Baltagul de Mihail Sadoveanu 10.

Personaje Personajul principal, Vitoria Lipan, femeia voluntara, este "un exponent al spetei" in relatia cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii. Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor si este refractara la noutatile civilizatiei: "In tren esti olog, mut si chior." Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie si contribuie la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta, "a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei" si vegheaza la indeplinirea randuielilor din ritualul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, pomana, praznicul. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului. Tipatul dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea pierderii sotului. Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizarea directa si indirecta: prin fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje, nume. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ. Portretul moral al eroinei se contureaza treptat, prin acumulare, pe tot parcursul romanului. In complexitatea sa, personajul este privit din numeroase unghiuri, care ofera tot atatea perspective prin intermediul carora eroina dobandeste profunzime. Ca sotie, ca mama, ca detectiv si ca munteanca sunt numai cateva din ipostazele Vitoriei Lipan, prin care i se probeaza insa variate calitati si trasaturi: iubirea, devotamentul, autoritatea, inteligenta, intuitia, caracterul puternic.Una dintre scenele cu cea mai mare relevanta in caracterizarea personajului principal este scena praznicului, din ultimul capitol al romanului. Spre aceasta culminare finala de mare forta converg practic toate actiunile anterioare. Timpul actiunii este apusul soarelui, la fel ca acela in care s-a comis crima. Asezata langa gospodarii de la Doi Meri, Vitoria incepe atacul ei disimulat. Evocarea crimei starneste un fior pirntre cei adunati la praznic, dar mai ales sugereaza subtil calitatile ei supranaturale, credibile pentru ucigasii care aveau constiinta incarcata. Relatarea este mereu intrerupta de Vitoria care mimeaza comportamentul gazdei atente, tactica ei fiind clara pentru observatorul neimplicat: intrerupe discursul, creeaza suspansul, trezeste interesul auditoriului, manipuleaza interlocutorul. In momentele de maxima tensiune, felul de a se manifesta al Vitoriei contureaza stapanirea de sine. Cand nervii lui Bogza cedeaza, femeia pare uimita si rosteste cu mirare sentinta finala: "pe baltag e scris sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau". Magistral realizata este secventa mortii lui Calistrat Bogza. Replica finala a Vitoriei catre acesta, "Dumnezeu sa te ierte", poate fi interpretata, pe de o parte, ca o iertare, pe de alta parte poate sugera faptul ca nevasta indurerata nu poate trece perste raul facut si lasa iertarea in seama divinitatii.