Simbolismul apare in Franta in a doua jumatate a secolului XIX ca reactive impotriva parnasianismului.

Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1866 scrie un manifest literar. Precursorul simbolismului este considerat Baudelaire, prin volumul Corespunderi. Simbolul este o figura de stil prin care se prezinta o idee abstracta, cu ajutorul unui obiect ce apartine lumii fizice , pe baza unei analogii. Ca principale trasaturi ale simbolismului surpindem respingerea prozaismului, poezia fiind definite ca arta de a simti, cultivarea simbolului , care sa exprime corespondentele si afinitatile dintre diferite elemente ale universului, obsesia culorilor si a unor instrumente: violet, alb,galben / vioara, pianul, fluier etc pentru a exprima anumite stari sufletesti. Alte trasaturi sunt muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului, preferinta pentru anumite teme si motive : iubirea ca motiv de reverie, targul de provincie ca motiv al izolarii, natura ca loc al corespondentelor. O ultima trasatura este preferinta pentru mediul citadin ( anost, noroios) cu cafenele, ospicii, periferii , parcuri dezolante. Oamenii sunt deseori: nebuni, vagabonzi, femei pierdute si morti. Natura citadina devine simbol prin parcurile desfrunzite, solitare si prin momente crepusculare de penumbra si amurguri dezolante. Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelai nume, aprut n 1916, care a trecut aproape neobservat n epoc, mai nti pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fuseser deja publicate n revistele vremii. Tema poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de eva dare.Poezia poate fi considerat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George Bacovia. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvnt care are drept corespondent n natur metalul, ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice: greutatea metalului- sugereaz apsarea sufleteasc, culoarea cenuie- sugereaz monotonia, angoasa , maleabilitatea metalului - sugereaz labilitate psihic, dezorientarea ,- sonoritatea surd a cuvntului sugereaz nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vemintele funerare i unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. Strofa nti exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria via, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaii este suger at de simboluri din cmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind, ca stare, ctre iminena morii. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care, alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc, "era vnt", nevroz, spleen, "scriau".Repetarea simetrica simbolului "plumb", plasat ca rim la primul i ultimul vers al strofei nti sugereaz apsarea sufleteasc, neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant. Strofa a doua a poeziei ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea ntors", sugernd disperarea poetului, "strig", ntr-o solitudine morbid, "stm singur lng mort", dragostea nefiind nltoare, ci dimpotriv este rece, "frig" i fr nici un fel de perspective de mplinire, "atrnau aripile de plumb".Relaia de simetrieeste dat de prezena simbolului "plumb", aezat ca rim, de sintagma "flori de plumb", aflat la nceputul versului al doilea din fiecare strof. Poezia "Plumb" este o confesiune liric, Bacovia exprimndu-i strile prin mrcile persoanei I singularn sintagma "stm singur", care se regsete simetricla nceputul versului al treilea din fiecare strof. Imaginile surprinztoare i inedite dau o profund semnificaie strilor sufleteti exprimate, poetul alturnd simbolului "plumb" alte cuvinte, formnd sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (via -moarte), "amor de plumb" (oboseala psihic, sentimente apstoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea mplinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a cror sonoritate strident, enervant sugereaz tristee i

disperare, "s strig" sau stare de nevroz, "scrtiau", precum i intemperii ale naturii ce simbolizeaz un suflet pustiit, "era vnt" sau ncremenire i rceal interioar, "era frig".Cromatica este numai sugerat n poezia "Plumb", prin prezena elementelor funerare: veminte, flori, coroane i plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort". Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domin aproape ntreaga poezie, alternnd cu peonul i amfibrahul.Muzicalitatea este ilustrat de rima n cuvinte cu sonoritate surd, terminate n consoane (plumb/vestmnt/vnt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stm) i de cele cu sonoritate strident, onomatopeic(scrtiau, vnt, strig).