Sunteți pe pagina 1din 3

EDUCAŢIE ŞI INSTRUIRE:

Există la ora actuală dovezi ferme că copilul care suferă de autism răspunde,
adeseori dramatic, la stimulii oferiţi de programe speciale de educaţie şi instruire. În
condiţiile unui mediu adecvat, copiii şi adulţii tineri pot deprinde comportamente
acceptabile din punct de vedere social, precum şi deprinderile fundamentale de
viaţă. Acestea compensează, în parte, deficitul lor de înţelegere. Experienţa de până
acum a arătat că un astfel de mediu se poate realiza în cele mai bune condiţii în:

• Colectivităţi structurate după modelul familial.


• Şcoli speciale pentru copii cu autism.
• Centre de dezvoltare a deprinderilor organizate şi dotate cu personal specializat în
instruirea copiilor cu autism.
• Căminuri în care copiii sunt plasaţi în unităţi de tip familial.

• Educaţia trebuie să cuprindă toată aspectele dezvoltării elevului – fizic,


intelectual, social şi emoţional.
• Pentru împlinirea acestor nevoi este esenţială individualizarea programului pentru
fiecare elev. Programul va fi dezvoltat şi extins pe măsura progresului.
• Părinţii trebuie încurajaţi să acţioneze drept co-terapeuţi în toate aspectele
dezvoltării copilului lor.
Ce este INCIDENŢĂ: În Irlanda există cca. 400-500 copii
şi adulţi tineri cu autism, iar numărul lor creşte
anual cu aproximativ 25 de cazuri noi. Numai în

autismul? ultimele două decenii s-a ajuns la recunoaşterea


naturii acestei afecţiuni. Din acest motiv, statisticile
se bazează pe incidenţa din această perioadă.
1. Evită contactul vizual
2. Dezinteres faţă de oameni şi joc 7. Râs sau chicotit fără un motiv 8. Inconştienţă în faţa pericolului
AUTISM:
aparent

AUTISM – termen folosit pentru a descrie una


din formele cele mai severe şi deranjante de
tulburare mentală. Afectează aproximativ 15
din fiecare 10.000 de copii nou-născuţi.
Aceştia prezintă deficite severe de învăţare
care le diminuă capacitatea de a interpreta şi de
a înţelege mesajele obişnuite din lumea care îi
3. Temeri neobişnuite, 4. Folosire neadecvată a jucăriilor
de ex. de anumite culori
9. Capacitatea de a ignora
sunete puternice
10. Ataşament obsesiv de bucăţi de
sfoară sau sârmă şi de texturi
înconjoară – cuvinte, gesturi, semne, numere,
litere şi chiar dragostea.

Descris pentru prima dată în 1943, autismul


este o tulburare severă care durează toată viaţa
şi care afectează comunicarea şi
comportamentul, devenind aproape
întotdeauna manifestă înaintea vârstei de trei
ani.
5. Rezistenţă la învăţare 6. Învârtirea obsesivă a obiectelor 11. Respingerea contactului fizic 12. Rezistenţa la schimbare

Caracteristicile definitorii sunt singurătatea


extremă, dificultatea relaţionării cu ceilalţi,
afectarea severă sau absenţa vorbirii, insistenţa
privind conservarea rutinei, deficite intelectuale în
anumite domenii – uneori însoţite de abilităţi
normale sau chiar superioare în alte domenii, cum
ar fi aritmetica, muzica, arta sau memoria.