Sunteți pe pagina 1din 53

COMER INTERNAIONAL

Noiunea comerului internaional: Noiunea este susceptibil de dou accepiuni: 1. larg, lato sensu: aceast accepiune este specific perioadei moderne, cea clasic fiind cea restrns. Alturi de comer a aprut i noiunea de cooperare economic internaional. Cooperarea economic internaional: este un ansamblu de relaii de conlucrare ntre dou sau mai multe persoane fizice sau juridice aparinnd unor state diferite relaii care nu implic ns un transfer de marf peste frontier ci care se caracterizeaz prin depunerea n comun, de ctre participanii la cooperarea economic internaional, de valori economice n vederea realizrii unor operaiuni economice i juridice complexe al cror scop este obinerea de profit. Obinerea de profit este de esena comerului, finis mercatorum est lucrum: scopul comerului este profitul. Ceea ce caracterizeaz operaiunile de cooperare economic internaional este aadar faptul c ele nu implic aa cum se ntmpl n accepiunea restrns nu implic o operaiune direct asupra unei mrfi ci unirea efortului participanilor n vederea realizrii unei activiti lucrative. De accea exist i forme juridice specifice prin care se materializeaz cooperarea economic internaional i formele juridice specifice sunt: contractul de societate comercial (o form de cooperare economic care dac are elem de extraneitate relevant este o oeraiune de comer internaional), la un contract de societate nu exist neaprat o operaiune cu marfa ci prile pun n comun o valoare economic n vederea realizrii unei activiti care s aduc profit, iar pe plan contractual cooperarea economic internaional se manifest mai ales prin contractul de cooperare economic internaional. Exista numeroase acorduri internaionale la care Romnia este parte: multilaterale, bilaterale. Romnia are ncheiate acorduri bilaterale de cooperare economic internaional cu peste 80 de state. 2. restrns, stricto sensu: prin comer internaional se neleg totalitate operaiunilor de import i export cu mrfuri, lucrri i servicii care se desfoar ntre persoane fizice sau juridice avnd calitatea de subiecte ale dreptului comerului internaional i care i au sediile/domiciliile n state diferite sau, este vorba despre operaiuni privind bunuri aflate n trafic internaional. Din aceast definiie rezult elementele eseniale, definitorii ale comerului internaional. => se caracterizeaz prin dou elemente fundamentale: este vorba de raporturi de natur comercial, adic ntre profesioniti care ndeplinesc calitatea de comerciani i care au vocaia, capacitatea juridic de a desfura operaiuni de comer internaional, adic sunt subiecte ale dreptului comerului internaional. A doua particularitate: cea mai important: elementul de internaionalitate: este vorba despre raporturi juridice cu caracter internaional. Noiunea de internaionalitate din dreptul comerului internaional este ngemnat cu noiunea de internaionalitate din dreptul internaional privat. ntre noiunea de internaionalitate n dreptul internaional privat i noiunea din comer internaional exist o deosebire: n dip orice elem strin (de extraneitate) existent ntrun raport juridic face ca acel raport juridic s devin internaional n sensul dr internaional privat. Aceasta
1

inseamn c existena oricrui elem de extraneitate genereaz un conflict de legi adic n mintea judectorului, arbitrului, celui care soluioneaz litigiul se nate ntrebarea problema ce sistem de drept se aplic? Romn sau strin dar asta n dip. n dr comerului internaional nu orice element de extraneitate este relevant pentru a face ca acel raport juridic s devin internaional, n sensul dr comerului internaional, ci n dr comerului internaional sunt dou criterii fundamentale ale internaionalitii care se reflect n definiia dat: a. Un criteriu de natur subiectiv: prile i au sediile/domiciliile n state diferite, dac folosim terminologia european ROMA 1 i ROMA 2 elementul de extraneitate : noiunea de reedin obinuit b. Marfa, lucrarea sau serviciul care fac obiectul raportului juridic n discuie s se afle n tranzit internaional. S se afle n tranzit internaional: n drumul ei de la o parte ctre cealalt marfa trece cel puin 1 frontier. Cele dou criterii sunt alternative, oricare este ntlnit ne aflm n faa unui raport de dreptul comerului internaional, este posibil ca raportul juridic s se ncheie ntre dou persoane de naionaliti diferite cu privire la un bun care se afl ntr -o ar i care nu se deplaseaz ca urmare a acelui raport juridic. n acest caz primul elem este ntrunit, subiectele au naionaliti diferite, dar bunul, marfa nu este n tranzit internaional. Totodat este posibil s se ntruneasc cel de-al doilea criteriu fr s se ntruneasc primul: mai ales n transporturile internaionale. Accepiunea restrns este particularizat prin faptul c operaiunea privete o marf, o lucrare sau un serviciu, de principiu vorbim despre marf = bun destinat schimbului. Acesta este sensul etimologic al noiunii de comer: operaiune cu marf, cum mercs???. Principiile care guverneaz activitate de comer internaional a Romniei: Este un principiu fundamental ... : PRINCIPIUL LIBERTII COMERULUI INTERNAIONAL. Principiul monopolului de stat- pe vremea comunismului. Din primvara anul 1990 s-a elaborat un pachet de acte normative care a avut drept scop reglementarea principiului libertii comerului internaional. Cele mai importante acte normative: decretul Legea 54/1990 privind desfurarea unor activiti economice pe baza liberei iniiative, a fost primul act normativ care a permit pers fizice s desfoare operaiuni de comer internaional, Decretul lege 96/1990 privind unele msuri pentru atragerea investiiei de capital strin n RO care a fost primul act normativ care a deschis piaa romneasc pt investiiile strine i ulterior Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitilor economice de stat ca regii autonome i societi comerciale, legea 31/1990 privind societile comerciale. Ulterior, au fost adoptate alte acte normative prin Tratatul de aderare la UE Ro a aderat la cele 3 libertile ale UE: libera circulaie a persoanelor, serviciilor i capitalurilor, care au ncununat principiul despre care vorbim, principiul libertii comerului. Principiul libertii comerului implic dou aspecte: n primul rnd principiul poate fi analizat dinspre interior spre exterior: i anume principiul libertii comerului implic capacitatea recunoscut de lege subiectelor de naionalitate romn ale dreptului comerului internaional de a participa n mod liber n toate relaiile comerciale internaionale. Aadar, n acest prim aspect, principiul libertii comerului
2

este analizat de la subiectele interne ctre exterior. Presupune i un al doilea aspect, i anume din exterior spre interior.... posibilitatea recunoscut de legea romn ca subiectele de drept s poat desfura n mod liber activiti comerciale pe teritoriul Romniei, ambele aceste aspecte vor face obiectul analizei noastre. Ne vom ocupa n primul rnd de subiectele romne ale dreptului comerului internaional, vom analiza cum anume societile comerciale particip la operaiunile de comer internaional i totodat ne vom ocupa de formele de participare a societilor comerciale strine n Romnia. LIMITE Excepii: anumite operaiuni juridice de import i export se desfoar sub supravegherea unor autoriti publice, fie c este vorba despre autoriti fiscale, vamale, administrative, n general, adic o parte din operaiunile de comer internaional se desfoar pe baz de autorizaii sau alte modaliti de supraveghere a operaiunilor de import i export. O a dou limit (excepie) pot exista i n materia regimului investiiilor strine. Este n principal un aspect la principiului libertii comerului. Regimul general al exportului i importului n Romnia, cu special privire asupra autorizaiilor de export/import. De principiu, comerul internaional este liber. O excepie notabil a constituie regimul autorizaiilor de import i export. Anumite categorii de mrfuri sunt supuse regimului de autorizare i n aceste categorii intr n special urmtoarele: armele i muniiile, mrfurile care fac obiectul unor restricii cantitative la import, adic aa numitele mrfuri contingentate, mrfurile care sunt periculoase sau potenial periculoase pentru sntatea populaiei sau pentru mediul nconjurtor, i aici intr deeurile de orice natur ar fi ele, bunurile din patrimoniul cultural naional, buturile alcoolice i produsele din tutun, anumite produse chimice, organismele modificate genetic, unele metale i pietre preioase, animalele vii, anumite tipuri de plante i produse din plante, substanele stupefiante i psihotrope, produsele alimentare i agricole, produsele medicale i farmaceutice i alte categorii de asemenea bunuri. Ce se ntmpl cu acestea? Aceste produse sunt supuse unui regim de supraveghere a importului i exportului, a operaiunilor pe ambele sensuri, sau uneori numai pe sensul de import. Organismele care emit autorizaii de import i export sunt din cele mai variate, de fapt nsi noiunea de autorizaie este o noiune generic, se mai numesc avize, licene, certificate. n general autorizaiile sunt limitate/cantonate n funcie de urmtoarele elemente: ele sunt temporare, n sensul c se emit numai pentru o anumit perioad de timp, de regul 1 an, n al doilea rnd sunt limitate sau circumstaniate din punct de vedere spaial: se emit pt un anumit partener comercial i pt o anumit zon geografic, sunt limitate i din punct de vedere material: se refer la 1 singur marf sau la un grup de mrfuri care sunt interrelaionate/ngemnate. Exist o conveie int: Convenia internaional privind sistemul armonizat de denumire i codificare a mrfurilor, conv care a fost adoptat la Bruxelles n 1983 sub egida Consiliului de Cooperare Vamal care este o organizaie internaional i care a ntocmit un nomenclator? De mrfuri i servicii, dar mai ales de mrfuri, care cuprinde practic toate mrfurile care pot exista pe lumea aceasta i la care comercianii trebuie s se raporteze n momentul n care solicit autorizaia respectiv. n cadrul Ue n temeiul Reg Consiliului nr 2658/1987 s-a elaborat ceea ce se numete nomeclatura monetar i statistic i un tarif vamal comun la care se asemenea, n cadrul comerului din Ue trebuie s se raporteze comercianii. Emiterea autorizaiilor de import i export aparine unor organisme pt fiecare categorie de mrfuri, de pild, ministerul economiei, are n competena sa de a emite licene pt mrufi precum sunt armele i muniiile, bunurile provenite din fonduri
3

nerambursabile, exist apoi o agenie naional de control al exporturilor, ancex, care funcioneaz n subordinrea ministerului afacerilor externe i care la rndul ei are competene de supraveghere a comerului cu produse militare, arme chimice, produse cu dubl utilizare civil i militar. Agenii pt fiecare categorie de produse n parte. Motivele de refuz a autorizaiei de import/export: - c solicitantul nu ndeplinete condiiile legale pt a efectua operaiunea respectiv, c agentul economic care solicit autorizaia a fost sancionat cu interdicia de a desfura activitatea respectiv datorit unor fapte negative svrite n trecut; - marfa este supus supravegherii i condiiile de autorizare nu sunt ndeplinite, - dac marfa este interzis la import sau export. n cazul refuzului emiterii autorizaiei exist ci de atac: legea contenciosului 554/2004: plngere prealabil la organul competent s emit autorizaia... la la.. secia curii de apel pt c de regul actul administrativ trebuia emis de autoritate central. Instana are competene largi, putnd dispune eliberarea autorizaiei i/sau plata de despgubiri pt persoana creia i s-a refuzat autorizaia i care a suferit un prejudiciu dovedit. Eliberarea autorizaiilor de import sau export este guvernat i de o serie de conveii internaionale care n cea mai mare parte din ele stabilesc anumite principii de procedur. Cea mai veche reglementare major n materia autorizaiilor de export este acordul privind procedurile n materie de autorizaii de import i export adoptat la Geneva n 1979 care a fost eliberat la timpul respectiv sub egida acordului general pt tarife i comer dat. Acest acord care este o conveie la care Ro este parte din 1980, stabilete cteva principii de procedur: a) Pricipiul egalitii de tratament ntre solicitanii de autorizaii de import dar prin extrapolare i de export; b) Principiul c procedurile de eliberare a autorizaiilor trebuie s fie, cum spune acordul, neutre n aplicarea lor, i administrate n mod just i echitabil. Aceasta nseamn c ele trebuie s fie organizate, administrate astfel nct s nu deregleze schimburile economice internaionale; c) Orice msur care privete limitarea importurilor sau exportului trebuie publicat cu un termen rezonabil, nainte ca ea s intre n vigoare, pentru ca solicitanii care intr sub incidena ei s aib timp s o cunoasc; d) Procedura de eliberare a autorizaiei, cum spune acordul, trebuie s fie ct mai simpl cu putin i competena s aparin de principiu, unui singur organ administrativ; e) Cererea pentru eliberarea autorizaiei nu trebuie s fie refuzat pt erori minore n documentaie iar eventualele penaliti sau eventualele amenzi care se aplic pt nerespectarea procedurii nu trebuie s depeasc suma necesar pt a servi numai ca un simplu avertisment daca nu rezult ca a existat intenie frauduloas sau neglijen grav din partea solicitantului.

Ce natur juridic au autorizaiile de import/export Sunt acte administrative cu caracter individual. Pe planul dreptului international privat, regulile ce guverneaza regimul autorizatiilor au natura juridica a unor norme de aplicare imediata, adica norme cu un grad inalt de imperativitate care inlatura conflictul de legi, adica se exclude posibilitatea aplicarii unei legi straine. Natura juridica a obligatiei de a obtine autorizatia. Poate avea natura juridica a unei obligatii de mijloace sau a uneia de rezultat. Obligatie de mijloace, sa depuna toata documentatia care i se cere. Daca autorizatia nu se emite, nu este imputabil partii. O a doua situatie este aceea cand este vorba de o obligatie de rezultat. De multe ori, natura juridica rezulta din caietul de sarcini a licitatiei. In cazul in care autorizatia nu se emite, iar aceasta situatie nu este imputabila partii romane, institutia juridica aplicabila este forta majora. Regimul juridic al investitiilor straine in Romania Principiile regimului investitiilor straine au fost fundamentate inca din anii 1990, primavara. Primul act normativ a fost Decretul-lege 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investiei de capital in Romania, primul act normativ care a permis investitiile straine. Legea 35/1991 a inlocuit Decretul, apoi aceasta lege a fost, la randul ei, inlocuita cu OUG 92 /1997 privind stimularea investitiilor directe care a fost abrogata cu numeroase modificari prin Legea 241/1998. Din 1997, s-au conturat doua forme de investie straina. Notiunea de investie straina si notiunea de investitor strain in Romania. Investiia strin este de doua feluri: 1. Investie straina directa: 2. Investie straina de portofoliu. 1. Investitia straina directa este supusa OUG 92/1997, modificata substantial prin Legea 241/1998. Investitia directa este definita in OUG 92 ca fiind participarea investitorului strain cu capital in Romania in una din urmatoarele trei forme: a) Participarea la constituirea sau la extinderea unei societati comerciale romane, asta insemnand ca investitorul strain constituie o societate in Romania sau majoreaza capitalul social al unei societati romanesti; b) Prin dobandirea de actiuni sau parti sociale la o societate comerciala romana; c) Prin constituirea in Romania a unei sucursale sau a unei filiale a unei societati comerciale straine. Regulamentul nr. 4/2005 al BNR privind regimul valutar. In acest regulament, notiunea de investie directa este definita prin sintagma legaturi economice durabile. Se spune, asadar, ca o investitie straina este directa atunci cand ea imbraca oricare din formele a, b, c mentionate mai sus si creaza, intre parti, o legatura economica durabila. Legatura economica durabila inseamna ca investitia straina este de minimum 10% din capitalul social al entitatii in care se efectueaza investitia si are drept consecinta participarea efectiva a investitorului strain la administrarea si controlul entitatii respective. Investitia straina directa este, la randul ei, de doua feluri, este susceptibila de o subclasificare: in primul rand, investitie straina directa in forma societara, iar in al
5

doilea rand investitie straina directa in forma exclusiv contractuala. In marea majoritate a cazurilor, investitia straina directa imbraca o forma societara. Societatea comerciala este un contract, dar este totodata si o institutie. In a doua forma, pur contractuala, aceasta este prevazuta in anumite legi speciale, exista acte normative si, mai ales, sunt intalnite in explorarea si exploatarea zacamintelor naturale. Exista legi speciale privind exploatarea petrolului, a minelor, gazelor naturale. Aceste acte normative contin dispozitii privind concesionarea explorarii si exploatarii diferitelor zacaminte. 2. Cea de-a doua forma de investitie straina este cea de portofoliu. OUG 92 si Regulamentul 4 BNR definesc investitia de portofoliu ca fiind dobandirea de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate, dar care nu creaza intre parti o legatura economica durabila si nu au ca scop participarea directa, efectiva a investitorului strain la administrarea si controlul societatii in care investeste. Investitia de portofoliu este investitia tipica pietei de capital, are ca temei juridic primordial, major Legea 297/2004 privind piata de capital. Aceasta consta in ceea ce putem numi operatiuni speculative, cand investitorul cumpara obligatiuni, actiuni, parti de interese la o societate comerciala romaneasca nu cu scopul de a participa la administrarea, conducerea, controlul, ci cu scopul de a revinde dupa un anumit tip, cu obtinerea unui profit. Aceasta este cumpararea si revanzarea. O forma specifica de investitie de portofoliu care are o particularitate proprie o constituie cumpararea de titluri de stat. Titlurile de stat sunt calificate de catre NCC alaturi de depozitele bancare garantate in categoria investitiilor sigure. Piata titlurilor de stat este o piata extinsa, este vorba despre titluri de stat care se emit de catre Ministerul Finatelor, dar nu numai, de catre primarii, se pot emite in valuta nationala sau straina, aici apare problema ratingului de tara, cu cat dobanda pe care o putem obtine, cu atat rezulta ca este mai buna investitia. Daca dobanda este mai mare, ratingul de tara este scazut. Investitorul strain se regaseste in OUG 92 si in Regulamentul BNR 4, in ambele cazuri notiunea fiind calificata prin intermediul notiunii de nerezident, iar investitorul national, rezident. Un investitor strain este o pers juridica sau fizica nerezidenta, care investeste in Romania in una din formele prevazute de lege. Notiunea de nerezident care ne intereseaza se regaseste in Regulamentul BNR 4 si in Codul Fiscal. De principiu, nerezidente sunt: persoanele juridice care au sediul in strainatate si persoanele fizice care au domiciliul in strainatate. Alte elemente de extraneitate, cum ar fi cetatenia, de regula, nu prezinta importanta juridica. Ideea este ca daca sunt cetatean roman cu domiciul in strainatate si investesc in Romania, sunt investitor strain.

Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine in Romania. Sunt trei principii majore. 1. Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara. Acest principiu, dupa cum rezulta si din titlu, implica doua idei, libertatea formelor si libertatea modalitatilor de investire in tara. Libertatea formelor inseamna ca o investitie straina in tara poate imbraca forma oricareia din societatile comerciale reglemetate, asadar o investtie strain poate consta in crearea sau participarea la orice tip de societate. O forma de investitie este si constituirea unei asociatii in participatie, care nu are personalitate juridica proprie. Principiul libertatii modalitatilor. Investitia straina poate imbraca mai multe forme, adica poate sa se manifeste in mai multe modalitati: 1. Prin aporturi in numerar. Problema care se pune la modalitati este problema felurilor acordurilor. Aportul in numerar poate fi un aport in valuta sau in moneda nationala. Aportul in valuta sau moneda unei comunitati sau o moneda compozita este si a fost dupa catele normative liber si permis si reprezinta regula. Aportul poate fi si in lei. Foarte mult timp, aportul numerar a avut o evolutie istorica, aportul in numerar putea fi facut exclusiv de catre cetatenii romani sau de catre persoanele care aveau posibilitatea sa obtina, in mod legal, lei. Procesul de liberalizare a leului a fost un proces complex care a inceput in anii 90, aproape imediat dupa Revolutie, care a fost dirijat de BNR si s-a finalizat in septembrie 2006, adica la cateva luni inainte de aderarea la UE. Din septembrie 2006, leul a devenit o moneda international convertibila, poate fi cumparata liber, aporturile in lei putand fi facute si de catre straini. 2. aport este cel in bunuri corporale. Acesta presupune o distinctie dupa cum este vorba de bunuri mobile sau imobile, daca este vorba este bunuri mobile, in principiu aportul este liber, investitorul strain putand varsa ca aport orice bun mobil admis de lege. In ceea ce priveste aportul in imobile, un asemenea aport poate consta dintr-un imobil situat in strainatate fara probleme, insa in cazul in care este vorba despre un imobil situat in Romania, in ceea ce priveste terenurile, se pun anumite probleme specifice pentru ca se ridica problema drepturilor. Constructiile nu pun probleme, dobandirea lor fiind libera. 3. aport este acela in bunuri incorporale, adica in drepturi. In cele mai multe cazuri, investitorii varsa drepturi de proprietate intelectuala, brevete de inventii, know-how, marci de fabrica, comert, servicii, desene si modele industriale, drepturi de autor, licente etc. Este posibil, teoretic, si un aport in creante in acele societati comerciale in care acest aport este permis. 4. aportul n alte valori economice: Ideea este ca orice valoare economica, si in comert totul are valoare economica, chiar si cele care nu au cracter patrimonial in civil, totul poate fi adus. Poate exista aport in servicii, in cunostinte si metode de organizare si conducere (management), pot constitui aport obligatii de a face, cum ar fi obligatia de a deschide societatii comerciale anumite piete de desfacere sau surse de materii prime. De asemenea, aportul poate constitui in obligatii de a nu face, cum ar fi obligatia de a nu face concurenta pe o

anumita piata. Aport poate constitui si simplul nume comercial, reputatia, in masura in care este cuantificabila in bani. 2. Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii economice din Romania. (guverneaz investiiile strine). Aceasta problema se pune in domeniul bancar, insa nu in tara, chiar daca pragul valoric este mai mare. 3. Principiul egalitii de tratament, nediscriminrii aplicabil investitorilor strini: Acest principiu comporta doua aspecte. In primul rand, este principiul egalitatii de tratament intre investitorii straini si cei romani, acesta fiind implementat in 1997. Pana atunci, a existat principiul regimului mai favorabil aplicat investitorilor straini. Investitorii straini beneficiau de termene de scutire pe profit mai lungi decat investitori romani, de procente mai mari, de ajutoare de stat mai consistente. In 1997, odata cu OUG 92, s-a instituit principiul egalitatii de tratatement. Unele s-au mai perpetuat, insa acum au disparut. Al doilea aspect se refera la nediscriminare. De principiu, nu se face discrimnare dupa tara din care acestia provin. Cu toate acestea, Romania este parte la acorduri bilaterale prin care se pot acorda beneficii investitorilor dintr-o anumita tara. Daca in acordurile cu alte tari nu este prevazuta clauza natiunii celei mai favorizate, este posibil sa apara discrepante intre investitori in ceea ce priveste regimul. De la principiul egalitatii de tratament, in ambele aspecte discutate, adica atat egalitatea cu investitorii romani, cat si egalitatea intre investitorii straini, poate exista o exceptie, si anume exceptia legii mai favorabile, melior lex. Ideea este ca, in cazul in care investitorul strain beneficiaza astazi de anumite facilitati, de un anumit regim juridic si maine apare o lege care prevede conditii mai favorabile, acea lege i se va aplica si celui care are o investitie anterioara intrarii in vigoare a legii noi.

Garantiile acordate investitorilor straini: 2 garantii majore: garantia impotriva indisponibilizarii investiei si garantia stabilitatii regimului juridic aplicabil investiei. 1. Aceasta garantie impotriva indisponibilizarii investitiei a produs mari probleme pentru ca sau nationalizat fara despagubiri in anii 50, au creat mari conflicte in tara. Aceasta isi are izvorul in Constituie, art. 44, alin. 3 spune ca nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. In aplicarea acestui text constitutional s-au adoptat acte normative care au venit sa detalieze. OUG 92 spune si ea cam acelasi lucru, dar intr-o forma mai complexa, in art. 4, investitiile straine nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse altor masuri cu efect echivalent, exceptand cazurile in care astfel de masuri intrunesc cumulativ urmatoarele conditii: a) Sunt necesare pentru o cauza de utilitate publica; b) Sunt nediscriminatorii; c) Se efectueaza in conformitate cu preederile exprese ale legii; d) Se fac pe baza unei despagubiri prealabile, adecvate si efective. Asadar, indisponibilizarea investitiei straine, nationalizarea sunt interzise, cu exceptia utilitatii publice (expropriere). Despagubirea trebuie sa fie echivalenta cu
8

valoarea justa de piata a investiei expropriate. Asadar, este principiul dezdaunarii integrale, nu la un pret stabilit administrativ, ci la un pret stabilit pe piata libera. Mai mult decat atat, OUG 92 mai contine o precizare, valoarea investitiei se va determina la momentul imediat anterior exproprierii sau inainte ca exproprierea iminenta sa devina cunoscuta intr-un mod care sa afecteze valoarea investiei. Despagubirea trebuie sa fie prealabila, sa fie platita efectiv inainte de a opera indisponibilizarea. In al treilea rand, despagubirea trebuie sa fie adecvata, aceasta inseamnand sa fie potrivita cu natura si cu valoarea pe piata a investiei. In principiu, despagubirea se plateste in numerar, dar nu este exclusa despagubirea prin echivalent. Un alt principiu il constituie faptul ca despagubirea trebuie sa fie efectiva, adica sa fie exprimabila in bani. Despagubirea se determina, in primul rand, prin acordul partilor. Daca un asemenea acord nu se realizeaza, despagubirea va fi stabilita de catre instanta de judecata sau o alta autoritate independenta si competenta, tinandu-se seama si de perevederile tratatelor internationale la care Romania este parte. Interesant este ca OUG 92 prevede ca despagubirea se poate stabili nu numai de catre o instanta ordinara de judecata, ci se poate stabili si pe calea arbitrajului. 2. Cea de-a doua garantie este garantia stabilitatii regimului juridic aplicabil investitiei straine nu face altceva decat sa aplice principiul tempus regit actum. Acele facilitati se mentin pe toata durata cat legea care a prevazut-o a considerat ca trebuie mentinute, chiar daca legea se abroga. Ramane aplicabila legea sub care s-a nascut investia straina, cu exceptia melior lex. Drepturile de care beneficiaza investitorii straini in tara OUG 92, in mai multe articole, prevede o serie de drepturi nu neaparat foarte logic sistematizate, exista o enumerare de drepturi pe care investitorii straini le au. Investitorii straini au dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative pentru constituirea si functionarea investitiilor. Retinem ca exista o agentie guvernamentala, se numeste agentia romana pentru investitii, fosta agentie romana pentru investii straine. Aceasta, in suborinea Guvernului, are rolul de a efectua activitati de promovare a investitiilor straine, de acordare de asistenta tehnica, economica, juridica pentru investitorii straini la cerere. ARI este afiliata la o agentie mondiala, este o asociatie mondiala, asociatia mondiala a agentiilor de promovare a investitiilor, care are sediul la Geneva, Romania este parte din 2004 la aceasta asociatie internationala. Un al doilea drept este dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profitului obtinut in Romania. OUG 92, in art. 10 spune explicit ca investitorul strain are dreptul sa expatrieze sau sa repatrieze, deci sa transfere in tara lui de origine sau unde doreste orice profituri obtinute in Romania dupa plata taxelor si impozitelor datorate autoritatilor romane. Pot fi repatriate dividendele, veniturile dobandite din vanzarea actiunilor, obligatiunilor sau a altor parti de interese, sumele obtinute din lichidarea investiei, asa-numitul activ de lichidare, despagubirile obtinute in caz de expropriere a investiei, orice alte venituri legal dobandite in tara. Un al treilea drept este dreptul investitorilor straini asupra bunurilor din Romania, acesta implicand o serie de subdiviziuni si distinctii.
9

Drepturile investitorilor strini cu privire la terenurile din Romnia. A existat o evoluie legislativ, Constituia din 1991 prevedea c cetenii strini i apatrizii nu pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Cu ocazia modificrii constituiei prin legea 429/2003 i odat cu republicarea Constituiei, noul art. 44 din Costituie prevede urmtoarele: cetenii strini i apatrizii pot dobndi dreptul de prorpeitate privat asupra terenurilor numai n condiiile rezultate din aderarea la UE i din alte tratate internaionale la care Ro este parte, pe baz de reciprocitate n condiiile prevzute prin lege organic, precum i prin motenire legal. Noile prevederi constituionale au produs o modificare la nivelul capacitii de folosin a cetenilor strini i apatrizilor de a dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor n ar. Spre deosebire de vechiul text constituional care prevedea o incapacitate de folosin, deci o lips a aptitudinii generale i abstracte de a dobndi proprietatea asupra terenurilor n ar de ctre strini, noua prevedere constituional instituie dimpotriv capacitatea strinilor, de folosin, de a dobndi proprietate asupra terenurilor n ar, acest lucrul rezultnd din schimbarea modului de formulare a textului dintr=p formulare negativ ntr-un afirmativ. Cu toate acestea dobndirea dreptului de proprietate nu este pur i simp ci este condiionat, adic este supus ndeplinirii anumitor cerine: 1. Textul constituional face distincie raione materie i anume, dupo cum este vorba despre dobndirea prin motenire legal, dobndirea prin alte forme dect motenirea legal. Dobndirea prin motenire legal rezult c acasta nu este supus nici unei condiii. Celelalte forme, sunt supuse anumitor condiii (dobndirea prin acte juridice, inter vivos, mortis causa). n aceast situaie, textul const prevede ndeplinirea n mod cumulativ a urmtoarelor cerine: a. Posibilitatea dobndirii s fie prevzut ntr-o convenie internaional la care Ro este parte. O asemenea convenie poate fi Tratatul de aderare a Ro la UE sau poate fi orice alt convenie internaional la care Ro este parte, cu statele tere. b. Pe baz de reciprocitate. Reciprocitatea, este de 3 feluri: legislativ, diplomatic sau de fapt. Reciprocitatea legislativ exist atunci cnd n ara strin sunt n vigoare norme juridice care prevd aceleasi drepturi pentru cetenii romni de a dobndi proprietatea asupra terenurilor n acea ar. Reciprocitatea diplomatic exist atunci cnd ea izvorte dintr=o convenie internaional iar reciprocitatea de fapt exist atunci cnd practica judiciar, jurisprudena sau practica administrativ din statul strin, permit de facto, ca romnii s dobndeasc proprietatea asupra terenurilor acolo. c. n condiiile prevzute de legea organic: l. 312/2005 privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizi, precum i de ctre persoanele juridice strine. Lege intrat n vigoare la 1 ian 2007, adic la data aderrii Ro a ue. Care sunt principalele prevederi ale legii organice: n primul rnd, din punctul de vedere al obiectului ei, aceasta reglementeaz dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor att de ctre
10

pers fizice ceteni strini i apatrizi, precum i de ctre persoanele juridice strine. n al doilea rnd este vorba de dobndirea prin acte juridice inter vivos i mortis causa, nu prin motenire legal unde se aplic textul condiional, care nu instituie nici un fel de condiie. Regimul dobndirii dreptuui de proprietate asupra terenurilor este diferit dup cum este vorba de: A. Cetenii celorlalte state membre ale UE sau apatrizi cu domiciliul n alte state membre ale UE, sau persoane juridice cu sediul acolo. Legea instituie: a. o procedur general de dobndire a dreptului de proprietate asupra terenurilor: consacr regimul naional, textul spune c aceste persoane pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor n ar n aceleai condiii ca i romnii, persoane fizice sau juridice, aceasta nseamn regimul naional. b. Dou situaii speciale: sunt in rem: b.1. terenurile avnd drept scop constituirea de reedine sau sedii secundare. Pentru aceste categorii de bunuri s-a instituit prin lege un moratoriu de cinci ani de la data aderrii Ro la UE, n sensul c liberalizarea complet pentru persoanele din clelalte state membre ale UE nu s-a fcut in anul 2012, adic la 5 ani de la aderare. b.2. situaia terenurilor agricole, pdurilor i terenurilor forestiere. Pentru acestea moratoriul este de 7 ani de la data aderrii RO la UE, care nu a expi rat nc dar va expira curnd i probabil se va adopta o lege de aplicare, de implementare a textului. B. Persoanele fizice i juridice ceteni strini i apatrizi din state tere: legea prevede c dobndirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai n condiiile prevzute n tratate internaionale i este vorba mai ales de acorduri bilaterale ncheiate de Ro i pe baz de reciprocitate. O prevedere mai exist: i anume, n aceste tratate ncheiate cu statele tere nu se pot prevedea condiii mai favorabile dect cele aplicabile persoanelor din celelalte state membre ale UE.

Cel de-al patrulea drept pe care legea l prevede cu privire la investitorii strini este dreptul lor de a efectua operaiuni valutare pe teritoriul Ro. n legtur cu acest drept a existat o lung evoluie legislativ, au existat multe etape, procesul a fost coordonat de ctre banca naional a nceput la sf anilor 90 dup ncheierea tratatului de asociere la UE i s-a sfrit n sept 2006, adic la ft puin timp nainte de aderarea la UE. Desigur, fenomenul a fost de permanent liberalizare, de la imposibilitatea iniial a investitorilor strini de a efectua operaiuni valutare pe teritoriul rii n sept 2006 s-a produs o liberalizare complet n sensul c i nerezidenii au putut deschide i menine conturi n valut i lei la instituiile de credit din RO i au obinut dreptul de a achiziiona
11

instrumente financiare pe piaa monetar romneasc, fr s mai fie nevoie de acordul prealabil al Bancii Naionale, aa cum se ntmplase pn atunci. Aadar, de la 1 sept 2006 putem vorbi de liberalizarea total a leului, leul a devenit o moned internaional convertibil cu posibilitatea de a fi vndut, tranzacionat n ar sau n strintate. Cel de-al cincilea drept, potrivit OUG 92/1997 este dreptul de a angaja personal strin. i aici a existat o evoluie legislativ legea 35/1991 prevedea c strini pot fi angajai n ar numai pe pposturi de conducere i de specialitate, nu i pe posturi de execuie. Raiunea fiind la timpul respectiv protecia pieei muncii necalificate pe teritoriul rii care reprezenta marea majoritate a situaiilor, OG 22/1997 a liberalizat lucrului n aa fel nct n moemnul nde faa angajatorii romni, pot angaja n mod liber ceteni strini cu o distincie, fr disctincie pentru cei provenii din state membre UE, pentru cei provenii din statele tere numai dac persoana n cauz obine viz de lung edere pentru angajarea n munc i autorizaie de munc sau permis de munc, pe teritoriul rii. Guvernul aadar, stabilete anual, numrul de autorizaii de munc ce pot fi eliberate. Un alt drept: privete soluionarea litigiilor, dreptul const n posibilitatea lor, a investitorilor strini, de a alege instanele competente pentru soluionarea litigiilor. Alegerea const sigur ntr-o prim opiune major, dac se prevede n contracte competena instanelor ordinare sau dac se prevede o procedur de arbitraj. n cazul n care se prevede competena instantelor ordinare, i e vorba de litigii de contencios adminsitrativ legate de indisponibilizarea investiiei, este aplicabil legea 554/ 2004 legea.............. dac s-a ales o procedur de arbitraj, ordonana 92/1997 prevede n mod explicit posibilitatea investitorilor strini ca n litigiile lor cu statul romn s apeleze, la alegerea lor, fie la un arbitraj instituional, fie la un arbitraj ad hoc. Dac este vorba despre un arbitraj instituional de regul se apeleaz la arbitrajul curii de arbitraj comercial internaional de pe lng camera de comer i industrie a romniei sau la arbitrajul Curii Internaionale de Arbitraj de pe lnd camera de comer internaional din paris. Dac este vorba de un arbitraj ad hoc, OUG 92/1997 se refer, recomand regulamentul de arbitraj al Comisiei Naiunilor Unite pentru dreptul comerului internaional reg din 1996. Facilitile de care beneficiaz investitorii strini n RO se clasific n dou mari categorii: A. Faciliti cu caracter normativ: sunt prevzute mai ales n OUG nr. 85/2008 privind stimularea investiiilor. Dup aderarea RO la UE, cnd acordarea de faciliti agenilor economici internaionali, a intrat sub jurisdicia comisiei europene, fiind una din msurile cele mai restrictive, statele nu au de principiu voie s acorde faciliti agenilor economici locali. n condiiile acestea OUG 85/2008 prevede un singur tip de facilitate, este vorba despre ajutorul de stat care se acord cu aprobarea Comisiei Europene, numai n situaii excepionale, cum ar fi pentru constituirea de noi locuri de munc, pentru plata dobnzilor la creditele pentru producie, dar exist o lege a ajutorului de stat i aceast lege instituie condiii ft severe. S-au acordat de-a lungul timpului i alte tipuri
12

de faciliti cu caracter normativ: scutiri la plata unor taxe vamale, faciliti privind reduceri de impozit pe profit. n momentul de fa practic, cu caracter de o oarecare importan social, singurul act normativ care mai prevede faciliti OUG 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate. Exist, sunt stabilire prin act normativ, aa numite zone defavorizate, unde se acord anumite faciliti pentru investitorii strini. B. Pn la aderarea RO la UE s-au acordat i faciliti individuale. Primele faciliti individuale s-au acordat n anii 90, n anii 1991, societatea Coca-Cola a obinut importante faciliti pentru crearea de uniti de producie. Ulterior s-au acordat faciliti diferitelor societati comerciale strine, care au fcut investiii majore pe teritoriul trii, ultima a fost pt automobile Dacia Piteti. Dupa aderarea rii la UE acordarea de faciliti individuale nu mai este posibil. Garantarea investiiilor strine n ar prin intermediul AGENIEI Multilateral de Garantare a Investiiilor. AMGI este un organism internaional care a fost creat n temeiul Conveniei de Constituire a AMGI, aa numita Conv de la Seul din 1985. Ro a devenit parte in 1992. Prin aceast conveie s-a constituit AMGI ca persoan juridic cu sediul la Washington. Raiunea AMGI la timpul la care ea a fost creat, deci la nivelul anului 1985 a fost acela de a garanta investiiile strine n statele comuniste, unde exista riscul ca investiia s fie naionalizat sau s se instituie restricii privind repatrierea profitului sau alte condiii restrictivve care s aduc prejudicii investitorilor strini motiv pentru care ft mult timp aceast agenie i serviciile au fost fo losite exclusiv de ctre investitorii strini pt investiiile din ar. n zilele noastre lucrurile au cptat cel putin o conotatie bivalent dac nu chiar majoritar, prioritar, Agenia este folosit de investitorii romni atunci cnd investesc n ri cu risc, adic pentru garantarea investiiilor romneti n strintate. Ce riscuri acopera Agenia? A garanteaz pe investitorii strini mpotriva unui sau mai multora din urm riscuri: riscul de transfer bancar, adic posibilele restricii privind profitul peste frontier, b. Riscurile privind exproprierea i alte msuri cu efecte similare, c. riscurile privind nclcarea contractului de ctre statul unde investiia este fcut i n al patrulea riscurile de rzboi sau alte tulburri civile. Aceast Convenie de la Seul se coreleaz cu Conv de la Washington, din 1965, cu privire la soluionarea diferendelor relative la investiii ntre state i persoane ale altor state, conv pe care RO a ratificat-o n 1975. Conv d la W. Privind so..... , n temeiul ei, s-a constituit tot cu sediul la W Centrul Internaional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiii. n limba englez prescruptat ICEED??? Centrul internaional ICEED ALA )) este o instituie de arbitraj internaional specializat n litigiile privitoare la invesii i

13

IZVOARELE DREPTULUI COMERULUI INTERNAIONAL: Interne: pot fi izvoare specifice comerului internaional, cum sunt de pild reglementrile privind investiiile strine, exist i izvoare nespecifice la dr comerului internaional. Internaionale: conv internaionale: sunt numeroase. Sunt cteva codificri majore ale dr comerului internaional, fcute de organisme internaionale: Principiile contractelor comerciale internaionale: au fost elaborate de ctre un institut internaional specializat care se numete institutul internaional pentru unificarea dreptului privat care a sediul la Roma. Prescurtat UNIDROIT. A elaborat convenii/ proiecte de conveii internaionale n multe domenii ale dr privat. Unele din aceste convenii sunt ratificate i de Ro. Este o convenie privind protecia patrimoniului cultural. Au fost ntocmite n dou etape: o prim etap n 1994 i a doua n 2004. Variante din 2004 conine 185 de articole care reglementeaz regimul contractelor comerciale internaionale ncepnd sub toate aspectele lor, ncepnd de la ncheiere, apoi coninut, aspectele legate de nulitatea contractului, teoria impreviziunii sau hard ship i continund cu ncetarea efectelor contractului, rspunderea contractual. Este un cod, al contractelor comerciale internaionale. Se stabilesc regulile generale aplicabile contractelor comerciale internaionale. Principiile UNIDROIT nu sunt o convenie internaional i nici o lege, ele sunt o oper tiinific, ele sunt o propunere de codificare, de legiferare fcut legiutorilor naionali i o propunere de reglementare fcut prilor. Care este aadar rolul principiilor contractelor comerciale internaionale? Prin c.c.i. pot avea unul din urmatoarele roluri: 1. Ele pot constitui legea contractului, lex contractus, n cazul n care prile trimit la ele. Nefiind o lege, adic neavnd fora juridic a adoptrii lor de ctre un Parlament internaional, sau conv int, ele nu se impun prile, au un carac facultativ, dar dac prile fac referire la principiie, aceste principii devin parte din contract, sunt ncorporate contractual. Mecanismul ncorporrii contractuale a unei reglementri de acest tip se numete mecanismul recepiunii contractuale sau per relationem. Exist studii privind impactul principiilor c.c.i si aceste studii demonstreaz c prile f ac din ce n mai multe trimiteri la principiile UNIDROIT printr-o clauz contractual care sun asa prezentul contract se completeaz cu prin. C.c.i. 2004. Aceasta nseamn c n loc ca prile s prevad de pild coninutul contractului, fac trimitere la principiile unidroit care sunt incorporate contractual i devin legea prii. Acesta este primul rol i rolul esenial pe care l joac principiile c .c.i. ele mai joac i alte roluri: 2. ele reprezint ceea ce se numete o lege a comercianilor din comerul internaional. Ele reprezint ceea ce se numete de obicei n doctrin lex mercatoria, lex mercatoria nseamn legea comerului internaional. De ce sunt lex mercatoria? Pentru c ele codific/uniformizeaz uzanele din materia contractelor comerciale internaionale. n aceast situaie n cazul n care, de pild ntr-un litigiu, prile nu au prevzut n mod explicit legea aplicabil contractului, arbitrul din comerul internaional care soluioneaz acel litigiu poate s aplice principiile contractelor comerciale internaionale ca lex
14

mercatoria, deci s soluioneze litigiul respectiv n temeiul unei reguli stabilite n aceste principii, care dac prile nu au trimis la ea. 3. n al 3-lea rnd principii c.c.i constituie un mijloc de interpretare sau de completare a reglementrilor internaionale n materia comerului. Nu n puine cazuri, legile adoptate de ctre legiutorii naionali nu sunt adaptate contractelor comerciale internaionale, nu se edicteaz pentru contractele comerciale internaionale, pentru toate cateogiriile de raporturi juridice internaionale, mai ales pt cele interne de aceea apar situaii n care legea internaional, fie tace, fie este insuficient. In acest caz judectorul sau arbitrul pot completa legea naional cu principiile cci. 4. Principiile constituie un model de legiferare pentru legiuitorii naionali. Au fost state care au adoptat legi interne pornind de la modelul principiilor cci. Astea sunt cele 4 roluri ale cci. Principiile dreptului european al contractelor: au fost i ele ntocmite n dou etape, n 1998 i 2002 au fost ntocmite n cadrul UE de o echip de specialiti, experi n materia contractelor din comerul internaional conduse de un profesor danez i de aia se numesc raportul Lando (OLE LANDO) i principiile d.e.c. reprezint tot un cod ele merg cam pe aceeai structur ca i principiile unidroit, adic analizeaz practic toate aspectele legate de contractele comerciale internaionale, ncepnd de la formarea contractelor i pn la ncetare i rspundere. Principiile dr,e.c. nu au fost ns un succes att de mare ct au avut principiile unidroit, dar lucrarea este excepional n coninutul ei, motiv pentru care la nivelul comsiiei ue se lucreaz pentru adoptarea unui regulament privind dr european al contractelor. n aceast situaie nu va mai fi vorba despre ceea ce principiile au fost, adic o simpl propunere, ofert fcut prilor, ci va fi lege ce se va aplica n paralel cu dispoziiile c civ.

Izvoarele dreptului comertului international:


Uzantele sunt acele practici sociale, atitudini, comportari, prin natura lor, nescrise, care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicate intr-un nr. nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate si care, in functie de izvorul lor prezinta sau nu caracterul de izvor de drept. Din aceasta definitie rezulta elementele esentiale ale uzantelor: a. uzantele au un element obiectiv, practica sociala, ansamblu de acte si fapte juridice sau materiale, fie pozitive, fie negative, adica omisiuni, care au capatat caracter de uzanta datorita aplicarii lor repetate intre participantii la comertul international intr-o anumita perioada de timp. Pentru ca un act juridic sau un fapt material sa devina o uzanta trebuie sa indeplineaca conditia de a avea o anumita vechime, adica de a se aplica intr o anumita periada de timp, nu se poate spune cat anume, in functie de imprejurari, in functie de domeniu, o practica trece din faza unei atitudini individuale in faza unei uzante. b. uzantele au un caracter colectiv, de generalitate si impersonalitate, in sensul ca se aplica intr-un numar nedefinit de parteneri comerciali. Din acet punct de vedere, uzantele se aseamana cu legea, si legea este generala si impersonala, aplicandu se unui nr nedefinit
15

de subiecti de drept, insa, spre deosebire de lege, care este expresia autoritatii statului, uzantele sunt opera comerciantilor insisi, sunt opera comertului. c. ele pot avea sau nu caracter de izvor de drept, iar in functie de aceasta, uzantele se clasifica in uzante normative, care au caracter de izvor de drept si uzante conventionale, care nu au un asemenea caracter. Comparatie intre obisnuinte si uzante: Obisnuintele indeplinesc numai o parte din conditiile uzantelor, si anume indeplinesc elementul obiectiv, adica sunt practici sociale cu un anumit grad de repetabilitate si stabilitate, nu au, insa, caracterul colectiv, nu se stabilesc, asa cum se intampla in cazul uzantelor, intre un nr nedefinit de parteneri comerciali, ci intre partenerii dintr-un anumit contract, intre un nr limitat de parteneri comerciali. In diferitele acte normative se face distinctie intre obisnuintele stabilite intre parti si uzante. In conventia de la Viena se spune in art 9 ca partile sunt legate nu numai de uzantele comerciale, ci si de obisnuintele care s-au stabilit intre parti. De asemenea, o foarte frumoasa distinctie intre uzante si obisnuinte face codul comercial uniform al SUA, intre usage of trade si course of dealing, modalitate de comportare, definindu-le ca fiind acele activitati dintre parti care, data fiind aplicarea lor repetata intre partile contractante, pot fi considerate, in mod rezonabil ca stabilind intre parti o baza comuna de intepretare a expresiilor si actelor partilor. Se aplica in toate statele americane, mai putin in Louisiana, insa si acesta a aderat la unele dintre prevederi. Clasificarea uzantelor: Principala clasificare a uzantelor este in functie de forta lor juridica. Din acest punct de vedere, sunt uzante normative, legale, de drept, cutume si uzante conventionale, de fapt, interpretative, completive. Caracteristicile uzantelor normative (au, neindoielnic, primele doua caracteristici ale tuturor uzantelor): a. un element obiectiv, sunt practici sociale, adica acte juridice, fapte materiale care, de principiu, prezinta un grad de vechime, repetabilitate si stabilitate mai pronuntate decat uzntele conventionale. Acest element obiectiv este exprimat printr o formula in limba latina longa inveterata diuturna consuetudo. consuetudo inseamna practica, longa indelungata, inveterata vechi, diuturna zilnica. Uzanta normativa are si al doilea element, anume elementul de generalitate. Al treilea element este specific si anume elementul subiectiv, psihologic, acesta fiind esential pentru ca uzanta sa fie consideata normativa. Elementul subiectiv consta in convingerea, in sentimentul, in ideea celor care aplica acea uzanta ca ea li se impune intocmai ca si legea. Opinio juris sive necessitatis, ideea de aplicare ca drept sau necesitate. Pentru ca o uzanta sa fie sau nu izvor de drept nu este suficient sa fie intrunite cele trei elemente, ci este necesar ca si sistemul de drept, legiuitorul sa admita existenta uzantelor normative, adica sa le recunoasca forta de izvor de drept.

16

Rolul uzantelor normative poate fi multiplu, ele pot avea unul sau mai multe dintre urmatoarele roluri: a. ele pot avea rolul de a reglementa raporturi de drept pe care legea nu le prevede, acestea se numesc consuetudo praeter legem, uzante in pozitia legii, in locul legii. Acest rol exista destul de frecvent, avand in vedere ca dreptul national poate avea lacune. b. rolul intepretativ sau completiv al legii, acesta este de fapt rolul cel mai frecvent. Uzantele vin sa completeze sau sa intepreteze un act normativ. Acestea se numesc cunsuetudo secundum legem, pe langa lege, in interpretarea legii. c. rolul de a inlocui o dispozitie legala care nu este de ordine publica, consuetudo contra legem. Forta juridica a uzantelor normative: Uzanta normativa se aplica atunci cand partile nu au inlaturat-o in mod explicit. In al doilea rand, fiind o lege supletiva speciala, ea se alica cu prioritate fata de o lege nationala care are caracter de generalitate. In ceea ce priveste legatura cu contractul partilor, uzanta normativa poate fi inlaturata prin contract dar numai daca partile au prevazut in mod explicit. Uzanta normativa nu poate inlatura, insa, o dispozitiune legala imperativa, adica o dispozitiune legala de ordine publica in comertul intenational. De-a lungul timpului s-au conturat mai multe uzante normative, unele dintre ele au fost preluate de legiuitorii nationali, altele nu, sau nu in toate sistemele de drept. De pilda, solidaritatea codebitorilor in materie comerciala a fost in mod traditional o uzanta preluata de unele sisteme de drept. Punerea de drept in intarziere a debitorului comercial si curgerea de drept a dobanzii de la scadenta au fost uzante normative, efectul suspensiv al fortei majore, faptul ca o situatie de forta majora suspenda executarea contractului, anatocismul conturilor bancare, adica posibilitatea calculului dobanzii la dobanda, obligatia partilor de a coopera pentru a reduce prejudiciul uneia dintre parti. Uzantele conventionale Acestea au si ele elementul obiectiv si elementul de generalitate, nu au, insa elementul subiectiv si nu sunt izvor de drept. Forta juridica a acestora este aceea a unei clauze contractuale, au forta juridica a contractului, pentru ca ele sa aiba aceasta forta, este necesar ca partile sa le incorporeze contractual, sa le receptioneze contractual prin ceea ce se numeste mecanismul receptiunii contractuale. Partile le receptioneaza contractual prin referirea la ele in contract, la uzante. Partile pot incorpora uzante in mod expres sau explicit si asta se intampla in cazul in care partile spun fie, daca este vorba despre o uzanta codificata, regulile Incotermes, fac referire in contract, fie pot face trimitere, in situatia unei uzante necodificate, la dispozitiile altor materii, vanzarea de citrice, petrol etc. Conventia de la Viena se refera, in primul rand, la situatia in care partile receptioneaza o uzanta in mod explicit, partile sunt legate de uzantele la care au
17

consimtit. In al doilea rand, partile pot face trimitere la uzante in mod tacit sau implicit cand nu este o clauza expresa in contract, ci din anumite indicii se poate deduce, vointa reiesind din interpretarea contractului. Conventia, in art. 9, spune ca in afara de conventia contrara a partilor, ele sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care, in comertul international este larg cunoscuta si, in mod regulat, respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Aceasta vrea sa spuna ca partile sunt obligate nu numai la uzantele explicite in contract, ci de toate uzantele, daca sunt indeplinute conditiile ca uzanta sa fie larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Rolul uzantelor conventionale este acela de a interpreta sau completa contractul, au rolul de a constitui o baza comuna de intepretare a contractului, acesta fiind interpretat prin prisma modului in care uzantele prevad. Cauze care explica rolul uzantelor a. dinamica relatiilor comerciale internationale care este superioara fata de ce se intampla in relatiile civile, interne, intre neprofesionisti si de aceea legile statale raman in urma realitatii. b. de regula, legile statale sunt edictate pt toate categoriile de relatii sociale, si civile si comerciale, si de aceea, de multe ori, nu sunt adaptate, au lacune, iar acestea se acopera prin uzante. Fixarea uzantelor Uzanele sunt, prin natura lor, practici nescrise si acet lucru ramane valabil chiar atunci cand se produc codificari ale uzantelor. Codificarea oglindeste uzanta, dar ea isi duce viata ei si, pentru ca sunt practici nescrise, cum se poate dovedi ca in comertul cu grau, marfa trebuie ambalata intr un anumit mod. In primul rand, daca ete vorba despre uzante codificate, ele se fixeaza prin lucrarile de codificare ale organelor specializate. Fixarea se face, asadar prin lucrari adoptate sub egida ONU, exista specialisti care extrag ideile esentiale din studiul practicilor. Sunt si codificari facute de catre Camera de Comert Internationala din Paris care este un organism international, este o asociatie la care participa zeci de mii de comercianti si care, printre multiplele atributiuni pe care le exercita, are si o curte de arbitraj, dar ea are comisii de lucru, intocmeste proiecte de conventii internationale si, totdata, face si codificari de uzante, regulile Incothermes. b. Uzantele se codifica prin clauze prestabilite intocmite de catre participantii la comertul international, aceste clauze standard pot imbraca forma unor conditii generale, unor contracte tip, unor contracte cadru, de pilda, toate autostrazile, in general, se intemeiaza pe conditiile generale FIDIC Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti. Aceste conditii sunt o opera stiintifica care reglementeaza contractul intenational de antrepriza, sunt o opera dinamica, au existat mai multe variante, permanent se adapteaza. Conditiile generale GAFTA Grain And Feed Trade Association,
18

sediul la Londra, au curte de arbitraj, conditiile find folosite prin trimiterea facuta in contract la ele. A treia modalitate de fixare a uzantelor se face prin cetificatele de cutuma, acestea fiind emise de catre camerele de comert si industrie, de catre burse de marfuri, de catre asociatii profesionale in materie, GAFDA, Liverpool Cotton Association. A patra modalitate este prin hotararile arbitrale si judecatoresti. Hotararile sunt centralizate si pot fi consultate. Uzantele se probeaza prin orice mijloc de proba. In dreptul roman, in vechiul cod comercial nu se recunosteau de principiu uzantele nomative, ci numai cele conventionale, cu cateva exceptii stabilite prin legi speciale, uzantele porturilor, uzantele burselor si in materia titlurilor de valoare, cambie, cec, unde chiar legile care reglementeaza titlurile de valoare ofera forta juridica. n schimb, NCC enumera uzantele printre izvoarele de drept. SUBIECTELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL Ne vom referi mai intai la subiectele de nationalitate romana, iar apoi despre cele straine care desfasoara activitate comerciala pe teritoriul Romaniei. Principalii actori sunt persoanele juridice, societatile comerciale. Ne vom ocupa de societatile straine cu participare straina, acestea fiind acele societati care contin o participare straina la capitalul social. Elementul de extraneitate specific este participarea straina la capital. Celelalte nu sunt relevante. Pot avea orice obiect de activitate. In constituirea lor se urmeaza aceleasi etape, dar in fiecare etapa sunt particularitati, de pilda, in etapa intocmirii documentelor constitutive, atunci cand este vorba despre asociati straini exista particularitati in ceea ce priveste denumirea acestora, subscriptia si varsarea capitalului social, as cum vom vedea. In ceea ce priveste inregistrarea la Registrul Comertului sunt aplicabile dispozitiile legii 31/1990, legii 26 privind Registrul Comertului si OM 2594/2008. Acestea sunt persoane juridice romane, criteriul care le confera aceasta nationalitate este acela al sediului social. In afara de acesta exista si alte criterii de determinare a nationalitatii persoanei juridice, de pilda, criteriul controlului, acesta fiind prevazut si in unele conventii intenationale, Conventia de la Washington 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii dintre state si persoane si state. In art 25 se prevede ca o persoana juridica, desi are sediul pe teritoriul unui stat, poate sa nu aiba nationalitatea acelui stat datorita controlului care se exercita asupra ei de catre interese straine. Acesta este preluat si in unele acorduri bilaterale, cum ar fi cel cu Israelul.

19

Elementul esential care face ca o societate comerciala sa fie cu participare straina este participarea straina la capital. Sunt doua notiuni ce trebuie analizate, cea de subscriptie a capitalului social si notiunea de varsare a capitalului social. Subscriptia capitalului social care este o obligatie de a face, adica de a varsa in viitor trebuie sa se realizeze in lei, legea 82/1991, legea contabilitatii prevede ca societatile comerciale cu participatie straina au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie in moneda nationala. In ceea ce priveste varsarea capitalului social, care este o obligatie de a da, trebuie facuta o distinctie, asociatii romani varsa capitalul roman in lei, deoarece varsarea este o plata si, potrivit Regulamentului 4/2005, platile intre rezidenti se fac in moneda nationala cu anumite exceptii. Strainii, insa, pot varsa aportul in valuta, lei, bunuri. Din punctul de vedere al marimii aporturilor, participarea straina poate sa fie de la 100%, pana la cea mai mica. In ceea ce priveste patrimoniul societatilor cu participare straina, o problema care se pune este legata de dobandirea dreptului de proprietatate asupra ternurilor. Pentru toate celelalalte situatii, se aplica regimul national, adica au acelasi regim juridic ca si societatile romanesti. In legatura cu dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din tara, art 6 din OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe prevede ca societatile constituite cu participatie straina rezidente, ele putand dobandi dreptul de proprietate cu doua precizari pe care textul legal le face, ca dobandirea de terenuri sa fie conforma cu obiectul social si in masura necesara derularii activitatii societatii. In legatura cu functionarea societatilor cu participare straina, retinem ca ele pot efectua operatiuni valutare, aceasta notiune fiind definita in Regulamentul 4, potrivit caruia operatiunile valutare pot fi de doua feluri a. potrivit unui criteriu material, in rem, operatiunea valutara este aceea care se realizeaza intr-o moneda straina, convertibila. b. potrivit unui criteriu pesonal, in personam, este operatiune valutara si cea care se efectueaza in moneda nationala, dar intre un rezident si un nerezident. Operatiunile valutare sunt de doua feluri a. curente, care se caracterizeaza prin faptul ca implica o contraprestatie, acestea fiind liberalizate complet. b. de capital, care nu implica o contraprestatie imediata, aici intrand, de pilda, operatiunile cu instrumente financiare, tranzactionate pe piata de capital, actiuni, obligatiuni, operatiuni cu instrumente financiare ale pietei monetare, titluri de stat etc. Aceste operatiuni sunt reglementate strict.

20

Cateva aspecte de munca si de personal. O distinctie trebuie facuta dupa cum este vorba despre angajati provenind din UE sau din state terte. Pentru personalul provenit din tari membre UE nu se foloseste notiunea de "strain", legea 194/2002 fiind modificata in sensul ca persoanele provenite din UE au acelasi regim juridic, nefiind socotiti straini. Societatile sunt libere sa angajeze personal din UE fara niciun fel de restrictie. In ceea ce priveste persoanele provenind din tari terte, accesul pe piata de munca este restrictionat, pentru a putea desfasura o activitate lucrativa trebuie sa obtina autorizatia de munca. Este aplicabila o reglementare speciala, OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei. Guvenul prevede anual numarul de autorizatii de munca ce se pot elibera strainilor, sunt, de regula, 4500-5000 de autorizatii pe an. In legatura cu plata salariilor, problema care se pune este moneda in care se face plata. O distinctie trebuie facuta intre personalul roman si cel strain. Pentru personalul strain, plata salariilor se poate face in valuta, daca acest lucru se stabileste prin contractul de munca. Romanii, de principiu, sunt platiti in moneda nationala, astfel cum impune Regulamentul 4. Sunt doua exceptii de la aceasta regula pentru romani, prima o formeaza zonele libere pe teritoriul Romaniei potrivit legea 84/1992. A doua exceptie sunt angajatii romani la reprezentantele societatilor comerciale straine, este un act normativ HG 1222/1990. OUG 92 prved posibilitatea societatilor cu participare straina de a apela la instantele judecatoresti sau la cele arbitrale pentru solutionarea litigiilor in care sunt implicate. In cazul in care este vorba despre instantele judecatoresti, o distinctie trebuie facuta dupa cum este vorba despre litigiile cu subiecte de drept din alte tari UE sau alte tari terte. In primul caz, este aplicabil Regulamentul 44/2001 privind competenta, recunoastea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (Bruxelles 1). Daca este vorba de subiecte de drept din state terte, sunt aplicabile dispozitiile art 148-157 din legea 105/1992, daca este vorba despre litigii anterioare intratii in vigoare a NCPC, iar daca este vorba depre litigii ulteioare, se aplica NCPC. In cazul in care pentru rezolvarea conflictelor s-a incheiat o conventie arbitrala, partile pot apela la un arbitraj institutionalizat care poate fi arbitrajul Curtii de Arbitraj International d pe langa Camera de Comert si Industrie,a celei din Paris sau celui ad-hoc. Activitatea subiectelor de drept straine Participarea subiectelor de drept straine se poate desfasura in doua moduri, in primul rand se pot desfasura activitati comerciale ocazionale, neinstitutionalizate. Acestea sunt libere sa incheie contracte cu firme romane fara restrictii si fara a fi obligate sa constituie pe teritoriul tarii o entitate specializata. A doua situatie se regaseste cand societatile straine deschid pe teritoriul tarii o entitate exogena, adica o forma institutionalizata de participare. Aceasta poate imbraca trei forme, sucursala, filiala, reprezentanta.

21

Filialele societatilor straine in Romania Filiala poate fi definita ca fiind acea societate comerciala cu personalitate juridica proprie, romana, personalitate juridica distincta de cea a societatii mama din strainatate, dar care se afla sub controlul societatii mama. Din aceasta definitie rezulta doua elemente esentiale a. au personalitate juridica proprie, ceea ce le confera calitatea de subiect de drept distinct fata de societatea mama din strainatate. Fiind un subiect de drept distinct, filiala poate actiona, in raporturile juridice in care intra, in numele si pe seama ei insasi. Pe planul statutului organic, filiala este supusa legii statului pe teritoriul caruia filiala isi are sediul. Are lex societatis distincta de a societatii mame. b. existenta controlului pe care societatea mama din strainatate il exercita asupra filialei. Acest control a dat si denumirea de filiala, care provine de la filius, filii, adica fiu. Controlul se poate materializa in multiple feluri, de regula acesta fiind exercitat prin capitalul social, anume societatea mama detine majoritatea capitalului filialei. Controlul se mai poate exercita prin organele de conducere, de control, de supraveghere. Problema esentiala este cea a raportului dintre filiala si societatea mama. Acest raport trebuie analizat pe plan juridic si economic. Pe plan juridic, relatia dintre societatea mama si filiala ei este una complexa, pentru ca filiala are personalitate juridica proprie, fiind subiect distinct, insa societatea mama exercita controlul asupra ei. Din punct de vedere economic, filiala are o autonomie relativa fata de societatea mama din strainantate. Sintagma autonomie relativa inseamna ca exista elemente de dependenta. Autonomia este data de faptul ca filiala, din punct de vedere economic isi intocmeste propriile documente contabile, are buget propriu de venituri si cheltuieli, are bilant propriu, cont propriu pe care este obligata sa-l inregistrezeze la autoritatile financiare. Dependenta rezida in faptul ca filiala functioneaza in coordonatele economice stabilite de societatea mama care o controleaza prin mijloacele mentionate. Filialele se constituie ca si o persoana juridica romana, o particularitate este aceea ca, potrivit legii 26, ea trebuie sa mentioneze caracterul de filiala explicit si elementele de control ale societatii mama. Din punct de vedere al functionarii, filialele sunt supuse regimului national. Filiala este considerata rezidenta din punct de vedere valutar sau, altfel spus, societatea straina care are o filiala pe teritoriul Romaniei este socotita rezidenta potrivit Regulamentului 4 si, in consecinta, se supune regimului rezidentilor, cu platile in lei, cu consecinte pe planul platii pe valoarea adaugata. Filiala este o forma de investitie straina in tara, pentru ca ea implica aducerea in Romania a unui capital strain.

22

Sucursalele Sucursala este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsita de personalitate juridica proprie, care beneficiaza, totusi, de un capital care ii este alocat in intregime de catre societatea mama din strainatate, iar sucursala poseda o anumita autonomie economica si juridica fata de societatea mama. Doua elemente esentiale rezultate din definitie a. sucursala nu are personalitate juridica proprie, nu este subiect de drept distinct. In consecinta, sucursala nu are un patrimoniu propriu, distinct de societatea mama, are insa un capital propriu, adica o masa de bunuri afectata in intregime de societatea mama. In consecinta, sucursala poate efectua acte juridice numai pe seama societatii mama, dar poate sa faca aceste acte juridice fie in numele si pe seama societattii mama si atunci actioneaza ca un mandatar, fie poate efectua acte juridice in nume propriu si pe seama societatii mama, atunci actioneaza intr-o relatie institutionala specifica de comision. Pe planul dreptului intenational privat, sucursala nu are o lex societatis proprie, ea este supusa legii statutului organic al societati mama, ea nu este persoana juridica romana. b. dependenta fata de societatea mama din punct de vedere economic si juridic . Se pune problema raportului dintre sucursala si societatea mama. Acest raport se caracterizeaza prin subordonarea, dependenta sucursalei, dar cu existenta unor elemente de autonomie. A. Elemente de dependenta Capitalul social, suta la suta al societatii mama, prin actul constitutiv se determina raportul de subordare. De principiu, obiectul este concordant cu cel al societatii mama. Pentru ca nu are un patrimoniu propriu, sucursala nu are debitori sau creditori proprii, ea actioneaza pe seama societatii mama, fie ca mandatar, fie in cadrul unei relatii specifice de comision. B. Autonomia juridica In primul rand, sucursala are o capacitate de subiect de drept limitata, care se exprima prin faptul sucursala poate fi actionata in instanta pentru operatiunile din Romania la sediul sucursalei din Romania. Deci, o persoana romana care a incheiat un contract cu o sucursala si trebuie sa o actioneze in justitie, nu este obligata sa se duca la sediul societatii mama, ci poate actiona la sediul sucursalei din Romania. In al doilea rand, sucursala poate fi supusa unei proceduri de lichidare, inclusiv prin faliment, pe principiile insolventei. Asadar, sucursala poate fi lichidata fara ca acest lucru sa afecteze personalitatea juridica a societatii mama. Reciproca nu este valabila. Din punct de vedere economic exista o anumita autonomie a sucursalei, aceasta tinand o contabilitate proprie, are o autonomie gestionara, ea intocmeste documente contabile proprii pe care este obligata sa le depuna la autoritatile fiscale romanesti pentru ca ea plateste impozit pe venit, pe profit.

23

Constituirea sucursalelor In momentul constituirii sucursaelor, procedura care se urmeaza este prevazuta de ordinul ministrului justitiei nr 2594/2008(se verifica daca dreptul societatii mama permite constituirea unei sucursale in strainatate, daca acest lucru este afirmativ legea romana spune- constituirea sucursalei se face potrivit legii romane). Sucursala trebuie sa aiba un act constituitiv, care se inregistreaza la ONRC Romania, ceea ce este specific este faptul ca in firma sucrusalei trebuie sa se mentioneze in mod obligatoriu caracterul ei de sucursala adica denumirea societatii mama din societate. Capacitatea de folosinta a sucursalei si conditia ei juridica pe teritoriul Romaniei: Sucursala nu are personalitate juridica proprie, o are pe cea a societatii mama, dar isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii, motiv pentru care pe capul sucursalei se intrunesc doua legi: legea societatii mama(straina) care det. capacitatea de folosinta a sucursalei si legea romana prin ceea ce se numeste conditia juridica a strainului, persoana juridica in Romania. A) Capacitatea de folosinta este guvernata de lex societatits (a societatii mama din strainatate) de aici decurgand o serie de consecinte: a) sucursala nu poate face in Romania mai multe acte juridice decat poate face societatea mama in propria ei tara; asadar, capacitatea de folosinta si in concret obiectul de activitate poate fi cel mult egal, niciodata superior celui al societatii mama. Cel mult poate face aceleasi acte juridice, dar de obicei face mai putine. b) daca societatea mama inceteaza(capacitatea ei de folosinta inceteaza), inceteaza si capacitatea de folosinta a sucursalei. B) Conditia juridica a sucursalei ca persoana juridica straina pe teritoriul Romaniei: - in functionarea ei pe teritoriul tarii sucursala este obligata sa respecte legea romana si aceasta se exprima in principiul aplicarii regimului national pentru sucursale (ea trebuie sa se comporte asa cum se comporta o societate comerciala romana aflata in aceeasi situatie) a) pe planul regimului contabil legea 82/1991 spune ca ele trebuie sa tina contabilitatea potrivit legii romane si in moneda nationala; b) regimul valutar: regulamentul BNR 4/2005 prevede ca sucursala este rezidenta din punct de vedere valutar, mai precis, societatea mama (orice societate straina care are o sucursala pe teritoriul tarii) devine pentru activitatea sucursalei rezidenta din punct de vedere valutar; c) regimul fiscal: din punct de vedere fiscal sucursala este incadrata in ceea ce Art 8 din Codul fiscal numeste "un sediu permanent in Romania". Ea este obligata sa plateasca impozit pe profitul obtinut in tara dupa regulile romane.
24

d) din punct de vedere al regimului terenurilor, ea este persoana juridica straina, in consecinta urmand regulile de dobandire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor ca si cetatenii straini.

Reprezentantele societatilor comerciale straine in Romania


Reprezentanta este un sediu secundar al societatii mama din strainatate lipsita de personalitate juridica proprie, care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si poate efectua numai operatiuni de reprezentare a acestei societati (mama) fata de partenerii sai comerciali din Romania. a) Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, in consecinta este o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainanate; nu are calitatea de subiect de drept distinct de societatea mama, iar din punct de vedere al dreptului international privat este supusa lui lex societatis a societatii mama. b) Reprezentantele nu fac acte juridice in nume propriu, ci decat in calitate de reprezenant a societatii mama, asadar, ele actioneaza in numele societatii mama (nomine alieno) si pe seama societatii mama. Asadar, ca pozitie juridica este asemanatoare unui mandatar, este un mandat societar. c) Reprezentanta nu are un capital propriu, dinstinct de cel al societatii mama din strainatate. Are numai o masa de bunuri pe care societatea mama i le atribuie ca sa-si poata desfasura activitatea in tara. Este principala deosebire intre reprezentanta si sucursala. Din punctul de vedere al celorlalte doua elemente se aseamna cu sucursala. Din punct de vedere al punctului a) este asemanatoare cu sucursala ca nu au personalitate juridica proprie, dar se deosebeste de filiala care are personaliotate juridica proprie. Din punct de vedere al punctului b) se aseamna cu sucursala in sensul ca amandoua fac acte juridice de comert pe seama societatii mama, cu o mica diferenta totusi (sucursala poate sa actioneze in numele societatii mama- un mandatar- si se aseamna cu sucursala, dar sucursala poate actiona si intr-o situatie specifice de comision de exemplu, adica poate actiona si nomino proprio dar pe seama societatii mama, reprezentata nu) Din punct de vedere al punctului c), sucursala are o masa de bunuri care este afectata de societatea mama in exclusivitate. De aceea sucursala este o forma de investitie straina in tara. Reprezentanta nu este o forma de investitie straina, nu are un capital propriu si tot o consecinta a acestei situatii: sucursala se inregistreaza la ONRC Romania, reprezentanta nu se inregistreaza, dar reprezentanta se inregistraza la ANAF Romania asa cum o face si sucursala. Temeiul juridica al reprezentantelor: Doua acte normative (decretul lege 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale sau organizatiilor economice straine; hotararea guvernului 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplicabile
25

reprezentantelor din Romania ale societatilor comerciale si organizatiilor economice straine). Constituirea reprezentantei: - la cererea societatii mama care trebuie sa mentioneze in cerere elementele sale de identificare (denumire,sediu), obiectul de activitate al reprezentantei, durata de functionare a reprezentantei in Romania, numarul persoanelor care urmeaza a fi incadrate la reprezentanta si trebuie sa anexeze cererii: actele sale constitutive in extras, o atestare din partea unei camere de comert din tara sa din care sa rezulte ca are o existenta legala in tara de sediu, un certificat de bonitate emis de o banca din care sa rezulte ca este in stare de functionare normala, imputerniciri pentru reprezentantii desemnati sa functioneze in Romania. Cererea si actele se depun la Ministerul pentru Comert care trebuie sa analizeze cererea in 30 zile, sa o accepte sau sa o refuze motivat. Se poate declansa un contencios administrativ. Daca cererea este admisa, se emite autorizatia de functionare in care se mentioneaza atributele de identificare, obiectul de activitate al reprezentantei, conditiile de exercitare a activitarii in Romania, durata reprezentantei (de regula pe 1 an) si sediul reprezentantei din tara. Dupa obtinerea autorizatiei, reprezentanta este obligata in 15 zile sa se inregistreze la administratia financiara locala (de sediu). Pana in anul 1997, exista obligatia inregistrarii reprezentantelor si la Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Scopul inregistrarii era altul decat cel fiscal, era un scop statistic. Reprezentantele obisnuiesc sa se inregistreze totusi, care publica si un buletin al reprezentatelor. Obiectul de activitate: -este stabilit de catre societatea mama a) pot face acte juridice constand in emitere si primire de oferte si comenzi, negociere si incheiere de contracte in numele si pe seama societatii mama (principala activitate) cu partenerii locali de principiu. b) informare si reclama comerciala pentru societatea mama. c) asistenta juridice si service(prestari de serviciu) pentru bunurile de consumatie indelungata vandute in numele societatii mama. d) exista asa-numite agentii care presteaza servicii specifice ale societatii mama: agentiile de turism straine, agentiile de presa straine. e) orice acte/fapte in numele si pe seama societatii mama Din punct de vedere terminologic nu toate se numesc reprezentante, unele se numesc birouri, altele se numesc agentii.

26

Capacitatea de folosinta si conditia juridica a reprezentantelor in Romania Rationamentul este similar celor de la sucursale. Legea straina guverneaza anumite aspecte (capacitatea de folosinta - ce poate face si ce nu poate reprezentanta) cu urmatoarele consecinte: a) obiectul ei de activitate nu poate fi mai extins decat cel al societatii mama b) actioneaza in numele si pe seama societatii mama c) inceteaza existenta cand inceteaza societatea mama sa existe Ea este supusa legii romane in ceea ce priveste conditia juridica a strainului, persoana juridica cu urmatoarele idei: a) din punct de vedere contabil, potrivit legii romane in moneda nationala b) din punct de vedere valutar, reprezentata este rezidenta. c) din punct de vedere fiscal, reprezentanta plateste un impozit fix anual care se stabileste prin Codul fiscal: 4000 Euro de principiu ( un impozit forfetar). Reprezentanta daca face acte juridice aducatoare de profit (service de ex.) atunci ea trebuie sa se inregistreze si la ANAF. Reprezentanta poate angaja personal roman si strain, personalul strain daca nu este dintr-o alta tara membra a UE sau din spatiul economic european trebuie sa aibe autorizatie de munca, daca este roman particularitatea rezida in faptul ca el poate primi potriviti HG 1222/1990 salariul in valuta. Strainii nu sunt obligati sa plateasca contributii de asigurari sociale, romanii da. Daca o fac voluntar, ei sunt inscrisi si primesc asistenta sociala si pensie in functie de cat cotizeaza pe teritoriul tarii. Raspunderea reprezentantelor: - potrivit legii se prevede raspunderea societatii mama pentru activitatea reprezentantei in intregul sau; - fiecare angajat al reprezentantei pentru actele pe care le face atrage raspunderea societatii mama. Societatea mama raspunde solidar cu angajatul, este o forma de raspundere a comitentului pentru fapta prepusului. Solutionarea litigiilor: Legea 105/1992 cat si NCC prevad ca reprezentanta are calitate procesuala activa in sensul ca poate sa introduca actiuni in numele societatii mama si are calitate procesuala pasiva in sensul ca poate fi chemata in judecata de catre partenerul roman la sediul sau din Romania.

27

CONTRACTELE IN COMERTUL INTERNATIONAL

I) TEORIA GENERALA A CONTRACTELOR 1) CONTINUTUL SI EFECTELE II) CONTRACTELE SPECIALE IN COMERTUL INTERNATIONAL

I)TEORIA GENERALA A CONTRACTELOR 1)CONTINUTUL Drepturile si obligatiile partilor sunt exprimate in clauzele contractelor. Functioneaza major principiul libertatii contractuale. Limitele principiului libertatii contractuale: reglementari speciale legale pe care contractantii trebuie sa le respecte (cele privind protectia consumatorului, privind disciplina conractuala, privind prevenirea si reprimarea clauzelor abuzive, privind concurenta loiala, privind autorizatiile de import/export etc.) Clauzele din contractele comerciale internationale: A) Clauze generale care se regasesc in majoritatea contractelor: 1) clauzele privind partile contractante;

2) clauzele privind obiectul material al contractului: - clauzele privind marfa,lucrarea sau serviciul care fac obiectul contractului; - clauzele privind cantitatea - clauzele privind calitatea - clauzele privind reclamatiile de cantitate si calitate - clauzele privind ambalajul si marcarea - clauzele privind livrarea marfii - clauzele privind transmiterea dreptului de proprietate si al riscurilor - clauzele privind conditiile de expeditie( de incarcare, descarcare, transport si asigurare)
28

3) clauzele privind obiectul pecuniar al contractului: - clauzele privind pretul/alte prestatii pecuniare - clauzele privind conditiile de plata a pretului B) Clauze speciale sau specifice care se regasesc in anumite contracte.

Clauzele specifice in contractele comerciale internationale incheiate pe termen mediu si lung


In comertul international marea majoritate a contractelor sunt cu executare succesiva. Pana la 1 an sunt pe termen scurt, intre 1-5 ani sunt pe termen mediu, peste 5 ani sunt pe termen lung. Contractele incheiate pe termen mediu ( 1-5 ani) si pe termen lung ( peste 5 ani). Intre momentul incheierii si executarii contractului pot aparea anumite evenimente imprevizible care sa afecteze echilibrul contractual, aceste evenimente numindu-se riscuri. TEORIA RISCULUI. RISCURILE IN CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE PE TERMEN MEDIU SI LUNG Riscul este un eveniment posibil sa se intample pe durata executarii contractului, independent de culpa vreunei dintre parti, care, in cazul in care se produce, poate perturba echilibrul contractual stabilit initial facand sensibil mai oneroasa obligatia uneia sau ambelor parti contractante. Elementele esentiale: a) riscurile sunt evenimente ( acte juridice, fapte materiale) b) ele sunt posibil sa se realizeze c) daca se produce, trebuie sa se produca intre momentul incheierii si momentul executarii contractului ( pe periaoda de valabilitate a contractului) d) riscul trebuie sa fie independent de culpa vreuneia din parti. Unde este culpa este raspundere si nu este risc. e) in cazul in care se produce, riscul trebuie sa aibe efecte negative asupra contractului, adica sa ingreuneze, sa faca mai oneroasa executarea contractului de catre cel putin una din parti, deci sa perturbe echilibrul contractual.

29

Clasificarea riscurilor: 1) Riscuri comerciale: a) Riscuri valutare(modificarea cursului de schimb al monedei de plata). - rezida in modificarea cursului de schimb intre moneda de plata si moneda de referinta ( de cont) b) Riscuri nevalutare: - modificari in pretul materiilor prime si materialelor care concura la realizarea produsului care face obiectul contractului -modificari in pretul energiei/fortei de munca/ tarifele de transport/ primele de asigurare/ comisioanele bancare/ dobanzile bancare la credite. 2) Riscuri necomerciale: a) Riscuri politico-administrative - conflicte armate - embargou -blocada economica -modificari ale regimului politic -greve sau alte tulburari sociale grave -neacordarea autorizatiei de import-export -restrictii vamale b) Evenimentele naturale: -independente de fapta omului( Acts of God) -cutremure,inundatii,seceta.

Pentru a preveni efectele nefavorabile ale riscurilor, partile trebuie sa insereze in contracte clauze asiguratorii impotriva riscului. Acestea se clasifica in functie de 3 criterii: 1) Dupa felul riscurilor la care se refera: a) clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare: -clauza aur
30

-clauzele valutare b) clauze asiguratorii nevalutare: -clauza de revizuire a pretului -clauza ofertei concurente -clauza clientului celui mai favorizat -clauza de impreviziune(Hardship) c) clauze de forta majora( care acopera riscurile politico-administrative si calamitatile naturale) 2) Dupa obiectul clauzei: a)Clauze de mentinere a valorii contractului: -se refera la un singur obiect: prestatia monetara(valoarea contractului) -clauza aur -clauzele valutare -clauza de revizuire a pretului b)Clauze de adaptare/ readaptare a contractului -cele care au un obiect mai extins, mai larg si privesc intreaga economie a contractului(cantitate,calitate,conditii de livrare, de plata, etc.) -claua ofertei concurente -clauza clientului celui mai favorizat -clauza de impreviziune Hardship -clauza de forta majora 3) Dupa modul lor de a actiona: a) Clauze cu actiune automata care actioneaza prin interventia uneia dintre partile contractante a partii interesate fara sa fie nevoia de renegocierea contractului b) Clauze care actioneaza prin renegocierea contractului O singura clauza, prin esenta actioneaza prin renegociere( clauza de impreviziune Hardship). Celelalte clauze, toate, pot actiona fie automat, fie prin renegociere dupa cum au convenit partile.

31

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare: se impart in doua categorii: a) Clauze monovalutare b) Clauze multi/plurivalutare: se subdivid in doua categorii: A1) clauze plurivalutare bazate pe un co valutar stabilit de parti A2) clauze valutare bazte pe un co valutar institutionalizat Clauza monovalutara: presupune existenta in curpinsul sau a doua monede: o moenda de plata, adica o moneda in care se efectueaza plata pretului, consierata de principiu ca fiind o moneda mai slaba, mai fluctuanta, si o moneda de cont consierata o moneda forte, mai stabila. Clauzele monovalutare sunt de mai multe feluri: a) Clauza aur: acea clauza prin care pretul contractual este raportat la unitatea de masura aur. Clauza aur a jucat un rol istoric important, esential, in perioada intre 1944- pana in anii 1976 cat au functionat principiile sistemului de la Bretten Woods. Aici dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au pus bazele fondului monetar international si principiile care au guvernat schimburile monetare internationale au fost doua, stabilite atunci: principiul paritatilor fixe in aur ale monedelor tarilor membre ale fondului monetar international, fiecare moneda era exprimata intr-o anumita cantitate de aur, de pilda dolarul american a avut foarte mult timp o valoarea de 888 mg/aur fir. Al doilea principiu era principiul convertibilitatii in aur a monedelor tarilor din fondul monetar international. Aceasta inseamna ca puteai sa mergi la banca dadeai un dolar si primeai 888 de mg de aur fin. Aceste doua principii au permis folosirea clauzei aur. Clauza aur consta in faptul ca suna astfel pretul contractului este de 1000 $ avand in vedere faptul ca in momentul incheierii contractului un dolar=888mg/aur fin. In cazul in care paritatea in aur a monedei creste sau scade cu un anumit procent, sa zicem 10% pretul contractual se modifica invers proportional. Aceasta era o clauza aur. Astazi clauza aur revine in discutie, nu prin raportare la o paritate fixa, pt ca nu mai exista astazi, dar prin raportare la pretul aurului pe piata internationala, pt ca nu mai exista nici o moneda care sa fie stabila. b) Clauza monovalutara: prin clauza monovalutara partile prevad ca pretul marfii este exprimat intr-o moneda de cont, considerata mai stabila dar se va plati intr-o moneda de plata considerata mai fluctuanta, mai slaba, pe piata internationala. Clauza monovalutara presupune asadar o moneda de cont si o moneda de plata. Pretul contractual (exprimat in dolari, euro sau franci elv.) la data incherii contractului un euro=1,54 lei. In cazul in care cursul de schimb creste sau scade cu un anumit procent, pretul contractual se va modifica in mod corespunzator, adica invers proportional. Daca cursul creste, deci daca leul se devalorizeaza pretul contractual se va majora cu procentul de devalorizare, daca leul se revalorizeaza pretul contractual va scadea cu procentul de revalorizare. Clauza monovalutara prezinta dezavantajul ca este dificil de gasit astazi o moneda stabila. Euro, dolarul este supus unei fluctuatii proprii pe piata internationala. Si atunci s-au folosit si alte metode, adica clauzele multivalutare

32

Clauzele multivalutare: Clauza multivalutara bazata pe un cos valutar stabilit de parti, prima forma a clauzei multivalutare, presupune raportarea pretului contractual in lei la media mai multor monede care formeaza cosul valutar. Partile pot stabili ca in cosul valutar sa existe 2-3 monede. De pilda, pretul este de 10.000 lei avand in vedere faptul ca la momentul incheierii contractului cursul dintre leu si media cursurilor valutelor din cos, de pilda, euro, dolar, franc elvetian este de 3,9. Daca aceasta rata de schimb creste sau scade cu un anumit procent, pretul contractual se modifica in mod corespunzator. De ce se foloseste un cos valutar bazat pe 3 monede? Pt ca de principiu o moneda creste fata de o moneda si scade fata de cealalta, media lor dand o cifra mai constanta decat fiecare moneda in parte. Clauza aceasta a fost putin folosita in practica. Mult mai frecvent folosita este: Clauza multivalutara bazata pe un cos valutar institutionalizat: cum ar fi, de pilda, drepturile speciale de tragere ale fondului monetar international, sunt o moneda fiduciara, de cont care nu are o circulatie efectiva pe piata, in nici o tara, ele sunt calculate insa permanent de catre fondul monentar international si drepturile speciale de tragere sunt un cos valutar la care participa in proportii variabile dolarul american, euro, lira sterlina si ienul japonez. Daca va uitati pe publicatiile zilnice ale BNR vom vedea ca este si cursul drepturilor speciale de tragere. Drepturile speciale de tragere sunt din in ce mai folosite Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare: sunt de mai multe feluri: a) Clauza de revizuire a pretului: este cea prin care pretul contractual este raportat la pretul uneia sau mai multor materii prime sau a altor elemente de referinta de natura nevalutara. Clauzele de revizuire a pretului sunt de 3 feluri: a. Clauze cu indexare unica: atunci cnad pretul contractual este raportat la pretul unei materii prime, de regula, si anume la pretul materiei prime care este determinanta, in realizarea produsului care face obiectul contractului. De pilda, vand grau, indexez pretul contractual cu pretul tonei de grau. Deci pretul contractual este raportat la pretul unui sg element. Care este indicele de referinta? Este in general dat de catre bursa caracteristica, pe care partile trebuie sa o numeasca in contract, de ex: pt pretul barilului de titei pe piata nationala se foloseste cotatia Londra sau Rotterdam. Daca, de pilda, inchei un contract de transport maritim, se numeste charter party pretul contractului de transport maritim este dat de cotatia de la Baltic Exchange. b. Clauza cu indexare cumulativa/complexa se foloseste ft frecvent in contractele internationala de antrepriza, mai ales in contractele internationala de antrepriza turn key. Sunt contracte de antrepriza complexe, in acest caz pretul contractual, tariful, se indexeaza cu 2-3 elem caracteristice, de regula, se indexeaza cu pretul materiei prime, folosite cel mai frecvent in productie, realizarea lucrarii, cu pretul fortei de munca adica cu salariile, cu tariful de transport, daca cumva transport pe mare lucuri, sau cu comisionul bancar, daca intemeiez contractul pe credit. Cresterea sau scaderea pretului acelor elemente de referinta duce la scaderea sau cresterea corespunzatoare a pretului.
33

c. Clauza cu indexare generala atunci cand indexarea se face un indice statistic, de pilda cu indicele de inflatie dintr-o anumita tara. b) Clauza ofertei concurente: prin clauza ofertei concurente, o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobandeste dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile decat cele din contractul in curs de executare, are dreptul sa obtina adaptarea contractului in curs de executare, in spiritul ofertei tertului sau daca cealalta parte nu accepta (promitentul clauzei) contractul sa poata fi suspendat sau reziliat direct sau printr-o hotarare judecatoreasca ori arbitrala. Clauza ofertei concurente este des folosita in contractele de aprovizionare cu materii prime si materiale si este de maxima actualitate mai ales in ceea ce priveste aprovizionarea cu gaz natural, carbune, titei, energie electrica, clauza se aplica in cazul in care, de pilda, am incheiat pe 20 de ani un contract de aprovizionare cu carbunde din Polonia si am stabilit pretul contractual, sa zicem 1000 de eur tona de carbune, dupa 5 ani, vine o firma din Turcia si spune iti pot vinde carbune cu 900 de euro tona. Acelasi lucru cu gazul natura, energia electrica, etc. Aceasta este ipoteza clauzei ofertei concurente. Elementul esential pentru declansarea mencanismului clauzei este ca un tert sa faca o oferta mai favorabila. In ce poate consta caracterul mai favorabil al ofertei tertului? In cea mai mare parte a cazurilor caract mai favorabil consta intr-un pret mai bun. Este posibil ca caracterul mai favorabil sa consta in alte/si in alte/ elemente decat pretul: o calitate mai buna a carbunelui, o putere calorica mai mare/conditii mai bune de livrare/ de plata a pretului/ adica alte elem decat elem pret. In cazul in care se intampla acest lucru, deci un tert face o oferte mai favorabila, se declanseaza mecanismul clauzei. Aceasta poate sa insemne 2 lucruri: in primul rand, acestea depind de modul in care clauza actioneaza, este posibil ca partile contractante sa fi convenit ca aceasta clauza sa actioneze automat, in aceasta ipoteza fara vreo alta negociere, eu voi factura firmei Poloneze si voi factura un pret mai scazut. Se intampla mai rar, pt ca de regula actioneaza prin renegocierea contractului. Adica voi notifica celeilalte parti, si va urma o negociere. Ce se poate intampla? In primul rand, este posibil ca partea poloneza sa accept? Cand o va face? O va face cand intradevar pretul carbunelui pe piata europeana a scazut. Poate sa respinga, se poate apela si la un tert: judecator, expert, care poate sa respinga daca oferta nu este seroasa!! Sau nu este provenita de la un tert care nu se afla sub controlul/influenta cumparatorului, vanzatorului. Deci se va verifica daca tertul face parte din acelasi grup de firme cu mine, este poate fi o prezumtie ca oferta lui nu este serioasa, fiind facuta doar pt a determina o scadere a pretului artificiala, conditie in care cererea de reasezare a pretului poate fi respinsa. Daca chiar a intervenit o scadere, arbitrul poate sa readapteze contractul, adica sa micsoreze pretul, in spiritul ofertei tertului nu in litera ofertei tertului, poate sa dispunsa suspendarea contractului pt o perioada de timp, daca scaderea este conjuncturala sau sa dispuna rezilierea contractului, at cand se considera ca acest contract este complet depasit de conjunctura pietei, si daca acesta este rezolvit, eu sunt obligat de la obligatia contractuala fata de firma Poloneza si pot sa inchei un contract cu un alt contractant.,

34

c) Clauza clientului celui mai favorizat: definitie: prin aceasta clauza o parte contractanta (promitentul clauzei) se obliga ca in ipoteza in care pe parcursul executarii contractului va incheia cu un tert un contract similar prin care va acorda tertului conditii mai favorabile decat cele existente in contractul in curs de executare sa acorde aceleasi conditii si celeilalte parti contractante (beneficiarului clauzei) contractul fiind astfel adaptat in mod corespunzator. Aceasta este aplicarea pe planul dreptului privat a clauzei natiunii celei mai favorizate din d i public. Clauza clientului celui mai favorizat seama cu clauza ofertei concurente, amadoua aceste clauze avand ca scop adaptarea contractului, in cazul producerii unor riscuri nevalutare, dar se deosebesc esential cele doua clauze prin faptul ca la clauza ofertei concurente, despre care am discutat adineauri ca sa se declanseze mecanismul clauzei presupune sa existe o oferta mai favorabila facuta de un tert uneia din parti contractante, pe cand, la clauza clientului celui mai favorizat este vorba despre o oferta mai favorabila facuta de o parte contractanta unui tert, ipoteza este in esenta aceeasi cu clauza ofertei concurente, sa existe conditii mai favorabile. In cazul ofertei concurente era vorba de oferte mai favorabila oferite de un tert unei alte pers, la cealalta este vorba de cond mai favorabile oferite de o parte contractanta unui tert. Sa presupunem ca eu am incheiat cu o firma din Bulgaria un contract pt furnizarea energiei electrice, la pretul de 1000 de euro/1000 de kilowati ora, si am contract pe 20 de ani si inchei dupa 3-5 un contract cu o firma din turcia careia ii vand cu 900 euro/1000 kw. In cazul in care ar exista o asemenea clauza in contract, am obligatia sa aplic aceste conditii si partenerului meu contracutal din Bulgaria, iar posibilitatile care intervin sunt aceleasi. Este posibil sa ne intalnim, sa discutam, sa ne intelegem, daca nu ne intelegm poate sa intervina un jud un expert un arbitru care are aceleasi posibilitati ca cele dineauri. d) Clauza de impreviziune sau de hard-ship: hard-ship in traducere greutate sau ingreunare sau situatie grea, este o clauza dupa cum va puteti da seama de sorgine anglo-saxona, des folosita in practica statelor cu sistem de drept anglo-saxon pt exact aceste ipoteze: acelea in care survin riscuri. Sa dam o definitie: clauza de har ship este aceea clauza contractuala prin care se prevede obligatia partilor de a proceda la renegocierea contractului sau de a recurge la un tert (judecator/arbitru) in scopul adaptarii contractului, in cazul in care, pe parcursul executarii contractului, se produce o imprejurare de orice natura independenta de culpa vreuneia din parti care afecteaza grav echilibrul contractual stabilit initial, producand o ingreunare substantiala a executarii contractului pt cel putin una dintre parti, ingreunare ale carei consecinte ar fi inechitabil sa fie suportata exclusiv de catre partea afectata. Este din ce in ce mai des folosita in contractele din com inte. Mai ales in conjuctura economica actuala, datorita riscurilor majore care exista prin fluctuatia multiplelor elemente atat valutare cat si nevalutar, motiv pt care sa bucurat de atentie. Ea a fost inclusa in principiile unidroit. De asemenea, exista o clauza model/tip a camerei de comert international din paris privind hard shipul. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o imprejurare de hard ship pt a se declansa mecanismul clauzei? In primul rand clauza de hard ship are un carac de generabiliate pt ca se poate aplica atat pt riscurile nevalutare, dar poate fi folosita si pt riscurile valutare. Orice fel de risc
35

poate fi acoperit prin clauza de hard ship. A doua caracteristica: evenimentul de hard ship trebuie sa fie independent de culpa vreuneia dintre parti, aceasta inseamna ca evenimentul de hard ship trebuie sa fie imprevizibil in mom incheierii c, partea afectata sa nu-l fi putut prevedea si nici o pers rezonabila aflata in aceeasi situatie sa nu fi putut prevedea imprejurarea de hard ship. Deci imprevizibilitatea se interpreteaza in abstracto, in functie de cum s-ar fi comportat orice persoana rezonabila aflata in aceeasi situatie. A 3-a cond: ca imprejurarea de hard ship sa afecteze grav echilibrul contractual stabilit initial, in sensul ca produce o ingreunare substantiala a executarii contractului de catre cel putin una dintre parti. Comensurarea caracterului substantial al ingreunarii se face dupa cum prevad partile in clauza, de regula, se stabileste in functie de pierderea de profit. Daca, de pilda, profitul meu ca urmare a acestei imprejurari scade cu mai mult de 10% este un hard ship. Deci, in principiu, caracterul substantial se apreciaza dupa criterii obiective. A 4a: sa fie inechitabil ca efectele negative, prejudiciile, provocate de hard ship sa fie suportate de catre o sg parte. Rolul clauzei de hard ship este esentialmente acela de reasezare a echilibrului contractual, de rebalansare a contarctului. Forta majora: sistemul anglo saxon nu il cunoaste, motiv pt care daca il aplica folosesc termul francez. Forta majora se deosebeste esential de hard ship, se si aseamana, prin faptul ca in ambele cazuri intervine un eveniment imprevizibil, de asemenea, lipsa culpei este comuna, daca este culpa inseamna raspundere si nu este nici hard ship si nici forta majora. Deci radacina celor 2 institutii este comunda. Dar intre ele exista deosebiri majore: forta majora si evenimentul trebuie sa fie nu numai imprevizibila ci si insurmontabila, adica chiar daca o prevad sa nu pot sa ii depasesc consecintele, motiv pt care cauzele de forta majora sunt mult mai putine decat cele de hard ship, pt ca acestea din urma nu presupun conditie de insurmontabilitate, ci numai de neculpa. In doilea rand, scopul urmarit de parti in momentul in care insereaza in contract una sau alta dintre cele 2 clauze este diferit. La forta majora, aceasta este o cauza exoneratoare de raspundere, hard shipul nu are aceasta ratiune, acesta are ratiunea de readaptare a contractului si de aici rezulta si cea de-a 3-a deosebire: forta majora duce la rezolutiunea neculpabila a contractului, hardshipul nu duce la incetarea efectelor contractelor, decat in rare cazuri intervine rezolutiunea la cauze, la hard ship problema care se pune este aceea a readaptarii contractului in functie e noile imprejurari. Efectele clauzei de hard ship: in primul rand acesta actioneaza exclusiv prin renegociere. Asta inseamna obligatia de notificare de catre partea care a suferit imprejurarea de hard ship, catre cealalta parte, obligatia partilor de a se intalni pt a renegocia daca se inteleg bine, daca nu se inteleg apeleaza la un tert, jud arbitru, care paote sa faca ceea ce am spus si mai sus... admite respinge considera ca nu conditii de hard ship.. poate sa suspende contractul/rezilieze c. Clauza pt asigurarea riscurilor politoco admnistrativa si catastrofele naturale: clauza de forta majora: in comertul international forta majora este definbita in 3 moduri de obicei: in primul rand a primit o definitie sintetica: este cea prin eleme esentiale ale fortei majore, este definitia specifica sistemului de drept romanist, unde forta majora este definitva prin imprevizibilitate, insurmontabilitate, indepedentanta de culpa partilor, survenire dupa incheierea contractului, partea sa nu fie pusa in intarziere. O a doua
36

definitie este definitia analitica, in care forta majora este definita prin enumerarea evenimentelor de forta majora. Este definitia specifica dr anglo saxon. Exsta si o a 3-a varianta, o def mixta, cand forta majora este definita prin elem ei sintetice, dar totodata se face si o enumerare de evenimente care constituie, de regula, forta majora. O asemenea conceptie mixta intalnim, de pilda, intr-o clauza model privind forta majora a Camerei de Comert internationala din Paris din 2003. Care sunt efectele fortei majore? In comertul international produce, de principiu, 2 efecte: primul efect pe care putem sa-l clarificam ca fiind specific, deoarece marea majoritate a contractelor sunt incheiate pe termen lung. Prin efect: efectul suspensiv de executare: daca survine un eveniment de forta majora executarea c se suspenda, pe durata cat forta majora exista. De obicei partile prevad in c. despre ce durata este vorba. De obicei 3-6 luni. In cazul in care forta majora, efectele fortei majore dureaza o mai lunga perioada de timp sau in cazul in care efectul ei este dirimant, devastatator asupra contractului se produce ce-l de-al dolea efect: efectul extinctiv: consecinta este rezolutiunea contractului si se pune problema riscului adica partea care suporta riscul c va fi obligata sa executa prestatia sa desi datorita fortei majore numai obtine contraprestatia celeilalte parti. O problema importanta de procedura in ceea ce priveste forta majora este anuntarea evenimentului de forta majora: prob esentiala care se pune/ntrebarea esentiala este: daca partea care a suferit forta majora nu o anunta celeilalte parti, imediat este decauzta din dr de a ma invoca forta majora? Problema se pune ft frecvent in practica pt ca asa cum observam si noi ca arbitrii partea vine si spune ca am suferit o imprejurare de forta majora pt prima data in litigiu, in arbitraj, cu mult dupa ce imprejurarea s-a produs, problema este mai poate sa invoce sau nu? Conv de la Viena 1880 privind vanzarea internatonala de marfuri care da linia din acest punct de vedere, raspunde in sensul ca neanuntarea fortei majore nu duce la decaderea din dr de a o mai invoca, dar partea care nu a anuntat va suferi toate acele prejudicii pe care cealalta parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata in timp. In ultima instanta, in acest caz solutia este corecta si este o raspundere pt culpa: culpa de a nu anunta. Un alt aspect ft important este obligatia partilor de a coopera, atat principiile cci, cat si uzantele din comertului spun ca partea care este victima fortei majore trebuie sa ia toate masurile pt limitarea pagubei celeilalte parti si, de asemenea, cealalta parte trebuie sa ia masuri pt a-si limita prejudiciul, asadar partile trebuie sa coopereze pt ca reciproc consecintele negative ale fortei majore sa fie cat mai reduse. Ultima problema este problema probei: forta majora este o situatie de fapt si in consecinta trebuie probata. Se probeaza prin ceea ce se numesc certificate/atestate de forta majora, de obicei camerele de comert si industrie, inclusiv camera de comert si ndustrie a Ro, au dreptul sa emita asemenea certificate. Legea 335/2007 privind camerele de comert din Ro confera camerelor de comert sa emita asemenea certificate de forta majora. Al doilea mijloc de proba: este prin expertiza: tribunalul arbitral numeste un expert, un specialist in prob respectiva care cerceteaza imprejurarile si emite un raport cu privire la eveniment si cu privire la consecintele lui asupra contractului. In fine, forta majora se poate dovedi cu orice mijloc de proba. Ideea este ca judecatorul sau arbitrul are intotdeauna dreptul de a aprecia orice proba privind forta majora. Ultima problema pe care o discutam in contextul aspectelor generale ale c c i: este regimul juridic al dobanzii in comertului international: Exista un act normativ relativ recent, este vorba de OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pt obligatii banesti care a abrogat ordonanta 9/2000.
37

Dupa cum observam OG 13/2011 in mod infinit mai limpede decat o facea ordonanta 9 defineste cele 2 tipuri de dobanzi: dobanda remuneratorie: dobanda care se aplica la imprumut, care poate imbraca si forma unui credit bancar, nu este o dobanda pt ceva culpabil. Dobanda penalizatoare: dobanda pt intarzierea in plata. Dobanda penalizatoare are o reglementare speciala in ordonanta 13/2011 care prevede 2 idei: cuantumul dobanzii poate fi stabilit de catre parti, asadar de regula are un carac conventional. Partile sunt libere asadar sa stabileasca dobanda pt obligatiile banesti. Asadar partile o stabilesc pe cale conventionala, principiul liberatatii contractuale. Daca partile nu au prevazut in contract o dobanda atunci se va aplica dobanda legala. In comertul international exista o reglementare care ne intereseaza in mod direct in art. 4 din og 13/2011, art 4 spune: in raporturile juridice cu elem de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina dobanda legala este de 6% pe an. Este singura dobanda fixa stabilita de og 13/2011. Celelalte procente de dobanda se stabilesc prin referire la taxa de referinta a bancii nationale. Pentru a se aplica dobanda aceasta fixa de 6% pe an care este destul de mare trebuie indeplinite cond din text: in primul rand, sa fie vorba despre un raport juridic cu elem de extraneitate, adica international, in al doilea rand legea romana sa fie aplicabila, asadar legea sa fie lex cause pt acel contract si in al treilea rand plata sa se fi stipulat in moneda straina. CONTRACTELE SPECIALE IN COMERTUL INTERNATIONAL CONTRACTUL DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI: vanzarea este pilonul comertului. Si ne vom ocupa numai de o reglementare specifica este vorba despre Conv Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri care a fost adoptata la Viena in 1980 = conv viena 1980. Este o conventie adoptata sub egida UNCITRAL, comisia natiunilor unite pt dreptul comercial international. Ro a adera in 1991. Este rodul a 20 de ani de negocieri si a reprezentat un compromis intre cele 2 mari sisteme de drept ale lumii: romanist si anglosaxon. Are 4 parti, o parte introductiva, o a doua parte privind formarea contractului de vanzare, o a 3a parte privind efectelel contractului si o a 4-a privind dispozitiuni finale. Partile de fond sunt in mod esential a 2a si a 3-a. Veti observa ca in partea a 2-a privind formarea contractului se manifesta o puternica influenta a sistemului de drept romanist si putem spune si de ce: la timpul respectiv Ro a participat activ la conv de la Viena, la fac de drept s-a facut o echipa de lucru din care a facut si prof. Sitaru care este atunci asistent universitar, condusa de prof Tudor Popescu, este fondatorul dr comertului international. In partea a 3-a influenta masiva a fost din partea juristilor de sorgine anglo saxona, motiv pt care acolo intalnim instituitii cu care nu suntem familiarizati in dr roman. Din partea I a Conv numai 2 idei retinem: regulile de interpretarea a Conv si a contractului si aspectele legale de forma si proba c. in ceea ce privest interpretarea contractului: conv de la viena stabileste cateva reguli de interpretre, care vom vedea noi ca sunt un mixt foarte interesant intre conceptele anglo saxone si romaniste. Prima regula de interpretare atat a Conv cat si a c d v-c este interpretarea potrivit caracterului lor international, conv spune ca in mom interpretarii c sau a prevederilor conv trebuie sa se tina seama de carac international si de necesitatea aplicarii uniforme a prevederilor conventiei. A doua regula de interpretare este cea a principiului bunei-credinte, conv spune contractul trebuie sa se interpreteze potrivit bunei credinte si s-a adaugat si potrivit loialitatii comerciale. Cea de-a 3-a regula de interpretare: art 7: problemele privind
38

materiile carmuite de conventie care nu sunt rezolvate in mod expres de ea vor fi reglementate potrivit principiilor generale din care conventia se inspira sau in lipsa acestor principii in conformitate cu legea aplicabila in temeiul normelor de drept international privat. Cand s-a pus problema aplicarii practice a notiunii de principii din care conv se inspira, jurisprudenta si doctrina au achiesat unanim la ideea ca prin principii prin care conv se exprima se inteleg si principiile Unidroit (cci). Urmatoarea regula: contractul se interpreteaza dupa intentia partii care se obliga, se presupune, atunci cand cealalta parte cunostea sau nu putea sa ignore aceasta intentie. Cu alte cuvinte conventia adopta principiul vointei interne in interpretarea contractului ceea ce este o influenta majora a sistemului de drept romanist, cu conditia ca intentia sa fi fost cunoscuta sau sa fi trebuit sa fie cunoscuta de cealalta parte, dar conv continua si spune daca o intentie nu poate fi determinata contractul se interpreteaza potrivit cu semnificatia pe care i-ar acorda-o o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie cu partile contractante. De data aceasta, in aceasta a doua idee regasim influenta sist de drept anglo saxon, in acest sistem teoria este teoria omului rezonabil: resonable man. Se intepreteaza in functie de ceea ce o pers rezonabila aflata in aceeasi situatie ar fi facut. Urmatoarea regula este in art. 9 partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit precum si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele. Textul continua, in afara de conventie contrara partile sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuie sa o cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Asadar, aceasta regula se exprima prin ideea ca un contract se interpreteaza potrivit uzantelor la care partile au consimtit, adica uzante exprese, dar si prin uzantele pe care partile ar fi trebuit sa le cunoasca, deci prin uzantele care se aplica in mod tacit. In ceea ce priveste forma contractului art 11 prevede contractul nu trebuie sa fie incheiat nici constatat in scris si nu este supus nici unei alte conditii de forma. Asadar, conventia de la viena stabileste principiul consensualismului, nu trebuie sa fie incheiata o forma scrisa, consecinta pe planul probei nu poate fi decat aceea ce proba este libera si conventia spune limpedeze: contractul poate fi probat prn orice mijloace de proba inclusiv prin martori, e firesc sa fie asa ca daca nu impui o conditie de forma nu poti impune o conditie de proba. Partea speciala: p. 21-32, p. 35-41, 41-45, 56-58, 65-69, 79-83, 86-95, 95-103, 126-134, 134-137, 143-145, si conventia de la new york: prescriptia 160-167, 173-176. Formarea contractului: in legatura cu oferta de a contracta, conventia prevede ca oferta este propunerea de incheiere a unui contract care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii a) Sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate, per a contrarior oferta adresata publicului este numai o invitatia la oferta b) Sa fie suficient de precisa si este suficient de precisa atunci cand denumeste marfurile stabileste cantitatea si pretul sau care sa permita indicarea lor c) Intentia autorului ei de a se angaja din punct de vedere juridic. Conv reglementeaza in continuare retractarea si revocarea ofertei: retractarea este retragerea ofertei inainte ca ea sa ajunga la destinatar sau simultan cu ajugerea la
39

destinatar. Retractarea se poate efectua fara nici un fel de conditie, deci este libera, revocarea ofertei este o alta notiune intervine insa in cazul in care oferta a ajuns la destinatar. In acest caz, adica dupa ce oferta a ajuns la destinatar: exista o regula si o exceptie. Regula este in sensul ca oferta poate fi revocata si dupa ajungerea ei la destinatar daca revocarea soseste la destinatarul ofertei inainte ca acesta sa fi expediat acceptarea. Prin exceptie, oferta nu poate fi revocata in doua cazuri alternative: a) Daca prevede un termen determinat pt acceptare, daca spune de pilda aceasta oferta este valabila 30 de zile. Este irevocabila in timpul cat declara ca este irevocabila. b) Oferta este irevocabila daca este rezonabil pt destinatar sa considere ca oferta este irevocabila si daca destinatarul a actionat in consecinta. Pt determinarea caracterului rezonabil se va tne seama de imprejurarile pertinente, de negocierile dintre parti, de obisnuinte si uzante. Acceptarea ofertei este definita ca fiind o declaratie sau o alta manifestare de vointa a destinatarului ofertei care exprima acordul sau cu privire la oferta. Din definitie rezulta asadar ca acceptarea poate fi expresa atunci cand este facuta printr-o declaratie sau poate fi tacita cand este facuta printr-o alta manifestare de vointa. Conventia reglementeaza si regimul juridic al tacerii si spune tacerea sau inactiunea prin ele insele nu constituie acceptare. Cuv prin ele insele este esential pt ca tacerea propriu zisa nu constituie acceptare dar prin exceptie tacerea poate valora acceptare daca acest lucrul rezulta din vointa partilor, din uzante, din obisnuinte sau din lege. Momentul producerii efectelor acceptarii: in ceea ce priveste mom producerii efectelor distingem: acceptarea expresa si acceptarea tacita. A) ACCEPTAREA EXPRESA: sub distinctie: a. In cazul contractului intre prezenti, adica in cazul ofertei verbale, aceasta trebuie sa fie acceptata imediat, daca din imprejurari nu rezulta contrarul. Oferta prin telefon este considerata oferta inter presentes. b. Inter absentes: (corespondenta) regula este ca acceptarea ofertei produce efecte din momentul in care ea parvine ofertantului. Asadar este teoria receptiei sau receptiunii. B. ACCEPTAREA TACITA: consta in indeplinirea de catre destinatarul ofertei a unui act prin care arata ca este de acord cu oferta. Conventia spune caracterul tacit al acceptarii poate rezulta din conditiile ofertei, din obisnuinte sau uzante si da si exemple conventia: expedierea marfurilor sau plata pretului.

Continutul acceptarii: in legatura cu continutul acc exista o regula, o exceptie si o exceptie la exceptie care revine la regula. Regula: acceptarea trebuie sa fie pura si simpla, daca ea contine completari, limitari sau alte modificari fata de continutul ofertei constituie o noua oferta. Prin exceptie, acceptarea care contine un raspuns care contine elemente completatoare sau diferite fata de continutul ofertei este totusi valabila daca nu altereaza in mod substantial termenii
40

ofertei si conv spune ce altereaza in mod substantial termenii ofertei. Sunt alterati in mod substantial termenii ofertei cand: modificarea priveste pretul, plata, cantitatea, locul si mom predarii, intindere raspunderii partilor si solutionarea litigiilor, acestea sunt socotite modificari substantiale. Exceptia la exceptie: un raspuns care desi nu altereaza in mod semnificativ termenii ofertei nu va fi socotit totus ca acceptare atunci cand ofertantul obiecteaza fara intarziere nejustficata. Acceptarea tardiva: este tardiva cand ajunge la ofertant dupa termenul stipulat pt acceptare sau dupa un termen rezonabil, din mom primirii ofertei. Regula este ca acceptarea tardiva nu produce efecte. O distinctie trebuie totusi facuta in functie de doua imprejurari: a) Daca acceptarea a fost emisa peste termen, deci este tardiva din mom emiterii si bineinteles ajunge la ofertant peste termen, in acest caz acceptarea nu produce efecte decat in cazul in care ofertantul o accepta in mod explicit. b) Acceptarea a fost emisa in termen si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in termen la ofertant, dar nu a ajuns in termen datorita culpei tertului (carausului acceptarii). In aceasta ipoteza acceptarea produce efecte cu exceptia ipotezei in care ofertantul dovedeste ca nu o mai poate executa. In legatura cu efectele contractului: obligatiile vanzatorului si raspunderae contractuala a acestuia pt neexecutarea obligatiilor, obligatiile cumparatorului si raspunderea contractuala pt neexecutarea obligatiilor, regmul daunelor interese, problema transferului riscului si prob exonerarii de raspundere. Obligatiile vanzatorului: I. Obligatia de predare a marfii: 2 aspecte: 1. Locul predarii: conventia reglementeaza 3 solutii care se aplica in scara sau in cascada: a. Daca partile au prevazut un loc special pt predare, predarea se va face in acel loc special. Este autonomia de vointa a partilor. b. Daca partile nu au convenit nimic, de aceea solutiile sunt in cascada, in acest caz daca acel contract implica transportul marfurilor, marfa se socoteste predata cand este remisa catre primul transportator. c. In toate celelalte situatii marfa trebuie sa fie predata la sediul vanzatorului, in mom incheierii contractului. Asadar, obligatia de livrare a marfii este cherabila, iar nu portabila. Cu alte cuvnte, cumparatorul trebuie sa vina la sediul vanzatorului sa ia marfa. d. Mai exista o situatie speciala, daca marfa consta dintr-un bun individual determinat sau un bun determinat prin carac generice care trebuie prelevat dintr-o masa de bunuri, cum ar fi de pilda sa ia o cantitate de grau dintr-un siloz, in acel caz predarea se face la locul unde se afla bunul individual
41

determinat sau la locul unde este depozitat bunul generic. 2. Momentul predarii: conventia reglementeaza 3 momente: tot in cascada a. Data fixata in contract sau determinata prin referire la contract. Vom observa ca intotdeauna vonta partilor prevaleaza. b. Daca in contract s-a prevazut ca data a predarii o perioada de timp, de exemplu, luna august 2013, in acest caz predarea va avea loc in orice zi in cadrul perioadei respective de principiu la alegerea vanzatorului, care este debitorul obligatiei de predare, daca din contract nu rezulta ca alegerea revine cumparatorului. c. In toate celelalte cazuri predarea trebuie facuta intrun termen rezonabil din mom incheierii c.

II.

III.

Obligatia de remitere a documentelor cu privire la marfa : vanzatorul este tinut sa remita documentatia cu privire la marfuri in locul si forma prev in contract; in lipsa remiterea se face la data si forma care sa permita cumparatorului sa intre in posesia marfii si sa isi exercite dr cu privire la ele. Obligatia de conformitate a marfurilor : vanzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate calitate tip ambalaj si conditionare corespund celor prevazute in contract.

Forma contractului - nu trebuie sa fie incheiat nici constatat in scris si nu este supus niciunei alte conditii de forma. Asadar conventia stabileste principiul consensualismului. Proba este libera si conventia spune ca contractul poate fi probat prin orice mijloace de proba inclusiv martori. Predarea marfii in urmatoarele conditii : a. marfuri adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip . b. marfuri care sunt adecvate oricarei intrebuintari speciale pe care cumparatorul a adus-o la cunostinta vanzatorului in mod expres sau tacit. c. in cazul in care cumparatorul a prezentat vanzatorului un esantion sau model marfa predata trebuie sa corespunda acelui esantion sau model. IV. Obligatia de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert.Aceasta obligatie contine si o exceptie si anume aceea in care cumparatorul accepta sa primeasca marfa chiar si in conditiile in care un tert invoca un drept sau o pretentie cu privire la ea;

42

rezulta ca se poate vinde o marfa si cu privire la care un tert are la momentul respectiv un dr de proprietate cu alte cuvinte se poate vinde marfa altuia; Raspunderea contractuala a vanzatorului atunci cand nu isi indeplineste vreuna din obligatii. Analizam mijloacele de care dispune cumparatorul in cazul incalcarii contractului de catre vanzator. Mijloacele de care dispune cumparatorul in cazul incalcarii contractului de catre vanzator se impart in 2 categorii I. Cumparatorul poate sa ceara executarea in natura de catre vanzator a obligatiei sale .- implica 3 aspecte : 1. posibilitatea generala a cumparatorului de a cere executarea de catre vanzator a oricareia dintre obligatiile sale; indiferent de natura obligatiei pe care vanzatorul nu a respectat-o cumparatorul poate ce ca acea obligatie sa fie executata in natura. 2 idei esentiale : cumparatorul poate acorda vanzatorului un termen suplimentar pt executare ; judecatorul sau arbitrul nu poate acorda vanzatorului un termen suplimentar pt executare. Asadar conventia de la Viena permite si incurajeaza termenul de gratie coneventional dar nu permite termenul de gratie judiciar. 2.in cazul in care este incalcata obligatia de conformitate a marfii cumparatorul are 3 mijloace speciale : a) poate sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire b)poate sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate in afara de cazul in care ar fi nerezonabil. c) cumparatorul poate sa reduca pretul proportional cu scaderea valorii bunului ca urmare a lipsei de conformitate. 3. Vanzatorul are dreptul de a repara pe cheltuiala sa orice lipsa a obligatiilor sale daca aceasta nu determina o intarziere nerezonabila a executarii contractului . II.Cumparatorul poate sa ceara rezolutiunea contractului. In legatura cu posibilitatea cumparatorului de a cere rezolutiunea conventia reglementeaza o regula si o situatie speciala . Regula un cumparator poate sa ceara rezolutiunea contractului atunci cand are loc o contraventie esentiala la contract. Notiunea de contraventie esentiala la contract este un termen general care se aplica nu numai in cazul incalcarii obligatiilor de catre vanzator ci in cazul incalcarii obligatiilor oricare dintre parti. O contraventie la contract este esentiala daca indeplineste urm conditii : a. cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu b. acest prejudiciu priveaza cealalta parte de ceea ce ea era in drept sa se astepte de la contract.
43

c. in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultat si nici o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu l-ar fi prevazut nici ea. Daca exista o incalcare esentiala cumparatorul poate cere rezolutiunea. Situatia speciala : cand vanzatorul isi incalca obligatia de livrare a marfii ; in acest caz cumparatorul poate sa acorde vanzatorului un termen suplimentar pt executare; daca vanzatorul nu executa obligatia de livrare nici in acest termen suplimentar atunci incalcarea devine esentiala si cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului. Acestea pot fi insotite de plata de daune-interese. II. Obligatiile cumparatorului: 1. Obligatia de plata a pretului. - intinderea obligatiei de plata - obligatia cumparatorului de a plati pretul cuprinde obligatia lui de a indeplini orice masuri si de a efectua orice formalitati destinate sa permita plata pretului. - determinarea pretului - exista 2 texte in conventia de la viena : art. 14 care prevede ca pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si aceasta este influenta sistemului de drept romanist; art. 55 care prevede o determinare legala a pretului. Asadar conventia de la Viena nu invalideaza contractul chiar daca pretul nu este determinat si nici determinabil ci conventia prevede ca in aceasta situatie partile sunt reputate ca s-au referit in mod tacit la pretul practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului in ramura comerciala respectivapt marfuri de acelasi tip vandute in imprejurari comparabile; asadar aceasta conditie nu este de ordine publica in dr comertului international. - locul platii pretului : a) locul prevazut in contract b) daca nu s-a prevazut nimic in contract locul platii pretului este la sediul vanzatorului; asadar plata pretului este portabila si nu cherabila; prevederea este esentiala : pana cand banii nu ajung in baza vanzatorului pretul nu se socoteste a fi platit chiar daca cumparatorul face dovada ca a indeplinit toata conditiile pt plata. c) daca in contract se prevede ca plata se face contra remiterii marfii sau documentelor plata trebuie facut in acel loc. -momentul platii pretuluia) momentul stabilit in contract b) daca nu s-a stabilit nimic in contract momentul platii pretului este atunci cand vanzatorul pune la dispozitia cumparatoruluui marfurile sau documentele.

44

2. Obligatia de preluare a marfii, implica 2 idei : a) cumparatorul trebuie sa indeplineasca orice act care in mod rezonabil era asteptat din partea lui pt a pemite vanzatorului sa efectueze predarea. b) cumparatorul trebuie sa preia efectiv marfa. Raspunderea contractuala a cumparatorului ( mijloacele de care dispune vanzatorul in cazul incalcarii obligatiilor de catre cumparator). I )) In cazul in care cumparatorul nu isi executa oricare dintre obligatiile sale vanzatorul are dreptul sa ceara executarea in natura a acelei obligatii.Vanzatorul poate sa dea cumparatorului un termen suplimentar pt executare ; judecatorul sau arbitrul nu poate acorda termen suplimentar pt executare. II)) Vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului ; o regula si o situatie speciala Regula : vanzatorul poate sa declare rezolutiunea in cazul in care incalcarea obligatiei de catre cumparator este esentiala. Situatia speciala : in cazul in care cumparatorul nu si-a indeplinit obligatia de plata a pretului sau obligatia de preluare a marfii predate , vanzatorul poate sa-i acorde un termen suplimentar pt executare, daca si acest termen este depasit atunci incalcarea devine esentiala si vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului. Regimul juridic al rezolutiunii in Conventia de la Viena : * rezolutiunea se declara de catre partea interesata deci nu este judiciara cum este in dr roman; *declaratia de reozlutiune trebuie notificata celeilalte parti; *oricare dintre parti esste pusa de drept in intarziere daca nu executa la scadenta.

Regimul daunelor interese potrivit Convenitiei de la Viena : intinderea daunelor interese potrivit unei regului generale si a unor cazuri speciale . I Regula generala are doua subconditii : 1. Daunele interese sunte egale cu pierderea efectiv suferita si cu profitul nerealizat; 2. Daunele interese nu pot fi superiaore pierdierii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheirii contractului.

45

II Modalitati specifice de determinare a cuantumului : 1. Se aplica doar in cazul in care contractul este rezolvit iar cumparatorul a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul a procedat la o vanzare compensatorie partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii. 2. Daca contractul este rezolvit iar marfurile au un pret curent pe piata partea poate obtine daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul contractual si pretul curent de piata in momentul rezolutiunii contractului. Momentul transferurilor riscurilor . 4 momente cand se transmit riscuri pe care le grupeaza 2 cate 2; I) 2 situatii atunci cand contractul implica transportul marfurilor. 1. Cand vanzatorul este tinut potrivit contractului sa remita marfurile transportatorului intr-un loc determinat, riscurile cu privire la marfa se transmit de la vanzator la cumparator in momentul remiterii marfurilor in acel loc determinat. 2. Cand nu este prev un loc determinat pt remiterea marfurilor catre transportator riscurile se socotesc transmise in momentul in care marfa este remisa catre primul transportator . II In celelalte situatii. 1. Cand contractul nu implica transportul marfurilor : a. Cand cumparatorul este tinut sa preia marfurile intr-un alt loc decat la sediul vanzatorului riscurile sunt transfferate de la v-c cand predarea este facuta . b. in toate celelalte ipoteze riscurile se transfera de la vanzator la cumparator in momentul in care cumparatorul preia marfurile . Exista o situatie speciala in cazul in care contractul prevede un termen pt preluare iar cumparatorul nu preia marfa la acel termen, marfa se socoteste predata si riscul transmis in momentul in care marfa este pusa la dispozitia cumparatorului iar acesta savarsete o contraventie la contract prin faptul canu o preia . Pentru ca sa intervina tranferul riscurilor de la v-c este necesar ca marfurile sa fi individualizate ca fiind pt un anumit cumparator. Consecita transferului riscurilor : are drept consecinta faptul ca pierderea sau deteriorarea marfurilor survenite dupa momentul transferului nu il elibereaza pe cumparator de obligatia de plata a pretului.

46

Exonerarea de raspundere - o parte este exonerata de raspunde re pt neexecutare oricareia dintre obligatiile sale daca dovedeste ca cea neexecutare a fost determinata de o ,,piedica"' care indeplineste in mod cumulativ urmatoare conditii : a) este independenta de vointa partii care a suferit piedica b) este fortuita adica partea care a suferit-o nu se putea astepta in mod rezonabil sa o ia in considerare in momentul incheierii contractului. c) impiedicarea este imprevizibila si insurmontabila adica partea nu o putea prevedea nici depasi si nu putea sa prevada si sa-i depaseasca consecintele. Din aceste prevederi constatam ca din elementele enuntate aceasta impiedicare este de fapt o forta majora; conventia nu foloseste termenul de forta majora. Conventia reglementeaza mai departe obligatia partii care a suferit impiedicarea de a anunta pe cealalta parte in legatura cu impiedicare si efectele asupra contractului si mai departe conventia reglementeaza consecintele neanuntarii si anume : daca avertismentul privind impiedicare nu soseste la cealalta parte intr-un termen rezonabil din momentul in care partea a suferit impiedicarea a cunoscut piedica sau ar fi trebuit sa o cunoasca aceasta parte este obligata sa plateasca daune interese cauzate de neprimire. REGULILE INCOTERMS 2010 ( clauze de comert international )

Natura juridica : conditii generale de contractare iar in continutul lor sunt uzante codificate sau uniformizate in materia contractului de vanzare internationla de marfuri. Pe zona europeana Incoterms-ul a fost folosit intial si in alte zone ale lumii au fost adopatate codificari de uzante in materia vanzarii . Incoterms-ul a capatat astazi o dimensiune mondiala si potrivit statisticilor peste 70% sin vanzarile internationale de marfuri se desfasuara dupa aceste reguli. Forta juridica : nu sunt o conventie internationala, nu sunt o lege, nu se impun asadar partilor de niciun fel; ele au un caracter facultativ, se aplica numai daca partile au facut trimitere la ele in mod expres sau implicit, dar suficient de relevant . In cazul in care partile au facut trimitere la o regula, continutul acelei reguli este incorporat contractual ( receptiunea contractuala ). Obiectul : drepturile si obligatiile vanzatorului si ale cumparatorului adica ale partilor din ctr v-c; dar reglementeaza obligatiile partilor si in ceea ce priveste si incheierea altor contracte : ctr de transport daca vanzarea implica transportul marfii. Potrivit Incoterms 2010 , 11 reguli, fiecare regula exprima un anumit mod de impartire a obligatiilor intre vanzator si cumparator. Sunt reglementate de la A1-A10 obligatiile vanzatorului si B1-B10 obligatiile cumparatorului. 3 categorii de obligatii : 1. Obligatia de livrare a marfii cand anume are loc livrarea marfii si implicit transferul riscurilor de la v-c.

47

2. Cine suporta cheltuielile de transport, asigurare, conservare si celelalte cheltuieli privind transferul marfii de la vanzator la cumarator ? 3. Cine suporta cheltuielile de expoert al marfii din tara vanzatorului , de tranzit prin terte tari, cheltuielile de import in tara de destinatie? Importanta regulilor INCOTERMS a) pt ca ele permit partilor sa faca o importanta economie de timp si spatiu contractual; Partile fac economie de timp contractual pt ca in loc sa negocieze clauza cu clauza negociaza numai tipul de regula incoterm pe care urmeaza sa o apilice( una din cele 11). In momentul in care au convenit continutul regulii este incorporat contractual. Partile fac o importanta economie de spatiu contractual. b) ele sporesc certitudinea, siguranta juridica a operatiunii.Sunt adoptate de Camera de Comert Internationala din Paris. Reguli maritime Regula FAS, free long-side ship, liber de-a lungul vasului. Se completeaza cu numele portului de incarcare convenit. Exemplu de lucru, contract de vanzare incheiat intr o firma romana si una americana, marfa pleaca din Bucureti, este incarcata pe vas in portul Constanta, este transbordata pe un alt vas in portul Instanbul, este descarcata in New York, incarcata i tr un mijloc de transport terstru si este depusa la sediul cumparatorului. Clauza FAS suna astfel, livrarea marfii se face FAS Constanta Incothermes 2010. Obligatii: 1. momentul transmiterii marfii si riscurilor este momentul in care marfa, individualizata ca fiind pentru acel cumparator este depusa pe cheiul portului de incarcare convenit, de-a lungul vasului, de aceea se completeaza clauza cu numele portului de incarcare. 2. cheltuielile de transport din bucuresti pana pe cheiul portului de incarcare revin vanzatorului. Mai departe, toate cheltuielile revin cumparatorului si anume, cumparatorul va fi cel care va trebui sa faca cel putin 2 contracte esentiale, in primul rand contractul de transport intenational maritim, contract de navrosire, charter-party, cumparatorul trebuie sa inchirieze un vas, sa navloseasca un vas sau o parte din vas, pe care sa il aduca in portul de incarcare convenit Constanta la data stabilita in contract. Vaporul trebuie sa fie apt pentru a incarca intreaga marfa care face obiectul acelei livrari si sa o transporte in bune conditiuni pana in portul de destinatie New York. Fiecare idee reprezinta o obligatie esentiala a cumparatorului. Daca nu isi indeplineste obligatiile, vanzatorul suporta riscurile. Singura conditie pentru vanzator este aceea de a individualiza marfa ca fiind pentru acel cumparator. Al doilea contract pe care trebuie sa il incheie cumparatorul este cel de asigurare. De asemenea, cumparatorul trbuie sa suporte toate cheltuielile privind conservarea marfii pe parcursul drumului. Din punctul de vedere al celeo de a treia obligatii, exportul din Romania, a existat o evolutie in reglementarea problemei. In Incothermes 1990, obligatiile de export din Romania reveneau cumparatorului american,
48

rglementarea era logica, deoarce momentul exportului este momentul cand marfa trce peste frontiera, or marfa trece peste frontiera in momentul in care trce balustrada vasului. Cum locul livrarii era pe cheiul portului Constanta, insemna ca in momentul livrarii, marfa nu trcuse inca frontiera. Asadar, in 1990 vanzarea FAS a fost o vanzare interna, vanzatorul se comporta ca si cum ar fi vandut in teritoriul Romaniei. Aceasta regula s a dovedit a nu fi practica pentru ca insemna ca cealalta parte, cumparatorul era cel care trebuia sa se ocupe de formalitatile de export din Romania si, ca sa faca acet lucru, trbuia sa angajeze un agent local si sa plateasca comision. Motiv pentru care, in Incothermes 2000, vanzarea FAS a devenit o vanzrae externa, adica cheltuielile de export din Romania revin vanzatorului roman. Toate celelalte cheltuieli, cum ar fi cheltuielile d tranzit in portul Instanbul, rvin cumparatorului. Vanzarea FAS este, asdar, cea mai oneroasa pentru cumparator, cu cele mai multe obligatii pentru cumparator, si cea mai putin oneroasa pentru vanzator. Vanzatorul va impune aceasta clauza daca conditiile pietei ii sunt favorabile. A doua regula este rgula FOB free on board, liber la bordul vasului. Se completeaza cu numele portului de incarcare. Clauza este livrarea marfii se face FOB constanta Incothermes 2010. Prima categorie de obligatii este momentul livrarii si al transferului riscului este impins putin mai departe, si anume in momemntul in care marfa trece peste balustrada vasului, in portul de incarcare, cand ea atinge locul de depozitare pe nava. Toate cheltuielile, inclusiv incarcarea marfii in vas revin vanzatorului. Toate celelalte cheltuieli ulterioare revin cumparatorului, asadar, ca si la regula FAS, cumparatorul trbuie sa navloseasca vasul, sa inchirieze vasul sau o parte din el, sa incheie contractul de asigurare, sa asigur consevarea marfii pe parcursul drumului. Vanzarea FOB a fost din toate timpurile o vanzare externa, asta inseamna ca toate cheltuielile de export din Romania revin vanzatorului, tranzitul si importul, pentru ca sunt dincolo de momentul livrarii, revin cumparatorului. A tria regula este CFR, cost freight(navlu), se completeaza cu numele portului de destinatie, clauza suna asdar livrarea marfii se face CFR NEW YORK INCOTHERMES 2010. CFR=FOB+FREIGHT, Asta inseamna ca toate obligatiile sunt ca la FOB, cu o singura deosebir, nu cumparatorul, ci vanzatorul este cel care trebuie sa navloseasca vasul, sa inchirieze vasul si sa plateasca navlul, pe care il va include in pretul marfii. In pret sunt incluse doua lucruri, costul de productie al marfii si navlul. In rest, toate regulile sunt ca la FOB.

49

Ultima regula este CIF, cost insurance freight, se completeaza cu numele portului de descarcare pentru ca pana acolo se platec asigurarea si navlul. CIF=FOB+I+F Doua deosebiri fata de FOB, vanzatorul plateste navlul si asigurarea. Arbitrajul comercial international este o modalitate specifica de solutionare a litigiilor din comertul international. Definitie, arbitrajul comercial international este o jurisdictie/ pentru solutionarea litigiilor comerciale intenationale/ arbitrabile/ intre persoane de drept privat sau intre acestea si persoane de drept public actionand de iure gestionis/ efectuata de un tribunal arbitral/ compus din persoane neinvestite cu autoritate publica, denumite arbitrii/ tribunal a carui competenta izvoraste din vointa partilor litigante sau, in cazuri exceptionale, dintr o conventie internationala,/ jurisdictie desfasurata pe baza unei proceduri speciale/ care se poate finaliza printr o hotarare definitiva si obligatorie pentru partile litigante/. Prima idee, jurisdictie=o forma de justitie, deoarce arbitrii au competenta de a judeca, de a arbitra litigiul, adica de a aplica legea la o situatie de fapt concreta, iurisdictio, dreptul de a spune legea. Din acest punct de vedere, arbitrii se aseamana in mod esential cu judecatorii. Judecatorul are iurisdictio si se deosebeste de mediator, conciliator, care nu au iurisdictio. A doua idee, acesta este obiectul arbitrajului, litigiile din comertul international, de fapt, litigiul este cel care da si natura arbitrajului, daca litigiul este civil, abitrajul este civil. A treia idee, arbitrabile, nu orice litigiu poate fi solutionat pe calea arbitrajului. Litigiu arbitrabil inseamna litigiul cu privire la care partile pot tranzactiona, adica un litigiu care este la indemana partilor. Nu toate litigiile civile, comerciale, sunt arbitrabile cum ar fi divortul. A patra carcteristica tine de subiectele litigiului, litigiul supus arbitrajului se poate desfasura fie intre persoane de drept privat, pe pozitie de egalitate, fie intre persoane de drept privat si persoane de drept public, actionand de iur gestionis, adica actionand pe picior de egalitate, iar nu ca putere suverana. Statul poate fi parte litiganta in arbitraj, statul prin organele lui, dar numai cand ele au incheiat un contract de drept privat, cum ar fi in materie de investitii straine, adica au privatizat o unitate economica si litigiul izbucneste intre investitor si stat. Litigiile intre state ca puteri de stat nu sunt arbitrabile privat, ci este vorba despre un arbitraj public, de iure imperii. A cincea idee, arbitrajul se efectueaza de catre un tribunal arbitral, institutionalizat sau ad-hoc. A sasea idee se refera la arbitrii, aceasta este idee esentiala de deosebir intre judecator si arbitru, judecatorul este un demnitar, investit cu putere publica, face parte din putera judecatoreasca, arbitrii nu, sunt persoana private care sunt propuse de catre parti in considerarea calitatilor lor profesionale, morale, de reputatie, incredere, nu sunt demnitari.
50

A saptea idee se refera la izvorul competentei arbitrilor, care este constituit, in marea majoritate a cazurilor, vointa partilor litigante exprimata in conventia de arbitraj, dar, in mod exceptional, competenta arbitrilor poate izvori si dintr-o conventie internationala. A opta idee, arbitrajul are o procedura speciala, aceata procedura este stagilita in regulile de procedura ar Curtii de Arbitraj sau in cele ad-hoc, aceste reguli de procedura sunt speciale, derogatorii de la dreptul comun. In codurile de procedura civila exista o carte despre arbitraj in care este reglementata pricedura arbitrala, dar acea procedura este subsidiara regulilor stabilite de curtile de arbitraj, ea se aplica numai daca regulile nu prevad nimic cu privire la un aspect. Ultima idee se refera la finalizarea procedurii printr o hotarare arbitrala,care se numeste sentinta arbitrala, care este definitiva si obligatorie pentru partile litigante. De regula, exista o singura cale de atac impotriva sentintei, actiunea in anulare, care se poate introduce numai pentru anumite motive si este titlu executoriu, poate fi adusa la indeplinire prin forta coercitiva a statului ca si o hotarare judecatoreasca. Conventia de arbitraj este acel acord de vointa prin care partile convin ca un litigiu posibil, potential intre ele, sau un litigiu prezent, existent intre ele sa fie solutionat prin arbitraj. Din aceasta definitie rezulta si felurile conventiilor: a. clauza compromisorie, acea prevedere inserata in contractul principal dintre parti prin care partile convin ca un litigiu posibil, potential, viitor, intre parti sa fie solutionat prin arbitraj. b. compromisul de arbitraj este un contract prin care partile prevad ca un litigiu prezent sa fie solutionat prin arbitraj. Efectele conventiei de arbitraj: 1. efect negativ, ea inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare. 2. efect pozitiv, ea investeste tribunalul arbitral. Raportul dintre clauza compromisorie si contractul in care ea este inserata, ea nu se confunda cu contractul principal, spunem ca clauza compomisorie are o autonomie relativa fata de contractul principal in care este inclusa. Sintagma "autonomie relativa" exprima doua idei, clauza are un regim diferit sub anumite aspecte, dar exista si elemente de legatura intre regimul contractului principal si clauza. Clauza este autonoma pentru ca nu toate cauzele de desfiintare a contractului afecteaza si clauza compromisorie, de pilda rezolutiunea sau rezilierea contractului principal nu afecteaza valabilitatea clauzei. Asa se explica faptul ca arbitrul poate pronunta rezolutiunea sau rezilierea contractului principal, fara sa submineze autoritatea clauzei. Exista si elemente de legatura, nulitati convergente, de pilda incapacitatea uneia dintre parti, viciile de consimtamant.

51

Clasificarea arbitrajului, doua criterii: 1. dupa caracterul lui permanent sau temporar, exista arbitraj institutionalizat, preexista si subzista litigiului si ad-hoc. Institutionalizat: a. dupa competenta materiala, cu competenta generala, orice litigiu al comertului sau cu competenta specializata, curtile de pe langa bursele de marfuri, valori sau de pe langa asociatiile profesionale; b. dupa competenta teritoriala, generala, regionala, bilaterala, numai intre doua state. 2. dupa puterile conferite arbitrilor: a. arbitraj de iure, in drept strict. b. arbitraj in echitate, ex equitate, ex aequo et bono. Regula o constituie arbitrajul in drept strict. Cand partile nu au prevazut nimic, arbitrajul este in drept strict, in litera si spiritul legii, sistemul de drept lex causae. Arbitrajul in echitate este cel care confera arbitrilor puteri mai extinse, arbitrul in echitate poate ignora anumite prevederi ale legii aplicabile, atunci cand el considera ca acele prevederi sunt contrare echitatii in speta in cauza, cum ar fi prescriptia. Nu poate insa sa incalce ordinea de dip si pe plan procesual nu poate sa incalce principiile procesului civil, contradictorialitate, disponibilitate si dreptul la aparare. Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei Are un regulament de organizare si functionare si are reguli proprii de procedura arbitrala. Natura curtii de arbitraj, ea este o institutie permanenta de arbitraj, fara personalitate juridica proprie, camera de comert are personalitate juridica, este independenta in exercitarea atributiunilor sale jurisdictionale, asta inseamna ca nu face parte din sistemul organelor statului, nu este autoritate publica. Este organizata si functioneaza potrivit legii 335/2007. Curtea poate defasura doua activitati, arbitraj institutionalizat si exista reguli pentru aceasta, si ea poate organiza, de asemenea, un arbitraj ad-hoc, pune la dispozitia partilor, sediu, personal. Competenta curtii, art. 4, litigii arbitrale interne si internationale. Litigiu arbitral=orice litigiu derivand dintr-un contract sau din alte raporturi juridice arbitrabile, deci litigii contractuale, dar si extracontractuale. Litigiul poate fi intern, fara element de extraneitate, sau este international, cand decurge din tr un raport juridic care intereseaza comertul intenational sau din alte raporturi juridice cu element de extraneitate.

52

Tribunalul este compus fie dintr un arbitru unic fie din trei, dintr care unul este supra arbitru. Arbitrii sunt independenti si impartiali in indeplinirea atributiunilor jurisdictionale. Procedura incepe printr o cerere de arbitrare sau o actiune arbitrala care contine toate elementele unei actiuni de chemare in judecata, iar in plus, ca element specific, trebuie sa indice conventia de arbitraj, adica izvorul. Ea nu este publica, se finalizeaza printr o hotarare arbitrala numita sentinta arbitrala. Arbitrii trebuie sa judece potrivit contractului, legii si uzantelor, cand nu sunt investiti in echitate. Sentinta se redacteaza in scris, contine elementele unei hotarari judecatoresti, este titlu executoriu si poate fi adusa la indeplinire ca si o hotarare judecatoreasca. Impotriva hotararii arbitrale se poate face numai actiune in anulare potrivit CPC. Motivele actiunii in anulare sunt: Motivele aciunii in anulare: - litigiul nu era susceptibil de solu pe calea arbitrajului. Nu era arbitrabil. - tb arbitral a solutionat litigiul fr sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei Conventii nule ori inoperante. - tb nu a fost constituit in conformitate cu Conv arbitrala - partea a lipsit la termenul cnd au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal ndeplinita - hot a fost pronuntata dupa exp termenului arbitrajului. Regulile prevd un termen de 6 luni in care arbitrajul tb solu, dac arbitrul a depit el tb sa se dezinvesteasca si sa trimit cauza la tribunal, la judector. Altfel atacabila pe calea aciunii in anulare. - tb arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau A dat mai mult dect s-a cerut. Ultra petita sau plus petita pacem. - hot nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arat data si locul pronuntarii sau nu este semnat de arbitri. - ncalc ordinea publica, bunele moravuri sau dispoz imperative ale lg - cnd curtea constitutionala a admis o excepie de neconstitutionalitate a unei lg sau ordonate care a stat la baza hot atacate. Competenta solu aciunii in anulare - curtea de apel de la sediul arbitrajului- curtea de apel buc. Termen o luna de la data comunicrii hotrrii. Curtea de apel judeca in complet de prima instana cu un sg judector, nu este apel, este o rejudecare in fond. Hot curtii de apel poate fi atacat cu recurs la ICCJ.

53