Particularitati de constructie a unui personaj dintr-o opera dramatica perioada postbelica: Iona-Marin Sorescu

Parabola dramatica Iona(1968) de Marin Sorescu face parte,alaturi de Paracliserul, Matca din trilogia Setea muntelui de sare,tragedie in patru tablouri. Tragedia este inteleasa aici in sens existential,ca lupta a individului cu destinul si incercarea lui de a-l infrunt,de a se gasi pe sine,de a-si defini fiinta. Titlul trilogiei Setea muntilor de sare este o metafora care sugereaza idea de sete de adevar,de cunoastere,de comunicare,principalele modalitati prin care omul poate iesi din absurdul vietii,din automatismul existentei. Tema piesei este singuratatea fiintei umane,framantarea omului in efortul de aflare a sinelui.Iona,intruchipeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest.Omul se revolta in fata destinului sau ,refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara,incearca sa-si descopere identitatea,originile si sa-l gaseasca pe Dumnezeu. Exista in text secvente definitorii pentru ilustrarea solitudinii personajului :acea in care Iona isi pierde ecoul sau aceea in care scrie un bilet cu propriul sange ,taindu-si o bucata din piele din podul palmei stangi.Gestul lui disperat ilustreaza incercarea de a gasi salvare.Tot el gaseste scrisoarea dupa ce o trimite intr-o basica de peste,ceea ce accentuaza sentimentul acut al singuratatii. Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona,din Vechiul Testament.In povestirea biblica, Iona, un om credincios ,va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui credinta.Temandu-se pentru viata sa,Iona refuza sa se duca acolo si fuge pe o corabie catre Farsis.Drept pedeapsa,Dumnezeu trimite o furtuna pe mare,iar ceilalti corabieri il arunca in mare pe Iona pentru a potoli urgia..Iona este inghitit de un chit(balena).Iona este eliberat dupa trei zile si trei nopti ,timp in care isi cere iertare de la Dumnezeu si promite ca va face voia Lui. Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic numele eroului.Destinul personajului este insa cu totul altul.Spre deosebire de prorocul biblic,personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste,fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine simbol al cautarii,al cunoasterii.Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-un univers inchis-burta pestelui. Piesa este alcatuita din patru tablouri,in care planurile interior si exterior alterneaza.Spatiul este unul imaginar(plaja,burti,acvariul,moara de vant),timpul este unul psihologic, discontinuu, reliefand trairile eroului. Tragedia este construita sub forma unui dialog interiorizat ,de fapt a unui monolog. Monologul in sine constituie viziunea despre lume a omului modern .Lipsa precizarii perioadei istorice,situarea in atemporal,demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern,ale tragicului modern.Omul se cauta pe sine fara folos,interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis.Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic. Conflictul este de fapt ,drama existentiala a protagonistului Iona.Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propiul sine.Tensiunea dramatica se naste

din discrepanta dintre ideea de libertate absoluta /cunoastere absoluta si damnarea de a trai intr-un orizont inchis,ca un pantece de chit. Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si indirecte.Caracterizarea directa este realizata de autor prin indicatiile scenice (didascalii): explicativ, intelept, impurativ, uimit, vesel, curios,nehotarat,facandu-si curaj. Miscarile sufleste sunt surprinse cu o mare finete. Fiecare tablou surprinde eroul in calatoria sa ratata. Cu cat se apropie de esec,cu atat indicatiile scenice sunt mai sugestive:blazat,speriat,certandu-se, imitand,mangaind,enervat,zambind,cu calm dupa caderea paravanului. Portretul lui Iona este realizat la inceputul tabloului IV:La gura grotei rasare barba lui Iona. Lunga si ascutita vezi barba schivincilor de pe fresce.Barba falfaie afara.Iona inca nu se vede.Barba lui Iona rasare la gura grotei [] lunga si ascutita este un indice de timp, a trecut o viata de cannd omul astepta solutia iesirii sin limitele existentei ,a mantuirii Procedee moderne de caracterizare sunt introspectia ,monologul interior.In mod indirect, personajul se caracterizeaza prin fapte,ganduri,limbaj.Cu valori simbolice sunt numele si statutul sau(Iona,pescar).Ce simbolizeaza figura sperantei eterne.Actul de a pescui semnifica nevoie de cunoastere si autocunoastere.Eroul se misca neincetat din pantece in pantece ,cauta in permanet un orizont de lumina,desi acesta se dovedeste in final tot o lume inchisa, nedefinita, artificiala. Personajul este construit sa reprezinte alegoric,singuratea conditiei umane.Iona traieste un conflict interior, specific omului modern,care se vede nevoit sa vietuiasca intr-o lume din care Dumnezeu s-a retras.Lumea ,ca imagine a unui sir de burti,ca niste geamuri unul langa altul,genereaza spaima si nefericire. Principala trasatura a protagonistului este singuratatea .De altfel Marin Sorescu insusi marturiseste in volumul Insomnii-Au trecut trei ani de cand am scris tragedia .Totul mi se incurca in memorie. Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Una dintre secventele care ilustreaza singuratatea absoluta este pierderea ecoului.Astfel, eroul se striga, isi cheama dublul, pana raguseste ,spre a constata ca e inconjurat doar de pustietate:Gata si cu ecoul meu/ Nu mai e, s-a ispravit/S-a dus si asta/Semn raupare a-i anula existenta.Insusi autorul remarca tragismul clipei:Cred ca lucrul cel mai ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era intreg. Striga: Io-na si ecoul raspundea:Io-na. Apoi nu a mai ramas dcat cu o jumatate de ecou.Striga Io-na si nu se mai auzea decat Io,Io in vreo limba veche inseamna :eu. O alta secventa ,este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange,taindu-si o bucat din piele din podul palmei stangi.Trimite scrisoarea ,asemenea naufragiatilor, dar tot el este cel care o regaseste. Tabloul IV in intregime este ilustrativ pentru singuratatea personajului.Iona se afla intr-o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata lui este un spatiu nedefinit, murdar, nisipos , cu alge, ca o plaja.Umirea lui Iona se produce cand constata ca orizontul pe care crede ca il vede nu este altceva decat o serie de burti de peste.Metafaora universului

orizonturilor concentrice sau simulatul labirintului sugereaza, imposibilitatea evadarii in afara.Sigura cale se afla inlauntrul nostru.Intelegerea se producea abia in final, cand isi redescopera identitatea :Mi-am adus aminte/ Eu sunt Iona.Gestul de a-si spinteca burta nu trebuie inteles ca o sinucidere,ci tot simbolic:omul a gasit calea mantuirii, a iluminarii, iar aceasta se afla in sine.Metafora luminii din final sustine semnificatia piesei:Razbim noi cumva la lumina! In cele din urma, Iona isi regaseste trecutul, defineste in maniera metaforica viata:Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani, pe care am trait-o eu ? Astfel,gestul final poate fi interpretat in maniera existentialista(modalitatea de a evada din limitele existentei) sau simbolic. Iona este un personaj alegoric ,adecvat sa intruchipeze umanitatea. Este impresionant prin tenacitatea de a invinge un destin potrivnic,prin iluzia ca poate insela singuratatea ,prin vointa de a iesi la lumina,prin inocenta.Autorul marturiste ca :Iona este omul in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii[] omenirea intreaga este Iona.