locul de munc, trebuie completate cu cele referitoare la comportarea persoanelor vtmate nainte i dup svarirea infraciunii , la profilul psihologic, la natura eventualelor relaii cu persoanele antrenate n svarirea faptei. - ntocmirea planului de ascultare dac situaia o impune. Vizeaz problemele care urmeaz a fi lmurite prin ascultarea persoanei vtmate, materialul probator care va fi folosit n timpul ascultrii i ordinea n care va fi folosit acesta. Coninutl concret al planului de ascultare difer de la caz la caz. 25

Elaborarea unui plan de audiere va urmri: - condiiile n care prile au luat cunotin despre faptele sau mprejurrile cu privire la care sunt ascultate; poziia prii vtmate ori a prii civile fa de celelalte pri, interesul lor de a declara ntr-un anumit fel; natura i valoarea probelor ce urmeaz a fi folosite n ascultare Tactica audierii n faza relatrii libere - verificarea identitii reprezint primul monent al audierii propriu-zise. Dup ce organul judiciar sa edificat cu privire la identitatea persoanei vtmate, i aduce la cunotin faptele i mprejurrile n legtur cu care va fi ascultat, inclusiv posibilitatea de a se constitui parte vtmat, parte civil n proces, de a renuna la acest drept conferit de lege i de a fi ascultat n calitate de martor. - conduita tactic n momentul ascultrii libere. Relatarea liber sau spontan ncepe prin adresarea unei ntrebri de ordin general, menite s ofere posibilitatea persoanei vtmate s declare tot ce tie cu privire la faptele i mprejurrile pt a cror lmurire este ascultat. Regulile principale: - ascultarea persoanei vtmate cu rabdare i calm, fr a fi ntreruptz, chiar dac aceasta relateaz faptele cu lux de amnunte, unele fr semnificaie pt clarificarea cauzei. - evitarea oricrui gest, reacie, mim sau expresie, mai ales de nemulumire, ironic, prin care se aprob sau se resping declaraiile persoanei vtmate, evitarea apostrofrii sau oricror aprecieri cu privire la posibilitile sale de a percepe, de a memora sau reproduce faptele cu privire la care e ascultat. - ajutarea ei cu mult tact, fr a o sugestiona sub nicio form dac nivelul intelectual, cultural, mpiedic persoana vtmat s fac o relatare liber cat de cat coerent. - n timpul ralatrii libere, organul judiciar i va nota aspectele semnificative, cat i eventualele contraziceri sau neclariti n expunere. Sub raport tactic criminalistic, relatarea spontan prezint urm avantaje: - pers vtmat poate relata mprejurri necunoscute de organul de urmrire penal pan la acea dat - pot aprea date din care s rezulte svarirea altor fapte penale de ctre nvinuit sau inculpat - organul de urmrire penal are posibilitatea s studieze modul n care victima i formuleaz declaraiile sub aspectul veridicitii - pot fi aveluate sinceritatea, bun-credina victimei, dar i dorina de rzbunare - conduita tactic n momentul formulrii de ntrebri. Ultima etap, nu are caracter obligatoriu. Adresarea de ntrebri devine obligatorie n ipoteza victimelor asupra crora exist suspiciuni cu privire la sinceritatea lor, respectiv la buna-credin. - ntrebrile de completare sunt necesare n cazurile n care persoana vtmat relateaz mai puin decat ceea ce a perceput n mod real. - ntrebrile de precizare vizeaz acele aspecte la care persoana vtmat s-a referit, dar lipsa de claritate impune unele unele detalieri - ntrebrile ajuttoare sunt destinate reactivrii memoriei i nlturrii denaturrilor de genul substituirilor sau transformrilor. Procedeul tactic l constituie reamintirea prin asociaia de idei, ndeosebi asociaia prin contiguitate, care repr acele legturi dintre obiecte i fenemene, caracterizate prin simultatneitatea producerii lor n timp i n spaiu. - ntrebrile de control destinate verificrii unor afirmaii sub raportul exectitii i veridicitii. Verific poziia de fidelitate sau nesinceritate pe care o adopt persoana vtmat. Ascultarea rspunsurilor la ntrebri presupune respectarea unor reguli: - ascultarea victimei cu atenie i seriozitate, evitandu-se gesturile de enervare, expresiile ori gesturile de aprobare sau dezaprobare - evitarea reaciilor brute la contradicii , incoerente, stri de agitaie, fr exteriorizarea surpinderii sau nemulumirii anchetatorului - observarea cu atenie, dar fr ostentaie, a modului n care reacioneaz persoana vtmat la ntrebri asociate cu posili indici de nesinceritate 26

d) verficarea i aprecierea declaraiilor persoanei vtmate. Se face prin compararea declaraiilor persoanei vtmate cu celelalte mijloace de prob administrate n cauz, cat i prin efectuarea unor activiti de urmrire penal: ascultarea martorilor, nvinuiilor, confruntrile, constatrile tehnicotiinifice ori expertizele, etc. 35. Particulariti ale psihologiei nvinuitului / inculaptului n momentul anchetei nvinuitul este persoana stabilit deseori dintr-un cerc de suspeci, fa de care se efectueaz urmrirea penal, cat timp nu a fost pus n micare aciunea penal mpotriva sa. O dat pus n micare aciunea penal, nvinuitul capt calitatea de inculpat. Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cateva caracteristici care trebuie cunoscute, mai ales pt contracararea ncercrilor de inducere n eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare, minciun sau prin folosirea lator mijloace prin care acesta consider c poate evita tragerea la rspundere penal. Depistarea prezenei strii de emoie, poate dezvlui dezacordul dintre cele afirmate i cele petrecute n realitate, dintre adevr i minciun. Tensiunea psihic a nvinuitului sau inculpatului e mulat mai mare decat a celorlalte persoane. Strilor emoionale le sunt specifice o serie de manifestri viscerale i somatice, cela mai importante fiind: - accelerarea i dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea emisiei vocale(rguire), scderea salivaiei - creterea presiunii sangiune i accelerarea btilor inimii, nsoite de fenemene vasodilatorii( congestionare) sau vasoconstrictorii (paloare) - contractarea muchilor scheletici , crispare - schimbarea mimicii i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus frecvent n micri i gesturi , ntr-o conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului. - modificarea timpului de reacie sau de laten, caracterizat prin ntarzierea rspunsului la ntrebri care conin cuvinte critice, ntarzieri care pot ajunge la circa 4 secunde, fa de timpul n care se rspunde la ntrebrile necritice. Incercrile de simulare sau disimulare. Contureaz a 2-a grup de pb psihologice alturi de emoii, tipice momentului interogatoriului. Dintre modurile de simulare (contrafacere) i disimulare( ascundere), nvinuiii / inculpaii apeleaz la: - refuzul de a vb sau de a recunote faptele care li se imput - invocarea imposibilitii de a-i aduce aminte - prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie inventate n momentul audierii - recunoaterea unor fapte minore, n scoplu disimulrii celor importante - motivarea faptului c svarerea infraciunii e consecina provocrii sau a unui moment de rtcire - simularea nebuniei sau a tulburrii funciilor unor organe de sim - ncercri de sinucidere sau de automutilare 35.1. Trsturi de personalitate care trebuie s definesc profilul psihologic al magistratului sau anchetatorului. Pe tot parcursul investigrii unei fapte penale, anchetatorul e obligat s dea dovad de corectitudine, rbdare, demnitate, nelegere. El trebuie s aibe puterea s recunoasc i s-i controleze anumite trsturi ale personalitii de natur s repercuteze negativ asupra cercetrilor, cum ar fi: nervozitatea, superficialitatea, duritatea, tendina de exagerare, etc. n cazul investigaiilor penale succesul poate depinde de efectul Galatea i efectul Pygmalion. - efectul Galatea e consecina ncrederii n sine, a organizrii, a depirii propriilor limite prin cunoaterea lor, pt a obine o productivitate mai mare n profesie 27

- efectul Pygmalion este i el consecina echilibrului ntre preteniile pe care le avem de la alii si pe care alii le au de la noi. Dintre calitile care se cer persoanei chemate s participe la nfpuirea justiiei, amintim: creativitatea n gandire, n sensul evitrii schemelor fixe - capacitatea de prelucrare cu obiectivitate i sim critic a tuturor datelor, informaiilor obinute n timpul urmririi penale - capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu persoana ascultat, ceea ce presupune stpanirea legilor permisivitii - evitarea exegerrilor n interpretarea declaraiilor sau a poziiei adoptate de persoana ascultat n calitate de nvinuit - controlarea sentimentelor de simpatie / antipatie fa de cel ascultat n calitate de nvinuit / inculpat. A) e important capacitatea de evitare a deformrii profesionale care poate conduce la exagerri n interpretarea declaraiilor i a atitudinii unor persoane de buna-credin care se manifest ntr-un mod aparent suspect, din cauza tensiunii psihice B) controlarea sentimentelor de simpatie / antipatie fa de nvinuit / inculpat C) apelarea la elemente de permisivitate, prin care se nelege accepatrea unui indivit de a fi studiat psihologic de catre interlocutorul su. 36. Pregtirea ascultrii nvinuitului / inculpatului Presupune: a) studierea materialelor sau datelor existente n cauz presupune cunoaterea datelor referitoare la modul i mprejurrile n care s-a svarit fapta, la probele existente n acel monet la dosar, la participani, la persoana vtmat etc, date care urmeaz s fie completate, confirmate sau verificate i prin declaraiile nvinuitului / inculapturlui. Se efectueaz cu maxim urgen i operativitate. b) cunoaterea personalitii nvinuitului / inculaptului: - trsturile psihice ale personalitii : caracterul, trstur psihic care definete manifestrile de conduit cu semnificaie moral pozitiv (sinceritate, corectitudine, demnitate, etc), temperamentul , trstur care determin diferenierea psihic a indivizilor n funcie de capacitatea energetic i dinamic a compotamentului : tipul coleric, tipul sangiunic, tipul felgamtic, tipul melancolic; aptitudinile, unele avand un sens general iar altele un sens special - factorii care au influenat sau condiionat evoluia somato- psihic i social a nvinuitului sau inculpatului: - mediul familial sau social n care a evoluat i s-a format: colile urmate, locul unde i-a satisfcut serviciul militar - cercul de prieteni - nivelul de inteligen, slbiciunile, pasiunile sau viciile, etc. - evetuale antecedente penale, raporturile cu ali participani la svarirea infraciunii sau cu victima c) organizarea modului de desfurare a ascultrii conine versiunile, problemele de clarificat, metodele tactice folosite. Presupune: - stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaz a fi clarificate cu ocazia ascultrii, precum i a datelor care trebuie verificate cu acest prilej - pregtirea materialului probator care urmeaz s fie folosit n timpul ascultrii (fotografii etc) - determinarea ordinii n care se va face ascultarea. Dac n cauz sunt mai muli nvinuii/inculpai, la nceput vor fi ascultai cei care dein mai multe date sau cei care fac declaraii sincere i complete. Uneori, se impune asculatrea mai ntai a martorilor, prioritate avand martorii oculari. Mai pot fi obinute date i prin efectuarea de expertize judiciare. - stabilirea modalitaii de citare, a datei orei locului n care ei urmeaz s fie prezeni n vederea ascultrii. Ordinea i modalitatea de citare trebuie concepute ncat s se evite contactul ntre diversele persoane interesate n cauz. 28

d) planificarea ascultrii. Finalizarea pregtirii ascultrii se va ma terializa prin ntocmirea unui plan de ascultare, pt fiecare nvinuit sau inculpat n parte. Acesta conine problemele de clarificat i succesiunea lor de abordare, ntrebrile de fond sau de amnunt, la care va trebui s rspund cel audiat. Planul trebuie s aibe un caracter flexibil, putand fi adaptat, modificat sau s se formuleze ntrebri noi. Dac ntocmirea unui plan e necesar n cazurile dificile, elaborarea unei schie de plan se impune i n cazurile simple, aspect de natur s serveasc la urgentarea soluionrii cauzei. 37. Tactica ascultrii nvinuitului / inculpatului Asculatrea nv/inc se realizeaz n 3 etape (identificare, ascultare liber, punerea de ntrebri), urmare de consemnarea declaraiilor. Presupune: a) crearea unei atmosfere favorabile ascultrii i stabilirii contactului psihologic cu suspectul, devenit nvinuit sau inculpat. Asculatrea trebuie s se desfoare n prezena aprtorului , ntr-un cadru sobru, lipsit de elemente care pot distrage atenia sau determina inutil apariia unui sentiment de team. B) adopatrea de ctre magistrat sau de ctre poliist a unei atitudini demne, n raport de autoritatea pe care o reprezint. Organul judiciar va impune ascultrii o atmosfer de seriozitate i calm, lipsit de arogan, de duritate etc. c) crearea unei atmosfere propice confesiunii, mrturisirii din momentul primului contact cu cel anchetat. Cel care efectueaz ascultarea are o atitudine pozitiv. Urmeaz verificarea identitii nvinuitului sau inculpatului, care const n ntrebarea acestuia cu privire la nume, prenume, porecl, data i locul naterii, numele i prenumele prinilor, cetenia, studiile, etc. Dup verificarea identitii i introducerea n atmosfer, celui ascultat i se aduce la cunotin fapta care formeaz obiectul cauzei i i se pune n vedere s declare tot ce stie cu privire la fapt i la nvinuirea care i se aduce. 37.1. Ascultarea n faza relatrii libere Dup ce se aduce la cunotin obiectul cauzei i al ascultrii, nvinuitul sau inculpatul va fi lasat s fac o relatare liber, cerandu-i-se s dea i o declaraie scris personal, cu privire la nvinuirea care i se aduce. Reguli tactice: - fiecare nvinuit / inculpat e ascultat separat, fr ca de fa s fie ali nv / inc, dac exist mai multi; - nvinuitul / inculpatul trebuie lsat s declare liber tot ce tie n cauz.el nu va fi ntrerupt pna la terminarea relatrii, chiar dac se constat ce e nesincer - ascultarea nu poate ncepe cu citarea sau reamintirea unor eventuale declaraii date anterios - nvinuitul / inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraie scris mai nainte, dar se poate servi de nsemnri asupra unor amnunte - nu se va admite folosirea de violene, aminri sau alte mijloace de constrangere, probe, n scopul de a obine declaraii Conduita organului judiciar : - va fi impus o atmosfer de calm i rbdare, evitandu-se ntreruperile sau interveniile inutile - va fi urmrit cu atenie comportamentul celui ascultat, privirea sa i modul n care ea penduleaz de la anchetator n alt direcie, pt sesizarea strilor de nelinite, a ncercrilor de disimulare - vor fi evitate, pe ntreaga durat a ascultrii, expresiile, gesturile de suprare, de nemulumire, ntreaga sa atitudine trebuind s se caracterizeze prin reinere i impasibilitate Avantajele relatrii libere: - posibilitatea cunoterii, verificrii cu exactitate a modului n care s-a svarit infraciunea i a mobilului ei, n ipoteza unor declaraii sincere i complete - obinerea de date despre faptele i mprejurrile cauzei, despre participani , date pe care organul judiciar nu le deinea - posibilitatea studierii i cunoaterii nvinuitului sau a inculpatului, a poziiei ei fa de fapta comis, chiar n ipoteza unor declaraii nesincere. 29

nc din faza relatrii libere, nvinuitul poate fi condiionat s fac declaraii sincere. Fiind lsat s relateze liber, el ne poate transmite informaii pe cale nonverbal, care pot ntri sau contrazice informaiile verbale. 37.2. Adresarea de ntrebri . formularea ntrebrilor repr ultima etap activ a audierii, fiind socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau inculpatului. Dup ce nv/ inc a fcut declaraia, i se pot pune ntrebri cu privire la fapta care formeaz obiectul cauzei i la nvinuirea care i se aduce. El e ntrebat cu privire la probele pe care nelege s le propun, aspect de maxim importan pe linia asigurrii dreptului la aprare. Tactica formulrii de ntrebri e n funcie de declaraiile fcute anterior de nv / inc, de caracterul lor sincer i complet. Poziia unui nvinuit / inculpat cu privire la nvinuirea adus, poate lua urm forme: - recunoaterea sincer i complet a faptelor i a nvinuirii aduse - respingerea nvinuirii i probarea lipsei lor de temeinicie - disimularea adevrului prin recunoaterea de fapte, unele cu caracter penal, ns minore, avand sau nu legtur cu cauza cercetat - refuzul de a face declaraii, respingerea acestora sau prezentarea de probe i alibiuri false. Obiective vizate n funcie de poziia adoptat de nv/inc: a) n situaia primelor 2 variante menionate mai sus, sunt necesare ntrebri cu caracter de verificare, clarificare si completare, ori de precizare b) n ultimele 2 ipoteze, pe lang ntrebrile de verificare sau de clarificare, se va pune accentul pe ntrebri de completare, de detaliu, care vor servi la stabilirea integral a devrului i la dovedirea declaraiilor mincinoase. Clasificarea ntrebrilor se face dup: a) dup caracterul lor neneral , pot fi ntrebri de control, de precizare, de completare sau ajuttoare. b) dup specificul problemelor urmrite : ntrebri cu caracter general, referitoare la faptele sau mprejurrile cauzei, privite n totalitatea lor; ntrebri problem, care vizeaz aspectele concrete ale cauzei; ntrebri de detaliu, avand scop completarea , precizarea , controlul. ntrebrile vor fi formulate ntr-un mod clar, precis, concis, folosindu-se o terminologie adecvat persoanei ascultate. Vor fi evitate ntrebrile sugestive. 37.3. Modalitati si procedee tactice de interogare Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaza la pozitia invinuitului/inculpatului fata de invinuirea adusa, de incercarile de disimulare si de structura sa psihica. - in ipoteza recunoasterii, a unor declaratii sincere si complete nu se pun probleme tactice deosebite, intrebarile vizand unele precizari sau concluzii - in cazul refuzului de a face declaratii, al declaratiilor incomplete sau nesincere reguli tactice diversificate In cazul refuzului de aface declaratii organul judiciar va cauta sa afle motivul refuzarii. Pot aparea situatii in care cel ascultat are o lacuna de memorie, astfel vor fi puse intrebari de natura sa-i reactiveze memoria sau intrebari de control si verificare a exactitatii relatarii dar care sa nu-l deruteze pe cel ascultat. In situatia declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuirii ori a persistarii in refuzul de a face declaratia tactica ascultarea are un caracter mai complex. Se adauga si revenirea asupra declaratiilor date anterior. Procedee tactice de ascultare pot fi urmatoarele: - tactica ascultarii repetate utilizata in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si mincinoase - tactica ascultarii incrucisate interogarea invinuitului de 2 sau mai multe persoane in acelasi timp - tactica intalnirilor surpriza folosita in momentele psihice de o anumita tensiune - tactica complexului de vinovatie consta in alternarea unor intrebari neutre ca intrebari referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate In aplicarea acestor procedee tactice se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente clasice: 30

- folosirea contradictiilor din proprie declaratie - prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba obtinute in timpul cercetarilor din care rezulta indubitabil temeinicia invinuirii. Procedeele tactice se impart in 2 mari categorii: - procedeul ascultarii progresive invinuitului/inculpatului i se prezinta gradat probele sau datele privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in posesia anchetatorilor si terminand cu cele la care nu se asteapta sa fie detinute de organul judiciar. - procedeul ascultarii frontale prezentarea inca din primul moment pe neasteptate a probelor celor mai importante din care rezulta cu clasitate vinovatia celui ascultat. Nu este recomandabil sa se faca inainte de relatarea libera a invinuitului/inculpatului si fara o prealabila verificare a exactitatii tuturor datelor care stau la baza invinuirii. 38. Organizarea i desfurarea testrii la poligraf Se face n 3 etape: 1. pregtirea testrii: necesit studierea materialului cauzei i cunoaterea personalitii celui supus la test. Este absolut necesar un examen medical, una dintre condiiile testrii fiind integritatea psihic i fizic. O alt condiie e ca persoana care urmeaz a fi examinat s nu fi fost supus anterior unor interogri ndelungate. Testarea se face decat cu consimmantul scris al persoanei care urmeaz a fi interogate. Dialogul pre-test e o etap intermediar ntre pregtirea i testarea propriu zis a celui testat; i se dau explicaii referitor la principiul de funcionare a aparatului, la drepturile pe care le au; i se face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinrii. Subiectul trebuie s stea relaxat, s rspund la ntrebri cu da i nu. Subiectul e instalat la poligraf. E verificat funcionarea instalaiei. 2 . testarea propriu-zis: formularea de ntrebri scurte, clare i concise. Testele conin: - ntrebri scute pt linitea subiectului - ntrebri de control pt stabilirea rspunsurilor afirmative i negative sincere - ntrebri cu coninut afectogen referitor direct la fapt, la mprejurrile cauzei cercetate (10 ntrebri) ntrebrile pot fi aduse la cunotina celui examinat, dar nu n ordinea n care vor fi adresate. 3. interpretarea diagramei se efctueaz pe baza comparrii caracteristicilor de traseu ale rspunsurilor sincere la ntrebri neutre, ca i la rspunsurile nesincere cu caracter de control, cu rspunsurile nesincere la ntrebrile relevante. Cel care examineaz trebuie s dispun de modele de rspunsuri sincere i nesincere, ultimele fiind obinute prin intermediul ]ntreb[rilor de control. Aceste modele vor servi drepr comparaie cu rspunsurile date la ntrebrile relevante. Desfurarea deteciei psihologice n voce sau n scris se face ntr-un mod asemntor, n majoritatea cazurilor rezultatele celor 3 tipuri de testare fiind interpretate simultan. Se asigur astfel un plus de siguran n depistarea elementelor caracteristice de nesinceritate din rspunsurile date la ntrerile cu caracter afectogen. Valoarea probant. Sunt socotite inadmisibile din punct de vedere etico-juridic mijloacele de genul hipnozei, electroocului sau narco-analizei. Din punct de vedere psihologic, actualele nregistrri poligrafice sunt relativ imperfecte pt c exist anumii factori frenatori de natur s influeneze negativ detecia simularii: - nervozitatea excesiv, determinat de frica de a fi banuit pe nedrept sau de a se descoperi o alt vin - strile fiziologice proaste, cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare, infeciilor - deficienele psihice, in specoal debilitatea mintal, nevrozele, psihozele - insensibilitatea emotiv Din perspectiv procesual penal testarea poligraf nu face parte din mijloacele de prob enumerate limitativ in C.P.Pen.

31

39. Deplasarea, intrarea si primele masuri luate la locul perchezitiei Deplasarea. Trebuie facuta cu multa atentie pt. a asigura caracterul imprimat al actiunii. In localitatile mai mari, masina cu care se deplaseaza membrii echipei nu va fi oprita in dreptul intrarii in imobilul in care se va face perchezitia ci la o distanta mai mare. In localitatile mai mici masina va fi orita in fata sediului administratiei de stat, magazine etc. la blocurile cu mai multe etaje liftul va fi oprit cu un etaj mai jos sau mai sus de palierul la care se afla amplasat apartamentul. Inainte de patrundere se vor lua masurile necesare de paza a intrarilor, de inlaturare a oricaror posibilitati de parasire a locului perchezitiei. Intrarea. De regula se suna sau se bate la usa membrii echipei asezandu-se astfel incat prin vizor sau fereastra sa nu se vada decat o persoana. Daca usa nu va fi deschisa pt ca nu se afla nimeni in locuinta atunci organul judiciar va trebui sa se informeze de la vecini, daca sunt sau nu in casa si ce stiu despre el si se va trece la deschiderea usii in prezenta unui vecin sau responsabilului comitetului de .locatari. daca se constata ca este cineva acasa se va trece la fortarea usii dupa ce sa atras atentia asupra acestei masuri precum si asupra calitatii organului care efectueaza perchezitia. Operatia de patrundere la locul perchezitiei se face in prezenta martorilor asistenti si eventual a aparatorului ales. . Pt perchezitiile la locul de munca al persoanei se va apela la sprijinul contucatorilor sau patronilor Primele masuri masuri luate la locul perchezitiei Dupa intrarea la locul perchezitiei cel ce conduce echipa isi va prezenta legitimatia de magistrat sau politist si daca este cazul atorizatia data de procuror. Masuri cu caracter preliminar a) inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat (indeosebi instalatiile ce ar putea fi folosite in vederea distrugerii obiectelor la care se adauga si prevenirea incercarilor de semnalizare in exterior comunicarea cu diveriti complici) b) luarea masurilor de contracarare a oricaror actiuni viclenesti mai ales daca se stie ca pers este inarmata. Trebuie prevenite eventualele incercari de sinucidere c) strangerea tuturor probelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura . Pe care nu o vor parasi pana la sfarsitul perchezitiei. Persoanele prezente in locuinta vor fi legitimate si intrebate in ce caliatete sau scop se afla in aceea incapere (la fel si persoanle care vin dupa inceperea perchezitiei. In cazul unor infractiuni flagrante se poate recurge la o perchezitie corporala. d) Familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat ( persoana la care se face perchezitia va da explicatii cu privire la destinatia fiecarei incaperi la cei ce locuiesc sau le folosesc. Pana la verificara lor efectiva incaperile vor fi incuiate si vor fi luate cheile de la persoana la care se face perchezitia. e) Organizarea perchezitiei propriuzise. Vor fi indicate modalitatile de actiune fiecare membru al echipei primind sarcini exacte. Vor fi confirmate masurile destinate blocarii intrartilor si iesirilor 40. Reguli tactice de efectuare a perchezitiei pr-zise in general a) perchezitia se efectueaza cu minutiozitate, intindere si profunzime cercetarea fiind in functie de natura obiectelor care trebuie descoperite. b) Perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, cercetarea detaliata a fiecari incaperi, pereti mobila etc. se stabileste dinainte in care se face cercetarea pornindu-se de la dreapta sau stanga. Daca la cautare participa mai multe persoane perchezitia se efectueaza la intamplare pornindu-se de la intrare la dreapta si la stanga de-a lungul peretilor si apoi spre centru. Perchezitia poate fi efectuata si in paralel concomitent mai multe incaperi. c) Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate. Dase va observa accentuarea tensiunii emotionale in momentul examinarii unei incaperi , obiect, etc. se va insista asupra locurilor acelea. Observarea se face de catre conducatorul parchetului sau de o persoana cu experienta. d) Perchezitia trebuie efectuata in stricta conformitate cu prevederile legii. Magistratul va lua masurile necesare pt evitarea unor actiuni sau atitudini abusive de gen intimidarea persoanelor 32

perchezitionate, distrugerea sau degradarea unor obiecte etc. perchezitia se desfasoara in liniste evitanduse deranjarea vecinilor seu perturbarea programului de lucru in ipoteza unei perchezitii la locul de munca. Pentru descoperirea ascunzatorilor se va tine cont stabilirea prin masuratori a concordantei din exterior si interior determinarea greutatii normale a unor lucruri depistarea cauzelor imprejurari negative cum ar fi divergente la locul de munca sau de prospetime a culorii peretilor structura modului de construire si de asamblare a meteriei, obiectelor frecvent folosite ca ascunzatori Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei. Potrivit preved art. 105 ci art 103 c proc. Pen. Pentru a fi ridicate cele ce au o legatura cu fapta cercetata a caror detinere este interzisa de lege, obiectele ce pot fi indica cu privire la circumstantele in care a fost savarsita infractiunea 41. Tactica efectuarii perchezitiei corporale. Perchezitia corporala este destinata cautarii de obiecte si inscrisuri aflate asupra unei persoane. Se efectueaza in mai multe imprejurari separat de alte proceduri. Este folosita frecvent si cu ocazia perchezitionarii domiciliului Perchezitia corporala se imparte in perchezitia imbracamintei ; perchezitia corpului Perchezitia preliminara Este destinata preintampinarii unei acctiuni violente a persoanei perchezitionate - dezarmarea acesteia - punera persoanei in imposibilitatea de a reactiona ( va fi asezat cu fata la perete la o distanta de cel putin un metru in functie de inaltimea sa, mainile deasupra capului, sprijinit pe perete si cu picioarele desfacute). Dupa perchezitia preliminara se va trece la verificarea amanuntita a imbracamintii si a corpului la sediul de urmarire penala Perchezitia obiectelor de imbracaminte. Verificarea in parte a fiecarei piese. Dezbracarea este necesara. La imbracaminte se verifica captusala, cusaturile, buzunarele, gulerele. Dca este necesar imbracamikntea poate fi descusuta si se verifica casptusala iar la pantofi talpa. Servietele portofelele si geamantanele vor fi controlate amanuntit atat ele cat si continutul lor. In cercetarea acestor obiecte se vor folosi surse adegvate de lumina aparate de marit, etc. Perchezitia corpului ca atare. Se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionbata. Daca este nevoie se va apela la medic pt verificarea orificiilor naturale iar dupa aceea se va recurge la examenul radiologic. Consemnarea rezultatului perchezitiei persoanei se face atat prin proces verbal cat si prin fixarea lor cu ajutotul fotografiei sau inregistrarii video.ele vor fi insotite si de declaratii luate imediat persoanei 42. Pregatirea si efectuarea prezentarii pentru recunoasterea persoanelor Pregatirea prezentarii pentru recunoastere a)studierea materialului cauzei obiectul prezentarii pt recunoastere, subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca recunoasterea (trebuie sa li se cunoasca posibilitatea de perceptie, fixare si redare) determinarea conditiilor in care a avut loc perceptia. b)ascultarea prealabila. Sunt vizate mai multe obiective - cunoasterea exact a posibilitatilor reale de perceptie, fixarea si redarea ale pers respective - determinarea conditiilor de loc timp si mod de perceptie precum si factorii subiectivi ce ar fi putut influenta procesul de perceptie senzoriala - stabilirea volumului de date referitor la caracteristicilor de identificare pe care persoana le-a perceput si numarat c)organizarea prezentarii pt recunoastere este necesar sa se faca in conditii cat mai apropiate cu cele existente in momentul observarii persoanelor de identificat de catre martori victime etc 33

d)persoana care va fi prezentata pt recunoastere. Trebuie imbracata in aceleasi haine in care a fost observata de martor sau haine asemanatoare daca afost deghizat vor fi folosite aceleasi elemente de deghizaj. Se va alege un grup de persoane in care va fi introdusa persoana de recunoscut. Alegerea celor din grup se va efectua cu respectarea criteriilor de asemanare privind varsta talia etc Daca recunoasterea se face dupa scris sau dupa voce se vor alege persoane din grup si in functie de voce. Niciuna din persoanele schimbate in grup sa nu fie cunoscute de martor Efectuarea prezentarii pentru recunoastere In incapere vor fi invitati mai intai cele 3 persoane alese pt alcatuirea grupului in care va fi in trodusa persoana care urma a fi recunoscuta. In camera vor fi prezenti si martorii asistenti. Persoanele se vor pune in vedere si nu au voie sa vorbeasca sau sa faca semne. In continuare persoana de identificat se va cere sa ocupe un loc in cadrul grupului pt a nu crea suspiciuni. Este invitata apoi persoana care a face recunoasterea care pana atunci a stat in camera alaturata.organul judiciar cere martorului sa examineze persoanele din grup si sa declare daca recunoate pe vreuna din ele. Pe parcursul recunoasterii este interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa-si faca anumite gesturi caare pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Daca martorul nu recunoaste persoana pot fi avute in vedere 2 situatii martorul sau victima a identificat persoana dar a evitat sa declare in momentul recunoasterii informand despre asta ulterior organul judiciar martorul nu a recunoscut pers fie ca nu avut suficiente elemente de identificare pe care sa se bazeze fie in grup a fost introdusa o alta pers decat cea cautata este recomandabil ca martorului sau victimei sa i se indice sa nu devlare imediat ca nu recunoaste pers si sa astepte la scoaterea grupului din incapere. Mai este necesar sa fie avute in vedere urmatoarele reguli pers care urmeaza a fi recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat fiecarei dintre acestia in aceleasi conditii si acelasi grup dar in care isi va schimba locul de fiecare data. Daca sunt mai multe pers care ur,meaza sa fie recunoscute de un singur martor acestea vor fi prezentate pe rand, in grupuri avand fiecare data alta alcatuire. 43. Tactica efectuarii reconstituirii Reconstituirea reprezinta rerpoducerea experimentala a conditiilor existente in momentul savarsirii unei fapte penale in scopul verificarii directe de catre organul judiciar a veridicitatii lor, a posibilitatilor de perceptie precum si al varificarii unor date obtinute prin alte mijloace de proba. Obiectul reconstituirii reproducerea cu caracter experimental fie in intregime fie in parte a faptelor cercetate, a modului si a circumstantelor in caz acestea au fost savarsite inclusiv a conditiilor in care au putut fi recuperate Functiile reconstituirii : - verificarea si parcurgerea unor date privitoare la latura obiectiva si subiectiva a infractiunii prin reproducerea artificiala totala sau partiala a faptei sau imprejurarilor cauzelor desprinderea de concluzii cu privire la declaratiile invinuitului, inculpatului sau martorului si in legatura cu versiunile elaborate in cauza respectiva obtinerea posibila de probe noi Importanta reconstituirii elementul de proba sau simple indicii pot fi tinute ca probe serioase sau inlaturate Principalele categorii de recontituire - reconstituirea destinata veridicitatii declaratiilor martorilor - reconstituirea destinata verificarii posibilitatilor de perceptie - reconstituirea destinata v erificarii posibilitatilor de ssavarsire a anumitor actiuni in condintiile date. Dispunerea reconstituirii poate fi dispusa de organul de urmarire penala sau de instanta daca aceasta considera ca este necesar sa verifice ori sa precizeze o serie de date importante pt solutionarea 34

cauzei si care nu au fost clarificate prin alte mijloace de proba. Poate fi dispusa in orice moment al desfasurarii procesului Organizarea reconstituirii Pe baza unui plan- determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate stabilirea persoanelor participante la reconstituire asigurarea efectuarii reconstituirii in conditiile de loc timo si mod cat mai apropiate de cele in care sa savarsit fapta cercetata cond. de loc chiar la locul faptei cond de timp orele sau intervalul de timp similar celui din momentul savarsirii faptei atmosferice ; iluminare artif sau naturala ; distanta ; particularitatile timpului sau spatiului de comitere a infractiunii ; prezenta unor conditii specifice, zgomot de fond etc. Efectuarea reconstituirii Masuri preliminare alegerea momentului reconstituirii sa nu se repercuteze negativ asupra mersului cercetarilor verificarea prealabila a indeplinirii tuturor conditiilor ce trebuie respectate pt reproducerea cat mai exacta a modului si imprejurarilor in care s-a savarsit fapte verificarea prezentei pers stabilite sa participe la reconstituire verificarea mijloacelor materiale de proba si a mijloacelor tehnico-criminalistice necesar in timpul reconstituirii Corpurile delicte se recomanda sa fie cele originale cu exceptia acelor cutitelor etc. Organul de urmarire penala va explica participantilor actiunile pe care le au de efectuat. Efectuarea reconstituirii propriu zise.trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera calm si sobritate. Reconstituirea nu se va limita la o singura reproducere a faptei fiind necesara o repetare a lor. Ritmul de desfasurare a actiunilor va fi asemanator cu cel in care se presupune ca a avut loc fapta, Fixarea rezultatelor reconstituirii. Consemnarea rezultatelor se face in primul rand in procesul verbal iar in cadrul acesteia se vor evita concluziile sau interpretarile referitor la rezultatele obtinute. Alte mijloace de fixare sunt inregistrarea video si fotografierea, inregistrarea pe banda video magnetica, efectuarea de dosare schite. 44. Principalele probleme, obiect al probatinunii care trebuie clarificate prin investigarea mortii violente a) stabilirea cauzei si natura mortii identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare isi dau concursul medical legist si organul de urmarire penala. Moartea poate fi consecinta unui omor sinucidere accident. b) identificarea locului in care a fost savarsit omorul este cel mai bogat in date si urme cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapte c) stabilirea momentului comiterii infractiunii rezultatele cercetarii trebuie sa conduca la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea si la incadrarea in timp a activitatilor infractionale desfasurate de d) determinarea modului in care a fost savarsit omorul este posibil pe baza interpretarii unor date, e unde se poate ajunge la concluzia unui omor cu cruzime ori pentru a inlesni savarsirea unei alte infractiuni e) identificarea faptuitorului si a altor participanti f) identificarea victimei. Odata stabilita identitatea este posibila determinarea cercului de suspecti ca si incadrarea faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii. In caz de disparitie descoperirea cadavrului g) identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea infractiunii identificarea acestor instrumente vizeaza atat agentul vulnerant care a cauzat moartea victimei cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsiri faptei, patrunderea la fata locului. Aceasta identificare isi gaseste utilitatea si in incadrarea juridica a faptei 35

h)stabilirea mobilului sau scopului infractiunii Prezinta importanta atat in stabilirea faptelor si imprejurimilor cauzei a identificarii autorului cat si in incadrarea juridica a faptei 45. Regului generale aplicate in investigatia omorului. Masuri luate de organelle judiciare sosite mai intai la fata locului in cazul cercetarii mortii violente Regulile generale sunt urmatoarele 1. efectuarea cercetarii omorului de catre echipa complexa( procuror, medic legist lucrator la politie) 2. asigurarea operativitatii printr-o organizare eficienta a cercetarilor acordandu-se prioritate activa si o maxima urgenta : cercetarea la fata locului ; ascultarea imediata a pers care au cunostinte despre fapta savarsita ; dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizei judiciare ; urmarire fara intarziere a pers suspectate 3. cercetarea atenta completa a locului faptei 4. planificarea judicioasa a intregii activitati de urmarire penala, in elaborarea versiunilor urmand sa se tina seama de datele reale, bine verificate ale cazului 5. stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii. 6. asigurarea continuitatii desfasurarii urmari penale, fiind indicat ca echipa ce a efectuat actele premergatoare se desfasoare intreaga cercetare pana la finalizarea cazului. 7. efectuarea cercetarii in stricta conformitate cu prevederile legale procesuale penale si cu aplicarea celor mai adecvate metode tehnico stiintifice si reguli metodologice criminalistice Masurile luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului Pana la sosirea echipei de cercetare trebuie sa : stabileasca faptul daca victima mai este sau nu in viata determine locul savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor. Fixarea tuturor imprejurarilor Identificarea martorilor si retinerea eventualior suspecti Activitati premergatoare intreprinse de echipa de cerecetare pr-zisa identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei in primul rand a autorului efectuarea examenului medico legal stabilirea decesului prevenirea contaminarii scenei crimei cu produse biologice in contextual obligatoriu de conservare a urmelor ascultarea imediata a martorilor oculari sau a pers care au cunostiinte despre fapta, vistima urmarirea operative a persoanelor suspecte 46. Examinarea la fata locului a cadavrului Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca cat mai multe date referitoare la : cauza si natura mortii posibilitatea executarii unui act de autolegare de insasi victima corespondenta intre locul unde a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii data si modul in care s-a savarsit omorul, mijloacele, armele sau instrumentele utilizate Constatearea mortii victimei Principalele semene care servescla dagnosticarea mortii semne precoce : absenta respiratiei, intreruperea activit cardiace si reflexia totala au valoare relativa pt ca pot fi rezultatul unei morti aparente semne semitardive : deshidratarea, rigiditatea cadaverica, instalarea petelor cadaverice, au importanta in stabilirea cauzei si datei mortii, inclusiv pozitia cadavrului dupa instalarea mortii 36

semne terdive aparitia fenomenului de putrefactie, a celor de mumifiere, adipoceoza, congelare semne care depind de timpul scurs de la data decesului se de conditiile in care s-a aflat cadavrul Examinarea pr-zisa a cadavrului Dupa constatarea mortii medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului. Examinarea cadavrului presupune 2 faze : faza statica, faza dinamica In faza statica se determina : locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmele si obiectele din jurul sau, distanta pana la acestea, sexul, talia, varsta aprox a victimei pozitia corpului privit in ansamblul sau precum si pozitia membrelor si a corpului In faza dinamica se examineaza imbracamintea si incaltamintea cadavrului si urmele si petele existente pe acestea corpul cadavrului : se porneste de la elemente generale( constitutie fizica, culoarea pielii) dupa caz se trece la examinarea amanuntita a capului, gatului regiunii toracelui, abdomenului, regiunii dorsale, membre etc. leziunile vizibile vor fi descrise ca pozitie, forma si marime la fel si fiecare urma ce ar putea avea o legatura cu omuciderea. Mainile si unghiile- in depozitul subunghial se pot gasi celule epiteliale, urme de sange, fragmente de fire de par.etc Orificiile naturale sunt verificate cu atentie(ex in gura se pot descoperi materiale folosite pt a impiedica victima sa strige) Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari in pozitia cadvrului In cazul semnelor precoce reactiile pupilei la unele substante chimice care se produc in limita de 4 h de la deces in cazul atropimei sau a 6 ore in cazul policormiei. Contractarea locala a vaselor de sange la adrenalina se produce in cel mult 24 de h de la deces. In cazul semnelor semitardive - pierderea de caldura se face in general cu un grad pe ora cadavrul ajungand la mediului ambient in aprox 20 de ore. - rigiditatea cadaverica se instaleaza incepand cu muschii maxilarului inferior si coboara treptat spre membrele inferioare dupa caz cunoscand o rezolutie in acelasi sens, intreg ciclul fiind cuprins intre 2 26 de ore de la deces - lividitatile cadaverice : apar dupa cca 5 h, sunt maxime dupa cca 10-15 h si nu se mai modifica prin schimbarea pozitiei cadavrului dupa aprox 12 h. - aparitia lividitatilor la gat racirea si rigiditatea articulatiei maxilarului se face la 3-4 h - aparitia petei negre aprox 6 h - confluenta lividitatii pe suprafete mari, rigiditatea intregii musculaturi scheletice 8-19 h - persistenta la presiune a lividitatii si modificarea pozitiei la aprox 12 h 47. Elaborarea versiunilor de urmarire penala in elaborarea versiunilor cu privire la persoana autorului, la mobilul sau scopul omorului procurorul trebuie sa se raporteze la 2 categorii de date a) date obtinute din cercetarea la fata locului si din examinarea cadavrului pot fi desprinse concluzii referitor la persoana autorului, la faptul ca acesta stia topografia locului la mobilul faptei cunoasterea victimei => se poate stabili activitatea victimei in momentul premergator agresiunii dupa cum era imbracata sau dupa starea unor obiecte casnice sau de raport victima agresor, il cunostea i sa permis accesul in casa. b) date rezultate din ascultatrea martorilor, a rudelor, din investigatii privitoare la victima. Astfel pot fi cunoscute obiceiurile, pasiunile victimei. Formularea ipotezei ca un omor a fost facut de un bolnav psihic este dat de multitudinea si gravitatea leziunilor, de de uciderea mai multor persoana etc Verificarea versiunilor : 37

Activitate obligatorie. Versiunile sunt verificate cincomitent, indiferent de gradul lor de verosmilitate, pana la eliminarea celor nonconforme cu realitatea 48.Evaluari de tip profiling in cazul cercetarii omorului. Importanta evaluarilor de tip profiling pentru investigatiile penale.In statele cu sisteme judiciare moderne,in primul rand in Statele Unite, a devenit frecventa pentru solutionarea multor cauze penale, in special omucideri,investigatie realizata de specialisti denumiti profiler,pentru determinarea profilului personalitatii sau psihologiei infractorilor.Unii dintre profileri nu au pregatire strict in psihologie,fiind oameni de stiinta din domeniul criminalisticii, negociatori in probleme de ostatici,sau profesori ;oricum toti acestia au studiat si studiaza psihologie,criminalistica,criminologie sau sociologie. Rolul profiler-ilor criminalisti este acela de a-i ajuta pe investigatori sa raspunda la intrebarea : cine a savarsit infractiunea ?. Pentru un profiler este evident faptul ca toti indivizii sunt sclavii propriului profil psihologic,ceea ce conduce la moduri de operare care se constituie in adevarate semnaturi ale indivizilor care au comis infractiunea.Un alt rol al profiler-ului in curtile cu juri, americane este legat de alegerea membrilor juriului unii dintre jurati putand fi indepartati din cauza afinitatilor de personalitate pe care le au cu cel judecat. Profiling-ul geografic.In cadrul lui sunt folosite fotografii aeriene,numere de inmatriculare a autovehiculelor,date referitoare la plata impozitelor si alte tipuri de dovezi care incearca sa localizeze infractorul intr-o anumita zona geografica si stict de personalitatea sa. In profiling-ul geografic sunt folosite din ce in ce mai mule datele obtinute pe baza studiilor ADN,care pot plasa indivizii in grupuri de populatie distincte,cu localizare geografica certa. 49. Primele masuri luate in vederea investigarii furtului si talhariei a)constatarea infractiunii fllagrante. In ipoteza descoperirii furtului sau talhariei in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire(ex din piete, din magazine). Autorul este retinut si identificat, persoana vatamata asculta imediat ca si martorii oculari/ autorul va fi perchezitionaty si interogat. De asemenea va fi cercetat locul faptei. b)cercetarea la fata locului act procedural indispensabil in cercetarea infractiunilor de furt si talharie prin aceasta cercetare pot fi obtinute date cu privire la mob ilul si mijloacele folosite in savarsirea faptei, nr de persoane si timpul in care sa operat et. Vor fi descoperite fixate si ridicate urme lasate de persoana infractorului. Pot fi desprinse date cu privire la numite deprinderi profesionale al faptuitorului gradul de specializare. Atentie deosebita se va acorda obiectelor pierdute sau abandonate de autor. Nu trebuie neglijate explorarea urmelor olfactive cu caini de urmarire urme biologice etc. Din interpretatarea urmelor se pot trage concluzii privind modul de operare. c) ascultarea persoanei vatamate. Vizeaza 2 obiective - obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase - in cazul talhariei victima va furniza date despre faptuitor si despre modul de operare d) audierea martorilor va avea drept scop stabilirea imprejurimilor care au fost percepute direct in momentul savarsirii lor ca si identificarea autorului. Daca exista martori oculari se va proceda la prezentarea pt recunoastere. Unii martori pot percepe direct episoade infractionale savarsite de autor pe care l-au surprins asupra faptului in timp ce afla daca au vazut bunurile sustrase de faptuitor la alte pers sau le-au cumparat chiar ei.

38

50. Directii metodologice generale ale investigatiei in infractiuni din domeniul afacerilor. Orice investigatie in acet domeniu presupune adaptarea unor principii si initierea in acte de investigatie cunoscute din materia investigara infractiunea impotriva patrimoniului. -cunoasterea starii de fapt si evaluarea prejudicilor in momentul semnalarii sau descoperirei faptei -ridicarea de obiecte si inscrisuri ,perchezitia -dispunerea expertizelor judiciare -in ascultarea invinuitului ,inculpatului se va urmarii stabilirea circumstantelor,descifrarea si natura manevrelor frauduloase. -Cunoasterea cadrului normativ in domeniu -Cunoasterea specificului ,activitatea economico-financiara,unde din cunostiintele esentiale sunt: -structura si organizarea administrative a societatii,ag. ec. cu capital de stat,privat sau mixt,regimul investitilor , -modul in care este tinuta evidenta contabila,mijloacele si operatiunile de mase ,registrele contabile,bilanturi,inventar. -organizarea servicala intr-o banca,oficiu de schimb valutar. -modalitatile de efectuare a schimburilor monetar international,traficul de marfuri ,asigurari,transport de marfuri -stabilirea exacta a faptei si imprejurarilor cauzei. Pentru stabilirea cauzei sunt capitale identificarea mijloacelor folosite de delincvent,studiera si reconstituirea manevrelor folosite. Este necesar sa se faca apel la fisierele document ale inclusive prin cooperarea cu oraganisme internationale specializate. 51. Principalele aspecte .obiect al probatiunii,care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor de munca: a) stabilirea cauzei accidentului cauzele se impart in-cauze de natura tehnica(funhctionarea defectuoasa a instalatilor si utilajelor) -cauze de natura organizatorica(neglujenta in procesul de producere) b) determinarea imprejurarilor in care a avut loc accidental Pe baza lor se face incadradrea juridica . c) determinarea consecintelor accidentului la care se adauga existenta unui raport de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea persoanelor responsabile si rezultatul produs. Dstabilirea prevederilor legale care au fost incalcate-norme ale protectiei muncii care au fost inculcate ori alte norme prin care se stabilesc masuri tehnice sau organizatorice privind procesele economice. e) identifdicarea persoanelor care raspund de organizarea I scondsucesrea procesului de productie.Sunt incluse abolut toate peroanele care sunt obligate sa ia masuri de protectia muncii cat si cei care trebuiau sa le respecte in scopul stabilirii formei de vinovatie (intentie,culpa) si apoi as incadrarii juridice . f)Initierea masurilor de prevenire a altor accidente.De acest lucru raspunde conducatorul procesului de productie din compartimentul in care s-a produs evenimentul si sspescialistsii chesmasti in acest scop

39

52.Particularitati privind CFL a accidentelor de trafic rutier. Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie este orientata in doua directii importante : a)stabilirea imprejurarilor de loc, timp si mod in care s-a produs accidentul ; b)descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului. Elaborarea versiunilor reprezinta o componenta tactica importanta a cercetarii unor evenimente rutiere in care autorul faptei a parasit locul accidentului.Acest ultim aspect a impus sublinierea ca, sub raport tactico-metodologic,cercetarea accidentelor de circulatie se pot imparti in 2 mari categorii : 1.cercetarea accidentelor de circulatie in care autorul a ramas la locul faptei, intr-o situatie asemanatoare aflandu-se si cel care s-a reitors la fata locului ,dupa ce, de exemplu, a dus victima la spital. 2. cercetarea accidentelor de circulatie in care autorul a parasit locul accidentului, ceea ce impune sa se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducatorului acestuia. Primele masuri la locul accidentului sunt luate de organul de politie care se deplaseaza operativ la fata locului.Sarcinile lucratorului de politie sosit primul la locul evenimentului sunt : a)acordarea primului ajutor victimelor ; b)asigurarea locului faptei ; c)identificarea celorlalte persoane implicate in accident ; d)raportarea evenimentului ; e)luarea masurilor de descongestionare ; Pregatirea cercetarii locului accidentului.Consta in : -verificarea si completarea masurilor luate initial ; -delimitarea exacta a locului faptei ; -obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului ; -stabilirea sarcinilor si a metodelor tehnico-stiintifice care vor fi aplicate pe parcursul cercetarii. Efectuarea cercetarii propriu-zise. A. In faza statica a cercetarii se procedeaza la examinarea si fixarea aspectului de ansamblu a locului accidentului,la stabilirea pozitiei si a raportului de distanta dintre vehicule, dintre victima si vehicul, dintre acesta si urmele descoperite.Vor fi efectuate fotografii judiciare operative de orientare, schita, masuratori fotografice, alte genuri de masuratori necesare ridicarii schitei locului accidentului, o atentie deosebita trebuind sa fie acordata masurarii urmei de franare. B. In faza dinamica se trece la examinarea amanuntita a locului accidentului in vederea descoperirii, fixarii, ridicarii si interpretarii urmelor accidentului, examinare ce se efectueaza in functie de specificul fiecarei categorii de urme si pe baza unor metode tehnico-stiintifice proprii.Categorii de urme intr-un accident de circulatie : -urme ale sistemului de rulare ; -urme ale unor parti din caroserie ; -urme sub forma de resturi de obiecte si materiale ; -urme biologice de natura umana ; -urme sub forma unor resturi de imbracaminte. C. Prin examinarea si interpretarea urmelor descoperite la locul accidentului este posibil sa se rezolve mai multe probleme importante,inca din prima faza a cercetarilor : a)stabilirea tipului de vehicul ; b)determinarea directiei de deplasare ; c)stabilirea vitezei de circulatie. D. Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita.

40

53.Modalitati de ascundere ale drogurilor in fabricare si in trafic. Metoda de ascundere : a) modul de ambalare sau disimulare in vederea traficarii Dintre modalitatile de mascare sau ascundere cele mai frecvente sunt : - fabricarea pe cale industriala a mijloacelor de ascundere a drogurilor - producerea pe cale artizanala a mijloacelor de ascundere - inlocuirea produsului finit din cutiile de conserve effectuate in mai multe modalitati:-deschiderea normala a cutiei - deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii in partea laterala a acesteia,dupa inepartarea cheitei - taierea transversala a cutiei si confectionarea unui capac veritabil. - imbibarea tesaturilor cu stupefiante pt transporul cacainei - folosirea sistemului postal-ascunderea stupefiantelor in scrisori sau colete - folosirea cuierila b) Metoda de mascare a mirosurilor specifice unro droguri - impachetarea in cartoane speciale sau in canister e tabla ,in special a marijuanei in care s-au introdus parti cu miros intepator - introducerea in colete alaturi de droguri a unor esente de usturoi sau ceapa - ambalarea in containere inchise ermetic care nu permit nici o degajare de miros Modalitati de ascundere in trafic a) Locurile de ascundere in mijloacele de transport mijloacele de transport auto. In ele se pot ascunde si transpoarte pana la 100kg de marfa ,in plafon ,tapiteria scaunelor,faruri,roata de rezerva,etc. - vagoanele de cale ferata-in locuri de destinatie tehnica de la capatul vagonului,in toalete,compartimente etc. - in avioane-in bagaje etc. - pe vapor trompa de vant ,cisternele goale de carburanti,centurile de salvare b) Locurile de ascundere in obiecte de imbracaminte sau pe corp Pot fi ascunse in gura ,cavitati ale hainei,pantofi,interiorul ravatei - in obiectele de uz casnic sau personal - in alimente,bauturi tigari 53.1.Modalitati si siteme de operare folosite de traficantii de droguri a)Fabricarea Drogurilor O mare varietate de narcotice ,stimulente si depressive sunt fabricate legal in scopuri medicale dar pot si subiect al traficului illicit . O alta ctg este data de culturile clandestine d mac opiaceu,cannabis,planta de coca,ciuperci haluciogene etc. Fabricarea stupefiantelor se face in mod clandestin in laboratoare special aranjate si locuri isolate.Existenta unui laborator clandestin este tradat de mirosul de acetone ,ammoniac sau alte substante chimice indispensabile in procesul de fabricare al morfinei sau cocainei. b) Transportul drogurilor-pe cale aeriana,maritime,rutiera Trafivantii folosesc mai multe autovehicule cu numere false de imatriculare sau numera de transit de tip Z sau W. Transportul de droguri se efectueaza in general in autovehicule de tip TIR cu trenuri ,aeronave sau nave c) Distribuirea drogurilor Ambalarea si prezentarea sper desfacere a stupefiantelor este o chestinue importanta pentru traficanti .Ex producatorii de opiu il ambaleaza in saculete de panza si il dau sub forma unei turte. Pe marfa ambalata se aplica si o marca de recunoastere(paun,fluturi,cartid e joc,etc. 41

54. Modalitati de depistare a traficantilor 1.Metode tactice L 143/200 privind combatea traficului si consumului de droguri,pernmite autorizarea de catre procuror a folosirii investigatorilor acoperiti,procurarea de droguri ,substante chimice in vederea unor desfasurari unor actiuni precum si folosirea si supravegherea sistemelor de comunicatie sau informatice.Pt depistarea traficantilor se apeleaza si la cea ce este numit urmarirea zborurolor sensibileadica a acelora despre care se detin informatii ca sunt folosite pentru transportul stupefiantelor ,ascunse in diferite locuri ep aeronave.In aceste situatii controlul se va efectua atat asupra calatorilor personalulu,bagajelor cat si asupra aeronavei. Livrarea controlata-drogurile sunt lasate intentionat sa treaca pein filtrul organelor de control pentru ca in final sa se ajunga la marii traficanti ,la retele si filtrul aorganiat de acestia. Metode tehnico-stiintifice de depistare Pot fi decoperite pein:-caini detectori de droguri,dispozitiv cu raza x ,aparatura de control,avioane AWACS si sateliti Identificarea toxicomanilor -cand se apropie momentul injectarii apar sintome ca :lacrimare,curgei nazale,starid e teama,transpiratie,frisoane ,dilatarea pupilelor,agitatie. -cei aflati sub influenta stupefiantelor sunt somnolenti,apatici, -obiecte aflate in preajma drogatilor:pipe,resturid e tigari etc -urme lasate de instrumental de administartie Pot fi identificati de asemenea din registrele aflate la proprietariid e farmacii,condica de la camera de garda 55.Tipuri si structuri de organizatii criminale. In conceptia Interpol oragnizatiile criminale pot fi impartite: a) Familiile mafiote-au structuri ierarhice ,norme interne de disciplina ,cod de conduita b) Oragnizatiile profesionale-membrii acestora se specializeaza in 1 sau 2 tipuri de activitai infractionale c) Organizatiile criminale entice sunt rezultatul expansiunilor geografice a diferentelor dintre nivelurile de viata, d) Reciclarea banilor desf de personae cu venituri ilicite pt macarea si transformarea acestora in venituri licite prin reinvestirea acestora e) Organizatii teroriste internationale-asasinate ,deturnari de avioana In conceptia nord-americana: - raketing-grupurid e indivizi care organizeaza diverse tipuri de activitati infractionale pt profituri - operatiuni de vicii-grupuri de indivizi care desfasoara o activitate continua prin furnizarea de bunuri si servicii ilegale. - furtul- grupuri de indivizi ce se angajeaza intr-un tip de furt,bazat pe continuitate cum ar fi frauda ,escrocheria - bande- grupuri de indivizi cu interese comune care se asocieaza in vederea comiterii unor activitati ilicite pt a s impune intr-o comunitate - teroristi- grupuri de indivizi care se asocieaza pt a comite acte criminale spectaculoase ex. asasinatele

42

56.Etapele si modalitatile de actiune in ivestigatile infractiunilor criminalitatii organizate Faza obtinerii de informatii: Sunt consultate bazele de date si informatiile obtinute de structurile specializate.Structurile informative isi au propriile planuri de culegere a informatiilor despre criminalitatea organizata si anume: - categoriile de personae vizate de actiunea de supraveghere operative se de culegerea de informatii - mijloacele de supraveghere operative si culegere a informatiilor - modalitati de analiza si exploatare a informatiilor Faza investigatiei: In aceasta faza se desfasoara activitatid e verificare a informatiilor obtinute in faza informative.Pe tot parcursul acestei faze vor fi identificati martori ,victime,furnizaori, informatori.etc.Activitatile de investigare constau in verificarea informatiilor detinute si confruntarea lor prin activitati operative specifice politiei judiciare sau serviciilor speciale cum ar fi: -supravegherea operative a unei personae suspecte, a relatiilor sale,prin filaj sau panda,supravegherea unui loc ,efectuarea urmaririi si investigarea convorbirilor. -verificarea surselor de venit ale suspectilor depasesc limitele castigului licit prin modul de tari -verificarea unor acte sau inscrisuri de care s-ar folosit faptuitorul -obtinerea unor date prin Interpol sau serviciile starine cu care coopereaza -legitimarea si identificarea unei personae necunoscute Faza urmaririi penale Actele premergatoare se efectueaza dupa sesizarea organului de urmarire pennala .Nu se pot efectua in cursul actelor premergatoare ,acte specifice urmaririi penale ori care nu sunt necesare inceperii urmaririi penale. Din perspective urmaririi penale vor fi desfasurate urmatoarele activitati: - audierea martorilor ; ridicarea de obiecte si inscrisuri ; perchezitia ; depunerea de constatari tehnice-stiintifice sau medico-legale ; cercetarea la fata locului ; inregistrarea convorbirilor precum si alte inregistrari 57.Problemele pe care trebuie sa le clarifice investigatia criminalistica in cercetarea infr de luare de mita si primire de foloase necuvenite In cazul luarii de mita Audierea faptuitorului presupune clarificarea componentelor laturii subiective si subiective a acestora.Prezinta interes :precizarea functiei actuale,actul de investire si data cand s-a ocupat aceasta functie,atributiile de service corespunzatoare functiei de ,raporturile de subordonare Se va stabilii data si imprejurarile in care la- cunoscut pe mituit. Va fi determinat actul sau serviciul pentru care persoana careia i s-a pretins banii sau alte foloase a apelat la functionar ,modalitatea in care s-a facut .Vor fi clarificate aspecte privind :initiative luarii banilor,modalitatea in care a intrat in posesia acestora,martori,daca a luat o decizie favorabila sau contra acstuia,daca a emis ori eliberat un document,a aprobat, etc in contextual intelegerii avute. In cazul darii de mita .Trebuie sa clarifice -persoana cara a avut initiative sa promita,ofere,etc -actul/serviciul de care mituitul era interesat sa fie efectuat,functional si in ce scop -identitatea functionarului -imprejurarile in care invinuitul a facut promisiuni,oferit sau dat bunuri sau valori functionarului -reactia functionarului la promisiunile mituitului -persoanele care au cunoscut intentia mituitului de a-si rezolva in alte conditii decat cele legale, In cazul primirii de foloase necuvenite -atributilor de serviciu ale primitului,activitatea pe care a prestat-o in folosul persoanei de la care a primit folosul necuvenit si daca acesta intra in obligatiile sale de serviciu si in ce a constat folosul primit -daca a existat o intelegere prealabila din care sa rezulte ca va fi recompensat 43

-foloasele primite vizau efectiv atributiile de serviciu ale sale sau ale altei personae si daca a mai procedat sin alte imprejurari 58.Pregatirea in vederea constatarii infr. flagrante si realizarea propriu-zisa a actiunii de constatare a infractiunii flagrante A. Pregatirea Organizarea flagrantului Organele de urmarire penala pot fi sesizate din oficiu sau prin denunt de savarsirea unui act dde coruptie Frecvent sesizarile apartin persoanelor din mediul familial,professional si mediul celor antrenati in actul de coruptie. In cazul sesizarii din oficiu organele judiciare vor verifica datele existente despre fapta si faptuitor . Verificarea se poate realize prin:supravegherea persoanei,investigarea acesteia ,interceptati sau inregistrati.In cazul sesizarii prin denunt se va proceda la audierea denuntatorului. Problemele vizate de pregatirea flagrantului sunt: -identitatea functionarului ,profilul,loc de munca,atributii de serviciu -locul in care s-a consumat sau urmeaza sa se consume fapta ilicita -determinarea modului de operare a circumstantelor in care se va comite infractiunea Echipa de prindere in flagrant va fi coordonata de procuror si va fi alcatuita din politisti s8i criminalisti specialisti in domeniul inregistrarilor si interceptilor.Se vor stabilii variante diverse de actiune Masuri ce trebuiesc luate de membrii echipei: -supravegherea atenta a locului unde urmeaza sa se deruleze infractiunea -protejarea participantilor la comiterea faptelor -apelarea la mijloace tehnice logistice Capcane criminalistice-capcane cu substante fluorescente,prafuri invizibile.Mijloace tehnice de supraveghere sau inregistrare chiar in faza consumarii infractiunii de coruptie B) Realizarea propriu-zisa etape 1.Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul 2.Realizarea afectiva a flagrantului .Reguli tactice: -intrarea cu rapiditate in spatial infractional -conducatorul echipei ,ceilalti membrii trebuie sa-si declare identitatea prezentand legitimatiile -identificarea functionarului -identificarea tuturor persoanelor aflate in acelloc -efectuarea perchezitiei corporale a autorului -perchezitia intregului spatiu in care a fost surprins faptuitorul -instiintarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un aparator

44

59.Problemele de clarificat in infractiunile informatice a)identificarea obiectelor ce au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii b)identificarea informatiilor obtinute ca rezultat al infractiunii.Copiile de softwear vor putea fi sechestrate ca orice documentatie obtinuta in mod illicit c)identificarea hardwar-ului ca fruct rezultat al delictului.Emiterea de mandate pentru sechestrarea datelor ,produs al infractiunii. Fructul crimei-bunuri obtinute din activitati criminale Contrabanda-proprietatea unui bun pe care un cetatean nu o poate poate d)identificarea autorului si a circumstantelor care au favvorizat savarsirea faptei-modalitatile prin care a avut success la informatiile securizate.In legatura cu ceilalti participanti trebuie stability daca acestia pot fi considerati ca o retea. 60.Particularitati privind cercetarea la fata locului a infractiunilor informatice Cercetarea in faza-statica:se considera starea de fapt fara a intervenii asupra aparaturii care nu trebuie pornita dar nici oprita.Cercetarea se realizeaza prin inregistrari video,etc -dinamica;operatia pe aparatura propriu-zisa se efectueaza de un specialist. a)Particularitati privind inregistrarea de date Cand este vorba de acte ,harti scrise pot proteja integritatea probelor prin restrictionarea accesului la locul de stocare al acestora. b)situatia fisierelor criptate-spargerea parolei Instanta considera ca un suspect carea si-a criptat datele sin u a divulgat parolele nu si-a limitat tacit aria consimtamantului sau c)ridicarea computerelor de la fata locului Transferarea lor la un laborator fara ca transportul sa produca pierderea datelor fiind facuta de specialisti d)ridicarea si transportarea hardware-ului si a documentatiei in vederea cercetarii sistemului in laborator. Va fi impartita ridicarea anumitor parti din system si cercetarea lor in laborator.Pot exista cazuri in care anchetatorii ridica toate componentele si ulterior un expert va determina care dintre acestea vor fi returnate.Documentatia nu va fi ridicata decat daca este necesar iar daca se ridica va fi returnata cand nu mai este necesara anchetei. Reguli: - calculatoarele legate la o rete nu pot fi scoase din priza - calculatoarele aflate intr-o locuinta particulara nu se scoate din priza - pt a prevenii lansarea sistemului de operare in cazul in care se incearca pornirea unui computer oprit, in fiecare unitate floppy se introduce dischete neformatate sau goale - marcarea atenta a fecarei componente si a cablurilor inainte de dezasamblarea sistemuluiasamblarea,transportul si depozitarea aparaturii se face in conditii de maxima siguranta.In timpul transportului trebuiesc evitate socurile ,vibratiile,emisiile radio sau campurile electromagnetice.

45