Psiholoaga: Bine ati revenit. Dupa cum observati, avem o invitata noua cu noi astazi.

Elizabeth a fost de acord sa se alature programului nostru. Inainte sa incepem, as vrea sa explic din nou ce facem aici. Terapia prin arta a fost testata la Universitatea din Princeton cu rezultate destul de bune asa ca mam gandit sa incerc acest tip de terapie si aici. Metoda este foarte simpla. In loc sa va adresez eu intrebari si voi sa raspundeti, voi doar incercati sa va exprimati emotiile i gndurile in moduri creative, povestind fiecare situatiile care v-au adus aici. Poate asa vom descoperi si chiar vom rezolva unele din posibilele problemele pe care le aveti si, cine stie, poate la un moment dat sa reusim sa vindecam, daca este cazul. Hai! Nu trebuie sa fiti timizi. Orice idee care va vine poate fi povestita sau exprimata in felul in care credeti voi de cuviinta. Acestea fiind zise, tu Elizabeth, fiind ultima venita ai vrea sa incepi? Elizabeth tace. Psihologul: Nimeni? Promit c n-o s doar. Mira: Atunci, ncep eu. Mihai: Bine c avem un voluntar. Psiholoaga: Ok. Oricand te simti pregatita. Mira: Sa-i dau drumu? Psiholoaga: Daca vrei... Mira:... S-i dau drumu? E okay? Prerea mea e c n general, cnd ai o rugminte sau vreo ntrebare despre ceva... foarte rar primeti i rspuns. Poi s pui ntrebri peste ntrebri, dar nu ntotdeauna primeti i rspuns.. e interesant cum i gsesc lucrurile fgaul lor, nu? M rog, poate nu i-l gsesc, poate, mai degrab si-

l caut. Nu? Lucrurile i caut drumul lor... sau exist un drum predestinat pentru fiecare lucru. Oricum, probabil c nu prea depinde de noi.... dac vrei s tii care e senzaia mea, eu cred c viermuim i noi p-aici, fr nici un reper,. E un cuvnt grecesc pentru asta... lam nvat la coala. El m-a-nvat... m rog, mai degrab, la el l-am auzit, c dac l-a fi nvat acum vi l-a putea spune. Nu? Da. Da de grecesc tiu sigur c-i grecesc. Dar cum i zice nu mai tiu... Era ceva cu lumea, care se-nvrte ntr-un sens greit i nu cum ar trebui, i e din cauza oamenilor, sau a muritorilor, cum zicea domnu profesor: muritorii sunt de vin. Eram la clasa lui, la una dintre clasele lui, n primul lui an acolo. Era super... ieea mult cu noi, adic, m rog, cu clasa mea; excursii, muzee, odat chiar am mers pn la Chicago. i tii ce-i ciudat? ntruna din excursiile astea, s-a dat la mine. Domnul Profesor, cteva luni mai trziu, cnd ne-a dus la acvariu... M-am speriat de moarte! La nceput nici n-am neles ce vrea de la mine - adic, m rog, ceva tiam eu, dar aveam, ct?, 13 ani - la vrsta aia nu te-atepi la aa ceva. M rog, poate nici mai trziu: a aprut deodat n spatele meueram la bazinul panoramic, unde-s rechinii, eram total fascinat de un ditamai rechinu care aluneca de-a lungul geamului, incredibil de aproape. Un rechin-ciocan... i dintr-o dat m trezesc strivit de geam. Profesorul meu m strivea cu tot corpul de geamul acvariului. Nu puteam s fac nici o micare. i-n timpu sta nu zicea nimic. Adic mie nu-mi zicea nimic. Bolborosea doar ceva despre mreia tragic a fpturilor marine. cum eram acolo turtit - nu mai vedeam dect rechinu cum venea din ntuneric alunecnd pe lng mine, iar i iar. N-o s uit niciodat. Senzaia asta. El strivindu-m, i-n timpul

sta rechinu care trecea.... M rog, copiii se sperie uor, nu? dup-aia, nu s-a mai uitat la mine. Dei m-a dus acas de la scoal. Avea un Peugeot nou-nou - asta in minte finc-l rugasem o dat s m nvee cum se pronun. Un Peugeot crem. i-mi zice deci c poa s m duc el acas, dac doresc. Aa s-a exprimat dac doreti. n main, in minte de parc ar fi fost ieri, pusese la casetofon pe una care cnta ceva foarte lent i melancolic, in minte pentru c l-am ntrebat cine e. El a zis Billie Holiday, i c n-ascult nimic altceva. sta a fost primul lucru pe care mi l-a spus, m rog, aproape primul, dup cinci ore: Billie Holiday. Dup care a zmbit. Afar era ntuneric, dar l-am vzut zmbind, ne oprisem la un semafor i el a spus: n-ascult dect asta i p-orm mi aminteti un pic de ea, tii? Eti mereu puin trist, puin; zmbitoare, dar trista. mi place... Eh, asta cum se mai cheam, ccatu sta? Eh? Finc, pe bune, nu spui aa ceva unei fete de treipe ani, nu? Nu se face aa ceva. n nici un caz, finc altfel o faci s fie a ta toat viaa. Vorbesc serios. Chiar asta se-ntmpl, dac faci aa ceva... A tras pe dreapta, nu n dreptul casei, ci puin mai ncolo, i acolo m-a srutat. nu vreau s vorbesc prea mult despre asta, pentru c probabil ai vorbit deja cu el Am nceput s ne-ntlnim regulat, m rog, n msura n care un profesor de liceu i eleva lui de treipe ani se pot ntlni. tiu cam ce gndii, c-am fost o proasta, c el e un pedofil, nu conteaz. n orice caz, greii. i cu una i cu alta. Noi, ahmm... pur i simplu ne plceam. Ne pupam. Nici mcar mult. Sruturi, mici mbriri, chestii d-astea - n recreaie m strecuram n biroul lui, uneori doar pentru cteva secunde i ne-mbriam - asta era tot. n ziua n care am mplinit 14 ani... n martie, sunt pete semn de

apa, ce zicei de asta? a venit i m-a luat i ne-am carat. L-am ntrebat ncotro, dar el a zis doar: surpriz Cnd am ajuns la Chicago, ne-am dus direct la lac, la un debarcader unde ne-atepta o barc superb, roie, cu motor, i n barc era un co de picnic s fii in mijlocul apei, n barc, cu el, era pur i simplu incredibil Mi-a fcut cadou o brar, ntr-un erveel, n sandwich. nchipuii-v, scobise miezul din chifl i bgase brara nuntru. Mi s-a prut super, aa dulce... am aflat de copil, adic am aflat c-o sa fac un copil, cam pe la sfritul lui aprilie, pe 23, cred, i n-am plns. Dei ar fi fost normal, doar eram eu nsmi un copil, ce mama dracu, dar, cteodat, trieti ani n ir fr s-i dai seama c te maturizezi, i p-orm brusc apare un moment cnd mbtrneti dintr-o data, n secunde, nelegei? i m-am dus imediat la el, i am vorbit o grmad n-anceput s ipe sau s fac ce-ar face un adult. A zis pur i simplu c ador copiii, i c nu-i poate imagina ceva mai frumos dect s aib un fiu. Trebuie doar s-avem grija - adic, nu?, tim amndoi care-i situaia - i i-am promis s nu spun nimnui cine e tatl, chiar dac-ar fi trebuit s-ndur toat teroarea din lume de la taic-meu - cum s-a intmplat, credei-m -, i nici la coal s nu spun, nimnui. I-am spus c-o s fie secretul nostru i numai al nostru... am ncheiat un pact, acolo, pe canapea. i l-am respectat. ce-a mai fost? Ah cnd am aflat c-i dduse demisia de la coal, haidei s srim peste partea cu ct de greu mi-a fost cnd am povestit acas, cum m-au dat afara din coal i a trebuit s m mut la mtu-mea n orice caz, Billie, adic fiul meu William, n-are importan s-a nscut. O frumusee de biat. Chiar dac orice

mam zice aa despre copilul ei, el chiar era o frumusee. Eu aveam atunci, cel mult 16 ani, sau pe-acolo, aa c toat treaba l-a cam pus pe jar - a i zis-o, negru pe alb - i a-ntrebat daca-l pot nelege. Nu ierta - nelege...Eu, mm, i-am dat de neles c pactul nostru e n continuare valabil. i - tiu, probabil credei c mnnc rahat, dar, pe bune, cnd nchideam ochii i mi-aduceam aminte, nc i mai simeam srutul pe buze. nc... Restul l tii... cnd a mplinit Billie 14 ani, am nchiriat o main iam plecat n Arizona s-i ntlneasc tatl. Plnuisem lucrul sta amndoi, n scrisori, i czuserm de acord s nu existe dect aceasta unic ntlnire... momentu a fost demenial pentru Billie, era ngrozitor de emoionat, i chiar ne-am mbriat, i imediat dup-aia, cnd s-a aplecat s m srute pe obraz, a-ntors cumva capul spre mine, cine tie, poate c-a fost doar lumina, vreo raz de soare care btea n camer, dar atunci am vzut ceva, n ochii lui... l iubea pe biatu sta, toata chestia aia pe care mi-o povestise cu ani n urm, despre copii i aa, era adevrat. Iubea copiii. Dar... n acelai timp era mulumit, am vzut asta, mulumirea de pe faa lui... c scpase nepedepsit. Asta era n ochii lui cnd s-a aplecat s m srute. nvinsese destinul... i scpase nepedepsit. nainte s ias mi-a optit la ureche Poate c, totui, nu e vina noastr. n fond nu suntem dect oameni, nu? Billie intrase deja n cad. Doamne, adora s fac baie! De cnd era bebelu. apa curgea - i lady Day - aa i plcea lui Billie s-i zic lu Billie Holiday, se auzea la casetofon. Eu, ahh, am intrat n baie, i l-am vzut, printr-o mic crptur n perdeaua tras, cu ochii nchii, n aburi. Nu s-a zbtut aproape deloc, nici nu putea, presupun, din

cauza ocului. Cnd casetofonul a intrat n ap. N-a fost, de fapt, dect un zgomot scurt, un fel de pocnet, ca de la un fulger sau aa, i apoi un alt zgomot, mai stins, fcut de Billie, cnd s-a zbtut o secunda sau doua, n ap. Puin mai trziu, am nchis robinetul Dup-aia am rmas acolo, pe linoleu, i m-am uitat la el cum plutea n apa tulbure, cu ochii deschii i privirea fixa. M-au arestat n Vegas, ntr-un restaurant, dei asta tii deja, normal... i m-au adus napoi aici. i-mi fac griji pentru ce-o s fie acum, vreau s zic, cu mine i aa, - e normal, nu?, s-ti faci griji - dar vreau s v spun un lucru. Vreau s v spun ce anume m ajut s mai suport o zi, sau o ora el... Parc-l vad, tii, da, acolo n Phoenix, probabil c rtcete prin cine tie ce prculee pentru copii, e smbta, i el bntuie singur p-acolo, printre tobogane. Nimic nu-l poate liniti, da, acum cnd adevrul a ieit la lumin. i uite aa i curg lacrimile pe obraz, i url spre cer. Torente de lacrimi, i urletele lui din toi rrunchii spre cer de ce?! de ce?!, ntruna si ntruna. i tii ceva? Nu primete nici un rspuns. Mm. Nici un rspuns. (tcere) Psihologul: Mai asculti Billie Holiday? Mira: Cateodata... Bianca: Dar nu inteleg. De ce a trebuit sa moara Billie? Ce vina avea? Mira: Billie Holiday a murit acum vreo 50 de ani. Ce drept avea William sa traiasca? Profesorul trebuia sa inteleaga ca actiunile lui au consecinta. Asa ca i-a pierdut si pe Billie si pe William. Bianca: Te neleg.

Psihologul: Ce nelegi, Bianca? Bianca: Si eu a trebuit sa pedepsesc pe cineva. Mihai: Nu vrei s m pedepseti i pe mine? Bate-m! Am fost ru! Bianca: Tot timpul se ajunge in situatia pe care ti-o doresti mai putin. Nu-i asa? Rade si imediat devine panicata. Bianca: Si ma obsedeaza ca simt acum totul mai acut decat atunci si nu mai stiu .. Psihologul: Curaj. ndrznete! Devine un pic nostalgica Bianca: In seara aia imi pasa prea putin de mine.. Mi se parea ok sa trec prin parc, mai trecusem de multe ori pe acolo la ore si mai tarzii. Aveam si prostul obicei sa merg prin zonele mai putin circulate. Ii vazusem, dar nu ma gandeam ca o sa vina dupa mine. Stiam ca daca ma opun nu rezolv nimic.. oricat de ingrozita eram. Banuiam ce urmeaza si nu era tocmai placut, mai ales ca prima si singura mea experienta de genul asta de pana atunci fusese cat se poate de aiurea. Si asa m-am trezit cu pantalonii in vine si cu madularul lui in mine. Celalalt ma tinea de maini si eu renuntasem demult sa ma zbat. Ma intrebam daca au de gand amandoi sa ma violeze si m-am panicat din nou. Nu stiam daca asta trebuia sa ma linisteasca sau sa imi fac griji ca pe langa faptul ca eram violata, eram violata si de un drogat. Sa le fi fost asta scuza pentru ce faceau? Habar n-am.. Incepusem sa ma intreb ce au fumat de erau asa, daca erau prea putin constienti ca sa-si dea seama de ce fac.. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. Pana cand spre surprinderea mea,

incepuse sa-mi placa. Nu stiu sigur ce facea el acolo, dar clar facea bine. Inima imi batea mai tare si tot corpul meu era cuprins de o febra si inundat in acelasi timp de o placere carnala fantastica. Si-au dat seama ca imi placea, dupa sunetele pe care le scoteam si au inceput sa rada amandoi aproape spasmodic. S-a oprit . M-am simtit... mai ales ca vroiam sa continuie si el radea ca tampitul acolo. S-a uitat amuzat la mine si m-a intrebat daca vreau sa continuie? Am dat din cap ca da si au inceput amandoi sa rada. Dar in scurt timp si-au revenit... si placerea mea a revenit. Si crestea si crestea tot mai intens.. Pana cand am simtit ca imi explodeaza capul si ca nu mai am greutate. Tremuram toata si am inceput sa rad isteric. Aveam senzatia ca ceva nu e in regula cu mine, dar continuam sa rad. M-a intrebat daca sunt bine, pareau destul de speriati amandoi. Mi-am ridicat pantalonii si m-am asezat pe o banca. Le-am zis ca e primul meu orgasm, dar nu sunt virgina. S-au linistit oarecum si i-am asigurat ca nu am de gand sa anunt politia sau ceva de genul asta. Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Nu prea le venea sa creada ce le spun si imediat a venit intrebarea: Si tu ai fumat ceva, nu? Nu luasem in viata mea droguri sau ceva de genul asta. Pe atunci cred ca fumasem sau chiar pufaisem 5 tigari si m-am imbatat rau o data de la 3 beri. Eram destul de izolata pe atunci. Aveam putini oameni cu care sa ma inteleg si preferam sa stau mai mult singura si sa citesc. Cumva o semi-tocilara destul de ciudatica . Avusesem un singur boyfriend si ala gresit, de aici si experienta mea sexuala, mai bine spus, lipsa ei. Se poate spune ca

sunt pretentioasa la oameni? Astept ceva mai mult de la legaturile cu ei. Vreau sa ma indrgostesc de lume si sa cunosc oameni faini, pentru ca stiu ca trebuie sa existe. In seara aia, toate gandurile astea raceneau in capul meu si aveam impresia ca nu mi se intampla nimic, vroiam sa simt ca traiesc. Poate de aia nu mi-a pasat prea tare de intamplarea din parc si poate tot din cauza asta, am ajuns sa ma bucur in cele din urma de ea. In jumatatea aia de ora, trecusem prin mai multe stari decat mi-as fi imaginat vreodata. De la cacata pe mine in pantaloni de frica, pana la placere absoluta. Si ma simteam mai vie ca oricand, in sfarsit mi se intampla si mie ceva! Bun, rau nu conta! Parca scapasem la viata! Vroiam sa incerc de toate si sa fac de toate, ma simteam motivata si nu vroiam sa treaca viata pe langa mine. Asa ca, evident, am vrut sa pastrez legatura cu baietii care ma stimulasera, pana la urma. In scurt timp, Razvan si George imi devenisera prieteni foarte buni. Razvan era inca sceptic o perioada, credea ca o sa-l dau in gat la un moment dat, dar i-a trecut incetincet. Nu aveam nici un gand sa-l dau in gat atunci, eram prea incantata de ce puteam sa fac si de viata pe care o duceau ei. Eu nu stiam cum sa le multumesc ca m-au scos din starea aia de nimic pe care o aveam. Am inceput sa beau si ma droghez cot la cot cu ei, fara nici o ezitare, pentru ca asta vroiam sa fac atunci. Nu exista saptamana in care sa nu fumam ceva. Iarba, has, skunk, nu conta,, Nu stiu cum reuseau, dar de fiecare data aduceau atat de mult incat sa ne rupem capul in ultimul hal, Plus ca ascultam si o muzica numai buna de fumat. De la toti drogatii din perioada hippie, pana la diferite chestii psihedelice si sunete distorsionate, menite sa-ti faca creierii praf. prima data, am fumat iarba, putina ca sa nu mi se faca rau, insa

nu prea avusese nici un efect asupra mea. Ascultam Nouvelle Vague si ne mai uitam la filmulete cu Salad Fingers. Ma simteam un pic ciudat, dar eram ok si baietii s-au gandit sa mai imi dea. Am mai fumat si tot nu prea simteam nimic, pana cand mi-am dat seama ca nu puteam sa ma uit intr-un punct fix mult timp..adica ma uitam in punctul fix dar numai vedeam punctul. Destul de repede, devenisem panicata. Toata perceptia mea deformase, camera nu-si pastra aceleasi dimensiuni, iar baietii se tavaleau de ras pe langa mine. Mi s-a facut rau. Am vomitat mult, iar ei contunuau sa rada, spunandu-mi ca au patit-o si altii. Dupa aceste episod nefericit, au urmat numai experiente placute cu trip-uri foarte ok. Ma desprinsesem practic de tot .desprindere totala. Hasul era preferatul meu, de el radeam cel mai mult si tot de la has, am vazut pentru prima data cum lumina simpla , galbena, se disperseaza in mii de curcubee care se misca incontinuu. Nu-mi venea sa cred, parca atingeam divinitatea, toate misterele lumii se deschideau atunci in fata ochilor mei si aveam acces nelimitat la ele. Aproape mi-a venit sa plang de fericire si am inceput sa ma invart prin camera si sa rad si sa plang.. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. In fine, partea cea mai ciudata era ca asa zisul meu viol devenea aproape cea mai buna chestie care mi s-a intamplat. Am cunscut-o si pe alta prietena dea lor, Crina. Crina era socata de fiecare data cand isi amintea de cum am ajuns eu sa umblu cu ei. O data era fumata rau si iar si-a amintit... A dat in ditamai paranoia, noi eram ceva mai chill ca ea. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui... Si ne-am gandit sa facem un remake special pentru ea al intamplarii din parc, fara sa facem pe bune partea cu violul. Adica eu aveam pantalonii pe

mine de data asta si Razvan la fel... Ne-a umflat pe amandoi rasul si i-am spus lui George sa ne lase... De data asta ne descurcam singuri i-a spus Razvan si s-a uitat la mine cumva complice. M-a luat in brate cu grija, inima imi batea destul de tare, incercam sa fim seriosi, dar am picat pe jos unul peste altul. Am ras ca drogatii, ca doar asta eram... Mai ales ca nu iesise nimic, in schimb, Crina nu mai era asa oripilata de povestea mea. Spre dimineata, ea si George adormisera. Intre mine si Razvan se instalase o tensiune draguta si am inceput sa vorbim. Remake-ul nostru ne crease o stare ciudata si discutia a pornit de la momentul intalnirii noastre. Soarta, zicea el amuzat, dar in acelasi timp se simtea aiurea ca a trebuit sa il cunosc asa. Imi placea de el oarecum. Eram doar noi doi, ceva se schimbase in aer si eram un pic stanjeniti. Culmea ca am vorbit si despre asta, despre fastaceala noastra... L-am sarutat stangaci, mai mult pe obraz decat pe buze si am izbucnit in ras amandoi. M-a strans in brate, m-a prins gingas de barbie si m-a sarutat apasat. Am ajuns in cele din urma sa facem sex. A fost mai bine decat prima data... Asa ca in filme: aproape rasarea soarele, noi inca mai eram un pic high... Lovely. Uneori era obositor de grijuliu. Alteori se sucea si era rece. Nu cred ca puteam gasi cuvintele pentru ce aveam noi. Ne petreceam timpul incercand sa nu le gasim. Asa am dus-o mult timp mai mult drogati decat treji. Era distractiv, numai ca oriunde, oricat de bine ar fi, apare rutina si vroiam sa facem ceva nou. Ne dadusem seama ca uneori, daca eram treji, nu prea aveam ce sa facem: aceleasi glume, aceleasi discutii, pe care oricum

le repetam si cand fumam. Incepusem sa mergem prin parc, dar preferam sa umblam pe ceva deal spre periferia orasului. Acolo nu ne deranja nimeni, aveam noi locul nostru. Evident ca daca nu aveam ceva de fumat nu era la fel de fun. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor. Razvan... El o lua cel mai tare razna cand fuma, avea tot felul de filme, niciunul nu reuseam sa tinem pasul cu el. Ii placea sa filizofeze fara nicio noima. Uneori avea o privire rea, spunea ca, prin cruzime, cunosti cel mai bine viata. Nu intelegeam in totalitate ce vrea sa spuna. Ma gandesc ca si motivul violului meu avea legatura cu conceptia asta a lui despre ce inseamna viata. Devine trista, nervoasa. Bianca: Era intr-una din zile pe dealul nostru magic, George facuse rost de niste skunk sanatos si am fumat acolo vreo doua jointuri. Nu stiu sigur, dar cred ca vreo ora fiecare era pe filmul lui. Logica mea dadea eroare. Eram toti muti si aproape imprietiti. Ascultaseram toata ziua The Doors... George repeta ca nebunul out here we is stoned immaculate, Crina alerga pe camp si tot racnea. Razvan avea privirea aia rea, mai rea ca niciodata si se plimba dintr-o parte in alta. Eu stateam culcata pe iarba si ma uitam ca tampita. Crina si George radeau si vorbeau intre ei. Razvan se uita fix la mine, eu ma jucam cu o crenguta prin iarba. George o saruta pe Crina, se impingeau in mine. Razvan se departa. Ma jucam cu crenguta: ii sacaiam, le indesam crenguta pe la gura. Un catel se tot invartea pe langa noi, cu niste ochisori umezi si blanzi. Razvan incerca sa-l cheme, eu prea varza sa mai fac ceva, doar ma uitam. S-a ridicat brusc, a apucat catelul, mi-a luat creanga din mana si a inceput sa i-o tot bage printre

dinti. Catelul latra, scheuna... Auzeam totul distorsionat si mult prea tare. George si Crina radeau. Razvan casca gura bietului catel tot mai tare... Fericiti cei blanzi ca aceia vor mosteni pamantul. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ce aceia se vor satura. Am auzit o trosnitura si un schelalait urat de tot. Razvan, in febra lui de cruzime, ii franse catelului maxilaru ca sa poata baga creanga cat mai bine. Mai mult ii zgaria gingiile, pentru ca deja dintii catelului erau insangerati. Iar bietul animal plangea ca un om aproape si se tot zbatea, dar Razvan il tinea sub un genunchi. Ma uitam si nu puteam... George striga: Like a dog without a bone. Skunk-ul, atmosfera de acolo, toate ma coplesau. Lasa cainele in pace... Dar nimic nu imi iesea pe gura. Si a continuat... Dog without a bone, ai spus George?, a strigat Razvan. Si a trosnit o labuta din fata si cainele schelalaia si mai tare. M-am uitat la catel si am izbucnit in lacrimi, se uita la mine si imi cerea ajutor cu ochisorii aia ai lui si scancea. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor. Nu intelegea de ce i se intampla asta, cum nu intelegeam nici eu... Razvan s-a uitat la mine ranjind si mi-a spus: Vezi, catelul asta se zbate, pe cand tu ai renuntat rapid si ai acceptat. Cu cat se zbate mai tare, cu atat imi vine si mai tare sa-l chinui. El spera sa il las in pace, tu nu mai sperai nimic, de asta erai si fericita la sfarsit. Pana la urma, fericirea e sa nu mai ai nevoie sa speri, nu?. Cuvintele lui treceau prin mine si nu faceau decat sa imi creasca o ura profunda... Durerea din sunetele pe care le scoatea catelul ma terminau. In capul meu, ma zvarcoleam, imi crapam pielea si imi venea sa ii rup gatul lui Razvan, dar defapt stateam pe jos, nemiscata, muta, cu lacrimi in ochi. Iar

Razvan a continuat: i-a rupt si cealalta labuta din fata si l-a lasat sa umble pe langa el. Incerca sa se ridice si sa fuga, dar pica imediat cu boticul pe iarba, pentru ca labutele ii erau frante... Nici nu mai avea putere sa scheune, era secat de durere. Deja imi doream sa il omoare, numai sa nu mai sufere atata si parca sufeream eu mai tare doar privind... Pana la urma, a scos un cutit, l-a bagat cu sete in gatul animalului, rasucindu-l. Vreau sa vad cum tasneste viata!, striga el bucuros. In curand, nu o sa se mai zbata, nu o sa mai spere si o sa fie fericit.. Vorbea de parca ar fi facut un bine cuiva, de parca, prin schingiuirea cainelui, ar fi demonstrat ceva important si toata esenta vietii era cuprinsa in ceea ce a facut el. Nu puteam sa accept ca atata rautate incapea intr-un om pe care il considerasem o perioada aproape cel mai bun lucru din viata mea. Nu am fost in stare sa il vad cateva zile, imaginea catelului era imprimata atat de viu in mintea mea si ma teroriza. Nu pricepeam cum naiba am putut sa stau acolo si sa ma uit fara sa fac nimic. Daca nu fumam atata skunk sau daca fumam altceva... De ce a trebuit sa vina cainele ala acolo? De ce ma jucam eu cu crenguta... Ca poate nu iar mai fi venit ideea sa i-o bage printre dinti? Mai senina Bianca: Initial, m-am gandit sa il torn la politie ca m-a violat, dar navea sens. Deja devenise o obsesie, trecuse o saptamana si eu nu imi reveneam nicicum si nu-i vazusem deloc pe niciunul, cu toate ca Razvan ma cautase. Imi tot venea in cap scena aia si ura pentru el si toate lucrurile pe care imi venea sa i le fac, dar nu puteam atunci. Chestiile astea imi amplificau starea si aveam impresia ca e numai vina mea, trebuia sa fac ceva sa scap de ideile astea, altfel

innebuneam. Aveam nevoie de un joint, a trebuit sa-l caut. Zicea ca ii pare rau. Mi-a spus calm ca ne-am indepartat unul de celalalt si ca ar trebui sa remediem asta... Eram deacord cu el. Avea o voce mai blanda si se uita cu drag la mine, cum nu a mai facut-o pana atunci. Incet, incet am ajuns si acolo unde trebuia. Eram in bucatarie, fumasem jointul si ne-am trezit smulgand hainele de pe noi. Eu eram deasupra. L-am izbit tare in masa. A tipat, era incruntat. O furculita il intepa in fund. Am scos-o si i-am spus: Vreau sa vad cum tasneste viata. M-am uitat la el ranjind. Imaginea cainelui, sangele cald... M-a stropit, aveam sange in ochi, ma curatam... Privirea lui era la fel de nedumerita ca cea a cainelui. Nu intelegea ce i se intampla. Gatul ii zvacnea inca. I-a ramas pe chip o expresie destul de senina. Fericiti veti fii cand din pricina mea, va vor ocari si va vor prigonii si minti vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor. Fericiti cei blanzi ca aceia vor mostenii pamantul. Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiti... Scurta pauza Bianca: Nu-i placea biserica, nici mie nu-mi place. Dar ii placea sa gaseasca intelesuri noi la tot felul de chestii ce tin de religie. Zicea ca fericirea e una, n-au cum sa fie mai multe. Imi vorbea atat de des despre asta, cu un entuziasm nemaipomenit. Imi placea sa-l ascult si ii dadeam dreptate. Acum, lui ii e mai bine... Si mie imi lipseste ceva. Ma simt ca un copil caruia i s-a dat o ciocolata, dar a scapat trei sferturi din ea pe jos. Nu-mi trebuiau prea multe cand eram cu el... Fericiti cei ce nu mai spera, ca aceia vor stii cu adevarat ce e fericirea.

Psihologul: i acum i mai lipseste? Bianca: Nu stiu... Psiholoaga asteapta sa vada daca cineva mai are de adaugat ceva, vede ca nu. Psiholoaga: Ok. Ajunge pentru azi. Ne vedem data viitoare. Se face ntuneric. Psiholoaga se uit sugestiv la Dexter, dar nu d de neles c ar fi tiut c el a fost vinovatul. Actul al II-lea Intra toti in scena, unul cate unul, in afara de cele doua persoane care au vorbit cu o zi inainte. Psiholoaga: Mai ateptm? tii ceva despre ele? Poate nu au mai avut nevoie sa se intoarca? Sper totusi c le-am ajutat macar putin... Revenind, cine vrea sa inceapa? Elizabeth: Eu. Psiholoaga: Deja? E abia a doua oara cand vii. Majoritatea prefera sa astepte, sunt mai timizi si mai puin cooperani. Elizabeth: Esti doctor, asa-i? Sunt sigura pentru ca ti-am vazut atitudinea. Mergi cu arogana pe care o d halatul alb. Pun pariu ca ai si ceva referinte bune care atarna de numele tau... bravo tie! Bravo tie! Ai de gand sa ma analizezi, doctore? Sa imi pui o gramada de intrebari, care sa te faca sa intelegi ceea ce ma face sa fiu tictac...tic-tac? Vrei s tii, presupun, ceea ce transform o fat drgu ca mine ntr-un criminal cu snge rece. Vrei adevrul? Vrei s tii de ce am fcut-o? De ce am ucis toate fetele alea? E... pentru c mi place. Nu m atept s nelegi cum este. Nu ai nici o idee. Sa ai via a cuiva n

minile tale. Sa detii control. Exist ntotdeauna acel moment de recunoatere ntre un criminal i victima acestuia. Acel moment, atunci cnd ea i d seama de puterea ta, i se uit la tine i tu te uii la ea, iar ea te implora din priviri... implor mila pentru viaa ei. i ai o frac iune de secund pentru a decide: sa o salvezi...sigur c ar fi grozav. Ai putea s-i dai viata inapoi, sa se intoarca napoi la familia i prietenii ei, la oamenii care o iubesc. Dar s o omori ... Asta ar fi ceva diferit. Sa o inlaturi de pe acest pmnt, sa ii iei lucrul care are cea mai mare valoare mai presus de toate si de orice: viaa ei. Asta da adevarata putere. Nici una dintre aceste fete nu isi merita viata pe care o avea. Uit-te la ele! Muzician, actor, scriitor, dansator, artist, modelul. Niciuna din ele nu a apreciat ceea ce a avut. Ele au fost cele mai bune. i asta nu nsemna nimic pentru ele. Eu N-am fost niciodata cea mai buna. ntotdeauna inteligenta, dar niciodat mai deteapta. Destul, dar niciodat mai frumoasa. Talentata, dar nu cea mai talentata. Dar, n ciuda tuturor acestor lucruri, am crezut ntotdeauna c am fost deosebita. Am crezut c era ceva n mine, care zacea acolo pe dinauntru, care m-ar face cu adevarat mare. Nu am fost niciodat mulumita si impacata cu ideea de a mi tri pur i simplu viaa, sa mor, i sa fiu uitata. Nu asta este ceea ce ma reprezinta. Doresc s fiu amintita pentru realizrile mele. i eu voi fi, nu-i aa? Sigur, tu esti dezgustat de ceea ce am fcut. Eti ngrozit, tu crezi c sunt un monstru. Dar eu va pot garanta c nu o sa va intoarceti pur si simplu acas la vietile voastre plictisitoare i sa ma uitati. Oh, nu. Sunt dispus s pariez ca voi ramane in mintea voastra pentru ceva timp de acum inainte.

Obisnuiam s cred c voi gsi si alte modaliti de a ajunge cunoscuta. Am vrut s fiu celebra pentru o vreme. Dar apoi mi-am dat seama ct de proasta este ideea asta. Oamenii ar vrea s fie ca mine, fr s tie cu adevrat ce presupune asta cu adevarat. Apoi m-am gandit a fi un avocat ... Eu! M-am gndit, "dac as salva vie i, oamenii se vor nchina in fata mea." Dar am realizat, nu cu mult timp n urm, nu cu mult timp nainte de a ucide pentru prima dat, c a salva oamenii nu este suficient. A putea salva vietile a sute de oameni, i mi-ar fi recunosctori, i aa ar fi si familiile si prietenii lor. Dar in ceea ce priveste pe ceilalti? Ei o s m vda la tiri i vor spune, "Huh. Ce frumooos. " Apoi vor schimba canalul la altceva. Dar ce s-ar ntmpla dac as omori cu adevarat pe cineva. i nu orice fel de moarte, una brutala. Cu minile goale, privind victima drept n ochi. Nu pentru rzbunare, nu pentru ctig personal, pentru c mi face placere sa ucid. Oamenii ar acorda o aten ie sporita atunci. Si atunci, intreg universul s-ar opri, si eu voi fi centrul universului. Si Toat lumea s-ar uita la mine. Stiu ceea ce gandesti acum. Pot sa citesc asta pe fata ta. Crezi c sunt doar un copil care caut atenie, dar eu nu sunt. Vreau doar pe cineva s m observe. Toat viaa mea am fost undeva in spate, in umbra. S-a gasit mereu un student care sa primeasca note mai bune dect mine, un profesor care sa ma faca sa ma simt prost, un prieten care sa ma faca pe la spate, un printe care nu este interesat, un frate care imi eclipseaz realizrile cu ale lui. i nimanui nici ca i pas. Vreau doar s te gndeti. i nu aciona ca i cum acest lucru nu e de competenta ta, doctore, pentru c nu e asa. E ti chiar genul de om care ar face acest lucru. Ai fcut-o deja cu mine... Data viitoare

cand ai sa dobori pe cineva, cand ai sa ii subliniezi gre elile, sa-l faci sa se simta prost, fie catusi de putin, atunci gandeste-te la mine, apoi gandeste-te la acea persoana, i la ce ar fi putut sa iti faca. Ct de mult l-ai respecta daca ar avea minile n jurul gtului tau, i ar avea posibilitatea de a alege: Sa-ti elibereze gatul, sau pur i simplu sa continuie sa apese. Gandeste-te la asta. Moment muzical, precedat de primele versuri ale melodiei, spuse de ctre Elizabeth, i recunoscute de ctre Mihai. Mihai: Am s povestesc, o dat. O singur dat, pentru c merit s fie povestit. i dup-aia gata. De acord? M rog, de fapt nici nu conteaz ce credei. Vreau s spun c pentru mine e important s m-ascultai, s m-ascultai pn la capt, dar n-are importan ce-o s credei pe urm Ce-a fost a fost. n fond nici nu ne cunoatem. ncerc doar s prezint totul ct se poate de m rog. Deci cu ce s-ncep? Stai aa. O.K. N-am prea cltorit. Am preferat s stau la sediu, da, rezolvam ce era de rezolvat la telefon. Toat ziua n main, ntlniri cu clienii, nu m-am omort niciodat dup latura asta a jobului, mi place chestia asta cu birou, cum s zic sentimentul sta. Atmosfera. Fax-uri care vin, oameni care se agit, edine urgente, toate astea. Ca i cum ai fi iari copil i te-ai juca de-a rzboiu. Sigur, nu e acelai lucru, dar nelegei ce vreau s spun. V zic eu, lumea aia e cu totul altfel dect asta. Lumea business-ului. Pe bune. Toate chestiile alea cu legea junglei, halete sau vei fi halit, i aa , or suna ele ca un clieu amrt, dar realitatea cam aa e. Adic, e clar de ce se dau n vnt bieii dup treaba asta. Miza e imens. Ai de-a face cu sume enorme, i presiunea e pur i simplu uria. n fiecare zi. Pe bune. Zu. Poate c uneori arat ca i

cum ne-am juca, dar, ascultai-m pe mine, nu exist nici o zi de la Dumnezeu, n lumea business-ului, n care s nu trebuiasc s sari la beregata cuiva Deci, ce voiam s spun, sunt total stresat, dar pentru asta sunt pltit, nu m plng. Voiam doar, cum s zic, s gsesc introducerea potrivit. O s-ncerc s fiu mai concis anul trecut a existat un fel de schimbare major n vieile noastre. De fapt un an jumate, ntre timp. Soia mea i cu mine, adic familia ne-a murit un copil. Un nou-nscut. M rog, avea cinci luni Psiholoaga tresare uor cnd aude asta. Doar Dexter observ. S-a-ntmplat. Pur i simplu. Aveam liber n ziua aia, era vineri, cred, i Deborah, soia mea, Deb, era plecat mama ei locuia pe vremea aia la noi, i se duseser pn la supermarket s ia nite lapte Deb culcase fetia, Emma, aa o chema, o culcase pe Emma n patul nostru, pentru c acolo dormea ea n primele luni A-nvelit-o i-au plecat amndou. i, vedei dvs., vroiam s m-ntind i eu lng ea, pe bune, dar m-am mai dus puin la televizor, la Roata Norocului. i s-a rupt filmul. Pur i simplu, am aipit chiar acolo pe canapeaua de la fereastr. Mama lui Deb bunica lui Emma, a gsit-o, dup vreo juma de or. N-a mai avut aer sub pturi, s-a sufocat. Mai simplu nu se poate spune, nu? Fptura aia mic a murit la noi n pat. Sufocat de pturi. A venit poliia. Aa vin ei n caz de moarte infantil subit. Cel puin aa zicea poliistul. Eu, ntre timp, reuisem s-mi vin oarecum n fire, chiar dac mai plngeam, dar Deb Deb pur i simplu sttea lng mine i se uita n gol, i individul la, ofierul de la omucideri, presupun, ne punea ntrebri. Sttea n faa noastr i-i debita lista de ntrebri. De rutin ne-a asigurat, dar ceea ce i se prea suspect, ba nu: l intriga aa s-a exprimat, n-a spus pe

fa c i se prea suspect, era c nu nelegea cum de putuse copilul s alunece att de mult spre mijlocul patului. Chestia asta nu-i ddea pace. Nu-nelegeam unde vrea s-ajung. Poate c a fi putut s previn. Nu-i aa? i pentru o secund, surprind privirea lui Deb. Care m privete. Deb, mi-a luat mna ntr-a ei, imediat dup. Mi-a prinso, cu degetele ei mici, i-a inut-o strns toat dup-amiaza. i dup ce poliia a plecat, i-am stat acolo pn seara trziu cu mama ei i cu ceilali doi copii, care se-ntorseser de la coal i aflaser tot nimeni nu zicea nimic, stteam doar acolo i ne uitam cum ntunericul se furieaz n camer ea nu mi-a dat drumul la mn. i, n tot timpul la, o grmad de poliiti i oops!- poliiste, normal - se agitau prin faa uii. i vedeam clar. Noroc c Deborah sttea mai n lateral, i, slav Domnului, nu tia pe ce lume e Pe urm, n sfrit, au plecat. O luaser pe Emma cu ei. Medicul legist o luase bgat ntr-un scule de-la cu fermoar, ca alea n care-mi in cmile cnd cltoresc. tiu c am zis c nu-mi place s cltoresc, nainte, cel puin, nu-mi plcea, dar nu conteaz, termin imediat. Emma nu mai era, iar noi am mncat de sear. n seara aia probabil c am comandat ceva; pesemne sun ngrozitor, dar Deborah pur i simplu nu era n stare s pregteasc ceva. Cred c-am mncat o pizza da, exact, de la Sbarros, pizzeria din Mall. Am mncat pizza, i Deb mi-a inut mna pe sub mas, tot timpul ct a durat tcerea aceea nesfrit i dup-aia ne-am bgat imediat n pat. nti am mbriat-o, doar att mi-am pus din nou mna pe mna ei, i i-am strns uor degetele, i-am nceput s uotim sub cearaf ca doi colari, despre tot felul de prostii. Stteam sub cearaf, pentru c, ncepnd din noaptea aia, Deb i cu mine nu ne-

am mai acoperit niciodat cu o ptur. Trebuie s fi stat de vorb orentregi, i dup-aia ne-am srutat, i n cele din urm am fcut ce face omul ntr-o noapte ca asta, cnd toat viaa lui s-a dat peste cap. Nu tiu, poate tocmai aia a fost noaptea n care Joe sta-i mezinul nostru, Joseph, a aprut pe lume cam la exact nou luni dup-aia. Un biat pe cinste, serios. i, cu trecerea timpului, i cu noul copil viaa merge nainte. Bun. mm exista o problem. Care declanase totul; vreau s spun, de la care a pornit totul o problem la birou. Cu ctva timp n urm fuseserm preluai de o firm mai mare. Prelurile astea erau o metod excelent de a face ordine ntr-o firm. Ne pregteam s renunm la patru posturi, patru dintre noi trebuiau s se care, cam tiam care ar fi trei dintre ei, dar care era al patrulea aici era buba. Aici era btaia petelui. Pe de-o parte eu: de ncredere, puternic, mediocru, doar mediocru, sau hai un pic peste, unul pe care se puteau baza; simul umorului i toate astea, de apte ani n firm. Toi m simpatizau. M-a sunat, puin nainte ca Deb plece spre supermarket. Am luat telefonul n sufragerie, fiindc era din Chicago era un prieten de-al meu de la sediul central, unu pe care-l tiam din facultate, i avea un pont. Auzise ceva n ziua aia i vroia s-mi spun c eu sunt la. C eu sunt al patrulea pe list, i c-i pare aa de ru, i aa mai departe chiar un tip mito. M vd mereu cu el cnd m duc la Chicago. Pe vremuri, la Universitatea din Utah, eram cei mai mari mitocari din cmin, i acum fcea i el, a zis, ce-ar face oricine adic s m pun la curent, ca mcar s-o tiu de la un prieten, i s am timp s m obinuiesc cu treaba, peste week-end. nainte s nchid,

mi-a mai zis o dat c nu-i dect un zvon, dar c s-a gndit c trebuie s tiu N-am putut s m uit n ochii lui Deb, cnd se-ndrepta spre main. A mai strigat ceva la mine, a zis s m bag n pat, s trag un pui de somn nainte s vin copiii acas, i c se-ntoarce imediat. Dar eu n-am putut dect s-i fac cu mna. Nu puteam s m uit la ea, nelegei, nu n momentul la; i-am fcut doar cu mna. Eram mult prea ocupat s m uit la casa noastr, i la toate lucrurile noastre. M refer la toate lucrurile alea pe care le-am strns timp de zece ani, i la cas, m rog, toate ce s fac? Cum s le menin pe toate? Nivelul de via cu care ne obinuiserm, pentru care muncisem toi anii ia, s mai ncep o dat de la zero, fr premii i sporuri cu toat recesiunea asta? Imposibil. Stteam pur i simplu, i m uitam la aparatul video, i la televizorul nostru cu diagonal mare, i la una din bicicletele copiilor, pe fereastr vedeam Jeep-ul, i la televizor - Roata norocului n plin desfurare toate gndurile astea mi bombardau creierul. i atunci am auzit-o. Nu dormeam e exclus; vreau s zic, am ncercat s m conving singur c adormisem, dar nu dormeam, altminteri n-a fi auzit-o. Pe aia mic, pe Emma, din camera cealalt. Stteam aa, i-am auzit-o ipnd din dormitor. Da, serios, cnd am ajuns la u, ea era deja sub pturi, pe cuvntul meu c era, chiar era sub pturi, i se chinuia s ias deacolo. Pur i simplu din instinct, presupun, pentru c nu era nc suficient de mare ca s i reueasc, vreau s spun: de-abia ncepuse s mearg de-a builea de cteva zile, i era i cam micu pentru vrsta ei, aa ziceau doctorii dar reuise cumva s se vre sub pturile alea. M-am repezit spre ea, am ajuns pn la marginea covorului din dormitor, i deodat, nu tiu, deodat parc m-a oprit

ceva. Am rmas intuit, ca i cum o for invizibil ar fi ntins mna, m-ar fi apucat de cma i m-ar fi frnat brusc. Era ca n copilrie cnd i bagi celu sau pisica sub ptur, ca s vezi cum face. Avea ceva absurd, situaia asta, vreau s zic, cumva nu eti pregtit s tentlneti cu aa ceva, i exact din cauza asta, pentru c totul prea att de ireal am putut s iau hotrrea pe care am luat-o. n momentul la, cnd stteam acolo i m uitam la fiica mea cum lupt pentru supravieuire, am luat hotrrea. Da, n timp ce realizam situaia, vreau s spun, din punct de vedere raional, acolo n hol, miam dat seama ce era. Era o ocazie. i nu vroiam s-o las s-mi scape. Ar fi fost o risip. Aa c, o s spun pur i simplu lucrurilor pe nume, pentru c deci. Am intrat n camer i am rmas lng pat, un timp, i pe urm am ridicat un col al cuverturii, i am vzut-o. Prul ei fin, blond ca nisipul, i n-am fcut dect s-o-mping un picu mai n jos. Un pic mai n jos, cu piciorul, am ntors-o i am mpins-o un pic, i apoi am lsat s cad ptura la loc peste ea, i am ieit Emma a mai scos un ultim suneel, abia de s-a mai auzit. Dar eu, pur i simplu am ieit, m-am dus napoi la canapea, m-am ntins, i m-am forat s adorm. Mi-am bgat capul sub pern, ca s n-aud nimic i-am aipit. Dar ce vreau eu, de fapt, s spun, este da este c nu trebuia neaprat s se-ntmple aa. E drept c eu mi-am asumat un risc, pentru familia mea, c poate tot acest episod ne va fi de folos, c prin asta s-ar fi putut s am anse ceva mai bune la serviciu, i c poate toate se vor rezolva, c o s se rzgndeasc, pentru c, m rog dar nu trebuia neaprat s se-ntmple aa. Dac Deb s-ar fi ntors puin mai devreme, dac nu s-ar fi oprit ca s mai rsfoiasc puin revista People, sau dac maic-sa nu s-ar mai fi dus pn

vizavi s-i ia nite medicamente, cine tie? Poate c s-ar fi ntors la timp, i atunci Emma ar mai fi fost pare ciudat, nu?, felul sta de-a vedea lucrurile. Nu vreau s spun dect c soarta ne-a luat-o. Probabil c oricum s-ar fi ntmplat. S-a-ntmplat i viaa merge nainte. Dup cum spuneam mai devreme, viaa merge nainte Nu m-au dat afar. Eram la un seminar, o chestie uria pe care o organizeaz firma n fiecare an, de data asta la Boston, sunt ase luni de atunci. Venise i prietenul meu de la Chicago. Da. i dup edina de diminea, eram amndoi la wc, i mi zice aa, ntr-o doar, probabil c vroia s-nveseleasc puin atmosfera. Pomenete de birou, de concedieri i apoi mi zice: Ai cam pus botu n vinerea aia? M-am ntors spre el, cum stteam acolo la pisoar, cu fermoarul nc deschis, m-am ntors spre el, i, deodat, am neles tot. Tot ce fcuse el era ceea ce ne fcusem ntotdeauna unul altuia. nelegei, el tia deja ce se va ntmpla, dar n-a putut s se abin s-mi fac o fars, i d-aia m-a sunat , ca s m perpelesc puin, n week-end. Luni diminea m-ar fi sunat din nou ca s-mi spun adevrul. Dar ntre timp Da, mi-a tras-o. n plin, exact ca pe vremuri. Mda, i acum sunt mai mult pe drumuri. Aceiai bani, chiar puin mai muli. Ne merge bine, mie i lui Deb. Joe se face un uria. Pe bune, v-a arta o poz, dar n-am la mine. Avei copii? Nu? Dac facei, avei grij cum v purtai cu ei, da? Copiii chiar sunt un lucru foarte special pe lumea asta credei-m. Dexter: Nu pot s nu observ ironia din povestea ta. Mihai: Dar nu sunt ironic. Dexter: Chiar dac ai fi fost concediat, tot acelai numr de guri ar fi trebuit s hrneti.

Psihologul: Dar i-ai pstrat slujba, chiar zici c ai primit mai mul i bani... Ana Maria: Bani? Ce tii voi despre bani? Sau despre Srcie? Sau despre ce trebuie s faci ca s supravieuieti ? Pn la urm scopul chiar scuz mijloacele. Elizabeth: (ironic) Machiavelli... Ana Maria: Ne trebuiau multi bani ca sa putem parasi meleagurile astea fara orizont. Trebuia sa plecam, sa lasam in urma noastra hanul asta, orasul asta unde ploua intruna, sa uitam regiunile astea intunecate, sa fim in sfarsit, in fata marii pe care am visat-o atat de mult. Doar asta.... oare m-ar fi facut sa zambesc? Eu nu mai puteam locui aici, mi-era sila de acest orizont inchis si simteam ca nu mai pot trai aici. Ma saturasem sa-mi port sufletul cu mine, ardeam de nerabdare sa ajung acolo unde soarele ucide toate intrebarile. M-am gandit de multe ori la mare. Mi-a fost descrisa de calatori si pe urma am mai citit si eu ce-am gasit. Si adesea..asa ca azi, ma gandesc la mare si la florile de acolo si ceea ce vad cu mintea mea ma face sa devin oarba fata de ceea ce ma inconjoara. Acolo primavara iti taie rasuflarea, florile mii de flori isi deschid petalele deasupra zidurilor albe. Si daca te plimbi macar un ceas pe dealurile din jurul orasului, probabil si hainele pe care le porti capata mirosul de miere al trandafirilor galbeni. Pasiunea mea pentru mare si pentru tarile soarelui s-a dovedit, in cele din urma a fi mai puternica decat orice. Dar ca sa traiesti liber in fata marii ai nevoie de bani, bani multi. Trebuia sa-l omoram. Trebuia sa fie bogat si singur, si era, merita osteneala. Am schimbat doar cateva cuvinte. Nu prea m-am uitat la el. Stiu din experienta ca-i

mai bine sa nu te uiti la ei. E mai usor sa ucizi ceea ce nu cunosti. Mama era tot mai obosita, si-a dorit ca el sa fie ultimul. E adevarat, e teribil de obositor sa ucizi. Mi-a promis ca vom pleca impreuna imediat dupa aceea. Nu l-am recunoscut , nu pastrasem nicio imagine de-a lui, totul s-a intamplat asa cum trebuia sa se intample. Chiar daca l-as fi recunoscut, stiu acum ca asta n-ar fi schimbat nimic. La urma urmei nici nu a fost vorba de a ucide, doar si-a baut ceaiul si a adoarmit si asa adormit l-am dus la rau unde il vor fi gasit dupa multa vreme lipit de un baraj impreuna cu altii care n-au avut norocul lui si care au fost aruncati in apa cu ochii deschisi. Totul era gata. Totul avea sa se sfarseasca curand. Dupa ani de zile, era prima dimineata in care incepeam sa respir. Mi se parea ca aud marea, simteam in mine o bucurie care ma facea sa strig. Ce importanta mai avea crima acum? Ma nascusem pentru a doua oara si urma sa plec departe, acolo unde puteam fi fericita. (Pe balada)De ce m-ai lasat singura mama? Te-am ajutat mult si in felul meu am fost o fiica buna. In toti acesti ani am stat mereu langa tine, apucand cu maini puternice picioarele celor care trebuiau sa moara. Trebuia sa-mi cladesc si eu fericirea! Oare nu m-ai invatat dumneada sa nu respect nimic? Frumoasa dragostea fiului tau care te-a uitat douazeci de ani! Eu sunt cea care a ramas. el a plecat, am stat langa tine o viata intreaga. Asta trebuie platit.Trebuie sa atarne la socoteala. Spre mine trebuia sa te intorci! Lui viata i-a dat tot ceea ce poate da unui om. A plecat de -aici. A cunoscut alte intinderi, marea, oameni liberi. Eu, eu am ramas aici.

Nimeni nu mi-a sarutat buzele si nici macar dumneata mama nu mi-ai vazut trupul dezgolit. Iti jur ca asta trebuie platit! Si sub pretextul zadarnic ca a murit un om, te-ai eschivat in clipa in care eram pe cale sa primesc ceea ce mi se cuvine. De ce n-ai inteles ca pentru un om care a trait, moartea e un lucru neinsemnat. Am fi putut sa-l uitam pe fratele meu si pe fiul dumitale. Ceea ce i s-a intaplat n-are importanta: nu mai avea ce sa cunoasca, in schimb pe mine m-ai lipsit de toate si mi-ai luat ceea ce l-a multumit pe el in viata. Trebuia oare sa -mi ia si dragostea mamei mele si sa te atraga pentru totdeauna in raul lui inghetat? Nu, nu era de datoria mea sa veghez asupra fratelui meu si totusi iata-ma exilata in propria-mi tara. pana si mama s-a lepadat de mine. Asta-i nedreptatea care se face nevinovatiei. In timp ce eu raman singura, departe de marea de care eram insetata el a obtinut ce vroia. Ah cat il urasc! Mi-am petrecut toata viata asteptand valul care ma va duce departe ( ne uneste, ne desparte- Alternosfera?) si acum stiu ca n-o sa mai vina! Niciodata n-am sa mai am parte de ce mi se cuvine. Asta trebuie platit! Eu am drept patrie locurile astea ingramadite si inghesuite, unde cerul nu cunoaste orizont si unde numi pot astampara foamea decat cu prunele acre ale acestor meleaguri si setea decat cu sangele pe care l-am imprastiat. Iata pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru dragostea unei mame. E greu sa fiu mai clara decat am fost! Credeam ca am o casa, un camin, dar m-am inselat. Catre cine sa ma intorc pe lumea asta daca nu catre cea care ucisese in acelasi timp cu mine? Crima insasi e o singuratate, si e drept sa mor singura, dupa ce am trait si am ucis singura. Dar nu vreau sa ma intalnesc cu ei. Ce sa caut in tovarasia

lor? Ii las cu iubirea lor regasita, cu mangaierile lor intunecate. El cunoaste acum acum raspunsul, casa ingrozitoare in care vom fi in sfarsit ingramaditi unii langa altii. Inainte de-a muri n-am sa-mi ridic ochii sa ma rog cerului. Aici privirea se impiedica oriunde te-ai uita, tot pamantul e croit pentru ca fata sa se ridice si privirea sa implore. Ah! urasc lumea asta unde nu ne putem intoarce decat catre Dumnezeu. Dar eu, care sufar pentru ca nu mi s-a facut dreptate, nu voi ingenunchea! Si lipsita de locul meu pe acest pamant, respinsa de propria mea mama, singura in mijlocul crimelor mele, voi parasi aceasta lume neimpacata. Am auzit si am vazut destule. Acum fiecare e la locul lui. Din fericire imi ramane camera mea, indiferent unde este aceasta. O s fie placut s mor acolo singur. Psiholoaga: Mi-ar plcea s continui, Martha, ns e destul de trziu. Cred c e suficient pentru azi. Pentru data viitoare a vrea s pregtii... Dexter: Va fi rndul meu. Dexter iese din sal ceilali criminali procedeaz la fel, psiholoaga fiind ultima care pleac. Iar heblu. Actul al III-lea Intr n scen doar psiholoaga, Dexter i Elizabeth . nainte ca cineva s poate zice orice, Dexter ncepe. Dexter: A vrea s srim peste formaliti i s trecem direct la subiect. Pn la urm, orict de mult ne-am mini singuri, i curiozitatea ne-a mpins s facem parte din acest grup. A a c o s ncep. Dup ce m-a luat Harry la el acas, cine e ti a fost ntrebarea

lui. Nu tiam s i rspund. Aa c a preferat s i creeze singur rspunsul. Privete-l. La un moment dat am descoperit cine sunt, ce vreau, dar niciodat nu am neles de ce. Asta e cea mai interesant ntrebare. De ce m-a luat Harry din barca aia, de ce tot sngele a ie it din corpul mamei n mai puin de dou minute, de ce avea un gust srat, de ce nu mi-a venit s plng cand mama era omorata in fata ochilor mei. Sunt foarte multe de ce-uri. Dar cel mai important de ce?, este de ce m-am hotrt s ncalc o regul din Codul lui Harry i s mi dau jos masca. Psiholoaga: Ce masc? Ce e codul lui Harry pn la urm? Sunt legi pe care nu ai voie s le ncalci, sunt nite reguli ca s supravieuieti, sau ce? Dexter: Codul e simplu, el m oprete s ucid oameni nevinovai: dac a omort, l omori. Nu m atept s nelegi. Lucrez n Poliie. Aa reuesc s obin informaii i s fac diferena. n acelai timp, codul e masca mea, e protecia mea, e chiar protecia ta. Aa toat lumea ctig. Dac nu exista codul, eu acum a fi fost ntr-o camer plin de cadavre i tu ai fi fost printre ele. Tu acum eti n via datorit codului. Harry a avut grij de mine din clipa n care m-a gsit. Nu pot spune c l-am iubit sau c l iubesc, dar dac mcar o parte din mine e ctu i de pu in capabil s simt ceva asemntor cu iubirea, atunci acea parte exist datorit lui Harry. Ai putea spune c acea parte din mine E Harry. Nu ai idee ct de mult ursc s m prefac. S m duc la munc n fiecare zi, s zmbesc, s art afeciune fa de ali oameni. Eu nu simt afec iune, tristee, furie sau fericire.

Psiholoaga: Dar ce simi? Dexter: Anticipare i catarsis. Ateptarea n noapte de dinainte de crim i... privirea cuiva n timp ce viaa i se scurge din ochi. Instinct. Golding avea dreptate. Nu suntem mai presus de att. Doar c eu, spre deosebire de voi, am deschis ochii. Poate c e nevoie s p e ti ce am pit eu ca s realizezi ce e de fapt lumea din jurul tu. S i trieti viaa de mic copil vznd n spatele mtilor pe care toat lumea le poart, i prinznd doar o sclipire din instinctele animalice care clocotesc i abia ateapt s ias la suprafa . Dac stau s m gndesc bine, eu nici nu aveam cum s nv s port o masc precum restul. mi povestea Harry odat... Pn i felul n care am fost conceput e animalic, distrugtor, ceea ce unii ar numi rul suprem. Eu nu cred asta. Cnd acel brbat a prins-o pe mama mea adevrat i ea urla ''te rog, te rog, nu e nevoie s faci asta, ajutor'', atunci acel brbat a cedat n final naturii sale. A vrea s l cunosc. A vrea s ajung pe masa mea i a vrea s simt rezisten a pe care o opune pieptul lui atunci cnd nfig cuitul. Dar nu a face asta din ur. Toi cei care trim ca el, ca mine, tim c la un moment dat sfritul va fi precum restul vieii noastre: animalic, instinctual, LIBER! Psiholoaga: Tu crezi c asta nseamn libertate? Atunci de ce respeci codul lui Harry? Dexter: Pentru c Harry m-a cunoscut mai bine dect oricine. A tiut cum s canalizeze instinctele mele n ceea ce credea el c ar fi o arm a dreptii. Dar ai dreptate. Codul lui Harry este ultima frm din masca pe care o purtai voi toi pe care sunt obligat i eu s o port. Psiholoaga: Dar nu nelegi? Poate este chiar opusul. Poate codul e

doar nceputul. Dac reuim s dezvoltm ceea ce te-a nv at Harry, poate c ntr-o bun zi... Dexter: ntr-o bun zi CE?! Crezi c eu nu i-am observat privirea de fiecare dat cnd vorbesc despre moarte? Cnd i-am povestit ce a pit mama i cum am aprut eu? Crezi c eu nu tiu ce ai fcut? De ce? Psiholoaga: Nu tiu despre ce vorbeti. Dexter: tiu totul despre tine. Aa cum am tiut despre fiecare dintre ei. Dar ce nu am neles, este de ce ai fcut-o? Psiholoaga: Nu i poi imagina ct de... M-am dus acasa si am dormit cteva ore, iar cand m-am trezit eram uda.. Azi-noapte l-am visat din nou. S-a uitat la mine si a spus: Vezi, acum sunt mort. Am fost omorat. I-am spus sa ma ia cu el, dar a spus ca nu poate sa faca asta. M-am trezit amorit i sfrit n dimineaa aceea, nu mai simeam nimic.nici durere nici tristee .eram deja goal . Deja moart ningea...am mers o parte din drum pe jos prin zpad. Cu ct m apropiam de locul acela, cu att mi era mai ru. Simeam sfreal i c m prbuesc.. Imi este inca teama sa vorbesc despre asta inca mai am atacuri de panica; Scena aceea imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu. Aveam 20 de ani ... abia ma maritasem de 3 luni si il cunosteam de numai 4 luni ... eram studenta ... cum sa fac copil cand inca nu imi cunosteam bine sotul, nu ma realizasem profesional ... m-am decis s-a comit crima, desi nu eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima! Am programat totul era ntr-o mari ar fi trebuit luni dar era srbtoare.

simeam viata in mine, viata luiaveam greuri mi-era foame .el tria i simeam asta i m gndeam cum n cteva ore nu o s mai simt nimic. Am ajuns ma asteptau. M-am pregtit pentru crim, m-am schimbat i am intrat n sala de operatie. M simeam ca un animal dus la tiere, mai aveam timp s iau o decizie, cea corect, dar nu mai puteam s iau nici una..tiu c atunci mi-am dorit s mor n timpul interventiei. A vzut acul care urma s m duc la necunotin i serul din el. am vzut pereii albi ai cabinetului.albi i triti.am simit prezena morii n cabinet.mirosea a moarte.am nchis ochii i nu am mai simit dect neptura aculuiApoi ceva s-a ntmplat ceva ciudat . Brusc m-am trezit c pluteam n cabinet i m loveam de pereim simeam uoar ca un fulgAm vzut ca ntr-un negativ pe medicul care i fcea treabape anestezist i asistent lng mineApoi am ieit pe u am auzit voci care-mi spuneau gata, s-a terminatncet, te ducem noi la patCnd am ajuns n pat am simit o durere fizic copleitoare n tot corpul. Nu era durerea dup avort ci altceva, ceva ce m striveami tia respiraiaAm strigat medicul i mi-a spus c nu am de ce s simt astadar eu simeam cum ceva m preseaz i m sufoc n locul grijii si nesigurantei zilei de maine au aprut durerea, disperarea i dorina de a murimult mai cumplite dect prima data cand am decis acest lucru Am ajuns acas .i acolo totul era sub amprenta moriitotul era cenuiu i nimeni nu vorbea, ca i cum crima nu se nfptuise sau ca i cum tot ce se ntmplase era ceva normalA urmat o or de somn agitat cu stri de ru i confuzieapoi o cafea ca s ne revenim la

realitate. Tocmai luasem viata unei finite fiina pe care am iubit-o i apoi am ucis-oM pndea la col i pe mine ca s m ucid apoi n fiecare zi, puin cte puinDe multe ori m-am ntrebat cum arat moarteaatunci, n ziua aceea, moartea avea chipul meuchipul unei criminale In continuare am vise cu fetusi, vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange ; arbori plini de fetusi agatati. Dexter: Ai fcut alegerea potrivit. Dar ai fost egoist. Ar fi putut s fie ca mine, s fie liber. Dar ai preferat s i fie ie bine i nu ai vrut s creti acel copil pentru c de fiecare dat cnd te-ai fi uitat n ochii lui te-ai fi gndit ce s-a ntmplat cu tine. Ceea e perfect normal. Dar aciunile tale dovedesc c eu am dreptate, nu tu. Singura noastr menire e s fim liberi. Nu trebuie s ne pese de nimic altceva dect de libertatea noastr de a ne asculta instinctele , fr lanurile pe care tu i societatea le purtai. Psiholoaga: Ani de zile am trit cu remucri. Remucri pentru ceea ce am fcut care nu vor disprea niciodat. Dar acum c vd ce ar fi putut iei din mine aproape cred c o s dorm lini tit la noapte tiind c poate am oprit naterea unui monstru ca tine. i totui eti un ru necesar... Eti ca un vierme pus pe rana cangrenat i care ne scap de putreziciune. Dexter: Acum vreo treizeci de ani, un copil a fost martorul unei crime oribile. Acea crima l-a marcat pe viata. A creat in el un vid, un pasager intunecat care trebuie hranit si care nu se satura usor. Dar daca acel pasager a fost acolo dintotdeauna? Daca acel moment cand si-a vazut mama omorata in fata ochilor a fost doar catalizatorul de care avea nevoie ca sa devina liber? Pasagerul exista n noi. Dar

numai cei norocosi reusesc sa vorbeasca cu el, sa afle cum pot fi liberi. Ii sunt recunoscator lui Harry pentru c m-a format, m-a conditionat in asa fel incat sa fiu incapabil sa omor oameni nevinovati. Cred ca este singura anomalie pe nu mi-o pot explica. Ii crut pe cei nevinovati nu pentru ca ma afecteaza in vreun fel inocenta lor, dar pentru ca asa am fost invatat. Nu inteleg de ce, dar parca mia fost imprimata aceasta trasatura. Pana la urma nu conteaza. Dorinta mea de libertate poate fi satisfacuta doar cu vietile celor vinovati, pasagerul meu se poate hrani doar cu sufletele patate. Sunt liber... Dexter zmbete, apoi sare de pe scaun, ia cuitul (pe care probabil c l ineai ascuns pe undeva pn acum) i o trntete pe Alina pe jos/mas/ceva i i pune cuitul la gt. Dexter (spre psiholoag, Alina, public): Nu mi-a mai rmas dect s termin de fcut curenie aici. Elizabeth: mi pare ru c nu m-am gndit eu naintea ta la asta. Aa ai fcut i cu ceilali? Mai atept mult? Dexter: Nu m grbesc. Codul lui Harry trebuie respecat. Pun pariu c niciodat nu ai fost de partea asta a cuitului. Apropo, mul umesc c mi-ai fcut treaba mai uoar. Shh... momentul se apropie. Nu ai nimic de zis? Elizabeth: Dac mai stai mult ruginete cuitul. i eu oricum ctig. Dac reuesc totui s scap de aici, voi continua ceeea ce fac i voi rmne celebr. Iar dac tu m omori parc i vd tirea: Elizabeth, criminalul n serie responsabil pentru moartea a 15 persoane nevinovate a fost gsit moart...

Dexter rde : Crezi tu ... Pur i simlu o s dispari i peste civa ani nimeni nu o s i aminteasc de tine. Elizabeth: Da, pentru c nimeni nu i mai amintete acum de JAck Spintectorul. Dexter se apropie cu faa i cu cuitul te gtul ei: Gsesc eu o metod s te fac s pierzi. Elizabeth: Ai putea s ncepi chiar acum. Ea l srut, dar cuitul rmne la jugulara ei. Ea duce ncet ncet mna spre cuit, dar psiholoaga, care n tot acest timp s-a uitat fascinat i n acelai timp scrbit de ce se ntmpl, se aproprie brusc i mpinge mna lui Dexter pe cuit, omornd i ultima victim. Psiholoaga: M-am sturat de ei. De cnd practic meseria asta am avut de a face cu oameni ca ei. Nu au nevoie de ajutor. Au nevoie s fie exterminai...toi. Nu mai pot s m prefac c vreau s i ajut. Vreau dreptate... Dexter: i ofer libertate. Eu am fost mereu liber, dar libertatea a insemnat pn acum singuratate. Acum... Nu conteaza dac vrei s vii cu mine. Te vd cum m priveti, i-am simtit mana cand a impins cutitul si a luat viata altcuiva. Nu eti ca mine. Nu e liber. Tu vrei rzbunare, eu am depasit de mult acest stadiu. George Eliot a spus ca viata e plictisitoare si monotona pentru ca avem nevoie de un scop, de un motiv. De ce m-ar interesa pe mine motivele tale? Te vd cum ma priveste. Vrei sa vii cu mine, vrei s scapi lumea de aceste scursuri. O sa te iau cu mine. Intr-o buna zi probabil ca nici nu va mai fi vorba despre pedepsirea criminalilor, ci doar despre noi doi... liberi... impreuna... Happy end? Poate.

Mai dorete careva terapie?