Sunteți pe pagina 1din 21

ARGUMENT

Lucrarea de fata isi propune o incursiune in universul lucrarilor de ingrijire a parului. Ne-am dorit sa abordam aceasta lucrare pentru ca am considerat ca este necesar sa facem cunoscut faptul ca parul reprezinta cartea de vizita a unei femei i nu numai. El trdeaz atitudinea pe care o ai fa de propria persoan, reflect vrsta, ocupaia i chiar personalitatea. Totodata am vrut sa improspatim si sa imbogatim volumul informatiei stiintifice referitor la spalarea si ingrijirea parului. Nu negam, insa, ca la baza ei a stat si motivul subiectiv, de a etala cunostintele obtinute in cadrul studierii esteticii si igienii corpului omenesc. Am focalizat analiza in special , asupra elementelor ce privesc modul de ingrijire a parului. De asemenea am selectat cele mai propice informatii privind modul de aplicare a tratamentelor. Lucrarea de fata este structurata in sase capitole, care, la randul lor sunt impartite in subcapitole, toate surprinzand in detaliu executarea spalarii parului, evaluarea structurii si starii de ingrijire a parului si tratamentele ce pot fi aplicate parului. In primul capitol am prezentat secvential istoricul ingrijirii parului. In al doilea capitol am determinat natura parului, punand accent pe aplicarea tratamentelor cat si intervalul spalarii parului. In al treilea capitol am avut in vedere executarea spalarii parului, iar in capitolul patru am prezentat executarea spalarii parului in vederea lucrarilor de coafura. In capitolul cinci am pus accent pe tratamentele pentru intretinerea parului cum sunt: flambarea parului, tratament cu ulei de ricin si tratamente cu Rezitin De asemenea, prin elaborarea lucrrii, am cutat s punem n practic cunotinele acumulate n decursul celor trei ani de studiu n cadrul domeniului Estetica i igiena corpului omenesc.

CAPITOLUL I ISTORICUL NGRIJIRII PRULUI


Vechii egipteni foloseau contra incaruntirii sange de vitel negru fiert in ulei sange din corn de taur negru sau grasime de sarpe negru. Barbatii purtau parul ras (mai ales preotii) dar la ceremonii speciale isi puneau peruci facute din par natural si barbi false. Impotriva caderii parului recomandau o pomada facuta cu grasime de la sase animale: leu, hipopotam, crocodil, pisica, sarpe si tap. Grecoaicele in vechime isi spalau parul cu must de mure si isi epilau subtiorile cu rasina. Sucul de kufra era cunoscut sub numele de henne, inca din antichitate. Varful degetelor, palmelor, degetelor de la picioare , calcaielor si uneori varfurile sanilor erau colorati in rosu corai, cu ajutorul acestui suc. Turcoaicele isi vopseau cu el parul in rosu. Timp de secole femeile din Orient striceau frunzele arbustului de kufra le pulverizau si le amestecau cu catesu (vopsea extrasa dintr-un copac indian), pentru obtinerea colorantului necesar. La romani, parul era vopsit in negru cu o solutie permanenta din sangele lipitorilor, care erau lasate sa se descompuna in vin sau otet. La un moment dat era la moda parul blond si daca o femeie nu reusea sa obtina culoarea dorita prefera sa-si taie parul si sa poarta peruca. Ca sa-si decoloreze parul, femeile Bizantului il spalau cu lesie si extrase vegetale, apoi isi puneau palarii fara calota (numai boruri), pe care rasfirau parul si-l expuneau la soare. Coafura: arheologii din Leningarad au reconstruit, dupa statuetele gasite in Turkmenia si Asia Centrala, o adevarata creatie de pieptanaturi feminine, data din epoca de bronz. Moda coafurilor feminine a cunoscut schimbari inca din antichitate. In secolul al VII-lea i.e.n. femeile etrusce purtau paru lung, fie strans, fie impletit. Mai tarziu, parul este lasat sa cada in bucle pe ambele parti ale fetei. In secolul al V-lea i.e.n. parul este impletit in jurul capului, pentru ca, un secol mai tarziu, buclele sa incadreze din nou fata. Buclele si ondulatiile erau cunoscute pe timpul imparatului August; dupa cum spunea Tibul, era nevoie de trei sclave, pentru a coafa o femeie: una friza (taia parul), a doua il parfuma si a treia il apreta. Pana la razboaiele medice, barbatii si femeile din vechea Elada isi aranjau parul in bucle si codite, asezate in jurul unor fire de sarma rasucite. La vechii greci, pretul unei sclave depindea adesea de priceperea acesteia la pieptanatul si aranjatul parului stapanei. Coafura impletita a
2

femeilor era la mare cinste, cum se poate vedea dintr-o gravura de pe o moneda gasita in Siracuza. Femeile barbatilor care au distrus Imperiul Roman au impus o moda simpla: parul lung, impletit in cozi, acoperit de un val, care lasa numai fruntea descoperita. Abia Cruciadele au redus din Orient coafurile savante, mai ales prin accesoriile lor, dar fiind ca parul ramanea acoperit de valul adesea straveziu. In Evul Mediu, a fi blonda constituea o conditie esentiala pentru a fi frumoasa, iar in epoca Renasterii celebrul pictor Titian a lasat moda parului auriu-roscat, moda care s-a mentinut pana in zilele noastre. Pe vremea aceea se purta parul acoperit sau sustinut de o panglica sau un cerc de metal. Cele mai complicata pieptanaturi se faceau pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Pentru elaborarea unei asemenea pieptanaturi se consumau trei pfunzi de pudra, doua de pomada, vreo douasprezece metri de voal si circa o suta de agrafe. La sfarsit se mai turna pe deasupra si un fracon cu apa de flori sau pentru o coafura se foloseau opt sute grame de ulei, un kilogram pudra, o suta de agrafe, mai multi metri de panglici sau de voal. In timpul doamnei de Sevigne, apare complicata coafura care i-a purtat numele si care, intre altele, cuprindeau firisoare de par pe frunte si bucle vaporoase pe tample. Toate acestea ar fi fost fermecatoare (spun unii clonicari), daca doamnele din asa-zisa lume mare n-ar fi fost certate cu igiena. Cronicarii timpului afirmau ca femeile din popor care se pieptanau mult mai simplu, cu parul lins si ridicat sus pe ceafa, erau mai putin parfumate dar infinit mai curate decat doamnele de la curte, ale caror coafuri erau uneori atat de complicate si atat de inalte, ca pareau adevarate figuri, care obligau pe cele ce le purta sa stea cu capul afara din vehicul cand calatoreau in cupeu. Astfel, pe vremea Mariei-Antoaneta, femeile purtau coafuri complicate, impletind bucle cu flori, funde iar uneori cu macheta unei corabii. Mesele trase deasupra urechilor s-ar datora surorii imparatului Napoleon , care, desi frumoasa, avea urechile mari si deformate. Unele curiozitati exista in acest domeniu si in zilele noastre. De exemplu, la femeile populatiei cu Kamuri , care traieste in regiunea de sus a lacului Ciad, pieptanatura este in bucle dese pe intreaga suprafata a capului, exceptand mijlocul fruntii, inde parul e implerit in doua suvite groase, ce sunt lasate sa atarne pe frunte, pana la ochi. Pieptanatura femeilor populatiei in vecinatate Kirdi este acatuita numai din sapte suvite de par subtiri impletite, care sunt lasate sa cada lateral in ambele parti ale fetei. La unele populatii din Sahara, parul se porta impletit in suvite groase, ce pleaca de la cararea din mijlocul capului, se leaga in suvite de par mai multe podoabe lucrate cu mare finete, din argint, fildes sau os.

Femeile dahomiene isi aranjeaza parul sub forma de suvite subtiri, distantate de mai multi centimetri una dupa alta, suvite care se ridica si stau fixe drept in sus sau oblic si au in varful lor smocuri de par de forma unei bucle pusa pe un bigudiu. Pentru fixarea rarului sunt folosite grasimi. Femeile de pe Coasta de Fildes isi aranjeaza parul in forma unei caciuli cu fundul lat, pe care il vopsesc. Femeile populatiei Mangbetul, din regiunea fluviului Congo, poarta parul aranjat in forma unei caciuli ascutite sau plate, sau sub forma unui cilindru. Femeile zuluse poarta fie o caciula inalta, acoperita in parti cu tesaturile bogate sau cusut cu margele, fie bentite cusute cu ornamente geometrice prinse deasupra fruntii. Vopsirea parului cu henne, practicate in saloanele de infrumusetare, apartine ca procedeu a indienilor Kania din America, care intensifica culoarea neagra a parului tratandu-l cu o fiertura de smoala obtinuta din scoarta arborelui mosquito. Unele triburi de papuasi malaezieni, pentru a da parului inchis la culoare mai deschisa, isi decoloreaza parul negru si cret cu ajutorul varului sau a lesiei, dandu-i o nuanta rosiatica sau galbuie. Il pudreaza apoi cu ocruri pulverizate, obtinand un efect ciudat prin contrast cu culoarea inchisa a pielii lor. In privinta mijloacelor pentru spalarea parului mentionand ca indienii americani stiau sa prepare un fel de samponuri din seva unor plante, mai ales din plante Yucca. Parul il ung cu ulei, il freaca cu var si-l trateaza cu urina de vita, pentru a feri pieptanaturile de murdarie si atacul insectelor (varul actioneaza asupra urinei, punand in libertate amoniac , care curata si alunga insectele). Unele populatii nu se vopsesc si nici nu se tatueaza, dar din dragoste pentru frumos simt nevoia de a indeparta de pe trup tot parul, afara de parul de pe cap. Indienii din tribul Hopi (nord-americani) impun fetelor sa-si pudreze fata cu faina de porumb, iar parul sa si-l pieptene in forma de fluture. Indienii din Mata-Groassa poarta parul taiat pe frunte, cam la 1-2 degete deasupra sprancenelor. Alte populatii isi depileaza sau isi rad parul, cam o palma deasupra fruntii. In unele zone ale africii femeile isi prind parul cu un arc asezat pe cap, ca o auriala. Pieptanatura este ornamentata cu diademe din piele, in care sclipesc margelele de sticla. Femeile eschimoase poarta parul pieptanat in coc, legat cu funda. Culoarea fundelor este albastra pentru neveste, neagra pentru vaduve si albe la femeile batrana.
4

In general in timpurile moderne, cocurile s-au simplificat. In 1920 parul devine scurt; incetu cu incetu se revine la parul lung, ca in 1947, moda parului scurt sa se impuna din nou. Cu aproape 80 de ani in urma, la Paris, a fost facuta prima ondulatie permanenta din lume. Prima clienta nu a fost multumita. Permanentul a fost foarte scump si nu a rezistat decat cateva ore. Un coafor londonez s-a specializat in pieptanaturi asortate. Podoabele capilare ale sotiilor sau a logodnicilor sunt aranjate in ton, in acelasi salon de coafura. Si unele recorduri: dupa 60 de ore, timp in care a coafat 152 de femeii, tanarul Melwyn Shecd in varsta de 19 ani, a castigat campionatul britanic la coafiura, batand recordul acestei specialitati. La concurs s-a prezentat 200 de voluntare, din care 48 au ramas necoafate. Coaforul Victor Algrante, din Capetawn, detine si el un record de rezistenta si indemnare. A fost folosit neintrerupt pieptenele si foarfecele timp de 10 zile si 10 nopti, infrumusetind pe una din cliente. La incheierea acestui inedit maraton Algrante a lesinat. Ce s-a fi intamplat cu clienta nu se stie! Ondularea parului cu fierul este inventia unui coafor francez, Raoul Marcel (1872). Datorita perspectivelor economice deschide astfel coafurilor acestia i-au ridicat o statuie, drept recunostinta. Ondulatia permanenta se datoreaza lui Karl Messlr din Germania, care este nevoit sa emigreze in America pentru a-si putea valorifica inventia, caci in Germania si Anglia nu gasise intelegere. Perucile de dimensiuni mari au aparut datorita unui peruchier Binent, in timpul lui Ludovic al XIV-lea epoca in care existau 200 de peruchieri oficiali ai curtii. A fost epoca marilor peruci pentru barbatii care aveau chelie. Obiceiul purtarii perucilor in magistratura a aparut in Franta pe vremea lui Henric al III-lea, obicei care se mai pastreaza si azi in Anglia. In aceeasi epoca medicii recomandau peruca pentru combaterea guturaiului, reumatismului, migrenelor. Dupa Revolutia Franceza s-a renuntat la peruci. A aparut tunsoarea scurta titus, purtata uneori de ambele sexe.

CAPITOLUL II NATURA PRULUI


II.1. Parul normal
Parul normal este lucios moale la atingere, datorita sebumului. El nu ridica nici un fel de probleme daca este ingrijit corespunzator. Parul normal va fi spalat in general la 10 zile, spalarea la intervale prea scurte fiind contra indicata deoarece dauneaza echilibrului cutanat. O data pe luna este indicat o baie de ulei. Galbenusul de ou constituie un sampon foarte indicat. Dar insa preferam un sampon din comert, putem recurge la unul neutru si inofensiv din care vom folosi o singura doza la un spalat. Foarte importanta este clatirea abundenta a parului. Pentru a capata o stralucire deosebita parul normal poate fi clatit cu urmatoarele lotiuni: - 1/2 cana de otet din fructe diluat intr-un litru de apa calduta; - zeama unei lamai amestecata cu 1 litru de apa calduta;

II.2. Parul uscat


Parul uscat are un aspect tern, aspru la pieptanat, fraged. Cauzele pot fi de natura interna (endocrina sau constitutionala), ori interna (agenti mecanici sau chimici). Parul uscat este lipsit de luciu din cauza insuficientei grasimii. Pentru ai asigura o igiena elementara se va efectua un spalat corect la 710 zile. In locul sapunului se recomanda spalat cu galbenus de ou, care se frectioneaza pielea capului cu ajutorul degetelor sau cu un burete. Se clateste apoi parul in mai multe ape; in ulrima apa se poate adauga putin otet, pentru a da parului suplete. Se va prefera, de asemenea, sampoanele pe baza de galbenus de ou, musetel, lanolina, care curata bine parul si asigura pielii capului grasimea necesara. Se recomanda, de asemenea, ca inainte de spalat sa gresam parul intr-o baie de ulei de ricin sau de masline, putin caldut. Dupa gresare, se infasoara capul intr-un prosop inmuit in apa calda si bine stors, care se pastreaza 1-2 ore, apoi se spala parul. Clatirea se face in mai multe ape sau folosind apa de la robinet, aproximativ 10 minute. Cea mai bine suportata este apa de ploaie.

II.3. Parul gras


Parul gras se datoreaza faptului ca si pielea capului este grasa. In general la fete, dupa pubertate parul inceteaza de a mai fi gros, spre deosebire de barbati, la care acest dezavantaj se prelungeste un timp mai indelungat sau chiar toata viata. Dupa cauza excesului de sebum, parul, dupa spalat, devine la scurt timp unsuros si se coafeaza destul de greu. Parul gras este unsuros si se imbacseste repede. Va fi spalat cel putin o data pe saptamana, cu sapun sau, de preferinta cu sampon. In cazul spalatului cu sapun se recomanda frecarea sapunului cu un mic burete inmuiat in apa calda, pana se obtine o spuma, cu care vom freca radacina parului si pielea capului. De asemenea, putem rade sapunul, obtinand astfel prin fierbere in apa calda, o solutie de sapun. Parul de culoare deschisa va fi clatit cu undecoct de musetel (25g musetel la 500ml apa). In cazul parului gras se recomanda samponul din lemn de Panama si urzici. Din 50 de grame lemn de Panama la 1l de apa se face un decoct care se amesteca cu o infuzie de urzici, preparata din o lingura de urzici la 250ml apa. Se amesteca cele doua solutii api se amesteca pe par.

CAPITOLUL III SPLAREA PRULUI


III. 1. Generalitati
Parul murdar prezinta la suprafata un numar mare de picaturi de grasimi si murdarie care prin spalare trebuie desprinsa de pe firul de par si antrenate prin clatire. In acest scop substantele grase ale samponului se unesc cu cele de pe firul de par, fiind indepartate prin clatire. Daca la spalare nu se obtine o spuma abundenta, care constituie indiciul ca particulele de murdarie au fost inlaturate, se poate parcurge la o noua spalare. Pentru o spalare perfecta a parului este necesar ca samponul sa fie ales in functie de proprietatile firului de par. In mod obisnuit nu se tine seama de acest deziderat, samponul fiind folosit indiferent de natura parului, ceea ce este total contraindicat. Daca un par moale, anemiat, este spalat cu un sampon destinat unui par gras, fiind astfel degresat brutal, va deveni cu timpul casant fragil si se va despica la varfuri. O alta problema este cantitatea de sampon care trebuie folosita in functie de lungimea si desimea parului. Pentru parul scurt trebuie folosit o cantitate mai mica spre deosebire de parul lung si des, pentru spalarea caruia cantitatea de sampon va fi dublata. Numai un clabuc abundent, care cuprinde firele de par de la radacina pana la varf, care asigura dizolvarea grasimii capului si indepartarea impuritatilor de pe pielea capului, ca si de pe firele de par. Cu cat parul va fi spalat mai bine, cu atat operatiunile ulterioare (pieptanatul etc.), vor fi executate in conditii optime. Spalatul des al parului nu este recomandabil, deoarece abuzul nu face decat sa excite secretia clamelor sebacee. Spalatul zilnic se recomanda doar atunci cand, din cauza conditiilor de munca, parul se murdareste usor. Astazi spre deosebire de acum 10 ani, exista insa sampoane care pot fi folosite frecvent, chiar zilnic cu conditia sa fie aplicate in cantitati mici, atat cat este necesar pentru o singura spalare a parului.

10

III.2. Tehnica spalarii parului


Inainte de spalare este necesar sa fie descurcat, mai ales un par moale, tapat, buclat,etc. La descurcat trebuie sa se tina seama de sensibilitatea pielii capului si de calitatea parului, alegand uneltele de descurcat cele mai corespunzatoare (pieptene rar, perie etc). Spalatorul (scafa) se plaseaza exact la inaltimea cefei clientei, avandu-se grija ca aceasta sa stea cat mai comod cu capul dat pe spate. Spalarea parului in saloanele de coafura se face in felul urmator: pentru a proteja imbracamintea se aplica la ceafa clientei o pelerina si cu un prosap (daca este posibil se imbraca clienta cu un halat inainte de a i se spala parul). Se uda bine parul cu apa destul de calda. Dupa ceea se toarna parul in cantitati mici, in palma stanga si apoi pe par . Se freaca parul de la frunte spre ceafa cu pulpa degetelor (nu cu unghiile) cu o energie,dar fara brutalitate. Se insista la curatarea marginilor contururilor, de la frunte tample, din spatele urechilor si de la ceafa. La prima sapunire nu se obtine un clabuc abundent; dupa masarea pielii capului si a parului, acestea trebuie limpezite bine cu apa. Se toarna din nou samponul, de aceasta data obtinandu-se un clabuc mai abundent. Cand parul este curatat se trece la limpezire . Limpezirea se face prin adaugarea treptata a apei si printr-o usoara masare care vor elimina cat mai multa spuma (clabuc) de la sampon. Dupa ceea se toarna apa din abundenta si se obtine limpezirea propriu-zisa a parului. Cand se observa ca apa care se scurge de pe par este curata, se va mai limpezi de la caz la caz, parul (depinde de operatia ce trebuie executata) cu apa la care se adauga putin otet. Se sterge bine parul si se trece la executarea in continuare a lucrarii solicitate.

11

CAPITOLUL IV SPLAREA PRULUI N VEDEREA EXECUTRII DIFERITELOR LUCRRI DE COAFUR


In coafura, felul in care se executa spalarea parului difera de la caz la caz in functie de lucrarea ce urmeaza a fi executata. Pentru tuns, precum si pentru ondulatia cu apa, parul se spala normal, in asa fel ca impuritatile ce sunt depuse pe pielea capului si par sa fie eliminate. Pentru permanentul cald sau rece, parul se spala bine punandu-se un accent deosebit pe eliminarea tuturor impuritatilor in partile de la tampla, din spatele urechilor si de la ceafa. Dupa spalare este necesar ca parul sa fie foarte bine limpezit cu apa, pentru a nu ramane in par resturi de sapun sau sampon; se sterge bine parul, apoi se descurca. In aceste cazuri, parul nu se limpezeste cu otet. In vederea executarii unui tratament de intretinere cu Rezitin sau cu alte produse este necesar ca parul sa fie bine spalat, apoi se limpezeste abudent cu apa, fara a se adauga otet. Dupa ce s-a executat tratamentul se limpezeste parul, in functie de indicatii ce se dau in prospectele produsului cu care sa executat tratamentul. In cazul vopsirii, cand parul trebuie spalat inainte, este recomandabil sa nu se frece prea tare radacina si pielea capului, deoarece aplicand vopseaua indiferent de ce natura ar fi, lichida sau pasta, pe pielea iritata a capului, acestea poate provoca usturimi si uneori usoare usturimi. Dupa aplicarea vopselei, cand timpul de oxidare al acesteia a expirat se trece la executarea spalarii pentru eliminarea vopselei depuse pe par. In acest scop, parul trebuie limpezit. Dupa aceea se spala parul cu sampon in asa fel incat sa nu se deterioreze parul si sa nu se irite pielea capului. Limpezirea trebuie facuta cu apa din abundenta pana cand din par se va scurge apa complet cutata. De la caz la caz la limpezire se adauga putin otet.

12

Uneori, pentru obtinerea unei anumite culori este necesara o decolorare prealabila. In acest caz, dupa ce s-a obtinut decolorarea parului la nuanta dorita (decolorarea se executa pe par nespalat), se trece la executatrea spalarii care, de asemenea trebuie executata cu grija, avand in vedere ca pielea capului este deja sensibilizata oarecum dupa decolorat. Spalatul va decurge la fel ca si in cazul cand parul ce urmeaza a fi vopsit nu necesita o decolorare. Dupa aplicarea vopselei si expirarea timpului de oxidare se va spala bine parul. Sunt situatii cand la vopsirea parului cu vopsea pasta, de exemplu Londa etc. Vopseaua se aplica pe parul nespalat. Dupa aplicarea si expirarea timpului de actionare al acesteia se va spala parul astfel: se freaca bine parul cu apa calda nu prea multa, fara a se adauga nici un fel de sampon. Acest lucru se va repeta de mai multe ori, apoi se limpezeste parul. In continuare se spala parul cu sampon nealcalin pana ce pielea capului si parul vor fi curate. In unele cazuri parul nu trebuie decolorat, insa este necesara spalarea. Dupa ce afost spalat s-a aplicat vopseaua si a trecut timpul de oxidare, parul se spala descris anterior. Aceste produse (vopseaua pasta) contine si sampon deci prin eliminarea completa a vopselei, pielea capului si parul trebuie sa fie complet curate. Daca totusi parul nu este complet curatat, in continuare se poate intrebuinta la spalat un sampon nealcalin. Cand apa cu care se limpezeste se scurge complet curata din par, inseamna ca spalatul a fost bine executat, se sterge bine parul si se trece la coafat. Redarea aspectului suplu si stralucitor al parului dupa spalat. Dupa terminarea spalarii si eliminarea samponului prin limpezire solzii parului fiind deschisi, dupa uscare parul prezinta un aspect zburlit, (ciufului). Penrtu a evita acest lucru, se impune limpezirea cu otet sau cu zeama de lamaie, care are scopul de a reinchide si de a strange la loc solzii desfacuti. Limpezirea cu otet face parul mai suplu, da luciul inlesneste descurcarea parului. Intrebuintarea acestor solutii contra indicata inaintea executarii unui permanent sau a unei vopsiri, deoarece supstantele pentru vopsire si ondulatie permanente trebuie sa intre in firul de par. Alegerea samponului la spalarea parului este importanta si variaza dupa: natura, starea sanatatii, culoare si clitatea parului. In general pentru par normal se foloseste sampon spumos fara a se mai intrebuinta sapun. Pentru par gras se foloseste sampon antiseboreic cu gudron si cu sulf.
13

Pentru par uscat se foloseste sampon cu ulei de ricin cu ulei de masline, si cu lanolina. Pentru par deschis se foloseste sampon cu maduva de bou, cu ou si cu rom, regeneratoare de par. Un bun coafor trebuie sa stie sa aleaga cel mai indicat sampon pentru parul pe care urmeaza sa-l spele, pe care il caracterizeaza dupa calitatea si felul parului (uscat,normal si gras). Samponul de spalat se intrebuinteaza in coafura de la caz la caz , inainte sau dupa executarea diferitelor lucrari in functie de operatiile care se executa, de exemplu:dupa decoloratul parului, inainte de vopsire, iar dupa vosire; obligatoriu: inainte si dupa permanentul cald; inainte de executarea permanentului rece.

14

CAPITOLUL V EVALUAREA STRUCTURII I A STRII DE NGRIJIRE A PRULUI


V.1. Generalitati
Despre ce este vorba? * Privirea si pipairea parului pentru a-i putea aprecia structura si nivelul de ingrijire; * Masurarea grosimii si determinarea sectiunii firului de par; * Evaluarea sistematica, in baza 1 plan de diagnoza; Ce cunostinte preliminare sunt necesare? a) Cunostinte privind: - continutul instructiunilor privind aranjarea parului pentru prelucrarea ulterioara; - structura si proprietatile parului; - felurile si cauzele vatamarii parului; de exemplu despicarea si ruperea; - importanta structurii de moment a parului si a starii lui de ingrijire, pentru tratamentele ulterioare; - indicii de cunoastere de atacului de paduche; b) Pentru realizarea coafurii si stabilirea posibibitatilor de tratare in functie de desimea si lungimea firelor de par, sunt importante mai ales sectiunea, calitatea si nivelul de ingrijire al acestora. c) Firul de par poate avea sectiunea rotunda, ovala sau in forma de banda, fin subtire, mediu, ori gros. d) Prin observare si pipaire se poate stabili cum este parul, de exemplu:

15

- moale, pana la dur; - destins, pana la valvoi; - neted, pana la poros; - suplu, pana la casant; - stralucitor, pana la mat; e) Multitudinea secretiilor pielii capului si starea parului sunt decisive pentru ingrijirea si celelalte sectiuni asupra parului. f) Vatamari ale tijei parului, ca despicarea, ruperea, strivirea, nu se pot repara. Totusi modul de prezentare a parului poate fi ameliorat printr-o tratare corespunzatoare. Ce instrumente si mijloace ajutatoare sunt necesare? - pelerina de protectie; - prosop plusat; - guler pentru gat; - pieptene de frizerie; - aparat de masurare a grosimii parului; - plan de diagnoza; - creion; - eventual fisa de cartoteca;

V.2. Tehnica de lucru


1. Pregatirea a) Se pregatesc obiectele de care lurtorul are nevoie; b) Se pune clientului pelerina de protectie; 2. Observarea si pipairea parului a) Se ordoneaza parul si se stabileste densitatea si aspectul cu ajutorul criteriilor din partea intai a planului de diagnoza; b) Se inscrie concluziile in plan (concluziile pot fi inscrise alternativ si pe fisa de cartoteca); c) Se stabileste structura parului conform partii a doua a planului de diagnoza, rasucind intre degete mai multe fire si bagand mana in intreg parul; d) Se inscrie constatarile in plan; e) Se piaptana parul si se stabileste daca el revine sa nu la forma

16

initiala; f) Se apreciaza capacitatea de revenire si notati constatarea in partea a treia a planului de diagnoza; g) Se verifica daca exista vatamari vizibile ale parului si treceti concluziile in partea a patra a planului; 3. Masurarea grosimii si a sectiunii a firului de par. a) Se ia in mana un aparat de masurat grosimea firului de par si cu cealalta mana se ridica un fir; b) Cu ajutorul notitei se misca cele doua palpatoare ale aparatului; c) Se introduce firul de par intre cele doua palpatoare ale aparatului; d) Se elibereaza incet rotita in asa fel incat firul de par sa ramana fixat in palpatoare; e) Se citeste valoarea si retrece in partea a cincea, spaitul intai a diagnozei; f) Se scoate firul de par din aparat si se face cu el o funda; g) Se masoara sectiunea firului in funda; h) Se inscrie a doua valoare in spaltul doi; i) Se repete aceasta procedura de masurare la toate punctele indicate in planul de diagnoza; j) Se socoteste valoarea medie conform tabelei; k) Se incearca comparativ, sa se testeze grosimea si cu degetele pentru a va dezvolta in acest mod propriu mod de apreciere; l) Cu ajutorul partii a sasea din planul de diagnoza se stabileste grosimea si sectiunea parului. La firul oval, sau in forma de banda, diametru 1 este mai mic decat diametrul 2. Pentru stabilirea grosimii firului se alege diametrul 1. Deseori, la acelasi client, grosimea firului si sectiunea lui sunt foarte diferita. 4. Stabilirea tratamentelor anterioare aplicate parului si a solicitarilor deosebite la care a fost supus. a) Urmarind criteriile planului de diagnoza numarul 1- 4, se stabileste ce tratamente au fost probabil aplicate parului si la ce solicitari deosebite a putut fi supus acesta. b) Se inscriu concluziile in partea a sasea a planului de diagnoza. c) Se interogeaz clientul asupra tratamentelor anterioare si se mentioneaza in scris si aceste date. d) Se compara concluziile cu declaratiile clientului si se stabilesc
17

diferentele. O parte dintre ele ar putea necesita o clarificare mai amanuntita si ar putea fi importante pentru tratamentul ulterior. In asa fel, de exemplu, ar putea fi limitate posibilitatile de tratare ulterioara in ceea ce priveste vopsitul cu saruri metalice sau cu unele produse naturale. e) Se intreba clientul daca are probleme cu parul si se inregistreaza datele. 5. Concluzii pentru tratarea ulterioara a) Se stabileste: - ce tratamente vor fi aplicate; - ce preparate vor fi folosite; b) Se inregistreaza concluziile in planul de diagnoza, partea a opta

V. 3. Greseli ce trebuie evitate


a) Examinarea parului s-a facut intr-un singur loc: - nu se poate trage nici o concluzie asupra intregului par; b) Aprecierea s-a realizat doar asupra varfurilor firelor, asupra lungimii, ori asupra radacinii: - se pot face generalizari; - tratamentele ulterioare nu vor corespunde complet. c) examinarea parului nu s-a realizat pe deplin corespunzator planului de diagnoza: - la un tratament cu aplicare ulterioara nu vor putea fi avute in vedere toate punctele esentiale; d) nu s-a realizat chestionarea clientului, sau a fost o chestionare incompleta: - clientul se simte ignorat; - elemente importante raman neluate in seama; - rezultatul tratamentului ulterior nu va fi multumitor.

18

CAPITOLUL VI TRATAMENTE PENTRU INTRETINEREA PARULUI


VI.1. Flambarea parului
Cand este necesara, arderea parului se va executa in felul urmator: se descurca bine parul, se alege o suvita subtire de par, se rasuceste in asa fel incat sa fie cat mai subtire. Suvita rasucita se tapeaza pentru ca firele marunte si distruse sa iasa la iveala, apoi se trece flacara lumanarii foarte repede pe sub suvita aleasa. Degetele care tin lumanarea vor netezi cu iuteala flacara care a cuprins varfurile distruse. Aceasta este o operatie delicata si dificila. In continuare se descurca parul si se perie in toate directiile, apoi se spala: daca este cazul se face si o impachetare cu un produs de regenerare a parului.

VI.2. Tratamentul cu ulei de ricin


Tratamentul cu ulei de ricin se executa in doua moduri: - se unge seara parul cu ulei de ricin (mai ales in portiunile in care este distrus) si se aplica o boneta de nailon legand capul cu un prosop. Dimineata se spala parul. Aceasta metoda de ingrijire poate fi aplicata atat de coafor cat si de clienta, de aceea se recomanda mai mult metoda urmatoare: - de la caz la caz se spala sau nu parul, apoi se aplica uleiul de ricin in asa masura incat atat pielea capului clientei cat si degetele executantului sa suporte caldura uleiului. Se despart suvitele de par si se aplica uleiul cu o bucata de vata sau burete, mai ales pe portiunile unde parul este distrus. Cand pe intreg capul fiecare fir de par a fost imbibat cu ulei de ricin, se executa o usoara masare a pielii capului si a parului. Se inmoaie un prosop o data sau de mai multe ori, in apa fierbinte, se stoarce si se leaga parul cu el. Pentru ca sa nu se degajeze abur, este necesara sa se aplice un prosop uscat pe cap. Se aseaza clienta sub casca de uscat (incalzita anterior) circa 15 minute. Dupa expirarea acestui termen, parul se spala. Pentru ca parul sa se regenereze, este necesar ca acest tratament sa fie aplicat saptamanal de cel putin de 3-5 ori timp dupa care se observa ca paruyl isi recapata elasticitatea naturala.
19

VI.3. Tratamentul cu Rezitin


Pentru ca sa se execute un tratament corect cu Rezitin, este necesar sa se spele parul (la limpezirea parului nu se adauga otet sau alte produse acide).

20

BIBLIOGRAFIE
1. ****, Manualul frizerului i al coaforului, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1979. 2. ****, A ti cum !, Wella, 2001. 3. Cosmovici, Ludmila, Cosmetic. ntrebri i rspunsuri, Ed. Medical, Buc., 1999.

21

S-ar putea să vă placă și