Sunteți pe pagina 1din 8

Lumbago

Este o durere lombara acuta, cu aparitie brusca, survenind dupa o miscare gresita si provocata de un microtraumatism care afecteaza un disc intervertebral. Un lumbago este provocat de o fisura a annulusului prin care se infiltreaza o parte din nucleus pulposus. Daca apare un lumbago, miscarile rachisului sunt foarte limitate, adesea mai mult intr-o directie decat in alta, iar blocajul antreneaza timp de mai multe zile o atitudine incorecta denumita atitudine antalgica. Un lumbago se vindeca, in general, in cateva zile. Odihna la pat, kineziterapia, infiltratiile, administrarea de analgezice si de antiinflamatoare permit scurtarea duratei ei. Discopatia lombara - lumbago si lombosciatica Anatomie coloanei vertebrale Coloana vertebrala ocupa o pozitie centrala in cadrul aparatului locomotor. "Doar acela care cunoaste in ce fel este angrenata coloana in jocul static si dinamic al fortelor organismului uman, va putea integra corect intreaga importanta a acestui organ central, in gandirea sa diagnostica si terapeutica" (Schmore-Iughanns). Coloana vertebrala indeplineste in organismul omului urmatoarele functii: - functia de sustinere (sustine trunchiul imprimand individului o postura caracteristica);- functia de protectie (apara maduva spinarii importiva agresiunilor mecanice);- functia de mobilitate (prin complexitatea constructiei sale confera corpului posibilitatea de a se misca si de a se deplasa in spatiu);- functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale se rasfrang asupra formei si asezarii viscerelor toraco-abdominale). Coloana vertebrala este constituita din succesiunea a 33-34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componenta a unei formatiuni foarte complexe numite organ axial. Organul axial este un complex structural si functional la realizarea caruia participa: - componenta dura osoasa (vertebrele care alcatuiesc coloana vertebrala);- componenta conjuctiva formata din structuri fibroase si elastice de legatura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente); - componenta musculara (muschii coloanei vertebrale);- componenta neuro-vasculara (maduva spinarii, radacinile nervoase, vase de sange). Alterarea oricarei dintre aceste componente se rasfrange negativ asupra functiei intregului organ axial. Se intelege astfel cat de alarmante pot fi perturbarile produse de modificarile patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale.Cum sunt legate vertebrele intre ele? Corpii vertebrali sunt legati prin discurile intervertebrale care sunt articulatii nesinoviale in timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulatii sinoviale. Intre vertebre se mai gasesc si ligamente care impreuna cu discul intervertebral si cu capsulele articulare formeaza segmentul de mobilitate. Componenta cea mai importanta a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral.

Structura discului intervertebral


Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si solidarizeaza in acelasi timp. Discul intervertebral este lipsit de cavitatea articulara, nu poseda membrana sinoviala si nici lichid sinovial. De aceea se incadreaza in randul articulatiilor nesinoviale. Discul este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut conjuncitv fibros, numita inelul fibros si o portiune centrala cu aspect gelatinos, care poarta numele de nucleu pulpos. Inelul fibros - este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale inelului fibros sunt in numar de 15-20 inaintea nucleului pulpos, iar posterior de numai 710, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone. Nucleul pulpos - capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este o formatiune sferica de natura gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si avad in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos indeparteaza corpii vertebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta exploziva. Corpii vertebrali - impreuna cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica "precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc

elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia (aviditatea de retinere a apei) nucleului pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea. In stare normala, presiunea intranucleara creste cu incarcarea coloanei, fiind superioara cu 30-50% sarcinii exercitate pe unitatea de suprafata aplicata exterior. In cazul discului degenerat, presiunile din interiorul nucleului pulpos scad considerabil. Contractura muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%. Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toracoabdominale pentru asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale. Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicand frecventa aparitiei spondilozei la aceasta categorie de bolnavi. Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral. Nucleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si al gazelor la nivelul discului intervertebral. In cursul miscarilor coloanei apar variatii de presiune la nivelul nucleului pulpos, variatii care favorizeaza circuitul lichidelor si al gazelor.Coloana vertebrala normala nu este rectilinieColoana vertebrala nu este dreapta ci prezinta o serie de curburi in regiunea cervicala, toracala si lombara. La nivelul coloanei cervicale exista o curbura cu concavitate posterioara care se numeste lordoza si apare din luna a 4-a a vietii cand copilul ia pozitia sezanda. La nivelul coloanei toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza. Curbura lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza lombara. Apare la sfarsitul primului an de viata cand copilul incepe sa mearga, dar nu se consolideaza decat la varsta adulta. In regiunea pelviana (la nivelul bazinului) exista o curbura cu concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele coccigiene. Curburile coloanei vertebrale sunt conditionate mecanic de inclinatia bazinului. Ostostatismul (statul indelungat in picioare) si mersul biped al omului s-au putut realiza prin rotirea bazinului din pozitia orizontala (la patruped) spre verticala. Verticalizarea bazinului nu este insa completa. Pentru a putea realiza o constructie echilibrata, coloana lombara asezata pe bazinul usor inclinat inainte, este fortata sa se curbeze, aparand lordoza lombara. Daca coloana lombara ar ramane rectilinie, atunci proiectia centrului de greutate a corpului s-ar face in fata poligonului de sustinere, iar drept urmare, trunchiul ar cadea inainte. Aceleasi conditii mecanice necesare echlibrarii corpului antreneaza mai departe cifoza toracica si lordoza cervicala.

Mecanism fiziopatologic
Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat in stare de tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase marginea care provoaca durerea violenta. Aceasta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment acut se continua activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros, putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii. In stadii mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie catre cavitatea medulara sau in interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care este ireversibila, necesitand chiar si tratament neuro-chirurgical. Primul stadiu, de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil si este cunoscut sub numele de "discopatie" beneficiind de tratament medical.

Simptome
Evolutia discopatiei se face in mai multe etape. La inceput, apare durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile fisurate ale inelului fibros. Concomitent cu durerea in stadiile urmatoare apare criza de lumbago.Ce intelegem prin lumbago?Se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca sa ridice un obiect de jos, nu poate sa-si incheie pantofii si nu-si poate indrepta trunchiul. Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral. Tentativa de miscare a

trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza cu multa dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar ridicarea sau asezarea in pat sunt deosebit de dureroase. Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari, consecinta iritarii nervilor lombari de catre nucleul deplasat, fie insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a spatiului intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior. In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza, diminuand in acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor nervului sciatic, aparand simptomul de lombosciatica. De retinut ca, hernia de disc reprezinta o patologie mai degraba chirurgicala decat medicala.Ce este lombosciatica? Lombosciatica este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzandu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). In cazul discopatiei si herniei de disc, lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor de conjugare. Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite). De aceea in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical, pentru a se stabili diagnosticul, cauza si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte tratamente. Din nefericire, in aceasta faza se comit imprudente regretabile din partea bolnavilor care amana consultul medical continuandu-si activitatea si efortul fizic. Continuarea activitatii supune zona lezata la presiuni mari ce pot atinge valori pana la 120-180 kg care deplaseaza nucleul pulpos sau chiar il fragmenteaza ajungand la hernia de disc. Evolutia in aceasta situatie poate fi severa, presupunand tratamente complicate si costisitoare uneori necesitand interventia chirurgicala. Scurtarea evolutiei lombosciaticii discale depinde deci de acest gest simplu, care consta din adoptarea imediata a repausului la pat si consultul medical in primele ore de la aparitia durerii. Repauzarea coloanei consta in asezarea in pozitia culcat pe o latura a corpului cu genunchii indoiti pentru a evita intinderea nervului sciatic care provoaca durerile. Aceasta pozitie asigura largirea gaurii de conjugare pe unde trec radacinile nervului sciatic, scazand deci compresiunea nervoasa de catre discul lezat. S-a demonstrat experimental ca numai pozitia culcat pe o parte a corpului relaxeaza coloana de sarcinile mecanice si permite vindecarea discului, asa cum imobilizarea in aparat gipsat permite vindecarea fracturilor. Pozitia in picioare sau pe scaun determina presiuni considerabile de ordinul sutelor de kilograme la nivelul discului lezat, care nemaifiind capabil sa preia sarcinile se degradeaza in continuare. De aceea repausul in fotoliu in primele 14 zile de la debutul discopatiei nu este recomandabila. Orice lombosciatica trebuie in principiu investigata cu un tomograf computer sau RMN pentru a se pune un diagnostic corect, daca este cazul, de hernie de disc. In multe cazuri, simtul clinic nu este suficient pentru diagnostic, intrucat multe sciatici ascund tumori intratecale sau compresii exerne.

Tratament
Care este tratamentul lombosciaticii prin discopatie?Se urmaresc trei obiective: - despovararea mecanica a coloanei lombare; - combaterea contracturii musculare; - calmarea durerii. Asupra combaterii solicitarii mecanice prin repaus la pat, este necesar sa dam cateva indrumari. Exista conceptia eronata ca numai un pat moale cu multe perne poate asigura repausul coloanei vertebrale. Odihna in aceasta pozitie, departe de a feri coloana de solicitari, le accentueaza prin crearea de noi curburi, care provoaca puncte noi de presiune pe disc. Repausul ideal se face pe un pat dur. Bolnavul va gasi pozitia convenabila, culcat pe o parte cu genunchii indoiti. Aceasta pozitie combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic, prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea. O atentie deosebita trebuie acordata bolnavilor cu obezitate care trebuie sa respecte regimul hipocaloric fiindca fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile nervoase. In perioada repausului la pat, bolnavul trebuie sa dea dovada de calm si sa accepte durata de repaus, prescrisa de medic in raport cu evolutia. Contractura musculara lombara (lumbago) care dureaza de la cateva zile pana la 2-3 saptamani, trebuie combatuta energic, intrucat determina ingustarea gaurilor de conjugare si mareste conflictul disco-radicular. In practica curenta se fac blocaje cu xilina sau procaina 1% concomitent cu administrarea tabletelor de clorzoxazona si diazepam, dupa prescriptie medicala. Evolutia contracturii este conditionata de refacerea discului. In unele cazuri, decontractarea se poate obtine dupa cateva infiltratii cu procaina, iar aceasta nu indreptateste pe bolnav sa inceapa miscarile imediat, intrucat discul vertebral nu se reface inainte de 2-3 saptamani. Este o grava eroare ca bolnavul sa primeasca aceste blocaje in mod

ambulatoriu, fara asigurarea imobilizarii la pat, chiar daca forma clinica aparent este benigna. Decontractarea este o metoda terapeutica adjuvanta a discopatiei si nu tratamentul leziunii insasi. Alte metode simple ca aplicatiile cu comprese calde sau bai de lumina sunt utile in combaterea contracturii, cu conditia ca bolnavul sa le urmeze in conditii de repaus. Aplicarea directa in regiunea lombara a procedurilor calde cum ar fi perna electrica, data la maxim, provoaca congestia venoasa in jurul nervilor si poate mari durerea. De aceea perna electrica va incalzi salteaua inainte ca bolnavul sa se instaleze in pat. Sa se aplice caldura in mod rational, incalzind patul, evitand supraincalzirea directa a muschilor lombari. Durerea reprezinta simptomul de disconfort major al bolnavului cu lombosciatica discala. Aceasta se reduce progresiv cu vindecarea discului si scaderea contracturii musculare. A trata numai durerea fara a combate solicitarea mecanica a coloanei si contractura musculara nu asigura vindecarea discului, expunand la distanta pe bolnav la recidive serioase, care pot genera cazurile chirurgicale. Durerea este un avertisment in marea majoritate a cazurilor anuntand ca discul nu si-a restabilit functiunea. Comportarea fata de durere este diferita de la caz la caz, fiind conditionata in mare masura de structura psihica a bolnavului. Astfel, exista bolnavi care-si calmeaza durerea cu tablete sau supozitoare de algocalmin, aminofenazona, fenilbutazon etc. In cazurile de discopatie cu evolutie simpla, durerea cedeaza progresiv. Daca insa s-a neglijat tratamentul din primele ore ale aparitiei crizei de lumbago, repararea discului se face intr-un interval dublu, fata de evolutia normala iar durerea isi va prelungi durata. Este util sa amintim doua situatii diametral opuse la bolnavii cu lombosciatica discala. In prima categorie, cu evolutia obisnuita, bolnavul dupa circa 10-14 zile nu mai are contracturi musculare isi poate indoi trunchiul, dar acuza unele senzatii subiective fara manifestari obiective, dureri sub forma de amorteala, senzatie de racire, arsuri etc. Senzatiile acestea dispar pe parcurs, in intervale variabile de cateva saptamani, pana ce nervul se reface odata cu disparitia compresiunii pe care a exercitat-o discul. Aceste simptome alarmeaza bolnavul desi intra in evolutia naturala a bolii. Tratamentul balnear si fizioterapic in aceste cazuri le rezolva in mod curent. Un procent mic de bolnavi, mai ales cei irascibili si deprimati, isi amplifica suferinta, concentrandu-se numai asupra acestor senzatii. In aceste situatii tratamentele cu tranchilizante ca hidroxizinul sau diazepamul restabilesc echilibrul psihic indepartand totodata aceste senzatii. In categoria opusa se inscriu bolnavii care au suferinta legata de persistenta conflictului dintre radacina si disc, unde durerea se amplifica cu tot tratamentul urmat corect. La aceste semne dureroase, pot apare dificultati in mers insotite brusc de incapacitatea de a misca piciorul sau degetul mare. Aceste simptome trebuie comunicate de urgenta medicului atragand atentia asupra produceri unei hernii de disc al carui tratament chirurgical se impune de urgenta. De aceea este bine sa se realizeze echilibrul psihic al bolnavului care trebuie sa cunoasca evolutia in timp a bolii, sa nu-si piarda rabdarea si sa nu amplifice simptomele dureroase. In modul acesta relatiile dintre medic si pacient trebuie sa fie de colaborare pentru a se grabi vindecarea. Atat exagerarea cat si indiferenta fata de un simptom sau altul pot avea urmari nefavorabile asupra vindecarii in timpul cel mai scurt al bolnavului. Informarea in timp util asupra bolii asigura pastrarea calmului si utilitatea colaborararii cu medicul in vederea executarii corecte a tratamentului rational. Dupa disparitia fazei acute, tratamentul lombosciaticii discale poate fi consolidat in unele cazuri, in urma avizului medical, cu balneoterapie. Aceasta rezolva durerile sciatice sau contracturile musculare reziduale. Persoanele obeze fara suferinte cardiace pot beneficia de tratament balnear la Herculane, Pucioasa sau Govora. Pentru bolnavii cu tulburari nevrotice sunt indicate statiunile Felix, Ocna Sibiului si Calacea.Care este tratamentul lombosciaticii prin hernie de disc sau a sciaticii paralizante?Lombosciatica prin hernie de disc se manifesta prin dureri violente care se agraveaza pe parcurs, insotita de dificultate in mers si o seama de simptome neurologice, descoperite la examenul medical. Persistenta acestor semne impune interventia chirurgicala. De foarte multe ori, bolnavii refuza acest tratament in timp util, fapt ce poate avea consecinte severe, intrucat leziunile nervoase pot evolua catre forma paralizanta.

Recomandari
Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica vertebrala, discala sau prin hernie de disc : Sa nu ridice greutati de jos decat in pozitia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat mai dreapta); Sa evite pe cat posibil transportul greutatilor in spate, care maresc solicitarea discurilor intervertebrale; Sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineata si la sfarsitul programului; Sa evite ingrasarea, respectand dieta conform sezonului si efortului fizic pe care-l practica; Sa se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate in regiunea lombara; Daca a aparut dupa un efort criza acuta de lombosciatica sa solicite si sa consulte imediat medicul. Pana la sosirea medicului sa respecte repausul absolut la pat; Disparitia brusca a durerii insotita de dificultate in mers anunta sciatica paralizanta care trebuie operata in cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor; Tratamentul balnear poate fi indicat la sfarsitul crizei dureroase de lombosciatica si numai cu aviz medical; Sa practice gimnastica la spalier sau la bara, agatat in maini, fiindca asigura despovararea discurilor intervertebrale.

Differential diagnosis For correct diagnosis, non-specific low back pain must be differentiated from radiculopathy and serious spinal problems such as a tumor, infection or spinal fracture. Certain signs, termed "red flags," may indicate a more

serious condition, and prompt a more extensive investigation using diagnostic imaging or laboratory testing; even so, most individuals seeking treatment for acute low back pain have one or more red flags but no serious underlying problem. With other causes ruled out, people with non-specific low back pain typically are treated symptomatically, without exact determination of the underlying cause.[2][3] Red flags[10] Recent significant trauma Milder trauma if age > 50 Unexplained weight loss Unexplained fever Immunosuppression History of cancer Intravenous drug use Osteoporosis Chronic corticosteroid use Age > 70 years Focal neurological deficit Duration > 6 weeks Imaging Complaints of lower back pain are one of the most common reasons why people visit doctors.[11] Although medical societies do not recommend imaging tests such as an X-ray, CT scan, or MRI within a few weeks of the onset of pain as the pain is likely to subside,[11] many patients and doctors use them to try to find the cause of the pain.[11] Such tests are not required in lower back pain except in the cases where "red flags" are present,[12] and fewer than 1% of imaging tests identify the cause of a problem.[11] In most cases, the tests are not necessary, and most people with feel better after a month regardless of whether they undergo imaging.[11] Routine imaging may be harmful to a person's health from the radiation used, and more imaging is associated with higher expense and higher rates of surgery but no resultant benefit.[13] Imaging may also detect harmless abnormalities which encourage the patient to request further unnecessary testing or to worry.[11] Even so, from 1994 to 2006, in the United States, MRI scans of the lumbar region increased by more than 300% among Medicare beneficiaries.[14] Prevention Exercise is effective in preventing recurrence of non-acute pain, however in the treatment of acute episodes results are mixed.[15] Proper lifting techniques may be useful.[16] Lumbar support does not appear effective.[17] Firm mattresses have demonstrated less effectiveness in preventing back pain than medium-firm mattresses.[18] Cigarette smoking impacts the success and proper healing of spinal fusion surgery in patients who undergo cervical fusion; rates of nonunion are significantly greater for smokers than for nonsmokers.[19] Smoke and nicotine accelerate spine deterioration, reduce blood flow to the lower spine, and cause discs to degenerate.[20] Management For acute cases that are not debilitating, the treatment goal is to restore normal function and return the individual to work while minimizing pain. The condition is normally not serious, most often resolves without significant intervention, and recovery is aided by attempting to resume normal activity as soon as possible within the limits of pain; providing afflicted individuals with coping skills through reassurance of these facts is effective in hastening recovery.[3] Low back pain may be best treated with conservative self-care,[21] including: application of heat or cold,[22][23] and continued activity within the limits of the pain.[2] Engaging in physical activity within the limits of pain aids recovery. Prolonged bed rest (more than 2 days) is considered counterproductive.[24] Even with cases of severe pain, some activity is preferred to prolonged sitting or lying down - excluding movements that would further strain the back.[9][unreliable source] Structured exercise in acute low back pain has demonstrated neither improvement nor harm.[15] Heat application may have a modest benefit. The evidence for cold therapy however is limited.[22] Low back pain is more likely to be persistent among people who previously required time off from work because of low back pain, those who expect passive treatments to help, those who believe that back pain is harmful or disabling or fear that any movement whatever will increase their pain, and people who have depression or anxiety.[9][unreliable source] A number of factors predict disability from back pain and include those who have poor coping behaviors or who fear activity are about 2.5 times as likely to have poor outcomes at a year.

[25]Intensive multidisciplinary treatment programs may help subacute[24] or chronic[26] low back pain.[9] [unreliable source] Behavioral therapy may be useful.[26] Physical therapy Physical therapy can include heat, ice, massage, ultrasound, and electrical stimulation. Active therapies can consist of stretching, strengthening and aerobic exercises. Exercising to restore motion and strength to your lower back can be very helpful in relieving pain and preventing future episodes of low back pain.[27] Treatment according to McKenzie method is somewhat effective for acute low back pain, but not for chronic low-back pain. [28] The benefit in the short term does not appear clinically significant.[3] Exercise therapy appears to be slightly effective at reducing pain and improving function in the treatment of chronic low back pain.[29] Compared to usual care, exercise therapy improved post-treatment pain intensity and disability, and long-term function.[30] Exercise programmes are effective for chronic LBP up to 6 months after treatment cessation, evidenced by pain score reduction and reoccurrence rates.[31] There is no evidence that one particular type of exercise therapy is clearly more effective than others.[32] The Alexander technique appears useful for chronic back pain.[33] There is tentative evidence to support the use ofyoga.[34] Medications Short term use of pain and anti-inflammatory medications, such as NSAIDs or acetaminophen may help relieve the symptoms of lower back pain.[24][26] NSAIDs are slightly effective for short-term symptomatic relief in patients with acute and chronic low-back pain without sciatica.[35] Muscle relaxants for acute and chronic pain have some benefit,[24][26] and are more effective in relieving pain and spasms when used in combination with NSAIDs.[36] Oral steroids have not been shown to be useful.[3] Antidepressants appear ineffective in the treatment of chronic back pain[37] even though some previous studies found them helpful.[26] Tricyclic antidepressants are recommended in a 2007 guideline by the American College of Physicians and the American Pain Society.[38] Prolotherapy, facet joint injections, and intradiscal steroid injections have not been found to be effective.[39] Epidural corticosteroid injections provide only slight temporary relief of sciatica with no long term benefit.[40] The role ofnarcotics for chronic low back pain is uncertain.[41] Manual therapies It is not known if chiropractic care improves clinical outcomes in those with lower back pain more or less than other treatments.[42] A 2012 Cochrane review found that spinal manipulation was no more effective than either inert interventions, sham manipulation, or other treatments and adding it to other treatment does not appear to increase the benefit.[43] A 2010 systematic review found that most studies suggest SM achieves equal or superior improvement in pain and function when compared with other commonly used interventions for short, intermediate, and long-term follow-up.[44] National guidelines come to different conclusions with some not recommending spinal manipulation, some describing manipulation as optional, and others recommending a short course in those who do not improve with other treatments.[2] The American College of Physicians and the American Pain Society recommend that it be considered for people who do not improve with self care options.[21] Acupuncture and massage is without substantial benefit.[3] The effectiveness of spinal manipulation is more or less equal to other commonly prescribed treatment for chronic low-back pain, such as, exercise therapy, standard medical care or physiotherapy.[45] Some national guidelines consider its use optional, some do not recommend and others suggest a short course in those who do not improve with other measures.[2] Manipulation under anaesthesia, or medically assisted manipulation, currently has insufficient evidence to make any strong recommendations.[46] Acupuncture may help chronic pain;[26] however, a more recent randomized controlled trialsuggested insignificant difference between real and sham acupuncture. [47] Transcutaneous electrical nerve stimulation (TENS) has not been found to be effective in chronic lower back pain.[48] Massage therapy may benefit some to those with prolonged pain.[49] Surgery Surgery may be indicated when conservative treatment is not effective or when a person develops progressive and functionally limiting neurological symptoms such as leg weakness, bladder or bowel incontinence.[50] Spinal fusion has been shown not to improve outcomes in those with simple chronic low back pain.[51] Discectomy, in those with a herniated disc causing nerve root compression, resulted in better outcomes at one year but not in four to ten years.[50] Benefits of spinal surgery are limited when dealing with degenerative discs.[52] Surgical implants increased the risk with no added improvement in pain or function.[14] Prognosis

Determining a general prognosis from the available evidence for low back pain is difficult. Inconsistencies in the data are probably due to variations across the sources in the definitions used for the characteristics of the condition. As well, the studies lack of the ideal kinds of evidence about the condition.[53] Acute In general, the short term prognosis for acute low back pain is positive. Pain and disability usually improve significantly in the first six weeks after onset of symptoms. After six weeks, improvement slows with only small gains up to one year. At one year after onset, pain and disability levels are low to minimal, on average. One review found distress, previous low back pain incidents, and job satisfaction to be probable prognostic factors.[53] Chronic For persistent low back pain, the short term prognosis is also positive, with significant improvement in the first six weeks, but very little improvement after that. At one year, those with chronic low back pain can anticipate still having moderate pain and disability.[53] Poor pain coping skills, functional impairment, poor general health, and a significant psychological (Waddell's signs) or psychiatric component to the pain are probable prognostic factors for chronic pain.[25]

S-ar putea să vă placă și