Sunteți pe pagina 1din 7

CE ESTE EPILEPSIA?

TIPURI DE ACCESE
Epilepsia este o tendinţă de a prezenta accese convulsive Există mai multe tipuri de accese, şi o persoană poate prezenta
recurente. Aceste accese pot îmbrăca multe forme, diferite de la mai mult decât un singur tip. Nu există doi pacienţi care să
o persoană la alta, dar motivul care le produce este întotdeauna prezinte simptome identice. Tipul de criză depinde de regiune
acelaşi. Ele se datorează unei alterări a statusului chimic al din creier care este afectată. Dacă este afectat creierul în
creierului. întregime, atunci accesele sunt denumite "generalizate", fiind
obligatoriu însoţite de pierderea stării de conştienţă, oricât de
puţin ar dura aceasta. Dacă este afectată numai o parte a
CINE ARE EPILEPSIE? creierului, criza se numeşte "parţială" (focală), iar starea de
conştienţă, deşi afectată, nu este obligatoriu să fie pierdută.
 Epilepsia afectează cel puţin 1 din 200 de persoane din Întocmai cum diferă accesele, la fel diferă şi timpul de revenire
populaţia generală. din criză, care poate varia de la secunde la minute. Unele
persoane pot avea nevoie de o perioadă de odihnă sau somn.
 O singură criză epileptică nu înseamnă automat că cineva De obicei nu este necesară chemarea medicului sau salvării.
are epilepsie. Investigaţiile medicale sunt singurele în măsură Ajutorul medical devine necesar dacă:
să depisteze cauza.
 Poate afecta pe oricine, la orice vârstă, dar cel mai adesea 1. Criza nu dă semne de oprire după câteva minute.
apare înainte de vârsta de 20 de ani.
2. Accesele se succed unul după altul, fără ca bolnavul să aibă
 La majoritatea bolnavilor epilepsia este ţinută sub control cu timp să-şi recapete starea de conştienţă între ele.
ajutorul medicaţiei specifice.
3. În timpul accesului se produc leziuni sau accidente.
 Epilepsia nu este o boală mintală, deci nu se încadrează în
patologia psihiatrică.

 Epilepsia nu este o boală infecţioasă.


 Este un lucru neobişnuit ca epilepsia să afecteze mai mult
decât un singur membru al unei familii.
CUM SE RECUNOAŞTE UN ACCES
CONVULSIV ŞI CE TREBUIE FĂCUT

NUMELE
DESCRIERE CE POŢI FACE
ACCESULUI
Absenţă Privire în gol, pierdută, mici Se linişteşte pacientul, se
generalizată tresăriri sau clipiri care recapitulează ceea ce acesta
durează numai câteva simte că a pierdut. Bolnavul
(numită în secunde, după care poate să nu-şi dea seama că a
trecut petit mal) activitatea normală se reia. avut o criză. Notaţi ceea ce s-
a întâmplat.
Accese Secvenţa obişnuită este: Protejarea pacientului
generalizate privire în gol, rigiditate împotriva rănirii: se aşează
tonico-clonice corporală, ţipăt urmat de perne în jurul capului, nu se
(numite în trecut cădere, uneori culoare împiedică mişcările şi nu i se
albăstruie în jurul gurii, introduce nimic în gură. Se
accese grand
convulsii (mişcări bruşte, sprijină funcţia respiratorie
mal) necontrolate). Culoarea prin întoarcerea pacientului
revine la normal odată cu pe o parte şi se stă alături de
reluarea respiraţiei. Pot el, liniştindu-l permanent,
apare striuri de sânge în până îşi revine complet
salivă şi incontinenţă
(rareori). Durează câteva
minute.
Accese complexe Pot debuta cu o “aură” care Nu încercaţi să opriţi criza.
parţiale anunţă criza. Pacientul Mărginiţi-vă la a înlătura
(afectează o poate părea confuz sau obiectele periculoase.
anumită absent. Pot prezenta mişcări Îndepărtaţi bolnavii de
repetitive, de ex. de tragere pericole. Vorbiţi-le pe un ton
porţiune a
de îmbrăcăminte. scăzut şi liniştitor.
creierului)
ajuta pe medic să determine tipul de epilepsie, lucru care la
TESTE ŞI INVESTIGAŢII rândul său îl ajută să aleagă tratamentul cel mai potrivit.

Diagnosticul de epilepsie se pune atunci când cineva prezintă EEG standard poate înregistra activitatea electrică pe o durată
accese convulsive recurente, neprovocate. Este evident deci că scurtă de timp, şi întrucât uneori este mai utilă înregistrarea
acest diagnostic reprezintă, în primul rând, o decizie clinică, acesteia pe o perioadă mai lungă, medicul poate solicita o
adică se sprijină puternic pe descrierea acceselor de către bolnav MONITORIZARE ÎN AMBULATORIU. Aceasta se realizează
şi martori oculari. Testele nu pot pune niciodată singure cu ajutorul unui aparat de înregistrare portabil care este purtat
diagnosticul de epilepsie. Cu toate acestea, unei persoane de pacient şi care este conectat de scalp prin derivaţii EEG
suspectate de epilepsie i se poate solicita să efectueze unele standard, ca şi în cazul unei EEG normale. Pacientul îşi poate
investigaţii care îi pot fi de ajutor medicului pentru controlul desfăşura activităţile sale cotidiene normale în timp ce se
acestei afecţiuni. Aceste teste pot include: efectuează înregistrarea. Prin această metodă se pot efectua
înregistrări de până la 24 ore.
Teste sangvine: Aceste dau informaţii generale despre
starea de sănătate a persoanei respective şi exclud alte cauze Tomografia computerizată (CT): Aceasta este o formă
posibile ale acceselor. Probele de sânge pot fi folosite şi pentru specială de radiografiere cu raze X, prin care se realizează
monitorizarea nivelurilor sangvine ale medicamentelor imagini ale creierului la diferite niveluri cu ajutorul
antiepileptice la pacienţii trataţi deja (vezi mai jos). computerului. Ea este necesară numai la o minoritate din
bolnavii de epilepsie. Este utilă pentru a determina dacă există o
EEG (Electorencefalograma): Acest test se efectuează leziune organică într-o anumită regiune din creier care să
la majoritatea persoanelor cu epilepsie la un moment-dat. EEG provoace accesele.
este o înregistrare a activităţii electrice care are loc în creier. Se
plasează nişte electrozi pe pielea capului, iar semnalul obţinut Rezonanţa magnetică nucleară (RMN): Aceasta este
este amplificat şi înregistrat. Se va reţine faptul că EEG poate o metodă de investigaţie şi mai recentă care face posibilă
înregistra ceea ce se petrece în creier numai la momentul obţinerea unor imagini ale creierului cu şi mai multe detalii.
înregistrării, ceea ce înseamnă că este posibilă obţinerea unui Echipamentul este complex şi costisitor, dar nu se bazează pe
traseu normal între accese. Din acest motiv, un traseu normal nu folosirea razelor X. Deşi destul de solicitantă, investigaţia
exclude diagnosticul de epilepsie. Numai surprinderea unor aceasta prezintă puţine riscuri şi inconveniente pentru pacient.
aspecte caracteristice face din EEG un instrument util pentru
diagnosticul de epilepsie. EEG este probabil mai utilă în a-l
PRINCIPIILE TRATAMENTULUI ANTI- Deşi majoritatea celor care au epilepsie obţin stoparea completă
a acceselor, un număr semnificativ dintre ei vor continua să
EPILEPTIC sufere atacuri epileptice în ciuda tratamentului. Cu toate
acestea, folosirea medicamentelor anticonvulsivante face
Obiectivul tratamentului medicamentos este aducerea sub posibilă pentru aceste persoane rărirea la minimum a acceselor
control a acceselor. Medicamentele nu reprezintă o "cură" în paralel cu evitarea reacţiilor adverse.
pentru epilepsie; ele acţionează prin abolirea sau reducerea
activităţii electrice din interiorul creierului. Dacă administrarea
medicamentelor se întrerupe, sau dacă se folosesc doze MONITORIZAREA NIVELULUI
insuficiente, această activitate excesivă poate reveni. Cu toate MEDICAMENTELOR
acestea, accesele convulsive pot fi complet abolite la cca. 80%
din cei suferinzi de epilepsie folosind medicamentele disponibile După absorbţia din intestin, medicamentele antiepileptice ajung
în prezent. La majoritatea pacienţilor administrarea prin sânge la creier unde îşi produc efectele. Aceasta înseamnă
medicamentelor poate fi oprită cu succes după trecerea unei că între cantitatea de medicament din sânge şi cea din creier
perioadă de câţiva ani fără accese convulsive. există o legătură directă. La ora actuală este posibilă măsurarea
În general, tratamentul trebuie început de îndată ce diagnosticul nivelurilor sangvine ale celor mai des folosite medicamente
este sigur, întrucât există dovezi care sugerează că dacă atacurile antiepileptice (deşi unele sunt mai utile iar altele mai puţin
epileptice sunt lăsate să continue controlarea lor ulterioară utile).
devine din ce în ce mai dificilă. Ingerarea aceleiaşi doze poate realiza niveluri sangvine foarte
Succesul terapiei depinde de acurateţea diagnosticului, alegerea diferite la persoane diferite. Aceasta se datorează faptului că
corectă a medicamentelor, monitorizarea eficienţei ei, precum şi nivelul medicamentului din sânge depinde nu numai de doza
de respectarea regimului terapeutic în întregimea lui. ingerată ci şi de viteza eliminării medicamentului din corp.
În prezent monoterapia reprezintă metoda terapeutică Această viteză variază foarte mult de la o persoană la alta.
preferată. Aceasta înseamnă că se foloseşte un singur Măsurarea nivelului sangvin îi permite medicului să ajusteze
medicament a cărui doză se creşte progresiv, până ce se obţine doza administrată pentru a se potrivi unui anumit individ.
inhibarea acceselor. Dacă accesele nu pot fi stopate în ciuda Nivelurile medicamentelor sunt interpretate prin raportare la
administrării unor doze adecvate, sau dacă apar efecte un "domeniu terapeutic". Acesta reprezintă limitele
secundare nedorite, atunci se încearcă un al doilea medicament, concentraţiei sangvine a medicamentului care produce
în timp ce primul se întrerupe. Combinaţiile de medicamente beneficiul scontat la majoritatea pacienţilor, adică stoparea
antiepileptice sunt necesare numai în situaţia în care accesele acceselor fără apariţia reacţiilor adverse. Acest domeniu este
sunt rezistente la monoterapie. însă doar orientativ, întrucât există mulţi pacienţi care obţin
controlul acceselor cu niveluri sangvine mai scăzute, după cum
există pacienţi care necesită şi tolerează doze mult mai mari fără medicamentelor antiepileptice şi include: ameţeală, greaţă,
să dezvolte reacţii adverse. vedere dublă şi nesiguranţă în mers. Supradozarea poate uneori
să apară în situaţia în care medicul încearcă obţinerea unor
CÂND SE RECOMANDĂ PREZENTAREA LA niveluri adecvate în sânge. Aceste efecte pot fi eliminate sau
minimalizate reducând doza de medicament.
MEDIC
Pentru asigurarea continuităţii beneficiului de pe urma ROLUL TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
medicamentelor antiepileptice sunt necesare consulturi medicale
regulate. În majoritatea cazurilor acestea sunt rare, dar în cazul Chiar şi în situaţia în care atacurile epileptice nu sunt aduse sub
celor cu forme mai dificile de epilepsie, prezentările regulate la contro cu ajutorul medicaţiei mai există destul de multe lucruri
medic sunt importante pentru că permit modificarea medicaţiei care pot fi făcute. Uneori se constată că accesele epileptice îşi au
şi monitorizarea nivelurilor medicamentelor. originea într-o mică zonă din creier. Dacă aceasta poate fi
Se va cere sfatul medicului în situaţia în care apar modificări înlăturată chirurgical fără ca pacientul să aibă de suferit în
inexplicabile în frecvenţa acceselor, sau dacă tratamentul vreun fel, procedura poate fi foarte benefică. Desigur că decizia
medicamentos nu mai poate fi luat, de ex. datorită unui de a efectua o intervenţie chirurgicală de acest fel trebuie să fie
deranjament intestinal. Dacă urmează ca bolnavul să sufere o precedată de investigaţii foarte cuprinzătoare.
intervenţie chirurgicală care implică folosirea unui anestezic
(inclusiv anestezie pentru intervenţii stomatologice), medicul sau ÎNTREBĂRI FRECVENTE LEGATE DE
stomatologul trebuie informaţi cu privire la prezenţa epilepsiei TRATAMENT
şi a tratamentului antiepileptic. De asemenea, dacă pacientul
urmează să călătorească în străinătate, în prealabil va trebui “Pot să iau şi alte medicamente?”
consultat medicul şi se va asigura o rezervă suficientă de
medicamente. Majoritatea medicamentelor care se eliberează fără prescripţie
medicală se pot asocia tratamentului antiepileptic fără să apară
EFECTE SECUNDARE probleme, cu condiţia să se respecte dozele recomandate.
Excepţie posibilă sunt antihistaminicele, care pot avea un uşor
Toate medicamentele au efecte secundare care pot fi acceptabile efect convulsivant, precum şi sedativele al căror efect poate fi
sau nu. Cu toate acestea, cele mai frecvente efecte nedorite date exagerat de terapia antiepileptică. (Unele medicamente anti-
de aceste medicamente nu sunt de fapt efecte secundare, ci mai depresive sunt epileptogene). Majoritatea celorlalte
degrabă rezultatul administrării unor doze prea mari. medicamente prescrise de medici pot, de asemenea, fi luate fără
Simptomele provocate de supradozare sunt comune tuturor să existe riscul unor interacţiuni medicamentoase nedorite.
Există un număr redus de medicamente care au capacitatea de a recuperaţi, ci continuaţi cu dozele prescrise cât mai rapid cu
exagera efectele medicaţiei antiepileptice, ceea ce poate rezulta putinţă.
în intoxicaţie. Aceste medicamente se eliberează numai cu reţetă,
ceea ce înseamnă că atâta timp cât medicul este informat de “Pot conduce maşina?”
tratamentul antiepileptic, riscurile sunt absente.
Medicamentele antiepileptice scad eficienţa anumitor Pentru mulţi, unul din aspectele cele mai frustrante ale
medicamente datorită faptului că măresc viteza inactivării lor de epilepsiei este că nu li se mai permite să deţină permis de
către ficat. Cel mai bun exemplu al acestui efect este asupra conducere auto. Toţi sunt de acord că cei care folosesc drumurile
pilulei anticoncepţionale – pot apărea sângerări în alte perioade publice, inclusiv cei care suferă de epilepsie, nu trebuie expuşi
ale ciclului decât ar fi normal în condiţiile folosirii pilulelor, iar uneori riscuri ne-necesare, dar este la fel de adevărat că trebuie
efectul anticoncepţional poate fi semnificativ redus dacă să existe o atitudine echilibrată, şi de fapt tocmai acesta este
conţinutul de estrogen al pilulelor nu este crescut. Acesta este lucrul pe care autorităţile în domeniu încearcă întotdeauna să-l
motivul pentru care pacientele cu epilepsie pot necesita pilule cu realizeze. În prezent se consideră că riscul ca un conducător
concentraţie mai mare de estrogen. auto care a avut accese convulsive să sufere accese noi în timp ce
se află la volan scade la un nivel acceptabil după un interval de
“Când trebuie să iau medicamentele?” doi ani în care nu a mai avut nici o criză. Prin urmare, o
persoană care în ultimii doi ani nu a mai prezentat nici o criză
Datorită faptului că efectele celor mai multe medicamente epileptică poate fi autorizată să conducă autovehicule pe
antiepileptice durează puţin, ele trebuie luate cel puţin de două drumurile publice, chiar dacă continuă să ia medicamente
sau de trei ori pe zi. Excepţie fac fenitoina al cărei efect durează antiepileptice.
mai mult şi care deci poate fi luată în priză unică pe zi, precum
şi vigabatrinul. “Ce se poate spune despre sport?”
Este important ca medicamentele să fie luate la aceeaşi oră în
fiecare zi. Luarea medicamentelor înainte sau după masă nu le În vreme ce lipsa de somn favorizează apariţia atacurilor
afectează potenţa. epileptice, exerciţiile fizice, inclusiv sporturile, au un efect
benefic. Loviturile uşoare la cap sau în alte regiuni ale corpului
“Ce să fac dacă am uitat să iau o doză?” nu reprezintă o problemă reală. Trebuie luate însă măsuri de
precauţie elementare pentru situaţia în care pierderea bruscă a
În această situaţie luaţi doza respectivă de îndată ce vă amintiţi, controlului ar putea fi periculoasă, de ex. în timpul înotului.
dar nu luaţi doză dublă. Dacă tratamentul este întrerupt pe o
perioadă mai mare, de ex. câteva zile, atunci nu încercaţi să “Pot să consum alcool?”
Alcoolul poate provoca accese convulsive la cei care suferă de După o perioadă în care nu au mai apărut accese, cei mai mulţi
epilepsie şi poate reduce eficacitatea medicamentelor doresc să încerce întreruperea tratamentului. În general, se
antiepileptice, de aceea consumul de alcool trebuie evitat. Nu recomandă obţinerea unei perioade de doi ani sau mai mult fără
există un nivel de consum “sigur”. accese înainte de tentarea întreruperii tratamentului. După acest
interval există şanse destul de mari ca oprirea terapiei să fie
“Ce se poate spune despre graviditate şi alăptare?” încununată de succes, dar, din nefericire, la ora actuală nu există
nici o modalitate de a prevedea la cine vor reapărea atacurile
Deşi există unele dovezi care indică prezenţa unui risc uşor mai epileptice. Întreruperea terapiei trebuie să se facă treptat şi se va
mare de anomalii fetale la mamele cu epilepsie şi a unui oarecare efectua numai sub îndrumarea unui medic competent.
risc în situaţia în care tatăl suferă de epilepsie, acest risc este
mic. Aceste anomalii sunt de obicei corectabile după naştere, de
ex. buza de iepure. Nu este încă limpede dacă aceste anomalii se
datorează eredităţii, epilepsiei sau medicamentelor. Există însă
suspiciuni că medicamentele pot cel puţin contribui la această
problemă. Nici unul din medicamentele folosite în mod curent
nu poate fi absolvit de această suspiciune. Anomaliile apar cel
mai adesea în primele trei luni de sarcină, ceea ce înseamnă că
momentul optim pentru ajustarea terapiei antiepileptice este
înainte de graviditate. Dacă se plănuieşte mărirea familiei,
consultaţi-vă medicul înainte de a rămâne însărcinată. Alăptarea
la sân în prezenţa terapiei antiepileptice obişnuite este lipsită de
riscuri, cu excepţia sabrilului, în legătură cu care nu există date
suficiente până în prezent.

“Când pot opri tratamentul?”

Întrucât medicamentele antiepileptice controlează numai


activitatea electrică excesivă din creier şi nu înlătură cauza ei,
tratamentul trebuie luat continuu pentru ca beneficiul să se
menţină. Medicamentele nu trebuie schimbate sau întrerupte
brusc pentru că aceasta poate provoca atacuri convulsive
necontrolate.