Sunteți pe pagina 1din 12

CORUPTIA 1.Cadrul juridic Sediul materiei: Codul penal si Legea nr.

78/2000 cu completarile si modificarile ulterioare; documentele internationale ratificate de Romania in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei ( in deosebi Conventia ONU impotriva coruptiei adoptata la NY la 31 octombrie 2003, semnata la Merida la 9 decembrie 2003, ratificata de Romania in 2004- Legea 365/2004). 2.Cadrul conceptual. Definitia coruptiei variaza in timp si spatiu, de la o cultura la alta, de la un sistem de drept la altul. Din vremurile foarte indepartate gasim referiri la acest fenomen. Astfel, in Tablele lui Moise (1400 I.H) se spune cautati oameni capabilicu teama de Dumnezeucare urasc castigurile necinstite, faceti din ei conducatorii multimilor si asezati-i ca judecatori;Budha ( 585 I.H.) o conducere corupta duce la pervetirea intregii societati..;Platon cei condamnati pentru mita sa moara fara ceremonii... John Gardiner afirma ,pe drept cuvant, la cea de a V-a Conferinta internationala anticoruptie din 1992 ca fenomenul nu poate fi cuprins intr-o singura definitie, imbracand multiple forme, in plan national si international. Intalnim astfel, definitii mai degraba literare precum un monstru cu mai multe fete (H.Balhiri), la definitii extrem de largi precum acel fenomen care inglobeaza toate formele de abuz de functie publica sau privata sau care defineste comportamente la marginea legalitatii savarsite de detinatorii unei autoritati politice, administrative si economice . O alta definitie extensive face din coruptie o metafora ce denunta multiplele abuzuri de drept si de putere comise atat de responsabilii politici cat si de cei economici, in sfera conceptului fiind introdusa si activitatea din mediul privat. Termenul de coruptie acopera astfel, practice extrem de diversificate, care ar trebui sa porneasca de la o definitie formala( normative, care din pacate in cele mai multe cazuri lipseste), pana pana la cele mai extinse care depasesesc cadrul normati ( toate formele de clientelism politic si aranjamente oculte sau mai putin oculte). O definitie riguroasa se loveste si de dificultatile determinate de o anumita confuzie ( mai ales in cazul coruptiei transnationale), intre criminalitatea organizata, coruptia elitelor politice si orice alte forme de transgresare a reglementarilor nationale, prin jocul activitatilor internationale( evaziunea fiscala, coruptia functionarilor straini, comisioane). Definitiile variaza si in functie de perspectiva epistemologica din care fenomenul coruptiei este examinat. A.Perpectiva Sociologiei. Considera coruptia ca o forma de devianta fara ca o norma, in raport cu care se evalueaza acel comportament sa fie clar determinata. Conceptul desemneaza doua tipuri de devianta: a)comportamentul unui reprezentant al autoritatii care in cadrul functiei sale publice utilizeaza statutul sau pentru a deturna o regula in folosul sau sau al altei persoane;

b)distorsionarea unei reguli ( ex. buna credinta in raporturile contractuale ) sau a unui principiu moral ( egalitatea de tratament) pentru care nu exista o sanctiune prcis stabilita. B.Perspectiva Politologiei. Formele contemporane cele mai periculoase ale coruptiei sunt acelea care se dematerializeaza precum institutionalizarea raporturilor clientelare, schimbul informal de favoruri si compromisuri (Y.Many).Mai exact, este vorba de un sistem de schimb generalizat, care imbraca haina legalitatii si in care schimbul monetar nu mai este neaparat central (esential).Coruptia se situeaza,prin urmare, nu in afara sau la marginea sistemului ci traieste in simbioza cu el, se hraneste din slabiciunile acestuia, se infiltreaza in interstitiile lui, se sprijina pe insesi mecanismele si valorile sistemului. Coruptia desemneaza astfel o degradare a institutiilor publice, o deturnare a principiilor care stau la baza unui sistem politic democratic. C.Perspectiva Economiei. J.Cartier Bresson considera ca este necesar sa se integreze in definitia coruptiei aspectele (elementele ) de legitimitate ale sistemului si mai ales ansamblul de reglementari economico- finaciare.Coruputia se raspandeste mai ales din cauza inaplicarii legii( largirea zonelor gri).Are in vedere mai ales clientelismul, politizarea excesiva a functiilor publice, care devin un fel de proprietate a celor care se afla la putere, diversele strategii de influenta economica si tacticile de lobby.Frontierele sunt prin urmare extrem de fluide. D.Abordari recente. Autorii contemporani fac eforturi de a depasi perspectivele mai sus infatisate, considerate prea abstracte si incearca definitii mai concrete, care sa surprinda comportamentele delincvente in cadrul sistemului organizational concret de luare a deciziilor in sectorul public sau privat.Conceptul cheie este acela de sistem de schimb.J.G.Padioleau considera coruptia politica ca un schimb de favoruri in cadrul elitelor politice, subliniind importanta raportului intre cerere si oferta, intre elitele politice, administrative si detinatorii puterii economico-financiare iar Meny o forma de schimb social secret prin care cei ce detin puterea politica si administrativa, comercializeaza( vand ) putera de decizie sau de influenta pe care o exercita in virtutea unui mandat sau a unei functii.Este vorba de o veritabila piata a influentei politice si a sistemului de relatii pe care il genereaza. E.Delimitari. Problema configurarii obiectului de studiu este si mai dificila atunci cand se pune problema delimitarii intre activitatile legitime si cele ilegitime.Este vorba de activitatile de lobby duse de marile grupuri economice, de presiunea constanta pe pietele de influena politica. Prin Lobby se intelege o interventie destinata sa influenteze direct sau indirect procesul de elaborare, aplicare sau interpretare a deciziilor publice. Lobbysmul ar fi astfel pedepsibil in momentul in care acela care este influentat adera la pozitia celui care il influenteaza si se situeaza de partea interesului privat. Intrebarea care se ridica este urmatoarea:din ce moment calificam drept coruptie o atare activitate? Unde putem sa trasam o granita intre relatiile intretinute intre alesi, de cele care deriva din impartasirea acelorasi convingeri politice, si cele care provin din clientelism si coruptie, determinate de urmarirea beneficilor directe? In fiecare din cele trei cazuri sustinerea data alesului

determina o contrapestatie:satisfacerea unui interes simbolic, a unui interes statutar sau a unui interes economic.Primul, este fara indoiala legitim pentruca lipseste conflictul de interese, al treilea este clar reprobabil, conflictul de interese fiind manifest.In ceea ce il priveste pe cel de al doilea, calificarea sa este nesigura.Este necesara o apreciere a cazului concret, in ce masura s-a utilizat responsabilitatea publica, pentru satisfacerea unui interes privat. In fiecare tara, natura sistemului politic-administrativ poate fi considerata ca un factor care faciliteaza activitati de coruptie.Analiza relatiilor intre administratie si administrati, cultura profesionala a aranjamentelor generalizate, intre actorii publici si privati, analiza cumulului de mandate elective poate furniza elemente interesante. Similitudinile cu traficul de influenta sunt evidente.Aici se ridica intrebarea: unde se situeaza frontiera intre o strategie de influenta si un abuz de influenta?In ce masura logica actiunii economice este legitima in spatiul politic? Conceptiile extensive asupra coruptiei care rationeaza in termeni de sistem de schimb tind sa inglobeze toate formele de actiune, de influenta organizata.Lobbysmul ar fi astfel o practica ilicita in acele culturi care nu acorda un loc legitim, pe scena publica, actorilor economici(Franta).La polul opus se situeaza acele culturi in care reprezentarea grupurilor de interese este considerata ca un factor de intarire a democratiei.Lobbyul este legitimat prin doua categorii de argumente: ar asigura o legatura directa intre decidenti (alesi sau functionari)si nevoile imediate ale societatii civile, inlaturand orice filtru birocratic, apoi lobbyul ca grup organizat ar indeplini si o functie de expertiza si de pregatire a unui consens in sanul sectorului pe care il reprezinta.Unele tari precum SUA , Germania au acordat lobbysmului un statut legal. 3.Coruptia, un fenomen nou sau vechi de cand lumea? Atentia deosebita care i se acorda in ultimele decenii se explica prin anumite mutatii recente cu privire la natura si formele de manifestare ale coruptiei sau este vorba de un fenomen multiform dar cronic, care nu dobandeste vizibilitate sociala decat in perioadele de criza? Intr-o viziune, coruptia ca si alte forme de criminalitate constitue un fenomen de sociologie normala, asadar constant de-a lungul istoriei si relativ previzibil, daca nu in amploarea sa, cel putin in formele sale de manifestare. Fiecare societate a furnizat un anumit tip de raspuns acestui fenomen., functie de viziunea cu privire la raportul intre principiul legitimitatii politice si cel al legitimitatii economice, la criteriile de separare a spatiului public de cel privat. Intr-o alta viziune coruptia se plaseaza mai ales in contextul crizelor, al schimbarilor poltice si economice, atunci cand criteriile de legitimitate in vigoare cunosc reevaluari semnificative. Aceste viziuni au meritul de a pune in evidenta rolul reactiei sociale fata de coruptie, in comparatie cu alte forme de delincventa si de a sublinia importanta determinanta a constructiilor sociale, in definirea licitului sau ilicitului si in alegerea unui anumit tip de sanctiune. In sfarsit, o a treia viziune socoteste ca importanta , mai ales vizibilitatea foarte mare care se acorda acestui fenomen si care se datoreaza schimbarilor intervenite in ultimii 20 de ani. Esentialul acestor schimbari rezida in formarea unei noi conjucturi istorice, in urma caderii comunismului, a sfarsitului razboiului rece. Asa cum am mai subliniat si in prelegerile anterioare, potrivit unor cecetatori francezi, blocul anticomunist format dupa

cel de al doilea razboi mondial in jurul democratiei crestine a intretinut si a justificat multiple compromisuri, atat cu marile grupuri economice, cat si cu cele de tip mafiot( vezi situatia din Italia).Atare aliante vadit corupte, dar legitimate de o finalitate politica superioara, interziceau orice actiune de denuntare.Dupa 1990 asemenea justificari au disparut, astfel incat actorii vietii economice au putut fi interpelati asupra legalitatii practicilor, a compromisurilor intre public si privat.Actiunea maini curate din Italia este elocventa in acest sens. In acelasi timp, autorii invocati arata ca amploarea actuala pe care a luat-o in plan judiciar si al politicilor publice lupta impotriva coruptiei, se datoreaza si pierderii increderii in institutiile politice si in conducatorii lor, in criza statului providential, in duritatea crizei economico-financiare actuale.Actorii principali ai globalizarii economiei, cu corolarul lor direct dereglementarea, vad dintr-o data pericolele, printre care si generalizarea coruptiei, care destabilizeaza legile pietei si favorizeaza dreptul celui mai puternic. Coruptia devine prea scumpa.Statele dezvoltate se gasesc in situatia de a deveni prizonierii paradisurilor fiscale pe care initial ei le-au creat, pentru a-si asigura o opacitate protectoare a unor operatii care nu erau admise potrivit legislatiilor interne.Aceste teritorii protejate sunt astazi la dispozitia tuturor acelora care au mijloace sa le foloseasca:statele, organizatiile criminale, multinationalele, indivizii etc. Sunt insa si autori care situeaza aceasta conjuctura particulara a ultimelor doua decenii, intr-o continuitate de probleme institutionale si culturale, care pun in discutie insesi fundamentele clasice ale democratiilor occidentale, necesitatea unor reforme institutionale care sa vizeze democratizarea modului de recrutare a alesilor, reducerea enormelor fonduri de care dispun partidele politice si a costurilor campaniilor electorale,reducerea sau chiar anularea imunitatilor. 4.Structurile de oportunitate ale coruptiei. Fiecare sistem politic combina structuri de oportunitate specifice. Potrivit unor autori, in multe tari rationalitatea pragmatica si monetarista face ca promisiunile electorale- cel mai adesea fara acoperire- sa domine campanile electorale, in detrimentul unor programe sau a adeziunii la o doctrina.Se vorbeste, de asemenea, de o adevarata osmoza intre elitele decidente: alesi, inalti functionari publici si conducatorii marilor grupuri economice.O adevarata miscare circulara are loc in interiorul acestei triade, potentate in unele tari, precum Franta sau Romania, de posibilitatea cumulului de mandate ( parlamentar- primar in Franta, parlamentar- ministru in Romania).Acest circuit intre diferitele pozitii creaza adevarate structuri de oportunitate specifice, care permit jocul pe mai multe registre si posibilitatea unor aranjamente institutionale intre reprezentantii diferitelor puteri ale statului. Coruptia , in diferitele sale variante, apare astfel, spre deosebire de alte forme de criminalitate, ca un sindrom de adaptare. Atare comportamente sunt considerate cel mult deviante, dar tolerate atat de autoritatea publica cat si de actorii privati,mai mult chiar, legitimate sau justificate de utilitatea acesora in atingerea unor scopuri .Este simptomatic in acest sens efortul actorilor implicati in actele de coruptie de a minimaliza, chiar a nega caracterul antisocial al faptelor lor.Dimpotriva, acestia incearca sa le justifice.Comportamentul este similar atat in mediul politic cat si in cel economic.Ceea ce frapeaza insa cel mai mult nu este comportamentul actorilor corupti ci usurinta cu care sunt acceptate atare argumente, slaba reprobare sociala fata de acestea.Marcuse si Castoriadis insista asupra ambivalentei care leaga guvernantii de guvernati relatiile pe care noi le intretinem cu cei care ne

conduc.Tacerea care inconjoara actele de coruptie se datoreaza in mare parte dificultatilor noastre de a ne imagina ca principiile care dirijeaza viata noatra sociala ,economica si politica nu se bazeaza pe justitie si onestitate ci in primul rand pe profit. 5.Perspectiva Criminologiei. A.Intrebarea lui Edwin Sutherland Marele criminolog american care s-a ocupat pe larg de criminalitatea economic-finaciara, observand distanta care exista intre amploarea actelor de coruptie, costul social foarte ridicat pe care acestea le antreneaza si absenta perceptiei sociale cu privire la gravitatea si consecintele acestora, s-a intrebat inca din 1943 daca criminalitatea gulerelor albe este sau nu o crima ? In ciuda unor reglementari penale care sanctioneaza activitatile de frauda, de inselaciune pe piata bursei, de incriminare a concurentei neloiale slabiciunea reactiei socilae fata de acestea denota un sindrom de denegare penala sistematica.Sutherland a fost asfel printe primii cercetatori care a evidentiat cat de problematica este calificarea actelor de incalcare a legii comise de cei care detin puterea. Numai in mod exceptional acestea sunt citite ca fapte periculoase ce aduc atingere valorilor si intereselor fundamentale ale societatii.Si fiecare societate, fiecare cultura politica produce un model propriu de ocultare( de neutralizare) a reglementarilor legale. Acest model, spune E.Sutherland, se mosteneste si se perfectioneaza de la o adninistaratie la alta. Prin urmare, la intrebarea daca delincventa de acest tip este social perceputa si tratata ca delincventa de drept comun Sutherland raspunde negativ. B.Precursorii. Literatura de specialitate ii mentioneaza chiar inainte de Sutherland. Primii care au adus in atentia opiniei publice coruptia au fost un jurnalist de investigatie Lincoln Steffens si un universitar.H.J.Ford la sfarsitul sec.19. Steffens realizeaza un amplu studiu privind coruptia in 6 mari orase americane si releva caracterul sau structural,mecanismele de realizare.Se ocupa in deosebi de boss system,patronii politici care se comporta ca veritabili proprietari ai puterii locale si care stabilesc un sistem de relatii de schimb cu electoratul, cu grupurile de interese si chiar cu mafia. Acest tip de compromisuri reprezinta in ochii lui Steffens o tradare majora care ameninta coerenta politica generala.Cel mai grav lucru in opinia acestuia nu este acaparea individuala de profit ci aducerea in prim plan a valorilor materiale Spiritul public devine egoism, actiunea publica devine o afacere de reusita privatapierderea de valori puritane aduse de primii imigranti si promovate de revolutia americana si proliferarea unui spirit mercantil in cultura americana sunt cele care au creat anomia. La randul sau Ford considera ca cele relevate de Steffens reprezinta simptomele unui rau mult mai profound.El denunta modul in care criminalitatea organizata capata influenta asupra politicului si forta legaturilor de dependenta care reusesc s-o stabileasca. De asemenea, el trage un semnal de alarma vazand ca cetatenii isi mentin increderea in politicienii corupti, deoarece sunt perceputi ca furnizori de servicii. Ca si Steffens, Ford considera coruptia ca un sistem de schimb. C.Perspectiva lui Merton. O noua orientare apare in anii 40. Coruptia este privita ca una din componentele vietii sociale care indeplineste anumite functii.Merton este reprezentantul acestui nou model de analiza. In 1949 pentru a explica functiile latente ale structurilor sociale a luat ca exemplu

coruptia. Merton asimileaza aparatul politic cu retelele de asistenta, care raspund nevoilor unor paturi sociale excluse de la putere . D.Noile grille de analiza. La sfarsitul anilor 60, grilele de analiza ale coruptiei se diversifica.Trei tipuri de abordari prevaleaza. a)O prima abordare se centreaza pe conflictele de cultura.Asfel, un factor criminogen de risc pentru coruptie il reprezinta cultura. Noile valuri de imigranti, purtatori ai unor valori si culturi diferite, insertia dificila a imigrantilor in marile orase americane pun in discutie ierarhia valorilor traditionale. Se considera ca aceasta noua populatie ar fi purtatoarea unui etos politic bazat mai mult pe accesul la favoruri si la profitul individual, decat pe valori precum probitatea, legalitatea si egalitatea de sanse.Imigrantii cu un statut economic precar, confruntati cu un univers social strain si partial ostil cauta mult mai mult, diferite cai de ajutor, decat justitie sociala. Delincventa, in speta coruptia ar reprezenta asfel o forma sau un mijloc subcultural care sa permita atingerea unor obiective sociale legitime. b)A doua abordare, functionalista ,are in vedere structurile de oportunitate favorabile coruptiei. Acestea sunt interactiunile care se creeaza intre actorii politici si economici, intre cerere si oferta care determina cadrul in care se desfasoara schimburile coruptibile.Multe studii au cautat sa demonstreze utilitatea sociala a coruptiei, adica insertia acesteia in functiile sociale legitime.Ulterior, aripa radicala a acestei abordari a abordat coruptia ca o devianta functionala care participa la dezvoltarea economica prin redistribuirea bogatiilor, prin accesul la resurse rare. c)A treia abordare este institutionala.Intrebarea de la care se pleaca este cum se poate limita influenta de care dispun grupurile politice cu scopul de lipsi coruptia de utilitatea sa.La sfarsitul anilor 60 apar doua subcurente: unul abordeaza coruptia in termeni de rational-choice pentru a lipsi coruptia de atractivitate;un altul mai operational se sprijina pe managementul public pentru a propune o intarire a controlului si a controlului dublu.Aceasta abordare deplaseaza centrul atentiei de la coruptia individuala la coruptia institutionala. 6.Critici Limitele abordarii culturaliste rezida in faptul ca cea mai importanta coruptie provine de la actorii cei mai bine integrati., asadar, nu de la imigranti. Abordarea functionalista este pusa sub semnul intrebarii de cinismul sau pragmatic, iar cea institutionala de idealism. 7.Examinarea practicilor coruptive se desfasoara pe trei axe: a)axa normativa- are in vedere definirea unor comportamente ca infractiuni si sanctionarea lor cu pedepse pe de o parte, iar pe de alta parte, comportamentele sociale reprobabile dar neincriminate ( lobby, cadourile etc.).Revine asadar dreptului sa stabileasca diferenta intre coruptia pedepsibila si venalitate, favoritism sau clientelism electoral; b)axa spatiala- are in vedere cadrul de savarsire, fie ca este public ( politica, administratie), fie ca este privat (agentii economici); c)axa de legitimitate- are in vedere examinarea principiilor care guvereneaza o societate, in sensul preeminentei principiilor de onestitate, justitie , echitate sau acela al cautarii si realizarii prin orice mijloace a profitului, a avantajelor de orice natura. 8.Tipologia coruptiei

a)coruptia neagra- mare vizibilitate , are un indice foarte ridicat de perceptie, este stigmatizata social; se are in vedere mai ales coruptia din administratia publica legata direct de birocratie, incompetenta, venalitate. b)coruptia gri are o vizibilitate mult mai scazuta,se intrevede dar este foarte rar reprimata, ramane de regula in spatii inchise ( politie, justitie, sanatate, invatamant, vama, comisii de promovare sau de disciplina etc.); c)coruptia alba acceptata de elite si tolerata de populatie.Nu apare in statistici, este foarte rar denuntata, ramane disimulata in marea masa a schimburilor economice. In democratiile consolidate, puternic dezvoltate economic, coruptia alba este foarte mare si se refera la sectoare strategice precum exportul de arme, tehnica militara de varf, licitatii de interes major, cucerirea de noi piete; coruptia gri si coruptia neagra, mai ales prin reducerea drastica a birocratiei inregistreaza in statistici cifre mai reduse. In regimurile totalitare sau in democratiile inca neconsolidate toate cele trei tipuri sunt foarte extinse, se vorbeste de o coruptie cronica;in perioada de tranzitie asistam la o deplasare de la coruptia individuala la coruptia sistemica si de la local la transfrontalier. 9.Actorii. Politici; Economici; Administrativi 10.Victima Infractiune fara victima , cel putin fara victima directa si explicita care ar avea un interes sa actioneze si sa reclame interventia judiciara, mai ales in cazul coruptiei albe si negre).Contribuabilii, actionarii, societatea civila reprezinta entitati abstracte, neorganizate care nu se percep cu adevarat victime, chiar daca impactul financiar asupra acestora este cert. In lipsa victimei revine statului obligatia de a se substitui acestor actori pasivi si de a duce in numele lor si pentru ei actiunile de prevenire si control a coruptiei..Acest rol este insa dificil de realizat 12.Obstacole. -permanenta permutare de roluri in relatia corupator-corupt; -existenta unor interese contradictorii in sanul aparatului politico-administarativ; -dominatia interesului economic asupra functionarii serviciilor publice; -slabiciunea statelor mici in fata organismelor transnationale in contextual mondializarii schimbului; -maratonul procedurilor judiciare; -presiunile exercitate asupra magistratilor; - dezangajarea factorilor de control social. 13.Coruptia si tranzitia in Romania La inceputul anilor 90 ai secolului trecut, fostele tari comuniste din Europa centrala si de est se vad confruntate cu o dubla provocare. Pe de o parte, coruptia neagra si gri ce vine din vechile regimuri totalitare si nu numai, nesemnificativa poate in termeni strict economici dar endemica datorita unui ciclu istoric extrem de lung, a impactului asupra unor sectoare vitale ( administratie, sanatate, comert) si a unui exces de toleranta din partea populatiei.Pe de alta parte, in aceasta zona irumpe marea coruptie alba, pe masura ce se intensifica procesul de tranzitie de la economia centralizata la economia de piata.

Coruptia devine astfel una din problemele cele mai spinoase cu care se confrunta societatea romaneasca.Dificultatile care au aparut in timpul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana in deosebi la capitolul 24 Justitie si Afaceri Interne si in special cu privire la indeplinirea criterilor politice ( dintre care unul il reprezenta tocmai progresele in lupta impotriva coruptiei ) , instituirea unei clauze de salvgardare pentru Romania intre 2004-2009,instituirea unui mecanism de supraveghere si evaluare care sa monitorizeze progresele inregistrate in combaterea coruptiei reprezinta tot atatea dovezi in acest sens. Este insa Romania un caz aparte, suntem noi romanii mai corupti decat alte natiuni ? Un prim raspuns- daca avem in vedere declaratiile Comisarului European pentru Afaceri Interne Dna Cecilia Malmstrom care subliniaza importanta acestui mecanism pentru toate cele 27 de state in lupta impotriva deturnarii de fonduri, finantarii ilegale a partidelor politice, a obstructionarii justitiei, precum si rezultatele unor sondaje de opinie la nivel European in cadrul carora 4 din 5 cetateni UE considera coruptia drept o problema grava in tara lor- ar putea sa fie acela potrivit caruia Romania nu constituie o exceptie. Intradevar, datele statistice arata ca acest tip de criminalitate costa Uniunea Europeana 120 de miliarde de euro annual, suma echivalenta cu bugetul Comisiei Europene.Este si acesta motivul pentru care Raportul anti coruptie al UE de monitorizare si evaluare va fi publicat incepand cu 2013 la fiecare doi ani si va evidentiia esecurile si punctele slabe ale celor 27 de state. Un al doile raspuns mai lucid si mai onest in care nu criteriul comparativ ar trebui sa prevaleze ci analiza criminologica a fenomenului,asa cum se manifesta el in Romania este mai dificil de dat. In lipsa unor statistici fiabile, care sa prezinte corect starea si dinamica fenomenulu, a unor studii privind cifra neagra a acestui fenomen, a unor analize criminologice pertinente, de natura sa evidentieze factorii criminogeni de risc ( structurile de oportunitate ) specifici tarii noastre, care potenteaza pe cei deja relevati in cele ce preceda de studiile realizate in tarile occidentale, raspunsul nostru ar fi lipsit de un suport stiintific solid. Ne limitam, prin urmare numai la cateva precizari. Romania spre deosebire de alte tari a cunoscut de-a-lungul istoriei sale zbuciumate numeroase influente, care au marcat personalitatea locuitorilor ei.Lupta pentru supravietuire a determinat o existenta paralela, in care toleranta foarte mare fata de anumite conduite aflate la marginea legii, traditia bacsisului, a cadourilor mai mult sau mai putin legale au intrat in traditia societatii romanesti.Comunismul nu a facut decat sa acentueze aceasta stare de fapt.Romania a cunocut una dintre cele mai severe dictaturi; compromisurile multiple au contaminat aproape intreaga populatie. Dezvoltarea economica a Romaniei este de asemenea marcata de anumite paricularitati care o singularizeaza. Dimensiunea proprietatii socialiste asupra mijloacelor de productie si procesul de industrializare au depasit cu mult situatia din celelalte tari comuniste (cu exceptia URSS).Iata dece tranzitia la economia de piata a fost si mai lunga si mai dificila. Restituirea vechilor proprietati si privatizarea marilor societati din domeniul industriei, agriculturii, comertului au costituit o provocare majora pentru sistemul legislativ si judiciar.Aceste particularitati au creat structuri de oportunitate pentru afacerile veroase, pentru tranzactiile ilegale, pentru licitatii truncate, intr-un cuvant pentru marea coruptie.

In mod paradoxal democratia, libertatea si piata libera au favorizat coruptia.In general, romanii invata repede, delincventii de acest tip, superadaptati, si mai repede. Metodele si tehnicile specifice marii coruptii au penetrat si au viciat tinerele democratii, fiind mult mai rapide decat procesul de constructie institutional de prevenire si control a acestui flagel. Noua clasa politica aparuta la inceputul anilor 90- un amestec intre fostii comunisti, securitate si putinii supravietuitori ai partidelor istorice- nu au avut nici stiinta nici vointa de a se delimita de economie, mai exact de a separa afacerile de politica..In acest fel si in Romania ca si in alte tari, legaturile intre coruptia politica si delincventa economica au devenit foarte stranse, trangresand partidele si ideologiile.Alternanta la putere intre stanga si drepata nu a dus la schimbari in acest domeniu, ci mai degraba la o alternata transpartinica a coruptiei si ceea ce este si mai grav, la o perpetuare a acesteia in forme din ce in ce mai periculoase.. Asertiunea criminologului american E.Sutherland potrivit caruia tehnicile de neutralizare a legii se mostenesc si se perfectioneaza de la o guvernare la alta s-au dovedit deosebit de actuale in contextul noii democratii romanesti. In plan legislative si institutional s-au facut eforturi pentru prevenirea si controlul coruptiei ( a se vedea legislatia indicata). Parchetul National Anticoruptie infiintat in 2002 ,devenit ulterior Directia Nationala Anicoruptie avand tocmai rolul de a descoperi si instrumenta mai ales cazurile de mare coruptie. In 2003 Guvernul Romaniei a elaborate Strategia Nationala Anticoruptie care, pe parcurs, a fost actualizata de mai multe ori. Niciuna dintre aceste masuri nu a condos insa la rezultate satisfacatoare, deoarece atata timp cat nu ataci cauzele reale si profunde ale coruptiei, nu poti anihila sau macar diminua efectele. Asa cum aratam, in Romania exista foarte putine studii si analize stiintifice cu privire la fenomenul coruptiei. Merita, sub acest aspect a fi mentionata analiza prof. Daniel Barbu Coruptia ca metoda de integrare europeana1 Incercand sa explice cauzele esecului in combaterea coruptiei autorul ofera in principal doua explicatii. Prima se refera la la continuitatea in mentalul romanesc a ideii ca proprietatea de stat nu reprezinta o valoare sociala importanta, demna de a fi ocrotita. A fura de la stat inseamna a fura de la nimeni. Unele studii efectuate de noi la Institutul de cercetari juridice al Academiei Romane in perioada comunista confirma aceasta asertiune 2. Numai ca aceasta mentalitate nu este specifica noua romanilor si nu tine neaparat de communism. Concluzia cercetatorilor occidentali cu privire la faptul in cazul coruptiei ne aflam in fata unor comportamente delincvente fara victima( vezi pct.11) contrazice teza lui Barbu in sensul legarii acesteia numai de communism.. O a doua are in vedere viziunea cu privire la proprietatea privata, in general. Atunciafirma Prof. Barbu referindu-se la perioada comunista- detinatorii de proprietate privata conceputa ca radacina a oricarei forme de exploatare, erau condamnati politic, umiliti social si pedepsiti individual. Acum, din nou, averea personala, socotita un rod al coruptiei, este supusa oprobiului public, este tratata ca o valoare sociala derizorie si este adesea investigata penal.

1 2

Ziarul Financiar, 8 mai 2006 Rodica Mihaela Stanoiu, Analiza socio-juridica a reactiei sociale fata de comportamentele devianta, in Studii si cercetari Juridice, nr.4, 1976

Desi nu putem sa negam ca opinia respectiva are un anumit suport in realitate, pe fond insa ea este cel putin discutabila. Impartasind fara rezerve aceasta teza ar insemna sa fim de acord si cu ideea potrivit careia coruptia este un concept speculativ si artificial la care s-a apelat din ratiuni conjuncturale. Or, o asemenea constatare, cu referire la Romania nu credem ca o putem accepta. Nu opulenta materiala in sine, oricat de sfidatoare ar fi il face pe cel care,mai ales o afiseaza, tinta mecanismului de represiune al statului, ci apartenenta sa la o structura de decizie. Or lipsa de transparenta in aceasta privinta se datoreaza mai degraba unei ambiguitati intentionat intretinute potrivit careia toti cei bogati sunt corupti, pentru ca tocmai coruptia politica sa fie diluata. Este si aceasta o tehnica de neutralizare in sensul lui Sutherland. In sfarsit, o a treia teza consta in aceea ca potrivit prof. Barbu lupta statului impotriva coruptiei urmeaza in Romania de azi tipare staliniste. Un cetatean este considerat vinovat- arata autorul- si ca atare este invitat sa-si dovedeasca nevinovatia din chiar momentul in care este denuntat in presa sau procuratura incepe o actiune impotriva sa . Sistemul judiciar nu este organizat in asa fel incat sa fie capabil sa surprinda, cu ajutorul unor probe solide, acte de incalcare a legii 3. Autorul considera ca nereformarea sistemului judiciar mai ales sub aspectul acest a actionarii la comanda politica este principalul motiv al acestei stari de lucruri si considera coruptia mai degraba produsul, nu ratiunea de a fi a sistemului judiciar. Sistemul judiciar al Romaniei post comuniste nu pedepseste vinovatii dincolo de orice indoiala, ci genereaza coruptia ca un inamic al statului. 4 Desigur numai o examinare serioasa a practicii parchetului si instantelor judecatoresti in acest domeniu ar putea valida sau invalida teza prof. Barbu. Oricum insa un lucru este cert. In masura in care lupta impotriva coruptiei este transformata in lupta impotriva adversarilor politici sau in reglare de conturi ea este sortita esecului. 14.Evaluarea fenomenului coruptiei. Daca sudiile cu privire la factorii criminogeni si la structurile de oportunitate ale coruptie lipsesc exista o serie de studii, analize, sondaje realizate la nivel national sau international, care au ca obiect evaluarea fenomenului, axate , cu precadere, pe perceptia acestuia. A.Nationale. Primul studiu de perceptie a coruptiei a fost realizat in 1993 de Institutul de Sociologie al Academiei Romane.Potrivit rezultatelor anchetei, coruptia alaturi de alcoolisms si furturi au fost considerate fapele antisociale cele mai frecvente.Mai mult de 75% dintre subiectii investigate au considerat ca dupa 1990 amploarea coruptiei a depasit cu mult pe cea inregistrata sub regimul communist.Sectoarele cele mai afectate:comertul, industria, finantele, bancile, agricultura, vama, turismul. Printre principalele cauze ale coruptiei studiul releva lipsa de autoritate a statului, sanctiunile prea usoare, absenta unei legislatii adecvate, iar cu referire la coruptia politica implicarea in acte de coruptie a celor care detin puterea politica. Un sondaj realizat in 1994 a urmarit sa puna in evidenta opiniile cetatenilor cu privire la raportul intre perceptia coruptiei si inegalitatile sociale.Rezultatele arata ca potrivit

3 4

Idem Ibidem

10

opiniei publice, perioada de tranzitie a stimulat coruptia:94% din subiecti considera ca dupa 1989 coruptia deveni mare sau foarte mare. Studiul realizat in 2004 de catre Institutul National de Criminologie confirma concluzia anchetelor anterioare:coruptia , alaturi de saracie, de preturile foarte ridicate, de lipsa locurilor de munca si de birocratie reprezinta fenomenele cele mai negative.Mai mult de 90% din subiecti considera ca nivelul coruptiei este ridicat, atingand cu prioritate sfera principalelor autoritati ale statului, precum si institutii publice:parlamentul, administratia publica centrala si locala, politia, justitia, vama. Studiul citeaza printre principalele cauze ale coruptiei dorinta de imbogatire rapida a celor care detin puterea, nivelul scazut al veniturilor celor care lucreaza in sectorul public. B.Evaluari internationale. Din 1995 Transparency International publica anual un indice de perceptie a coruptiei care variaza pe o scala de la 0 la 10 ( 0=foarte corrupt; 10=cel mai putin corrupt ).Scorul final este stabilit pe baza unor sondaje de opinie printre oamenii de afaceri, universitari si analisti ai pietelor financiare.Pentru ca o tara sa fie luata in calcul este necesar ca trei sondaje sa fie luate in consideratie.Acest tip de ancheta a inceput in Romania in 1997, inregistrand in 2004 o valoare a indicelui de coruptie de 2,90.Barometrul Global al coruptiei pe 2007 publicat recent tot de Tranparency International situa Romania pe locul intai in UE, in ceea ce priveste indicele de coruptie si pe locul patru in Europa, dupa Macedonia, Kosovo si Albania. La nivel global Romania se afla in primul pluton al tarilor percepute ca fiind afectate de coruptie.Unul din trei romani recunoaste ca a dat mita in periada anchetata, fata de unul din cinci in anul anterior, inregistrandu-se astfel a crestere de aproape 60% a experientei mitei cotidiene. Ultima ancheta realizata de Transparecy Internationa in 2011 plaseaza Romania pe locul 75 la egalitate cu China din 182 de tari monitarizate la nivel global. Romania a atins in 2011 un punctaj de 3,6 si se situeaza in randul tarilor UE pe ante penultimul loc, in fata Greciei( 3,4) si Bulgariei (3,3). Aceasta pozitie semnifica un regres pentru Romania care in 2009 inregistra un punctaj de 3,8. Tarile cele mai putin corupte sunt Noua Zeelanda (9,5) si Danemarca si Finlanda ( 9,4) si Suedia ( 9,3 ). Pe ultimul loc se situeaza Somalia si Coreea de Nord(1). Anchetele empirice de diagnoza proiectate si implementate de expertii Bancii Mondiale reprezinta un instrument eficient pe baza caruia guvernele anumitor tari isi fundamenteaza adeseori reformele institutionale.Aceste anchete sunt administrate, in mod simultan, reprezentantilor a trei grupuri distincte- cetateni, firme private, diverse segmente ale administratiei publice- si isi propun sa evidentieze, din perspective experientei acestora, care sunt domeniile cele mai vulnerabile la coruptie si care sunt costurile economice si sociale ale acestui fenomen. In Romania, un asemenea studiu de diagnoza a fost realizat in 2000. Conform rezulatelor publicate in acest raport, subiectii investigate au perceput coruptia ca fiind o problema sociala grava. Astfel, doua treimi din cei investigati au afirmat ca toti sau majoritatea functionarilor publici sunt corupti, iar jumatate dintre subiecti au apreciat ca mita face parte din viata de zi cu zi.Doar unul din 11 indivizi a considerat ca mita este inutila pentru a rezolva o anumita problema.De remarcat este si faptul ca functionarii publici au raportat un nivel mai scazut al coruptiei in randurile lor, decat publicul in general( 44

11

%).Domeniile cel mai puternic afectate de coruptie sunt - dupa parerea celor investigativama, sanatatea, justitia, parlamentul si politia. Cauzele cele mai importante ale coruptiei din Romania, evidentiate de studiul mentionat, sunt; lipsa implementarii legislatiei, absenta transparentei, promovarea pe alte criterii decat meritul personal. 15.Raportul intre perceptie si realitate. Anchetele mentionate pun in evidenta faptul ca in Romania , cel putin la nivelul perceptiei, coruptia reprezinta o problema foarte grava. In acelasi timp statisticile oficiale, mai ales cele care reflecta criminalitatea legala ( condamnari definitive ) arata complet diferit, cifrele situandu-se in limitele ratelor europene sau chiar sub acestea.Concluzia care se degaja este urmatoarea:fie cifra neagra a criminalitatii in acest domeniu este foarte mare si se verifica ipoteza deja anterior examinata ca si in Romania coruptia alba este tolerata, fie perceptia asupra nivelului coruptiei este supraevaluata, depasind realitatea faptelor. In lipsa unor studii criminologice aprofundate nu se poate inca da un raspuns clar acestor intrebari.

12