Sunteți pe pagina 1din 8

Introducere.

Eficiena ascultrii persoanelor depinde in mare msur de modul in care organul de urmrire penal realizeaz pregtirea actului procedural. Pregtirea in vederea ascultrii ce presupune stabilirea problemelor care trebuie lmurite, a tacticii de ascultare, a materialului probator folosit in timpul ascultrii, inanduse cont de particularitile fiecrei infraciuni in parte, de imprejurrile comiterii, de personalitatea i psihologia invinuitului, inculpatului sau martorului. Tratarea cu superficialitate a acestei prime etape a interogatoriului judiciar poate avea consecine negative asupra ntregului proces penal. Pentru a nelege comportamentul persoanelor ascultate n timpul ascultrii, modul cum se dezvolt expunerea elementelor de interes pentru anchet, dac, cum i n ce condiii pot anchetatorii s obin declaraii care s exprime fidel cele percepute de ctre persoana ascultat este necesar s analizm procesul de formare al declaraiilor, structurat n patru faze importante: percepia(recepia) informaiei, prelucrarea ei logic, memorarea i reactivarea. Pregtirea n vederea ascultrii persoanelor impune organului judiciar o serie de obligaii menite s duc la aflarea adevrului. 1. Studierea dosarului cauzei. Este de preferat ca, nainte de orice demers judiciar, anchetatorul s acorde un spaiu de timp rezonabil pentru studierea materialului din dosarul cauzei. Studiul materialelor existente n dosarul cauzei permite anchetatorului s stabileasc persoanele ce urmeaz a fi ascultate, valoarea materialului probator existent si problemele ce vor fi avute n vedere la efectuarea altor activiti de anchet. Din materialele cauzei se determin natura activitii ilicite desfurate, valorile lezate, persoanele implicate, mecanismul de comitere a faptei, persoanele care au observat n totalitate ori numai anumite secvene ale activitii ilicite, urmele existente, cele care ar fi putut apare i posibilitile de valorificare n folosul anchetei, vrsta persoanelor vtmate precum i ntinderea prejudiciului cauzat. Aceast etap este deosebit de important pentru ca anchetatorul s poat stabili problemele ce trebuie lmurite in timpul interogatoriului judiciar. Ea are ca efect cunoaterea de ctre magistrat a tuturor aspectelor deinute referitoare la infraciunea pe care o cerceteaz. De aceea studierea materialelor cauzei urmeaz a fi efectuat dup alte activiti premergtoare cum sunt cercetarea la faa locului, examinarea i interpretarea mijloacelor materiale de prob
1

existente, luarea declaraiilor eventualilor martori oculari sau victimelor dac acestea au supravieuit, dispunerea efecturii unor noi expertize. 2. Cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate Anchetatorul nu poate elabora sau alege procedeele tactice fr a cunoate in ce msur sunt eficiente in raport cu personalitatea celui ascultat. Componentele de baz ale personalitii unui individ sunt temperamentul, caracterul aptitudinile , educabilitatea, comportamentul deviant i tendinele criminale. n literatura de specialitate se disting patru tipuri temperamentale fundamentale: sanguin, coleric, flegmatic, melancolic. Pentru o bun anchetare trebuie cunoscute atat aptitudinile generale cat i cele speciale ale invinuitului, deoarece fiecare infraciune poart amprenta personalitii fptuitorului. Alte elemente care contureaz personalitatea invinuitului, sunt mediul familial, colile pe care le-a urmat, profesiile, cercul de prieteni, locul unde i-a satisfcut stagiul militar i antecedentele penale. Se impune deci, cunoaterea inteligenei, slbiciunilor, pasiunilor, comportamentului in familie i in societate, la locul de munc, etc. Ascultarea persoanelor presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mprejurrile legate de infraciune sau de fptuitor, a numrului celor ce urmeaz a fi ascultai n aceast calitate. Identificarea persoanelor constituie att atributul organelor judiciare ct i a prilor, precizarea sferei ce urmeaz a fi ascultai constituie atributul exclusiv al organelor judiciare. n cursul urmririi penale cei ce urmeaz a fi audiai sunt ntotdeauna cunoscui n momentul nceperii procesului. Atunci cnd identitatea persoanelor nu e cunoscut, organelor judiciare paralel cu efectuarea altor activiti, ncep investigaiile menite a individualiza persoanele. Organele judiciare pot ajunge la individualizarea persoanelor a cror identitate nu e cunoscut prin intermediul urmtoarelor ci: n primul rnd, natura infraciunii svrite, domeniul de activitate n care s-a comis infraciunea pot furniza indicii cu privire la sfera de persoane din rndul crora s-ar putea recruta martorii; n al doilea rnd, mediul, timpul, locul svririi pot oferii indicii cu privire la limitele i categoriile de persoane n rndul crora s-ar putea afla martorii.
2

3. ntocmirea planului de ascultare. ntocmirea planului de ascultare reprezint unul dintre cele mai importante momente ale pregtirii ascultrii persoanei. n urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele ce urmeaz a fi lmurite cu fiecare persoana sau categorie de persoane identificate n cauz. Pe baza problemelor respective se impune ntocmirea unui plan de ascultare, plan care trebuie s cuprind: poziia persoanei n cauz; datele ce caracterizeaz personalitatea acestora; necesitatea prezentrii unor mijloace de prob cu ocazia ascultrii; ntrebrile ce urmeaz a fi adresate persoanelor. Planul de ascultare, poate fi ntocmit pentru fiecare persoan n parte. ntrebrile adresate persoanei trebuie s fie scurte, clare, concise, adresate logic i cronologic n raport de gradul de percepere i memorare. Este interzis folosirea ntrebrilor sugestive ori cele de natur a pune n dificultate martorul. n cazul martorilor nesinceri ntrebrile vor fi formulate n mai multe variante i de rezerv; succesiunea ntrebrilor va fi stabilit, astfel nct s-o pregteasc pe urmtoarea. Dac martorul va fi ascultat cu privire la mai muli participani la svrirea faptei, se va ntocmi plan de ascultare pentru fiecare persoan. Ascultarea se va realiza separat pentru fiecare persoan pe declaraii separate. n timpul audierii, planul de ascultare poate fi completat cu alte ntrebri, ori se poate renuna la anumite ntrebri dac martorul a rspuns la ele din proprie iniiativ. Planul de ascultare se constituie ca fiind un instrument de lucru prin intermediul lui problemele pot fi lmurite printr-o singur ascultare, evitndu-se chemrile repetate n faa organului de urmrire penal. 4.Alte activiti pregtitoare: 1.Citarea sau aducerea persoanei n camera de ascultare: Ordinea i modalitatea de citare a persoanelor trebuie s conduc la evitarea, contactului intre persoanele interesate in cauz i la contactul intre persoanele care au fost deja audiate i cele ce urmeaz s fie ascultate. Anchetatorul se poate deplasa i la locul in care se afl invinuitul, inculpatul (spital, penitenciar, loc de munc, domiciliu), sau unde a fost comis infraciunea (in cazul infractorilor labili emoional i a infraciunilor de omor, viol, talhrie.

2.Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei persoanei. Alegerea locului unde persoanele urmeaz a fi ascultate este de multe ori determinat de considerente de ordin tactic. Deoarece legea nu prevede un loc anume, ascultarea se poate efectua acolo unde organul judiciar consider c acesta poate exercita o influen favorabil asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi ascultai poate fi impus de situaia n care se afl martorii. 3. Asigurarea condiiilor n care se va realiza ascultarea. Alturi de cele menionate pentru buna desfurare a ascultrii persoanelor, organul judiciar are obligaia de a asigura condiiile n care se va realiza aceasta. Astfel, se impune crearea unor condiii optime pentru ascultare: un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul ascultrii lucrtorul judiciar trebuie s-i pstreze calmul pentru ca martorul s poat fi calm i s colaboreze eficient la aflarea adevrului n cauza penal. Pentru ca ascultarea s se realizeze n condiii bune organul judiciar va adopta cea mai bun tactic de ascultare stabilindu-se n fiecare cauz, n funcie de: personalitatea i psihologia martorului; poziia martorului fa de nvinuit sau de prile participante la desfurarea procesului penal; interesul pe care este posibil s-l aib martorul n soluionarea cauzei intenia de a nu spune adevrul. ETAPELE ASCULTRII PERSOANEI 1.Tactica de ascultare n faza relatrii libere: Dupa ce se aduce la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera,cerandi-i-se sa dea si o declaratie scrisa personal,cu privire la invinuirea care i se aduce. Modalitatile tactice de asculatare se raporteaza,in primul rand,la prevederile art.71 C.pr.pen.,ce contine prevederi cu un pronuntat caracter tactic,carora li se vor adauga si alte reguli tactice: a.-Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat,fara ca de fata sa fie alti invinuiti sau inculpati,in eventualitatea in care exista mai multi;nu este recomandata nici prezenta altor persoane,chiar straine de cauza,exceptie facand aparatorul sau alta persoana care,portivit legii,trebuie sa fie de fata.
4

b.-Invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie in cauza. c.-Ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii dete anterior. d.-Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte,dar se poate servi de insemnari asupra unor amanunte. e.-Nu se va admite folosirea de violente,amenintari sau alte mijloace de constrangere,probe,precum si promisiuni sau indemnuri,in scopul de a obtine declaratii. Asadar,si in cazul ascultarii invinuitului sau inculpatului este interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii,uneori,ca urmare a "deformarii profesionale acesteia atribuindu-se o greutate mai mare decat dea atribuita de legiuitor. Conduita organului judiciar pe timpul relatarii libere are o semnificatie deosebita si va presupune: impunerea unei atmosfere de calm si rabdare,evitandu-se intreruperile sau interventiile inutile,chiar si in situatia nesinceritatii celui ascultat; va fi ascultat cu atentie,in permaneta,fara ostentatie,comportamentul celui ascultat,privirea sa si modul in care ea penduleaza de la anchetator in alta directie,pentru sesizarea starilor de neliniste,de deruta,a incercarilor de disimulare, vor fi evitate,pe intreaga durata a ascultarii,expresiile,gesturile de suparare,nemultumire sau enervare,intreaga sa atitudine trebuind sa se caracterizeze prin retinere si prin impasibilitate,astfel incat nici o reactie sa nu-i tradeze parerile referitoare la sustinerile persoanei anchetate. In cazul celorlalte pesoane ascultate este recomandat ca cel ce relataza liber sa nu fie intrerupt decit atunci cind se observa indepartarea de la cauza. Exista posibilitatea prin relatarea libera ca persoana sa dezvolte noi aspecte, necunoscute de anchetator si care chiar au scapat intr-o prima faza persoanei, dar pe care acesta rememorind evenimentele si le reaminteste, permitind cunoasterea unor noi aspecte asupra faptei. Aceste date noi vor fi insa privite cu reticenta necesara si verificate cu ajutorul restului datelor existente. Martorul nu poate prezenta sau citi o declaraie scrisa anterior. Odat ce a inceput s-i prezinte versiunea cu privire la fapt acesta va fi lsat s declare liber tot ce tie, fr a fi intrerupt de anchetator. Este esenial ca anchetatorul s fie calm i rbdtor, chiar i atunci cand in raport cu dovezile pe care le deine, nesinceritatea celui ascultat este vdit.

2.Tactica de ascultare n faza adresrii ntrebrilor: In cazul invinuitului reprezinta ultima etapa a audierii,fiind socotita momentul cel mai incordat al ascultarii.Deosebit moment de incordare pe linia dreptului la aparare il reprezinta acela in care inculpatul sau invinuitul este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna. Acesta etapa da masura calitatilor anchetatorului, a modului in carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa si perspicacitatea sa. Pozitia unui invinuit sau inculpat,cu privire la invinuirea adusa,poate lua urmatoarele forme: - Recunoasterea sincera si completa a faptelor si invinuirilor aduse. - Respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie. - Disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte,unele cu caracter penal,insa minore,avand legatura sau nu cu cauza cercetata. - Refuzul de a face declaratii,respingerea acestora sau prezentareade probe si alibiuri false. Intrebarile adresate vor viza obtinerea unor explicatii complete asupra tuturor faptelor ce au fost retinute, verificarea si cunoasterea tutturor argumentelor invocate in aparare.Obtinerea unor date noi,necunoscute anterior,in legatura cu faptele de importanta,esentiale pentru cauza,a lamuririi complete a explicatiilor invinuitului sau inculpatului,se vor adresa intrebari asftel incit sa nu mai ramina aspecte neclarificate in declaratie. Se va insista pentru obtinerea de date si detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru verificarea sinceritatii declaratiilor , urmarindu-se demascarea declaratiilor nesincere , cand acestea vin in contradictie cu probatoriul administrat,existent in dosarul cauzei. Procedee tactice de ascultare a invinuitului sau inculpatului a.-Tactica ascultarii repetate,utilizata frecvent in cazul declaratiilor incomplete,contradictorii si mincinoase,in care intrebarile de detaliu au o mare importanta. b.-Tactica ascultarii incrucisate,avand drept scop destramarea sistemului de aparare al invinuitului sau inculpatului,privita insa,cu anumite rezerve,deoarece poate avea ca efect dezorientarea,incurcarea celui ascultat. c.-Tactica intalnirilor surpriza,folosita in momentele psihice de o anumita tensiune,create special pentru obtinerea unor declaratii sincere. d.-Tactica "complexului de vinovatie,care consta in alternarea unor intrebari neutre cu intrebari ce contin cuvinte "afectogene,refrotoare la fapta,la
6

rezultatele ei,la persoanele implicate care da rezultate bune la persoanele mai sensibile. In cazul marotorilor etapa adresarii de intrebari este conform celor pregatite dinainte,intrebari ce vor fi clare si precise, desfasurandu se intr o succesiune graduala. Acestea nu vor fi puse cu intentia de a intimida martorul dar nici nu vor fi intrebari sugestive, de natura a sugera anumite raspsunsuri.Odata cu intrebarile se pot prezenta martorilor anumite obiecte, probe, care pot permite o corecta rememorare sau care permit demascarea unor declaratii nesincere, denaturate. Se va mentine o atitudine neutra, fara exteriorizarea unor atitudini de aprobare sau dezaprobare, acestea putind inflenta atitudinea martorului, devenind``sugestii voalate``sau chiar elemente de presiune psihologica asupra unora dintre persoanele ascultate. Tot in categoria intrebarilor sugestive pot fi incluse si intrebarile alternative care propun martorului sa aleaga intre doua variante , uneori acesta alegand varianta de raspuns pe care o considera ca``favorabila opiniei anchetatorului`, desi datele sale difera. Observarea comportamentului celui ascultat pe timpul relatarilor, permitind anchetatorului alegerea si adaptarea procedeelor de audiere,sunt,deasemenea,de mare ajutor. Ascultarea martorilor nu trebuie sa fie facuta ca o formalitate, pasiv, impunandu se permanent o atitudine activa a anchetatorului, in scopul aflarii adevarului obiectiv. Reprezinta ultima etapa a audierii,fiind socotita momentul cel mai incordat al ascultarii invinuitului sau inculpatului.Deosebit moment de incordare pe linia dreptului la aparare il reprezinta acela in care inculpatul sau invinuitul este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna. Acesta etapa da masura calitatilor anchetatorului, a modului in carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa si perspicacitatea sa.

Bibliografie:
1. Gabriel Ion Olteanu, Marin Ruiu , Tactica Criminalistica 2. Stancu Emilian, Criminalistic. Elemente de tactic i de metodologie criminalistic

S-ar putea să vă placă și