Sunteți pe pagina 1din 33

CAPITOLUL 1.

NOTATIA MUZICALĂ - DESPRE TIMPUL MUZICAL SI RITM. DESPRE INTERVALE

,

,

1. DESPRE MUZICĂ

Cei din vechime caracterizau muzica drept "cunoaştereamelodiei şi a tot ceea ce se întâmplă în cadrul ei"8. Melodia se împarte în:

(a)

vocală (<pWVT]TLK~), (atunci când se

execută cu ajutorul

vocii) şi

(b)

instrumentală (opyavLK~), (atunci când se execll.tăcu ajutorul

instrumentelor muzicale)9.

Atunci când se îmbină cu textul poetic, melodia formează cân- tecuI (sau dntarea), ce se poate împărţi la rându-i în:

(a)

cântecul religios (psalmi, imnuri şi trop are) şi

(b)

cântecullumesc sau laic (popular)1O.

Prin sintagma "muzică bizantină" (sau mai bine spus, muzică

bisericească) denumim acea artă muzicală conformă tradiţiei, acel

sistem complet, special, de cercetare şi redare a

concretizat în glasuri, genuri şi nuanţe muzicale (dure sau moi,ll n.td.).

Se numeşte muzică bizantină deoarece începe se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin, când creştinismul devine religie predominantă. Muzica bizantinăare propriul săusistem de notaţie(semiografie-

parasemantică) care cunoaşteetape de evoluţietreptate pânăla scrierea

"analitică' de astăzi.

melosului (melodiei),

8 Vakcheios cel Bătrân, Etaaywy~ reXVI1r;

flOV(JlK~r;. Vezi şi "Ştiinţa melodiei şi a

celor ce ating de melodie" (Anton Pann, Bazul Teoretic şi Practic al Muzicii Bisericeşti sau Gramatica Melodică, Bucureşti, 1846, p. 1) (n.td.). 9 A fost necesarăcompletarea de cătreautor cu menţiuniledin paranteze pentru a preciza sensul exact din context al acestor doi termeni polisemantici, CPWVllTlKO<; şi opyavLKo<; (n.td.). 10 în limba greacă,verbul "a cânta" poate fi tradus prin doi termeni diferiţi:

TpayoU()w (a cânta doar cântece laice) sau ",uHw (a cânta doar cântărireligioase) (n.td.).

30

Notaţia muzicală

2. COMPONENTELE MELODIEI

Elementele de bază ale melodiei sunt:

diferitele sunete (emisii sonore) folosite în muzică, timpii ce stabilesc durata sunetelor şi expresia muzicală, calitatea executării sunetelor muzicale şi a fragmentelor melodice.

3. SUNETELE MUZICALE

Printr-o anumită tensiune exercitată asupra corzilor vocale sau asupra instrumentelor muzicale, se produc numeroase sunete ce variază, în funcţie de înălţimea şi culoarea (sonoritatea) lor. Sunetele pe care

muzica le foloseşte, ca artă,pentru alcătuirea melodică, sunt în număr de şapte:

Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni

şi se deosebesc între ele prin înălţimea sonoră: sunetul Pa este cel mai grav, Vu mai acut decât Pa ş.a.m.d. Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc

rrA Bou fa

L\l KE

Zw

vH

determină ca Pa (rrA) fie prima notă deasupra lui Ni care drept bază, Vu (Bou) al doilea, Ga (fa) al treilea ş.a.m.d.:

se constitue

Ni / Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni,

4. SCARA MUZICALĂ

Scară muzicalăse numeşte şirulsuccesiv de opt trepte dimpreună

cu intervalele dintre ele, în număr de şapte, şi care porneşte de la un

sunet iniţial - bază (11 ~a(Jll) sau treapta p2, înaintează, de regulă, în

ordinea fireascăa sunetelor până la repetarea sunetului iniţialîn sens ascendent (formând aşa-numita heptafonie) sau în sens descendent (antifonie). Fiecare glas al muzicii bizantine are scara lui proprie cu

12 Trebuie precizat în muzica bizantină este vorba de trepte melodice, spre q,eosebire de muzica apuseană tonalăcare operează cu trepte armonice (n. td.).

Notaţia muzicală

31

intervalele ei specifice între treptele scării.Când foloseştetoate sunetele şi intervalele scării lui, spunem glasul se desfăşoară după sistemul diapason sau heptafonic, în cadrul unei octave (8Lurruawv auaTTJllu). 13

5. NOTAŢIA MUZICALĂ

Muzica bizantină are propriile ei simboluri (semne muzicale) cu ajutorul cărora este redată melodia. Aceste simboluri se împart în trei categorii: mărturii, semne (caractere) şi ftorale (semne de alteraţie 14 ).

6. MĂRTURIILE'SUNETELOR

Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie (reprezentarea stenografică a glasului care se fundamentează pe sunetul respectiv). În acord cu genurile muzicale, mărturiile se împart în: diatonice, cromatice şi

enarmonice. Mărturiile scării diatonice în care au fost concepute şi exerciţiile de paralaghie sunt următoarele:

v

cf\

1t

9

r'

1.1.

x.

(]

v'

1.1.

Mărturiile nu pot fi cântate, nu se psalmodiază şi nu se folosesc pentru a se nota o linie melodică. Ele se întrebuinţeazăa) ca semn iniţial ce marchează punctul de plecare, sunetul de la care începe melodia şi b) ca semne îndrumătoare atât pe parcursul melodiei cât şi la sfârşitul ei, arătând dacămersul melodic s-a executat corect; în aceastăultimă

muzical precedent lor. Sunetele

situaţie, mărturiile se referăla semnul

scări şi tetracordul şi pentacordul din

baza glasului. Atât pentacordul cât şi tetracordul reprezintă, de altfel, şi piatra de

temelie în construcţiaglasurilor.

14 Din gr. <p90pa = stricăciune,deteriorare, alterare (ef. Margarita Kondoghiorghi,

Dicţionar Neogrec-Român, ediţia a II-a adăugită şi revizuită, Editura Demiurg,

Bucureşti, 2000 şi Babioniotis G., &~IK6 TI1~ Nta~ EUI1VtK~~ nwaaa~, Ediţia a II-a

adăugită, Centru de lexicologie, Atena, 2005) (n.td.).

13 În muzica bizantină, sunt considerate

,

32

Notaţia muzicală

scării muzicale se repetă în coborâre.

aceeaşi succesiune, atât în urcare cât şi în

7. MERSUL VOCII

În executarea unei melodii, mersul vocii umane poate fi ascendent (urcare), descendent (coborâre) sau drept l5 (de păstrarea înălţimiisonore). Prin mers ascedent se înţelege mişcarea glasului din registrul grav înspre cel acut (de exemplu: Ni-Pa-Vu-Ga-Di). Prin mers descendent se înţelegemişcareaglasului de la sunetele acute spre cele grave (de exemplu: Di-Ga-Vu-Pa-Ni). Şederea sau rămânerea glasului pe orice sunet (de exemplu Ni-Ni-Ni) se numeşte mers drept, prin repetiţie. În general, vocea umană se întinde pe parcursul a patru registre

ale vocii (T67to~ cpwv~~), aşacum precizeazăgrecii antici:

grav cuprinde sunetele de la Ke până înspre Zo de sub

octava mare, care se numesc şi sunete grave. Iată mărturiile în sens descendent:

(a) registrul

9

x.

11

Î

9

1t

cJ\

v

z,

(b)

(c)

registrul mediu l6 cuprinde sunetele de octava mare, n.td.) la Ke superior l7 (din sunete care se numesc şi sunete medii.

la Zo inferior (din

octava mică, n.td.),

v

cJ\

1t

9

r'

x.

11 9

registrul acut cuprinde sunetele de la Zo superior până la Ke din octava 1, care se numesc sunete acute. Mărturiile lor se

15 "Potrivire" sau "întocmire" (Macarie Ieromonahul, Theoriticon sau privire

cuprinzătoarea meşteşuguluimusichiei bisericeşti, dupăaşăzământulsitimii ceii noao,

Viena, 1823, p. 3) (n .td.).

Notaţia muzicală

33

deosebesc prin notarea unui accent.

v'

11

1t'

9

r'

11

x.'

<1

(d) registrul supraacut cuprinde sunete ale căror mărturii sunt notate cu dublu accent pentru a se deosebi de mărturiile sunetelor din registrul acut.

v"

11

r"

11

/:1"

d\

X. II

<1

S. SEMNELE DIN MUZICA BIZANTINĂ

Semnele muzicale sunt caractere (simboluri) ce indică mersul vocii, duratele sunetelor şi interpretarea melodiei. Semnele din muzica bizantinănu indicăînălţimeaunui sunet oarecare, ci ele se află permanent în raport cu semnul precedent sau cu mărturiile ehurilor. Ele se împart în:

(a)

semne vocalice (<pwve~);

(b)

semne temporale (apyiec;, TuxuTT]Tec;, cruvToflie~);

(c)

semne de expresie (cu conotaţie de hironomie sau de gestică)

, (xeLpovoflie~).

S.a. SEMNELE VOCALICE (SAU INTERVALICE) (<I>wvec;); SEMNE DE CANTITATE 18

În ceea ce priveştemersul vocii, cu ajutorul semnelor vocalice se

poate urca, coborî, sau se poate rămânepe aceeaşiînălţimesonoră.În total, sunt unsprezece semne vocalice (11)19 şi se împart în:

(a) un caracter de repetare;20

18 "Glasnice" - Anton Pann, Bazul Teoretic şi Practic al Muzicii Bisericeşti sau

Gramatica Melodică, Bucureşti, 1846, p. 5 (n.td.).

19 La cele zece caractere ale celor trei Dascăli am adăugat şi semnul oxia, deoarece acesta se găseşte atât în manuscrisele celor trei, cât şi în primele cărţi psaltice tipărite.

34

Notaţia muzicală

(b)

şase caractere urcătoare;

(c)

patru caractere coborâtoare.

(a)

care nu presupune urcarea sau coborârea vocii, ci menţinerea sunetului pe care îl aratăcaracterul sau mărturia dinaintea lui. De exemplu:

Semnul de menţinere este isonul ~

v

cf\

~~~

Ni

Ni

Ni

J\

Ll ~~~

Oi

Oi

Oi

(b) Semnele urcătoare sunt şase (6):

Oligonul

_

urcă un

interval de secundă (<pWV~)21

Oxia

-

urcă un

interval de secundă

Petasti

urcă un

interval de secundă

Chendima

"

urcă un

interval de secundă

o chendimă'

urcă 2 intervale de secundă (comasate)

21 În limba greacă, q>wv~ este un termen care are un spectru larg de sensuri şi

înseamnă în primul rând "glas': "voce", iar ca termen tehnic, înseamnă un interval

de

secundă . În notaţia prehrisantică, secunda reprezenta totodată şi singura unitate

de

măsură pentru intervale (de exemplu, ceea ce în teoria muzicii apusene se defineşte ca interval de cvintă, în contextul tratatelor teoretice bizantine si postbizantine se

descrie ca interval de patru secunde comasate). Această noţiune va fi redată pe parcursul cărţii mai ales prin termenul de " treapta' (melodică şi nu armonică). Trebuie făcută de asemenea precizarea în notaţia apuseană avem termenul de

treaptămai mult cu sensul de treaptă armonică, iar noţiuneade sunet stăîn strânsă

legăturăcu frecvenţele corespunzătoare fiecăruiadintre sunete (de exemplu, La ::: 440

Hz). În notaţiabizantină,nu putem vorbi de o autonomizare a sunetelor în funcţie de frecvenţefixe sau în funcţiede notarea lor pe portativul ce permite citirea fiecărei note independent de celelalte, ci este' vorba de o interrelaţionare a sunetelor, prin intervale, terminologia arătând o altămentalitate în această direcţie.Nicio notă nu

poate fi desprinsă din context, şi nu are nici o relevanţă dacă nu este tratată în relaţie

cu celelalte note prin intermediul intervalelor (n.td.).

Notaţia muzicală

35

Ipsili

J urcă4 intervale de secundă(comasate)

(c) Semnele coborâtoare sunt patru:

Apostroful ~

coboară 1 interval de secundă

Iporoi

I

coboară2 intervale de secundăconsecutive (ca

şi cum ar fi doi apostrofi)

Elafronul

coboară2 intervale de secundă comasate

~

Hamili

coboară4 intervale de secundăcomasate

~

Dintre aceste semne vocalice, oligonul, oxia, petasti, chendimele, apostroful, elafronul şi hamili se numesc trupuri «(J(bIlUTu), în timp ce chendima şi ipsili se numesc duhuri (rrveulluTu)22 deoarece, după cum spiritele literelor (din greaca veche, n. td.) nu se scriu singure ci deasupra literelor, aşa şi acestea nu se scriu singure, ci se alătură trupurilor (deasupra, dedesubt sau la dreapta lor) şi în special deasupra oligonului:

cu oligon

cu oxia

cu petasti

-,

-'

J

""-J

-

~

J

""-J

"

-

-

J

J

J

-

J

-

Prin combinaţiile corespunzătoare ale semnelor se indicăcoborârea

sau urcarea a 3, 4, ş.a.m.d. trepte.

22 Vezi de asemenea şi Grigore Panţiru, Notaţia şi ehurile bizantine, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1971, p. 73, unde autorul preferă să preia termenii din greceşte fară să îi traducă (n.td.).

,

36

Notaţia muzicală

8.b. COMBINAŢII DE SEMNE. SEMNE CARE SUBORDONEAZĂ

ŞI CARE SE SUBORDONEAZĂ

(a) Chendimele "

Chendimele urcă şi ele un sunet, însă lin şi neaccentuat ("cSe&IlEvw<; Kul olluAw<;")23, prin prelungirea vocalei dintr-o silabăprecedentă.De multe ori, în cadrul aceleiaşisilabe, chendimele se combină cu oligonul (sau cu oxia), fără să se modifice metrul şi nici durata caracterelor cu care se combină. Există două moduri de combinare a chendimelor:

1.

când chendimele se găsescdeasupra oligonului (sau oxiei), prima dată se citeşte oligonul (sau oxia) şi apoi se citesc chendimele. De exemplu:

 

=

-"

2.

când chendimele se găsescsub oligon (sau oxia), se citesc mai întâi chendimele şi apoi urmează oligonul (sau oxia). De exemplu:

=

~ ,,-

(b) Apostroful ~

Când apostroful se găseşte în combinaţie cu alt semn şi se află sub acesta, nu se modifică cu nimic durata semnelor şi metrul melodiei. De exemplu:

cu nimic durata semnelor şi metrul melodiei. De exemplu: = Atunci când isonul şi semnele coborâtoare

=

nimic durata semnelor şi metrul melodiei. De exemplu: = Atunci când isonul şi semnele coborâtoare se

Atunci când isonul şi semnele coborâtoare se află deasupra semnelor urcătoare (oligon, oxia şi petasti), le anulează, adică iau de la aceste semne cantitatea lor sonoră păstrându-se doar calitatea lor (vezi mai

departe, Cap. II, Elemente de expresie muzicală.)

23 "Chendimele vor ca se continue sunetul şi să nu se separe nici de cel prec~dent, nici de următorul" (Hrisant, Miya BEwpr{'rtKov, § 140).

Notaţia muzicală

37

- ~ ~ - ~ ~ ~ '-J omers prin Omers prin 1 treaptă repetare
-
~
~
-
~
~
~
'-J
omers prin Omers prin 1 treaptă
repetare repetare descendentă
1 treaptă
descendentă
2 trepte (1 +1)
descendente
2 trepte
2 trepte
descendente
descendente

în cadrul

combinaţiilor de semne, citirea se realizează în felul

următor:

(a)

pentru semnele urcătoare, citirea se realizeazăde jos în sus. De

exemplu:

"

"

--

v

c1\

"

v ~--

c1\

"

â

J\

â

J\

=

v-"-"

c1\

v

c1\

â

J\

~"-"- â

J\

(b)

pentru semnele coborâtoare, citirea se realizeazăde sus în jos. De exemplu:

citirea se realizează de sus în jos. De exemplu: Chendimele şi iporoiul nu acceptă silabă nouă
citirea se realizează de sus în jos. De exemplu: Chendimele şi iporoiul nu acceptă silabă nouă

Chendimele şi iporoiul nu acceptă silabă nouă (exceptând cratimele) şi nici nu se scriu la început de melodie, deoarece preiau continuarea silabei corespondente caracterului precedent. Chendimele şi apostroful se pot combina cu oligonul (sau cu oxia) deoarece se continuă melodia în cadrul aceleiaşisilabe.

~

sau

::!

38

Notaţia muzicală

8.c. MERSUL TREPTAT SAU PRIN SALT AL SUNETELOR ÎN SENS ASCENDENT SAU DESCENDENT

Mersul treptat reprezintă emiterea succesivă a sunetelor (unei scări, melodii etc. n. td.) în sens ascendent sau descendent, fară omiterea vreunuia dintre ele. De exemplu:

sau

Mersul prin salt reprezintăemiterea unor sunete în urcare sau în coborâre însănu în ordinea lor firească, ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare. De exemplu:

Ni-Pa-Vu-Ga-Di

Di-Ga-Vu-Pa-Ni

Ni-Vu-Di Semnele care se folosesc:

sau Zo-Di-Vu-Ni

(a)

pentru mersul treptat ascendent: oligonul, petasti, oxia şi

chendimele;

 

(a)

pentru

mersul

treptat descendent: apostroful şi iporoi;

(a)

pentru

mersul

sărit ascendent: chendima şi ipsili;

(b)

pentru

mersul

sărit descendent: elafronul şi hamili.

9. DESPRE

TIMPUL MUZICAL ŞI DESPRE RITM

Melodia reprezintă succesiunea sunetelor care se

cântă cu ordine

temporală şi ritm.

Timpul muzical (o XP6vo<;) constituie intervalul de timp care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal. Unitatea de măsură a lui este aşa-numitul"timp prim" ce reprezintădurata fiecăruisemn vocal (cu excepţiaiporoiului); aşadar,fiecare semn vocal are, prin excelenţă, valoarea de un timp, adică o mişcare a mâinii fie în jos -J, ("StO''l''24), fie în sus Î , fie în lateral 7 sau ~ ("apO'Tj"25). Mişcarea în jos a mâinii

24 Din verbul grecesc etTw = a pune, a aşeza (ef. Margarita Kondoghiorghi,

Dicţionar Neogrec-Român, (n.td.).

şi Babiniotis G., Ae{lIco T'1t; Niat; EU'1v/lC~t; rAwaaat;)

25 ap<JTI = ridicare, îndepărtare, muz. partea slabă a ritmului (ef. Margarita

Konqoghiorghi, DicţionarNeogrec-Român) (n.td.).

Notaţia muzicală

39

(thesis), ca şi mişcare dirijorală, este urmată întotdeauna de o mişcare a

mâinii în sus sau în lateral (arsis). Prin urmare, o mişcare în jos şi una în

sus formează un picior metric (sau o măsură de doi timpi - "OLOTlll0<;:' n.td.), ce reprezintă cea mai mică şi mai simplă grupare de timpi. Împărţireasau segmentarea melodiei după o anumităordine în

grupuri de mai

componente ale ritmului se numesc picioare ritmice (pU8IllKOL 7t6&:<;) deoarece în dans sunt indicate sau arătate din mişcările picioarelor. AturLci când se bate pulsaţiaunui ritm, fie cu mâinile ,fie cu ajutorul bătăilordin picior, aceasta constituie deja un semn vizibil al măsurăriitimpului. De aceea, fiecare timp muzical din psaltică se numeşte şi semn sau caracter

(OTJIlfLO), iar schemele sau picioarele ritmice îşiiau denumirea în conformitate cu numărultimpilor pe care îi conţirL(de 2 timpi - "oLOTJIl0<;': de 3 timpI -

,,7tEVTuOTJIl0<;': de 6 timpi

mulţi timpi se numeşte ritm (pu81l6<;),z6 iar părţile

,;rpLOTJIl0<;': de 4 timpi - "TerpuOTJIl0<;': de 5 timpi -

- "eţUOTJIl0<;':de 7 timpi - "emuOTJIl0<;': de 8 timpi - "OKTuOTJIl0<;" ş.am.d)?7

9.a. SEMNELE

RITMICE DE ACCENTUARE SAU BARELE DE MĂSURĂ

Pentru a distinge semnele care constituie timpul accentuat de cele care reprezintătimpul neaccentuat, scriem în faţasemnului vocal corespunzător"thesis-ului" semnul distinct pentru accentele ritmice,

semn care se numeşte bară de măsură (&LaaToA~) 28. De exemplu:

26 Aceastădefiniţiea ritmului corespunde definţieinoţiuniide metru care, în teoria muzicii apusene, organizează duratele (vezi Dragoş Alexandrescu, Tratat de teoria muzicii, 1994, Bucureşti, p. 128). Despre metru şi ritm, vezi şi Constantin Râpă, Teoria superioară a muz icii, Victor Giuleanu Tratat de teoria muzicii, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986 (n.td.). 27 Pentru mai multe informaţiidespre picioarele metrice, vezi Anexa Y.3, Ritmul şi picioarele metrice în muzica bizantină, p. 365 .

28 Se va folosi în aceastăcarte termenul de "barăde măsurâ' pentru grecescul ,,8La(, cu precizarea bara de măsură din notaţia apuseană este mult mai

restrictivă, delimitând totodată şi schema de tactare folosită de dirijor . În notaţia psaltică, ,,6laaTOA~" este mai mult un punct de reper, o propunere în organizarea

puls ului

şi împărţirea unei piese în picioare ritmice este

roA~:'

unei compoziţii. De aceea

40

Notaţia muzicală

~~~ I_~ I_~ I_~ ~ ~ U
~~~ I_~ I_~ I_~
~
~
U

Picioarele ritmice se împart în simple şi compuse. Toate exerciţiile şi cântările prezentate în cadrul acestei metode sunt măsurate după structurile metrice de bază: măsurade 2 timpi, cea de 3 timpi, cea de 4 timpi, în cadrul cărora fiecărei mişcări (dirijorale, n. td.) îi corespunde un singur timp.

În cadrul piciorului metric de 2 timpi (8laT)f.lo<;), primul timp este accentuat (SeaT)) şi se tactează în jos J, ,iar al doilea este neaccentuat (apaT)) şi se tactează în sus t . În cadrul piciorului metric de 3 timpi (TplaT)f.lo<;), primul timp este accentuat (SeaT)) şi se tactează în jos J, , al doilea timp este neaccentuat (apaT)) şi se tactează spre dreapta -7 şi al treilea timp, neaccentuat (apaT)), se tacteazăspre stânga sus ~ . În cadrul piciorului metric de 4 timpi (TETpaaT)f.lo<;), primul

timp este accentuat (SeaT)) şi se tactează în jos J, , al doilea ~ timp este neaccentuat (apaT)) şi se tactează spre stânga f- , al "- treilea timp, neaccentuat (apaT)), se tacteazăspre dreapta -7, '\ iar al patrulea timp, neaccentuat (apaT)) spre stânga sus ~ .

!i

timp, neaccentuat (apaT)) spre stânga sus ~ . ! i 9.b. SEMNELE TEMPORALE După cum am

9.b. SEMNELE TEMPORALE

După cum am precizat mai sus, caracterele muzicale se împart în:

(a)

semne vocalice (<pwve<;) (vezi capitolul I.8.a. Semnele vocalice.

Semnele de cantitate);

(b)

semne temporale - de mărire sau scurtare a duratei unei note

Notaţia muzicală

41

muzicale (apYlE<;, 'TaXUT1TTE<;, O'UV'TOlllE<;)29;

(c) semne de expresie sau calitative cu conotaţiehironomică(despre

gestică, vezi mai jos capitolul Elemente de Expresie Muzicală). Semnele temporale şi cele de expresie sunt numite şi semne neglăsuitoare, fără să determine urcare sau coborâre (acpwva (J'tlllaoLa),

deoarece nu determină o acţiune sonoră (cpwv~), ci ele aratăvaloarea

temporală sau ornamentarea vocii.

9.b.1. Semnele ce măresc durata - de zăbovire

Semnele vocalice (cu excepţiaiporoiului) au valoare temporalăde

un timp. Pentru a rămâne mai mult pe un sunet (pentru a "întârzia" durata), sunt utilizate în notaţia muzicală semne temporale care se

numesc de

zăbovire (apYlE<;) şi care măresc valoarea temporală:

- clasma ~ sau ţakisma

, - măreşte durata unei note cu un timp 30

-

-

-

apli

dipli

tripli

măreşte durata unei note cu un timp

-

-

măreşte durata

- măreşte durata

unei note cu doi timpi unei note cu trei timpi.

Aceste semne se scriu dedesubtul sau deasupra semnelor vocalice şi nu determină producerea vreunui sunet, ci doar prelungirea duratei acestora. De exemplu:

W

- semn + c asma sau ţ

1

-

-

semn

semn + dipli

+ apli

aki

sma

= 2

tImpI -, -, ~

~

.

. p~

~

=2 timpi ~

= 3

timpi ~, _, ~ ş.a.m .d.

29 Vezi Simon Karas, BEWP'1rt1COV, Tomul A, p. 56.

42

Notaţia muzicală

9.b.2. Semnele care împart durata

Am spus fiecare semn vocal (cu excepţia iporoiului) are durata de un timp. Se poate, însă, ca în desfăşurarea melodiei se execute mai multe semne în cadrul unui singur timp 31. De aceea, există semne temporale care împart timpul în sub diviziuni, şi acestea sunt

următoarele:

(a)

gorgonul

r

(b)

digorgonul

.-r

(c)

trigorgonul

r-

Aceste caractere se scriu mereu pe al doilea semn dintre cele pe care vrem le reunim (într-un singur timp, n.td.). Primul dintre aceste caractere se cântă mereu cu mai multă "energie" ("rrpoq>epeTaL mlVTa mo (w'lpa").

(a) Gorgonul

Gorgonul uneşte două semne vocalice într-un singur timp sau o

singură mişcare şi împarte timpul în două subunităţi egale:

şi împarte timpul în două subunităţi egale: 1/2 v d\ 1/2 Ni sau 1/2 - Pa

1/2

v

d\

1/2

Ni

sau

timpul în două subunităţi egale: 1/2 v d\ 1/2 Ni sau 1/2 - Pa r 1/2

1/2

-

Pa

r

1/2

-

Vu

~ (valori temporale)

1

-

Ga

-

Di

I~~_~ I_~_~ I_~

V

d\

Ni

Ni

Pa

Pa

Vu

Vu ·

Ga

Ga

Di

Di

J\

~

Notaţia muzicală

43

Acest exerciţiu îl redăm accentuând primul caracter.

Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului. Atunci când gorgonul stădeasupra oligonului (sau oxiei) cu chendime, el se consideră ca fiind notat pe lângă chendime. Prin urmare:

În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor, oligonul

cântate într - o singură bătaie. De

(a)

(sau oxia) şi chendimele exemplu:

vor fi

r

v--

."

cJ\

.

G = v--'~ G '

'Iv:

cJ\

'Iv.

(b)

În cazul în care gorgonul se aflădeasupra oligonului (sau oxiei),

chendimele se vor cânta într-un singur timp cu caracterul anterior. De exemplu:

r

v~--n G =

cJ\

'Iv.

v~"- G

cJ\

r

'Iv.

Iporoi cu gorgon

Când gorgonul stă deasupra iporoiului, se referă la primul său sunet (cu alte cuvinte, la primul său apostrof) care formează un timp cu caracterul precedent.

apostrof) care formează un timp cu caracterul precedent. sau Elafronul continuu ' (apostroful ca semn temporal)
apostrof) care formează un timp cu caracterul precedent. sau Elafronul continuu ' (apostroful ca semn temporal)

sau

care formează un timp cu caracterul precedent. sau Elafronul continuu ' (apostroful ca semn temporal)

Elafronul continuu ' (apostroful ca semn temporal)

Apostroful ~ urmat de elafron C":: determinăelafronul continuu (auvExe<; EAUepp6v) ~C":: care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon ( ~ .~ ).

r

44

Notaţia muzicală

Astfel (şi în cazul iporoiului), primul sunet se va cânta într-un singur timp şi pe o singură silabă cu caracterul precedent, iar al doilea sunet în timpul următor în cadrul unei silabe diferite:

~~,C"':

ci\

r

b = ~ ~JJ

Î-<

ci\

b

Î-<

Diferenţadintre (a) elafronul continuu, (b) cei doi apostrofi, dintre care primul are gorgon, şi (c) iporoiul cu gorgon este că:

(a) elafronul continuu se desfăşoară pe parcursul a două silabe

(primul semn prelungeştesilaba de la semnul anterior), (b) la apostrofii

cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă, (c) la iporoiul cu gorgon, în care practic se unesc doi apostrofi, se prelungeşte silaba de la caracterul precedent:

(a)

~ ~,C"':

ci\ Du (u) hu

b

Î-<

(b)

r

~ ~JJ b

ci\ Du

hu le Î-<

(c)

r

~ ~I

ci\

Du u

b

Î-<

(b) DigorgonuP2

Digorgonul uneşteîntr-un timp (adicăo singurămişcare)33trei semne vocalice şi împarte un timp în trei subunităţi egale, accentuându-se primul din cele trei semne:

~~~

v

d\ 1/3

1/3

1/3

v

d\

(Ni-Ni-Ni)

Când digorgonul se află deasupra oligonului (sau a oxiei) în

32 Teoreticienii care au urmat linia lui Hrisant au descris în tratatele lor lucrarea semnului digorgon aşa cum apare în Introducerea lui Hrisant tipărită la Paris în 1821 şi nu cum apare în Marele Theoretikon de la Trieste, 1832. Vezi mai multe în eewprrrtKOV Miya T1JC; MOVO"lK~C;, ediţiecriticăde Georgios N. Konstantinou, MănăstireaVatopedi, Muntele Athos, 2007, p. 599.

33 O singură mişcare dirijorală se înţelege doar în cazul măsurilor simple de 2,

Notaţia muzicală

45

combinaţie cu chendimele, se consideră ca fiind în legătură cu

chendimele. Aşadar:

(a) În cazul în care chendimele se aflăsub oligon (sau oxia), ambele

semne se vor executa într-un singur timp (într-o mişcare)

împreună cu caracterul precedent. De exemplu:

 

r'

v

d\

Î-<

d\

Î-<

La fel se întâmplă atunci când digorgonul este notat pe semnul

iporoi. De exemplu:

când digorgonul este notat pe semnul iporoi. De exemplu: sau (a) În cazul în care chendimele

sau

digorgonul este notat pe semnul iporoi. De exemplu: sau (a) În cazul în care chendimele sunt

(a) În cazul în care chendimele sunt scrise deasupra oligonului (sau a oxiei), atunci ambele semne se vor executa într-un timp

(mişcare) împreună cu caracterul următor:

v

d\

r'

!!

-

~

1t

9

=

r'

-

V -"

d\

~

1t

9

(c) Trigorgonul

Trigorgonul uneşte într-un timp (într-o mişcare) patru semne

vocalice şi împarte un timp în patru subunităţi egale:

~t ,.r-~~

V

d\ 1/4

1/4

1/4

1/4

v

d\

Şi aici accentuăm întotdeauna primul semn:

~t ,.r-~~

Ni

Ni

Ni

Ni

_t ,.r- ~~

Pa

Pa

Pa

Pa

Într-o singură mişcare sunt cântate semnul pe care stă trigor-

,

46

Notaţia muzicală

gonul, precedentul şi cele două semne de după trigorgon.

Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale

determinată de semnul tetragorgon, în şase subunităţi egale cu pen- tagorgon ş.a.m.d.

(d) Gorgonul şi digorgonul cu punct

(1tapEO''Tlyfleva yopya Kal ~lyopya)

Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon, digorgon şi

trigorgon ş.a.m.d., există şi o împărţire inegală, care se realizează

cu aceleaşi caractere care au, însă, pe lângă ele, fie un punct

(

-r

r-

r"

-rI" ,

34 ~- ), fie două (-T r-- ). Astfel, semnul vocalic care

se află lângă semnul temporal capătă o durată dublă faţă de celelalte

semne din grup, şi triplă în cazul semnului temporal cu două puncte. De exemplu:

 

'-'"

2/3

1/3

1/3

1/3

1/3

1

 

'-'"

2/4

1/4

1/4

1/4

1/4

1/4

1/4

1

 
 
 

'-'" '-'"

 

3/4

1/4

1/4

1/4

1/4

1/4

1

, 34 Se obişnuieşte ca digorgonul cu punct , se scrie astfel: ;r

Notaţia muzicală

47

9.b.3.

Semnele care

Semnele care împart şi măresc durata 35

împart şi măresc valoarea temporală sunt următoarele :

(a)

Argonul

.,

(b)

Triimiargonul sau imiolionul

,

(c)

Diargonul

.,

Aceste trei semne stau întotdeauna în legăturăcu combinaţia

oligonului (sau a oxiei) cu chendimele aşezatededesubt:

.,

,

-

-

 

"

"

- "

(a) Argonul

Argonul uneşteîntr-un timp chendimele cu caracterul precedent la fel ca gorgonul, iar oligonului (sau moei) îi adaugăun timp, precum clasma. Aşadar:

~

v

cJ\

.,

argonul

::!

"

6

Î'<

=

r

+

~

gorgon

=

V

cJ\

r

6

Î'<

(b) Trimiargonul sau imiolionul

Trimiargonul uneşte într-un timp chendimele cu caracterul precedent la fel ca gorgonul, iar oligonului (sau oxiei) îi adaugă doi timpi, precum dipli. Aşadar:

=

,

r

+

trimiargonul

gorgon

dipli

35 La Hrisant (vezi Marele Teoretikon al Muzicii, paragraf 126 , precum şi

Introducere în teoria şi în

practica muzicii bisericeşti, paragraf 13), forma iniţială de

prezentare a semnelor derivate din argon reprezenta diargonul astfel ." şi triargonul astfel - ,

,

48

Notaţia muzicală

48 Notaţia muzicală = V   " r   1)   d\ 'Ix (c) Diargonul Diargonul

=

V

 

"

r

 

1)

 

d\

'Ix

(c) Diargonul

Diargonul uneşteîntr-un timp chendimele cu caracterul precedent la fel ca gorgonul, iar oligonului (sau moei) îi adaugătrei timpi, precum tripli. Aşadar:

.,

diargonul

v

d\

~.::

"

=

r

gorgon

b

'Ix

=

+

V

d\

tripli

r

~"-

b

'Ix

Legato de durată "-" şi coroana 1':'.

semne prosodiace care

provin din vechea notaţie şi care sunt folosite şi astăzi. Legato de durată leagă două semne vocalice aflate pe aceeaşi înălţime sonoră şi determină executarea acestora ca un singur sunet care va avea durata amândorora.

Legato de durată (U<pEV) şi coroana sunt

în loc de

d\

v~~

Ni

Ni

spunem

v~~

d\ N·"-" .

1

1

în loc de

d\

v~~~

Ni

Ni

Ni

spunem

v~~~

d\

1

N~

."-".

1

1

Coroana indicăprelungirea semnului pe care este notată, atât cât doreşteinterpretul.

10. PAUZELE

Pauzele reprezintăîntreruperi ale melodiei pentru anumite intervale de timp. Ele sunt indicate prin semne speciale care sunt numite "tăceri" ("aLWnEC;") sau pauze, şi care sunt reprezentate de semnele varia ( \)

Notaţia muzicală

49

în combinaţie cu apli ( .) sau dipli ( •• ) sau tripli ( ••• ) Astfel:

- pauză de

1 timp

\:.

- pauză de

2 timp

\:.•

- pauză de

3

timp

\:. ••

Oriunde s-ar găsi aceste pauze în cadrul unei structuri metrice, timpii respectivi nu se cântă (dar se tactează, n.td.), fără însăa deranja sau a altera durata acestora. Pauzele înlocuiesc orice subunitate temporală şi se împart în:

orice subunitate temporală şi se împart în: ~ pauze de 1/2 de timp ~, : sau

~

pauze de 1/2 de timp

~, : sau ,.~

v

cf\

~

v ~

cf\

r

pauze de 1/3 de timp

r':"

sau v ~\::~ sau v \:.~~

cf\

cf\

pauze de 1/4 de timp

~

v~~~\:. sau v~~\:.~ sau

cf\

~

cf\

~

~~~ sau v\:.~~~

cf\

v~

cf\

11. PICIOARELE RITMICE COMPLETE, INCOMPLETE ŞI LIPSITE DE

CONŢINUT

Picioarele ritmice se constituie din:

(a) semne

vocalice şi temporale, şi se numesc picioare ritmice

complete (p\)e~LKOi7tocSe<; 7tA~peL<;).De exemplu:

50

Notaţia muzicală

I~_

I

I~~

I

1.

1

---

"

(b) semne vocalice şi pauze, care se numesc picioare ritmice incomplete (pU8IllKolrro6E<; EAAl1tEl<;). De exemplu:

I~\: I

(pU8IllKolrro6E<; EAAl1tEl<;). De exemplu: I~\: I (c) pauze doar, care se numesc picioare ritmice lipsite de
(pU8IllKolrro6E<; EAAl1tEl<;). De exemplu: I~\: I (c) pauze doar, care se numesc picioare ritmice lipsite de

(c) pauze doar, care se numesc picioare ritmice lipsite de conţinut

(pU8IllKolrro6E<; KEVOl). De exemplu:

1

\:--

1

\:---

1

1

începutul anacruzic al frazelor (pe timp neaccentuat)

Atunci când melodia 36 debuteazăcu un picior ritmic incomplet, pauzele dinaintea primei note nu se iau în considerare 37 şi fraza muzicală începe anacruzic (de pe timp moale sau neaccentuat). Pentru a afla structura primului picior ritmic (dinaintea primei bare de măsură), analizămstructura picioarelor ritmice care îi urmează. De exemplu:

I I I I I , ~--- ~--- ~ = v \ ,, ~ V
I
I
I
I
I
,
~---
~---
~
=
v
\
,,
~
V
"
d\
cA
d\
cA

12. SEMNELE DE RESPIRAŢIE

Virgula (Kolllla)' se scrie după semnul după care vrem să respirăm (în partea de sus sau de jos a notaţiei), şi durează 1/4 de timp. Crucea (o"taupo<;) + indicăo respiraţiemai mare, de aproximativ

36 Acest lucru se întâmplăîn cazul exerciţiilorsau atunci când un imn, un tropar este extras din contextul liturgic în care se încadrează. în mod normal, orice imn este precedat ori de apihimă, ori de stih, ori de un alt imn cu care se aflăîn legătură.

37 Nu se tactează(n.td.).

Notaţia muzicală

51

1/2 de timp. Putem respira şi atunci când se ajunge la mărturie.

I

I

I

f

I

V~,,-'~~~ V-"-+~~~ 1t

ci\

ci\

13. TACTUL

9

Unitatea temporalăde referinţăîn cadrul desfăşurăriiunei melodii

o reprezintădurata de un timp, atât cât dureazăorice semn vocal afară de iporoi şi care este corespondentul unei mişcări dirijorale. Însă această durată nu este absolută, ci relativă, şi depinde de viteza cu care se

interpreteazăo compoziţie muzicală.

Tactul (xpOVlK~ aywy~) este dat de valoarea absolutăa unităţiide timp

care determinăcât de repede sau cât de rar se executăfiecare timp al piciorului ritmic. În muzica bizantinăsunt, în principal, următoareletempouri:

Tactul rar (~pa8Eia), T reprezentat prin semnul T (stenografia cuvântului "timp"38), având deasupra argon, şi care corespunde

compoziţiilorîn genul papadic rar (apya. f.LEAT) TT)<; rra1ta&K~<;).Acestuia

îi corespund cca. 56-80 de bătăipe minut. 39

Tactul mijlociu T (f.LEaT)

şi tactul moderat '.!ţd (f.LETPla) care se

folosesc pentru idiomelele stihirarice, catavasii şi cântările potrivite în

genul papadic moderat (apY0(J'l)VTOf.La f.LEAT) TT)<; rra1ta8lK~<;).Acestuia

îi corespund cca. 80-100 de bătăipe minut.

.re ("timp" cu gorgon), care se foloseştepentru

genul irmologic şi papadic grabnic (auvT0f.La f.LEAT) TT)<; rra1ta8lK~<;)40.

Tactul rapid (TaXEia),

38 Din grecescul Xpovoc; (Cf. D icţionarul explicativ al limbii române, Academia

Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan': Editura Univers Enciclopedic,

1998) (n.td.).

baza

Psaltirionului de cătreComisia de Muzicăa Patriarhiei Ecumenice, Constantinopol, 1888, capitol B, paragraf 10. 40Tactul mijlociu, al căruisimbol grecesc este x,corespunde tempoului Andante (76 - 108), pe când tactul moderat, al căruisimbol grecesc este X,corespunde tactului Moderato l 108 - 120) (c! Simon Karas, Bewp'1TlKOV, voI. 1, p. 131) .

39 Vezi LTOIxelw8'1C; L118ao"KaAla T'1C; EKlcJ

'1(}Ia(}TIK~C;MOVOlK~C;,tipărităpe

52

Notaţia muzicală

Mai există şi un tact foarte rapid (xujlu) ("timp" cu digorgon), r' T care se foloseşte la recitarea stihurilor (dinaintea stihirilor sau

a prochimenului) precum şi la declamarea altor piese muzicale bisericeştifoarte rapide (Psalmul 50, Antifoanele de la Sfânta Liturghie Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul etc.) Acestuia îi corespund de la 280 până la de două ori mai multe bătăipe minut. Se pot, de asemenea, întâlni cazuri când intervin schimbări de tempo pe parcursul unei melodii, prin rărireasau grăbireatempoului iniţial.În acest caz, se va scrie semnul T pentru un tact de douăori mai rapid şi semnul T pentru un tact de două ori mai lent.

14. SCARA MUZICALĂ. INTERVALELE. FELURILE TONURILOR

Numim scară 4 1 (KALjlUKU) şirul de sunete succesive şi de intervale care se formeazăîntre treptele alăturate. S-a obişnutca, dupăelaborarea Noii Metode, scara fiecărui glas fie prezentată sub forma a opt (8) sunete şi a şapte (7) intervale care se formează între trepte. Însă o scară muzicală poate însemna şi un tetracord sau un pentacord (vezi nota de subsol 13). De altfel, pentacordul sau Roata cântărilor reprezintăbaza sau piatra de temelie în construcţiaoctoihiei bisericeşti. Distanţa dintre un sunet şi oricare alt sunet înspre acut sau înspre grav se numeşte interval. Intervalul .îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. De exemplu:

V

cJ\

-

1t

9,

sunetele care îl alcătuiesc. De exemplu: V cJ\ - 1t 9, Intervalul dintre două trepte alăturate

Intervalul dintre două trepte alăturatedin scara muzicalăse numeşte ton (Ni-Pa, Pa-Vu, Ke-Zo etc.).

Notaţia muzicală

53

14.a. TONURILE SCĂRII NATURALE (ALE DIATONICULUI MOALE) DIN NI

Cele şapte tonuri (intervale) pe care le formează cele opt sunete

ale scării naturale se împart în: tonuri mari, mijlocii şi mici.

Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale 42

din care fiecărui ton mare (flel(wv) îi corespund 12 secţiuni, fiecărui ton mijlociu (eAu<J<Jwv) îi corespund 10 secţiuni şi fiecărui ton mic

(eAuXL<JTO~) îi corespund 8 secţiuni 43.

În fiecare structurăde scarănaturală(diatonicul moale) există:

V

1t

3

tonuri mari

d\-

9

,

 

1t

b

2

tonuri mijlocii 9

-

Î<,

 

b

r'

2

tonuri mici

Î<

- 11 ,

r'

/),.

11 - J\,

x.

z'

9 -Î<

z'

Î<

-

v'

11,

/),.

J\-

X. 44

9

însumând în total (3 x 12) + (2 x 10) + (2 x 8) = 72 de secţiuni(sau unităţi).

Fiecare scară a diatonicului moale identice şi dintr-un ton mare care,

se constituie din două tetracorduri dacă separă cele două tetracorduri,

se numeşte ton despărţitor(cSLa(wKTLK6~ T6vo~) caracteristic glasurilor plagale, iar dacăse găseştela începutul sau la sfârşitulscării,se numeşte

ton adăugat(1tpo<JAafl~av6flevo~T6vo~)caracteristic glasurilor autentice.

42 Aproximărilenumerelor referitoare la tonurile scăriinaturale au fost realizate pe baza lucrăriimembrilor comisiei Patriarhiei Ecumenice, LTOIXEUI>81'/C; LltOaOxaAia

T1'/C; EKKA1'/maO'TI1cr,c; MovmKr,c;, Constantinopol, 1888.

43 Termenii "Ild<wv " , "EACtOOWv" şi "EACtXlOTO<;" se traduc prin "mare' : "mic" şi " mai mic': aşa cum ei se găsesc şi la Macarie leromonahul şi Anton Parm. Din raţiuni

practice, propunem spre utilizare şi termenii "mare': "mijlociu " şi "mic" prin care s e posibilitatea utilizării termenului " mai mic" pentru definirea intervalului mai

mic de 8 secţiuni (n.td.).

44 Singura excepţieo constituie tonul Di-Ke din Leghetos, Glasul al IV-lea. Vezi c~pitolulal IV-lea, Glasurile genului diatonic moale (A), Glasul al IV-lea, p. 156.

54

Notaţia muzicală

Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi.

14.b. DENUMIREA NUMERICĂ A INTERVALELOR MUZICALE

Dacă privim fiecare sunet al unei scărimuzicale ca pe o treaptăpe care fie se urcă fie se coboară, atunci avem: . - intervalul dintre 2 sunete succesive (trepte alăturate) se numeşte

ton (l'ovo<;, <j>WV~)45.

V

1t

!::.

x.

b

1t

cf\

-

9

J\ - <1

h

-

9

intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 2 trepte unul de altul se numeşte difonie (ol<j>wvla).

v

b

b

!::.

- J\

 

r

1t

cf\

- h

,

h

,

'\'\ -

9

intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 3 trepte unul de altul se numeşte trifonie (l'pl<j>wvla).

v

cf\

r

- '\'\

,

1t

!::.

9 - J\

,

x.

<1

b

- h

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţăde 4 trepte unul de altul se numeşte tetrafonie (l'€l'pa<j>wvla).

v

!::.

cf\-J\

1t

9

-

X.

<1

!::.

v

J\-cf\

- intervalul de 2 sunete aflate la o distanţăde 5 trepte unul de altul se numeşte pentafonie (rr€vl'a<j>wvla).

v ·

x.

b

v'

x.

v

cf\

-

<1

h

- '\'\

<1

-

cf\

45 Intervalele din muzica bizantină au primit uneori denumiri în funcţie de numărul de sunete pe care îl conţin. De exemplu, Ni - Ga se numeşte trifonie dar şi

cvartă, după terminologia occidentală (conţine patru sunete).

Notaţia muzicală

55

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţăde 6 trepte unul de

altul se numeşte hexafonie (eţa<pwv[a).

v

z'

d\-Î-<

1t

9

v'

- '\'\

v'

'\'\

-

1t

9

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţăde 7 trepte unul de altul se numeşte heptafonie sau diapazon (e7tTa<pwv[a sau Ola7taaWv).

v

d\

-

v'

'\'\

1t

9

-

1t '

9

v'

'\'\

v

- d\

Intervalele muzicale pot fi ascendente (care urcă) sau descendente

(care coboară).

14.C. MODIFICAREA INTERVALELOR MUZICALE PRIN ALTERAŢII

Pe parcursul unei melodii, intervalele muzicale suferă alterări şi modificări care pot fi:

(a) Alteraţiigenerale sau permanente, indicate de semne speciale, ftoralele (<p8ope<;). Aceste ftorale determină cu exactitate

structura intervalelor

în desfăşurarea unei melodii 46

Sunetul care are semnul diez va fi cântat mai sus decât înălţimea sa normală cu atâtea secţiuni câte indică una din cele patru feluri de diez; de asemenea, sunetul se va executa mai jos cu câte secţiuni indică tipul de ifes notatîn partitură.

(b) Alteraţii parţiale sau pasagere, îndicate prin

semnele diez şi ifes,

care determinădeplasarea anumitor sunete (trepte mobile) spre altele, stabile (trepte principale) (din structura unei scărimuzicale, n.td.). De obicei, diezul se notează în dreptul semnului ce se află dedesubtul treptei principale (U7tOKel~evo<;) şi ifesul se notează în dreptul semnului de deasupra treptei principale (U7tepKe[~evo<;).

4 6 Există şi excepţii de la această regulă. Astfel , în unele cazuri, se folosesc ftorale pentru alterarea unui singur sunet iar nu pentru modificarea întregii structuri interva!ice a scării, aşa cum se obişnuia de multe ori şi în notaţiile vechi.

56

Notaţia muzicală

Diez

Ifes

d 2 secţiuni P

d" 4 secţiuni .p

cf 6 secţiuni p

cJ' 8 secţiuni j)

În stabilirea intervalelor unui glas (scara muzicalăreprezentatăla

nivel teoretic), semnele ifes

cazul alteraţiilorprimite de treptele secundare spre cele principale în cadrul unei fraze muzicale, ifesul şi diezul funcţionează ca nişte atracţii; ele nu reprezintă un interval concret ci acţiunea de atragere pe care o suportătreptele secundare cătrecele principale, în funcţiede mărimea intervalului dintre cele două trepte: o atracţie mai mică pentru un interval mai mic şi o atracţie mai mare pentru un interval mai mare. "Treptele care suferăatracţiimelodice sunt impinse cătrecele principale prin atracţiimai mici sau mai mari, în funcţiede ţesăturafrazei:'47 Semnele diez şi ifes alterează doar sunetul pe care sunt puse, şi doar în momentul respectiv.

şi diez marchează alterări stabile. Însă, în

47 Konstantinos

Psachos, To OKTtX'1XOV (TV(TT'1ţta T'1<; Bv(avTlv~<; MOV(TIK~<;,

Neapoli, Creta, 1980, p. 104.

Notaţia muzicală

57

14.d. MERSUL PRIN SALT ASCENDENT ŞI DESCENDENT AL SUNETELOR

14.d.1. Difonia

Saltul a douătrepte nesuccesive (mersul melodic sărit)se realizează:

1. Cu chendima situată:

(a)

în ·faţa (la dreapta)

oligonului -', sau a oxiei _';

(b)

sub oligon ( ~

) sau sub oxia (~

)48.

2. Prin combinaţiaoligonului cu petasti ~ , drept pentru care sunetul se cântăca un "zbor': "aruncare" (ltfTUYflU) a glasului. Saltul descendent a două trepte se realizează cu ajutorul

elafronului ~.

14.d.2. Trifonia

Urcarea sau coborârea prin salt a trei trepte se realizeazăcu semne

vocalice a căror combinaţie determină saltul de trifonie (chendimele

şi iporoiul nu se pot

combina cu nici un semn vocal):

1.

2.

urcarea prin oligon (sau oxia) cu chendimă

urcarea prin petasti cu chendimă~

!

-!.-

. Saltul descendent a trei trepte se realizeazăcu ajutorul elafronului combinat cu apostrof ~.

14.d.3. Tetrafonia

Saltul ascendent a patru trepte se reprezintăcu semnul ipsili 49 care se scrie deasupra şi în dreapta semnelor de sprijin care îşi pierd, astfel, valoarea vocală:

48 Despre executarea semnului oxia, vezi Cap. II2, Semnele hironomice cufuncţievocală,p. 65.

49 Semnul ipsili care aparţinespiritelor (vezi p. 35), nu se poate scrie singur ci deasupra unuia din semnele oligon, oxia sau petasti.

,

58

Notaţia muzicală

1. deasupra oligonului -.l

sau a oxiei

-1

2. deasupra petastiului ~ .

Saltul descendent a patru trepte se reprezintă cu ajutorul semnului

hamili ~.

14.dA. Pentafonia

Saltul ascendent a cinci trepte se reprezintă şi el cu ipsili, care se scrie deasupra şi în stânga semnelor de sprijin care, de această dată, sunt luate în calcul la numărul de trepte:

1. deasupra oligonului L

sau a oxiei

2. deasupra petastiului

~.

Saltul descendent a cinci trepte se reprezintăcu ajutorul semnului

hamili combinat cu apostrof

~.

14.d.S. Hexafonia

Saltul ascendent a şase trepte se reprezintă prin chendima combinată cu ipsiliul situat în dreapta ei, ambele aşezate deasupra

următoarelorcaractere a cărorvaloare vocală o anulează:

1.

deasupra oligonului

!l

sau a oxiei ~

2.

deasupra petastiului ~

.

Saltul descendent a şasetrepte se reprezintăcu ajutorul semnului

hamili combinat cu elafron ~

.

Notaţia muzicală

59

14.d.6. Heptafonia sau "dublarea sunetului la octavă" (Al1tAU0f.l()<;)

Saltul ascendent a şaptetrepte se reprezintăprin combinaţiade semne ce determină saltul de trifonie şi ipsili, care se aşază deasupra acesteia .

1. Combinaţia de trifonie ascendentă cu oligon sau oxia şi ipsili

.!

~,"

.!

.-.,.,

2. Combinaţia de trifonie ascendentă cu petasti şi ipsili ~.

Coborârea sărită a şapte trepte se reprezintă prin combinaţia

coborâtoare a trifoniei şi hamili ~ .

Saltul ascendent a şapte trepte se numeşte heptafonie sau "dublarea sunetului': iar cel descendent a şaptetrepte, antifonie.

60

Notaţia muzicală

15. TABELUL SEMNELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE

Urcătoare

J,

-, -,'-

"

1 treaptă

Coborâtoare

-"

~'-" ~,~ 2 trepte

,

,

,

-,

-,

'-

J

J

J

J

-,

-,

'-

J

J

J

J

-,

-,

'-

J

,J

,J

,J

-,

-,

'-

J

.1

.J

.1

,

-,

-l-,

JJ

JJ

JJ

-,

-,

'-

J

LJ

 

J

-,

-,

'-

{J

-,

IJ

-,

 

.IJ

 

-, J{

J{

-,

J.I

JJJ JJJ

JJJ

-,

-,

'-

J

3 trepte ~ 4 trepte 5 trepte ~ k 6 trepte ~ 7 trepte ~
3
trepte
~
4
trepte
5
trepte
~
k
6
trepte
~
7 trepte
~
8
trepte
~