Sunteți pe pagina 1din 282
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM

Teoria literaturii

Teoria literaturii IrinaPetras.P65 1 5/31/2007, 5:22 PM
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP
Coperta IV: I RINA P ETRAŠ , fotografie de M ARTA P ETREU Descrierea CIP

Coperta IV: IRINA PETRAŠ, fotografie de MARTA PETREU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Petraš, Irina Teoria literaturii / Irina Petraš – Cluj-Napoca: Petraš, Irina Teoria literaturii / Irina Petraš – Cluj-Napoca:

Biblioteca Apostrof, 2002 288 p.; 12 x 22,3 cm.

Bibliogr.

ISBN 973-9279-52-X

81’374.2:82.09=135.1

© Irina Petraš

© Biblioteca Apostrof, 2002 3400 Cluj str. Iašilor, nr. 14 telefon/fax: 0264/432444

3400 Cluj str. Iašilor, nr. 14 telefon/fax: 0264/432444 T.L. se vireazã la Uniunea Scriitorilor din România

T.L. se vireazã la Uniunea Scriitorilor din România cont 2511.1-171.1/ROL. B.C.R., filiala sector 1, Bucurešti

Volum apãrut cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŠI CULTELOR

1, Bucurešti Volum apãrut cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŠI CULTELOR IrinaPetras.P65 2 5/31/2007, 5:22 PM
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare
Irina Petraš Teoria literaturii Curente literare • Figuri de stil • Genuri ši specii literare

Irina Petraš

Teoria literaturii

Curente literare Figuri de stil Genuri ši specii literare Metricã ši prozodie Structura operei literare

Dicþionar–antologie

ši prozodie • Structura operei literare Dicþionar–antologie Cluj-Napoca IrinaPetras.P65 3 5/31/2007, 5:22 PM

Cluj-Napoca

ši prozodie • Structura operei literare Dicþionar–antologie Cluj-Napoca IrinaPetras.P65 3 5/31/2007, 5:22 PM
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în
IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în

IRINA PETRAŠ (POANTÃ) – absolventã a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca (promoþia 1970). Doctoratul în litere (1980), cu o tezã despre Proza lui Camil Petrescu; membrã a Uniunii Scrii-

torilor din România ši membru fondator al Societãþii Culturale „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. Volume: Proza lui Camil Petrescu, Dacia, 1981; Un veac de nemurire:

Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangã, Dacia, 1989; edi- þie îngrijitã ši revizuitã la Anatoli Rîbakov, Copiii din Arbat, Echinox, 1991; Curente literare: mic dicþionar-antologie pentru

Demiurg, 1992; Ion Crean-

De-

miurg, 1993; Camil Petrescu, schiþe pentru un portret, Demiurg, 1994; Literaturã românã contemporanã. Secþiuni, E.D.P., 1994;

Demiurg, 1995; Štiinþa morþii, Dacia, 1995

(vol. II, Paralela 45, 2001); Teoria literaturii. Dicþionar-antologie,

, 1997; Limba, stãpâna noastrã. Încercare asupra feminitãþii lim- bii române, Casa Cãrþii de Štiinþã, 1999; Literatura românã pentru gimnaziu ši pentru examenul de capacitate, dicþionar- antologie, Casa Cãrþii de Štiinþã, 1999; Panorama criticii lite- rare românešti. 1950-2000. Dicþionar ilustrat, Casa Cãrþii de Štiinþã, 2001; Feminitatea limbii române. Genosanalize, Casa Cãrþii de Štiinþã, 2002; Traduceri (din englezã): Henry James, Povestiri cu fantome, Echinox, 1991; Edgar Walace, Secretul cercului purpuriu, Colocvii, 1991; G.K. Chesterton, Orthodoxy, Paralela 45, 1999; Philip Roth, Animal pe moarte, Apostrof, 2001; (din francezã): Marcel Moreau, Discurs contra piedicilor, Libra, 1993, Marcel Moreau, Farmecul ši groaza, Libra, 1994; Virgil Tãnase, România mea, E.D.P., 1996; Poeþi din Québec, E.D.P., 1997; Sylvain Rivière, Locuri anume, Libra, 1997; Marcel Moreau, Arte viscerale, Libra, 1997; Marcel Moreau, Celebrarea femeii, Libra, 1998; Jacques de Decker, Roata cea mare, Libra, 1998; Jean-Luc Outers, Locul mortului, Libra, 1998; Michel Haar, Cîntul pãmîntului, Hei- degger ši temeiurile istoriei fiinþei, Apostrof, 1998; Jean-Luc Outers, Compania apelor, Libra, 2002.

E.D.P.,

elevi, Demiurg, 1992; Figuri de stil

gã, povestitorul, E.D.P., 1992; Genuri ši specii literare

Metricã ši prozodie

E.D.P., 1996; Eminescu-album, volum alcãtuit de

4

Metricã ši pr ozodie E.D.P., 1996; Eminescu-album, volum alcãtuit de 4 IrinaPetras.P65 4 5/31/2007, 5:22 PM
Metricã ši pr ozodie E.D.P., 1996; Eminescu-album, volum alcãtuit de 4 IrinaPetras.P65 4 5/31/2007, 5:22 PM
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:
Notã Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte:

Notã

Dicþionarul-antologie de teoria literaturii (ediþie revizuitã) este alcãtuit din cinci secþiuni distincte: Curente literare, Figuri de stil, Genuri ši specii literare, Metricã ši prozodie, Structura operei literare, el urmãrind sã acopere toate noþiunile de teorie literarã incluse în programa šcolarã. Fiecare secþiune este structuratã pe douã subsecþiuni: prima reunešte sub titlul Repere descrierea (prin extrase din cãrþi funda- mentale) a câtorva dintre termenii de bazã, pregãtind o mai bunã înþelegere a celor inseraþi alfabetic în subsecþiunea a doua, dicþio- narul propriu-zis. Definiþiile succinte sunt urmate, în cele mai multe cazuri, de o dublã antologie: pe de o parte, ilustrarea con- propriu-zis. Definiþiile succinte sunt urmate, în cele mai cretã a noþiunii definite; pe de altã parte, cretã a noþiunii definite; pe de altã parte, nuanþarea cu ajutorul citatelor, extrase din lucrãri teoretice ši selectate, în principal, dupã criterii didactice. Bibliografia indicã atât sursele utilizate de autoare în alcã- tuirea volumului, cât ši altele, care pot completa informarea cititorului dornic de aprofundãri. Chiar dacã nu toate „titlurile“ vor fi direct operante în analiza operelor studiate în šcoalã, sperãm ca diversitatea lor sã învioreze relaþia cititor/carte, sã conducã la o fertilã stare de veghe faþã în faþã cu Textul, ašadar cu Lumea. Dicþionarul-antologie este, nu în ultimul rând, o invitaþie la lecturã.

I.P.

este, nu în ultimul rând, o invitaþie la lecturã. I.P. 5 IrinaPetras.P65 5 5/31/2007, 5:22 PM

5

este, nu în ultimul rând, o invitaþie la lecturã. I.P. 5 IrinaPetras.P65 5 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM

6

6 IrinaPetras.P65 6 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM

Curente literare

7

Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
Curente literare 7 IrinaPetras.P65 7 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM

8

8 IrinaPetras.P65 8 5/31/2007, 5:22 PM
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face
REPERE CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis- tic „pur“, avem de-a face

REPERE

CURENT LITERAR Nu existã în realitate un fenomen artis-

tic „pur“, avem de-a face doar cu „tipuri ideale, inexistente practic în stare genuinã, reperabile numai la analiza în retortã“ (George Cãlinescu). Curentul literar este greu de definit, el desemnând

o realitate (cea artisticã) de o complexitate uriašã, în continuã

prefacere ši reašezare, în primul rând recalcitrantã la etichetãri

ši delimitãri stricte, definitive. O definiþie ca aceea propusã de

Dicþionarul de termeni literari (1976): „Mišcare literarã de o anu- mitã amploare ši duratã; convergenþã a unor principii generale de naturã complexã (artisticã, ideologicã, filosoficã), exprimate Dicþionarul de termeni literari în literaturã, care se pot subsuma unor viziuni comune într-o în literaturã, care se pot subsuma unor viziuni comune într-o

rezultantã generalã a tendinþelor

unei epoci“, îši asigurã o dozã confortabilã de flexibilitate, dar ši de inevitabilã imprecizie. Oricum, periodizarea, chiar discutabilã

ši controversatã, este indispensabilã istoriei literare, iar încercarea

anumitã perioadã istoricã [

];

literare, iar încercarea anumitã perioadã istoricã [ ]; de a organiza, de a rândui, de a

de a organiza, de a rândui, de a da nume, specific omeneascã.

Curentul literar poate fi definit ca manifestare activã, deter-

minatã de condiþiile social-istorice, a scriitorilor trãind cu aproximaþie

în aceeaši epocã ši având un crez estetic comun concretizat în operele lor.

Formularea, într-o lucrare teoreticã, a concepþiei estetice a scrii- torilor aparþinând unui curent nu este indispensabilã pentru definirea acestuia. Dacã Boileau a precizat principiile clasicismului în Arta poeticã, prefaþa lui Victor Hugo la drama Cromwell, apãrutã în 1827, se referã numai la reformele efectuate în ce privešte teatrul, poezia, principala producþie a romanticilor, rãmânând neteoretizatã. Balzac nu ši-a expus ideile cu privire la realism în nici o lucrare doctrinarã, Le Réalisme a lui Champfleury fiind publicatã abia în 1857, câþiva ani dupã moartea autorului Comediei umane. Programul literar, publicarea unui manifest nu constituie o con- diþie suficientã pentru determinarea unei mišcãri literare. Numeroase

„[

]

9

suficientã pentru determinarea unei mišcãri literare. Numeroase „[ ] 9 IrinaPetras.P65 9 5/31/2007, 5:22 PM
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o
reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas de «mišcare literarã» are o

reviste având un articol-program în fruntea primului numãr au rãmas

de «mišcare literarã» are o sferã iden-

ticã cu aceea a conceptului de «curent literar», termenii fiind sinonimi.

Expresia «šcoalã literarã» se referã la înrâuririle unor personalitãþi asupra manifestãrilor literare dintr-o epocã. Direcþia nouã a lui Titu Maiorescu poate fi consideratã o astfel de šcoalã, dupã cum Alexandru Vlahuþã în Lui Eminescu se recunoašte ca discipol al Luceafãrului. Trebuie delimitate, de asemenea, ideile de «curent literar», «socie- tate literarã» ši «cenaclu literar». Ultimele douã grupãri nu se consti- tuie pe baza unei concepþii estetice unitare a membrilor. [ ] Între curentele literare nu sunt posibile delimitãri stabile. În aceeaši epocã pot coexista mai multe mišcãri, ele se pot întâlni chiar în opera aceluiaši scriitor. Elementele se întrepãtrund generând fenomene com- plexe nu întotdeauna ušor de determinat. [ ] O clasificare a tuturor scriitorilor pe mišcãri literare este o lucrare dificilã ši nu întotdeauna posibilã. Adesea ne gãsim în situaþia de a încadra un scriitor, rând dupã rând, în diferite curente literare, dupã cum ne referim la unele sau altele din aspectele operei sale. Este Creangã clasic sau realist? Delavrancea realist sau romantic? Etichetele lipite convenþional pe opera scriitorilor fac dovada ignorãrii complexi- tãþii fenomenului literar ši contribuie la vulgarizarea noþiunilor de teorie ši istorie literarã.

Permanenþa unor structuri de-a lungul istoriei omenirii a con-

fãrã ecou în epocã [

].Noþiunea

] [

tribuit la considerarea lor ca manifestãri ale spiritului în afara oricãrei determinãri temporale. Astfel, raþionamentul, cultul excesiv al refor- mei artistice în cadrul celui mai desãvâršit bun simþ, exprimarea lapi- darã, sentenþioasã sunt etichetate în orice epocã istoricã sub denumirea de clasicism, în timp ce sensibilitatea acutã, imaginaþia în cãutare adesea de lucruri necunoscute, uneori fantastice ši terifiante, violenþa pasiunilor, situarea personajelor la antipozii lumii morale (bun ši rãu) sau estetice (frumos ši urât) etc. caracterizeazã spiritul romantic. Nu este mai puþin adevãrat cã aceste forme eterne ale psihologiei umaneomenirii a con- fãrã ecou în epocã [ ].Noþiunea ] [ ši-au gãsit concretizãri distincte în

adevãrat cã aceste forme eterne ale psihologiei umane ši-au gãsit concretizãri distincte în anumite epoci

ši-au gãsit concretizãri distincte în anumite epoci istorice [

(VIOREL ALECU, Curente literare

, p. 8-11; 93)

2. Mult mai apropiatã de adevãr este înþelegerea curentului

literar ca o unitate de convingeri estetice, exprimatã de obicei sub

formã de manifeste. Dar ši aici sunt de fãcut distincþii. Curentul literar nu se reduce numai la un simplu program estetic. Uneori acesta nici nu existã ca text de bazã. Sau, dacã existã, legãtura dintre litera sa ši creaþia efectivã nu este nici obligatorie, nici concomitentã, nici mãcar riguroasã. În definitiv, ce raport se poate stabili între Le Réalisme de Champfleury (1857) ši creaþia lui Balzac? Mult mai legitimã este lectura Comediei umane în lumina introducerii pe care i-o dã autorul însuši,

Trebuie fãcutã o

sau a interpretãrilor naturaliste ulterioare. [

deosebire ši între noþiunea de program (formulã, šcoalã) estetic ši aceea de curent. Curentele sunt totdeauna mult mai numeroase decât programele estetice propriu-zise, fundamentale (clasicism, romantism,

„IV. [

]

]

10

estetice propriu-zise, fundamentale (clasicism, romantism, „IV. [ ] ] 10 IrinaPetras.P65 10 5/31/2007, 5:22 PM
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului
baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului

baroc, realism), reluate periodic, în esenþã, sub diferite forme. De fapt, adevãratul mobil al manifestului literar nici nu este ideea esteticã (nu

o datã confuzã), ci sentimentul ši voinþa de expresie a noutãþii [ ] 3. În funcþie de aceste elemente, reduse la proporþii reale, esenþa noþiunii de curent literar se lasã, în cele din urmã, surprinsã. Ea presupune, mai presus de orice, orientarea unei mišcãri, direcþia de

înaintare ši dezvoltare a unor idei ši forme literare. Curentul literar implicã în mod necesar o finalitate, un sens, ca principiu de unificare

ši convergenþã, parcurgerea într-o ordine inevitabilã, impusã de însãši

logica intrinsecã a mišcãrii, a unor puncte ši etape succesive, pânã la

deplina consumare a energiei iniþiale.“

(ADRIAN MARINO, Dicþionar de idei literare, p. 483–504)

„Ašadar, curentul literar este un complex de însuširi ideatice, de însuširi ale lumii reprezentate ši de însuširi ale speciei, compoziþiei ši

limbajului. Particularitatea sa, irepetabilitatea, nu rezidã, de obicei, în diferitele elemente, pentru cã acestea pot fi gãsite ši în curentele literare mai timpurii ši în cele paralele, ci în intensitatea cantitativã a acestor

] De aici se

impune definiþia potrivit cãreia curentul literar este un produs modelat

structural sau, poate, – dacã ne permitem sã propunem un astfel de

Curentul literar este o

construcþie cu caracter tipologic. O asemenea expresie semnificã o anumitã idealizare a faptelor literare empirice pe care le conþine un asemenea curent literar dat: nu existã operã singularã care sã exem- plifice toate însuširile unui curent literar ši numai însuširile lui [ ] Curentul literar este, totodatã, o construcþie dinamicã: componentele “

ei

termen – el are un caracter structuroidal [

însuširi ši în structura întregului pe care îl formeazã [

]

sunt, de regulã, evolutive, parþial–alternative

[ ] sunt, de regulã, evolutive, parþial–alternative (H. MARKIEWICZ, Conceptele štiinþei literaturii, p.

(H. MARKIEWICZ, Conceptele štiinþei literaturii, p. 219–220; trad. C. Geambašu)

ABSTRACÞIONISM; ARTÃ ABSTRACTÃ (lat. abstrahere – „a scoate din“, „a deturna“, „a devia“). Denumire revendicatã de o serie de tendinþe, grupãri, creaþii din arta contemporanã, din 1970 încoace. Reacþie polemicã la academism ši naturalism, arta abstractã mizeazã pe îndepãrtarea imaginii artistice (plastice, în primul rând) de la elementele vizibile, de la datele lumii obiectuale, concrete, ši înlocuirea lor cu un joc abstract (ivit dintr-un impuls liric, de sorginte romanticã, la început, devenind tot mai construit, mai riguros „matematic“, mai târziu) de pete de culoare, linii, volume, semne exprimând geometric, concep- tual, esenþializat, raþiunea ši sensibilitatea umanã. Memoria publicã reþine, ca anecdotã semnificativã, o întâmplare povestitã de Kandinsky în 1913: întorcându-se în atelierul sãu, dupã o šedinþã prelungitã de picturã în plain-air, este fermecat de un tablou necunoscut – o îmbinare stranie de pete de culoare. Des-

11

de un tablou necunoscut – o îmbinare stranie de pete de culoare. Des- 11 IrinaPetras.P65 11
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i
coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i

coperã curând cã e un vechi tablou figurativ pe care-l rãsturnase din grešealã. Aša i s-ar fi revelat puterea de sugestie ši forþa expre- sivã a culorilor ši liniilor pure, non-figurative. Intelectualizarea imaginii, încifrarea, recursul la abstract caracterizeazã ši mani- festãrile literare ale artei abstracte (Vezi ermetismul), cu preci- zarea cã preþuirea simbolurilor pure, grele de înþelesuri, deschise, îši are rãdãcinile în romantism ši este dominantã în simbolism, expresionism, avangardism, cu nuanþe speciale.

„Distincþia dintre conþinut ši formã, semnalatã de esteticile secolului al XVII-lea, ši mai apoi autonomia crescândã a formei de-a lungul secolului al XIX-lea s-au numãrat printre condiþiile care au fãcut posibil abstracþionismul. Prin el, forma se elibereazã în sfâršit de conþinut, ea devine propriul sãu conþinut sau, mai bine zis, bariera dintre formã ši conþinut dispare.“

(ANTOINE COMPAGNON, Cele cinci paradoxuri ale modernitãþii, p. 86, trad. Rodica Baconsky)

ACADEMISM (fr. academisme, din lat. academicos = „care aparþine šcolii academice“). În sensul comun al termenului, înseamnã imitarea lipsitã de originalitate a modelelor estetice oficializate, la modã. Termenul este preluat din domeniul artelor plastice: din punctul de vedere al impresioništilor, erau acade- miste tablourile care respectau la modul îngust tradiþia; apel la forme învechite de artã. ACADEMISM (fr. academisme , din lat. academicos Academismul numešte, prin extensie, orice tendinþã artisticã lipsitã Academismul numešte, prin extensie, orice tendinþã artisticã lipsitã de vigoare ši expresivitate, con- formistã, supusã rutinei, neîndrãznind înnoiri.

con- formistã, supusã rutinei, neîndrãznind înnoiri. AVANGARDÃ; AVANGARDISM (fr. avant-garde , termen militar

AVANGARDÃ; AVANGARDISM (fr. avant-garde, termen militar denumind detašamentul care exploreazã terenul necu- noscut pentru a pregãti înaintarea grosului trupei). În literaturã, definešte o direcþie complexã, manifestatã mai ales în primele decenii ale secolului XX ši caracterizatã prin spiritul de frondã, prin negarea violentã a formelor de artã consacrate, prin procla- marea ostentativã a noului. Termenul de avangardã se aflã în raport de sinonimie cu cel de modernism, în variantele extreme ale acestuia: futurism, expresionism, dadaism, cubism, integralism, suprarealism etc. Mišcãrile de avangardã ilustreazã o stare de crizã prin acte anarhice ši revolte spectaculoase. Manifestele–program sunt adesea mai interesante ši mai importante prin efectele lor decât operele propriu-zise. Acþiune de šoc, freneticã, anarhicã, îndrãzneþ-novatoare, avangarda are funcþie regeneratoare ši des- chizãtoare de drum. În literatura românã, se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales între anii 1923 ši 1932 prin inter-

12

despre un avangardism activ mai ales între anii 1923 ši 1932 prin inter- 12 IrinaPetras.P65 12
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,
mediul unor reviste precum: „Contimporanul“ , „Punct“ , „Inte- gral“ , „unu“ , „Urmuz“,

mediul unor reviste precum: „Contimporanul“, „Punct“, „Inte- gral“, „unu“, „Urmuz“, „Alge“. Precursor al avangardismului poate fi socotit Urmuz care, prin pozele sale insolite, unice, anunþã absurdul suprarealist.

„Experimentalã prin însãši condiþia ei, avangarda cautã mereu ši pretutindeni noul, dar în forme mult distanþate de posibilitãþile exis- tente la un moment dat, care par, ši sunt pentru acel moment, excesive. «Grosul trupei» – spune Eugen Ionescu – o ajunge, încetul cu încetul, din urmã, ca s-o depãšeascã apoi. Trebuie precizat însã cã acel «gros al trupei», tradiþia ce-ši urmeazã drumul evolutiv, nu repetã niciodatã experienþa avangardei, n-o preia niciodatã integral, ci învaþã numai de la ea, înlãturând excesele ši coagulând sugestiile în opere durabile. Ši ceea ce învaþã periodic de la avangardã e o nouã libertate: se aflã cã actul destructiv poate fi sãvâršit, ši aceastã conštiinþã e o sursã de noi forþe creatoare. Avangarda e astfel o fazã de experienþe, de necesarã efervescenþã, o inevitabilã tulburare a unui univers ameninþat cu stag- narea. Ei îi sunt strãine, în general, cristalizãrile, structurile definite. Acþiunea avangardistã ar putea fi comparatã cu un proces de reacþie chimicã. Ea e analogã fazei de distrugere a celor douã elemente ce se combinã, timpului de efervescenþã în care vechile structuri sunt ne- gate ši se pregãtesc altele noi: dar se pregãtesc numai, se cautã. Când etapa nedecisã s-a terminat, când rezultatul cristalin, clar, poate fi catalogat ca atare, nu mai existã decât posibilitatea altei distrugeri, a altei reacþii. Sfâršitul avangardei e similar. Ea trãiešte ši se complace în provi- zorat: când operele se constituie ca structuri închegate, se observã cã de fapt tradiþia a crescut fãrã grave întreruperi, furtunile avangardiste trec în umbrã, încorporate unei evoluþii. Se vorbešte, de aceea, despre scriitori de avangardã, dar mai ales despre faze ši opere de avangardã în activitatea unui scriitor cuminþit apoi, prin aderenþa la o formulã pozitivã“.pozele sale insolite, unice, anunþã absurdul suprarealist. (ION POP , Avangardismul poetic românesc, p. 13-14) BAROC

(ION POP, Avangardismul poetic românesc, p. 13-14)

(ION POP , Avangardismul poetic românesc, p. 13-14) BAROC (fr. baroque, portughezã barroco = „perlã

BAROC (fr. baroque, portughezã barroco = „perlã neregulatã, ne- šlefuitã“). Dominantã istoricã a Europei occidentale între 1580 ši 1750, stilul baroc s-a nãscut prin opoziþie la Renašterea clasicã ši a fost popularizat de iezuiþii Contrareformei. În secolele XVI-XVII, cuvântul baroc are sensul de „extravagant, bizar, absurd“, de o pedanterie „grotescã“ ši o „ciudãþenie šocantã“. În 1740, este folosit pentru a descrie arhitectura de decadenþã a Renašterii târzii carac- terizatã prin planuri grandioase, ornamentaþii greoi-exuberante, triumf al liniei curbe. Pânã cãtre finele secolului XIX îši pãstreazã înþelesul de „absurd“ ši „grotesc“. Iacob Burckhardt îl reabiliteazã utilizându-l ca termen cu semnificaþie stilisticã (1855). Ca ši cate- gorie esteticã eternã, barocul denumešte sfâršitul perioadelor

13

cate- gorie esteticã eternã, barocul denumešte sfâršitul perioadelor 13 IrinaPetras.P65 13 5/31/2007, 5:22 PM
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a
clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a

clasice, echilibrate, ši se manifestã prin fantezie dezlãnþuitã, exal- tare, respingere a regulilor, cultivare a hiperbolei ši antitezei, gust pentru fantastic, fervoare, pitoresc, gust al pateticului ši al deco- rativului. Sunt îndeobšte consideraþi ca aparþinând stilului baroc scriitori precum Shakespeare (parþial), Michelangelo (în sonete), Cervantes, Lope de Vega, Tasso, Góngora (Vezi gongorism), iar la noi, Ion Budai-Deleanu.

„Multã vreme au fost consideraþi iregulari sau întârziaþi toþi scrii- torii care, în prima jumãtate a secolului al XVII-lea, au rãmas strãini de elaborarea idealului clasic. Existã tendinþa de a-i trata cu oarecare dispreþ ši de a socoti cã sunt lipsiþi de gust. Dar critica secolului XX a remarcat câteva trãsãturi ale unei estetici comune la acešti indepen- denþi, în ciuda diversitãþii lor. S-a extins atunci asupra literaturii noþiunea de baroc, rezervatã pânã aici arhitecturii ši artelor plastice. Acest gust baroc, complex ši multiform, nu e, de altminteri, ušor de definit decât prin opoziþie la gustul clasic. Barocul se caracterizeazã printr-o exuberanþã a imaginaþiei ši a stilului formând un contrast

frapant cu raþiunea ši ordinea strictã, clasicã. Coloanei rãsucite („torse“)

a arhitecturii baroce îi corespund în poezie înlãnþuiri de imagini deru-

tante la prima vedere fiindcã urmeazã linia dreaptã a logicii. Barocul

e efervescenþa lirismului liber, a imaginilor strãlucitoare, uneori cãu- tate, triumful contrastului între o gândire subtilã ši notaþii violent realiste“.

(A. LAGARDE; L. MICHARD, XVIII e siècle, p.12; trad. Irina Petraš)

MICHARD, XVIII e siècle , p.12; trad. Irina Petraš) „Obstacolul esenþial continuã sã fie pânã azi,

„Obstacolul esenþial continuã sã fie pânã azi, în toate mediile inte- lectuale, marea tenacitate a înþelesului negativ al cuvântului. Sensul popular, tradiþional, aproape invincibil, rãmâne mereu acesta: «nere- gulat», deci imperfect, «bizar», deci urât, «extravagant», deci fals, ridicol, strident, identificat cu „prostul-gust“, exagerarea, emfaza, dezordinea, lipsa simþului estetic. Nu este greu de observat cã apariþia ši rãspândirea acestor prejudecãþi se datoresc în primul rând rezistenþelor gustului ši esteticii clasice, mai precis clasicizante, al cãror rigorism începe sã com- promitã tot mai grav conceptul de baroc încã din secolul al XVII-lea, când se constituie dualitatea: clasic =perfect / baroc =imperfect. De o parte rigoare, severitate, armonie, echilibru, bienséance; de cealaltã, afectare, exces, extravaganþã, lipsã de mãsurã ši simþ al convenienþelor.[ ] În orice caz, teza negativã tradiþionalã, conform cãreia barocul reprezintã doar o alterare ši o degenerare a Renašterii, un fenomen de iregularitate,

trebuie cu desãvâršire pãrãsitã. Existã o «ordine» barocã [

] Când ordi-

nea, mãsura ši norma nu mai corespund aspiraþiilor spiritului, în plinã efervescenþã ši dilatare interioarã, atunci barocul apare ca o necesitate existenþialã, ca o soluþie a unor insatisfacþii morale inevitabile. Din care cauzã se poate admite cã «rebeliunea», ši în tot cazul perturbarea stabi-

litãþii existenþei, constituie un impuls «baroc» permanent ši universal.

14

existenþei, constituie un impuls «baroc» permanent ši universal. 14 IrinaPetras.P65 14 5/31/2007, 5:22 PM
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,
1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer- sal al contradicþiilor vieþii,

1. O primã concluzie ar fi cã barocul exprimã sentimentul univer-

sal al contradicþiilor vieþii, polaritatea, conflictul tendinþelor antagonice,

creator de contraste, opoziþii ši oscilaþii continui [

la paroxism dinamismul impulsiv, tendinþa structuralã spre contrast ši dezagregare. De unde senzaþia predominantã de «rupturã», «spargere»

«erupþie», sugerarea permanentã a posibilitãþii rãsturnãrilor violente, loviturilor de teatru, schimbãrilor de registru, stil, volte face [ ]

2. Opera barocã sugereazã mobilitatea, fluiditatea, mišcarea, «Omul

– afirmã sculptorul baroc Bernini – nu este niciodatã mai asemãnãtor cu sine decât atunci când se mišcã.» [ ]

3. Dualismul afecteazã în mod hotãrâtor întreaga percepþie a exis-

tenþei, oscilantã, amestec de realitate ši irealitate, esenþã ši aparenþã,

] Barocul împinge

adevãr ši iluzie, alternanþe profund baroce [ ]

4. Dezagregarea lãuntricã, producãtoare de antiteze în serie, scin-

deazã întreaga viziune barocã a lumii, exprimatã printr-o serie de opo-

ziþii tipice, însoþite de conštiinþa lor manifestã [ ]

5. Acelaši antagonism reapare ši pe plan psihologic, mišcat de forþe

în perpetuã tensiune (raþiune ši pasiune, spirit ši simþuri, trup ši suflet), cu note dominante dedublarea ši interiorizarea, aspecte «moderne». Personajele baroce capabile de autoreflectare, de introspecþie, ilustreazã

duplicitatea, disocierea moralã. Ele štiu cã poartã o «mascã», ele sunt conštiente de propria lor iluzionare. Acest eu dedublat, scindat, anti- nomic, interiorizat ar constitui, dupã unul dintre cei mai buni cunoscã- tori, pe texte, ai literaturii baroce (Alexandru Ciorãnescu), «cea mai importantã inovaþie a artei baroce». Ea ilustreazã ultima fazã a dicotomiei baroce [ ]capabile de autoreflectare, de introspecþie, ilustreazã 6. Trãirea intensã a decepþiei atrage dupã sine

6. Trãirea intensã a decepþiei atrage dupã sine pesimismul ši, în orice

caz, scepticismul, sentimentul accentuat al îndoielii. În ciuda fastului

sãu, barocul relevã o mentalitate aproape tristã, apãsatã de incerti-

tudini, neliništitã. Optimismului Renašterii îi succede conštiinþa pre-

destinãrii, fatalitãþii, arbitrarului voinþei divine

[

]“

(ADRIAN MARINO, Dicþionar

, p. 225-233)

divine [ ]“ (ADRIAN MARINO, Dicþionar , p. 225-233) „Existã un paradox baroc: în chiar principiul

„Existã un paradox baroc: în chiar principiul sãu, Barocul hrãnešte un germene de ostilitate faþã de opera terminatã; dušman al oricãrei forme stabilite, este aþâþat de demonul sãu de a se depãši mereu ši de a-ši destrãma forma în momentul în care o zãmislešte, pentru a se îndrepta spre o altã formã. Orice formã necesitã fermitate ši decizie, iar Barocul se definešte prin mišcare ši instabilitate; în consecinþã, se pare cã se aflã în faþa acestei dileme: sau sã se nege ca baroc pentru a se desãvârši într-o operã, sau sã reziste operei pentru a-ši rãmâne credincios sieši [ ] Minunea este cã existã opere «baroce» ši încã opere admirabile [ ] Opera barocã este în acelaši timp operã ši creaþia acestei opere [ ]“

, p. 236-237;

trad. C. Teacã)

CANON (în greacã, kanon= „regulã, normã, etalon; canon bise- ricesc; a face, a produce, a rîndui ši a costa“; în slavã=„lege sau regulã bisericeascã“; în francezã=„regulile de stabilit proporþiile

15

(JEAN ROUSSET, Literatura barocului

de stabilit proporþiile 15 (JEAN ROUSSET, Literatura barocului IrinaPetras.P65 15 5/31/2007, 5:22 PM
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul
ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul

ideale ale trupului uman în sculptura anticã, tip ideal ši canon muzical“; Vezi ši verbul a canoniza= „a-declara-sfânt- pe-cineva- dupã-moarte“)

„La început, canonul consta în alegerea cãrþilor pentru instituþiile de învãþãmânt ši, în ciuda politicii actuale a multiculturalismului, ade- vãrata sa întrebare rãmâne: Ce ar trebui sã citeascã cel care încã mai

]Cei care pot crea opere

canonice îši considerã întotdeauna scrierile ca forme de exprimare mai largi decât orice program social, oricât de exemplar. Problema litigi- oasã e datã de îngrãdirile pe care opera le-ar suferi ši marea literaturã se afirmã întotdeauna ca suficientã sieši faþã de cele mai valoroase

dorešte sã o facã, în acest moment al istoriei? [

cauze: feminism, încurajarea culturii afro-americane ši alte mišcãri corecte din punct de vedere politic ale momentului. Un poem valoros, prin definiþie, nu se lasã conþinut de nimic altceva, nici chiar de Dum- nezeul lui Dante sau Milton.“

(HAROLD BLOOM, Canonul occidental, p. 16; 27, trad. Diana Stanciu)

CERCUL LITERAR DE LA SIBIU Grupare literarã sibianã,

oficializatã prin apariþia Manifestului Cercului Literar (în „Viaþa“, 13 mai 1943) sub forma unei scrisori adresate lui Eugen Lovinescu. Semnatarii (Ion Negoiþescu, Victor Iancu, E. Todoran, Cornel prin apariþia Manifestului Cercului Literar (în „ Viaþa Regman, Ovidiu Drimba, Ion Oana, Radu Stanca, Romeo Regman, Ovidiu Drimba, Ion Oana, Radu Stanca, Romeo Dãs- cãlescu, Štefan Aug. Doinaš) îši afirmã poziþia tranšant anti- tradiþionalistã ši adeziunea la direcþia modernitãþii, inauguratã

de Titu Maiorescu ši consacratã de Eugen Lovinescu, pledând

pentru disocierea valorilor, libertatea de creaþie, spiritul critic, preeminenþa esteticului.

de creaþie, spiritul critic, preeminenþa esteticului. CLASICISM (fr. classicisme, din lat. classicus = „din

CLASICISM (fr. classicisme, din lat. classicus = „din prima clasã“, „de prim rang“, „în care te poþi încrede, demn de urmat“. Cu acest din urmã sens e folosit, în secolul II e.n., de Aulus Gelius care, în Nopþile antice, vorbešte de un classicus auctor). Termenul e folosit cu sens literar din secolul al XVII-lea (Fr.

Schlegel), iar, la noi, la începutul secolului al XIX-lea pentru a denumi doctrina literarã a autorilor vechi, „clasici“, în opoziþie

cu tendinþele romantice. Antichitatea greco-latinã, modelul absolut al Renašterii, este numitã adesea, în bloc, clasicã. Însã, literatura antichitãþii, deši preþuitoare de armonie ši echilibru, nu urma la modul progra- matic preceptele artistotelice din Poetica (tradusã în latinã în 1498), cum aveau s-o facã autorii clasici din secolul al XVII-lea.

O

altã accepþiune este aceea de autor consacrat, care se studiazã

în

šcoalã, autor exemplar.

16

de autor consacrat, care se studiazã în šcoalã, autor exemplar. 16 IrinaPetras.P65 16 5/31/2007, 5:22 PM
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei
Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei

Dar clasicismul se identificã, în sensul cel mai curent, cu secolul XVII francez, perioada domniei lui Ludovic XIV. El este ilustrat de scriitori precum Molière, La Fontaine, Racine, Boi- leau, Bossuet, La Bruyère care, dincolo de originalitatea lor in- discutabilã, au câteva trãsãturi comune: admiraþia pentru antici (nu practicatã haotic ca la poeþii Pleiadei), rigoarea compozi-

þionalã (respectarea celor trei celebre reguli ale unitãþilor: de timp

– acþiunea unei piese sã nu depãšeascã spaþiul a douãzeci ši patru

de ore; de acþiune – episoadele sã fie strâns legate între ele: de

loc – totul sã se desfãšoare într-un acelaši cadru scenic, reguli for- mulate de Aristotel, „maestrul raþiunii“), cãutarea naturalului ši

a verosimilului, gustul dreptei mãsuri, fineþea analizei morale ši

psihologice („Adaugã plãcutului pretutindeni solidul ši utilul“, cerea Boileau în Arta poeticã), puritatea ši claritatea stilului (care urmãrešte, la modul conštient, ši inteligibilitatea). De menþionat cã nenumãratele arte poetice ale secolului al XVII-lea au fost în- cãlcate adesea în chiar sânul literaturii clasice, începutul secolului al XVIII-lea marcând deja o deplasare a accentului de pe raþiune

ši respectarea regulilor pe emoþie, plãcere, sentiment, pregãtind preromantismul ši chiar romantismul. Dimensiunea moralã a clasicismului se continuã în „literatura luminilor“ (Vezi Ilumi- nismulse continuã în „literatura luminilor“ (Vezi ). Perioada clasicã francezã a fost pregãtitã de ). Perioada clasicã francezã a fost pregãtitã de generaþiile anterioare (Malherbe, Descartes, Corneille, Pascal). În sens tipo- logic, de altminteri, se poate vorbi de un clasicism etern (tot aša cum existã un romantism etern) însemnând opþiunea pentru echilibru, expresie directã, transparenþã stilisticã, ideal moral. În picturã, clasicismul francez e reprezentat de nume ca Georges de la Tour, Claude Lorrain, Nicolas Poussin. La noi nu se poate identifica o perioadã clasicã anume. Elemente clasice existã, însã, la Miron Costin, D. Cantemir, Antim Ivireanul, atât datorate lecturilor clasice, cât ši clasicismului folcloric românesc. Perioada pašoptistã, apoi, este caracterizatã prin coexistenþa elementelor clasiciste cu cele preromantice ši romantice. Speciile literare cultivate cu precãdere de scriitorii clasici sunt tragedia, portre- tul moral, dialogul, aforismul, satira.

tragedia, portre- tul moral, dialogul, aforismul, satira. „1. Clasicismul definešte ansamblul culturii ši

„1. Clasicismul definešte ansamblul culturii ši literaturii greco-latine, prin extensiune antice. Este o concepþie bine consolidatã, îndreptãþitã prin

faptul cã mai toate caracterele spiritului, esteticii ši structurii de tip clasic îši gãsesc realizarea ši formularea exemplarã (integralã sau parþialã) în operele sau teoriile autorilor acestor literaturi. În felul acesta, ideea de clasicism ši antichitatea tind sã devinã sinonime, în orice caz strâns asociate. 2. Prin localizare ši succesiune de localizãri cronologice, clasicismul

, repre-

definešte aspectul ši durata propriu-zis istoricã a clasicismului

17

repre- definešte aspectul ši durata propriu-zis istoricã a clasicismului 17 IrinaPetras.P65 17 5/31/2007, 5:22 PM
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil
zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil

zentat prin cel puþin trei mari secole ši perioade istorice, al cãror caracter ilustreazã memorabil spiritul clasic în totalitatea aspectelor sale: secolul lui Pericle, la Atena; secolul lui August, la Roma; secolul

include ši un al patrulea:

al Renašterii florentine sub impulsul familiei Medici. Dar, în mod curent, clasicismele – aša-zicând «clasice» – sunt acceptate a fi în numãr de trei: grec, latin ši francez, respectiv ale secolelor al V-lea î.e.n., I-ul î.e.n. ši al XVII-lea al erei noastre, mai precis între 1660–1700 [ ] 3. Aceste aspecte se dovedesc, în cele din urmã, înguste ši restric-

tive deoarece eticheta «clasicismului» poate fi pe deplin aplicabilã oricãror perioade artistice ši literare ajunse la plenitudine. Când materializarea unei epoci este rezultatul deplinei realizãri a virtuali- tãþilor sale – perioada de «vârf», echivalentã, în genere, cu înflorirea spiritului ši structurilor clasice –, stadiul clasicismului este atins [ ] Orice literaturã care atinge nivelul cel mai înalt de expresie ši per- fecþiune a caracterelor specifice, prin afirmarea forþei sale artistice maxime, poate fi recunoscutã în mod legitim drept clasicã. Clasi- cismul ar corespunde, prin urmare, apogeului oricãrei literaturi, perioadelor sale de glorie.“

lui Ludovic al XIV-lea, în Franþa. Voltaire [

]

(ADRIAN MARINO, Dicþionar

p. 322-324)

„În formarea esteticii clasice, René Bray distinge trei perioade im-

portante:

I. Perioada Renašterii franceze ši a activitãþii Pleiadei, corespun- zând, în linii mari, celei de-a doua jumãtãþi a secolului al XVI-lea. Ideea dominantã pe plan estetic în aceastã epocã este aceea a Perioada Renašterii franceze ši a activitãþii Pleiadei, imitaþiei anti- cilor ši ea se desprinde cu limpezime imitaþiei anti- cilor ši ea se desprinde cu limpezime din cel mai de seamã manifest literar al vremii: Apãrarea ši ilustrarea limbii franceze (1549) a lui Joachim Du Bellay [ ] II. Perioada care se întinde aproximativ între 1600 ši 1660 înlocu- iešte primatul imitaþiei prin primatul regulilor. Imitaþia modelelor antice rãmâne un deziderat estetic fundamental, ea trebuie însã raþio- nalizatã ši, ca atare, regularizatã [ ] III. În cea de-a treia perioadã – al cãrei debut, în jurul lui 1660, ar fi marcat de apariþia Satirelor lui Boileau (1636–1711) ši care s-ar pre- lungi ši în secolul al XVIII-lea – primatul regulilor se gãsešte înlocuit de acela al gustului clasic [ ] Se poate susþine cã esenþa clasicismului se aflã concentratã în postu-

Acelaši raþionalism va prezida ši

la elaborarea regulilor, cãci «producerea plãcerii se obþine prin verosi-

]

Dacã Renašterea dãdea prioritate geniului,

clasicismul dã o netã prioritate meštešugului în creaþie. [ ] Care sunt deci faimoasele reguli clasice? 1. Verosimilitatea. Regula verosimilitãþii – cea mai importantã, poate – îši are originea în distincþia pe care o fãcea Aristotel între poezie ši istorie, prima înfãþišând fapte ce s-ar putea întâmpla, cea de-a doua,

fapte ce s-au întâmplat; prima înfãþišând deci mai degrabã universalul, pe câtã vreme cea de-a doua, particularul. [ ]

latul raþionalitãþii actului artistic [

]

militate» (Chapelain [

18

[ ] latul raþionalitãþii actului artistic [ ] militate» (Chapelain [ 18 IrinaPetras.P65 18 5/31/2007, 5:22
[ ] latul raþionalitãþii actului artistic [ ] militate» (Chapelain [ 18 IrinaPetras.P65 18 5/31/2007, 5:22
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale
regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale

regula bunei-cuviinþe, cãci bienséance denotã

conformitatea faþã de obiceiurile (lingvistice, intelectuale, morale etc.) proprii unei societãþi sau unui grup social [ ]

III. Miraculosul. Regula miraculosului („le merveilleux“) se aplicã

În clasicism, în deplinã

conformitate cu exigenþele atotputernicei Raþiuni, se face simþit un

proces de raþionalizare a mitologicului, evidenþiat în frecvenþa cu care

e folositã tehnica personificãrii ši a alegoriei [

Faimoasele trei unitãþi teatrale, care fuseserã defi-

nite încã din prima jumãtate a secolului al XVII-lea (de acþiune, de loc

ši de timp), îši capãtã formularea cea mai lapidarã în Arta poeticã a lui

Boileau: «Dar noi ce ne supunem la legea raþiunii, / Vrem arta sã îndrepte ši mersul acþiunii; / Un loc, o zi anume ši-un singur fapt

deplin / Vor þine pân-la urmã tot teatrul arhiplin.»“

doar în genurile eroice, tragedia ši epopeea [

II. Les bienséances [

]

]

]

IV. Unitãþile [

]

(MARIAN POPA, prefaþã la Clasicismul

, p. 17-20)

„Potrivit tuturor definiþiilor, clasicismul opune imaginaþiei raþiu- nea. Se pãzešte de fantezie, preferându-i luciditatea prudentã. Refuzã sã bage în seamã prefacerile, consacrând numai ce i se pare a fi stabil în eternitate. Evitã particularul, interesându-se cu exclusivitate de general, ceea ce îl face ca, îndeosebi, sã afirme existenþa unui om ne- schimbãtor în natura lui, pe care îl ašeazã în centrul preocupãrilor sale. Dispreþuiešte concretul, întrucât acesta nu se înscrie în ordinea izvo-

râtã din reguli definitive ši, mai ales, simple; cãci clasicismul nu suferã diversitatea, heterogenul, ca sã nu mai vorbim de vag, difuz, obscur, nuanþã, cãrora le opune cu autoritate un model precis, ferm, net de- senat, evident ši clar. Deoarece schimbãri nu admite decât pe linie ierarhicã, clasicismul vrea perfecþiune. O perfecþiune calmã, sigurã de sine, care va fi eliminat – cu bun gust, cu bun simþ, cu mãsurã – orice exces. [ ] (Dar) literatura clasicã, atât de strict supravegheatã de reguli, n-a fost lipsitã de o anumitã libertate, fiecare scriitor interpretând ši,întrucât acesta nu se înscrie în ordinea izvo- ] Un clasicism con- ] El n-a a

] Un clasicism con-

] El n-a

a doctrinei în liniile ei

principale, aša cum s-a transmis posteritãþii. O expresie fidelã a doctri- nei ar fi fost într-adevãr în afara literaturii, ceea ce se ši poate verifica la clasicizanþii de mai târziu, cãrora nu štiinþa de a respecta regulile le-a lipsit pentru a fi ši ei mari “

deci, deformând în felul sãu schema clasicã [

form cu imaginea noastrã despre el n-a existat niciodatã [

fost expresia exclusivã a doctrinei sale, [

]

(L. CIOCÂRLIE, Realism

, p 6-13)

a doctrinei sale, [ ] (L. CIOCÂRLIE, Realism , p 6-13) „Nu existã în realitate un

„Nu existã în realitate un fenomen artistic pur, clasic ori romantic. Racine e ši clasic ši romantic. Clasicismul elin e ši clasic, e ši roman- tic. Romantismul modern e ši romantic, e ši clasic ši nu e vorba de vreun amestec material de teme, influenþe, tradiþii, cãci nu ne punem pe teren istoric, ci de impuritãþi structurale. Clasicism – Romantism sunt douã tipuri ideale, inexistente practic în stare genuinã, reperabile numai în analiza în retortã.

19

practic în stare genuinã, reperabile numai în analiza în retortã. 19 IrinaPetras.P65 19 5/31/2007, 5:22 PM
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã
Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã

Individul clasic este utopia unui om perfect sãnãtos trupešte ši sufletešte, «normal» (slujind drept normã altora), deci «canonic». Individul romantic este utopia unui om complet «anormal» (înþe- lege excepþional), dezechilibrat ši bolnav, adicã cu sensibilitatea ši

intelectul exacerbate la maxim, rezumând toate aspectele spirituale de

la brutã la geniu. [ ]

Din punct de vedere sanitar, eroul clasic e «sãnãtos», cu o sãnãtate însã de tipul gladiator, care presupune o insuficienþã a antenelor ner- voase.

Romanticul, se štie, este maladiv, infirm, tuberculos, nebun, orb, lepros (citãm suferinþele «clasice» ale romanticului), atribuindu-i-se utopic o complexitate senzorialã ši sufleteascã mai mare decât acešti bolnavi o au în realitate. Bolnav încearcã a fi ši autorul romantic (Lenau, Chopin, Eminescu etc.), chip de a spune cã atunci când se întâmplã a

fi bolnav are sentimentul de a fi pe o culme.

Vorbind sexual, clasicul e un viril, calm, cugetat. Romanticul e feminin, impulsiv, sentimental, plângãreþ. Trupešte, eroul clasic e «mai mare», fãrã expresie clarã, adâncã, de

o oarecare asprime lapidarã. Clasicismul a cultivat îndeosebi arta statuarã, unde se evitã din motive tehnice ridiculul dimensiunilor

reale. Eroul clasic este în acelaši timp un semizeu ori un rege cu ascen- denþã divinã (Achille), încât iluzia de „mai mare“ este canonicã, ine- rentã formulei dignitãþii umane, caracteristicã clasicismului (Vezi Grecia clasicã, Renašterea). Eroul romantic e cocošat, orb, šchiop etc. sau în fine niciodatã «normal» frumos, ci de o frumuseþe stranie, de o delicateþã maladivã.unde se evitã din motive tehnice ridiculul dimensiunilor El este adesea pitic ori uriaš [ piticului

El este adesea pitic ori uriaš [

piticului îi corespunde romantic coloana romanticã, iar uriašului, coloana giganticã egipþio–asiro–babiloneanã. Sub raportul vârstei clasicul are o unicã vârstã incertã, de tânãr per- fect dezvoltat (vârsta lui Achille). Romanticul e foarte tânãr (13–14 ani femeia) sau foarte bãtrân. Trei sunt profesiile clasicului: rege, pãstor, vânãtor, sau, mai bine zis, una singurã, de rege care pãstorešte ši vâneazã (rãzboiul e implicat). Sunt clare acum motivele de ordin speculativ pentru care istoria confirmã preferinþa în romantism pentru profesiile urmãtoare: prole- tar, cãlugãr, student, militar, pušcãriaš, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ušoarã, bufon, cãlugãr, vrãjitoare etc. [ ] Revenind cu nuanþe, clasicul e un om ca toþi oamenii (canonici, normativi, nu reali), romanticul e un monstru în toate: monstru de frumuseþe sau de urâþenie, de bunãtate ori de rãutate, ori de toate acestea amestecate. [ ] Clasicul este caracterizat sub unghiul sensibilitãþii printr-o mulþu- mire placidã, printr-o euforie cam primitivã. Romanticul are «fiori» (când V. Hugo descoperã un poet nou, constatã un nou «fior»). Dacã cineva acuzã fiori, nu-i clasic. Starea clasicului e somnolenþa pastoralã, «siesta» la umbrã, sub regimul soarelui. Starea romanticului e visarea, cošmarul.

Fãcând o corelaþie cu arhitectura,

]

20

romanticului e visarea, cošmarul. Fãcând o corelaþie cu arhitectura, ] 20 IrinaPetras.P65 20 5/31/2007, 5:22 PM
romanticului e visarea, cošmarul. Fãcând o corelaþie cu arhitectura, ] 20 IrinaPetras.P65 20 5/31/2007, 5:22 PM
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un
Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un

Þinuta clasicului e decentã, calmã, zeiascã, a romanticului e vehe- mentã. Romanticul e sau un grande de España arogant, sau un plebeu amar ši pamfletar. În adaptarea la existenþã, clasicul aratã bun simþ ši este inteligibil în actele lui; romanticul e bizar, incomprehensibil. [ ] Clasicul e social, sociabil, cautã «comerþul», conversaþia («dialo- gul» e forma literarã înalt clasicã). Romanticul e singuratic, eremit,

solilogic, sau fracþionar, rebel în fruntea mišcãrilor populare (Împãrat

ši

Clasicului îi lipsešte preocuparea de existenþã. Lucrul se explicã prin convenþia vârstei de aur ši a stãrii regale. Caracteristic romantis- mului este «calvarul» luptei pentru viaþã. [ ] Clasicul face apoteoza omului, romanticul descrie martiriul, drama omului. Viaþa clasicului este inteligibilã, geometricã; a romanticului este «fãrã sens», sau cu sens abscons. De unde o concluzie. Viaþa clasicului (în termeni teoretici) are o duratã normalã, durata traiectoriei inteligibile. Romanticul moare tânãr (prin sinucidere ori boalã), viaþa înfãþišându-i-se de la început

spre a avea rãgaz sã dezlege

enigma, sã se mântuie. Cãci clasicul privešte universalul, romanticul accidentalul. [ ] Clasicul, arãtând interes pentru tipurile eterne, are despre lume

o viziune caractereologicã. Romanticul vine cu interes istoric. Roman-

ticii toþi sunt nište istorici, în vreme ce clasicii sunt morališti [ ] În termenii astronomiei am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar. Ora clasicã aste amiaza, ora romanticã e 12 noaptea [ ] Clima clasicã (utopicã) e a unei primãveri convenþionale, meri- dionale; aceea romanticã e caracterizatã prin furtuni, ploaie, ceaþã, secetã, catastrofe (vulcani, cutremure) sau regim torid. [ ] Sub aspect temporal, clasicul trãiešte într-un prezent etern, e un eleat; romanticul stã în perspectiva anului trecut indefinit, e un heraclitian. Clasicul are o imagine ne varietur a vieþii. Romanticul vede decre- pitudinea, ruina, cadavrul (loc comun).

]. În clasicism te izbešte

arhitectonicul, decorul unic. În romantism, varietatea faunei ši florei. În romantism natura coplešešte pe om ši geologia e mai «naturalã» decât în realitate. [ ]

romanticul de nelinište, vaga-

ca o absurditate, ori trãiešte etern [

proletar) [

]

]

Clasicului îi lipsešte sentimentul naturii [

Clasicul suferã de incuriozitate [

];

sentimentul naturii [ Clasicul suferã de incuriozitate [ ]; bondaj ši exploraþie. Clasicul are o formulã

bondaj ši exploraþie. Clasicul are o formulã sufleteascã unicã. Romanticul e subom ori supraom, înger sau demon. Ši ca sã facem o glumã semnificativã, de altfel documentatã, din punct de vedere alimentar, clasicul bea lapte, apã de izvor, vin de Palern, ori mãnâncã mere de Ibla ši fructe. Romanticul consumã gin, opiu, ori bea apã din Lete , fiindcã el are nevoie ori de excitante, ori de analgezice, ca sã suporte sau sã uite infernul vieþii [ ]

21

ori de analgezice, ca sã suporte sau sã uite infernul vieþii [ ] 21 IrinaPetras.P65 21
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile
Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile

Clasicul aplicã «reguli», e «preceptistic». Romanticul e indepen- dent, revoluþionar. Clasicul noteazã categoriile existenþei (anotimpuri, industrie ali- mentarã, agriculturã, cultura pomilor etc.), romanticul descrie insoli- tul, pitorescul. Firešte, din aceastã pricinã, clasicul e didactic, romanticul patetic ši plin de «idei» [ ] Clasicul, prin fondul didactic, este alegoric, romanticul, prin fon- dul metafizic, e «simbolist». (Simbolismul însuši ca šcoalã e o varietate de romantism) [ ] Clasicul promoveazã coerentul liništitor. Romanticul, incoerentul, himericul, terificul, oniricul. [ ] Clasicul e didactic, epic, tragic, anacreontic. Romanticul e liric, dramatic, speculativ. Forme preferate: romanþã, legendã, dramã. [ ] Ši am putea continua. Dar, încã o datã, aceste tipuri sunt utopice. În realitate existã nu- mai compromisuri, mixturi, la indivizi, momente istorice, popoare. Antichitatea elinã era clasicã, cu umbre romantice. Evul mediu e romantic cu persistenþã de forme clasice. Renašterea e neoclasicã, cu mari tulburãri romantice. Epoca modernã e romanticã cu înclinãri spre baroc.“

(G.CÃLINESCU, Clasicism, romantism, baroc, în Principii de

esteticã

, p. 347-355)

„Clasic este omul pe care jocul tuturor forþelor realului îl deter- minã, fãrã sã-l absoarbã în unitatea lor. Este clasic omul care trãiešte în îndoita conštiinþã a dependenþei sale faþã de totalitatea forþelor natu- rale ši spirituale ale lumii ši a individualitãþii sale puternice ši mândre. Din dezvoltarea celor douã aspecte ale structurii sale morale au apãrut, în clasicism, douã modele Din dezvoltarea celor douã aspecte ale structurii sale morale au apãrut, în clasicism, douã modele omenešti a cãror forþã eticã regulatoare a îndrumat multã vreme silinþa moralã a omenirii. Înþeleptul ši eroul sunt tipurile omenešti în care se dezvoltã exemplar tendinþele inte- grante ale clasicismului. Înþeleptul este fiinþa în care a luminat mai puternic conštiinþa dependenþei cosmice ši care a štiut sã extragã de aci motive pentru buna cãlãuzire a vieþii sale individuale. Pietatea, dreptatea, cumpãtarea do- minã sufletul sãu. Eroul este fiinþa în care s-a dezvoltat mai puternic conštiinþa individualitãþii, rezistentã faþã de toate puterile care o ame- ninþã cu nimicirea, pornitã sã se realizeze pe sine peste orice piedici, împotriva oricãror primejdii, înfruntând zdrobirea fizicã. Virtutea eroului completeazã astfel pietatea ši mãsura înþeleptului în icoana clasicã a omului“.

(TUDOR VIANU, Idealul clasic

, p. 8-9)

a omului“. (TUDOR VIANU, Idealul clasic , p. 8-9) CONCETISM (ital. concetto = concept; „preþios,

CONCETISM (ital. concetto = concept; „preþios, afectat“). Aspect particular al barocului apãrut în literatura italianã a seco- lului XVI, apoi în cea francezã, spaniolã, englezã. Se caracte- rizeazã prin exprimare cãutatã, prin asociaþii subtile, capricioase,

22

rizeazã prin exprimare cãutatã, prin asociaþii subtile, capricioase, 22 IrinaPetras.P65 22 5/31/2007, 5:22 PM
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,
preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios,

preþioase între termeni, prin preþuirea excesivã a formei inge- nioase, surprinzãtoare. Este un stil artificios, preþios, manierist, ironizat, în formele sale deviate, exagerate, de Shakespeare, în Zadarnicele chinuri ale dragostei, sau de Molière în Preþioasele ridicole.

CONSTRUCTIVISM (fr. constructivisme). Doctrinã esteticã formulatã în 1920 care opune sculpturii tradiþionale, masive, o sculpturã a vidului, conturat de îmbinãri de linii ši planuri. Se urmãrešte punerea de acord a artei cu patosul construcþiilor industriale printr-o schematizare accentuatã, prin mecanizarea limbajului artistic; realizãri memorabile în arhitecturã, francezul Le Corbusier fiind reprezentantul de marcã al curentului. La noi a fost asimilat tendinþelor avangardiste ši promovat de reviste precum Contimporanul (Ion Vinea) sau Punct (care se subintitula „revistã de artã constructivistã internaþionalã“), fãrã a se putea vorbi de un curent literar propriu-zis. „Pictopoeziile“ construc- tiviste sunt mai degrabã subsumabile futurismului ši suprarealis- mului. Între 1924 ši 1930 fiinþeazã, la Moscova, Centrul literar al constructivištilor, literatura sovieticã fiind singura care poate raporta realizãri constructiviste notabile.

CUBISM (fr. cubisme, de la cub). Šcoalã artisticã modernã apãrutã între 1906 ši 1908 potrivit principiilor cãreia diversele aspecte, feþe ale unuia ši aceluiaši obiect pot fi reprezentate si- multan sub formã de figuri geometrice. Cézanne (în Lettres à Emile Bernard) susþine primul cã tot ce existã în naturã poate fi reprezentat prin cilindri, sfere etc. Mãštile artei negre au fost considerate reprezentative în acest sens. Picasso, pictând în 1997 Domnišoarele din Avignon, îmbinã influenþa lui Cézanne cu aceea a sculptorilor africani. Braque expune în 1908 un peisaj alcãtuit, parcã, din cuburi îmbinate. De aici numele de cubism. Pictorii ši sculptorii care au lucrat în manierã cubistã (Delaunay, Léger, Picabia ši Hans Arp, Brâncuši) cred de cuviinþã sã repro- ducã tot ce štiu despre subiect, sub toate înfãþišãrile sale deodatã. (Jean Paul-Sartre avea sã spunã în L’Imaginaire cã „numai cubul imaginat are šase feþe“)

cã „numai cubul imaginat are šase feþe“) DADAISM (fr. dadaisme ). Curent de avangardã care-ši ia

DADAISM (fr. dadaisme). Curent de avangardã care-ši ia numele de la DADA, denumire adoptatã în 1916 de un grup de artišti ši scriitori (aflaþi în refugiu în Elveþia), revoltaþi de absurditatea epocii lor ši hotãrâþi sã punã sub semnul întrebãrii toate modu- rile de expresie tradiþionale. Mišcare programatic scandaloasã,

23

modu- rile de expresie tradiþionale. Mišcare programatic scandal oasã, 23 IrinaPetras.P65 23 5/31/2007, 5:22 PM
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele
ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele

ostentativã, nihilistã, mizând pe hazard ši respingând orice struc- turare conštientã a actului artistic. Numele este ales de românul Tristan Tzara care va fi ši primul demisionar din mišcare (în 1922). Au fost dadaišti pentru a deveni apoi suprareališti scul- ptorul Hans Arp, pictorul Max Ernst, W. Mehring, A. Breton, L. Aragon, P. Eluard. Revista „unu“ condusã de Saša Panã stã sub semnul stãrii de spirit dadaiste.

„În legãturã cu originea numelui Dada, Hans Arp, în 1921, poves- tešte într-una din revistele mišcãrii: «Declar cã Tristan Tzara a gãsit cuvântul Dada în ziua de 8 februarie 1916 la orele šase seara. Eram prezent împreunã cu cei doisprezece fii ai mei când Tzara a pronunþat pentru întâia oarã acest cuvânt care a trezit în noi un legitim entu- ziasm. Aceasta se întâmpla la Cafeneaua Térasse din Zürich, în timp ce duceam o briošã la nara stângã. Sunt convins cã acest cuvânt nu are

nici o importanþã ši cã numai imbecilii ši profesorii spanioli se pot interesa de date. Ceea ce ne intereseazã pe noi este spiritul dadaist ši noi eram cu toþii dadaišti înainte de a exista Dada». Tzara, la rândul lui, adaugã: «Cuvântul Dada l-am gãsit din întâmplare în dicþionarul

Larousse» [

ziare aflãm cã

negrii Kru numesc coada vacii sfinte: DADA. Cubul ši mama din nu štiu ce provincioarã din Italia capãtã numele de DADA. Un cal de lemn, doica, dubla afirmaþie în rusešte ši în românešte: DADA Totuši, Tzara atrage imediat atenþia, cu claritate, cã acest cuvânt, DADA, este numai un simbol de revoltã ši negaþie.“ DADA, este numai un simbol de revoltã ši negaþie.“

]

Dar Tzara a dat ši alte explicaþii: «

Din

(MARIO DE MICHELI, Avangarda

, p. 141-142; trad. Ilie Constantin)

„Cum se poate face ordine în haosul de infinite ši informe varia- þiuni care este omul? Principiul «iubešte pe aproapele tãu» este o ipocrizie. «Cunoašte-te pe tine însuþi» este o utopie mai acceptabilã deoarece cuprinde ši ticãlošia. Nici un pic de milã. Dupã masacru ne

rãmâne încã speranþa unei umanitãþi purificate. Eu vorbesc mereu despre mine pentru cã nu vreau sã conving. N-am dreptul sã târãsc pe alþii în fluviul meu, nu oblig pe nimeni sã mã urmeze. Fiecare îši fãurešte arta sa, în maniera sa, cunoscând fie bucuria de a urca ca o sãgeatã spre repausuri astrale, fie pe aceea de a coborî în mine unde

] Aša s-a nãscut

îmbobocesc flori de cadavre ši de spasme fertile [

DADA, dintr-o nevoie de independenþã, de neîncredere faþã de comu- nitate. Cei care sunt cu noi îši pãstreazã libertatea. Noi nu recunoaštem

nici o teorie [

abolirea memoriei: Dada; abolirea arheologiei: Dada;

abolirea profeþiilor: Dada; abolirea viitorului: Dada; credinþã fãrã dis- cuþii în orice zeu produs imediat al spontaneitãþii: Dada; salt elegant ši fãrã prejudicii de la o armonie la o altã sferã; traiectorie a unui cuvânt lansat ca un disc, þipãt sonor, respect al tuturor individualitãþilor în nebunia momentanã a oricãrui sentiment al lor, serios sau timorat,

timid sau arzãtor, viguros, hotãrât, entuziast, spolierea propriei biserici

]

24

sau arzãtor, viguros, hotãrât, entuziast, spolierea propriei biserici ] 24 IrinaPetras.P65 24 5/31/2007, 5:22 PM
sau arzãtor, viguros, hotãrât, entuziast, spolierea propriei biserici ] 24 IrinaPetras.P65 24 5/31/2007, 5:22 PM
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau
de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau

de orice accesoriu inutil ši greu; sã scuipi ca o cascadã luminoasã gândul necuviincios sau amoros, sau, complãcându-te, sã-l rãsfeþi cu maximã intensitate, ceea ce se echivaleazã într-o purã colcãialã de insecte pen- tru un nobil sânge, aurit de trupurile arhanghelilor ši de sufletul tãu. Libertate: DADA DADA DADA, urlet de culori ondulate, întâlnire a tuturor contrariilor ši a tuturor contradicþiilor, a oricãrui motiv grotesc, a oricãrei incoerenþe: VIAÞA.“

(TRISTAN TZARA, Manifestul Dada 1918, în Mario de Micheli,

Avangarda

, p. 264–272, trad. Ilie Constantin)

DECADENTISM (fr. décadent dupã lat. decadentia = „decã- dere, situare în pragul declinului, al ruinei“). Se referã la rafina- mentul extrem al scrierilor dintr-o literaturã aflatã în faza de maturizare crepuscularã. Când, în 1868, Théophile Gautier scria prefaþa la Florile rãului, volumul lui Baudelaire, nota ši trãsã- turile caracteristice stilului decadent: „stil ingenios, complicat, savant, plin de nuanþe ši cãutãri, împingând mereu mai departe limitele limbajului, luând culori din toate paletele, note tuturor claviaturilor, strãduindu-se sã redea gândul în ceea ce are mai inefabil ši forma în conturele ei cele mai vagi ši lunecãtoare, ascultând, pentru a le traduce, confidenþele subtile ale nevrozei, mãrturiile pasiunii îmbãtrânite care se depraveazã ši halucinaþiile bizare ale ideii fixe bãtând în nebunie. Acest stil de decadenþã

Cãtre 1880 sunt numiþi deca-

este ultimul cuvânt al Verbului

denþi, ši cu o nuanþã peiorativã, artištii ši scriitorii care pregãteau calea simbolismului. Versul lui Verlaine: „Je suis l´Empire à la fin de la décadence“ („Sunt Imperiul la sfâršitul decãderii“) este em- blematic. Între anii 1886 ši 1889 apare ši revista Le Décadent.

Sunt consideraþi precursori ai decandentismului Baudelaire, Rimbaud ši Verlaine, iar reprezentanþi, J. Laforgue, T. Corbière, M. Rollinat, Huysmans. La noi, simbolištii ši, mai ales, G. Bacovia.

Huysmans. La noi, simbolištii ši, mai ales, G. Bacovia. ECHINOX Grupare literarã clujeanã co nstituitã în

ECHINOX Grupare literarã clujeanã constituitã în jurul revis- tei studenþešti „Echinox“, apãrutã în decembrie 1968. Membrii fondatori: Marian Papahagi, Eugen Uricaru, Petru Poantã, Adrian Popescu, Horia Bãdescu, Marcel Constantin Runcanu, Olimpia Radu, Dinu Flãmând, Ion Pop, Ion Vartic, Peter Motzan, Franz Hodjak, Rostas Zoltan, Florin Creangã, Mircea Baciu, Ion Maxim Danciu, Vincenþiu Iluþiu, Virág Dénes, Gaal György etc. Un anume spirit echinoxist se perpetueazã la promoþii succesive de studenþi pânã astãzi.

ERMETISM (fr. hermétisme, de la Hermes Trismegistul, zeu grec venerat de alchimišti ca patron al štiinþelor oculte ši al

25

zeu grec venerat de alchimišti ca patron al štiinþelor oculte ši al 25 IrinaPetras.P65 25 5/31/2007,
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.
magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest.

magiei). Ermetismul nu este un curent sau o šcoalã literarã, nu are program sau manifest. Este o tendinþã generalã în arta moder- nã de încifrare a mesajului artistic, de alambicare voitã a expre- siei ši de aparentã obscuritate. Deši în perioada interbelicã erme- tismul este reprezentat de nume precum G. Ungaretti, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Paul Valléry (Mallarmé fiind un precursor recunoscut), iar, la noi, Ion Barbu, putându-se vorbi, ašadar, de un curent, de o mišcare, „procentul de ireductibil ši muzical“ n-a fost niciodatã strãin poeziei, fiind vorba despre o dimensiune eternã a actului poetic. „Orice adevãratã poezie este hermeticã“. (G. Cãlinescu)

„Trebuie sã spunem dinainte cã în vreme ce suprarealismul are un program de totalã iraþionalitate, ermetismul este intelectualist. Nu însã

ši raþionalist. Inteligibilitatea nu este singura formã de cunoaštere cu

putinþã, noi putând avea sentimentul de descoperire a universului ši

pe alte cãi, prin revelaþie de pildã, prin intuiþie, prin iniþiere. [ ] Deci ermetismul este o poezie de cunoaštere, fãrã ca prin asta sã

devinã o poezie de idei. Deosebirea este mai cu seamã de atitudine.

faþa unei propoziþii discursive interesul piere numaidecât dupã

În

receptarea ei. Fraza ermeticã însã turburã intelectul ši-i dã sentimentul

cã fondul lucrurilor este mereu înceþošat. [

]

Deci putem sã formulãm un adevãr despre ermetism ši, cum vom vedea mai târziu, despre poezia în genere: cã departe de a fi lipsiþi de intelectualitate, poeþii par a spune ceva. Tocmai aceastã aparenþã cãcã fondul lucrurilor este mereu înceþošat. [ ] au de spus ceva, fãrã nici un interes

au de spus ceva, fãrã nici un interes de conþinut, este miezul oricãrui

lirism. Sã luãm ca pildã muzica, unde nu numai inteligibilitatea pare exclusã, ci orice element intelectual, ši vom vedea cã fiecare frazã muzicalã pare a spune ceva, fãrã ca sã spunã totuši nimic ce poate in-

tra în limbajul discursiv. Þipetele viorii, vibraþia gravã a violoncelului sunt sforþãri disperate ale unui spirit lipsit de mijlocul vorbirii de a comunica gândirea sa. Sentimentul despãrþit de orice intelectualitate nu existã decât ca o abstracþiune a minþii noastre. [ ] Ermeticii observã ši ei, dar în baza concepþiei omului ca simbol

în mic al universului [

Dar de ce acest fel de privire a universului trebuie sã se numeascã

ermeticã? Pentru cã ea e închisã vulgului ši cere o iniþiere. Ca sã pãtrunzi tainele Spiritului universal nu ajutã experienþa personalã, ci o lungã tradiþie, ši cum spiritul e infinit, adevãrurile se leagã sub modul infini- tãþii. Nu atât metoda de comunicare justificã denumirea de ermetism, cât natura adevãrurilor. Cu cât pãtrunzi macrocosmosul trebuie sã fii asemeni lui, ceea ce presupune o vocaþie ermeticã, o lungã disciplinã.

A cunoašte universul însemna pentru antici nu pasivitate, ci partici-

pare la viaþa universului, perceperea ordinei supra-istorice, absolute.

Putem spune la fel ši despre poezia cu adevãrat ermeticã: spre a o înþelege, trebuie sã trãiešti în ordinea de realitãþi spirituale pe care le

exprimã. [

Ermetismul e o metodã de gândire prin simboluri, dar

]

]

26

le exprimã. [ Ermetismul e o metodã de gândire prin simboluri, dar ] ] 26 IrinaPetras.P65
le exprimã. [ Ermetismul e o metodã de gândire prin simboluri, dar ] ] 26 IrinaPetras.P65
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care
trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care

trebuie sã determinãm ce este un simbol. Un simbol nu este o noþiune prin care se înþelege alta, cum ar fi Aurora prin care trebuie sã înþele- gem zorile. Un simbol este o expresie prin care se exprimã în acelaši timp ordinea în microcosm ši ordinea în macrocosm, adicã ordinea universalã. A fi iniþiat înseamnã a fi instruit cã cele douã ordine sunt

Ori de câte ori un poet vorbešte cu aceleaši cu-

vinte despre douã ordine de lucruri deodatã, dar amândouã în cuprin- sul ideii de Spirit, fiind confuz pentru cine cautã la el adevãruri din lumea percepþiei, dar fiind clar pentru iniþiaþii cu conštiinþa totalã, putem vorbi de ermetism. [ ] Ermetismul presupune o conštiinþã totalã a universului ši cea mai bunã metodã de a ne iniþia este nu de a clarifica discursiv fiece propo- ziþie, ci de a gãsi nivelul de la care pornešte poetul, modul vital al gândirii lui“.

(G. CÃLINESCU, Principii de esteticã, p. 46-52)

mereu conjugate [

]

ESTETISM (fr. esthétisme). Tendinþã artisticã ši literarã care pro- moveazã primatul valorii estetice; specificã mai multor curente literare din secolele XIX–XX, cumulând elemente romantice, parnasiene, decandentiste. Cãutarea exclusivã a frumosului, cul- tivarea unei atitudini rafinat estetice în artã, dar ši în viaþã sunt principii proclamate de mišcarea artisticã englezã declanšatã pe la 1879 de W. Pater, de cenaclul estetist al lui D’Annunzio, de pictorul ši poetul prerafaelit Dante Gabriel Rossetti, ori de Oscar Wilde, care teoretizeazã un estetism amoral. Supraomul lui Nietzsche, definit pur estetic, aparþine aceleiaši tendinþe. Termenul de estetism se aplicã ši unor opere ale secolului nostru, de pildã ESTETISM (fr. esthétisme poeziei pure, cultivate de Mallarmé, Paul Valéry; la noi, Ion Barbu. M. Dragomirescu, poeziei pure, cultivate de Mallarmé, Paul Valéry; la noi, Ion Barbu. M. Dragomirescu, în Štiinþa literaturii, acordã priori- tate absolutã criteriului estetic în aprecierea literaturii.

absolutã criteriului estetic în aprecierea literaturii. EUFUISM (de la Euphues, eroul romanului lui John Lyly

EUFUISM (de la Euphues, eroul romanului lui John Lyly apãrut în 1850). Variantã englezã a manierismului european. Limbaj manierat („elocvenþã deosebitã ši compoziþie frumoasã de cuvin- te ši propoziþii potrivite în tropi galanþi, în vorbire curgãtoare“, cum e caracterizat într-o lucrare din epocã) foarte la modã la curtea Angliei în timpul domniei Elisabetei I, dar ši în literatura aceleiaši perioade. Rafinamentul expresiei, ornamentaþia bogatã au contribuit la progresul literaturii engleze sub aspect formal, dar, prin excesele antrenate, au condus la accente manieriste ironizate de Shakespeare, bunãoarã.

EXISTENÞIALISM (fr. existentialisme). Doctrinã filosoficã având drept obiect existenþa omului luatã în realitatea sa concretã ši la nivelul individului angajat în societate, existenþialismul se

27

ši la nivelul individului angajat în societate, existenþialismul se 27 IrinaPetras.P65 27 5/31/2007, 5:22 PM
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor
opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor

opune sistemelor raþionaliste în general. El este o reacþie a filo- sofiei omului contra filosofiilor raþiunii ši ideilor. Omul nu e nicidecum o „fiinþã“ datã ca atare ši dotatã cu raþiune, ci neant. Faptul însuši de a exista e golit de orice semnificaþie, e „absurd“. Pe scurt, omul existã înainte de a fi, sau, dupã celebra formulã a lui Sartre: „Existenþa precede esenþa“. Ca urmare, de omul însuši depinde acordarea unui sens propriei vieþi ši devenirea sa ca fiinþã raþionalã. Omul nu este decât ceea ce face el însuši din sine. A fi înseamnã a te alege printr-un angajament liber. Iar libertatea este absolutã, adicã omul este condamnat sã fie liber. De aici angoasa metafizicã prin care omul simte deopotrivã neantul din care a venit ši presimte incertitudinea alegerii care-l va conduce spre fiinþã. Termenul existenþialism a fost creat de Heidegger în 1927 în Fiinþã ši Timp ši reluat de Jaspers în Filosofia existenþei

(1938).

Ca šcoalã propriu-zisã, existenþialismul îši leagã numele de cel al filosofului danez Sören Kierkegaard. Lucrãrile acestuia au drept obiect conceptul individualitãþii, paradoxul, anxietatea, dis- perarea, neliništea în faþa necunoscutului, toate privite dintr-un unghi de vedere teologic, moral, psihologic. Intuiþiile acestuia sunt preluate ši duse mai departe de fenomenologia lui Husserl, filosof raþionalist pe linia Descartes, Kant. filosofului danez Sören Kierkegaard. Lucrãrile acestuia au Šcoala existenþialistã abor- deazã existenþa umanã în Šcoala existenþialistã abor- deazã existenþa umanã în concreteþea ei revelabilã prin interme- diul experienþei nemijlocite, descrisã analitic. Existenþialismul ateu e reprezentat de Martin Heidegger ši Jean Paul Sartre, existenþialismul creštin de Miguel de Unamuno ši Karl Jaspers. Dintre scriitorii atraši de „raþiunea vitalã“ în detrimentul raþiunii logice, de fervoarea vitalistã, de adevãrul particular al experienþei umane îi amintim pe Unamuno, Ortega Y. Gasset, André Gide, A. Camus, d´Annunzio, A. Malraux, H. Montherland; dintre români: Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher. Sub influenþa literaturii lui Gide, romancierii români cred în cunoašterea prin inter- mediul unor intense, directe trãiri de cãtre artistul însuši; de aici denumirea de „trãirišti“. Existenþialismul devine un veritabil curent literar dupã 1940, principalele teme de meditaþie fiind alienarea omului într-o societate absurdã, imposibilitatea cunoašterii ši comunicãrii, condamnarea la singurãtate într-o lume de „strãini“, sentimentul neantului ši nevoia angajãrii de acte prin care omul sã devinã rãspunzãtor de propria existenþã.

care omul sã devinã rãspunzãtor de propria existenþã. „Filosofia lui Jean-Paul Sartre se referã la un

„Filosofia lui Jean-Paul Sartre se referã la un sistem de gândire numit existenþialism. Potrivit acestui sistem, existenþa nu se deduce,

28

numit existenþialism. Potrivit acestui sistem, existenþa nu se deduce, 28 IrinaPetras.P65 28 5/31/2007, 5:22 PM
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca
nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin- þei ca

nu se demonstreazã: ea este pur ši simplu, apare ši se impune conštiin-

þei ca un dat ireductibil, prealabil oricãrei experienþe. Existenþialismul

este la originile sale o filosofie creštinã care recurge la Dumnezeu ca

principiu ši ca justificare. Dar existenþialismului creštin, ilustrat în timpurile moderne de filosofia danezului Kierkegaard, apoi în secolul

XX de Jaspers ši Gabriel Marcel, i se opune un existenþialism ateu,

reprezentat mai ales de filosoful german Heidegger. Sartre este un existenþialist ateu: dupã el, omul, pentru a-ši justifica propria existenþã ši a da un sens vieþii sale, nu poate conta decât pe sine însuši. Exis-

tenþialismul este un umanism, aša se intituleazã eseul în care îši expune doctrina sub forma cea mai accesibilã; acesta e postulatul fundamen-

tal al gândirii sale [

Orice conštiinþã umanã existã pentru sine, dar

gãsešte în faþa ei o realitate obiectivã, închisã în sine, opacã, impe- netrabilã. Problema este, pentru fiecare, de a-ši trãi propria experienþã

ši de a construi recurgând la forþele proprii. Trebuie sã ne considerãm abandonaþi, adicã lãsaþi în seama noastrã. Aceastã abordare atrage dupã

sine disperarea, sentimentul de a nu putea aštepta nici un sprijin nici

de la cer, nici de la o doctrinã gata fãcutã, ši angoasa, care este conštiinþa «totalei ši profundei noastre responsabilitãþi».“

]

(P.-G. CASTEX, P. SURER, G. BECHER, Histoire

, p. 896;

trad. Irina Petraš)

„Greaþa lui Sartre (1905–1980) apare în 1938 ši marcheazã o datã „Greaþa importantã în istoria existenþialismului. Aceastã doctrinã filosoficã, al cãrei iniþiator a fost importantã în istoria existenþialismului. Aceastã doctrinã filosoficã, al cãrei iniþiator a fost filosoful danez Sören Kierkegaard (1813-1855) ši care a fost preluatã ši continuatã de filosofii germani Karl Jaspers

(1883–1969) ši Martin Heidegger (1889–1976), capãtã o datã cu Sartre un aspect particular. Din teorie abstractã, ea devine experienþã con- cretã. De aceea, existenþialismul se exprimã la Sartre nu doar în operele

sale autentic filosofice, ci ši, mai ales, în romanele ši piesele sale de

teatru. Prin tradiþie, gândirea filosoficã s-a îndreptat spre abstract (idei

matematice, ideea frumosului). Din contrã, existenþialismul se intere- seazã de situaþiile concrete (cele ale omului în viaþa sa cotidianã) ši de experienþele afective imediate (singurãtatea, disperarea omului aruncat în lume, angoasa, greaþa). Începând cu anii ’20, existenþialismul, feno-

men european, tinde sã înlocuiascã reflecþia filosoficã de tip cartezian,

] Ceea ce

primeazã este faptul de a exista, de a se simþi prezent pe acest pãmânt ši în aceastã lume. Cât despre firea noastrã, realitatea noastrã profundã, ele rezultã din acþiunea noastrã: sunt aruncat în lume, mã construiesc ši mã fãuresc în acelaši timp. La urma urmei, natura mea este fructul totalei mele libertãþi. De aceea, crede Jean-Paul Sartre, existenþa pre- cede esenþa (eu mã creez traversând diferite situaþii, mã fac laš sau curajos, harnic ori leneš etc.). Noþiunile de destin ši determinism sunt respinse: nu existã decât existenþi pe cale de a se fãuri ei înšiši. Cum e posibil, în orice moment, ca un lucru sã se întâmple ori nu, din alegere se našte libertatea. Fiecare

intelectual, cu o dinamicã mai potrivitã cu realitatea [

29

Fiecare intelectual, cu o dinamicã mai potrivitã cu realitatea [ 29 IrinaPetras.P65 29 5/31/2007, 5:22 PM
Fiecare intelectual, cu o dinamicã mai potrivitã cu realitatea [ 29 IrinaPetras.P65 29 5/31/2007, 5:22 PM
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,
e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului,

e artizanul propriei existenþe. Dar un asemenea proces comportã ši

riscuri. Se accentueazã fragilitatea omului, care percepe noul exerciþiu

al libertãþii sale cu disperarea celor care îši decid singuri soarta. Poate

rezulta de aici sentimentul singurãtãþii ori al incomunicabilitãþii cu

ceilalþi, existentul e un strãin pentru semenii sãi, gata sã se prãbušeascã în angoasa neantului. Solidaritatea e atunci în stare sã intre în acþiune

ši sã transforme existenþialismul într-un veritabil umanism.“

(JEAN-CLAUDE BERTON, Histoire de la littérature

, p. 103; trad. Irina Petraš)

EXPRESIONISM (fr. expressionisme, germ. Expressionismus). Formã de manifestare a modernismului în arta ši literatura ger- manã, mai ales, între 1911 ši 1925, apãrutã în legãturã cu tensiu- nea spiritualã provocatã de criza anilor din preajma ši din timpul primului rãzboi mondial. Intensitatea expresiei este deviza aces- tei mišcãri. În picturã, precursorii sunt Munch (cu celebrul sãu Þipãt), Ensor ši Van Gogh. Simplitatea desenului, tonurile in- solite în sprijinul intensitãþii expresive, tuša îngrošatã, violentã, dar mai ales concepþia general pesimistã asupra condiþiei umane apropie pictori precum Kokoschka, Permeke, Riviera, Segall, Rouault, Dubuffet, Pollock (acesta din urmã aparþinând expresio- nismului abstract). În literaturã, mišcarea expresionistã se gru- peazã în jurul unor reviste ca intensitãþii expresive, tuša îngrošatã, violentã, Der Sturm (Furtuna), Die Aktion (Acþiunea). Poeþii Der Sturm (Furtuna), Die Aktion (Acþiunea). Poeþii expresioništi de prim rang Gottfried Benn, George Trakl, Franz Werfel, George Heym practicã o poezie eruptivã, dinamicã, ivitã dintr-un impas metafizic, din senzaþia de «pierdere» în haos, de iminentã catastrofã universalã. Versurile lor disperate ši pline de revoltã sunt þipete de alarmã. În teatru, e de reþinut numele lui Bertolt Brecht pe linia unor Strindberg ši Wedekind. La noi, Lucian Blaga este cel mai însemnat reprezen- tant al expresionismului. Elemente expresioniste sunt identificabile ši la Adrian Maniu, V. Voiculescu, Aron Cotruš, Ion Vinea.

„Esteticianul ši istoricul de artã Wilhelm Worringer a fost cel care, în 1911, într-un articol publicat în Der Sturm (Furtuna), a folosit pentru

întâia oarã în Germania termenul de expresionism, care cu câþiva ani îna- inte fusese introdus de pictorul J. A. Hervé în Franþa, pentru a cuprinde într-o formulã arta lui Cézanne, Van Gogh ši Matisse. Dacã, în Franþa, denumirea nu s-a rãspândit, în Germania ea a avut o soartã mult mai fericitã. Aplicatã întâi în domeniul artelor plastice, a fost preluatã în scurt timp de manifestele mišcãrilor literare de avangardã din preajma izbucnirii primului rãzboi mondial. Amintind întrucâtva vechiul Sturm-und-Drang („Furtunã ši avânt“), expresionismul e în primul rând o izbucnire de dinamism, o descãtušare afectivã, patos împins la extaz, la þipãt (schrei

– „þipãt“, e un cuvânt tipic al manifestelor expresioniste) [

]

30

– „þipãt“, e un cuvânt tipic al manifestelor expresioniste) [ ] 30 IrinaPetras.P65 30 5/31/2007, 5:22
– „þipãt“, e un cuvânt tipic al manifestelor expresioniste) [ ] 30 IrinaPetras.P65 30 5/31/2007, 5:22
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru
Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru

Deši manifestând un anumit dispreþ pentru tradiþie ši locuri co- mune, asociat cu pasiunea pentru experimentul înnoitor, expresionis- mul îši are strãmošii sãi între care cei mai apropiaþi sunt Baudelaire, Rimbaud, Poe, Whitman, Dostoievski ši Strindberg. Profilul expre-

sionist se poate schiþa raportându-l la mišcãrile literare anterioare, cãci, dupã cum a observat Lucian Blaga (în Feþele unui veac), cu toate cã s-a constituit prin opoziþie cu naturalismul ši impresionismul, expresio-

] Dacã natura-

lismul implicã o atitudine protestatarã, antiburghezã, expresionismul

radicalizeazã aceastã atitudine. El procedeazã la violente înfierãri ale alienãrii sociale, descompune cu patimã mecanismele administrative, psihologice, participând intens, printr-un etos al milei faþã de suferinþa umanã. Dar, în acelaši timp, remarcãm în opere expresioniste o alune- care de pe planul realitãþii observabile într-o sferã tenebroasã a unui fantastic sumbru, a oribilului ori a grotescului. Interesul naturalist pentru patologic se accentueazã aici, devenind atracþie a morbidului,

Tot astfel, o legãturã pe plan estetic a

complacere în dezagregare. [

expresionismului cu impresionismul , cu simbolismul francez, cu felu-

nismul are numeroase contingente cu aceste curente. [

]

rite tendinþe neoromantice e ušor de pus în luminã. Ši aici sunt însã delimitãri de fãcut. Faþã de relativismul axiologic impresionist, expre-

o reverie la valori

sionismul prezintã o certã apetenþã pentru absolut

superpersonale. Atât subiectivismul relativist din impresionism, cât

ši obiectivismul štiinþific-estetic naturalist sunt, ašadar, depãšite în

expresionism, printr-o promovare a trãirilor cât mai subiective pe de

o parte, ši pe de altã parte printr-un obiectivism valoric absolutist.“

(N. BALOTÃ, Arte poetice

, p. 353-354)

„Expresionism: a învesti lucrurile cu sufletul fierbinte al propriei pasiuni pânã la înduplecarea lor, la topirea lor, constrângându-le sã-ši

trãdeze secretul. Subiectivismul /artistului / e întotdeauna condiþionat de realitatea care-i stã în faþã. El o investigheazã ši o rãscolešte, dar nu se desparte de ea niciodatã. Trãiešte în sânul ei cu suferinþa lui personalã. Între el ši naturã existã un raport de simpatie în sensul etimologic al termenului: acela de a pãtimi împreunã; [ ] Marea majoritate a artištilor contemporani, cu deosebire cei mai puternici, au simþit ši simt ca proprii temele expresionismului. În- tr-adevãr, aceste teme sunt departe de a fi epuizate. Ele vor continua

sã facã parte din problematica artei de azi atâta vreme cât va continua

alienarea omului. Evadarea ši protestul sunt doi termeni fundamentali

ai acestei problematici, termeni ale cãror soluþii expresioniste diferite

ne oferã ieširi diferite [

fost o mišcare formalistã, ci de conþinut

Mišcarea expresionistã, în întregul ei, nu a

]

(MARIO DE MICHELI, Avangarda

, p. 121-122; 138-139;

trad. Ilie Constantin)

Avangarda , p. 121-122; 138-139; trad. Ilie Constantin) „Amploarea, cu care lirica românã modernã a cultivat

„Amploarea, cu care lirica românã modernã a cultivat «extaticul», «cosmicul», «originarul», se datorešte într-o mare mãsurã expresionis- mului. Tot sub influenþa lui, grotescul a cãpãtat a rãspândire apreciabilã

31

Tot sub influenþa lui, grotescul a cãpãtat a rãspândire apreciabilã 31 IrinaPetras.P65 31 5/31/2007, 5:22 PM
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale
în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale

în proza noastrã poeticã. Mai mult, estetica expresionismului a furni- zat premisele unei sinteze originale pe care, prin Arghezi, Blaga ši alþi autori, literatura românã o va realiza între modernism ši tradiþiona-

lism. [

bolismului, în special expresionismul aducea o satisfacere a nevoii de specificitate, prin interesul acut pe care l-a arãtat tradiþiilor locale, miturilor, credinþelor strãvechi, reacþiilor omenešti primare, naturii, Urphänomenelor“.

Dintre toate curentele literare noi, ivite dupã epuizarea sim-

]

(OV. S. CROHMÃLNICEANU, Literatura românã

, p. 229)

FUTURISM (fr. futurism, ital. futurismo din futuro = „viitor“). Mišcare literarã ši artisticã de avangardã nãscutã în Italia (în vogã mai ales între 1909 ši 1920 în jurul poetului Marinetti). Se ridicã împotriva tradiþiei, a academismului, a moralei ši preconizeazã cãutarea senzaþiei dinamice, demolarea trecutului ši prezentului în numele unui viitor bazat pe adevãrurile civilizaþiei mašinii.

„Futurismul, apãrut înainte de rãzboi în Italia din iniþiativa lui F.T. Marinetti, este foarte înrudit cu dadaismul. Negaþia nu ajunge la nihilism ši, în ce privešte structura poeziei, futurismul rãmâne pe poziþia veche a organizaþiunii conštiente. E drept cã-n programul lui

intrã ši intuiþia ši inconštienþa creatoare, dar acestea nu s-au realizat niciodatã în sensul dorit mai târziu de suprareališti. Înlãturându-se noþiunea de hazard ne depãrtãm ši de foloasele asocierii neprevãzute, semnificative. Într-un fel dar futurismul este teoreticešte inferior dadaismului, adicã mai puþin deschizãtor de probleme. Negaþia lui se îndreaptã mai ales împotriva academismului sub raportul conþinu- tului ši al formei. [ ] Futurismul n-a dat nimic de seamã în câmpul poeziei, dar a învãþat pe poeþi sã se exprime mai liber. Cuvântul de ordine este parole in libertà . De altfel, în legãturã ši cu simbolismul, profesau versul liber, fugind parole in libertà. De altfel, în legãturã ši cu simbolismul, profesau versul liber, fugind de armonie, de estetisme. Spre deosebire de simbolism, care este

Observând numai telegra-

fic realitatea externã, fãrã a descoperi un ritual semnificativ, poezia futuristã este o prozã.“

(G. CÃLINESCU, Principii de esteticã, p. 22–25)

interior, futurismul rãmâne de suprafaþã [

]

p. 22–25) interior, futurismul rãmâne de suprafaþã [ ] „Dupã pãrerea mea futurismul nu-i decât o

„Dupã pãrerea mea futurismul nu-i decât o imitaþie italianã a celor douã šcoli de picturã francezã care s-au succedat în ultimii ani: fovii ši cubištii [ ] Futurištii împrumutã realitãþii viziunii elementele cu care ei vor sã picteze realitatea concepþiei, drept care, pentru a figura un obiect, ei îl reprezintã sub diferitele lui aspecte, aša cum se observã uneori la imaginile populare, ši, în timp ce cubištii grupeazã diferitele idei pe care le au despre un obiect, cu scopul de a provoca o singurã emoþie, futurištii, care nu se gândesc sã þinã seama de duratã, ar dori sã pro- voace tot atâtea emoþii câte idei îši fac despre un singur obiect.

32

pro- voace tot atâtea emoþii câte idei îši fac despre un singur obiect. 32 IrinaPetras.P65 32
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,
Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã,

Cubištii picteazã obiectele nu aša cum le vãd, ci aša cum ši le repre- zintã, arta lor fiind extrem de lucidã ši de purã. Futurištii, care disper- seazã pe suprafaþa unei pânze diferitele aspecte ale unui obiect ši nãvala de sentimente pe care le provoacã aceste aspecte, ajung ušor la confuzie. În arta cubištilor domnešte o disciplinã riguroasã. În pofida expli- caþiilor ši a manifestelor, legea artei futuriste este arbitrarul.“

(G. APOLLINAIRE, De la Ingres

, p. 91-92, trad. Elis Bušneag)

GENERAÞIA BEAT (din engl. Beat generation). Grupare de poeþi americani, constituitã la San Francisco, în deceniul al ša- selea al secolului nostru. Cei mai cunoscuþi reprezentanþi ai beatnicilor sunt Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Gregory Corso, Lawrence Terlinghetti. Denumirea e controversatã chiar în rân- dul membrilor grupului: beat = „bãtut, învins“, sens care amin- tešte de generaþia pierdutã pe care o reneagã; beat = „tempo“, deci relaþie cu jazzul; beat de la „beatitudine“, ašadar posibilã trimitere la filosofia budistã „zen“. Oricum, beatnicul dispre- þuiešte tot ce e de modã veche, tot ce înseamnã normã ši con- strângere. El dorešte sã trãiascã „liber ca indianul, ca bizonul“. Nu se teme de sãrãcie, mizerie, alcool, stupefiante, excese de orice fel, gata oricând la „dereglarea tuturor simþurilor.“ De aceea s-au numit beatnici, contribuind la popularitatea acestora, tot soiul de oameni fãrã cãpãtâi ai strãzii americane. Situaþie de care beatnicii profitã. Poetul tuturor simþurilor.“ De aceea s-au numit beatnici, beat se adreseazã mulþimii, de aici oralitatea versurilor. beat se adreseazã mulþimii, de aici oralitatea versurilor. E o poezie care se rostešte cu voce tare, se strigã (Ginsberg scrie un poem intitulat Howl, „Urlet“). E. Pound, Cummings, Blake, Walt Whitman sunt consideraþi precursori. Fãrã a avea un program estetic bine definit, o ideolo- gie clarã, Generaþia Beat are totuši o unitate de stil ši o înclinare vãditã spre „dezmãþ“ (Serge Fauchereau: „Se pot recunoašte de- fectele poeziei beat, însã importanþa ei istoricã a fost foarte mare. Urletul beat a fost salutar, cãci a scos poeþii din toropealã: frazele grosolane, fãcute la repezealã, au rãspândit o fericitã dezordine în frumoasa poezie a anilor cincizeci.“)

dezordine în frumoasa poezie a anilor cincizeci.“) GENERAÞIA PIERDUTÃ (în englezã, The lost Generation ).

GENERAÞIA PIERDUTÃ (în englezã, The lost Generation). Formula denumešte gruparea spiritualã a intelectualilor ameri- cani uniþi prin experienþa comunã a primului rãzboi mondial

ši prin dezabuzarea ši decepþia care i-au urmat. Gertrude Stein

a folosit pentru prima datã formula adresându-i-se lui Heming-

way. Acesta a reluat-o ca motto la romanul sãu Fiesta ši i-a con- ferit, astfel, statut literar. Scriitorii aparþinând acestei generaþii

– Hemingway, Scott Fitzgerald, John Dos Passos, e. e. cum-

mings, Hart Crane – au transformat sentimentele de decepþie ši

33

e. e. cum- mings, Hart Crane – au transformat sentimentele de decepþie ši 33 IrinaPetras.P65 33
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã
dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã

dezrãdãcinare, de absenþã gravã a certitudinilor ši idealurilor, în creaþii de mare valoare artisticã inaugurând noi modalitãþi de expresie ši contribuind la ieširea din izolare a literaturii a- mericane.

GÂNDIRISM (de la revista Gândirea). Mišcare de idei, filosoficã ši cultural-artisticã (în primul rând, dar ši politicã, evoluând spre dreapta) constituitã în jurul revistei Gândirea apãrutã la Cluj, între 1921 ši 1924, ši Bucurešti, 1924-1944. Principalul doctrinar al mišcãrii a fost Nichifor Crainic, care din 1926 preia condu- cerea revistei. Programul generos al publicaþiei, mai ales în prima perioadã – acela de promovare a valorilor literar-artistice naþio- nale – atrage colaboratori de rangul întâi: Adrian Maniu, Gib I. Mihãescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu, Al. Philippide, Aron Cotruš, Vasile Voi- culescu. Accentul pe literatura de inspiraþie naþionalã nu exclude, la început, contactul cu celelalte culturi ši nici nu împiedicã frecventarea unor formule artistice dintre cele mai diverse (ex- presionism, romantism, simbolism, modernism etc.) Punând preþ pe autohtonismul tradiþionalist spiritualizat („mitul etnic“, „mitul folcloric“), pe ortodoxism, înþeles ca determinantã funda- mentalã a psihologiei ši spiritualitãþii noastre („bizantinismul“), ši pe primitivismul rural, spre dreapta) constituitã în jurul revistei Gândirea gândirismul a contribuit, pe de-o parte, la relevarea unor gândirismul a contribuit, pe de-o parte, la relevarea unor elemente de substrat, la încurajarea preocupã- rilor folclorice ši etnografice, dar, pe de altã parte, s-a dovedit predispus la alunecãri naþionaliste de dreapta.

Cum noi ne aflãm geografic în Orient, ši cum, prin religiunea ortodoxã, deþinem adevãrul luminii rãsãritene, orientarea noastrã nu poate fi decât spre Orient, adicã spre noi înšine, spre ceea ce suntem prin moštenirea de care ne-am învrednicit. Moštenim un pãmânt rãsã-

ritean, moštenim pãrinþi creštini, – soarta noastrã se cuprinde în aceste date geo-antropologice. O culturã proprie nu se poate dezvolta organic decât în aceste condiþii ale pãmântului ši ale duhului nostru. Oc- cidentalizarea înseamnã negarea orientalismului nostru; nihilismul europenizat înseamnã negarea posibilitãþilor noastre creatoare. Ceea ce înseamnã negarea principalã a unei culturi românešti, negaþia unui destin propriu românesc ši acceptarea unui destin de popor nãscut mort. [ ] Literatura semãnãtoristã a înfãþišat un om al pãmântului, un om al instinctului teluric, fiindcã doctrina ce-o influenþa era fascinatã de un ideal politic determinat. Afarã de aceasta, realizarea autohtonis- mului e unilateralã întrucât s-a manifestat numai în ordine literarã. Noi voim sã-i dãm amploare prin nãzuinþa de a îmbrãþiša toate ramu-

rile creatoare ale spiritului românesc [

Semãnãtorul a avut viziunea

]

34

rile creatoare ale spiritului românesc [ Semãnãtorul a avut viziunea ] 34 IrinaPetras.P65 34 5/31/2007, 5:22
rile creatoare ale spiritului românesc [ Semãnãtorul a avut viziunea ] 34 IrinaPetras.P65 34 5/31/2007, 5:22
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat
magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii Peste pãmântul pe care am învãþat

magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut cerul spiritualitãþii

Peste pãmântul pe care am învãþat sã-l iubim din Semã-

nãtorul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de aur al bisericii ortodoxe.“

(NICHIFOR CRAINIC, Sensul tradiþiei („Gândirea“, 1827),

românešti. [

]

în Presa literarã

, vol. II, p. 351-352)

a existat, ši anume unul propice, pe de

o parte, creaþiei orientate spre universul spiritual autohton – creaþie

de o structurã modernã, totuši –, pe de alta, gândirii speculative anti-

raþionaliste, preocupãrilor spiritualist metafizice, interesului pentru spiritualitatea arhaicã, adânc impregnatã de religiozitate, precum ši

] Preocupaþi de

a da creaþiei lor un pronunþat caracter naþional, acešti scriitori se strã-

duiesc sã-l obþinã prin captarea nu a pitorescului – þinut la mare cinste

în semãnãtorism – ši, în genere, a ceea ce se gãsešte la suprafaþã, ci a substanþei spirituale românešti, depozitatã mai ales în mitologia popu- larã, fecundatã de duhul pãmântului. Un asemenea program era în concordanþã cu orientãri contemporane de amploare continentalã, cu cele impulsionate de expresionismul german în special [ ] În cadru naþional, gândirismul doctrinar reprezintã, în expresie plenarã, unul dintre principalele curente ideologice de dreapta. Atri- bute nucleare: autohtonismul ši ortodoxismul [ ] Scrutându-i mai de aproape conþinutul, observãm cã acesta nu e un tot omogen, ci un vãlmãšag de idei diferite, contradictorii [ ]

pentru experienþele mistice ši religioase în general. [

„Un climat al Gândirii

Militând pentru autohtonizarea tuturor ramurilor culturii ši a tuturor instituþiilor, Gândirea a preluat tacit o tendinþã ce se înscrie în tradiþia marilor iniþiative ideologice care, de la Dacia literarã la Semãnãtorul

ši Viaþa româneascã punctaserã, ritmic, întregul curs al evoluþiei cultu-

rii românešti moderne.“

(D. MICU, Gândirea

, p. 989-996)

românešti moderne.“ (D. MICU, Gândirea , p. 989-996) GONGORISM (dupã numele poetului spaniol Luis de Góngora

GONGORISM (dupã numele poetului spaniol Luis de Góngora

y

formã a manierismului. Îi sunt specifice apelul la un limbaj rafi-

nat, afectat, preþios, abundenþa de metafore, frecventarea aluziei

mitologice ši clasice, sintaxa încãrcatã, grandilocvenþa. Pândit de incoerenþã ši ermetizare excesivã, gongorismul a atins, prin epi-

Argote: 1561-1627). Stil literar aparþinând barocului spaniol,

gonii sãi, prolixitatea ši delirul verbal. Neogongorismul secolului

XX îi numãrã printre reprezentanþii sãi pe Frederico Garcia

Lorca, Rafael Alberti, Miquel Hernandez.

GOTIC; ROMAN GOTIC (fr. gothique, lat. gothicus = „relativ

la goþi, medievali“). În perioada Renašterii, termenul avea un sens

peiorativ desemnând arta medievalã a secolelor XII–XIII, „bar- barã, excesivã, lipsitã de armonie, haoticã, iraþionalã“. Romanul gotic, cunoscut ši sub numele de roman negru, roman de groazã,

35

Romanul gotic, cunoscut ši sub numele de roman negru, roman de groazã, 35 IrinaPetras.P65 35 5/31/2007,
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la
a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o reacþie la

a apãrut în Anglia în a doua jumãtate a secolului XVIII ca o

reacþie la pragmatismul burghez, ca o încercare de a elibera ima- ginaþia. Având ca punct de plecare interesul pentru medievalism

– „cadru“ ideal pentru întâmplãri pline de neprevãzut, bântuite

de fantome, palpitând de mister ši înfiorate de groazã – romanele scrise de Horace Walpole (1717-1797), Ann Radcliffe (1764-1823), Matthew Gregory Lewis (1775-1818), Charles Robert Maturin (1782-1824) reprezintã, în fond, preromantismul în prozã. Acþi- unea lor se petrece de preferinþã în castele strãvechi, printre ruine sumbre, printre morminte, sub lumina spectralã a lunii.

Accentul pe mister, pe inexplicabil este o reacþie antiraþionalistã,

o dovadã de insatisfacþie ši preaplin de nuanþã romanticã.

ILUMINISM (ital. illuminismo = „epoca luminilor“). Mišcare

ideologicã ši cultural-literarã din secolul al XVIII-lea ši începutul secolului al XIX-lea care a cuprins întreaga Europã ši a pãtruns

ši în Statele Unite, Mexic etc. Cu rãdãcini în Renaštere, ilumi-

nismul se definešte prin cultul raþiunii, al štiinþei, al umanis- mului, prin antifeudalism ši antidogmatism, prin propovãduirea unei noi ordini sociale ši spirituale care sã elibereze omul de superstiþii ši fanatism religios. Ideea de bazã este aceea a nece- sitãþii „luminãrii“ poporului. Toleranþã, culturã, muncã, încre- dere în raþiune sunt tot atâtea cãi propuse spre propãširea tuturornismul

sub semnul egalitãþii naturale a oamenilor ši al capacitãþii raþiu- nii de a asigura înþelegerea ši stãpânirea universului. „Secolul luminilor“ francez îi numãrã printre reprezentanþi pe Voltaire, Montesquieu, Rousseau (cu al sãu Contract social), Fénelon, Diderot, d’Alembert, Marmontel, Florian. Aufklärung-ul ger- man, pe Kant, Lessing, Herder, Schiller, Goethe; în Italia, Metas- tasio, în Rusia, Lermontov. Iluminismul românesc (reprezentat în primul rând de Šcoala Ardeleanã) are de la început un puternic caracter naþional, pa- triotic. Scopuri politice imediate cer argumentarea continuitãþii poporului român pe teritoriul Transilvaniei ši a caracterului romantic al limbii române. Inocenþiu Micu, Samuil Micu, Ioan Molnar-Piuariu, Gheorghe Šincai, Petru Maior, Gheorghe Lazãr, Ion Budai-Deleanu, Gh. Bariþiu, Simion Bãrnuþiu, Samuil Vul- can, Iosif Vulcan, Al. Papiu-Ilarian sunt cãrturari transilvãneni pentru care luminarea poporului, trezirea interesului pentru istoria naþionalã puteau constitui o cale de afirmare ši impunere

a românilor în rândul popoarelor Imperiului austriac, cu drep-

turi egale. În Þara Româneascã, „epoca luminilor“ e reprezentatã de Dinicu ši Iancu Golescu, Iancu Vãcãrescu, I. Heliade Rãdu-

36

de Dinicu ši Iancu Golescu, Iancu Vãcãrescu, I. Heliade Rãdu- 36 IrinaPetras.P65 36 5/31/2007, 5:22 PM
de Dinicu ši Iancu Golescu, Iancu Vãcãrescu, I. Heliade Rãdu- 36 IrinaPetras.P65 36 5/31/2007, 5:22 PM
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron
lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron

lescu, Petrache Poenaru, iar în Moldova, de Gheorghe Asachi, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecsandri, Aron Pumnul. Ideile iluministe îši pãstreazã, la noi, forþa ši interesul pânã dupã 1870.

„În fixarea datelor între care se dezvoltã literatura «Luminilor» în România – ši, în general, în fixarea marilor diviziuni ale literaturii române moderne –, va trebui sã þinem seama mai presus de orice de aceastã întrepãtrundere de concepþii ši de curente. Una dintre trãsã- turile caracteristice ale literaturii «Luminilor» este nota ei militantã. Aceastã trãsãturã dominã literatura românã pânã la data la care ea vine în contact cu romantismul occidental, în cursul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea. În linii mari, fenomenul ce ne preo- cupã se desfãšoarã între anii 1779–1829. În 1779 apare de sub teascurile tipografiei prima carte în care pãtrunde ceva din crezul renašterii române din Transilvania, Cartea de rugãciuni a lui Samuil Micu, iar în 1829 încep sã fie publicate primele traduceri românešti dintr-un scriitor romantic, Meditaþiile lui Lamartine în traducerea lui Heliade Rãdulescu. Štim cât este de arbitrarã o determinare cronologicã strânsã atunci când este vorba de manifestãri ale spiritului. Peste baricadele cro- nologice fenomenul încãtušat în felul acesta îši aruncã valurile sale [ ] Preocupãrile filosofice ale «Luminilor» erau determinate de împre- jurãrile în care mišcarea a luat naštere. Dupã definiþia recentã a lui Guido de Ruggiero, prin «lumini» se înþelege un curent filosofic care are ca semn raþiunea umanã, înþeleasã în funcþiunea ei esenþialã de a lumina minþile întunecate de ignoranþã sau de prejudecãþi ši de a da astfel o viziune a lumii în care totul sã se înlãnþuiascã în chip raþional, care sã înlãture misterul, miracolul, credinþa oarbã. Faptul acesta nu trebuie înþeles însã în sensul cã ne aflãm în prezenþa unei mišcãri filo- sofice unitare; dimpotrivã, privitã în izvoarele sale, ea se caracterizeazã printr-o mare varietate de direcþii, care contrasteazã viu între ele:Samuil Micu, iar în 1829 încep sã fie publicate primele traduceri românešti dintr-un scriitor romantic, Meditaþiile

materialism, empirism, raþionalism în sensul strâns al cuvântului, idea- lism, senzualism. Existã însã un anumit spirit al «Luminilor» care circulã prin toate aceste curente ši le unešte. Aceasta înseamnã cã raþiunea, de la care «Luminile» iau nume ši conþinut, are ši un înþeles mai cuprinzãtor, în spiritul cãruia ea este conceputã ca instrumentul unic de cercetare, chiar dacã în mod aparent este destinatã sã se eclip- seze în rezultatele obþinute prin mijlocirea sa. În acest sens toate curen- tele concentrate sub eticheta generalã a «Luminilor» sunt strãbãtute de raþionalism. Iar pentru Kant, definiþia acestei mišcãri se concentra în comandamentele de: «Sapere aude!» «Habe Mut dich deines, eigenen Verstandes zu bedrinen!» – «Îndrãznešte sã štii!», «Îndrãznešte sã te sluješti de propria raþiune!»“

(D. POPOVICI, La littérature

, p. 20 ši 41)

(D. POPOVICI, La littérature , p. 20 ši 41) „Înainte de toate, încrederea în raþiunea umanã

„Înainte de toate, încrederea în raþiunea umanã (este) cea care constituie, prin excelenþã, lumina acestui secol (XVIII). Raþiunea este «lumina naturalã» opusã unei «lumini supranaturale» a Revelaþiei de ordin religios. Încrederea în luminile raþiunii implicã o voinþã

37

de ordin religios. Încrederea în luminile raþiunii implicã o voinþã 37 IrinaPetras.P65 37 5/31/2007, 5:22 PM
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu
subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu

subsecventã de a înlãtura tot ce poate întuneca, vicia aceste lumini. Or, opusã raþiunii nu este numai acea luminã supraraþionalã, supra- fireascã a Revelaþiei ci, mai curând, ignoranþa, proasta utilizare a «facul- tãþilor» cognitive. În voinþa lor de a înlãtura ignoranþa, iluminištii au încercat sã elibereze spiritul uman de diversele piedici în calea unei bune desfãšurãri a procesului de cunoaštere raþionalã. De aici preo- cupãrile lor logice. De aici lupta împotriva superstiþiilor, a prejude- cãþilor, a oricãrui obscurantism. O lucrare de štiinþã popularizatã, precum aceea a lui Gheorghe Šincai, Învãþãtura fireascã spre surparea superstiþiei norodului, se înscrie perfect în cadrul vederilor iluministe. Cãci raþionamentul filosofilor din secolul al XVIII-lea se vrea militant, pedagogic în sensul cel mai înalt, «luminãtor».“

(NICOLE BALOTÃ, Umanitãþi, p. 85-88)

„ ideologia iluministã a Šcolii Ardelene, cu particularitãþile ei

naþionale: referirea la origini, cu accent singular pe latinitatea limbii române; pledoaria pentru înlocuirea alfabetului cirilic cu cel latin, dezvoltarea limbii literare prin împrumuturi din «maica limbã româ- neascã» ši de la sora ei, limba italianã; convingerea cã arta ši literatura trebuie sã fie bunuri ale poporului, contribuind la ridicarea lui ši fiin- du-i accesibile [ ]“

(OVIDIU PAPADIMA, Ipostaze

, p. 241)

„De-a lungul celor šase decenii de existenþã a Šcolii Ardelene putem observa douã etape principale în dezvoltarea ei: prima, de elaborare ši afirmare a ideologiei naþionale, care culmineazã cu redactarea ši susþinerea memoriilor din 1790 ši 1792, înaintate Curþii din Viena (consacrate sub numele de Supplex Libellus Valachorum) în numele „naþiunii române“ ši cealaltã, pronunþat iluministã, din perioada «res- tricþiilor» ši a «Sfintei Alianþe», având ca moment de vârf Þiganiada. Caracteristicile primei etape constau, între altele, în formularea crezu- lui latinist extremist, pe plan Þiganiada. Caracteristicile primei etape constau, între altele, în formularea crezu- lui latinist extremist, pe plan filologic ši istoric, cu scopul obþinerii de drepturi ši libertãþi naþionale pe calea reformelor de «sus», în folosul emancipãrii culturale ši naþionale; apoi, în creditul acordat de majori- tatea cãrturarilor politicii reformiste a absolutismului «luminat» – inclusiv încercarea de a-l determina pe Leopold al II-lea, prin acþiunea suplicantã de mare amploare din anii 1790–1791, sã revinã la politica iosefinistã. Este o perioadã în care dezvoltarea învãþãmântului româ- nesc ši eforturile de a i se asigura un conþinut nou obþin cele mai în- semnate rezultate din istoria zbuciumatã a românilor din Transilvania, înainte de realizarea statului naþional unitar. A doua etapã debuteazã, dupã ešecul memoriilor înaintate Curþii din Viena, cu vestitele «re- plici» împotriva acþiunii de defãimare a românilor, întreprinsã de reprezentanþii ideologici ai stãrilor feudale privilegiate. Este o perioadã grea ši întunecatã; politica «restituþiilor», inauguratã de însuši Iosif al II-lea (în pragul morþii), se înãsprešte mereu, transformându-se în reacþiune fãþišã pe toate planurile (mai ales dupã ce ajunge cancelar Metternich, animatorul „Sfintei Alianþe“). Sub aceste auspicii sumbre,

38

Metternich, animatorul „Sfintei Alianþe“). Sub aceste auspicii sumbre, 38 IrinaPetras.P65 38 5/31/2007, 5:22 PM
Metternich, animatorul „Sfintei Alianþe“). Sub aceste auspicii sumbre, 38 IrinaPetras.P65 38 5/31/2007, 5:22 PM
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l
cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l

cãrturarii iluminišti români se apropie tot mai mult de propriul popor, pe care încearcã sã-l ridice prin štiinþa de carte, rãspândirea cunoštin- þelor štiinþifice ši combaterea superstiþiilor, crearea unei literaturi istorice ši beletristice în limba naþionalã, traducerea unor lucrãri filo- sofice iluministe, dar, mai ales, prin accentul pe care îl pun în tot ceea ce scriu pe trezirea ši dezvoltarea conštiinþei naþionale. Momentul de vârf al acestei etape îl constituie, fãrã îndoialã, elaborarea de cãtre I. Budai Deleanu a celor douã variante ale Þiganiadei.“

(ION LUNGU, Šcoala ardeleanã, p. 114-115)

IMAGISM (engl. imagism). Šcoalã poeticã englezã ši americanã din primele douã decenii ale secolului XX întemeiatã pe cultul imaginii. Pãrintele imagismului, Th. E. Hulme (1886-1917), pledeazã pentru o tehnicã poeticã anti-romanticã, opusã poeticii muzicale a simbolismului, o tehnicã vizualã pariind pe o ima- gine pregnantã, precisã, ritmatã organic. Ezra Pound, creatorul šcolii imagištilor, ši Amy Lowell, care îi urmeazã la conducerea grupului, opteazã pentru o poezie scurtã, liberã în alegerea subiectului, evitând ornamentele verbale ši apelând la limba vorbitã. Imaginea este „ceea ce reprezintã într-o clipã un com-

plex intelectual ši constituþional“, influenþa poeziei chineze ši japoneze fiind evidentã. T.S. Elliot cunoašte, în anii debutului,

o perioadã imagistã. În Rusia, imagismul a fost un curent anarhic

de avangardã, opunându-se, în anii 1919-1924, ideii de literaturã angajatã. La noi, un caz tipic de imagism gãsim în Ilarie Voronca. Cel care pune pentru prima datã în circulaþie termenul este Eugen Lovinescu în volumul Poezia nouã (1923).

este Eugen Lovinescu în volumul Poezia nouã (1923). IMPRESIONISM (fr. impressionnisme, de la impression =

IMPRESIONISM (fr. impressionnisme, de la impression =„im-

presie“). Formã de artã care constã în a reda impresia resimþitã

ši a lãsa deoparte orice descriere a detaliilor. Sistem estetic în care

impresiile resimþite sunt luate drept principii de creaþie ori de criticã. În artã, pictorii impresioništi, asemeni realištilor, sunt interesaþi de aspecte ale vieþii moderne, lucrând cu predilecþie în plein-air. Lumina este obiectul esenþial al picturii lor, culorile sumbre fiind înlocuite cu tonuri pure. Schimbãrile din naturã, mišcarea sunt teme predilecte pentru Monet, Renoir, Sisley, Degas, Cézanne, Pissarro. Numele curentului vine de la un tablou de Monet, Impresie, rãsãrit de soare, expus în 1874. Delacroix, Con- stable, Turner sunt precursori ai impresioništilor. Mai rar utilizat în literaturã, impresionismul denumešte predilecþia pentru im- presii fugare, pentru vag ši nuanþã, fiind apropiat simbolismului. Scriitorul impresionist redã semnificaþia imediatã a unor impre- sii, senzaþii, trãiri emotive, este atras de atmosferã, de fluiditatea

39

sii, senzaþii, trãiri emotive, este atras de atmosferã, de fluiditatea 39 IrinaPetras.P65 39 5/31/2007, 5:22 PM
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor
ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor

ši inconsistenþa detaliilor, de efemer. Existã pagini impresioniste în opera simbolištilor, dar ši a altor scriitori, fiind vorba de o înclinaþie eternã. Critica impresionistã numešte formula criticã întemeiatã în primul rând pe gustul artistic al criticului ši, îši asociazã, în cazurile pozitive, ši o culturã esteticã remarcabilã.

„Impresionismul este lucrul cel mai important care s-a petrecut în arta europeanã de la Renaštere încoace, Renaštere ale cãrei maniere vizuale le-a suplinit. Din el decurg toate dezvoltãrile ulterioare în

picturã ši sculpturã, principiile sale de bazã rãsfrângându-se ši asupra altor forme artistice. De la o abordare conceptualã, bazatã pe ideile despre natura aša cum o vedem, el trece la una perceptualã, bazatã pe

o experienþã vizualã efectivã. În locul unei realitãþi presupusã a fi

stabilã, pune una vremelnicã. Respingând ideea cã existã un canon al expresiei pentru a indica stãri, sentimente ori aranjamente ale obiec-

telor, acordã întâietate atitudinii subiective a artistului, accentuând pe spontaneitatea ši imediateþea viziunii ši reacþiei. Formulând o doctrinã

a realismului deopotrivã interesatã de subiect ši de tehnicã, evitã

anecdoticul, istoricul, romanþatul, concentrându-se asupra vieþii ši

fenomenelor propriei epoci. Pãrãsind atelierul, impresioništii pun

mare preþ pe pictura în aer liber (plein-air), pe contactul emoþional cu

] pe necesitatea de

a capta impresia creatã de subiect [ ] Importanþa sinceritãþii creatoare, abilitatea exprimãrii libere a reacþiilor emoþionale, capitularea în faþa instinctului mâinii ši reali- zarea unei utilizãri deopotrivã emotive, descriptive ši analitice a culorii (sunt) calitãþi care au dus pictura pe un nou drum ši, virtual, tot ce s-a întâmplat pe urmã li se datoreazã.“

subiectul asupra cãruia ši-au concentrat atenþia [

subiectul asupra cãruia ši-au concentrat atenþia [ (B. DENVIR, Impresionism, p. 3; 57; trad. Irina Petraš)

(B. DENVIR, Impresionism, p. 3; 57; trad. Irina Petraš)

„Manet îi dezvãluie lui Pissaro pictura directã ši fãrã umbre, Pissaro

îl târãšte pe Manet dupã el pe câmp ši îi aratã, prin exemplul sãu, ši

mai ales, prin acela al virtuozului grupului, Claude Monet, cã cerul liber suprimã nu numai modeleul [relief al formelor în sculpturã ši

picturã], ci însuši conturul formelor ši substituie tonului jocul unui schimb infinit de reflexe dansante, întrepãtrunse ši solidare, în care forma ezitã ši se îneacã în fluctuaþia universalã. Manet, urmãrindu-i

] Ochiul

pictorului, la început orbit de lumina solarã, se fixeazã, insistã, se reeducã treptat, distinge o umbrã fantomaticã acolo unde la început nu mai vedea nimic. Umbra însãši este luminã, ea e transparentã, aerianã, ši culorile-prismã, în funcþie de miile de tonuri învecinate, de incidenþa eclerajului, se descompun ši se transmutã în game din ce în ce mai nuanþate ši mai subtile, pe care nimeni nu le observase pânã

pe noii sãi prieteni, nu va mai picta decât în aer liber [

atunci. Obiectul, în curând, nu mai are culoarea lui particularã, soarele

ši umbra, toate reflexele rãtãcitoare care se încrucišeazã, variaþiile

anotimpului, ale ceasului, ale secundei, impresionate de trecerea

40

variaþiile anotimpului, ale ceasului, ale secundei, impresionate de trecerea 40 IrinaPetras.P65 40 5/31/2007, 5:22 PM
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,
vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile,

vântului, de apariþia unui nor, plimbã pe suprafaþa lui mii de tonuri schimbãtoare ši mobile, care fac din scoarþa lumii o vastã dramã în mišcare.“

(ELIE FAURE, Istoria artei. Arta modernã, vol. II, p. 66-67); trad. Irina Mavrodin)

„Impresionismul cerea în artã reproducerea nuanþatã a realitãþii, aša cum aceasta se înfãþišeazã simþurilor. Aerul încãrcat de luminã era, pentru impresioništi, substanþa din care nasc toate lucrurile prin re- flexe infinit înmulþite. Nuanþa devenise valoarea în sine. Privitorul se pierdea în relativismul reflexelor curgãtoare, ce se înmiesc de la o frunzã la alta. Se trãia sufletešte numai din senzaþii extrem de dife- renþiate.“

(LUCIAN BLAGA, Zãri ši etape, p. 129)

INSTRUMENTALISM (fr. instrumentalisme). Este o mani- festare extremistã a simbolismului legatã de numele lui René Ghil, poet francez care în 1886 lanseazã, în volumul Traité du verbe, teoria „instrumentaþiei verbale“. Ducând la limitã „audiþia coloratã“ propusã de Rimbaud în celebrul sonet al vocalelor, René Ghil cautã corespondenþe cromatice ši sonore tuturor lite- relor alfabetului. La noi, Alexandru Macedonski exaltã instrumentalismul în articolul René Ghil cautã corespondenþe cromatice ši sonore Poezia viitorului (1892): „Simbolismul unit cu instru- Poezia viitorului (1892): „Simbolismul unit cu instru- mentalismul este ultimul cuvânt al geniului omenesc.“

mentalismul este ultimul cuvânt al geniului omenesc.“ JUNIMISM (de la Junimea, grupare literarã fondatã la

JUNIMISM (de la Junimea, grupare literarã fondatã la Iaši, în 1863, de cãtre Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Roset- ti, Petre Carp ši Vasile Pogor). Spiritul Junimii se face cunoscut prin intermediul prelegerilor populare, al šedinþelor periodice de cenaclu ši, mai ales, prin revista Convorbiri literare, fondatã în 1867. Mentorul acestei complexe mišcãri literar-culturale a fost Titu Maiorescu. Ideile junimismului sunt urmãtoarele:

lupta împotriva formelor fãrã fond: susþinerea autonomiei este- ticului faþã în faþã cu eticul, politicul, etnicul – celebra tezã a artei pentru artã opusã tezei artei cu tendinþã promovatã de C. Do- brogeanu-Gherea la Contemporanul; promovarea unei menta- litãþi specifice care, în opinia lui Tudor Vianu, se caracterizeazã prin spiritul filosofic („gustul speculaþiei teoretice“, „cultul gân- dirii abstracte“, „preþuirea „ideilor generale“); spiritul oratoric (concretizat în formula criticã ši polemicã a dizertaþiei); gustul clasic ši academic (încredere în modele ši canoane); ironia („zefle- meaua“); spiritul critic disociativ („în respectul adevãrului“). De Junimea ši junimism îši leagã destinele marii noštri clasici Eminescu, Creangã ši Caragiale.

41

leagã destinele marii noštri clasici Eminescu, Creangã ši Caragiale. 41 IrinaPetras.P65 41 5/31/2007, 5:22 PM
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în
„ Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã a atitudinii sale estetice în

Mai toþi cercetãtorii operei maioresciene au evocat natura dualã

a atitudinii sale estetice în care clasicismul ši romantismul s-au îngemã-

nat inextricabil. Firešte cã aceastã caracteristicã o regãsim în structurile

mišcãrii literar-culturale pe care a iniþiat-o ši a condus-o magistral. Junimismul a apãrut ši s-a impus – prin gestul salvator al lui T. Maio- rescu – într-o epocã dominatã la noi de romantism cãruia i-a infuzat

elemente clasiciste ši clasicizante. [

Firešte, asta nu înseamnã cã

romantismul nu a gãsit la Junimea o bunã primire [ ] „Influenþa mišcãrii inaugurate la 1864 a fost – cine nu štie? –, pentru

literatura ši cultura româneascã imensã. Legitimitatea esteticã, descurajarea

mediocritãþilor, [

cultivarea literaturii populare, impunerea realismu-

lui ca formulã esteticã necesarã, omagiul limpiditãþii clasice ši al visãrii romantice se datorešte, în bunã mãsurã, Junimii ši junimismului.“

]

]

(Z. ORNEA, Junimea

, p. 427, 635)

„Precum orice om, aša ši orice popor trebuie sã-ši aibã baza exis- tenþei în sine însuši. Nu e vorba, el e legat în mod necesar atât de gene- raþiunile trecute, cât ši de elementele coexistente, dar legãtura trebuie sã fie un raport liber, iar nu o sclavie. Consecinþa neatârnãrii trebuie

însã întãritã printr-o culturã serioasã, naþionalã prin formã ši fond, dar nu naþionalã prin declaraþiuni Principiile fundamentale a foaiei Convorbirilor au fost deci ši vor

fi urmãtoarele:

1. Rãspândirea spiritului de criticã adevãratã.

2. Încurajarea progresului literaturii naþionale ši combaterea šarla-

tanismului literar îmbrãcat sub masca unui fals patriotism.

literar îmbrãcat sub masca unui fals patriotism. 3. Susþinerea neatârnãrii intelectuale a poporului nostru

3. Susþinerea neatârnãrii intelectuale a poporului nostru ši, deci,

combaterea imitaþiunii de la strãini.“

(A. D. XENOPOL, O privire retrospectivã asupra „Convorbirilor literare“, 1871, în Presa literarã, vol. I, p. 236)

„Principiul fundamental al tuturor lucrãrilor d-lui Maiorescu este, dupã câte štim noi, naþionalitatea în marginile adevãrului. Mai corect, ceea ce-i neadevãrat nu devine adevãrat prin împrejurarea cã-i naþional; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea cã-i naþional; ceea ce-i urât nu devine frumos prin aceea cã-i naþional; ceea ce-i rãu nu devine bun prin aceea cã-i naþional [ ] Dreptul, întru cât e scris la noi în consecinþã cu adevãruri recunos- cute, este valabil pentru toatã lumea; poezia noastrã popularã ši artis- ticã, întrucât e frumoasã e frumoasã pentru toatã lumea; în fine, binele obiectiv din noi ni-l recunoašte asemenea orice om de bunã credinþã.“

(MIHAI EMINESCU, Naþionalii ši cosmopoliþii, în Presa literarã vol. I, p. 243-244)

,

LETTRISM (fr. lettrisme, de la lettre = „literã“). Mišcare literarã lansatã de Isidore Isou (Isidore Goldstein, nãscut la Botošani, în 1925) la Paris, în 1945. Exasperarea în faþa incapacitãþii poeziei tradiþionale de a cuprinde psihologia omului modern, neîncre-

42

poeziei tradiþionale de a cuprinde psihologia omului modern, neîncre- 42 IrinaPetras.P65 42 5/31/2007, 5:22 PM
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši
derea în cuvântul poetic dãduserã, dupã primul rãzboi mondial, mišcãrile de avangardã . În acelaši