Sunteți pe pagina 1din 28

CAPITOLUL I IMPORTANTA CULTURII DE FASOLE 1.1.

IMPORTANTA ALIMENTARA A FASOLEI DE GRADINA

Fasolea de gradina urcatoare este reprezentata de soiuri si populatii locale

Phaseolus vulgaris varietatea communis - fasolea comuna pentru pastai verzi, boabe ver

uscate (de gradina si camp). Folosite in alimentatia omului (necesitand un consum anual d

-5 kg pe cap de locuitor) si datorita multiplelor ei intrebuintari sub forma de pastai verzi, bo verzi si uscate, poate fi consumata in stare proaspata sau in stare conservata, pregatita

forma de mancaruri. Faina de fasole amestecata in proportie de 5 - 10% cu faina de grau po

fi utilizata la fabricarea unei paini mai gustoase si mai hranitoare decat cea obisnuita, frunzele verzi sunt folosite ca materie prima pentru obtinerea acidului citric.

Produsele accesorii din cultura de fasole de gradina: tulpinile, frunzele si tecile pasta

uscate, avand un continut ridicat in albumina (cca 9%), se pot folosi in hrana animal rumegatoare (mai ales a oilor).

Valoare alimentara a semintelor si pastailor de fasole este data de conti-nutul ridica substante organice si minerale (tabelul 1.1.).

Prin aceasta compozitie, fasolea se distinge net fata de multe produse legumic datorita continutului ridicat in proteine si unele saruri minerale.

Alaturi de hidrati de carbon, proteine si grasimi, fasolea verde si uscata contine vitam si anume: vitamina C - 15-20 mg, vitaminele B 1, B2 si A.

In stare conservata fasolea de gradina isi pastreaza in mare masura valoarea nutr si, in functie de modul de conservare, in proportie insemnata, si continutul in vitamine.

Tabelull.l. Compozitia chimica a semintelor uscate si pastailor verzi de fasole de grad (%) Specificare Apa Proteine Grasimi Hidrocarbonati Celuloza Zahar reducator Amidon Cenuta Fibre Seminte uscate 11,0 22,0 1,6 57,8 7,1 1,6 35,2 3,6 4,0 Pastai verzi 88,9 2,4 0,2 7,7 1,4 0,4 2,2 0,8 -

Fasolea de gradina urcatoare se evidentiaza si prin continutu1 ridicat in saruri mine

pe baza de ca1ciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, etc., comparativ cu cele mai importa specii legumicole (tabelul1.2.).

Tabelul.2. Continutul in saruri minerale al unor legume in % din Specia Tomate Castraveti Fasole Ceapa bulbi Specia Tomate Castraveti Fasole Ceapa bulbi K2O 0.29 0.22 1.28 K2O 0.29 0.22 1.28 substanta proaspata CaO MgO 0.04 0.06 0.03 0.01 0.64 0.20 0.01 0.12 CaO MgO 0.04 0.06 0.03 0.01 0.64 0.20 0.01 0.12 P2O5 0.07 0.92 0.39 0.10 P2O5 0.07 0.92 0.39 0.10

De asemenea fasolea de gradina este bogata in aminoacizi esentiali (in mg/g az

izoleucina 476; lizina 450; arginina 355; triptofan 63; s.a., iar ca constituienti proteici av

faseolina (20% din substanta uscata = s.u.), faselina (2% din s.u.) si confaseolina (0,35% s.u.).

In ultima vreme, fasolea este folosita si pentru proprietatile medicale pe care Ie pose

astfel ceaiul din tecile uscate si diferite preparate dietetice din fasolea uscata sau verde s folosite in medicina pentru tratarea unor maladii.

1.2. IMPORTANTA ECONOMICO - SOCIALA A FASOLEI DE GRADINA

Fasolea este o specie care se cultiva relativ usor, iar productia marfa se comercialize fara probleme deosebite.

Desi fasolea de gradina este o cultura cu traditie indelungata in agricultura tarii noa

si dispunem de numeroase zone cu conditii de clima si sol favorabile, productiile realizate se ridica la nivelul posibilitatilor.

In ciuda acestui fapt, totusi, fasolea de gradina prezinta o importanta conomico - soc

destul de ridicata mai ales acum dind consumul de legume este in continua crestere ata plan mondial cat si in tara noastra.

Cultura este anuala, se infiinteaza prin semanat direct, fara o pregatire special

terenului, iar din valorificarea productiei de fasole se asigura venituri importante, mai ale

sezonul rece, cand consumul este mai ridicat, suplinind consumul de carne prin valoa energetica ridicata pe care are. 3

De asemenea, fasolea de gradina (boabe si pastai) sunt produse cu mare cerere pe pi cu multe posibilitati de valorificate in fabricile de conserve si, in general, cu pret mica.

o fluctuatie

O particularitate pretioasa a fasolei de gradina 0 constituie si gama mare de so

variate sub raportul lungimii perioadei de vegetatie, fapt ce permite esalonarea produc

si aprovizionarea ritmica pe o perioada indelungata a fabricilor de conserve, inlatur

caracterul sezonier, datorita realizarii in aceasta cultura a unui flux continuu de produc

In cazul diversificarii structurii culturilor, fasolea de gradina ar putea fi cultivata si in s

ceea ce ar face ca aceasta sa reprezinte un produs legumicol pretios atat pentru p interna cat si pentru export, participand astfel la sporirea rezervei de valuta a tarii comercializarea acestora pe piata externa.

Valoarea economica a culturii rezulta si din faptul ca semintele uscate (in specia

pastaile verzi (in general) au o perisabilitate redusa; pastaile pot suferi unele deprec

dupa recoltare, dar acestea sunt relativ mai mici comparativ cu cele de la alte prod horticole ca: tomate, cirese, capsuni.

1.3. IMPORTANTA AGROTEHNICA

Fasolea de gradina prezinta importanta deosebita si din punct de ved

agrotehuic, intrucat are proprietatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul bacter specifice din nodozitatile de pe radacini. In plus, radacinile dizolva usor fosfatii si

substante greu solubile si readuc aceste substante in stratul superficial al solulu totodata imbunatateste structura acestuia. Fasolea este preferata in asolamente legumicole reprezentand o buna planta premergatoare prin aceea ca aduce o cantitate apreciabila de azot biologic, estimat la cca 65 kg/ha. Fiind o planta prasitoare, lasa terenul curat de buruieni, iar prin precocitatea ei mai mare decat a porumbului sau altor

culturi prasitoare elibereaza terenul mai devreme (luna august),permitand o buna pregatire a terenului pentru culturile de toamna. Ca importanta agrotehnica pentru fasolea de gradina urcatoare mai putem aminti si faptul ca permite o valorificare mai intensiva a terenului, intrudit intervalul dintre randurile de plante palisate poate fi cultivat cu alte legume cum ar fi: morcov, salata, varza, conopida.

CAPITOLUL II PARTICULARITATI BOTANICE, BIOLOGICE SI ECOLOGICE ALE FASOLEI

2.1. STADIUL DE PLANTULA Stadiul de plantula reprezinta faza de crestere a fasolei de la germinare pana la aparitia frunzelor adevarate (tulpinale). Fasolea are germinatie epigeica, adica cotiledoanele ies la suprafata solului fiind purtate de axa hipocotila care se alungeste mult. La suprafata solului cotiledoanele devin orizontale, inverzesc servesc un timp limitat de asimilatie, pana la aparitia primelor frunze. De la nivelul cotiledoanelor pana la primele frunze axul principal al plantulei se alungeste si poarta numele de epicotil. In general, aripa prime lor frunze in numar de doua asezate diametral opus se petrece la cateva zile si la distanta de 2 - 3 cm deasupra cotiledoanelor. Primele doua frunze care apar poarta denumirea de frunze primare, care sunt ovale, mai mult sau mai putin ascutite la varf, aproape opuse, cordate la baza si fara strat ceros. Marimea lor este in stransa legatura cu marimea boabelor, iar culoarea frunzelor primare si axei hipocotile este in stransa corelatie cu culoarea

tegumentului semintelor. Suprafata frunzelor primare este neteda.

2.2. SISTEMUL RADICULAR Radacina fasolei este pivotanta, mult ramificata, cu radacini laterale destul de lungi, dar subtiri. In embrion exista o radacina principala care se dezvolta odata cu germinarea si cresterea plantei. Radacinile secundare pornesc foarte aproape de suprafata solului si majoritatea lor sunt raspandite in stratul de sol de 0 - 25 cm. In functie de conditiile de umiditate, aer, textura solului, elemente nutritive si temperatura, ele se pot dezvolta si pe adancimi mai mari ale solului, ajungaud pana la 75 90 cm.

O particularitate biologica a sistemului radicular al fasolei este aceea ca are o capacitate mica de regenerare, din care cauza plantele de fasole suporta greu transplantarea. Prin multipleIe functii pe care la indeplineste, sistemul radicular exercita o influenta foarte mare asupra dezvotarii intregii plante. De gradul de dezvoltare al radacinilor depinde aprovizionarea cu apa si saruri minerale. Sistemul radicular participa la transformarea sarurilor si la procesele metabolice din plante. Nu toata radacina participa la absorbtia apei si elementelor nutririve, ci numai radacina tanara de culoare alba. Pe masura ce radacina imbatraneste, devine bruna, se suberifica si absorbtia elementelor nutritive inceteaza, ea Indeplineste mai departe rolul de conducator al elementelor nutritive si de depozitare si transformare a unor produse de metabolism. Perii radiculari si portiunile de radacini nesuberificate care

aprovizioneaza planta cu apa si hrana sunt in contact foarte strans cu cele mai mici particule de sol. Ei isi reduc foarte mult activitatea cand apar conditii nefavorabile ca: lipsa de aer, uscaciune, aciditate pronuntata, cantitati mari de aluminiu si mangan in forme solubile, etc .. In conditii nefavorabile numarul perilor radiculari se reduce, dar radacinile tinere se suberifica repede, reducandu-se astfel suprafata de

absorbtie pentru intreaga planta. Lungimea si volumul radacinii sunt in continua crestere pana in faza de formare a pastailor. Greutatea proaspata a radacinii se acumuleaza treptat pana in faza de formare a pastailor, in timp ce depunerea de substanta uscata continua pana la maturarea deplina a plantelor. Acumularea de substanta uscat se face mai lent in prima faza a vegetatiei si se produce cu intensitate ridicata spre a doua parte a vegetatiei. Gradul de dezvoltare al sistemului radicular este conditionat de o serie de factori de mediu, dar in acelasi timp este si un caracter de soi,

care se pune in evidenta indeosebi la cultivarea unor soiuri diferite in conditii similare de mediu. Continutul de umiditate din sol determina dezvoltarea sistemului radicular si anume: la un continut prea mare sau la un continut prea mic de apa in sol (seceta) radacinile inceteaza sa mai creasca. Factorul limitativ al cresterii radacini in cazul excesului de apa nu este apa, ci lipsa suficienta de oxigen. Aparitia secetei in perioada cresterii vegetative a efectuat cel mai mult lungimea radacinii, in timp ce seceta din perioada infloririi inhiba cel mai mult cresterea in greutate a radacinii. Cresterea radacinilor este influentata si de temperatura solului. Se considera ca la temperaturi mai scazute de 5 C radacinile cresc foarte putin pana la incetarea cresterii. Intre 5 - 35 C radacinile cresc foarte mult, iar peste 35 C cresterea radacinilor se micsoreaza pana la incetare. Temperaturile ridicate incetinesc dezvoltarea celulara, iar radacinile se suberifica pana aproape de varful lor, reducand in felul acesta mult suprafata de absorbtie. Intre cresterea radacinilor si sinteza hidrantilor de carbon de catre partile aeriene ale plantei este o stransa interdependenta. Scaderea sintezei hidratilor de carbon aduce dupa sine o stagnare in cresterea radacinilor. Totodata pe radacinile fasolei se observa adeseori mici umflaturi denumite nodozitati. Din punct de vedere anatomic, nodozitatile sunt radacini secundare modificate si poseda un tesut cortical parenchimatic si fascicole

de vase care sunt in legiatura cu fascicolele de vase ale radacinii principale. In celulele parenchimului cortical al nodozitatilor se gasesc bacteriile radicicole, cu care fasolea traieste in simbioza. Astfel plantele aprovizioneaza bacteriile cu hidrati de carbon, iar bacteriile aprovizioneaza planta cu azot pe care-l sintetizeaza din aer.

2.3. TULPINA In general, fasolea are o tulpina relativ groasa la baza, fara a fi rigida. In partea superioara are forma cilindrica, muchiata sau usor turtita, iar pe suprafata ei se gasesc numerosi perisori. Tulpina are o crestere nedefinita in lungime, ajungand la 3 - 4 m, si se ramifica foarte putin. Inflorescentele apar aproape de baza tulpinii, dar celelalte urmeaza succesiv pe masura ce se fomeaza noile noduri. Lungimea si diametrul tulpinii precum si numarul de ramificatii sunt In continua crestere de la rasarire pana la formarea pastailor. Greutatea proaspata a tulpinii si ramificatiilor se acumuleaza treptat pana la formarea pastailor cand incepe o stagnare, pe cand depunerea de substanta uscata in tulpina continua pana la maturarea deplina. Intensitatea acumularii de substanta uscata creste in a doua perioada de vegetatie. Cresterea tulpinii si depunerea de substanta uscata este conditionata de o serie de factori ca: soi, umiditate, hrana. Lipsa apei in sol in perioada cresterii vegetative afecteaza cresterea in Iungime a tulpinii si numarul de ramificatii Culoarea tulpinii este in general verde in perioada de vegetatie sau galben-brunie la maturitate.

2.4. FRUNZA In decursul dezvoltarii ontogenice, pomind de la samanta pana la fructificare, fasolea formeaza trei tipuri de :frunze, care se deosebesc prin forma, functia si pozitia lor pe tulpina. Cele trei tipuri de frunze sunt: frunzele

embrionare (cotiledoanele), frunzele primare si frunzele adevarate.

Frunzele embrionare (cotiledonale) sunt primele frunze ale plantei, care apar inca in embrionul semintei. Ele se formeaza din meristemul nediferentiat al embrionului constituind una din componentele lui. Cotiledoanele se afla dezvoltate inainte de germinarea semintei. La fasole ele sunt groase si camoase si servesc drept organe de depozitare pentru materialele de rezerva. Cotiledoanele sunt caracteristice numai pentru embrionul semintei si primeIe faze de dezvoltare a plantulei pana la aparitia frunzelor primare care, dupa un timp, se desprind de tulpina si cad. La fasole sunt doua cotiledoane care ies la suprafata solului, se inverzesc si joaca si rol asimilator, alaturi de acela de depozit al materiilor de rezerva. Frunzele primare. Apar la cateva zile de la rasarirea plantelor deasupra cotiledoanelor pe axul tulpinii la 2 - 3 cm. Acestea sunt in numar cate doua, asezate aproape diametral opus. Ele sunt frunze simple, la care limbul foliar este format dintr-o singura piesa, care se prinde de tanara tulpina prin intermediul petiolului. Frunzele primare la fasole au limbul de forma ovala cu varful ascutit si cordat la baza. Pe suprafata limbului nu se afla strat ceros. Frunzele adevarate. Acestea apar pe tulpina si ramificatii. au principalul rol asimilator in perioada de vegetatie si apar la cateva zile dupa frunzele primare. Frunzele adevarate sunt frunze palmat compuse, alcatuite dintr-un petiol comun denumit rahis pe care sunt dispuse trei foliole. Rahisul se termina cu o foliola, de aceea se considera ca sunt frunze imparipenat compuse. Ele se mai numesc si trifoliate datorita celor trei foliole. Stipelele sunt lanceolate sau pot sa dispara. Foliolele sunt mari, cordiforme si acoperite cu peri. Dimensiunile foliolelor cresc de la baza tulpinei si apoi descresc spre varf. Suprafata foliolelor este in general neteda si poarta intotdeauna perisori

fini. Aparitia frunzelor adevarate si ritmul de crestere a suprafetei foliare ating valorile maxime in faza de inflorire. Incepand cu perioada de formare a pastaii suprafata foliara se reduce prin procesul de uscare normala a plantelor, in speciel a frunzelor de la baza plantelor. 2.5. FLOAREA FIorile sunt grupate in inflorescente racemoase (ciorchine) scurte cate 2 - 8 perechi la un loc. Floarea propriu-zisa este caracteristica leguminoaselor. Este pe tipul 5 si este zigomorf, deci petalele nu sunt egale. Caliciul este format din cinci sepale, in parte unite. Corola are cinci petale. din care una este mai mare si se numeste stindard. Alte doua sunt asezate lateral fata de planul simetric al florii si se numesc aripioare, avand, in general, 0 forma obovata sau oblonga. Staminele sunt in numar de 10, din care 9 sunt unite prin filamentele lor si una libera (androceu diadelf) avand are pozitie superioara. Formula florara este: K(5)C(5)A(9) + IGI. Gineceul este monocarpelar, iar in oval ovulele au 0 plancetantie marginala. Staminele au 0 asezare hipogina, adica la baza ovarului. Fecundarea este autogama. Polenul si stigmatul ajung la maturitate inainte de deschiderea florii si fecundarea are loc cu floarea inchisa.

2.6. FRUCTUL Fructul este denumit pastaie si este o carpela modificata care inchide mai multe seminte dispuse pe linia de sudura dorsala. Din punct de vedere botanic este un fruct uscat unicarpelar, unilocular sau polisperm, care se deschide prin doua linii. Una reprezinta linia de sudura a carpelei si a doua dea lungul nervurii mediane a carpelei. Partile in care se desface pastaia se numesc valve si sunt in numar de doua. Pastaile se caracterizeaza prin forma, culoare si structura specifica Forma pastailor este in corelatie cu forma semintelor. De asemenea, la Capatul liber a1 pastailor exista un varf ascutit care se numeste pintenul pastaii,reprezentand caracter de diferentiere a soiurilor.

Ca structura pastaile prezinta in sectiune transversala la nivelu1 insertiei urmatoarele straturi de celule: epicarp, un sclerenchim sub epidermic extern, un mezofiL un sclerenchim subepidermic intern si endocarpul. Stratul de sclerenchim intern mai este denumit si strat pergamentos. care joaca un ro1 important in deschiderea pastiiii. De-a lungul si dedesubtul celor doua linii de sudura se gasesc cate doua benzi de tesut sclerificat ce apartin nervurii mediane a carpelei si nervurilor placentare, care in limbaj comun se numesc ate si joaca un rol important in aprecierea pastaii sub raport comestibil in stare verde. Privitor la compozitia chimica a pastailor verzi, s-a stabilit ca la 100 grame materie vegetala (pastai substanta uscata) se gasesc 1,03 - 1.89% hidrati de carbon si 10 - 15 mg vitamina C. Totodata pastaile proaspete sau conservate constituie 0 sursa buna de calciu pentru organism carotenul scade in pastai pe masura ce acestea ajung la maturitate, insa creste cantitatea de acid ascorbic. 2.7. SAMANTA Semintele de fasole sunt dispuse in mod altemativ pe cele doua valve ale pastailor de-a lungul liniei mediane. Numarul boabelor de pastaie este in general cuprins intre 5 - 8. Semintele soiurilor de fasole se caracterizeaza prin forma, culoare, marime, structura si compozitie chimica. In ceea ce priveste structura semintei de fasole, putem spune ca samanta nu are endosperm, el fiind consumat de embrion in cursul formarii sale intraseminale iar rezervele nutritive sunt acumulate in cotiledoane. De aceea, samanta de fasole este exalbuminata, lipsindu-l albumenul (endospermul secundar). Invelisul semintei (tegumentul) este foarte gros si cu 0 constitutie anatomic ce diferita fata de semintele altor specii. Din aceste considerente patrunderea apei se face cu mai multa greutate fata de aJte specii. Din punct de vedere chimic, semintele de fasole au 0 valoare nutritiva ridicata detenninata de continutul ridicat in substante proteice care variaza intre 21 - 33%, precum si prin calitatea proteinei din seminte care au un coeficient de

digestibilitate foarte ridicat de 82 - 88%

2.8. PARTICULARITATI ECOLOGICE 2.8.1. CERINTE FATA DE TEMPERATURA Fasolea este 0 planta pretentioasa la conditiile de sol si clima. Fiind originara din zonele de clima calda, toate soiurile de fasole sunt plante cerinte ridicate fata de temperatura. Plantele de fasole sufera la o temperatura de 0 C. iar la 0 temperatura si mai joasa (-2 C) plantele sunt distruse. Cea mai sensibiIa la frig este planta tanara, inainte de aparitic frunzelor adevarate Sensibilitatea fata de temperaturile joase la fasole este determinata de sol starea fiziologica a plantei, de faze de vegetatie in care survine scaderea temperaturii, de durata temperaturilor joase si de alti factori. Temperatura minima de incoltire la fasole este de 8 - 10 C, cea mai ridicata este de 37 C si cea optima este de 32 C. Germinare uniforma a fasolei are loc la 0 temperatura de 12-15C. In faza de crestere, plante1e de fasole pot trece usor peste scaderi lente de temperatura pana la 2 C, daca plantele s-au calit la frig si daca durata temperaturilor joase este scurta. Temperaturile prea joase impiedica vegetatia si dezvoltarea plantelor, iar cele prea ridicate insotite si de uscaciune mai ales in timpul legatului florilor stanjenesc dezvoltarea pastailor si formarea boabelor. Creserea normala a plantelor de fasole are loc la temperatura de 20 C, iar infloritul s fructificarea la 20 - 22 C. Oscilatii de temperatura de la zi la noapte cu valori mari influenteaza negativ asupra numarului de pastai format. In perioada de vegetatie soiurile de fasole au nevoie sa acumuleze o cantitate de caldura cuprinsa intre 1500 si 2200 C In functie de precocitatea soiului, peste pragul biologic de 10 C. Fasolea prefera o temperatura ridicata si in sol pentru a absorbi in bune conditii substantele nutritive. in concluzie fasolea este 0 planta termofila.

2.8.2. CERINTELE FATA DE UMIDITATE Plantele de fasole au pretentii mari fata de umiditate de la insamantare pana la rasarire s in timpul infloririi, formarii pastailor s semintelor.Samanta de fasole ca sa poata germina in bune conditii trebuie sa absoarba o cantitate de apa echivalenta cu 100 ~ 110% din greutatea sa. Insuficienta apei in timpul infloritului scurteaza durata acestei faze, reduce numaml florilor si numarul pastailor pe planta. In timpul legatului se reduce capacitatea de fecundare a polenului. Insuficienta apei in faza formarii boabelor duce la micsorarea marimii acestora. Nevoile maxime de apa la fasole se manifesta odata cu inceputul lnfloritului si se mentine pe toata perioada inflorire - fructificare. In conditile unei umiditati suficiente datorita precipitatiilor sau unei irigari, durata infloritului se prelungeste cu 7 - 10 zile, iar perioada de vegetatie cu pana la 20 zile, sporind in acelasi timp numarul de pastai pe planta si M.M.B .. In perioada inflorit - fructificat fasolea suporta greu seceta solului, si foarte greu seceta atmosferica care provoaca avortarea in masa a florilor si 0 scadere sensibila a productiei. Pentm 0 recolta buna de fasole. este necesar ca in perioada infloritului si formarii bobului sa avem un sol bine aprovizionat cu apa si un microclimat umed si calduros. Excesul de umiditate este insa foarte daunator pentru fasole. Apa care balteste pe teren poate distruge cultura chiar dupa doua zile. Excesul de apa in urma baltirii favorizeaza atacul diferitelor boli, iar in timpul maturarii produce deprecierea boabelor din punct de vedere calitativ si al germinatiei. Nivelul optim al umiditatii solului pentru culturile de fasole de gradina este de 75 - 80% din capacitatea de camp pentru apa Fasolea de gradina urcatoare este mai pretentioasa la umiditate decat cea pitica.

2.8.3. CERINTE FATA DE LUMINA Fasolea este o planta de zi scurta, dar foarte pretentioasa fata de intensitatea luminii, pe intreaga perioada de vegetatie. Cultivarea soiurilor de zi scurta in conditiile unei zile lungi (16-18 ore), duce la o intarziere a infloriril cu 20 - 50 zile in comparatie cu cele cultivate la zi scurta (8-12 ore). In conditiile zilei lungi, soiurile de zi scurta isi schimba aspectul

morfologic al plantei. Astfel plantele soiurilor urcatoare devin tufoase, iar la cele pitice pot aparea tulpini urcatoare. Masa vagetativa se mareste considerabil la soiurile de zi scurta in conditiile unei zile lungi. Fasolea manifesta schimbari nu numai la durata de iluminare, ci chiar la intensitatea luminii, reactionand la schimbarea intensitatii luminii prin mi~cari ale frunzelor. Astfel, odata cu venire a serii, frunzele executa o miscare de adunare a foliolelor. in timpul zilei, cand intensitatea luminii este prea puternica, foliolele se intorc, avand tendinta de a evita razele solare. Miscarile acestea ale foliolelor sunt legate de miscari ale turgescentei tesuturilor din partea de sus si de jos a peduncului lor. In conditiile de zi lunga, in afara de cresterea vegetativa care este puternica, perioada de vegetatie devine mai lunga si fructificarea intarzie. 2.8.4. CERINTELE FATA DE SOL Dintre plantele leguminoase fasolea are cele mai mari pretentii fata de sol. In ceea ce priveste cerintele fata de elementele nutritive, trebuie avut in vedere faptul ca, desi fasolea isi completeaza in cea mai mare parte neeesarul de zi cu ajutorul baeteriilor fixatoare de azot din nodozitatile,

activitatea aeestora poate suplini cerintele mari ale plantelor fata de aeest element, mai ales' primele faze de vegetatie. Solurile preferate de fasole sunt cemoziomurile fertile, bogate in calciu, aluviunile si solurile bruno roscatede padure cu 0 textura mijlocie In general. solul preferat de fasole este cel mai bogat in substante nutritive, afanat si cald, cu continut ridicat in fosfor, potasiu si calciu.. Pe solurile argiloase compacte, umede si reci, fasolea da recolte mici. Fasolea este sensibila fata de reactia solului, fiind influentata negati atat de aciditatea solurilor podzolice cat si de reactia bazica a saraturilor. In astfel de soluri cultura fasolei reuseste numai cand se aplica amendamente de corectarea aciditatii si ingrasaminte organice. Reactia cea mai potrivita pentru fasole este neutra, pH = 6,5 -;- 7,5. De asemenea, fasolea nu da productii mari pe solurile excesive umede, impermeabile, cu apa freatica aproape de suprafata. Lipsa unor

elemente nutritive in sol influenteaza cresterea dezvoltarea plantelor. Astfel, lipsa azotului in sol provoaca ingalbenirea frunzelor la plantele tinere si este mai accentuat in conditiile unei vremi reci Lipsa fosforului din sol intarzie foarte mult cresterea si dezvoltarea plantelor tinere. Frunzele capata o culoare palida, apoi ingalbenesc si in cele din urma apare 0 inrosire a lor.

2.9. ZONE DE FAVORABILITATE A CULTURII FASOLEI DE GRADINA ROMANIA In functie de pretentiile fasolei fata de factorii de mediu si conditiile existente pe teritoriul tarii noastre, diferente pe zone pedoclimatice s-au stabilit patru zone de cultura pentru fasole si anume: zona foarte favorabila; zona favorabila:. zona putin favorabila; zona foarte putin favorabila. Zona foarte favorabila. Este 0 zona relativ restransa intalnita partea de vest a tarii si in Transilvania. Suprafetele cele mai mai caracteristice acestei zone se pot delimita in jurul Aradului, mai ales pe valea Muresului, precum si pe Vale a Timisului si Valea Crisurilor cu aluviuni fertile. In Transilvania zona foarte favorabila se limiteaza la partea de nord vest a Campiei Somesului si la intreaga vale a Muresului si Tarnavelor Aceasta zona cuprinde in cea mai mare parte solurile aluvionale de prund cemoziomuri brune in Campia Ardealului si cemoziomuri cu textura usoaar in jurul orasului Carei. Temperaturile medii in lunile iunie-iulie sunt de 19-21 0 C in Banat si Crisana si 18-20 C in Transilvania. Conditiile climatice ce se inregistreza in aceasta zona in perioada inflorit-fructifieare sunt esentiale pentru fasole in privinta productivitatii. Zona favorabila. Are 0 arie de raspandire mult mai mare, cuprinzand cea mai mare parte a terenurilor arabile din tara noastra. Subzona favorabila I. In vestul tarii cupride Campia Muresului, partea centrala si nord-estica a Campie Timisului, Campia Carasului si aproape intrega

Campie a Crisurilor. Ca tipuri de sol ea cuprinde cemoziomurile brune de padure in Banat si aluviuni lacovistite si soluri brun-roscate in Campia Crisurilor. In sudul tiirii suprafata favorabila este restransa in nordul Olteniei, valea superioara a Jiului pana la Tg. Jiu i Valea Oltului superior intre Dragasani si Ramnicu valcea. Aici se intalnesc soluri de lunca si pe mici portiuni soluri brune de padure. In Moldova subzona favorabila I se intinde in lunca mijlocie a Siretului, incepand de la Adjud pana la nord de Roman, cu 0 ramificatie spre Piatra Neamt pe Valea Bistritei si cu alta spre nord-est pana in apropierea Cotnarilor. In nordul Moldovei ocupa parte a centrala a depresiunii Jijiei. Subzona favorabila II. In partea de sud a tarii ocupa platforma Jiul Gilortului, Oltetului, Oltului, Argesului si Dambovitei delimitate la sud de linia ce leaga orasul Drobeta- Tr. Severin. Dragasani, Gaiesti, iar la nord de linia ce trecere prin Tg, Jiu, Govora, Rm. Valcea, Targoviste si Campina. Acest teritoriu predomina solurile brune, brune-podzoliee si podzolurile, Oltenia, iar in Muntenia, solurile pseudoredzinice, umede de faneata, brun podzoliece si cemoziomuri levigate. Subzona favorabila III. Ocupa in sudul tarii jumatatea sudica a Podisului Getic si intreaga Campie a Olteniei. eu exceptia nisipurilor stanga Jiului si in cele din Lunca Dunarii, precum si toata partea centrala a Munteniei cu exceptia partii de sud a Campiei Calmatuiului si partea de rasarit a Campiei Baraganului. In sudul tarii aceasta subzona ocupa soluri diferite, de la soluri brun podzolice in partea nordica a zonei, soluri brune de padure in partea centrala si cernoziomurile levigate in nartea sudica a subzonei. Zona putin favorabila. Aceasta zona ocupa in sudul tarii nisipurile din Oltenia, Lunca Dunarii, partea centrala si sudica a Campiei Bumasului toata zona de est a Campiei Baraganului si intreg Podisu1 Dobrogean. asemenea, se intalneste aceasta zona si in partea subcarpatica a Olteniei, Munteniei. In Moldova zona putin favorabila se intinde la est de linia Tecuci Birlad cu platforma Covurluiului precum si partea invecinata a Podisului Birladului. Zona foarte putin favorabila. In aceasta zona ce cuprinde nord estul Dobrogei, zona de saraturi de la Calmatui si zona premontanacu soluri foarte

subtiri. Aici nefavorabilitatea este data fie de solul prea acid si alcalin, fie de climatul prea secetos si calduros sau prea umed si rece. cadrul acestei zone cultura fasolei poate fi compromisa de la inceput cauza reactiei acide sau ale alcatuirea solului sau din cauza temperaturilor prea scazute la rasarit sau prea ridicate in timpul infloritului.

CAPITOLUL III TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FASOLEI DE GRADINA 3.1. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE Fasolea desi a devenit 0 cuItura cu traditie in agricultura tarii noastre exista

muIte zone care of era conditii favorabile de clima si sol pentru ea, productiile realizate nu s-au ridicat la nivelul real al posibilitatilor, obtinandu-se adeseori recoIte medii slabe. Acestea se datoreaza in buna parte nerespectarii verigilor de baza in tehnologia de cultura a fasolei in concordanta eu cerintele biologice ale plantei. Practicarea unei tehnologii moderne in cultura fasolei atat pentru obtinerea de pastai verzi cat si pentru boabe, bazata pe cele mai noi date ale cercetarii stiintifiee, este singura cale pentru a obtine productii ridicate si stabile, de calitate superioara si cu efecte economice favorabile.

3.1. ALEGEREA TERENULUI In cazul alegerii terenului pentru cultura legumelor pe spalier inaIt sunt indicate terenurile plane, usor inclinate (1-3%), cu expozitie sudica, cu posibilitati de irigare, bine nivelate, fara depresiuni in care sa baIteasea apa. din precipitatii sau irigare, sa fie permeabile, neinfestate de boli si daunatori. De asemenea, pentru a se realiza productii mari de fasole este necesar ca aceasta sa fie cultivata pe terenuri cu fertilitate buna, imburuienare slaba, bine drenate, unde nu exista pericolul de stagnare a apei. Rezultate bune se obtin pe solurile cu textura mijlocie, care se incalzeste usor, adapostite de vanturi, ferite de curenti si bine insorite. Solurile cu reactie neutra spre alcalina, chiar bogate in carbonati de calciu, permeabile cu nivelul apei freatice mai adanc (la 4 m adancime), cu fertilitate mijlocie (humus = 5 -7%, azot total = 0,12 - 0,15%, fosfor mobil = 15 - 25 mg/lOO g sol, potasiu schimbabil = 12 - 19 mg la 100 g sol) cu pH-ul 6,5 - 7,4 cu structura mazarata si continut ridicat in materie organica ofera conditii de crestere si dezvoltare a fasolei mai bune si implicit posibilitati de a realiza recolte mai mari. Avand in vedere ca in solar exista tipuri de sol - cemoziom cambic, clasa molisoluri, toate proprietatile acestuia coincid cu cele enumerate anterior, impunandu-i 0 capacitate productiva ridicata. De asemenea, este de preferat ca fasolea sa fie cultivata pe acele terenuri ce au fost eliberate de planta premergatoare vara si s-au putut efectua araturi de vara.

3.2. PLANTE PREMERGATOARE In cadrul unui asolament locul fasolei in rotatie se stabileste tinand cont de particularitatile plantei privind cerintele fata de apa si nutritie. Dezvoltarea sistemului radicular relativ slab si superficial in comparatie cu masa aeriana a plantei cu suprafata mare de evaporare impune ca fasolea sa urmeze dupa plantele care nu secatuiesc solul in umiditate si substante nutritive si care permit 0 buna pregatire in vederea insamantarii. Desi se considera ca fasolea este putin pretentioasa fata de planta premergatoare, totusi experientele au aratat 0 influenta mai mare sau mai mica a diferitelor plante premergatoare asupra recoltei de boabe la fasole. De asemenea, la soiurile actuale, fasolea cultivata dupa ea insasi a avut un grad ridicat de atac cu antracnoza si bacterioza. fapt ce a dus la 0 scadere pronuntata a recoltei. La fasolea de gradina urcatoare ca plante bune premergatoare s-au dovedit castravetii, cartofii si legumeIe verzi ca: salata, spanacul, ceapa verde, plantate semanate toamna si recoltate primavara. La randul ei fasolea de gradina urcatoare este 0 buna premergatoare pentru planteIe legumicole care necesita 0 cantitate mai mare de azot in sol, cum ar fi: tomatele, castravetii, pepeni galbeni, varza, etc ..

3.3. SISTEMUL DE SUSTINERE Pe suprafete mici se practica aracitul individual, la fiecare cuib, folosind araci (de alun, brad) de 2,0 - 2,5 m inaltime. Pe suprafete mari este mai economica instalarea unui spalier inalt, format din araci repartizati pe rand la distanta de 4 - 5 m si 0 sarma fixata la partea superioara a aracilor. In dreptul fiecarui cuib se leaga 0 sfoara de sarma spalienllui, capatul de jos fiind rasucit pe langa planta (nu este indicata legarea sforii de planta) sau se introduce in sol in apropierea cuibului. Pe masura ce cresc, plantele de fasole se rasucesc pe sfoara.

3.4. PREGATIREA TERENULUI Pregatirea terenului se realizeaza in doua reprize: toamna si primavara. Toamna se desfiinteaza cultura anterioara si se distrug straturile, rigolele canalele

provizorii de irigare. Urmeaza apoi fertilizarea de baza. In mod curent = fertilizarea de baza a fasolei de gradina nu prevedea aplicarea ingrasamintelor organice, decat in mod exceptional, cand solurile sunt usoare sarace sau mai grele; cel mai bine este daca aceste ingrasaminte au fost aplicate culturii premergatoare. Daca se aplica gunoi de grajd, acesta trebuie descompus si in cantitate de 20-30 t/ha. Fertilizarea de baza, se. realizeaza cu ingrasaminte minerale: superfosfat 300-600 kg/ha si potasiu sau sare potasica 200-300 kg/ha. Aratura de baza se efectueaza la adancimea de 25-30 em si se lasa sub forma de brazda nelucrata. Primavara, pana in preajma infiintarii culturii, terenul se mentine curat de buruieni si fara crusta, prin 1-2 lucrari cu grapa cu colti reglabili. Cu circa doua saptamani inainte de infiintarea culturii, terenul se mobilizeaza prin doua lucrari cu grapa eu discuri, executate perpendicular una pe cealalta. Intre cele doua grapari se aplica 0 fertilizare starter cu 100-200 kg/ha.azotat de amoniu si erbicidarea eu Galex 8 l/ha sau Treflan 5 l/ha. De asemenea se poate aplica si un inseecticid.pentru prevenirea atacului de Delia platura.Produsele aplicate se incorporeaza cu cea de a doua lucrare cu grapa.Urmatoarea lucare este modelarea terenului in straturi inaltate c latimea lacoronament de 94-104 cm.

3.5. INFIINTAREA CULTURII Samanta de fasole destinata semanatului trebuie sa aiba puritate 98%, facultatea germinativa de 90%. Samanta cu vechime de 1-2ani, care se trateaza in prealabil cu Benlate 4 glkg samanta,7 ml apa sau Captadin 4 kg/kg samanta. Epoca de semanat este atunci cand in sol, la adancimea de 10 cm sunt cel putin 8 - 10C, cu tendinta de crestere si fara pericolul de ingheturi tarzii.Din punct de vedere calendaristic epocile de semant sunt : In Campia din sudul si vestul tarii intre 10-20 aprilie.In Campia Transilvaniei

sicentrul Moldovei intre 15 -30 aprilie.In depresiunile intramontane intre 10 si 25 mai. Adancimea de semanat - variaza in functie de umiditatea solului, de la 4 5 cm zoneIe umede si de6-7cm zone mai secetoase.

Metode de semanat - la soiurile de fasole urcatoare semanatul se face in cuiburi pe rand si la adancimea de 2 - 3 cm, pentru toate variantele. In cuiburi se pun cate patru seminte la distanta de 40 cm intre cuiburi pe rand si la adancimea de 2 - 3 cm, pentru toate variantele. Semanatul se efectueaza, pe suprafete mari, in mod mecanizat, folosind masini de semanat, cum ar fi SUP-21, SPC-6, Saxonia., iar pe suprafete mari manual. Adancimea de semanat este 3-5 cm, in functie de textura si umiditatatea solului. Pe solurile mai usoare si mai putin reavene se seamana mai adanc iar pe cele mai grele si reavene adancimea este mai redusa (3-4 cm) Cantitatea de samanta pentru un hectar de cultura (norma de semanat) 80120 kg/ha, in functie de masa a 1000 de seminte (MMB) si facultatea germinativa.

3.6 LUCRARILE DE INGRIJIRE. Daca dupa semanat urmeaza o perioada secetoasa, urmata de temperaturile mai ridicate, dar mai ales de vanturile de primavara,trebuie de a se interveni cu .1-2 udari cu norme de 150-200 m3/ha. Dupa prima 2-3 zile se controleaza starea de evolutie a semanaturii si numai daca este nevoie se va mai interveni cu o alta udare. Irigarea se efectueaza prin aspersie cand nu bat vanturi puternice, astfel ca solul sa nu formeze crusta. O situatie complet diferita poate surveni in cazu in care, dupa semanat, cad ploi puternice, care pot determina formarea crustei ce cauzeaza asfixierea radacinilor, dar mai ales ingreuneaza rasarirea. In aceasta situatie se recomanda -lucrari speciale, cum ar fi: -mobilizarea terenului cu grapa steleta inainte plnatele sa ajunga la suprafata solului -mobilizarea terenului cu tavalugul -irigarea prin aspersie cu norme mici de udare, atat cat sa fie umectat superficial (23 cm); aceast solutie este mai costisitoare, Dupa rasarire, principalele lucrari de Ingrijire sunt urmatoarele: prasitul; irigarea, fertilizarea faziala si combaterea bolilor si daunatorilor. Prasitul, efectuat cu scopul combaterii crustei si buruienilor, se realizeaza manual (de 1-2 ori) si mecanizat (de 2-3 ori), atat timp cat stadiul de dezvoltare a : plantelor permite trecerea agregatelor pentru prasit. Erbicidarea postemergenta se efectueaza cu unul sau doua erbicide. Pentru -

imburuienare preponderenta cu dicotiledonate se recomanda erbicidarea cu lsagran 2-3 l /ha (aplicat in 300-4001 apa) sau cu un hl erbicid adecvat. Pentru o combatere eficienta, buruienile trebuie sa fie in "faza de rozeta", adica sa aiba minimum 2-3 cm inaltime si sa nu fie ramificate Daca imburuienarea este realizata de mai mult specii monocotiledonate, inclusiv perene, se recomanda produsul Fusilade 2 l/ha, care se aplica cand buruienile au cel putin 2-3 noduri formate. Irigarea. De obicei, se aplica 2-3 udari cu norme de udare de 200-400l/Iha . In afara udarilor ocazionate de rasarire, obligatoriu se efectueaza cate o udare in fenofazele urmatoare: dupa rasarire, pentru a uniformiza nivelul de crestere a plante lor si in special, dezvoltarea sistemului radicular, mai ales tanar, care participa efectiv la realizarea simbiozei; la Inceputul infloritului, pentru asigurarea conditiilor de evolutie normala a florilor, a polenizarii si a legarii pastailor; F ertilizarea faziala se efectueaza, de regula, intr-o singura repriza, inainte de inflorit, folosind 100-150 kg superfosfat, 100-200 kg/ha azotat de amoniu 50100 kg/ha sulfat de potasiu sau un ingrasamant complex NP sau NPK in cantitate de 200-300 kg/ha, in functie de starea de fertilitate a solului si modul de evolutie a culturii. Combaterea bolilor si daunatorilor reprezinta una din lucrarile cheie din intreaga tehnologie a culturii, din mai multe considerente. In primul rand, datorita faptului ca atacul acestora este de multe ori surprinzator si poate scadea controlului. Apoi, unii agenti patogeni, ca virusurile si bacteriile, se combat foarte greu, iar altii ori prezinta o mare variabilitate, ori au caracter polifag. In mod deosebit trebuie luat in considerare faptul ca unele boli ataca preferential pastaile, iar o singura pata pe o pastaie determina eliminarea de la comercializare. Dintre bolile cele mai importante trebuie neaparat mentionate arsura bacteriana (Xanthomonas campestris pv. phaseoli) si antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Deoarece acestea ataca de cele mai multe simultan, se combat in complex, folosind pentru prima Dithane cupromix ,Kocide 0,5% ., iar pentru a doua Benlate 0,1%, Topsin M 0,1%, Bavistin 0,4%, Dithane M45 0,2% . In cazul unui exces al umiditatii solului se dezvolta fuzarioza (Fusarium) si putrezirea bazei tulpinilor (Rhizoctonia). Dintre daunatori, de mare importanta sunt: gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus), musca semintelor (Phorbia platura), paduchele negru

(Doralisfabae). Arsura comuna produsa de Xanthomonas campestris p.v. phaseoli, Familia Ppseudomonadaceae, Ordinul Pseudomonadales, este cea mai pagubitoare boaIa a fasolei, pricinuind in anii cu veri calde si ploioase pierderi de productie intre 50 - 60%. Sunt atacate toate partile plantei incepand chiar de la rasarit, cand pe cotiledoane apar pete mici galbenbrune, boala extinzandu-se apoi pe frunze sub forma de pete colturoase, umede, de culoare verde-galbui, vizibile pe ambele parti ale frunzelor. Cu timpul petele se maresc, ciuruiesc frunza, iar in cazul unui atac putemic frunzele cad. Pe tulpina apar pete brun-roscate, alungjte, iar in dreptul nodurilor petele conflueaza, formand inele, unde tulpina se frange usor. Pastaile atacate au la inceput pete verzi-maslinii, cu aspect poros, care se unesc, se adancesc si sunt bine conturate, cu 0 dunga rosie-caramizie. Atacul poate trece si la seminte, boabele tinere nu se dezvolta, se zbarcesc. Pentru prevenirea atacului se aplica in prima saptamana de la rasarit un tratament cu oxiclorura de cupru 0,5%, fiind repetata in saptamana urmatoare, iar pentru opirea raspandirii atacului se fac stropiri cu Kaptan 0,2%. Pe terenurile infestate, fasolea va reveni dupa 3 - 4 ani. Antracnoza fasolei produsa de Colletotrichum lindemuhianum. Este o micoza raspandita in regiunile umede si sunt atacate toate partile plantei. Pe frunze, de-a lungul nervurilor, apar pete de culoare bruna-galbuie, mai tarziu tesuturile din dreptul petelor se usuca si frunzele se ciuruiese aparand zdrentuite. Pe pastai apar pete mici de 2-4 mm. cireulare,adancite in tesuturi, de culoare bruna-galbuie, mai tarziu cresc, ajungand la 1 cm in diametru. De pe pastai infectia treee usor la seminte, care se zbarcese, prezentand la suprafata pete brune sau brune-rosiatice. Pentru prevenirea imbolnavirii plantelor se va respecta un asolament de cel putin trei ani, se va folosi samanta sanatoasa. Se aplica tratamente pentru prevenire cu Orthocid 50M, 0,20%, primul tratament se va da la 10 zile de la rasarit, repetat dupa 0 saptamana. Atacul de gargarita se produce in perioada infloritului si legarii pastailor.Primul tratament se aplica la formarea primelor pastai, iar celelalte (1-2)la 10 zile de la primul. Cultura se trateaza cu

unul din produsele: Carbetox : Ekalux 0,1%, Tiodan 0,2% . Paduchele negru ataca mai ales in perioada . iulie si se combate cu aceleasi produse de sus. 3.7.RECOLTAREA Se realizeaza in momentul maturarii tehnologice a pastailor adica atunci cand acestea au marimea si culoarea tipica soiului, sunt fragede ate si strat pergamentos, iar semintele incomplet dezvoltate. Maturarea pastailor pe p1anta se realizeaza esalonat. Alegerea momentului cand trebuie sa inceapa recoltarea prezinta importanta prin aceea ca pastaile supramaturate plesnesc cu usurinta si boabele se imprastie. Recoltarea se poate efectua manual, in 3-4 reprize, in functie de soi, pe circa 7-10 zile, sau mecanizat folosind combine speciale. Recoltarea mecanica se efectueaza cand 60-70% din primele pastai sunt bune pentru consum. Productia medie este de 5-7 t/ha, dar in conditii optime de tehnologie aceasta poate ajunge la 10-12 t/ha. Prin recoltarea mecanizata, 0 parte din productie se pierde, dar recolta, care se poate livra ca marfa - ajunge la 7-8t/ha.

3.8 VALORIFICAREA PRODUCTIEI In mod normal, samanta obtinuta se solarizeaza (se usuca la soare cateva zile pana ajunge la umiditatea corespunzatoare STAS 814/1982), realizandu-se in acelasi timp si o helioterapie prin care se distrug bacteriile aflate la suprafata seminte. In conditiile unei vremi uscate si insorite se trece la uscarea semintelor, pentru ca umiditatea acestora sa scada sub 14%, lmediat dupa uscare, semintele se pot trata prin gazare cu fosfura de aluminiu folosind produsul Delicia, cate un drajeu la un sac de plastic de cca. 25 - 30 kg.

BIBLIOGRAFIE 1. Butnariu H .. Indrea D., Petrescu c.. Savitchi P., Palagia C., Ciofu R. Popescu V., Radu Gr., Stan N. - Legumicultura - Editura didactic a si pedagogica, R.A., Bucuresti, 1993; 2.Olaru Constantin - Fasolea - Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1982 3.Popescu Maria, Traian Popa- Fitotehnie, Editura Ceres, Bucuresti, 1986 4.Stan N., Munteanu N. - Legumicultura vol II - Editura Pilirom, Bucuresti.

COLEGIUL AGRICOL NICOLAE CORNATEANU, TULCEA PROFILUL: RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI SPECIALIZAREA : AGRICULTURA

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR IN SPECIALIZAREA AGRICULTURA

COORDONATOR, PROF. CIUMACENCO CATERINA

CANDIDAT, RUCAREANU BOGDAN

2007

PLANUL LUCRARII CAPITOLUL I IMPORTANTA CULTURII DE FASOLE 1.1.IMPORTANTA ALIMENTARA A FASOLEI DE GRADINA 1.2.IMPORTANTA ECONOMICO - SOCIALA A FASOLEI 1.3.IMPORTANTAAGROTEHNICA CAPITOLUL II PARTICULARITATI BOTANICE, BIOLOGICE SI ECOLOGICE

2.1. STADIUL DE PLANTULA 2.2. SISTEMUL RADICULAR 2.3. TULPINA 2.4. FRUNZA 2.5. FLOAREA 2.6. FRUCTUL 2.7. SAMANTA 2.8. PARTICULARITATI ECOLOGICE 2.8.1. CERINTE FATA DE TEMPERATURA 2.8.2. CERINTELE FATA DE UMIDITATE 2.8.3. CERINTE FATA DE LUMINA 2.8.4. CERINTELE FATA DE SOL 2.9. ZONE DE FAVORABILITATE A CULTURII FASOLEI DE GRADINA ROMANIA CAPITOLUL III TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FASOLEI URCATOARE DE GRADINA 3.1. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE 3.1. ALEGEREA TERENULUI 3.2. PLANTE PREMERGATOARE 3.3. SISTEMUL DE SUSTINERE 3.4. PREGATIREA TERENULUI 3.5. INFIINTAREA CULTURII 3.6 LUCRARILE DE INGRIJIRE. 3.7.RECOLTAREA 3.8 VALORIFICAREA PRODUCTIEI BIBLIOGRAFIE PIESE ANEXE