Sunteți pe pagina 1din 48

CUPRINS: Managementul aprovizionarii si vanzarilor Gestiunea stocurilor.

Rolul, functiile si natura economica a stocurilor Tipologia stocurilor de resurse materiale pentru productie Modalitati de exprimare a stocului de productie Dimensionarea stocului de productie. Calculul stocului current si al celui de siguranta Metode de urmarire-control a evolutiei stocurilor efective de resurse materiale in raport cu limitele estimate. Suprastocarea, formarea stocurilor cu miscare lenta si fara miscare, lipsa de materiale in stoc fenomene negative. Elaborarea si fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare materiala si tehnica a utilitatilor economice Structura materiala a planului si programelor de aprovizionare a unitatilor de productie Indicatorii care defines continutul planurilor si programelor de aprovizionare a unitatilor de productie Metode de calcul a necesitatilor de consum de resurse material ale unitatilor de productie Stocul la sfarsitul perioadei de gestiune Indicatorii de evaluare a resurselor materiale de acoperire a necesitatilor de consum ale unitatilor de productie pe surse de provenienta Norma tehnica de consum Dimensionarea stocului de productie. Calculul stocului current si al celui de siguranta Managementul desfacerii" concept, activitati componente Activitatea operativa de desfacere vanzari de produse

1. Managementul aprovizionarii si vanzarilor Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare unitatilor de productie pentru realizare activitatilor programate din profil in conditiile unor costuri minime si a unui pret maxim. In teoria si practica de specialitate se flosesc pentru exprimarea acestui proces de aprovizionare mai multi termeni specifici, respectiv: Achizitionarea Cumparare Aprovizionare Asigurare Alimentare Gestiunea fluxurilor materiale Logistica Asemenea termeni au, dupa caz, o sfera de curprindere si o interpretare diferita sau similara. Achizitionarea reprezinta un moment de angajament financiar, o tranzactie efectiva de cumparare a unui produs/serviciu pt care credeaza o suma de bani sub forma de pret de vanzare/cumparare.

Achiztionarea este componenta a activitatii de aprovizionare si termen similar cumpararii. Aceasta este precedata de alte activitati, respectiv: - identificarea cererii de consum - dimensionarea acestora - studiul pietei de furnizare si urmata de: - aducerea resursei in depozit - trecerea acesteia in consum, inclusiv controlul utilizarii resursei respective. Cumpararea este termen similar achizitionarii. Aprovizionarea este un termen cu o sfera de cuprindere extinsa, care se initiaza cu identificarea structurii materiale necesara intreprinderii de pe toate destinatiile destinate folosirii in cadrul acestora, dimensionarea ... studiul pietei de furnizare etc de pana la trecerea resurselor materiale aprovi de la depozite la subunitatile de consum din intreprindere, inclusiv controlul utilizarii acestora. Asigurarea reprezinta termenul cu o extensie mai mare, incluzand alaturi de aprovizionare si actiunile de completare a bazei materiale si tehnice necesara unitatilor de productie, cu resurse din surse proprii. (de exemplu, anumite materii prime, SDV-uri, scule, dispozitive care se produc in intreprinderea in care partial sau/si total se consuma.) Alimentarea este activitatea prin care se finalizeaza aprovizionarea , asigurarea prin trecerea resurselor materiale de la depozitele de aprovizionare ale intreprinderii la subunitatile de consum ale acestora. Alimentarea este componenta a logisticii interne a intreprinderii. Gestiunea fluxurilor materiale face parte din procesul complex de asigurare a bazei materiale si tehnice necesare unitatilor de productie intr-o perioada de gestiune definita. Logistica termenul cu cea mai extinsa sfera de cuprindere, incluzand alaturi de aprovizionare/asigurare si fluxul de transport, de resurse materiale, fluxul de forta de munca, sistemul informatic-decizional, etc. Managementul aprovizionarii reprezinta un proces unitar complex, care are in vedere problemele legate de: previziune/planificare/programare, conducere/coordonare/organizare, derulare, analiza, control si evaluare. Este componenta a functiunii comerciale a unitatii de productie. Managementul aprovizionarii are ca obiectiv de baza asigurarea completa si complexa cu resurse materiale si tehnici de calitate la termenele programate cu un cost minim. Pentru indeplinirea unui asemenea obiectiv in derularea procesului complex de aprovizionare trebuie indeplinite mai multe activitati, de ex: - identificarea pe structura a cererilor de consum de resurse materiale de la toate punctele de consum din intreprindere si centralizarea acestora. - Dimensionarea cererilor de consum pe fiecare resursa materiale si echipament tehnic. - Elaborarea specificatiilor de materiale si a normelor de consum - Elaborarea planurilor si programelor de aprovizionare materiale si cu echipamente tehnice. - Elaborarea bilanturilor materiale si energetice - Dimensionarea stocurilor de materiale si a cantitatilor de comanda/aprovizionare

Studiul pietei de furnizare in scopul identificarii materialelor, produselor, a echipamentului tehnic care se gasesc pe piata de comercializare Alegerea materialelor si a echipamentului tehnic care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor de consum, sunt de calitate superioara si la preturi accesibile(justificate prin raportul calitate-pret) Selectia furnizorilor care prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare si sunt credibili Testarea credibilitatii furnizorilor Elaboararea strategiei in aprovizionarea materiale in raport cu piata/cu furnizorii. Negocierea conditiilor viitoare de conlucrare prin incheierea de contracte comerciale de aprovizionare preponderent pe o perioada mai mare de timp. Urmarirea derularii operative a aprovizionarii de la furnizori, intocmirea fiselor de aprovizionare operativa a resurselor materiale Analiza periodica a stadiului asigurarii bazei materiale si tehnice, a realizarii planului si programelor operative de aprovizionare, a contractelor de aprovizionare pe ansambului si distinct pe principalii furnizori. Organizarea activitatii de primire/receptie a loturilor de materiale sosiste de la furnizori, amenajarea spatiilor cu aceasta destinatie si dotarea lor cu utilaje, dispozitive si instalatii specifice, constituirea comisiilor de receptie si a formatiilor de lucratori participanti la o asemenea actiune. Organizarea rationala a spatiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier(rafturi etc), utilaje, dispozitive si instalatii de manipulare, organizarea fluxurilor interne de circulatie in depozite s.a Urmarirea si controlul evolutiei stocurilor efective de resurse materiale in raport cu limitele anterior estimate Controlul sistematic al modului de utilizare a resurselor materiale la toate punctele de consum din intreprindere, in scopul prevenirii folosirii irationale a materialelor aprovizionate sau pe alte destinatii de consum fata de cele initial avute in vedere. Crearea si aplicarea unui sistem informational simplu, cuprinzator, informatizat, care sa permita evidentierea operativa in timp util a starii reale ale proceselor de aprov/stocare.

Structura activitatilor de mai sus evidentiaza faptul ca managementul aprovizionarii integreaza intr-un tot fluxul si controlul resurselor materiale de la momentul initierii actiunii de asigurare de resurse materiale pana la trecerea acestora la subunitatile de consum, inclusiv controlul utilizarii lui. Analiza activitatilor componente ale managementului aprovizionarii arata ca unora dintre acestea trebuie sa li se acorde o atentie mai mare. Intre acestea retinem: - Studiul pietei de furnizare - Alegerea materialelor, a echipamentului tehnic potrivit - Selectia si testarea credibilitatii furnizorilor - Evaluarea de strategii in raport cu piata de furnizare - Negocierea conditiilor viitoare de conlucrare cu partenerii selectati - Urmarirea evolutiei potentialului de furnizare al pretului, al conditiilor de livrare. Prin pozitia pe care o ocupa in structura organizatorica a intreprinderii, aprovizionarea indeplineste 3 roluri importante: - rolul de sursa strategica de informare - rolul de factor cu participare activa la elaborarea strategiilor de dezvoltare a unitatilor economice - centru de profit

1. Rolul de sursa strategica de informare decurge din raportul in care se afla subsistemul aprovizionare cu piata de furnizare in calitatea de factor de cumparare Prin aceasta calitate, susbsistemul colecteaza date si informatii de pe piata de furnizare pe care le pune la dispozitia factorilor interesati de intreprindere (f. Tehnic, de conceptie proiectare si de productie, financiar, mk) Aceste informatii se refera la: - evolutia potentialului de furnizare pe structura de resurse materiale - strategii noi care se aplica in negocierea conditiilor cu partenerii - evolutia preturilor - noi conditii de livrare care se impun pe piata - noi standarde de calitate a resurselor materiale care se impun pe piata de furnizare - tendinte in evolutia concurentei pe piata produselor Importanta deosebita a informatiei privind noile standarde de calitate a resurselor materiale care se impun pe piata de furnizare este determinata de faptul ca asigurarea unor materiale de calitate mai buna conduce implicit la obtinerea unor produse finite de calitate superioara care le asigura competitivitate in valorificarea pe piata acestora. 2. Rolul de factor cu participare activa la elaboararea strategiilor de dezvoltare a unitatii economice se concretizeaza prin: - elaborarea de strategii eficiente in cumpararea de resurse materiale - elaborarea de strategii care sa sustina interesul intreprinderii in raport cu furnizorii acesteia - elaborarea de strategii adecvate in actiunile de colectare de date si informatii de pe piata de furnizare. - Elaborarea de strategii si politici eficiente pentru selectia pe criterii de competenta si perfectionare periodica a personalului pentru acest domeniu de activitate 3. Rolul de centru de profit se evidentiaza prin: - modul de gestionare de catre subsistem a resurselor financtiare care ii sunt puse la dispozitie - contributia la cresterea profitului unitatii de productie - modalitatea de control a utilizarii resurselor materiale care trebuie sa aiba un profund caracter preventiv folosirii irationale a resurselor materiale. Actiunea semnificativa a subsistemului in acest rol trebuie sa se materializeze cu deosebire in cadrul actiunilor de negociere, de tratative cu furnizorii de resurse materiale prin conlucrarea viitoare dintre parteneri. Aceste actiuni trebuie sa se concretizeze prin obtinerea resurselor materiale la preturi mai avantajoase economic in conditiile mentinerii calitatii sau chiar cresterii acesteia la resursele achizitionabile. Din experienta in timp a comportamentului in negocieri a reprezentantilor subsistemului s-a concluzionat ca acestia pot contribui la cresterea profitului intreprinderii cu 5-10%. Subsistemului aprovizionarii a trecut prin urmatoarele faze: 1. faza de pasivitate in care actiunile subsistemului aprov erau subordonate susbist productiei. 2. faza de autonomie in care subsist isi elaboreaza propriile strategii de actiune

3. faza de participare in care subsist aprovizionare pune la dispozitia factorilor participanti, la elaborarea strategiei de dezvoltare a intreprinderii, datele si informatiile colectate de pe piata de furnizori 4. faza de integrare in care subsist aprov se implica, participa efectiv alaturi de ceilalti factori la elaborarea strategiilor de dezvoltare alte intreprinderii.

2. Gestiunea stocurilor. Rolul, functiile si natura economica a stocurilor Stocul reprezinta o acumulare de resursa materiale in depozitul de aprovizionare al intreprinderii, intr-un volum si o structura pentru o perioada determinata de timp cu un anumit scop. Stocurile sunt rezultatele activitatii de aprovizionare, dupa caz, de desfacere. Scopul constituirii de stocuri de resurse materiale este diferit in functie de specificul activitatii fiecarui factor care decurge la actiunea de stocare. Astfel: - Guvernul adopta decizia de constituire de stocuri sub orma Rezervei Nationale la anumite categorii de materiale si produse strategice in scopul alimentarii continue a economiei nationale, in cazul influentei unor factori de forta majora: seisme, inundatii, caderi foarte mari de zapada, stare de necesitate, razboi. - Unitatile de productie isi constituie stocuri de resurse materiale in scopul asigurarii desfacerii normale a activitatilor specifice (realizare de produse) care urmeaza a fi comercializate, distribuite, vandute clientilor reali si potentiali. - Intermediarii comerciali (angrosistii) isi constituie stocuri de materiale + produse in scopul recomercializarii acestora si obtinerea astfe a unor profituri estimate.

Importanta stocurilor se exprima sugestiv prin functia vitala pe care o indeplinesc, aceea de decuplare si armonizare a fluxului de resurse materiale de la initierea actiunii de aprovizionare de pana la trecerea resurselor in prelucrare si obtinerea de produse finite. In general, la nivelul marilor companii, valoarea stocurilor detine o pondere de pana la 20% din capitalul investit. Alaturi de aceasta valoare se ataseaza cheltuielile cu depozitarea, protectia pe timpul stocarii, crearea conditiilor de pastrare etc, inclusiv influenta uzurii morale. Pe timpul stocarii resurselor materiale, fondurile financiare antrenate la cumparare/stocare devin neactive, neaducatoare de profit. Ca urmare, ideal este sa se evite stocarea de resurse materiale. Aceasta modalitate de actiune nu este posibila in cazul celor mai extinse structuri de materiale necesara unitatilor de productie, aceasta pentru ca atat in mediul exterior intreprinderii, cat si in interiorul acesteia, actioneaza mai multi factori care determina necesitatea obiectiva a formarii de stocuri. Astfel: - potentiala aparitie a influentei unor factori de forta majora determina necesitatea obiectiva a constituirii de stocuri sub forma rezervei nationale la anumite categorii de materiale si produse pentru a fi folosite in momentele care impun apelarea la o asemenea rezerva. - Periodicitatea produselor/serviciilor sau a transportului unor resurse materiale determina necesitatea obiectiva a constituirii de stocuri curente la utilizatorii resurselor - Necesitatea aducerii res materiale (conditionarii) la caract fizico-chimice care sa permita prelucrarea tehnologica a acestora determina necesitatea obiectiva a constituirii de stocuri de conditionare la utilizarea resurselor. - Potentiala aparitie a unor perturbatii in livrarile de la furnizori sau in transportul resurselor care se aduc de la distante apreciabile determina necesitatea constituirii de stocuri de siguranta. - Intreruperea productiei(explorarii) sau si a transportului pe perioada sezonului rece determina necesitatea obiectiva a constituirii stocului de iarna. - Sezonabilitatea productiei sau/si a consumului determina necesitatea obiectiva a constituirii de stocuri cu aceasta denumire - Necesitatea minimizarii efortului, a cheltuielilor antrenate de procesele de stocare. In aceste conditii in faza conducerii unitatiilor economice se aseza problema: - tipului de stoc ce urmeaza a fi constituit - nivelul de formare al acestuia. Optiunea este det de raspunsul la intrebarea ce se castiga si ce se pierde daca resursele materiale sunt stocate in cantitati mai mari sau mai mici pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte. Raspunsul are in vedere stabilirea unui prag(nivel) optim care sa armonizeze avantajele cu dezavantajele specifice proceselor de stocare. Pentru aceasta, este necesara cunoasterea efortului total de stocare (Ets) care cuprinde> - efortul direct de stocare (Eds) - efortul indirect de stocare (Eids) Ets = Eds + Eids Efortul direct de stocare cuprinde toate cheltuielile care se inregistreaza cu amenajarea spatiilor de depozitare si desfasurarea activitatilor in cadrul depozitelor, respectiv: - ch. cu amortizarea spatiilor de depozitare si a tehnicii din dotare. - Ch cu plata salariilor personalului care isi desfasoara activitatea in depozite

Ch. Pentru crearea conditiilor normale de protectie/conservare a res materiale pe timpul depozitarii/stocarii Ch cu intretinerea si functionarea utilajelor din dotare Ch cu paza depozitului Ch cu eventualele perisabilitati legale specifice anumitor categorii de res materiale cu aceasta trasatura. Ch de evidenta s.a.m.d

Cand structura de res materiale un suporta modificari semnificative, iar volumul in expresie fsica si valorica se mentine rel. Ct efortul direct de stocare se poate estima, aprecia, dermina printr-un coeficient a de reprezentare fata de val medie a stocului depozitabil in expresie valorica. Eds = a * Spv (mediu) Efortul indirect de stocare se estimeaza prin efectul evitarii formarii de stocuri si folosirii resursei financiare astfel disponibilizate la activitati aducatoare de profit(depozite bancare pentru care se obtine sobanda) (crearea de noi obiective productive, extinderea spatiilor de productie etc) Efortul indirect de stocare se estimeaza cu urmatoarea formula: Eids = [(a * Spv) + Spv] * eficiente investiei Ei= Pr/ Iv Acest efort total de stocare trebuie amortizat prin avantajele care se obtin prin stocarea resurselor materiale. Obiectivul de baza pt procesele de stocare este urmatorul: formarea unor stocuri minim necesare, care prin volum si structura asigura desfasurarea normala la parametrii estimati a unitatii de productie in conditiile unor costuri minime. Stocurile de resurse materiale pentru productie dimensionate pe criterii economice asigura garantie, certitudine si siguranta in derularea normala a activitatilor de productie in general.

3. Tipologia stocurilor de resurse materiale pentru productie

Pentru desfasurarea activitatii specifice, unitatile de productie isi pot constitui, in functie de specificul profilului de activitate, mai multe tipuri de stocuri. Structura materiala pentru care se constituie in general stocuri poate cuprinde: - mat prime de baza si mat diverse - diferite piese, componente de produse - subansamble si componente diverse - combustibili, lubrifianti - mat + piese de schimb pentru intretinerea si repararea masinariilor, instalatii - ambalaje si mat de ambalat - furnituri de birou, s.a Pentru toate resursele materiale stocabile se constituie :

obisnuit stoc curent cu titlu de exceptie stoc in curs de transport stoc de siguranta (Ss) stoc de transport intern (Stri) stoc de conditionare(pregatire) (Std) stoc de iarna (Si)

Stocul curent reprezinta acumularea in depozitul de aprovizionare al intreprinderii de productie a unei cantitati de resurse, materiale de combustibili, lubrifianti etc in scopul alimentarii ritmice a cererilor pt consum pe intervalul dintre 2 aprovizionari succesive este tipul de stoc care se formeaza obisnuit la orice resursa materiale stocabila necesara intreprinderii consumatoare. Pe parcursul procesului de formare consum, stocul curent inregistreaza diferite niveluri intre care semnificative sunt : maxim, mediu, minim. Aceste niveluri pot fi estimate si efectiv. Ideal este ca nivelurile efectiva sa fie identice cu cele estimate, dar in evolutia concreta a stocului curent, niv efective pot inregistra abateri determinate de influenta anumitor factori potentiali aparuti in procesul de furnizare. Nivelurile maxime se inregistreaza la sosirea loturilor de mat de la furnizori, receptionarea acestora si trecerea lor in depozit. Nivelurile minime se inregistreaza la incheierea intervalului intre aprovizionarile succesive. Niveul mediu estimat se determina raportand nivelul maxim estimat la 2. Nivelul min estimat este teoretic = 0. Evolutia estimata a stocului curent se prezinta in urmatoarea figura: pam pam pam Consumul din stocul curent poate fi ritmic/neritmic la moment programat/neprogramat, in cantitati constante/variabile. Formarea stocului curent poate fi de asemenea in cantitati fixe/variabile la momente programate/neprogramate. Evolutia procesului de formare si utilizare a stocului curent de la momentul emiterii comenzii de aprov si pana la incheierea fiecarui ciclu de aprov se prezinta in figura: pam pam 2 pam pam 3 Stocul in curs de transport reprezinta cantitatea de resursa materiale care se afla in cutia mijlocului de transport pe parcursul transferului acestuia de la sursa de furnizare la destinatarul ei. Se mai numeste stoc de tranzit. Marimea acestuia, fiind acelasi ca nivel de comanda aprovizionare sau dependent de volumul cutiei mijlocului de transport si de perioada de transport. Includerea stocului in curs de transport in stocul de productie al consumatorului este interpretabila, actiunea are loc numai in cazul achitarii cu anticipatie a contravalorii resurselor materiale transportate (accelerarea rotatiei capitalului circulat)

In cazul achitarii contravalorii materialelor dupa sosire la destinatarul lor (post livrare) atunci efectul imobilizarii res mat va fi suportata de furnizor; stocul in curs de transport intrand in cel de desfacere al furnizorului respectiv. Stocul de siguranta reprezinta cantitatea acumulata in depozitul de aprovizionare al intreprinderii in scopul asigurarii continuitatii alimentarii cererilor pt consum, cand stocul curent s-a epuizat si intarzie reintregirea acestuia ca urmare: - a unor dereglari in livrarile de la furnizori - a unor intreruperi, dereglari, perturbatii in transportul resurselor materiale catre destinata acestora. - Cresterii intensitatii consumului peste limitele estimate initial S. s reprezinta o acumulare suplimentare de resurse materiale in stoc care amplifica efectul imobilizarii acestora, implicit al celor financiare sub forma definita nu este bine. Ca urmare, stocul de siguranta se constituie numai in conditii de obiectivitate si numai la resursele materiale de baza care se asigura de la distante relativ mare care nu permit rezolvarea operativa a unor probleme de aprovizionare. Acest stoc este consideratca fiind intangibil. In context, consumul din stocul de siguranta se realizeaza numai pe baza unor aprobari speciale ale conducerii asigurarii materiale sau, dupa caz, a conducerii intreprinderii. Stocul de siguranta fizic si valoric se evidentiaza distinct in documentatiile de evidenta a resurselor materiale fata de celelalte tipuri de stoc care se mai constituie. Insa sub aspectul starii fizice resursele nu sunt diferentiate in depozit in functie de stocul constituit, aceasta pentru ca la eliberarea catre consum/utilizator a res mat trebuie sa se respecte principiul primul intrat-primul iesit. Astfel se previne deprecierea calitativa a resursei stocate. Stocul de conditionare(pregatire) reprezinta cantitatea de resurse materiale care se prevede pentru acumulare in spatii special amenajate in scopul aducerii(asigurarii) acestora la parametri fizico-chimici care sa permita prelucrarea acestora in conditiile tehnice si tehnologice existente in unitatile de productie. Sub incidenta formarii stocului de conditionare se incadreaza: - lemnul din padure care urmeaza a fi adus la un anumit grad de umiditate ca sa poata fi prelucrat - lana pieptanata pt dezelectrizarea si aducerea la un anumit grad de umiditate - bumbacul balotat pt odihna si maturizare - varul pentru stins Formarea stocului de conditionare este la unitatile consumatoare relativa pentru ca de regula, furnizorii trebuie sa livreze materiale plus/minus produsele pe care le fabrica la parametri fizico-chimici care sa permita folosirea ca atare a acestora la cumparatori/utilizatori. Sunt insa situatii care impun formarea stocului de conditionare. Acestea sunt: - in cazul prevederii prin contractul comercial incheiat ca operatiune de conditionare sa se realizeze la unitatile consumatoare - in cazul in care prin natura specifica resursele materiale nu isi mentin si pe parcusrul transportului proprietatile fizico-chimice asigurate de prod/furnizori, fiind necesara astfel reefectuarea operatiunii de conditionare la utilizatori.

Formarea stocului de conditionare reprezinta o acumulare suplimentara de resurse materiale in stoc, sporandu-se astfel efectul imobilizarilor de acest gen, implicit a resurselor financiare aferente. Ca urmare, pentru atenuarea efectului imobilizarilor in stoc se impune aplicarea unor masuri prin care sa se asigure reducerea perioadei de conditionare pregatire. Intre aceste masuri figureaza si cea de imbunatatire, sub aspect tehnic a conditiilor de realizare a operatiunii, in special cand aceasta se desfasoara artificial. Evolutia stocului de conditionare se prezinta in figura: pam pam pam din nou Stocul de transport intern reprezinta cantitatea de resurse materiale care se prevede pentru acumulare in depozitele si magaziile suubunitatilor de consum ale intreprinderii de productie in scopul alimentarii continue a cererilor de consum ale acestora pe perioada de distributie si transport al resurselor sub incidenta de la depozitul central de aprovizionare la subunitatile respective. Formarea de stocuri pentru transport intern este mai evidenta la unitatile de productie care au subunitati care consuma acelasi tip de resurse sau/si la unitatile de constructie care au santierele de lucru dispersate teritorial. Si acest stoc la constituire distincta amplifica volumul stocurilor, sporind de asemenea efectul imobilizarilor materiale, financiare sub aceasta forma. Pentru atenuarea unui asemenea efect considerat negativ se pot aplica unele masuri intre care retinem: - distributia directa la depozitele si magaziile subunitatilor de consum a resurselor materiale sosite de la furnizori (deci fara a mai fi trecute prin depozitul central de aprovizionare al intreprinderii) - distributia rationala a resurselor materiale dupa principiul servirii simultane a resurselor materiale pe subunitatile de consum - modernizarea, automatizarea, robotizarea operatiilor de incarcare/descarcare a materialelor in/din mijloacele de trasnport intern ca si a manipularii acestora. - Accelerarea vitezei de circulatie in transportul intern din intreprindere, folosirea utilitajelor de transport mai performante. Dinamica stocului pentru trnasport intern: pam pam again Stocul de iarna = cantitatea de res materiale care se acumuleaza in depozitele de aprovizionare ale unitatii de productie in scopul continuitatii alimentarii cererii de consum ale acesteia pe perioada de intrerupere a exploatarii productiei sau/si a transportului pe perioada sezonului rece datorata conditiilor naturale Sub incidenta formularii stocului de iarna intra resurse de genul: - minereurile feroase si neferoase nemetalifere care se exploateaza din bazine deschise - cocsul, care la transportul pe temperaturi scazute se compacteaza, necesitand eforturi mari pentru decompactare - lemnul din padure a carei exploatare poate inceta pe timpul iernii

anumite materiale de constructii : pietris, nisip si altele

Acumularea res materiale in stoc de iarna se realizeaza in perioade de presezon, in volumul corespunzator nivelului cererilor de consum pe perioada sezonului rece (estimata intre 15nov 15 martie) Consumul din stocul de iarna se asigura in perioada estimata a sezonului rece, continuu sau periodic. In cazul estimarii prelungirii sezonului rece, se poate prevede constituirea si a unui stoc de siguranta de iarna. Pe perioada consumului din stoc de iarna, celelalte tipuri de stoc prezentate mai sus nu mai exista, nu exista cu acest stoc, functiile fiind preluate de stocul de iarna. Dinamica stocului de iarna: pam pam Unitatile de productie isi mai pot forma pe langa tipurile de stoc prezentate si stocuri strategice, anticipate, stocuri de conjunctura sau speculative. Stocurile strategice se formeaza de regula la resursele materiale de baza, care, prin natura lor, conditioneaza activitatea de productie a intreprinderii. Se are in vedere gradul de dificultate si complexitate in asigurarea unor asemenea resurse care provind cu deosebire de pe plan international din diferite zone ale lumii (petrol, gaz metan, resurse care provin din zone instabile) Stocurile anticipate se formeaza la resurse materiale si produsele la care productia si livrarea inceteaza in anumite secvente de timp ale perioadei de gestiune ale anului, datorita unor masuri de genul: - igienizarea, repararea, remontul masinilor, utilajelor, instalatiilor de productie - modernizarii, inlocuirii utilajelor, instalatiilor de productie - efectuarii concediului de odihna de catre marea majoritate/intregul personal al intreprinderii al aceeasi perioada de timp (in cazul productiei de automobile, combinatelor petro-chimice) Stocurile de conjunctura (speculative) Se formeaza pentru recomercializarea produselor in momente favorabile de pret. Se estimeaza ca in lunile cresc preturile => se stocheaza. Formarea unor asemenea stocuri se poate considera o actiune neloiala, care poate intra sub actiunea infractiunilor comerciale intreprinderii penalizabile de catre tribunalele special infiintate. 4. Modalitati de exprimare a stocului de productie Stocul de productie reprezinta un indicator important care se foloseste alaturi de alti indicatori de baza la caracterizarea activitatii economice a unitatilor de productie. Stocurile de productie se exprima in 3 variante de unitati de masura: - unitati fizice/naturale kg, tone, m3, mp, buc - unitati valorice lei, mii lei, mil lei - zile

Stocul de productie in expresie fizica asigura: - estimarea potentialului de productie care poate fi obtinut pe seama stocurilor existente in depozitul de aprovizionare, sau prevazute pentru acumulare la anumite momente calendaristice. - Estimarea necesarului de spatii de depozitare a resurselor materiale - Estimarea necesarului de mobilier si de alte echipamente tehnice, de masini, instalatii, utilaje pentru dotarea depozitului. - Estimarea necesarului de lucratori pentru activele din depozit. Stocul de productie fizic sta la baza determinarii in expresie valorica a acestuia (transformarea facandu-se prin luarea in calcul si a preturilor de aprovizionare a produselor aprovizionate) Stocul de productie in expresie valorica serveste la : - estimarea efortului financiar antrenat la cumpararea + stocarea resurselor materiale - estimarea efectului imobilizarii resurselor financiare in stocuri de materiale - estimarea volumului activelor circulante afferent materiilor prime + materialelor aprovizionate element de calcul a vitezei de rotatie a activelor circulante aferente indicator de eficienta a utilizarii acestora. - Estimarea dr.?? de depozitare stocare al caror nivel este dependent de valoarea medie a stocului depozitabil (Spv mediu) - Estimarea efectului uzurii morale pentru resurse materiale stocate - Estimarea eventualei taxei de proprietate sau/si de asigurare a res mat depozitate/stocate - Estimarea efectului perisabilitatilor etc Expresia in zile exprima nr de zile pentru care stocul fizic constituit sau existent in depozit acopera cererile pentru consum intreprinderii. Expresia in zile serveste la elaborarea programului operativ de resurse materiale.

MAV. Curs 6 6. Metode de urmarire-control a evolutiei stocurilor efective de resurse materiale in raport cu limitele estimate. Suprastocarea, formarea stocurilor cu miscare lenta si fara miscare, lipsa de materiale in stoc fenomene negative.

Gestiunea economica a stocurilor presupune, alaturi de conducerea proceselor de stocare, dimensionarea stocurilor, a cantitatilor de comanda-aprovizionare si o sustinuta actiune e urmarire-control a dinamicii stocurilor efective de resurse materiale in raport cu limitele initial stabilite ( predeterminate ). In evolutia lor, stocurile efective pot inregistra anumite stari, situatii : - Lipsa de resurse materiale in stoc in anumite secvente de timp ale perioadei de gestiune.

Suprastocarea anumitor categorii de resurse materiale. Formarea de stocuri cu formare lenta. Formarea unor stocuri fara miscare pe intreaga perioada de gestiune.

Lipsa de resurse materiale in anumite secvente de timp ale perioadei de gestiune si intarzierea reintregirii acestuia reprezinta un fenomen negativ care genereaza consecinte economice nefavorabile semnificative, uneori greu de comensurat. Ca urmare, de regula, lipsa de stoc presupune pt rezolvare anumite directii (cai de actiune) : 1. Impulsionarea furnizorilor pt livrarea mai devreme (cu anticipatie) a loturilor urmatoare de materiale urgentare. 2. Achizitionarea resurselor materiale sub incidenta de la alte surse de furnizare, indiferent de conditiile de livrare si pret de aprovizionare. 3. Intocmirea documentatiei de aprobare a consumului din stocul de siguranta. 4. Folosirea de substituenti ale resurselor materiale sub incidenta lipsei din stoc. 5. Reprogramarea fabricatiei unor produse sau executiei unor lucrari/prestatii la care se foloseste resursa materiala lipsa din stoc. 6. Acceptarea lipsei de material in stoc prin renuntarea la fabricatia unor produse/executia unor lucrari chiar contractate, spre insatisfactia destinatarilor. !!! directia de actiune aplicabila va fi cea care antreneaza cele mai mici costuri. Pe parcursul desfasurarii activitatii de aprovizionare-stocare si a celei de consum, la anumite resurse materiale se poate inregistra o acumulare suplimentara de resursa materiala in stoc, peste limitele initial estimate. Aceste fenomen imbraca denumirea de suprastocare. Suprastocarea, care se poate produce pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp, dupa caz, este interpretabila. Astfel : - In cazul resurselor materiale de baza strategice care se asigura din zone cu instabilitate politico-sociala, resurse cu caracter limitat sau pentru care tendinta este de crestere in perspectiva a preturilor de vanzare, etc. se poate accepta suprastocarea chiar si pt perioade de peste 1 an. Optiunea va fi rezultatul inclusiv al unor calcule de actualizare a investiei. Pt resurse materiale cu potential de furnizare mare pt care aprovizionarea se poate face ritmic, la termene programate sau reprogramate etc. suprastocarea nu se accepta, aceasta fiind apreciata ca un fenomen negativ inacceptabil.

In cazul anumitor resurse materiale : piese, componente de produse pt care unitatile consumatoare isi constituie stocuri, consumul din cadrul acestora se manifesta mai rar, la intervale mai mari de timp, de peste 6 luni. In aceasta situatie stocurile la asemenea resurse se interpreteaza ca fiind cu miscare lenta, chiar daca evolutia lor se incadreaza in limitele estimate initial si formarea stocurilor cu miscare lenta este interpretabila.

In cazul materialelor, pieselor, componentelor destinate acoperirii cererilor de consum neprogramate care se manifesta in intervale de timp necunscute cu anticipatie, sau destinate interventiilor tehnice la utilaje, instalatii, masini care ies din functiune in momente neprevazute, accidentale, stocurile cu miscare lenta se accepta. In cazul altor resurse nu se ia in calcul corelarea momentelor de aducere, aprovizionare a resurselor materiale cu cele la care se manifesta cererea pt consum, in aceasta situatie nu se justifica existenta stocurilor cu miscare lenta.

In cazul anumitor resurse stocate, cererea pt consum nu se mai manifesta pe intreaga perioada de gestiune. Destinatiile de utilizare a acestuia suferind unele mutatii, in sensul de modernizare, de schimbare a structurii si profilului activitatii. Deci resursele sub incidenta au devenit necesare specificului consumului din intreprindere (uzura morala). In context stocurile la resurse devenite nenecesare pe perioada de gestiune se numesc stocuri fara miscare, care se interpreteaza ca un balast asupra situatiei economico-financiare a unitatilor detinatoare. Cauzele care conduc la lipsa de resurse materiale in stoc, la suprastocare sau/si formare a stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare sunt : - Supradimensionarea necesarului de consum ca urmare a folosirii unor consumuri specifice nefundamentate tehnic si economic, ale unor norme de consum stabilite prin metode statistice. Comandarea resurselor materiale in cantitati, sortimentatii, dimensiuni, calitati diferite de cele specifice destinatiilor de consum/utilizare a acestora. Livrarea de catre furnizori ale unor resurse materiale in cantitati, sortimentatii, dimensiuni diferite de cele comandate de catre utilizatori, chiar contractate. Achizitionarea de catre agentii de aprovizionare a unor resurse materiale in cantitati si caracteristici diferite sau neconcordante cererilor de consum din intreprindere. Nerespectarea de catre furnizori a termenelor de livrare a resurselor materiale comandate. Necorelarea ritmului aprovizionarilor de resurse materiale cu cererile de consum din intreprindere. Inregistrarea unor mutatii in planul si programul de fabricatie, lucrarilor de prestatie, fara a se asigura in timp util adaptarea si a planului si programului de aprovizionare. Depozitarea in conditii improprii a resurselor materiale care conduce la deprecierea calitativa a acestora, transformandu-le in inutilizabile de destinatiile de consum initiale, etc. Restrangerea portofoliului de fabricatie sau includerea in portofoliul de fabricatie a unor noi produse.

Reducerea sau amplificarea volumului de productie a unor noi produse, fara atentionarea subsistemului de aprovizionare pt adaptarea corespunzatoare a dimensiunii si structurii resurselor materiale de asigurare.

In cazul suprastocarii nejustificate economic, a formarii de stocuri cu miscare lenta, de asemeni fara justificare economica si a stocurilor fara miscare stocuri considerate neeconomice se pune problema valorificarii operative. In acest sens se pot apela urmatoarele directii de actiune : - Folosirea resurselor materiale devenite disponibile pe alte destinatii de utilizare, chiar din intreprinderea destinatoare. Initierea si desfasurarea unor ample actiuni promotionale de informare a pietei produselor despre structura materiala si cantitatile corespunzatoare disponibile pt comercializare-vanzare. Apelarea unor unitati specializate in comercializarea de materiale si produse pe pietele interne si internationale. Valorificarea prin vanzare prin intermediul burselor de marfuri institutii cu sfera extinsa de actiune. Valorificarea prin recuperarea cel putin a substantei utile pe care o contin resursele materiale devenite disponibile.

Cea mai importanta cale de valorificare este cea de prevenire a suprastocarii, a formarii stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare. In acest sens se impune o actiune sustinuta de urmarire-control a evolutiei stocurilor efective in raport cu nivelurile maxime, minime, initial estimate. In procesul de urmarire-control un rol important revine nivelului de aprovizionare, a celui de alarma. In procesul de urmarire- control a dinamicii stocurilor efectuate se pot aplica, dupa caz, mai multe metode :
Metoda minim-maxim Metoda ABC Metoda comenzilor periodice Metode mecanografice

De interes mai extins se prezinta metoda minim-maxim si metoda ABC. Minim-maxim presupune tratarea cu acelasi grad de exigenta a evolutiei stocurilor efective la intreaga structura materiala necesare unitatii de productie ( poate contine sute de ii de pozitii, articole ). Acest aspect reprezinta o limita a metodei in cazul structurilor material extinse necesare intreprinderilor de productie. Aceasta pentru ca necesita un volum de munca prea mare greu de pus in opera. Limita se poate elimina ( mare parte ) utilizand programe informatice in scopul definit. Aplicarea metodei minim-maxim presupune parcurgerea urmatoarelor etape de lucru :
1. Stabilirea nivelurilor minim si maxim ale stocurilor de productie, a nivelurilor de aprovizionare/alarma si inscrierea acestora in fisele de

evidenta a resurselor material din depozit. Urmarirea in raport cu aceste limite de catre gestionare a evolutiei stocurilor efective la resursele care intra in competenta si stabilirea starii reale in care aceasta se afla : atingerea nivelului de aprovizionare sau de alarma, incetinirea ritmuui cererilor de material din stoc sau accelerarea acestuia, tendinta de suprastocare sau de intrare in lipsa de resurse material in stoc. 2. Atentionarea de catre gestionar a agentului de aprovizionare in preocuparea caruia intra resursele material despre situatiile reale care sau inregistrat/ se inregistreaza. 3. Luarea de catre agentul de aprovizionare a masurilor care se impun, dupa caz : - urgentarea sosirii loturilor urmatoare de la furnizor - achizitionarea resurselor materiale de la alte surse de furnizare - intocmirea documentatiei pt aprobarea consului din stocul de siguranta, etc

Metoda ABC presupune repartizarea structurii materiala necesara intreprinderii de productie pe 3 grupe de importanta : A B C.
In zona de importanta A se grupeaza resursele materialele de baza sau/si cele care atrag cea mai mare valoare la achizitionare/stocare/consum. In grupa B de importanta se cuprind resursele interpretate ca nivel mediu de importanta si valoare. In zona C resursele de importanta redusa pentru activitatea intreprinderii si care atrag o valoare la achizitionare/stocare/consum nesemnificativa in volumul activelor circulante ale unitatii de productie.

La ordonarea pe zonele de importanta criteriul valoare prezinta un interes deosebit, pentru ca prin acesta se exprima efectul imobilizarii resurselor materiale in stoc, implicit a celor financiare aferente criteriul care orienteaza factorii de conducere la diminuarea stocurilor de resurse material minime necesare. In contextul metodei ABC :
Stocurile la resursele materiale din zona A se recomanda a fi controlate dupa caz : zilnic, de cateva ori pe saptamana, de mai multe ori pe luna. Stocurile la resursele din zona B urmeaza a fi urmarite dupa caz : o data pe luna, de mai multe ori pe trimestru. Stocurile la materialele din zona C se pot urmari o data pe trimestru, de mai multe ori pe semestru, sau pe an.

Metoda ABC asezata pe baze informatice se considera a fi cea mai eficienta si de utilitate practica in procesul de urmarire-control a evolutiei stocurilor efective de resurse materiale.

Curs 7 7. Elaborarea si fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare materiala si tehnica a utilitatilor economice
1. Structura materiala a planului si programelor de aprovizionare a unitatilor de productie

Desfasurarea normal a activitatilor de productie a intreprinderii presupune asigurarea intregii structuri de resurse material si echipament ethnic necesara acesteia pt perioada de gestiune definita. Aceasta actiune presupune elaborarea anticipare a unor strategii a planului si programelor de aprovizionare fundamentate tehnic si economic. La elaborarea planului si programelor de aprovizionare se are in vedere raspunsul la urmatoarele intrebari :
Ce trebuie asigurat/aprovizionat pt perioada de gestiune definita ? In ce cantitati urmeaza a fi aprovizionate resursele pt orizontul de timp avut in vedere ? Din ce surse (de furnizare) si in ce proportii urmeaza a fi aprovizionate resursele materiale necesare ?

Raspunsul la prima intrebare are in vedere definirea intregii structuri materiale si de echipamente tehnice necesara unitatii de productie pt fiecare perioada de gestiune luata in calcul. Resursele materiale care compun structura necesara intreprinderilor de productie se diferentiaza in functie de mai multe criterii :
a. Dupa importanta pt activitatea de productie a intreprinderii : - resurse vitale - de importanta mare/medie/mica b. Dupa sfera de utilitate (a consumului) : - resurse de uz general destinate unui consum mai extins folosibile de un nr mare si f mare de utilizatori - resurse specific destinate consumului la un utilizator sau la un numar restrains de utilizatori c. Dupa destinatia de utilizare : - resurse destinate activitatii de baza (productie) - resurse destinate activitatilor auxiliare - resurse destinate activitatilor de servire d. Dupa natura resurselor materiale : - materii prime siderurgice si material metalurgice

- lemn si produse plate din lemn - materiale si produse chimice - combustibil/lubrifianti - materiale de constructive e. Dupa sursa de provenienta : - resurse materiale care se asigura din economia nationala (indigene) - resurse materiale care se asigura prin import cu diferentiere pe zonele (relatiile) din care provin f. Dupa forma si stadiul tehnic de prelucrare in care se afla : - resurse care se afla in stadiul tehnic primar de prelucrare - resurse care se afla in stadiul tehnic avansat sau final de prelucare (cazul pieselor, subansamblelor, diferitelor component de produse care sunt achizitionare/aprovizionate pentru a fi incorporate, de exemplu, pe produsele complexe) g. Dupa efortul financiar antrenat la achizitionare, aducere si stocare : -resurse care antreneaza un efort : f mare/mare/mediu/scazut h. Dupa gradul de substituire : - resurse substituibile partial/integral - resurse de nesubstituibile i. Dupa gradul de dificultate in asigurare/aprovizionare : - resurse cu un grad de dificultate scazut in aprovizionare ( cele cu potential de furnizare mare si foarte mare ) acestea se mai interpreteaza ca fiind necritice in asigurare - resurse materiale cu grad de dificultate mediu sau ridicat in asigurarea/aprovizionarea lor ( se incadreaza resursele cu potential de furnizare limitat, cu orizonturi de timp in epuizare, in scadere accentuate, resurse care se asigura din zone cu instabilitate politico-sociala etc)

Cunoasterea unei asemenea diferentieri asigura evidentierea rolului si importantei resurselor materiale pt activitatea de productie a intreprinderilor, gradul de dificultate in aprovizionare, stabilirea de strategii eficiente in aprovizionare, adoptarea unor politici si sisteme de gestiune eficace asupra resurselor materiale pe care si le asigura unitatile de productie.
2. Indicatorii care defines continutul planurilor si programelor de aprovizionare a unitatilor de productie

Prin planul global anual de aprovizionare se evidentiaza concret cererile de consum de resurse materiale pe fiecare categorie de resurse, pe orizontul de timp definit si sursele din care se obtin resursele materiale destinate acoperirii acestora, cu precizarea surselor de provenienta si a potentialului de furnizare a acestora. La elaboarea planului anual a programelor de aprovizionare se aud in vedere obiectivele de indeplinit si modalitatile de actiune pentru atingerea acestora. Obiectivul de baza pt procesul de aprovizionare consta in asigurarea complete si complexa cu resurse material de calitate, ritmic si la timp in conditiile corelarii momentelor de aducere a acestora cu cele la care se manifesta cererile pt consum, resurse asigurabile de la furnizorii care asigura conditii de pret si de livrare avantajoase si sunt credibile, resurse care antreneaza la achizitionare, aducere si stocare un effort(cost) minim. Alaturi de acest obiectiv de baza, se au in vedere si obiective derivate :
Formarea unor stocuri minim necesare care sa asigure viteza de rotatie accelerate a activelor circulante aferente. Mentinerea stocurilor efective in limitele maxime si minime estimate initial Protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii stocarii Asigurarea unui grad de certitudine ridicat in aprovizionarea material ape termen lung. Fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare a materialelor pe baza consumurilor specifice din documentatiile tehnico-economice de fabricatie a produselor sau executarea lucrarilor si prestatiilor( asemenea consumuri specific din documentatii imbraca in practica denumirea de norme tehnice de consum ) Studiul pietei de furnizare in scopul identificarii furnizorilor care ofera conditii de pret si livrare avantajoase economic si testarea credibilitatii acestora. Organizarea rationala, minutioasa a actiunilor de negociere in scopul obtinerii de conditii de pret si de livrare avantajoase. Definirea relatiilor de aprovizionare si concretizarea acestora preponderant prin incheierea de contracte comerciale, cu deosebire pe perioade mai lungi de timp. Folosirea in dimensionarea pe criterii economice a stocurilor a unor modele ale cercetarilor operationale. Aplicarea in procesele de urmarire-control a stocurilor efective a unor tehnici si metode eficace si de utilitate practica. Asigurarea unor conditii rationale de depozitare/pastrare a resurselor materiale stocate.

Indeplinirea unor asemenea obiective se asigura prin urmatoarele modalitati de actiune :


-

Folosirea unui sistem informational simplu, informatizat, care sa permita evidentierea operative in timp util a starii reale a proceselor de aprovizionare/stocare.

Continutul planului si programelor de aprovizionare se defineste printr-un sistem de indicatori care, prin natura lor, se grupeaza in 2 categorii :
Indicatori care evidentiaza necesitatile de consum de resurse material ale unitatii de productie pt fiecare perioada de gestiune definite, pe intreaga structura a acestora.

Indicatori care evidentiaza resursele de material care servesc la acoperirea necesitatilor de consum ale intreprinderii de productie, definite pe sursele de provenienta ale acestora. Resurse pt acoperirea necesitatilor de consum pe surse de provenienta ( Resurse ) a. Surse proprii (interne) ale unitatii de productie : 1. Stoc preliminat de resurse material la inceputul perioadei de gestiune SPI 2. Alte surse interne ARI b. Surse din afara unitatii de productie ( de la terti, furnizori ) 3. Necesar de aprovizionat cu resurse materiale- NA Total resurse

Sintetic, continutul planului de aprovizionare se prezinta in urmatorul tabel :


Necesitati de resurse material pt consum ( necesar de consum ) 1. Necesar de consum pt indeplinirea programului de productie NPL 2. Stoc de resurse material la sfarsitul perioadei de gestiune SSF 3. Necesar total de resurse materiale pt indeplinirea programului de productie NTPL (Rd1+Rd2)

Total necesitati de consum

Desfasurarea unei activitati normale intr-o unitate de productie presupune asigurarea unui echilibru perfect al planului de aprovizionare. Acest echilibru se defineste prin urmatorul sistem de relatii : NPL+SSF=SPI+ARI+NA NTPL=SPI+ARI+NA NTPL=NPL+SSF Orice dezechilibru genereaza, dupa caz :
Lipsa de resursa materiala in stoc in anumite secvente de timp ale perioadei de gestiune, cand resurse sunt mai mici decat necesitatile de consum. Suprastocarea, dupa caz, formarea de stocuri cu miscare lenta sau fara miscare, cand resursele sunt mai mari decat necesitatile de consum.

Ambele fenomene se considera negative si conduc, de regula, la inregistrarea de consecinte economice nefavorabile, dupa caz semnificative. Astfel :
a) Lipsa de resurse material in stoc poate conduce la :

1. Realizarea partial sau nerealizarea unor programe de fabricatie, a unor produse in cantitati mai mici decat cele pentru care s-au incheiat contracte cu diferiti clienti situatia poate determina plata de penalitati, dupa caz, de daune, urmare a nerespectarii integrale a obligatiilor contractuale fata de clienti. 2. Nerealizarea cifrei de afaceri initial estimate. 3. Nerealizarea nivelului veniturilor estimate. 4. Nerealizarea marjei de profit estimate, ceea ce inseamna scaderea rentabilitatii economice. 5. Inregistrarea de cheltuieli neeconomice. 6. Cresterea costului unitary de productie al produselor ale caror realizare intra sub incidenta lipsei de resurse materiale, aceasta pentru ca se reduce baza de repartizare a cheltuielilor comune ale sectiilor de productie, celor generale de intreprindere, aceasta inseamna scaderea marjei de profit. b) Suprastocarea, ca si formare a stocurilor cu miscare lenta si fara miscare, genereaza : 1. Amplificarea efectului imobilizarii resurselor financiare in stocuri materiale. 2. Incetinirea vitezei de rotatie a activelor circulante aferente. 3. Amplificarea efectului uzurii morale. 4. Cresterea eventualelor taxe de asigurari si de proprietate. 5. Cresterea cheltuielilor de depozitare, al caror nivel este dependent de valoarea medie a stocurilor depozitate, aspectul conduce la cresterea cheltuielilor generale de intreprindere, duce la amplificarea costului de productie si reducerea astfel a marjei de profit, ceea ce inseamna scaderea ratei rentabilitatii economice.

La subiectul definit mai sus, in prezentarea lui la examen se vor mentiona toate elementele component, respective obiective, mod de actiune, continutul planului, relatiile de echilibru, consecintele economice ale dezechilibrelor pentru cele 2 variante expuse.

Curs 8 8. Metode de calcul a necesitatilor de consum de resurse material ale unitatilor de productie

In actiunea complexa de elaborare a planului si programelor de aprovizionare a unitatilor de productie o atentie deosebita se acorda determinarii necesitatilor de consum de resurse material pentru fiecare pereche de gestiune definita. In acest sens se pot folosi mai multe metode generale, care, la aplicare imbraca forme concrete specifice ramurii, subramurii, sectorului de activitate avuta in vedere, produselor, caracteristicilor cererilor pt consum, ca si cele ale resurselor materiale. Intre metodele folosite in scopul dat mentionam :
1. Metoda de calcul direct 2. Metoda de calcul pe baza de analogie (asemanare) 3. Metoda de calcul pe baza indicelui de consum la 1 mie lei productie nominalizata 4. Metoda de calcul pe baza coeficientilor dinamici (a dinamicii) 5. Metoda de calcul pe baza sortimentului tip de produs 6. Metoda de calcul pe baza necesarului global de sarja 1. Metoda de calcul direct presupune pentru aplicare urmatoarele relatii de calcul :

NPL=Q*NC sau NPL = suma din Qi*Nci Unde Qi = volumul de productie precizat pentru fabricatie, la produsul fizic i si Nci = norma de consum de resurse materiale specifica produsului fizic i. i= 1->n tipuri de produse care se obtin din aceeasi resursa materiala. Avand in vedere gradul de complexitate al produselor de fabricat, relatiile de mai sus se pot folosi ca atare in forma definitive sau prin completare cu alte elemente care evidentiaza un grad de complexitate sporit al produselor sub incidenta. Astfel :
Pentru calculul necesarului de consum la piesa, subansamblu, produse simple pentru care stocurile se productie neterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune productiile sunt nesemnificative, se aplica relatia de mai sus in forma prezentata.

Pentru produsele complexe pt care stocurile de productie neterminata de la sfarsitul si inceputul perioadei de gestiune productiile sunt nesemnificative si influenteaza prin nivel necesitatile de consum de resurse material din perioada de gestiune, determinarile se fac cu ajutorul urmatoarelor relatii :

NPL= Q * Nc * (1+k) sau NPL = suma din Qi * Nci * (1+ki) NPL=Q * Nc N sau NPL= suma din Qi * Nci Ni Unde Qi=volumul productiei de realizat la produsul complex i ; Nci= norma de consum specifica produsului complex i ; k= coeficient care exprima mutatiile in nivelul stocurilor de productie neterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune ; Q-mutatii care se transmit si asupra necesarului de consum de resurse material ; N-modificarea fizica absoluta a necesitatilor de consum de resuse materiale determinate de mutatiile in nivelul fizic al stocurilor de productie neterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune.

Coeficientul k se determina cu ajutorul metodei indicatorilor valorici, folosind relatiile : K=(SPNsf-SPNi)/Pv sau k=suma din (SPNsfi - SPNii)/Pv SPNsfi=stoc productie neta la sfarsitul perioadei de gestiune Q la produsul I in expresie valorica SPNii=stoc productie neta la inceputul perioadei de gestiune Q gestiune la produsul i Pv=valoarea productiei prevazuta pt realizare in anul de plan in expresie valorica Variant care il implica pe coeficientul k se are in vedere cand este dificila cunoasterea in expresie fizica a stocurilor de productie neterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune Q. Modificarea absoluta in expresie fizica (N) se calculeaza cu metoda indicatorilor naturali, relatie fiind : N= (SPNsf-SPNi)*Nc sau N=suma din(SPNsfi-SPNii)*Nci SPNsfi=stoc productie neta la sfarsitul perioadei de gestiune la produsul fizic i expresie fizica SPNii=stuc productie neta la inceputul perioadei de gestiune Q la produsul fizic i expresie fizica Nci=norma de consum specifica produsului fizic i Varianta cu N conduce la obtinerea unor rezultate in concordanta cu starea concreta a stocurilor de productie neterminata, si deci la calculul unor necesitati concordante cu realitatile din activitatea concreta, indiferent de variant de calcul, metoda directa conduce la calculul unor necesitati de consum reale; se recomanda pentru aplicare cu prioritate. 2. Metoda de calcul pe baza de analogie are in vedere stabilirea
necesitatilor de consum pt produsele noi prevazute pt asimilare in fabricatie in perioada de gestiune Q si Q sip t care nu este definitivata documentatia tehnico-economica de executie a unor asemenea produse; ca urmare nu se cunosc inca normele de consum specific produselor noi.

Pentru determinari, metoda presupune folosirea urmatoarelor relatii : NPL=Qn *Nca * (1 ) sau NPL= suma din Qni * Ncai * (1 i) Qni= volumul productiei prevazut pentru fabricatie la produsul noi i Nca= norma de consum specifica produsului asemanator celui nou pt care se face estimarea necesarului = coeficient care exprima diferentele de greutate, complexitate, volum dintre produsul noi si cel asemanator acestuia. Rezultatele care se obtin sunt aproximative, ca urmare dupa definitivarea documentatiei tehnico-economice de executie a produselor noi si cunoasterea astfel a normelor de consum specifice, determinarile initiale se reaseaza prin aplicarea metodei de calcul direct. Metoda se mai foloseste si in estimari ale necesitatilor de consum la materii prime pe baza de perioade medii si lungi de timp. 3. Metoda de calcul pe baza indicelui global de consum la 1 milion lei productie nominalizata Metoda are in vedere unitatile economice care in prima etapa de elaborare a planului de dezvoltare, implicit a planului de productie si de aprovizionare nu au nominalizata integral productia de realizat. Nominalizare= cunoasterea concreta a tipurilor de produse fizice ce trebuiesc fabricate in Q si cantitatile fizice in care acestea urmeaza a fi realizata. Baza de fundamentare a produselor nominalizate (cerute) este asigurata de contractele comerciale deja incheiate cu diferiti clienti, in care se specifica datele si informatiile mentionate.

Se mai iau in calcul de regula si comenzile primite de la diversi clienti a caror onorare este acceptata, fiind astfel interpretate sub denumirea de comenzi ferme. Productia nenominalizata = necunoasterea concreta a tipurilor de produse ce urmeaza a se nominalize si cantitatile fizice de realizat, dar cu deosebire in cazul productiei de stocuri, vanzarile sunt previzibile. Rezulta ca se prevede fabricarea unor produse si cantitati neavand inca oferte, produse pt care trebuie estimate cererea de consum de resursa materiala aferenta. In acest context, pentru estimarea cantitatilor de consum se foloseste metoda definita, care, pentru aplicare implica 4 etape :
a) Calculul necesarului de consum aferent productiei nominalizate :

Nn=Q * Nc sau Nn = suma din Qi * Nci Qi= volumul productiei de realizat la produsul nominalizat i Nci= norma de consum de resursa materiala specifica produsului nominalizat i
b) Calculul indicelui global de consum la 1 milion lei productie nominalizata

Igc/1 milion lei PN= Nn/Pn(in milioane lei) * 1 milion lei => tone(kg)/1 milion lei PN Pn=valoarea productiei nominalizate exprimata in milioane lei Nnn=Igc/1mil lei Pn * Pnn (mil lei ) Pnn= valoarea productiei nenominalizate in milioane lei

c) Calculul necesarului de consum afferent productiei nenominalizate (Nnn)

d) Calculul necesarului de consum Npl pe ansamblul productiei de realizat

Npl=Nn+Nnn Rezultatul astfel obtinut se modifica corespunzator pe masura ce productia nenominalizata partial sau integral devine productie nominalizata(urmare a incheierii de noi contracte/comenzi/ferme. Metoda se mai foloseste in calculele de dinamica, de evolutie a consumului de materii prime de baza in viitor. 4. Metoda de calcul pe baza coeficientului dinamicii are in vedere
totalul efectiv de resurse material inregistrate in anul de baza si modificarile care au loc in volumul si structura productiei prevazute in fabricatia pentru anul de plan fata de cel de baza, relatia de calcul specifica se prezinta astfel :

Npl= Cr * k * (100-Pr)/100 Cr= consumul total efectiv de resurse material inregistrat in anul de baza pentru realizarea productiei efetive Q0 K = coeficientul care exprima modificari in volumul productiei Q1 in anul de plan fata de cel realizat in anul de baza Q0. K=Q1/Q0 Pr/100 = procentul de reducere al consumului de resursa materiala estimate a se inregistra in anul de plan, urmare a prevederii aplicarii unor masuri tehnico-organizatorice ale caror consecinte economice se concretizeaza si in reduceea consumuilor materiale. Metoda, avand caracter statistic, se foloseste in mai mica masura, cu deosebire pt stabilirea necesarului de consum pentru materiale auxiliare sau pt estimari de dinamica a consumului in viitor. 5. Metoda de calcul pe baz sortimentului tip de produs are in
vedere produsele care se fabrica intr-o sortimentatie extinsa, cum sunt cele fabricate de unitati de incaltaminte, confectii, tricotaje, etc.

Pentru calculul necesitatilor de consum, metoda presupune folosirea urmatoarelor relatii : Npl=Q * Ncst sau Npl=suma din Qi * Ncsti Qi = volumul productiei prevazut pentru fabricatie la produsul i i=1.n tipuri de produs care se produc din aceleasi materii prime ( aceeasi resursa materiala ) Ncsti = norma de consum specifica sortimentului tip pt produsul i Sortimentul tip se allege in functie de ponderea de reprezentare al fiecarui sortiment al produsului i in raport cu volumul fizic de fabricat pe ansamblul acestuia. Ca sortiment tip se allege sortimentul cu ponderi determinante in volumul de fabricatie al produsului. Metoda se mai foloseste si la calculul necesarului de consum pentru sedevistica, care se realizeaza intr-o gama . SDV = scule, dispositive, verificatoare. 6. Metoda de calcul pe baza necesarului global de sarja se
aplica in cazul produselor care se obtin prin participarea simultana a mai multor tipuri de resurse materiale, dupa o reteta de fabricatie definite. Sub incidenta intra produse siderurgice, materiale de constructie, activitatea chimica, farmaceutica, alimentara, etc.

Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor 3 etape :


a) Calculul materialului bun turnat ( a produsului bun turnat )

Mbt=suma din Qi+gsi Qi=volumul productiei precizat pt fabricatie la produsul i Gsi=greutatea specifica a produsului i
b) Calculul necesarului global de sarja (Ngs)

Ngs=Mbt/k * 100 k/100 = ponderea de reprezentare(regasire) a materialului bun turnat in cadrul necesarului global de sarja Nfs>Mbt Diferenta dintre Ngs si Mbt se concretizeaza in :
Resturi materiale reutilizabile, retele, bunuri care rezulta din procesele de turnare a produselor Pierderi prin evaporare, ardere, oxidare etc.

c) Calculul necesarului de consum Npl pentru fiecare tip de resursa participant simultan la obtinerea produsului i cf retetei de fabricatie. ( Nplrmj)

Nplrmj=Ngs * k prim/ 100 K prim / 100 = procentul de participare al resursei materiale j la obtinerea produsului finit i conform retetei de fabricatie. Parte din metodele de calcul prezentate mai sus se folosesc si pt determinarea necesarului de resurse materiale pe destinatii auxiliare sau pt executarea de lucrari de reparatii, de exemplu, pt calculul necesarului de consum de resurse materiale la lucrarile de reparatii :
Metoda de calcul direct presupune inmultirea volumului pe fiecare fel fizic de lucrare de reparative cu norma de consum de resursa materiala pe unitatea fizica de lucrare de reparatii.

Metoda indicelui global de consum la 1 mil lei lucrari de reparatii presupune inmultirea volumului de lucrari de reparatii prevazute pt realizare in expresie valorica cu indicele global de consum la 1 mil lei lucrari de reparatii. Metoda coeficientilor dinamici necesita inmultirea consumului total efectiv de resurse materiale inregistrate in anul de baza cu un coeficient care exprima mutatiile in volumul lucrarilor de reparatii prevazute pt reparatii in anul de plan fata de cel realizat in anul de baza. Rezultatul obtinut se corecteaza cu un procent, eventual, de reducere a consumului de resurse materiale ca rezultat al masurilor tehnico-organizatorice prevazute pt aplicare, si care au in vedere folosirea mai economica a resurselor materiale.

Reprezinta al doilea indicator care reflecta, exprima necesitati de consum ale unitatii de productie. Acesta se formeaza pe parcursul perioadei de gestiune in scopul asigurarii desfasurarii normale a activitatii unitatii de productie.

9. Stocul la sfarsitul perioadei de gestiune :

La incheierea acestei perioade acest stoc trebuie sa se regaseasca in dimensiunea respective, inclusiv calitatea de indicator al instrumentului de plan amintit. Corelatia dintre stocu de productie si stocul la sfarsit de an se exprima astfel : Sp = > Ssf sau Ssf = Sp In cele mai frecvente cazuri, stocul de productie se compune din : stoc current + stocul de siguranta. Formarea ca atare a stocului de la sfarsitul perioadei de gestiune este interpretabila, astfel :
Daca consumul resursei materiale incepe in Q-1, cu extensie in Q in care si inceteaza, nu se formeaza stoc la sfarsitul lui Q. Daca consumul resursei incepe in Q in care se si finalizeaza, nu se formeaza stoc la sfarsitul lui Q. Daca consumul resursei incepe in Q cu extensie in Q+1 se fomeaza stoc la sfarsitul lui Q.

Cand se formeaza, dimensiunea de constituire la stocul la sfarsitul perioadei de gestiune este dependent de ritmul programat al aprovizionarilor, respective al intrarilor de resurse materiale in depozitul de arovizionari al intreprinderii. Astfel, considerand intevalul intre aprovizionarile successive de 30 de zile :
Daca intrarile sunt programate la inceputul sau sfarsitul fiecarei luni, atunci in stocul la sfarsit de an se include stocul curent integral (la nivelul maxim estimat) Daca intrarile sunt programate la 15 ale fiecarei luni, atunci la stocul de sfarsit de an se include numai jumtate din stocul curent, caz in care :

Ssf=Spmac Scrmaxfz+Ssfiz
-

Ssf=Spf mediu Scrfz mediu + Ssfiz

Neluarea in calcul a ritmului programat al aprovizionarilor poate conduce, dupa caz, la lipsa de resursa materiala in stoc sau la suprastocare fenomene negative. Rolul stocului la sfarsitul perioadei de gestiune este Acela de a asigura baza materiala fizica de formare a stocului de la inceputul perioadei de gestiune urmatoare. Stocul la sfarsitul perioadei de gestiune, impreuna cu necesarul de consum Npl definesc necesitatile totale pt consum, care urmeaza a fi acoperite cu resurse materiale ce trebuiesc aprobate/asigurate. 10.Indicatorii de evaluare a resurselor materiale de acoperire a necesitatilor de consum ale unitatilor de productie pe surse de provenienta Sursele de furnizare de resurse materiale sunt :
1. Surse interne, proprii ale unitatii de productie consumatoare. 2. Surse din afara unitatii consumatoare, asiguarbile de la terti furnizori, reali si potentiali. 1. Sursele materiale care provin din surse proprii (interne) ale unitatii se evidentiaza prin urmatorii 2 indicatori : Stocul preliminat de resurse materiale la inceputul perioadei de gestiune Spi Alte resurse interne ARI

Stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune exprima cantitatea de asemenea resursa care se prevede sa existe in depozitul de aprovizionare al intreprinderii in scopul acoperirii cererilor de consum ale acesteia pe primele zile/saptamani/luni ale anului de plan urmator. Acest tip de stoc se estimeaza cu ajutorul urmatoarei relatii : Spi=Sex + I0-C0, unde : Sex=stocul existent de resursa materiala in depozitul intreprinderii la momentul elaborarii planului de aprovizionare se preia din fisele de evidenta a resurselor materiale din depozitul intern. I0= intrarile de resursa materiala care se prevede a se mai inregistra de la momentul elaborarii planului de aprovizionare si pana la incheierea acesteia. Aceste intrari pot fi :
Intrari normale programate a se inregistra chiar pe intervalul de timp de pana la incheierea anului - I0n Intrari restante care mai sunt acceptate de consummator, desi reprezinta intarzieri la livrarile de la furnizori I0r Intrari suplimentare de resursa materiala destinate fabricatiei unei cantitati suplimentare de produse finite destinate comercializarii pe piata, vanzarea fiind previzibila I0s

C0- consumul de resursa materiala care urmeaza a se mai inregistra pe acelasi interval de timp de pana la incheierea anului curent. Si acest consum poate fi :

Un consum normal determinat de sarcinile de productie programate initial pentru realizare pe intervalul de timp de pana la incheierea anului C0n Un consum restant, determinat de eventualele sarcini de productie restante a caror realizare este prevazuta sa se inregistreze in perioada ce a mai ramas din anul curent produsele sub incidenta fiind in continuare acceptate de catre clientii lor - C0r Consum suplimentar de resursa materiala destinat realizarii unor cantitati suplimentare de productie cu desfacere previzibila C0s

C0=C0n+C0r+c0s Baza de fundamentare a celor 3 categorii de consumui este asigurata de sarcinile de productie ce mai sunt de realizat in anul curent de pana la incheierea acestuia ( suma din Qin + suma din Qir) si productia suplimentara ( Qis) si normele de consum specifice produselor sub incidenta. Relatia de calcul este: C0=suma din Qin*Nci+suma din Qir*Nci+ suma din Qis*Nci Formarea ca atare a stocului preliminat la inceputul perioadei de gestiune este de asemenea interpretaril, astfel :
Daca consumul resursei materiale incepe in perioada de gestiune Q cu extensie in Q+1, nu se formeaza stoc preliminat la inceputul lui Q. Daca consumul resursei materiale incepe in Q in care se si finalizeaza nu se constituie stoc preliminat la inceputul lui Q. Daca consumul resursei a inceput in Q-1 cu extensie in Q, in care si inceteaza, se formeaza stoc preliminat la inceputul lui Q. Daca consumul resursei a inceput in Q-1 cu extensie in Q si peste se formeaza stoc preliminat la inceputul lui Q, cat si la inceputul lui Q+1.

Stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune este o marime relativa determinate de posibile schimbarii in nivelul elementelor de calcul initiale, care se pot inregistra de pana la incheierea anului curent. Ca urmare, nivelul stabilit initial intra sub incidenta corectiilor ulterioare, cel mai important moment de corectie este inceputul perioadei de gestiune, cand prin inventor se stabileste stocul real de resurse materiale existent in depozitul intreprinderii (Sri). Acest stoc real stabilit prin inventor se compara cu stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune, din comparative pot rezulta 3 situatii : Sri mai mic, egal sau mai mare decat Spi Sri=Spi evidentiaza buna fundamentare initiala a Spi si stabilitatea nivelului elementar de calcul. Situatiile Sri mai mic/mai mare decat Spi impun corectie cu Si=Sri-Spi. Corectia se transmite direct asupra necesarului de aprovizionat (Na). Al doilea indicator alte resurse materiale ARI evidentiaza resursele materiale care se pot obtine in intreprinderea in care partial sau integral se si consuma. Structura acestor resurse interne de materiale cuprinde :
Materiale refolosibile care rezulta din procesele de prelucrare tehnologica sau netehnologica care se folosesc in intreprindere (capetele, cupoanele, fasiile nemultiple care rezulta din procesele de debitare/croire etc)

Materialele, piesele, reperele care rezulta din dezmembrari de mijloace fixe, casate sau prevazute pentru scoaterea din functiune si care se pot folosi ca atare sau prin reconditionare in consumul intern al intreprinderii detinatoare. Materii prime noi, piese, diferite component de produse care se produc chiar in intreprinderea in care partial sau integral se si consuma.

Pentru punerea in valoare a unor asemenea resurse se elaboreaza programe special de recuperare, colectare, eventual reconditionare si de fabricatie, inclusive valorificare a lor in care se mentioneaza tipologia resurselor materiale, caracteristicile dimensionale configurative,de calitate etc. cantitatile in care urmeaza a se obtine, momentele calendaristice la care acestea devin disponibile pentru folosire, responsabilitatile pentru colectare. Resursele materiale prevazute in stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune si la indicatorul ARI acopera de regula numai o parte relativ mica, dupa caz, din necesitatile de consum ale unitatilor de productie.
2. Cea mai mare parte din resursele materiale necesare intreprinderii consumatoare se asigura prin aprovizionare de la terti furnizori reali/potentiali din afara unitatii.

Resursele materiale care se prevad a fi aprovizionate de la terti furnizori se evidentiaza la indicatorul Necesar de aprovizionat (Na), care se determina cu ajutorul relatiilor : Na= Npl+Ssf-Spi-ARI Na= Ntpl-Spi-ARI Na=Npl+Ssf Necesarul de aprovizionat calculat astfel in etapa initiala se corecteaza in continuare in functie de eventualele modificari care se inregistreaza in baza de calcul initiala. Cel mai important moment de corectie se inregistreaza la inceputul perioadei de gestiune, in baza eventualelor situatii care se inregistreaza intre stocul real de la momentul respectiv stability pin inventar si cel preliminat pentru acel moment. Corectiile se fac pt situatiile Sri </> Spi, astfel : Na1=NaSi Na1=necesa de aprovizionat corectat. 11. Norma tehnica de consum ( norma de consum ) Actiunea de folosire economica a resurselor material la nivelul unitatilor de productie are caracter de continuitate. Aceasta, ca urmare a noilor conditiii tehnice, tehnologice si organizatorice mai bune care se creeaza de la o perioada de timp la alta ca rezultat al cercetatorilor stiintifice din domeniile tangent. Pentru folosirea mai economica a resurselor materiale, unitatile de productie pot folosi in general urmatoarele modalitati de actiune :
Ridicarea nivelului tehnic si calitativ al productiei Modernizarea structurii productiei Stabilirea si folosirea unor indicatori de consum si valorificare a resurselor materiale fundamentati tehnic si economic Standardizarea si tipizarea produselor, componentelor de produse, pieselor, proiectelor

Folosirea de inlocuitori care au caracteristici tehnice superioare, sunt de mai buna calitate si sunt mai economice Recuperarea, colectarea si refolosirea ca atare sau prin reconditionare a resurselor material reutilizabile

In categoria indicatorilor de consum si valorificare se incadreaza si consumurile specifice stabilite prin documentatiile tehnico-economice de executie a produselor, lucrarilor sau prestatiilor. Aceste consumuri specific din documentatia tehnico-economica de fabricatie a produselor, lucrarilor si prestatiilor imbraca denumirea uzuala de norma tehnice de consum ( norme de consum ). Norma de consum exprima cantitatea maxima de materie prima noua sau refolosita de piese, combustibili etc. admisa a fi folosita pt obtinerea unei unitati de produs finit, a unei unitati fizice de lucrare sau prestatie, in conditii tehnice si tehnologice definite (prevazute) pt prelucrarea ca atare a resurselor materiale si fabricarea produselor. Norma de consum-indicator de plan se stabileste anterior perioadei in care urmeaza a fi aplicat ( ale carei conditii tehnice, tehnologice, organizatorice au fost luate in calcul la momentul definirii indicatorului ). Prin comparative, consumul specific efectiv ( consum specific ) exprima cantitatea medie de resursa materiala care a fost folosita pentru obtinerea unei unitati fizice de produs finit a unei unitati fizice de prestare sau executie lucrare, in conditiile de productie efective de realizare a unui produs, lucrare, prestatie. Consumul specific se calcueaza dupa perioada de realizare a productiei, impartind cantitatea totala efectiva de resursa materiala folosita la realizarea productiei totala efectiva in perioada anterioara definite. Din comparative rezulta ca norma de consum reprezinta limita superioara a consumului specific efectiv. Ca urmare, folosirea economica a resursei materiale este exprimata de relatia CsNc. Structura materiala a unei norme de consum poate cuprinde :
Materii prime noi care se produc in intreprinderea in care se si consuma partial / integral. Materiale refolosibile care se obtin in intreprinderea in care se si pot consuma. Materii prime noi, care se aduc de la terti producatori/furnizori. Cea specifica resursei materiale. Cea specifica produsului finit. Materiale refolosibile si pierderi tehnologice ( Mrpth ) Materiale refolosibile si pierderi netehnologice ( Mrpnth )

Normele de consum se exprima prin doua unitati de masura :

Norma de consum cuprinde : consumul net ( Cn ) :

Continutul desfasurat al normei de consum se prezinta astfel :

Relatia analitica de calcul a normei de consum de aprovizionare : Nca=Cn+Mrth+Pth+Mrnth+Pnth Consumul net planificat exprima cantitatea maxima de resursa materiala admisa a fi incorporate in unitatea de produs finit/unitate fizica de lucrare/prestatie. Este definit, de regula, de proiectul de executie al piesei, produsului; in cazul produselor care se obtin prin relatii chimice consumul net imbraca denumirea de consum stoichiometric ( consum teoretic ). Consumul net formeaza obiectul reasezarii in timp prin eventuala reconceptie/reproiectare a produsului avand in vedere masuri de genul :
Folosirii de inlocuitori cu caracteristici tehnice de calitate mai bune, ca necesita un consum net mai mic pt obtinerea produsului. Reducerea coeficientilor exagerati de siguranta, de rezistenta. Folosirea de inlocuitori mai fiabili, mai performanti.

Materialele refolosibile si pierderile tehnologice planificate reprezinta cantitati maxime de asemenea resurse si pierderi care se prevad a se inregistra normal determinate de caracteristicile tehnice ale instalatiilor, utilajelor de prelucrare prevazute pentru folosire. Si acestea intra sub incidenta reducerii prin :
Modernizarea utilajelor/instalatiilor de prelucrare. Inlocuirea acestora cu altele noi. Perfectionarea tehnologiilor de prelucrare. Folosirea de tehnologii noi care asigura coeficienti tehnici de utilizare productive a resursei materiale superioare cu tendinta de pana la 100 % , adica transformarea integral a resursei materiale in produse finite.

Materialele refolosibile si pierderile netehnologice planificate exprima cantitatile maxime admise a fi inregistrate considerate normale, urmarea caracteristicilor, conditiilor netehnologice de prelucrare a resurselor materiale. Acestea pot fi rezultatul operatiilor de croire/debitare al aprovizionarii resursei materiale la dimensiuni nemultiple si de alta configuratie decat cea a produselor finite, al tehnologiilor de croire/debitare, al caracteristicilor utilajelor, dispozitivelor folosite in debitare; al conditiilor de tr. Si in cazul acestora se au in vedere masuri de diminuare /eliminare prin :
Folosirea de utilaje/dispositive/utilaje noi, mai performante pt operatii de croire/debitare. Elaborarea de planuri optimale de croire. Aprovizionarea resursei materiale la dimensiuni fixe sau multiple de configurare asemenea produsului de obtinut.

12. Dimensionarea stocului de productie. Calculul stocului current si al celui de siguranta Dimensionarea stocului de productie si a elementelor componente prezinta cu interes aparte pentru ca de rezultatul actiunii depinde de gradul de activizare a resurselor financiare aferente stocurilor materiale care pot fi asigurate sau de care dispun unitatile de productie. Stocul de productie reprezinta o suma a elementelor care il compun in functie de natura resurselor materiale, conditiile de asigurare, aprovizionare si de transport, caracteristicile cererilor pentru consum, conditiile de depozitare/pastrare etc. Astfel, - daca la o resursa materiala I se impune formarea numai a stocului current (de regula, stocul current se formeaza obisnuit la orice resursa materiala stabile), atunci stocul de productie va fi dat de stocul current. Relatia generala de calcul a stocului de productie este: Sp = Scr + Str + Ss + Scd + Stri + Si Sp = Scr + Str + Ss + Scd + Stri Sp = Si Sp = Si + Ssi Aceste relatii generale sunt interpretabile dpdv al coexistentei tipurilor de stoc mentionate. Inregistrarea coexistentei este pur intamplatoare, fiind dependenta strict de natura resursei materiale si factorii mentionati mai sus asociati acesteia. Ca urmare, in cazul in care la resursa I se prevede formarea stocului sucrent si a celui de siguranta, atunci stocul de productie va fi dat de suma celor doua. Sp = Scr + Ss

Daca la resursa I alaturi de Stri si de siguranta se prevede formarea stocului de conditionare, atunci Sp va fid at de suma celor 3. Sp = Scr + Ss + Scd Daca la res I se constituie numai Scr si stoc de transport: Sp = Scr + Str Daca se au in vedere modalitatile de exprimare a stocului de productie fizic, valoric si in zile, si in mod special pentru aprovizionare numai fizic si in zile(cea valorica ajutand la totalizarea stocurilor existente/constituite in depozitul de aprovizionare, la evidentierea efectului imobilizarii res financiare in stocuri , la estimarea activelor circulante, det vitezei de rotatie), atunci in cazul formarii numai a stocului curent, stocul de productie fizic va fi dat de Scrfizic. Spf = Scrf In cazul formarii Scr si Ss: Spf = Scr f + Ss fizic In zile: Spz = Scrz Scrz = I (intervalul intre aprovizionari successive) Spz = Scrz + Ssz + Scdz Luand in calcul nivelurile semnificative pe care le inregistreaza stocul curent in procesul formarii si utilizarii consumului acestuia, respective de maxim, mediu si minim, aceste stocuri se transmit implicit si asupra stocului de productie. Astfel: - in cazul formarii numai a Scr: Spmaxf=Scrmaxf Sp(mediu)f = Scr(mediu)f Spminf = Scrminf = 0 (ca nivel estimat) Daca la resursa I se constituie alaturi de aceasta si cel de siguranta, atunci: Spmaxf = Scrmaxf + Ssfiz Sp(mediu) = Scr(mediu)f + Ssfiz Spminf = Scrminf(0) + Ssfiz = Ssfiz In cazul formarii stocului curent, al celui de siguranta si al celui de conditionare: Spmaxf = Scrmaxf + Ssfiz + Scdf Sp(mediu)f = Scr(mediu)f + Ssfiz + Scdf Spminf = Scrminf(0) + Ssfiz + Scdf In zile: - pentru cazul formarii doar al stocului curent: Spz= Scrz In expresia in zile nu exista stoc curent mediu in zile => nu se calculeaza stoc de productie mediu in zile

- daca se formeaza stoc curent si de siguranta: Spmaxz = Scrz + Ssz Stocul productie in zile nu se calculeaza Spminz = Scrminz(0) + Ssz = Ssz - daca se formeaza Sd Spmaxz = Scrz + Ssz + Scdz Spminz = Ssz + Scdz

Normele de consum Normele de consum de diferentiaza dupa mai multe criteria: 1. Elementele component se desprind : - n.c tehnologic - n.c de aprovizionare Nc tehnologic servesc la elaborarea programelorde alimentare a subunitatilor de consum din intreprindere, deci la calculul cantitatilor de resurse materiale care urmeaza a fi eliberate din depozitul de aprovizionare si transferate la subunitatile din unitate. NC de aprovizionare servesc la elaborarea planului si a programului de aprovizionare materiala. Dupa destinatia de consum de resurse materiale: NC pentru materiale prime de baza- pt active. de productie de baza NC pentru materiale auxiliare. 2. In cazul combustibilului, se desprind norme de consum de conbustibil in scopuri tehn, sau ca forta motrice pt incalzit. In cazul energ. electrice n.c in scopuri tehnologice, forta motrice, pt iluminat. 3. Dupa natura res. materiale: - n.c pt mat prime siderurgice + mat. metalurgice; - n.c pentru pt lemn si produse din lemn - n.c de combustibil + lubrifianti - n.c de energie electrica - n.c de materiale de constructii - n.c de ambalaje 4. Dupa perioada de valabilitate(aplicabilitate) - n.c pe termen scurt cu per. de aplicabilitate de pana la un an. Acestea se folosesc la elaborarea planului annual si progr. de aprovizionare. - n.c pe perioada de timp medie sau lunga se folosesc la elaborarea de previziuni privind consum. consumului la materii de baza in viitor. 5. Dupa modul de grupare sau gradul de agregare:

- n.c individuale, care se elabireaza pe fiecare tip, sortiment, varianta constructive de produs, se folosesc la elaborarea planului annual si progr. de aprovizionare; - n.c grupate pe materiale, pe familia de materiale, pe produs, pe grupe de produse, pe utilaj sau instalatii, pe un grup de utilaje sau instalatii, pe unitate organizatorica pe loc de munca, atelier, sectie de productie, ansamblul intreprinderii. Acestea se folosesc in calcule de previziuni privind evolutia consumului de res. materiale pe viitor. Normele de consum de resurse materiale daca sunt fundamentate tehnic si economic, contribuie la protejarea bugetului de aprovizionare. Prin aceasta se exprima in mare masura rolul si importanta unei asemenea indicator de folosire a res. materiale.

13. Managementul desfacerii


-concept -activitati -componente Mng desfacerii = activitatea complexa prin care se asigura desfacerea, vanzarea rezultatelor productiei materiale (produselor finite, lucrarilor sau prestatiilor) Mng desfacerii este component a functiunii comerciale a unitatilor de productie. Pt realizarea obiectivului valorificarea rezultatelor prod. materiale mng aproviz. pp desfasurarea mai multor activitati specifice: studiul pietei produsului in scopul : - Identificarii produselor prezente pe piata pt comercializare - id. evolutiei preturilor de vanzare - stabilirii intensitatii concurentei pe piata produselor - id. conditiilor de livrare avanrajoase - descoperirii canalelor distributie a produselor mai avantajoase - id. standardelor de calitate a produselor care se impugn pe piata - id. conditiilor de service care stimuleaza potentialii si realii cumparatori de produse - in acelasi context se recurge la actiuni promotionale in sensul elaborarii si distribuirii de pliante, prospecte, prez. de cataloage, monster, participarea l atarguri si expozitii, org de expozitii la sediul intrep. sau locuri special amenajate, recurgerea la demonstr. de functionalitate.

Colectarea comenzilor de la diversii clienti reali si potentiali si constituirea astfel a portofoliului de comenzi de realizat in anul de plan. Incheierea de contracte de desfacere vanzare Elaborarea planului si programelor concrete de desfacere, livrari si vanzari de produse

Elaborarea de strategii in domeniul vanzarilor de produse Urmarirea produselor pe parcursul fazelor de fabricatie in scopul prevenirii realizarilor cu deficient/intarzieri. Crearea, dupa caz, modernizarea si extrinderea retelelor proprii de desfacere/vanzari de produse Infiintarea, organizarea, dupa caz, extinderea si modernizareea retelelor proprii de service, inclusive dotarea acestora cu utilaje, instalatii, dispositive performante, care fac posibile interventile tehnice care se impugn la produsele vandute utilizatorilor acestora.-in acelasi scop se are in vedere si formarea de stocuri optime de piese de schimb, component de produse, material. Organizarea si coordonarea activitatilor de livrare/ servire a clientilor Urmarirea derularii activitatii operative de desfacere/ servire a clientilor de realizare a programelor operative de desfacere, a contractelor de desfacere incheiate, de onorare a comenzilor primate de la client. Formarea unor stocuri optime de desfacere produse in scopul servirii ritmice a clientilor indifferent de momentul initierii comenzilor si calitatii cerute. Coordonarea si controlul activitatii depozitelor de produse finite in vederea formarii loturilor de livrare, a unitatilor de manipulare de incarcatura, in concordant cu cererile clientilor. Informatizarea complexa a activitatii de desfaceri/ vanzari de produse, asigurandu-se astfel planificarea unei asemenea activitati, irmarirea derularii livrarilor/ vanzarilor de produse, a evolutiei procesului de formare si de evolutie a stocurilor effective de produse finite. Selectia si angajarea de personal pt subsist. Desfacere pe criteria de competenta profesionale si organizarea procesului de perfectionare periodica a acestora. Organizarea sistemului de informare asupra comportamentului produselor la utilizatorii acestora, in scopul colectarii, sesizarilor, observatiilor, optiunilor, sugestiilor, propunerilor pe care acestia le formuleaza si au in vedere modernizareaproduselor, imbunatatirea procesului de servire a clientilor, rezolvarea operative a interventiilor tehnice care se impugn pt fct. Normala a produselor vandute; imbunatatirea conditilor de vanzare, service.

Analiza continutului si structurii activit. Evidentieaza faptul ca mg. desfacerii reprezinta baza motivationala pt fabricatia de produse, execut. De lucrari, etc. totodata, mang. Desfacerii pune la dispozitia subsistemului productie informatiile, datele si elementele necesare elaborarii si fundamentarii planurilor si programelor de fabricatie. Aceste instrumente din urma servesc in amonte la elaborarea si fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare materiala si tehnica.

14. Indicatorii de evaluare a planurilor si programelor de desfacere

Strategia de desfacere a produselor se elaboreaza de regula pe fiecare tip de produs destinat comercializarii. Aceasta se concretizeaza prin elaborarea unui plan global annual si a unor programe concrete desfacere/vanzare de produse. Continutul unor asemenea instrumente de plan se defineste prin urmatorii indicatori specifici: Volumul desfacerii (Vd) Stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune (Spi) Stocul de produse finite la sf. Perioadei de gestiune (Ssf)

Existenta stimulate a acestor indicatori este dependent de urmatorii factori: Tipul productiei (unicat/individuala, serie mica/mijlocie/masa) Natura produsului (ex:produs nou) Stadiul ethnic in care se afla (-produs nou, in ascensiune, declin) Politica conducerii intrepr. privind procesul de formare si detinere de stocuri.

1. Volumul desfacerii exprima cantitatea de produse finite care se prevede pentru defacere-vanzare intr-o perioada de timp definite trimestru, semestru, sezon, an; Vd se stabileste pe fiecare tip, sortiment, variant constructive de produs sip e total productie, fizic si valoric.

Vd este indicatorul de baza care defineste cea mai mare parte a CA a unit. de productie.

Fiind element de calcul, Vd serveste si la estimarea celei mai mari parti a veniturilor din activitatile intreprinderii.

Vd se stabileste diferit pt: productia individuala sau unicat, prod. la comanda sau produselor in serie mare si de masa; pt produsele cu consum specific- special si produsele de uz general destinate unei palete de consum general; pt produsele cu ciclu scurt de fabricatie in raport cu cele cu ciclu lung de fabricatie, -> deci in functie de raportul intre cerere si oferta. In context, pt situtatia in care cererea e mai mare decat oferta (unicat, cu consum special, serie mica, care se fabrica la comanda, sau sunt cu ciclu lung de fabricatie) volumul desfacerilor se stabileste cu ajutorul relatiilor :

Quf=Vd=Qci, Suma cantitatilor de produs pt care s-au incheiat contracte comerciale de desfacere/ vanzari si s-au primit comenzi a caror onoare a fost acceptata, devenind comenzi ferme.

In cazul in care pt anumite produse se considera ca posibila vanzarea unei cantitati suplimentare qs (produse de sezon), Vd: Qf= Vd= Qci + qs In baza relatiilor de mai sus, se are in vedere ca: Fundamentarea volumului de desfacere este asigurata de contractual comercial instrument de maxima certitudinein vanzare si de comenzile considerate ferme.

In cazul qs fundamentarea se asigura in baza analizei evolutiei vanzarilor in anii anteriori la produse asemanatoare naturii celor luate in calcul.

Pe aceasta baza statistica se defineste tendinta in vanzarile produselor sub incidenta si se stabileste astfel dimensiunea vanzarilor previzibile.

In cazul in care prezenta cantitatii suplimentare qs impune formarea si a stocurilor de produse finite de la inceputul si sf. Perioadei de gestiune, atunci relatia de calcul a volumului de desfaceri este urmatoarea:

Qf= Vd = Qci, +qs + Spi - Ssf

In acest caz al cererii mai mici decat oferta, acoperirea integral a potentialului de productie a intreprinderii este relativa.

In sit de mai sus, dupa fundamentarea Vd se trece la fundamentarea prod. de fabricat = Qf=Vd

In situatia in care cererea este mai mare decat oferta(produse de serie mare+masa, cu un consum de uz general) modul de actiune in stabilirea volumului desfacerii este invers: In prima etapa se determina productia posibila de fabricat la fiecare produs i in functie de capacitatea de productie disponibila. In etapa a doua se calculeaza volumul de desfacere cu ajutorul urmatoarei relatii:

Vd= Qf + Spi Ssf Vd= Qf + Spi Ssf Ci

In cazul in care la produsele de fabr. Curenta se prevede incetarea producerii si comercializarii in perioada de plan Q, atunci Vd este: Vd= Qf + Spi Vd= Qf + Spi Ci

Curs 12

Volumul desfcaerilor calculat prin rel de mai sus, dupa caz si productia de fabricat intra sub incidenta corectiilor urmatoare determinarii in etapa 1.

Cea mai importanta corectie are loc la inceputul perioadei de gestiune, cand pe baza de inventar se stabileste stocul de desfacere real fizic existent in depozitul producatorului.

Acesta poate fi egal, mai mare sau mai mic decat cel preliminar pentru momentul respectiv. In cazul <,> se stabileste modificarea absoluta S de la inceput (Si), care se calculeaza cu ajutorul relatiei: Si=Sri-Spi

Corectiile se fac pt volumul de desfacere cu relatia Vd1=Vd+/- Si

Pt productia de fabricat cu: Qf1 = Qf +/- Si

Situatiile mai evidente in corectii sunt cele care au in vedere produsele cu fabricatie n serie mare si in masa destinate unei palete intinse de clienti, pt care productia se organizeaza pe stoc desfacerea acestor produse este previzibila, estimarea avand la baza studii de piata.

2. Stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune Exprima cantitatea de asemenea produse extrapolata a exista la momentul definit (cantitatea probabila) in scopul servirii ritmice a clientilor in primele zile/saptamani ale acestei perioade. Acest tip de stoc se determina cu ajutorul relatiei: Spi=Sex + Q0 L0, in care Sex = Stocul de produse finite existent in depozitul de desfacere al unitatii producatoare la momentul inceperii elaborarii planului de desfacere in etapa 1; se preia din fisele de evidenta a produselor existente in depozitul producatorului.

Q0 productia ce urmeaza a fi fabricata de la momentul initial de elaborare al planului de desfaceresi pana la incheierea perioadei de gestiune curenta.

Aceasta productie Q0 poate fi:

O productie normala programata initial pentru perioada ce a ramas din perioada de gestiune pt fabricatie (Q0n) O productie restanta sau amanata pt fabricatie, dar care urmeaza a se realiza de pana la incheierea perioadei de gestiune produsele sub incidenta fiind in continuare solicitate de clienti utilizatori (Q0 restant) O productie suplimentara (Q0supl) pt care vanzarea, desfacerea pe piata este previzibila. Q0 prod de fabr pana la incheierea perioadei de gestiune este suma prod de mai sus.

Q0 = Q0n+Q0r+Q0s

L0 livrarile de produse ce urmeaza a se inregistra pana la incheierea perioadei de gestiune care pot fi:

Livrari normale (L0n) programate initial sa se efectueze pe intervalul ce a mai ramas din perioada de gestiune (ef. Contractelor de desfacere incheiate, a comenzilor a caror onorare a fost acceptata, a vanzarilor previzibile estimate prin studii de piata. Livrari restante (Lor) care urmeaza a se efectua cu intarziere produsele fiin in continuare acceptate de clienti. Livrari de cantitati suplimentare de produse(Los) pt care se estimeaza vanzare pe baza studiilor de piata.

Formarea ca atare a stocului prelimitat de produse la inceputul perioadei de gestiune este interpretabila astfel:

Pt produsele a caror productie si comercializare incepe in perioada de gestiune in care se si finalizeaza, nu se constituie stoc preliminat la inceputul perioadei de gestiune. Pt produsele pt care productia si comercializarea incepe in perioada de gesiune ( )cu extensie in +1 nu se formeaza stoc la inceputul lui , ci numai la inceputul +1

Pt produsele a caror productie si comercializare (prod incetand in -1)se extind in se creeaza stoc preliminat la inceputul lui . Pr produsele a caror fabr si comercializare se extind in in care prod inceteaza, iar comercializarea continua si in +1 se creeaza stoc preliminat de productie atat la inceputul lui , cat si +1.

Pt situatiile in care se formeaza stocul preliminat de produse finite la inceputul lui intra sub incidenta corectiilor urmatoare, in functie de modificarile care pot interveni in baza de calcul. Cel mai important moment de corectie este inceputul perioadei cand pe baza de inventar se evidentiaza stocul fizic real de produse existent in depositul de desfacere ale producatorului. Acest stoc reala de la inceputul anului se compara cu cel preliminat pt momentul respectiv. Sri>=< Spi Situatia de = evidentiaza o buna fundamentare initiala si stabilitatea nivelului elementelor de baza de calcul. Situatile <,> impun corectie cu modificare absoluta pozitiva sau negativa S de la inceput, care se calculeaza dupa formula: Si=Sri-Spi Modificarea se transmite direct asupra volumului de desfacere, dupa caz a volumului productii de fabricare. 3. Stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune

Exprima cantitatea de asemenea produse care la incheierea lui este programata sa se regaseasca in depositul de desfacere al producatorului furnizor.

Acest indicator este de fapt stocul de desfacere de produse finite, care se formeaza in perioada de gestiune, in scopul servirii ritmice a clientilor programati si (sau m=neprogramati la momente calendaristice cunoscute sau nu cu anticipatie in cantitati prestabilite sau comandabile la prezenta clientului. Ideal este ca produsele care ies din fabricatie sa fie instantaneu transferate clientilor utilizatori. In cazul celei mai mari parti din structura de produse destinata peitei o asemenea actiune nu este posibila, aceasta pt ca asemenea produse, desi au procesul tehnologic de fabricatie terminat, urmeaza sa suporte in continuare in cadrul depozitelor de desfacere mai multe operatii prin care sunt aduse la caracteristicile fizico-chimice si conditiile impuse de clientii utilizatori ai acestuia. Operatiile pe care trebuie sa le suporte produsele inainte de livrare/vanzare sunt: - Primirea si recepria produselor sosite de la sursele de fabricatie Inscrierea in evidenta Sortarea si trecerea in gestiune/ pe gestiuni Marcarea/etichetarea/stantarea Efectuarea unor operatiuni de conditionare/maturizare Efectuarea unor operatiuni de asamblare/montaj

Compunerea unor seturi de produse Ambalarea prod pt pastrarea caracteristicilor, utilizare sau pt protectie la posibile deteriorari. Constituirea unitatiloro de manipulare, incarcatura Formarea loturilor de livrare Intocmirea documentatiei de livrare + facturare Incarcarea loturilor de livrare in mijloace de transport si si predarea catre unitate de transport impreuna cu documentele insotitoare Descarcarea gestiunii si depunerea documentelor.

Efecuarea unor asemenea operatii necesita anumite durate de timp, care se stabilesc prin metode ale economiei muncii: - Cronometrarea Fotografierea Observare instantanee Mtm, etc

Suma acestor timpi planificati de realizare a operatiilor respective trebuie sa fie minima. tpl; => min

Pentru a indeplini o asemenea conditie trebuie sa se aplice toate masurile tehnico-org care permit atingerea acestui deziderat.

Intre acestea retinem: Efectuarea unor operatii (stantarea, etichetarea, marcarea, eventual asamblarea/montarea) chiar pe perioada cand produsele se afla in procesele de fabricatie, resp pe fluxul de productie la altere. Mecanizarea complexa, automatizare a operatiilor care se desfascoara asupra produselor in depozitul de desfacere. Efectuarea in paralel a anumitor operatii in depozit de ex: marcarea/ ethichetarea/ stantarea in paralel cu ambalarea; intocmirea documentelor in paralel cu constituirea loturilor pt livrare.

Pt calculul dimensiunii sticului de desfacere se au in vedere numai operatiile care se realizeaza efectiv in depozitul de desfacere. In dimensionarea acestuia se pot folosi maimulte metode, inclusiv de optimizare pe criterii economice al nivelului acestuia.

Intre acestea retinem: 1. Metoda de calcul direct (analitica) 2. Metida statistica

1. Metoda de calcul direct (analitica) presupune folosirea urm. Relatii:

Sd= Tpl * gmz = tpli *gmz Tpl = tpli

Tpl timpul planificat de stationare a prod. In depozitul de desfacere gmz =productia medie zilnica (ritmul mediu zilnic al productiei)

gmz=Qfi/Nzl

Prod medie zilnica din perioada de gestiune se determina dupa rel de mai sus Qfi productia de fabricat in stabilita in plan Nzl numarul de zile lucratoare ale perioadei de gestiune

Metoda de calcul directa se recomanda pt aplicare cu prioritate.

2. Metoda statistica pp pt calcul folosirea relatiei:

Sd= (mediu)s *gmz*(1+/-k)

In care: Ts impul mediu de stationare(sau de desfacere) a produselor in depozitul de desfacere al producatorului

K = coeficient de reducere a timpului de stationare a produselor in depozit ca rezultat al amsurilor tehnico-org prevazute pt aplicare in anul de plan in scopul diminuarii timpului de desfacere al produsului.

Timpul mediu de stationare al produselor se stabileste pe baza datelor statistice inregistrate in anul anterior, referitoare la: Stocurile efective de produse existente in depozit si/sau la timpii efectivi de desfacere sau de stationare a produselor in depozitul producatorilor.

Claculul acestui timp mediu de stationare se realizeaza dupa caz:

a) In functie de stocul de desfacere mediu inregistrat in anul de baza (Sdm) b) Timpii de desfacere efectivi inregistrati in baza (Tsefi)

a) Stocul de desfacere mediu se calculeaza cu ajutorul urmatoarei relatii:

Sdm =( Sdefi)/n

Sdefi = suma stocurilor de desfacere efective inregistrate in perioada de baza i=1,n = nr de zile/ intervale pt care stocurile de desfacere efective au fost luate in calcul. (pt reprezentativitate se iau in calcul stocuri efective de desfacere din cadrul a cel putin un semestru sau un an de zile

In momentul urm calcularii Sdm se stabileste timpul mediu de stationare in depozit, folosind relatia: s = Sdm/gmzo

gmz productia medie zilnica din anul de baza care se calculeaza cu aceasta relatie: gmz0 = Q0/ Nzl0 Q0 productia realizata in anul de baza Nzl0 nr de zile lucratoare din anul de baza b) In functie de timpii de desfacere, de stationare efectivi inreg in baza, timpul mediu de desfacere al prod. Se calculeaza astfel: s= (Tsefi)/n Tsefi = suma timpilor efectivi de stationare a produselor in depozitul de desfacere (suma t efectiv de desfacere) n nr de astfel de timpi luati in calcul. Pentru produsele destinate consumului intern (propriu) al unitatii de productie, ca si pt produsele cu ciclu lung de fabricatie nu se formeaza stoc de desfacere, de asemenea; pt produsele unicate sau cu fabricatie la comanda nu se creeaza stoc de desfacere; in cazul din urma, lotul de produse comandat dupa ce integral el este fabricat se si transmite beneficiarului, clientului; comanda in acest caz fiind considerata unica. Sub incidenta formarii stocului de desfacere, inclusiv a st. la sfarsitul perioadei de gestiune intra produsele care se fabrica in serie mare, in masa, destinate unei palete mari de clienti. In aceasta categorie intra si produsele cu fabr pe stoc, pt care, desi nu sunt incheiate contracte comerciale, nu s-au primit inca comenzi pentru onorare, desfacerea acestora este estimata; avand in vedere natura unor asemenea produse; sfera de utilitate, evolutia vanzarilor in anii anteriori, care va reprezenta si baza estimarii tendintei vz in viitor. Sub incidenta intra produse de uz casnic, prod de aparate radio, TV. Curs 13

15. Activitatea operativa de desfacere vanzari de produse


Prin activitatea operativa de desfacere vanzarii se asigura transferul produselor de la producator/furnizor la cumparator/utilizator. Pentru derularea unei asemenea activitati se realizeaza mai multe operatiuni specifice. Pentru desfasurarea unei asemenea activitati in concordanta cu cerintele clientilor, trebuie colectate date si informatii despre produsele solicitatede piata, implicit de clienti, cantitatile care se cer, conditiile in care se cer produsele, cadenta, ritmul livrarilor de produse, serviciile asociate produselor s.a. Asemenea informatii sunt furnizabile de contractele comerciale incheiate, de comenzile clientilor acceptate pt onorare, sau pe baza estimarilor privind vz previzibile de piata. Pe baza informatiilor se elaboreaza pt foecare produs si client cate o cartela informatica. Continutul unor asemenea cartele s eincorporeaza in fiesiere speciale. Asemenea cartele informative se folosesc in elaborarea planurilor concrete operative de desfacere a produselor pe produse/ clienti. Planurile concrete de desfacere pe produse servesc la fundamentarea programelor de fabricatie, ca si la urmarirea realizarii contractelor si onorarii comenzilor clientilor. Planurile concrete de livrare pe clienti servesc la urmarirea livrarilor de produse pe destinatarii lor, sub aspectul cantitatilor de livrat, temrenelor de livrare, a alotr oblogatii asumate in raport cu acesti factori. O actiune de importanta deosebita care se desfasoara in contextul act operative de desf livrarii este cea de verificare receptie cantitativa si calitativa a loturilor de produse destinate livrarilor. De aceasta depinde permanentizarea clientilor, extinderea paletei acestora, mai buna conlucrare cu acestia, etc.

O alta actiune de importanta deosebita este cea de organizare a livrarilor de produse actiune care se poate realiza: - De la depozitele sectiilor de productie De la depozitul central de desfacere al intreprinderii.

Organizarea livrarilor de la depozitul de sectie se poate asigura cand la nivelul unei asemenea subunitati se pot constitui loturi complete unitare de produse. (asemenea produse nu necesita eventual montaj, completarea cu alte produse care se obtin la celalalte sectii de fabricatie) Modalitatea de org este specifica in cazul fabricatiei pe produs, definita la nivelul fiecarei sectii. O asemenea modalitate de organizare se mai practica si in cazul produselor agabaritice. Aceasta pentru ca astfel se previne transportul unui asemenea produs in interiorul intreprinderii, aspect care ar perturba activitatea proprie a unitatii, iar actiunea ar fi dificila in sine. Organizarea livrarilor de la depozitul central de desfacere se realizeaza pt cea mai mare parte a produselor, care anticipat actiunii necesita dupa caz, completare, montaj cu alte produse realizate in intrepr sau asigurate prin cooperare de la diversi alti producatori, produse care necesita o structurare pe seturi, pe complete de seturi, produse care urmeaza a fi livrate clientilor in loturi complexe. In general, livrarile de la depozitul central sunt mai eficiente datorita amenajarilot speciale care se pot asigura la nivelul acestora, ca si a unor dotari tehnice mai performante pentru efectuarea diferitelor operatiuni de manipulare, de formarea unitatilor de incarcatura, a loturilor de livrare etc. Indiferent de modalitatea de organizare livrarile se pot efectua: - Prin expedierea produselor de la destinatarii lor Prin eliberarea produselor catre clienti pe rampa de desfacere livrare a depozitului intreprinderii.

Livrarea prin expediere are loc in general cand destinatarul produselor se afla in alta localitate decat cea a furnizorului producator. In cazul acestei forme de livrare, prin expediere, producatorul furnizor are sarcina de a asigura si realiza formarea unitatilor de incarcatura, compunerea loturilor de livrare, intocmirea documentatiei de livrare, asigurarea mijloacelor de transport si predarea acestora resp carausului. < ------ Expedierea concreta a produselor, scoaterea lor din gestiune, predarea documentatiei de livrare la banca. In sarcina destinatarului produselor intra achitarea valorii produselor primite dupa sosirea acestora si verificarea calitativa si cantitativa a lor? Livrarea prin eliberare pp ca producatorul furnizor sa puna la dispozitia clientului produsele pe rampa de desfacere livrari, dupa ce acest factor din urma prezinta documentatia de livrare. Clientul cumparator are ca atributii, sarcini solicitarea intocmirii documentatiei de livrare, ef comenzii sale, inclusiv emiterea facturii, achitarea contravalorii produselor solicitate si facturate, asigurarea mijlocului de transport din parcul propriu sau prin inchirieri, preluarea produselor care i-au fost puse la dispozitie pe rampa de desfacere si incarcarea lor in mijlocul de transport; anticipat actiunii prezentand gestionarului documentatia de livrare. Deci in cazul livrarii cu eliberare achitarea produselor se face cu anticipatie. Aceasta forma de livrare se practica in general cand dest produselor se afla in aceeasi localitate cu frunizorul, sau la distante mici

Activitatea operativa de desfasurare- livrare pp in continuare si actiunea de urmarie a comportamentului produselor la utilizatorii lor; dupa caz, asigura si prin subunitatea de service proprie sau agregata interventiei tehnice care se impun in per de garantie sau dupa pt buna functionare a produselor la utilizatorii lor. Totodata, culege informatii de la utilizatori cu privire la eventuale sesizari, reclamatii, opinii, optiuni, propuneri, etc. Care au in vedere o mai buna servire, imbunatatirea conditiilor de livrare, o mai eficienta activitate de service, modernizarea produselor, imbunatatirea calitatii performantelor acestora, etc. O buna activitate operativa de desf livrari conduce la: - Fidelizarea clientilor Extinderea paletei de clienti Mai buna conlucrare cu acestia Extinderea activitatii viitoare intrepr de producator Cresterea eficientei activit. Unitatilor de productie Functionalitate de durata pe piata produselor.