Sunteți pe pagina 1din 206

Hamlet

Tragedie THamlet Print al Danemarcei raducere de Ion Vinea Persoanele

CLAUDIUS, rege al Danemarcei HAMLET, fiul fostului rege si nepotul actualului rege HORAIO, prietenul lui Hamter POLONIUS, sambelanul curtii LAERTES, fiul sau VOLTIMAND CORNELIUS ROSENCRANTZ GUILDENSTERN OSRIC UN GENTILOM UN PREOT MARCELLUS BERNARDO FRANCISCO, un ostean REYNALJX), slujitorul lui Palonius UN CPITAN, Soli DUHUL TATLUI LU HAMLET FORTINBRAS, printul Norvegiei' DOI RANI, gropari GERTRUDA, regina a Danemarcei si mama lui Hamlet OFELIA, fiica lui Pblonius NOBILI, doamne, ofiteri, osteri-, actori, marinari, soli si suita. 10 Teatru Shakespeare ACTUL SCENA 1 I

Elsenor. O terasa n fata castelului, Francisco la postul sau. Intra Bernardo. BERNARDO Cine-i acolo ? FRANCISCO A, nu, raspunde-mi tu : stai si te-arata. BERNARDO Traiasca regele ! FRANCISCO Bernardo ? BERNARDO EI! FRANCISCO Vii chiar la timp. BERNARDO Batut-a miezul noptii, Mergi la culcare Francisc. FRANCISCO Multumesc Ca vii sa ma schimbi. Ce ger ! Snt sloi. '.147 BERNARDO f j a*

Nimic deosebit n ceasul tau de straja ? FRANCISCO

Nici un soarec. BERNARDO Drum bun atunci si daca-mi vezi tovarasii de straja, Marcellus si Horatio, zoreste-i. FRANCISCO I-aud, mi pare. Stai ! CingsL-acoi--?- . HORAIO Supusii regelui ! MARCELLUS Copiii tarii ! FRANCISCO Cu bine dar ! MARCELLUS Viteazule, cu bine ! Au cin' ti-e schimb ? FRANCISCO Bernardo. Noapte buna. MARCELLUS Hei, tu Bernardo ! , BERNARDO

Ce, e si Horatio ? HORAIO O parte doar din el ! 14H BERNARDO Bine-ati venit ! MARCELLUS
A

S-a mai ivit o data (lucru-axela ? BERNARDO Eu n-am vazut nimic. MARCELLUS Horatio zice ca-i o nalucire A noastra si nu vrea saTHea crezare -%4?niei de,doua ori zarita De noi de aceea l-am rugat de veghe .'.Sa stea de-a lunguacestei nopti cu noi. .....5*si daca iax-stafia se arata / Sa creada-n ce-am vazut si sa-i vorbeasca. HORAIO Povesti ! N-o sa se arate ! BERNARDO sezi o clipa si lasa iar sa-ti ciocanim auzul, Ce s-a-ndaratnicit sa nu ne creada, Cu ce-am vazut n doua nopti. HORAIO Sa stam si s-auzim ce-are de spus Bernardo. BERNARDO Ieri noapte, Cnd steaua, _caxe-i,Ja_ apusj trecuse Sa lumineze cerul chiar pe locul Pe care arde-acum, eu si Marcellus, Cnd clopotul tocmai batea de unu...

(Intra Duhul.) 149 MARCELLUS Tacere. Lasa vorba. Iata-l iar ! BERNARDO E chipul regelui cel raposat. MARCELLUS Esti carturar, Horatio : vorbeste-i ! BERNARDO Nu seamana cu regele ? Priveste-l. HORAIO Leit ! Ma-ncearca spaima si uimirea. BERNARDO Vrei sa-i vorbim ? MARCELLUS ntreaba-l tu, Horatio. HORAIO Tu cine esti, ce folosesti si ceasul Acestei nopti si mndranfatisare Razboinica sub care raposatul Rege al nostru se ducea la lupta ? Pe Dumnezeu, vorbeste, te conjur. MARCELLUS Jignit e parca ! BERNARDO si se departeaza. HORAIO Stai, spune, spune, te conjur, vorbeste l (Duhul iese.) 150 BERNARDO Ce zici, Horatio ? Tremuri si esti palid : Asa-i ca-i vorba nu de-o nalucire, Ci de-altceva mai mult ?

HORAIO Pe Dumnezeu, n-as fi putut-o crede, Dar n-ar fi via si adevarata Marturisire-a chiar ochilor mei. MARCELLUS Nu seamana cu regele ? HORAIO Ca tine Cu tine nsuti. La fel a fost ar 16116r1718q mura ce-o purta Cnd a rapus norvegul ngmfat si-aidoma-ncruntat ca-n sfada-n care Din sanie-n zapada-a napustit De regele polon. Ciudate lucruri. MARCELLUS De doua ori l-aceeasi moaja_oxa, Ojjgas solemn pe lnga straji trecu. HORAIQ La care-anume gind sa ma opresc Nu stiu, dar ndeobste-astfel de semne Snt rau prevestitoare pentru tara. MARCELLUS Sa stam atunci si cel ce stie spuna-m De ce apasa noaptea pe supusi O vajnica si scrutatoare straja, De ce attea tunuri de arama Turnate zilnic, scule de razboi Aduse din afara, si de ce

Dulgheri de nave, multi si strnsi cu sila, 151 '< ',/ : ' , Snt pusi chiar si duminica la lucru ? Ce rost sa aiba asudata graba !Ce-njuga-n truda noaptea lnga zi ? _Au cine-mi poate da raspuns ? HORAIO Pot eu. ;Se zice cum ca raposatul rege, Al carui chip de-abia ni s-a ivit, A fost, cum stiti, de Fortinbras norvegul 'Pe care-l mboldea o rea trufie Chemat la lupta dreapta. Dar viteazul iHamLet, faimos n lume ca atare, Rapusu-l-a pe Fortinbras, si-acesta, Prin legamnt pecetluit si scris 'si ntarit prin lege si prin crainici, Lasa biruitorului la moarte Tarmurile toate cucerite De-acesta, iar al nostru rege-n schimb
:

Chezasuia tinuturi, deopotriva

'Lui Fortinbras sortite-n mostenire, De biruia. Asa cum prin acelasi rHrisov si legaminte-n el cuprinse ILe-a-nstapnit Hamlet. Dar Fortinbras Cel tnar, ne-ncercat si plin de clocot .A strns acum n marginea Norvegiei, ;De peste tot, pe toti vntura-lume, 'Ce pentru-o pine-s gata la orice Ispravi ce nu cer dect cutezanta, Iar scopul lui, la noi mult prea stiut, "E sa ne smulga cu-armele n mna si silnice mijloace-acel tinut

'Pierdiut de tatal sau. si iata, cred, Obrsia acestor pregatiri si tlcul strajii noastre si pricina nfriguratei grabe si-a alarmei "Din tara.,. BERNARDO Cred c-asa-i si nu altfel. De-aceea deci prevestitorul chip i ; Soseste armat prin fata strjii noastre Att de-asemeni regelui ce-a fost si este cel care-a-nceput razboiul. HORAIO E-un fir de praf ce-ti tulbur' ochii mintii. Pe vremea slavei Romei si n preajma Caderii prea puternicului Cezar, Ieseau din groapa mortii-n giulgiul lor Cu tipat si aiurare prin cetate. Prapad n soare, roua-nsngerata si stele-n cer cu cozi de foc, si astrul Cel umed ce domneste peste ape S-a-ntunecat de moarte n eclipsa. Tot semne de-astea de-ntmplari cumplite, Precuvntari dezastrelor ce vin, Pamntul azi si cerul le arata Cuprinsului si oamenilor tarii.

(Intra Duhul.) Tacere ! Iata-l ! Colo-i, vine iar ! Chiar de ma spulbera, l-ntmpin. Stai, NalucaJ De-ai vreun glas si poti grai Vorbeste-mi ! Vreo fapta buna daca pot sa fac Sa-ti fie de ajutor, sa-mi fac pomana, Vorbeste-mi ! De stii vreun rau de soarta tarii tale, Ce poate fi pre'ntmpinat, vestindu-l, O, vorbeste ! De-ai ngropat n viata vreo comoara Furata, n pntecul pamntului, Ca, zice-se, de-aceea-adeseori Voi duhurile pribegiti... (Cnta cocosul.) Stai, spune-mi... Opreste-l tu, Marcellus ! Cu lancea ? MARCELLUS Sa-l strapung

152 153 HORAIO Da, de nu se-opreste. BERNARDO Iata-l ! HORAIO Aici! (lese Duhul.) S-a dus Nedrepti sntem cu el, maret cum este, Cu silnicie sa-i atinem calea. si-i de nevatamat cum e vazduhul, si-s glume ale noastre lovituri. BERNARDO Ar fi vorbit, de nu cnta cocosul. HORAIO si-a tresarit precum un vinovat Chemat de-un glas cumplit. Ca, pasamite, Cocosul, care-i goarna diminetii, Cu viersul lui semet si ascutit Pe zeul zilii-l scoala. si semnalu-i, Oriunde-n mare, foc, pamnt, sau aer,

Vreun duh smintit ar fi ratacitor, L-ntoarce-n locul cuvenit. Dovada Stau cele chiar acum aci-ntmplate. MARCELLUS La cntecul cocosului s-a stins. Ca-n preajma sarbatorilor, se zice, Cnd nasterea lui Crist o praznuim, Cocosii, pasarile diminetii, ntreaga noapte cnta, si atunci Nu-i duh, sa se ncumete pe-afara, Blajina-i noaptea, zodiile-s blnde, Nici iele nu pndesc, nici vrajitoare ; Att de plin de har si sfnt e ceasul. 154 HORAIO Am auzit si eu si cred n parte. Dar iata, dimineata-nvesmntata In manta rosiatica, prin roua, La rasarit, pe dealul nalt se-arata. Sa mergem. si sa-mpartasim, mi-e sfatul, Tot ce-am vazut azi-noapte lui Hamlet Cel tnar. Duhul asta, eu va jur, E mut cu noi, dar lui i va vorbi. Cu voia voastra, sa-l nstiintam De toate-acestea-asa cum datoria si dragostea ce i-o purtam ne-o cere.

MARCELLUS Sa mergem deci. stiu unde sa-l gasim Fara de gres, n dimineata asta. (Ies.) SCENA 2 Sala tronului n castel. Intra regina, Hamlet; Polonius, Laertes, Voltimand, Cornelius, gentilomi si suita. REGELE Desi ni-i vie-n amintire moartea Iubitului Hamlet, al nostru frate, si-ar fi mai potrivit sa ne-nchinam Tristetii sufletul, si-n tara-ntreaga Sa fie numai jale si mhnire, In cuget totusi ne-am luptat cu firea Att de mult, ca azi cu o cuminte Durere-l pomenim si totdeodata Putem a ne-ngriji si de-ale noastre. Cu o cernita bucurie deci, C-un ochi rznd, cu celalalt n lacrimi, 155 Voiosi n jale, prohodind la nunta

si cumpanind rasfatul cu mhnirea, Pe-a noastra, sora ieri, regina astazi, Partasa-augusta-ntru ocrmuirea Razboinicului nostru stat, cu noi Am luat-o de sotie tinnd seama De sfatul ce ne-ati dat cu-acest prilej De buna voie. si va multumim. Aflati acum ca Fortinbras cel tnar Punnd nu mare pret pe vlaga noastra ; Sau socotind ca statul nostru-i gata Prin moartea fratelui Hamlet scump noua, Sa se darme, dezbinat ; sau poate ntemeiat pe visu-i de putere Ne-a tot trimis solii peste solii Sa-i dam'napoi acele tari pierdute Pe drept, de-al sau parinte, n folosul Viteazului meu frate. Asta-i totul. Ct despre noi si rostu-acestui sfat, Aflati-l : scris-am regelui norveg Ce tnarului Fortinbras i-e unchi,

Dar slabanog pe patu-i de zacere Abia de-o fi stiut din auzite De scopul urmarit de-al sau nepot Sa curme toate-aceste pregatiri, Cu-att mai mult cnd chiar supusii sai Snt cei nscrisi si strnsi la oaste. Deci va trimit pe voi cu-acest ravas, Tu, Voltimand si bunule Cornelius, La regele batrn, dar fara alta ndrituire n solia voastra Dect este cuprins si-amanuntit Aci-n acest tratat. Drum bun. Iar zelul Sa va-ndrumeze-n datoria voastra. CORNELIUS si VOLTIMAND n tot si-n toate slugi prea credincioase. 156 REGELE Nu ma-ndoiesc. Din inima, drum bun. (Voltimand si Cornelius ies.) si-acum, Laertes, spune-mi, ce-i cu tine ? Vorbeai de-o rugaminte. Spune-mi, care ? Ca nu poti regelui sa-i ceri ceva

Pe drept, si glasul n desert sa-ti fie. Ce poti sa-mi ceri si eu sa nu pre'ntmpin Cu darul meu ? Caci nu-i mai credincioasa, Laertes, mintea inimii, nici mna Mai slujitoare gurii nu-i, dect Mi-e tronul de legat de tatal tau, Laertes, spune-mi ! LAERTES Doamne prea temut : Bunavointa si-nvoirea ta Sa plec n Franta iar, cu toate ca De buna voie m-am ntors n tara, La-ncoronare vrnd sa fiu de fata. Dar azi, cnd datoria mi-e-mplinita, Marturisesc ca gndul meu si dorul Se-ndreapta iar spre Franta si ma rog Mariei tale sa-ncuviintezi. REGELE Ce spune tatal tau ? Ce spui, Polonius ? POLONIUS Mi-a smuls cu greu ngaduinta, sire, Prin rugaminti prea mult staruitoare, Dar, n sfrsit, pe-a lui dorinta pus-am Cu greu pecetea nvoirii mele. ngaduie-i, te rog n genunchi, sa plece. REGELE Alege-ti ceasul potrivit, Laertes, A ta e vremea, harul si rasfatul. siacum, Hamlet, nepotul meu si fiu-mi... 157 HAMLET

Mai mult de-un neam, Dar mai putin de-un soi... REGELE De ce atrna nca norii-asupra-ti ? HAMLET Prea stau lnga soare. Parere, sire REGINA Dezbara-te de portul tau cernit, Hamlet, iubite, si prieteneste Te uita l-al tau rege. Nu cata Cu genele necontenit plecate Pe nobilul tau tata n tarna. Asa e dat. Tot ce traieste moare, Tu stii, trecnd prin viata-n vesnicie. HAMLET Da, doamna, asa e dat. REGINA si daca-i astfel, De ce ti pare att de nefiresc ? HAMLET Sa mi se para, doamna ? Nicidecum. Nu mi se pare : este. Buna mama, Nici mantia-mi ntunecata, nici Vesmintu-ndatinat, de mare doliu, Nici furtunosul rasuflarii hohot Nestapnit, si nici izvorul plin Al lacrimilor, nici mhnirea fetei 158 Cu fel si chip de semne-ale durerii Nu-s n masura sa m-arate lumii Asa cum snt. Acestea pot sa para Fatarnicii ce snt la ndemna Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece Tot ce se vede. Celclalte-s doar Gateli ale durerii si-amagiri. REGELE

Spre lauda si cinste firii tale E acest prinos de lacrimi, nchinat Parintelui tau. Dar tu stii, Hamlet, Ca tatal tau si-a fost pierdut un tata, Tatal acesta mort pierdu pe-al sau, si urmasul e tinut de datoria-i De fiu, pe-un timp, la jale-adnca. Dar Sa starui ntr-un doliu ndaratnic Semn este de orbire nepioasa, De chin nentelept; el mai arata Un cuget razvratit fata de cer, O minte simpla si nenvatata, Ca noi, ceea ce stim ca-i scris si-obstesc, ntocmai celui mai de rnd din lucruri, De ce s-o pui la inima-n aceasta Ursuza-mpotrivire ? E un pacat n fata cerului si-n fata mortii, n fata firii, si un gnd smintit n fata judecatii omenesti, Al carei nteles obstesc e moartea

Parintilor si care de la mortul Cel mai dinti si pna la cel care Muri chiar azi, necontenit ne striga : Asa e dat sa fie !" Te dezbara, Rugamu-te, de-un doliu de prisos si ne priveste ca pe un parinte, Sa afle lumea toata ca tuesiL De tronu-mi cel mai apropiat supus, Iar eu cu o dragoste nu mai prejos Dect o poarta-un tata mult duios Odraslei sale, voi veni spre tine. Ct despre gndul tau de-a te ntoarce 159 La scoala-n Wittemberg e mult potrivnic Dorintei mele. si staruitor Te rog, nclina-te ; rami aci, Rasfat si-alean ochilor mei si cel mai Dinti printre curteni, nepot si fiu. REGINA O, nu lasa, Hamlet, pe mama ta

Sa-si iroseasca rugile-n zadar ; Rami cu noi aci, si nu pleca La Wittemberg : aceasta-i rugamintea-mi. HAMLET n tot si-n toate celea, doamna mea, Sili-ma-voi sa-ti fiu ct mai supus. REGELE O, iata un raspuns frumos si blnd. Ca mine nsumi fii n Danemarca. Sa mergem, doamna. Aceasta-nduplecare Nesilnica si blnda a lui Hamlet E un zmbet sufletului meu. si-n cinstea- Nu va-nchina o cupa regele Pe care tunul sa n-o dea de stire si norilor. Iar vorbele regesti De ceruri fie iarasi ngnate, Rasunet tunetului pamntesc. Sa mergem. (Regele, regina si curtenii ies.) HAMLET

O, carnea aceasta mult prea nchegata De s-ar topi si s-ar preface-n roua, \ Sau daca Cel-de-sus n-ar sta-mpotriva. Cu legea lui, uciderii de sine ! / O, Doamne, ct de obosit si searbad,/ 160 si de prisos, si muced mi se pare Tot rostu-acestei lumi. E o gradina Ce creste neplivita. Ierburi rele n voie-o cotropesc. Unde-am ajuns ! Doar doua luni de cnd muri... nici doua r Un rege att de bun ! Ca un luceafar Pe lnga un satir, fata de acesta, si-atta de duios cu mama mea, Ca n-ar fi ngaduit sa se atinga Nici vntului ceresc mai cu asprime De chipul ei. O, ceruri si pamnt ! Sa mai rni-aduc aminte ? Ct de strns De el se alipea, de parca doru-i Crestea din chiar ndestularea sa... si-apoi, dupa o luna... De-as putea Sa nu ma mai gndesc ! O, slabiciune^

i-e numele femeie ! Doar o luna, Cnd nici ncaltamintea-i nu s-a rupt Cu care a dus pe tatal meu la groapa n lacrimi toata-ntocmai ca Niobe Cum, nsasi ea, chiar mama mea, o, Doamne-,. Cnd si o fiara fara judecata Ar fi jelit mai mult s-a maritat Cu unchiul meu, al tatalui meu frate,. Dar semannd cu tata nu mai mult Dect cu Hercul eu ! O luna-abia, Cnd sarea mincinoaselor ei lacrimi Din ochii ei rositi nici nu s-a sters, S-a luat cu el ! O, desfrnata graba Ce-atta de dibaci a repezit-o-n Culcusul patimei nelegiuite ! Nu-i bine asa, si nici poate fi. Dar frnge-te, o, inima. Ca trebui |

De-acum ncolo lacat sa-mi pun gurii. < (Intra Horatio, Marcellus si Bernardo.) HORAIO Ma-nchin mariei tale.

161 11 Teatru Shakespear HAMLET Bucuros 'Ca esti aci si teafar. Nu ma-nsel, Esti chiar Horatio. HORAIO nsusi el, stapne, si slujitor smerit ntotdeauna. HAMLET Prieten, domnul meu, asa sa-mi zici. Din Wittemberg ce te-a adus, Horatio ? Marcellus ? MARCELLUS Da, stapne. HAMLET Ma bucur ca te vad. (Catre Bernardo). Bine-ai venit. '. Dar zau, ce vnt din "Wittemberg te-aduce ? HORAIO "Un dor hoinar, prea bunul meu stapn. HAMLET "N-as vrea s-aud nc chiar pe-al tau dusman Rostind cuvntul asta mpotriva-ti si n-ai putea urechea mea s-o-ndupleci Sa creada-n ce chiar tu mi-ai spus, Horatio : Te stiu prea bine : nu esti un hoinar. Ce treburi te-au adus la Elsenor ? Te nvatam sa bei vrtos aicea. HORAIO 'Stapne, am venit la-ngropaciune. 162

HAMLET O, laolalt-am fost prin scoli ; nu-ti rde De mine, rogu-te. Ca mai degraba Socot ca vii la nunta mamei mele. HORAIO Au fost, ce-i drept, cam una dupa alta. HAMLET Economii, Horatio, economii ! Fripturile ramase de la praznic Au fost aduse reci la masa nuntii. Dect sa vad aceasta zi, Horatio, Era mai bine sa ma fi-ntlnit n cer cu cel mai crunt dusman al meu. O, tatal meu ! Parca-l zaresc pe tata. HORAIO Stapne, unde ? HAMLET n ochii mintii mele. HORAIO Eu l-am vazut o data. Mndru rege ! HAMLET Dar mai presus de toate-a fost un om Cum nu mi-e dat sa vad ca el un altul. HORAIO Stapne, cred ca l-am vazut ieri noapte. HAMLET Vazut ? Pe cine ? 163

11* HORAIO Pe regescu-ti tata. HAMLET Pe rege, chiar pe tatal meu ? HORAIO Stapne, Uimirea ta ti-o stapneste-o clipa si fii cu luare-aminte, sa-ti vorbesc De fata cu-acesti domni ce-mi stau ca martori, De-acea minune... HAMLET Te conjur, vorbeste ! HORAIO De doua nopti de-a rndul acesti prieteni, Marcellus si Bernardo, stnd de straja-n Desertul mort al miezului de noapte, Au fost ntmpinati astfel : un chip Asemeni tatalui mariei tale si-mplatosat la fel, din talpi n crestet, Iesi-naintea lor cu pas solemn, Maret si-ncet trecnd pe lnga ei. De trei ori, el s-a perindat n sir Sub ochii lor uimiti si plini de groaza, si-att de-aproape ca-i putea atinge

Cu sceptrul. Dar ei, muti si nghetati De frica, n-au vorbit nimic cu el. n mare tain-apoi mi-au spus acestea. A treia noapte-am stat cu ei de straja. si-acolo-ntocmai cum mi-au povestit De ceas si loc si de regescul chip S-a adeverit n fapta si-n cuvnt. Stafia s-a ivit. Recunoscut-am Pe tatal tau. O mna cu cealalta Nu seamana mai mult. 164 HAMLET Dar unde asta ? HORAIO Stapne-acolo unde stam de straja. HAMLET Vorbitu-i-ati ? HORAIO Stapne, i-am vorbit, Dar n-a raspuns. O data-mi pare, totusi, Ca fruntea si-a-naltat ntr-o miscare De parca ar fi vrut sa ne vorbeasca, Dar chiar atunci cocosul a cntat si cntul lui, zoritu-l-a deodata si ne-a pierit din ochi. HAMLET

Ciudat e foarte ! HORAIO E-adevarat, stapne, tot att Cum este ca traiesc, si ne-am gndit Cai scris adnc n datoria noastra Sa-ti spunem tot. HAMLET Asa-i, asa-i, prieteni, ntr-adevar, ma tulbura ce-mi spuneti. La noapte snteti iar de straja ? MARCELLUS si BERNARDO Da! HAMLET n zale, ziceti ? MARCELLUS si BERNARDO Da, stapne-n zale. 165 HAMLET Din coif n talpi ? MARCELLUS si BERNARDO Din crestet n calcie. HAMLET Deci chipul nu i l-ati vazut ? HORAIO O, da Stapne, avea viziera ridicata. HAMLET Era-ncruntat ? HORAIO Parea mai mult mhnit, Dect n prada unei mari mnii. HAMLET si pal sau rumen ?

HORAIO Palid, foarte palici. HAMLET Iar ochii lui stateau tintiti asupra-ti ? HORAIO Staruitor. HAMLET O, de-as fi fost de fata ! HORAIO Ai fi ramas uimit din cale-afara. HAMLET Nu-ncape ndoiala. si-a stat mult ? 166 HORAIO Ct numeri pn' Ia suta fara graba. MARCELLUS si BERNARDO Mai mult, mai mult. HORAIO Nu cnd am fost si eu* HAMLET si barba lui era carunta oare ? HORAIO Cum ai vazut-o-n viata- lui, de-un negru > Cu fire de argint. HAMLET La noapte fi-voi Cu voi de straja, poate vine iar: HORAIO Ma tin chezas ca se arata iar. HAMLET De-ntr-adevar stafia mi se-arata

Sub chipul nobilului meu parinte, Am sa-i vorbesc, chiar de se casca iadul t Silindu-ma sa tac. si-acum, va rog, De vreme ce-ati ascuns cele vazute, Pastrati-le-n tacerea voastra nca, si orisice s-ar mai ivi la noapte Sa tineti doar n cuget, nu pe buze. Drum bun. Voi rasplati credinta voastra.. La noapte, deci, pe locul cel de straja, Voi fi cu voi. HORAIO, BERNARDO si MARCELLUS. Stipusi mariei tale. UT HAMLET Din inima, prieteni, bun ramas. (Ies toti, afara de Hamlet.) Al tatalui meu duh, n za. Nu-i bine ! Presimt o mrsavie. Vino, noapte ! Iar pna-atunci, fii suflete pe pace, Ca far'delegea iese la iveala Chiar daca-ntreg pamntul se pravale Ca s-o ascunda deochii omenesti. (Iese.) SCENA 3 O camera n casa lui Polonius. Intra Laertes si Ofelia

LAERTES Rami cu bine, sora. Totu-i gata. Iar daca vnt prielnic se iveste "si pleaca vreo corabie, nu dormi, Da-mi vesti de-acasa. OFELIA Oare te-ndoiesti ? LAERTES Ct despre gingasiile cu care Hamlet azi te rasfata, ia-le doar Ca pe o toana un joc al sngelui, "O floare-a tineretii-n primavara, Zorita dar nu vesnica, duioasa Dar trecatoare, o mireasma numai "si-avntul unei clipe. Doar att. Atta numai ? OFELIA 168 LAERTES Nu-i da pret mai mare. Ca firea-n crestere nu se-mplineste Doar n puteri si-n stat, dar cnd lacasul Cel sfnt sporeste, atunci si slujba mintii si-a sufletului creste. Se prea poate Sa te iubeasca azi cu o iubire Curata si neprihanita. Dar Tu trebuie sa te temi de-a lui marire ; El nsusi nu-i stapn pe voia lui, Ca e supusul obrsiei sale si nu e slobod sa-si croiasca soarta Ca orice om de rnd ; si stii prea bine De cununia lui ca-i strns legata Statornicia-ntregii noastre tari, si-alegerea-i e-anume marginita De glasul si-nvoirea-acelui trup Al carui cap e el. si daca-ti spune Ca draga-i esti, tu fii cuminte totusi si crede-l numai n masura-n care Din naltul loc si din a sa pornire i poate fi ngaduit sa-si schimbe Cuvntu-n fapta. Dar nu mai departe Dect da voie glasul Danemarcei. Masoara deci ct poate cinstea ta si inima sa piarda si comoara Fapturii tale, daca s-ar supune Nestapnitei sale staruinti. Deci teme-te de el, o dulce sora Ofelia, si dorul tau ascunde-l Departe de primejdia ispitei. si

cea mai ndaratnica fecioara Prea darnica-i cu frumusetea ei Dezvaluind-o chiar si-n fata lunii. Virtutea nsasi prada-i defaimarii, Lastarul primaverii-e ros de viermi Cnd muguru-i nici n-a prins nca viata si-n roua si n zorii tineretii Ades se-abate-un vnt nveninat. Ia seama deci ; scaparea e-n veghere ; Dusmanul tineretii e-n ea nsasi. Chiar si cnd nimeni nu o ameninta. 169
N

OFELIA Povata ta-nteleapta-o voi pastra Ca straja inimii. Dar, bune frate, Nu-mi arata doar asprul drum spre ceruri Asemeni preotilor fara har Pe cnd tu nsuti ca un desfrnat Satul si fara grija iei poteca De flori mpodobita-a desfatarii, Uitnd de-nvatatura ta. LAERTES N-ai teama ! Am zabovit. Dar iata, vine tata. (Intra Polonius.) Prilejul mi surde la plecare si-o ndoita binecuvntare Pogoaraasupra-mi har de doua ori. POLONIUS

Laert, rusine ! Tot aici ? La nava ! Prielnic vnt se umfla-n pnza ei. Esti asteptat. Te binecuvntez, si sa-ti ntiparesti aceste sfaturi n mintea ta : sa nu dai grai gndinii Nici mpliniri smintitelor dorinti. Nu fi trufas, dar nici nu te-njosi. Prieteni ncercati, de ti-ai ales, De suflet* prinde-i cu verigi de-otel, Dar palma sa nu-ti toci n crdasie Cu-orice frtat golas de-abia ouat. Fereste-te de vrajba, dar o data Intrat n ea, te poarta-n asa chip nct dusmanului sa-i para rau. Urechea ta ti-o pleaca orisicui, Dar sa-ti auda glasul doar alesii. Pe fiecare afla-l ce gndeste, Dar nu-i destainui ce cugeti tu. Te-mbraca-n scump vesmnt daca-ti da mna, Nu nsa fistichiu : bogat, dar nu prea,

C-adesea judeci omul dupa port. n Franta cei mai mari n rang si-avere Se-arata-n asta iscusiti si darnici. Nu da si nu lua bani cu mprumut, Ca pierzi si banii si prietenia, Caci mprumutul seaca buna stare. Iar mai presus deorice : nu te minti Pe tine nsuti. si de-aci urmeaza, Ca noaptea dupa.zi, ca nimanui Nu vei putea sa-i fii de rea-credinta. Drum bun. si binecuvntarea mea Rodeasca-n tine sfaturile-acestea. / LAERTES * ' Smerit mi iau, stapne, bun ramas.

POLONIUS Esti asteptat. Te du. E tocmai vremea. LAERTES Rami cu bine, sora. ine minte Povata mea. OFELIA Mi-e-n cuget zavorita, Iar cheia ei o vei pastra chiar tu. LAERTES Adio. (Iese.) POLONIUS Ce ti-a spus Laert, Ofelia ? OFELIA Cu voia ta, ceva despre Hamlet. POLONIUS E bine, zau, ca mi-ai adus aminte. Am prins de veste ca de la o vreme Domnia-sa ti-nchina-ntreg ragazu-i, Iar tu te-arati fata de el cu mult 170

171 Prea darnica si primitoare. Daca-i Asa, si-i chiar ce mi s-a spus, ma simt Dator sa-ti spun ca nu-ti dai bine seama De ceea ce se cade si ce nu Fiicei mele si onoarei sale Sa nu-mi ascunzi nimic : ce e-ntre voi ? OFELIA Mi-a dat, stapne, nu demult, dovezi De dragostea ce-mi poarta. POLONIUS De dragoste ? Vorbesti ca o fetita Ce n-a trecut prin sitele primejdiei. Te-ncrezi n ceea ce numesti dovezi ? OFELIA Nici eu, stapne, nu stiu ce sa cred. POLONIUS Te-nvat eu, zau ! esti chiar ca un copil ! Dovezile-astea tu le iei drept bune si-s numai fleacuri. ine-te mai mndra, Altminteri, ca sa nu-mi pierd sirul vorbei C-am luat-o razna o sa-mi pari o proasta. OFELIA Zoritu-m-a cu dragostea-ntr-un fel, Stapne, plin de cuviinta. POLONIUS Un fel sau altul, lasa, zi-i nainte ! OFELIA

si spusele-i si le-a-ntarit, stapne, Jurndu-se pe toate cele sfinte. POLONIUS Hei, laturi de prins prepelite. stiu, Cnd sngele e-n clocot, ct de darnic E sufletul cu gura-n juraminte. 172 Vpaile acestea, fata mea Ce stralucesc si nu prea dau caldura, Stingndu-se cnd crezi ca-s mai n toi, Tu nu le lua drept foc. Fii mai zgrcita Cu feciorelnica-ti prezenta ; pune. Mai mult pret pe tovarasia ta, nct sa nu i-o darui la porunca. Ct despre printul Hamlet, sa nu uiti Ca tnar e si-i este-ngaduit Sa joace-n ham mai slobod dect tine. Pe scurt, Ofelia, nu te-ncrede-n el ; Caci juramintele-i nu snt misitii Vopselii ce pe straie li se vede, Ci soli ai unui gnd nelegiuit soptind ca un codos mironosit

Sa poata pacali mai bine. Att. De-acum ncolo nu mai vreau s-aud Ca-ti njosesti pna-ntr-att ragazul La vorba si la gluma cu Hamlet. Ia seama,-ti poruncesc. Te du cu bine... OFELIA Stapne, am sa te ascult. (Ies.) SCENA 4 Terasa, Intra Hamlet, Horatio si Mar-cellus. HAMLET E-un frig cumplit si aeru-i taios. HORAIO E-un aer aprig si patrunzator. HAMLET O fi trziu ? 173 HORAIO E-aproape miezul noptii. MARCELLUS A si batut. HORAIO Adevarat ? N-am auzit. E vremea Cnd duhu-obisnuieste-a rataci. (Fanfare. Salve de artilerie.) HORAIO

Maria ta, ce-nseamna asta ? HAMLET n noaptea asta regele vegheaza. Falosul face chef, se-mpleticeste, si cnd mai da pe gt un vin de Rin, Chimvalul si trompeta rag n cinstea Maretei lui ispravi. HORAIO E-o datina ? HAMLET O, doamne, da ! Dar eu socot, desi snt bastinas, Cu datina crescut, c-ar fi mai bine S-o rupi cu ea, dect s-o tii. Aceste Chiolhanuri ne-au facut de rs si-ocara La rasarit si-apus, la alte neamuri. Ne zic betivi si cte alte vorbe Porcesti, spre-a ne mnji, si asta scade Din meritu-ne-orict de mare-ar fi, si maduva si miezul vredniciei. Asa se-ntmpla-ades cu unii oameni Napastuiti de fire, din nascare Cu vreun cusur de care nu-s de vina, Caci nimeni nu-si alege obrsia Prin chiar prisosul vr'unei nsusiri 174

Ce rupe stavilarul cumpatarii, Sau prin cte-un narav dospit n ei Rupnd tiparul celor cuvenite Fapturile-astea, zic, purtnd pecetea Metehnei lor, din soarta sau din fire, Virtutea lor, de-ar fi ea preacurata Ca sfntul har, si-ar fi nemarginita Ct poate firea omului s-o-ncapa, si lumea tot o va huli, ca dramul De rau, i strica-ntregul, vrednic miez. (Intra Duhul.) HORAIO Maria ta, priveste ! HAMLET ngeri si soli ceresti, paziti-ne ! De esti duh sfnt sau blestemat strigoi, De-aduoi duhori din iad sau o mireasma Din cer, de vii cu gnd milos sau vitreg Te-arati c-un chip att de mbietor, nct ti voi vorbi. ti spun Hamler, Parinte, rege-al tarii. O, raspunde-mi ! Sa nu ma lasi sa ard n nestiinta ; De ce, sfintite, ale tale oase, Culcate-n racla, giulgiul si l-au rupt ; De ce mormntu-n care te stiam Dormind n tihna-ntocmai ca-ntr-o urna, si casca falcile de marmura Zvrlindu-te afara ? Ce sa-nsemne Ca tu, les mort, mplatosat cutreieri Sub raza blnda-a lunii, bntui noaptea, Pe cnd pe noi, paiante ale firii, Ne scuturi groaznic mintea cu gndiri Ce trec hotarul sufletelor noastre ? De ce acestea ? Spune-mi, ce sa fac ? (Duhul i face semn lui Hamlet.) HORAIO ti face semn sa-l nsotesti, de parca Doreste sa-ti vorbeasca numai tie. 175 MARCELLUS

Priveste cu ce-ndemn curtenitor Te-mbie spre un loc mai singuratic. Dar nu te duce ! HORAIO Nu, cu nici un chip ! HAMLET Nu va vorbi ; deci trebui' sa-l urmez. HORAIO Stapne, nu-l urma ! HAMLET De ce m-as teme ? Nu dau pe viata-mi pretul unui ac, Iar sufletului meu ce-i poate face Cnd e nemuritor cum e si el ? Ma-ndeamna iar. Am sa-l urmez. HORAIO Dar daca Te-atrage, o stapne, spre talazuri, Sau catre-ngrozitorul stncii pisc I Ce-atrna aplecat deasupra marii si-acolo, lund vr'un alt chip, mai de spaima. Ce te-ar putea lipsi de-al mintii reazim, Te va tr apoi n nebunie ? Gndeste : locul, numai, si-i destul Sa iste jocurile deznadejdii n orice cuget, daca sta acolo La naltime de attia stnjeni Sa vada marea si sa o auda Cum urla dedesubt. HAMLET Ma cheama iar. Porneste ! Te urmez ! 176 MARCELLUS Stapne, nu te duce ! HAMLET Mna jos ! HORAIO' Fii tare ! Nu te du i

HAMLET Ma striga soarta, n orice fir plapnd al cestui trup Turnnd puteri ca-n leul din Nemeea. Ma cheama iar. Jos mna, domnii mei V Fac un strigoi din cel ce-mi tine calea, V-o jur. n laturi ! Te urmez ! Porneste;' HORAIO nchipuirea-l face-a-s pierde mintea. MARCELLUS Hai dupa el. Sa nu-l fi ascultat ! HORAIO Hai, luati-i urma. Unde-or duce-acestea ?MARCELLUS Ceva n tara Danemarcii-i putred. HORAIO Pazeasca-l cerul ! HAMLET Nu ! Hai sa-l urmanr. (Ies.) 177 12 Teatru Shakespeare 1 SGENA 5 Alta parte a terasei. HAMLET Unde ma duci ? Vorbeste ! Mai departe Nu merg ! DUHUL Asculta-ma. HAMLET

Te-ascult. DUHUL Curnd mi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri n flacari si pucioasa. HAMLET Duh sarman ! DUHUL Sa nu ma plngi. Dar fii cu luare-aminte La tot ce-ti voi destainui. HAMLET Vorbeste ! Mi-e dat sa te ascult... DUHUL si-ti va fi dat Apoi sa ma razbuni. HAMLET Ce vrei sa spui ? 178 DUHUL Snt duhul tatalui tau si-s osndit sa ratacesc prin noapte O vreme, ziua sa postesc n flacari, Pacatul vietii-n foc sa-mi curatesc. De mi-ar fi-ngaduit sa cuvntez, De taina temnitii mele ti-as spune Ceva din care-o vorba-ar fi destul Sa-ti rascoleasca sufletul, sanghete n tine tnarul tau snge. Ochii Ca doua stele ti-ar tsni din cap, Zulufii-ti crliontati s-ar dezbina si fir de fir a sta zbrliti apoi Ca tepii-unui arici nspaimntat. Vecia nsa nu-i pentru urechi De carne si de snge. O, asculta, Pe tatal tau de l-ai iubit cndva...

HAMLET O, Doamne ! DUHUL Razbuna-i mrsava ucidere. Ucidere ? HAMLET DUHUL O mrsava ucidere, ca toate Aceasta nsa mai presus de-oricare, Ciudata, mrsava-mpotriva firii. HAMLET Grabeste-te si spune-mi. Sa-mi iau zborul. Cu aripi iuti ca dorul si ca gndul Sa ma razbun. DUHUL Esti vrednic, vad. si-ai fi Mai lnced dect buruiana grasa Ce cresten tarmul apelor uitarii. 179 De nu te-ai ngrozi. Acum asculta, Hamlet. S-a spus ca adormit fiind Odata, n livada, m-a muscat Un sarpe. Danemarca-ntreaga a fost Prin ticluita veste-a mortii mele Mintita grosolan. Dar aflacum, Nobile tnar, sarpele acela Ce tatalui tau viata i-a rapus-o i poarta azi coroana. HAMLET Unchiul meu ! O, sufletu-mi profetic !

DUHUL El, scrnava si desfrnata fiara Cu duh de vrajitor, viclene daruri O, josnic duh si daruri ce-au putinta De a momi astfel anduplecat La pofta-i rusinoasa pe regina-mi Ce dupa chip parea virtutea nsasi ! Ce prabusire, o, Hamlet ! s-ajunga De la iubirea mea care-i pastrase Sfintenia jurata la altar, De gtul unui ticalos, ce-n daruri Firesti e-un nevoias pe lnga mine. Dar dupa cum virtutea nu se lasa De viciu ispitita, chiar cnd pare Ca un luceafar patima, n schimb, De-ar fi c-un nger luminos unita, Se satura de-un pat ceresc ; o cheama Gunoiul. Dar tacere. Parca simt Mireasma diminetii. Sa fiu scurt. Dormeam ca de-obicei dupaamiaza ntr-o gradina, cnd, n tihna mea, Cu zeama blestemata de cucuta ntr-o sticluta, unchiul tau veni si-n portile urechii-mi deserta Acel venin, de lepra datator, si-att de dusman sngelui de om, - Ca iute ca argintul viu patrunde 380 Prin ale trupului poteci si stavili si cu naprasnica putere-ncheaga, Precum otelul picurat n lapte, Un snge limpede si sanatos. Asa si eu. Am fost, numaidect, Acoperit, asemenea lui Lazar, De o pecingine cu hde coji, Pe trupu-mi neted. Astfel, n somn, un frate mi-a furat Cu mna lui regina, tronul, viata,

si m-a trimis neuns, nespovedit, Nepregatit, la marea judecata, Taiat cnd nflorea pacatu-n mine, Cu nedesavrsirea-mi toata-asupra-mi. O, groaznic, groaznic, groaznic, mult prea groaznic ! De-ai inima n tine, nu rabda Nu-ngadui regescul pat al tarii Desfru s-adaposteasca si incest. Da-n orice chip ai urmari pacatul Nu-ti pngari nici sufletul, nici gndul, Cercnd ceva-n potriva mamei tale. Mai bine las-o Domnului si-acelui Spin care-n sn o-nghimpa si o-njunghie. Rami cu bine-acum, ca licuriciul Vesteste-apropierea diminetii si-si stinge-ncet zadarnica vapaie. Sa nu ma uiti. Adio, o adio. (Iese.) HAMLET O, voi ostiri ceresti ! Pamnt ! Ce nca ?

S-adaug iadul ? Inima, fii tare ! iar voi, puteri, nu-mbatrniti deodata, Ma tineti drept! Sa nu te uit ? Pe tin^ ! Cit timp n globu-acesta ratacit Va dainui aducerea aminte, Sarmane duh, n-am sa te uit ! Voi slerge Din amintire orice dor marunt, Tot ce-am aflat din carti, nvataturi 181 si chipuri, cercetate-n tinerete, si fara-amestec cu-alte griji de rnd Trai-va singura porunca ta n cartea si-n cuprinsul mintii mele. Femeie, mult primejdioasa ! O, Misel, o zmbitor si blestemat Misel ! Tabletele ! Sa-nsemn ca poti Zmbi si iar zmbi si fi misel ! Asa e, cel putin, n Danemarca, Snt sigur. Unchiule, esti al meu ! si-acum Lozinca mea-i : Sa nu ma uiti ! Adio,

Adio". Am jurat. HORAIO si MARCELLUS Stapne Hamlet ! MARCELLUS Hamlet ! HORAIO Doamne-ajuta-l l f HAMLET Asa sa fie ! MARCELLUS Hehehei ! Lord Hamlet ! HAMLET Hehehehei, baieti ! Hai, puisori ! (Intra Marcellus si Horatio.) MARCELLUS Marite print, ce e ? HORAIO Ce-i nou, stapne ? 182 HAMLET O, minunat! HORAIO Ne spui, stapne ? HAMLET Nu ! Veti da-n vileag, HORAIO Eu nu, stapne, jur ! MARCELLUS Nici eu, stapne !: HAMLET

O, cine si-ar fi-nchipuit ? Ce ziceti > Dar veti tacea ? HORAIO si MARCELLUS Pe cer, stapne, da HAMLET n toata Danemarca nu-i misel Ce ticalos de frunte sa nu fie. HORAIO Nu trebuia sa vie-un mort din groapa Ca s-aflam asta ! HAMLET Sigur, ai dreptate si fara multa vorba, deci, mai bine-i Sa ne dam mna, sa ne despartim Care-ncotro-l duc trebile si dorul, Ca toti avem dorinte si nevoi De-un fel sau alt. Iar eu, vedeti voi, eu Ma duc, si-am sa ma roe. 183 HORAIO 'Stapne, astea-s vorbc-n vnt si goale... HAMLET Ca te-au jignit, mi pare rau din suflet, Da crede-ma. HORATIO Nici o jignire, printe ! HAMLET ~Ba da, pe sfntul Patrick, este una, Horatio, o jignire grea. Ct despre Vedenie, ngaduie-mi sa-ti spun, E-un duh cinstit. Iar nerabdarea voastra S-aflati ce-a fost ntre noi doi, frnati-o "Cum stiti. si-acum, prieteni dragi de-mi snteti, Ca frati de arme si de-nvatatura,

ndepliniti-mi o umila ruga. HORAIO Tot ce doresti, stapne, spune ! HAMLET TSlci un cuvnt de cele ce-ati vazut! HORAIO si MARCELLUS Stapne, nu, nu vom vorbi ! HAMLET Jurati-mi ! HORAIO Pe legea mea ca nu ! MARCELLUS Ni oi eu, va jur ! HAMLET Pe spada mea! MARCELLUS Dar am jurat, stapne ! HAMLET Pe spada totusi, rogu-va, pe spada ! DUHUL Jurati ! HAMLET Aha, baiete ! spui si tu la fel ? Aci mi-erai comoara mea ? Ei, haideti, l auziti pe-acel frtat din beciuri Va rog, jurati ! HORAIO Cum suna juramntul ? HAMLET A nu vorbi nicicnd de ce-ati vazut, Jurati pe spada mea !

DUHUL (Dedesubt.) Jurati ! HAMLET Hic et ubique ? Sa schimbam deci locul ; Veniti pe lnga mine, domnii mei, si puneti mna iar pe spada mea. Jurati. DUHUL HAMLET Ca bine zici, sobol batrn. Poti oare Sa scormoni sub pamnt att de grabnic ? 184 Ce vrednic sapator ! nca o data Din loc sa ne miscam, prieteni buni ! HORATIO O, zi, o, noapte ! Ct de stranii lucruri ! HAMLET ntmpina-le deci ca un strain, Caci se petrec n cer si pe pamnt Mai multe lucruri de cte-a visat Horatio, filozofia ta. Veniti dar, si-mi jurati aci din nou, Pe Dumnezeu, ca niciodat', orict Vi s-ar parea de ne'nteles, ciudata, Purtarea mea caci s-ar putea-ntmpla Sa ma arat, cndva, cam nazdravan Vazndu-ma atunci, voi, niciodata, Prin brate-ncrucisate-asa pe piept Sau clatinari din cap, sau alte vorbe De ndoiala : Da, se poate", sau : ,,Snt si-unii centeleg", sau orice alte Cuvinte n doi peri, sa n-aratati Ca stiti ceva anume despre mine. Asa sa va ajute sfmtul har. Jurati !

DUHUL HAMLET O, pace tie, suflet chinuit ! si-acum, din toata inima, cu voi snt, si tot ce poate face, domnii mei, Un om sarman ca mine, sa v-arate Iubirea lui, va face-o cu-nvoirea Lui Dumnezeu. Sa mergem mpreuna. si tineti degetul, va rog, pe buze, Ca vremile iesitu-si-au din matca O, soarta blestemata, nenoroc Sa fiu nascut ca sa le-adun la loc. Veniti, sa mergem mpreuna. (Ies.) ACTUL SCENA 1 O ncapere n casa lui Polonius. Intra Polonius si Reynaldo. POLONIUS Da-i banii si scrisorile acestea, Reynaldo. REYNALDO Da, stapne. II

POLONIUS Ar fi cuminte, dragul meu Reynaldo, nainte de a-l vedea, sa cercetezi, Cam cum se poarta. REYNALDO Chiar aveam de gnd. POLONIUS Nu, zau, ca bine zici. Cata, Reynaldo, De afla ce danezi snt la Paris, Ce viata duc, ce cheltuiala fac Din ce mijloace si cu cin' se-aduna, si-aflnd prin ntrebari mestesugite Ca l cunosc pe fiul meu, te-apropie Mai mult dect daca-i ntrebi de-a dreptul. Prefa-te ca-l cunosti din auzite, De pilda : Mda,-l cunosc pe tatal lui, si neamurile, poate si pe el"... Reynaldo, ntelesu-m-ai tu bine ? 187 REYNALDO Stapne, de minune. POLONIUS

...si poate si pe el"... si poti s-adaugi : Dar nu prea bine ; si, de nu ma-nsel, E cam nestapnit, cam zvapaiat". si da-i nainte-asa cu nascociri, Dar cu masura, nu-l facea de-ocara, Sa bagi de seama bine la aceasta, Poti, domnul meu, vorbi despre crailcuri, Greseli si pozne bine cunoscute Ca fiind tovarasele tineretii Lasata-n voia ei. Stapne... REYNALDO Jocul de carti. POLONIUS Cheful, sfada sau duelul, Muierile, fireste, dar att ! REYNALDO Stapne, dar nseamn-a-l necinsti. POLONIUS Zau nu, de te pricepi a cumpani Sa nu-l mpovarezi cu alt cusur Dect, de pilda, al nestapnirii. Nu asta-aveam de gnd, dar adu vorba Att de gingas de-ale lui naravuri, nct sa para-un rod al libertatii, Scnteia si zbucnirea mintii-n flacari, Dezlantuirea sngelui n clocot Ce iures da.

REYNALDO Dar, scumpul meu stapn... 188 POLONIUS De ce anume-asa ? As vrea sa stiu. REYNALDO O, da, stapne, POLONIUS E chiar ce urmaresc si cred ca planul meu e fara gres ; Ca ponegrind nitel pe fiul meu si-mpovarndu-l cu usoare-abateri, Ia bine seama, Acel pe care-l iscodesti cu vorba De l-a vazut cndva pacatuind Pe tnarul pe care l-ai brfit, n struna-ti va cnta n felul asta : Prietene", sau : domnul meu", seniore' Precum o cere bunacuviinta, Sau graiul tarii, sau al celui om. Stapne, bine. REYNALDO POLONIUS si, pe urma, domnul meu, El o sa te., el o sa... Pe sfinta liturghie, tocmai Voiam sa spun ceva. Unde ramasesem ? REYNALDO La : O sa-ti cnte-n struna", La : Domnul meu, prietene"... Sau asa ceva. POLONIUS Da, tocmai. Cunosc pe domnu-acesta

o sa-ti spuna si l-am vazut chiar ieri-alaltaieri, Sau alta data cu vreun ins sau altul, si-asa cum spui, juca la carti sau bea Din cale-afara", sau : La joc cu mingea 189 Se-ncaiera cu toti", sau : L-am vazut Intrnd n cte-o casa deocheata", Adica la bordel, si multe de-astea Ia seama, deci ! Momeala viclesugurilor tale Agata capul adevarului, Iar noi, cei cu patrundere si minte, Prin sforarii si prin piezise cai Ajungem cu ocoluri drept la tinta. La fel si tu, prin sfatul meu si prin nvatatura data, ai sa te-apropii De fiul meu. M-ai nteles, asa-i ? REYNALDO Stapne-am nteles. POLONIUS Drum bun, Reynaldo, si mergi cu Dumnezeu. REYNALDO Stapne scump ! POLONIUS Ia seama la naravu-i, pe tacute. REYNALDO Stapne, da. POLONIUS si-l lasi sa tot vorbeasca. REYNALDO Stapne-asa voi face. POLONIUS Cale buna ! (Intra Ofelia.) Ofelia, ce-i ? i s-a-ntmplat ceva ? 190

OFELIA Stapne, m-am speriat att de rau. POLONIUS n numele lui Dumnezeu, de ce ? OFELIA Pe cnd coseam, stapne, n iatac, Hamlet intra, cu capul gol, cu haina n neornduiala, cu ciorapii Desprinsi, cazuti pe glezne, rasuciti, si alb la fata cum i e camasa ; Genunchii-i se ciocneau unul de altul si-att de jalnic la nfatisare, Ca parc-atunci ar fi scapat din iad Sa spuna lumii groaza de acolo, ncet venit-a pna-n fata mea. POLONIUS Nebun din dragoste ? OFELIA Stapne, nu stiu, Dar, zau, ma tem ca da. POLONIUS si ce ti-a spus ? OFELIA M-a prins si strns de-ncheietura minii si dnd 'napoi lungime ca de-un brat, Cu palma pusa streasina la frunte Cu-atta luare-aminte s-a uitat La chipu-mi, parca mi facea portretul ; A stat asa-ndelung si-ntr-un sfrsit, Usor de tot m-a scuturat de mna,

A dat din cap, la rnd, de vreo trei ori, 191 si-att de-adnc a suspinat si jalnic De parca-ntregu-i trup se zguduia Sa-si dea sfrsitul. M-a lasat, si-apoi Cu capu-ntors spre mine, peste umar, Parea ca fara ochi si afla calea, Caci fara deajutorul lor iesi Pe usa-afara, iar lumina lor Asupra-mi si-a tintit-o pn' la urma. POLONIUS Ma duc la rege. Vino, hai cu mine. E nebunia dragostei, fireste, A carei nsusire-i sa se piarda Pe sine nsasi n mnia ei, Mnnd pe calea deznadejdii vrerea Mai mult ca orice patima sub cer Din cele ce ne bntuie pe noi. mi pare rau. Vorbitu-i-ai prea aspru ? OFELIA Stapne-o, nu ! dar cum mi-ai poruncit, ntorsu-i-am scrisorile, oprindu-l De-a mai veni. POLONIUS Dintr-asta-a-nnebunit ! mi pare rau ca nu l-am cntarit Mai cu masura si cu judecata. Temutu-m-am c-a vrut doar sa se joace si sa se duca astfel la pierzare. O, blestemata fie-mi banuiala ! Ma jur ca

e cusurul vrstei noastre Sa judecam prea aspru ce vedem, Asa cum tineretea se pripeste Ades si ea. Sa ne grabim la rege, El trebuie sa afle de-acest lucru Ce-i mult mai primejdios tinut n taina Dect daca-l voi da-n vileag. Sa mergem. (Ies.) 192 SCENA 2 O sala n castel. Fanfara. Intra regele, regina, Rosencrantz si Curteni. REGELE Dragi Rosencrantz si Guildenstern, salut. Pe lnga dorul de-a va revedea Nevoia mea de ajutorul vostru Ma-ndeamna sa va chem n mare graba. Ati auzit ceva despre Hamlet si de schimbarea-i ? O numesc asa, Fiindca nici launtric nici la fata El nu mai seamana cu sine nsusi. Ce alta pricina l-a scos din fire, Afara de-a parintelui sau moarte, Nu-mi pot nchipui. Va rog din suflet Guildenstern.

Pe amndoi, voi ce-ati crescut cu el Din frageda copilarie si Va potriviti la vrsta si la fire, Binevoiti a sta un timp la curte. Caci poate prin tovarasia voastra Sa-l ispititi catre petreceri iarasi si c-un prilej sau altul sa culegeti Din spicuiri, ca sa puteti afla Ce rau ascuns anume-l copleseste, Ca dezvelindu-l, sa-i gasim un leac. REGINA Aflati, o domnii mei, ca mi-a vorbit Asa de mult de voi, ca nu-s pe lume Alti doi ce pot sa-i fie-att de dragi. De vreti a fi att de buni cu noi, Jertfindu-va ragazu-aci-n folosul si-ndeplinire-a ceea ce dorim, sederea voastra va fi rasplatita Cu multumiri ce-s vrednice de-un rege. 193 13 Teatru Shakespeare ROSENCRANTZ Putere-au ale voastre maiestati Prin dreptul suveran asupra noastra De-a-si mplini temutele dorinti, Dar nu prin rugaminti, ci prin porunca. GUILDENSTERN

De buna voie nsa, amndoi, Mariei-voastre punem la picioare Supunerea deplina si-asteptam Poruncile. REGELE Prea scumpe Guildenstern si Rosencrantz, va multumim. REGINA Da, voua, Prea scumpe Rosencrantz si Guildenstern, Va multumim si va rugam din suflet n chiar aceasta clipa sa-l vedeti Pe mult schimbatu-mi fiu. Iar dintre voi Sa-i duca unul pe acesti domni la print. GUILDENSTERN si faca cerul ca sederea noastra si felul cum ne vom purta cu el Sa-i placa si sa-i foloseasca. REGINA Amin ! (Ies Rosencrantz, Guildenstern si ctiva curteni. Intra Polonius.) POLONIUS Solia din Norvegia, stapne S-a^ntors cu voie buna. REGELE Ai fost mereu un tata de vesti bune. 194 POLONIUS Stapne-asa-i ? Maria ta sa stie Ca sufletul si datoria mea Le-nchin pe amindoua deopotriva Lui Dumnezeu si bunului meu rege. si

cred, sau mintea-mi nu mai este-n stare S-adulmece o urma ca pe vremuri, C-am deslusit pricina-adevarata A nebuniei printului Hamlet. REGELE Te rog, vorbeste-mi. Ard de nerabdare. POLONIUS nti solia, sire. stirea mea Va fi desert ospatului acesta. REGELE ntmpina-i si adu-mi-i aci. (lese Polonius. Catre regina.) mi spune c-a gasit, regina scumpa, Izvorul si pricina tulburarii Care-a cuprins pe fiul tau Hamlet. REGINA Socot ca alta nici nu poate fi Afara de a tatalui sau moarte si de zorita noastra cununie. REGELE Tot ce se poate. l voi cerceta. (Reintra Polonius cu Voltimand si Cornelius.) Prietenii mei buni, bine-ati venit ! Ce vesti de la-al meu frate din Norvegia Mi-aduci tu, Voltimand ? VOLTIMAND Cu bucurie Salutul si urarea ti le-ntoarce. A luat masuri din chiar ntia zi

13* li'5 S-opreasca ridicarile de osti Facute de nepotul sau, de care Credea ca-i ameninta pe poloni. Dar mai de-aproape cercetnd afla Ca-s mpotriva naltimii tale. Mbnit ca vrsta, boala si sleirea-i Au fost neomenos batjocorite, A dat porunca sa-l ntemniteze Pe Fortinbras. Pe scurt, el se supuse, Primi dojana regelui, si-n urma Fagadui, jurnd unchiului sau Ca niciodata n-are sa porneasca Razboi potrivnic naltimii tale. Atunci mosneagu-n culmea bucuriei I-a dat n dar, venit, trei mii de galbeni si-i porunci sa-si foloseasca-ostasii Din vreme strnsi, Poloniei mpotriva, Cu ruga-nscrisa-aci, sa-ngaduiti

Cu telu-acesta, trecerea prin tara, Chezasuind de liniste si pace, Precum arata-aci. REGELE Solia-mi place. La cel dinti ragaz o voi citi si chibzuind asupra-acestei trebi Voi da raspunsul. n acelasi timp Va multumesc pentru stradania voastra. Duceti-va acum de v-odihniti Deseara ne vom ospatampreuna. Cu bine. (Ies Voltimand si Cornelius.) POLONIUS Iata o isprava buna. Stapne-ocrotkor si doamna mea, De-ar fi sa talmacesc ce-i maiestatea si ce e datoria si apoi De ce e ziua zi, si noaptea noapte, si timpul timp atunci ar nsemna Sa pierd asa si timp si zi si noapte. 196 Fiind scurtimea sufletul gndirii, Iar vorba lunga trupul si podoabai, Voi fi deci scurt. Prea nobilul tau fiu E chiar nebun si spun ca e nebun Caci nebunia ce poate sa fie, La drept vorbind, dect a fi nebun ? Sa trecem mai departe. REGINA Miez mai mult Te rog si mai putin-oratorie. POLONIUS Jur, doamna, ca nu fac oratorie.

Ca e nebun, e drept. Ca-i drept, pacat e, Pacat ca-i drept. Prosteasca vorbarie Adio ei : am sa vorbesc deschis. Nebun, sa-i zicem. si ne mai ramne S-aflam de unde vine-acest efect, Sau mai degraba de-unde-acest defect, Efect-defect, ce-i vine de-undeva. Ramne asta si o ramasita, Gnditi-va : O fata am o am ct timp e-a mea si care-ascultatoare si supusa Mi-a dat, vedeti ? aceasta Culegeti deci si trageti ncheieri. (Citeste.) Cerestei fapturi si-al sufletului meu idol, mult prea frumoasei Ofelia". E o vorbire schimonosita. E o vorbire urta. Mult prea frumoasa", e o vorbire vulgara, dar ascultati ce vine. Iata : (Citeste.) La sinul tau cel dalb si fara seaman, aceasta..." etc. etc. REGINA I-a scris Hamlet aceasta ei ? 197 POLONIUS :

O clipa, doamna, n-am s-ascund nimic. (Citeste.) Tu poti sa te-ndoiesti de soare, De focul ce scnteie-n stea, De legile nemuritoare, Dar nu si de iubirea mea. O, scumpa Ofelia, nu ma pricep la versuri, nu cunosc mestesugul de-a-mi potrivi suspinele, dar crede-ma ca te iubesc cu o dragoste adevarata. Adio. Al tau pe veci, doamna mea mult iubita, cita vreme lutul asta mai este nca al meu. H." Deci iata ce anume fata mea Mi-a-ncredintat, supusa si cuminte si nca si mai mult, destainuindu-mi n ce fel, cum si unde-a urmarito. REGELE Dar ea, Ofelia, i-a primit iubirea ? POLONIUS Stapne, oare ce crezi despre mine ? REGELE Esti om cinstit si de credinta-n toate. POLONIUS As fi prea bucuros s-o dovedesc. Ce-ai fi crezut de imine, nsa, daca n fata-acestei dragoste-nfocate si^n plin avnt ca va marturisesc C-am prins de ea de veste chiar nainte Ca fata mea sa-mi fi vorbit de el Ce-ai fi crezut maria-ta de mine, si scumpa-ne regina-aci de fata, De-as fi facut pe surdul si pe mutul,

Ca un pupitru sau un catastif, Facndu-mi inimii un semn cu ochiul si-as fi privit cu nepasare totul ? Ce-ai fi crezut ? Dar nu, m-am pus pe lucru,
(

Vorbit-am astfel, domnisoarei mele : Hamlet e print, nu esti de seama lui. Ce-ar vrea el, nu se poate !" Poruncit-am Sa-si puna lacat inimii si usii, Sa nu primeasca daruri, nici solii. Curnd culese-al sfatului meu rod. Hamlet respins sa nu lungesc povestea -Cazu-n tristete-adnca, flamnzi, De-aci-n nesomn, apoi n vlaguire, De-aici n aiureala, lunecnd n nebunia n care-acum se zbate si care ne-a-ntristat pe toti. Crezi asta ? REGELE REGINA Pare foarte cu putinta. POLONIUS As vrea sa stiu de s-a-ntmplat vreodata Sa spun eu cu tarie : esteasa si-altfel sa fie ? REGELE Nu, prect stiu eu. POLONIUS (aratnd spre capul si umerii sai) Desparte ce-i aici de ce-i aici, Dac-o fi altfel. si daca m-ajuta mprejurarile-aflu adevarul De-o fi ascuns si-n iad. REGELE

Atunci, cum facem ? POLONIUS Hamlet, cum stiti, se plimba uneori Pe-aci, prin galerie, ore-ntregi. 198 199 REGELE ntr-adevar, asa e. POLONIUS Chiar atunci, Pe fata mea o fac sa-i iasa-n cale Iar noi pndim de dupa o perdea Tot ce se-ntmpla. Daca n-o iubeste, si daca nici nu si-a iesit din minti, Ma las de sfetnicie si ma fac Plugar si carutas. REGELE Sa ncercam. REGINA Dar ct de trist, citind, vine sarmanul ! POLONIUS n laturi, rogu-va pe amndoi. L-ntmpin eu. O, dati-mi voie. (Ies regele, regina si curtenii. Intra Hamlet, citind.) POLONIUS Cum i mai merge bunului meu stapn Hamlet ? HAMLET Slava Domnului, bine. POLONIUS Ma mai cunosti, maria ta ? HAMLET Cum sa nu ! Esti un negustor de peste. POLONIUS Eu nu, stapne. 200

HAMLET Macar de-ai fi att de cinstit. POLONIUS Cinstit, stapne ? HAMLET Ei, domnul meu, n lumea noastra a fi cinstit nseamna a fi unul dintr-o mie. Adevarat, stapne. POLONIUS HAMLET Caci daca soarele da nastere la viermi ntr-un dine mort, dar'mite cnd e vorba de un hoit bun de sarutat. Ai vreo fata ? Am, maria ta. POLONIUS HAMLET Nu lasa s-o bata soarele. A zamisli e un har al cerului, dar nu n felul n care ar putea zamisli fata domniei-tale. Ia seama, prietene ! POLONIUS Ce vrei sa spui, maria-ta ? (Aparte.) Merge cu gndul la fata mea. Totusi la nceput nu m-a recunoscut. Ma lua drept un negustor de peste. A luat-o razna de tot. La drept vorbind, am ndurat si eu n tinerete multe necazuri din dragoste. Aproape tot ca si el. Sa-i mai spun ceva. (Tare.) Ce citesti maria-ta ? HAMLET Vorbe, vorbe, vorbe. POLONIUS si despre ce e vorba, stapne ?

201 HAMLET ntre cine si cine ? POLONIUS Adica despre ce e vorba n cartea pe care o citesti, maria-ta. HAMLET Vorbe de claca, domnul meu. Pamfletarul asta nemernic sustine ca batrnii au barbi carunte, obrazuri zbrcite, ca din ochi le curge un clei vscos ca rasina prunului, ca snt cu totul slabi la minte si totodata au si ncheieturile slabite. Toate acestea, domnul meu desi snt pe deplin ncredintat ca asa si este nu se cuvine totusi sa fie asternute pe hrtie, fiindca si domnia-ta, domnul meu, ai putea fi de vrsta mea, daca ai da napoi ca racul. POLONIUS (aparte) Orict ar parea ca e nebunie ceea ce spune, e totusi o nebunie bine chibzuita. (Tare.) Maria-ta, nu ai vrea sa pleci din aerul asta ? HAMLET Unde ? n mormnt ? POLONIUS Da, n adevar, nseamna a pleca din aer. (Aparte.) Ce raspunsuri pline de nteles are uneori. E un noroc de care mai adesea are parte nebunia dect un cuget sanatos si chibzuit, care nu le nimereste asa de usor. Sa-l las singur. O sa pun la cale ndata un prilej de ntlnire cu fata mea. (Tare.) Marite stapne, mi iau cu plecaciune bun ramas. HAMLET Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart mai

bucuros, n afara de viata mea, de viata mea, de viata mea. 202 HAMLET Plicticosi mai snt nebunii astia batrni ! (Intra Rosencrantz si Guildenstern.) POLONIUS l cautati pe printul Hamlet ? Iata-l aci. ROSENCRANTZ (catre Polonius) Domnul sa te aiba n paza ! (Iese Polonius.) GUILDENSTERN Marite stapne ! ROSENCRANTZ Prea iubitul meu stapn ! HAMLET Bunii mei prieteni ! Cum ti mai merge, Guildenstern ? si Rosencrantz ! Ce mai faceti, dragii mei ? ROSENCRANTZ Ce face orice copil al pamntului. GUILDENSTERN Ferice de noi ca nu sntem prea fericiti. ROSENCRANTZ Nu sntem chiar margaritarul de pe tichia Norocului. HAMLET Dar nici sub talpa ncaltarilor lui. ROSENCRANTZ Nici acolo, maria-ta. HAMLET Atunci va aflati cam pe la bru, n mijlocul placerilor. POLONIUS Rami cu bine, maria-ta.

203 GUILDENSTERN Fireste. Sntem alesii soartei. HAMLET n locurile ei cele mai tainuite. ntr-adevar, soarta e o curtezana. Ce vesti mi aduceti ? ROSENCRANTZ Nici una, stapne. Doar att ca lumea s-a facut cinstita. HAMLET Atunci se apropie sfrsitul lumii. Dar vestea voastra nu e adevarata. Lasati-ma sa va ntreb ceva ce va priveste ndeosebi : cu ce-ati gresit, prieteni, soartei voastre, de v-a trimis n aceasta temnita ? GUILDENSTERN Ce temnita, maria-ta ? HAMLET Danemarca e o temnita. ROSENCRANTZ Atunci si lumea ntreaga e tot o temnita. HAMLET si nca una strasnica, plina de cotloane, hrube si carcere. Danemarca e una dintre cele mai rele. ROSENCRANTZ Noua nu ni se pare asa, stapne. HAMLET Atunci, pentru voi nici nu e temnita ; fiindca orice lucru e 'bun sau rau, numai dupa cum l face nchipuirea noastra. Pen tru mine e o temnita. ROSENCRANTZ Doar ambitia te face s-o vezi asa. Danemarca e prea nen-

capatoare pentru mintea mariei tale. 204 HAMLET O, Doamne ! As putea fi nchis ntr-o coaja de nuca si sa ma socotesc un rege al vazduhului nemarginit, numai de n-as. avea visuri rele. GUILDENSTERN Visurile acestea nu snt, fireste, dect ambitie. Fiindca cel ambitios se hraneste doar cu umbra unui vis. HAMLET Visul nsusi nu e dect o umbra. ROSENCRANTZ Adevarat ; si socotesc ambitia un lucru att de usor si de straveziu nct nu e dect umbra unei umbre. HAMLET Daca e asa, cersetorii snt trupuri, iar domnii si vitejii cei vestiti snt doar umbra cersetorilor. Mergem la curte ? Pe legea mea, nu mai snt n stare sa judec. GUILDENSTERN si ROSENCRANTZ Stam la porunca mariei tale. HAMLET Nicidecum. Nu vreau sa va numar printre ceilalti slujitori ai mei. Cinstit va spun ca snt cumplit de prost slujit. Dar, n numele vechii noastre prietenii, ce cautati la Elsinor ? ROSENCRANTZ

Am venit sa te vedem, stapne, nimic mai mult. HAMLET Un cersetor ca mine e sarac pna si n multumiri. Va multumesc, totusi ; de buna seama, nsa, multumirile mele nu fac nici doua parale. Nu v-a chemat nimeni ? Ati venit din chiar ndemnul vostru ? De buna voie ? Hai ! spuneti drept. Haide, haide, vorbiti o data. 205 GUILDENSTERN Ce-am putea spune, maria-ta ? HAMLET Orice, numai sa-mi raspunda la ntrebare. Ati fost chemati. E n ochii vostri ca o marturisire pe care sfiala nu e n stare s-o ascunda. stiu ca bunul nostru rege si regina au trimis dupa voi. ROSENCRANTZ n ce scop, maria-ta ? HAMLET Voi sa mi-l spuneti. Dar, va rog din suflet, cu dreptul pe care mi-l da prietenia noastra si n numele ntelegerii depline din tinerete, al fagaduintelor de nestramutata dragoste si al tuturor nestematelor ce altul mai mester la vorba ca mine vi le-ar mai putea nsira, vorbiti deschis, fara nconjur : fost-ati chemati, sau nu ? Tu ce zici ? ROSENCRANTZ (catre Guildenstern) HAMLET (aparte) Daca e asa, n-am sa va slabesc din ochi. (Tare.) Daca ma iubiti, nu-mi ascundeti nimic. GUILDENSTERN Stapne, am fost chemati. HAMLET

Sa va spun de ce. Astfel, cele ghicite de mine o sa pren-tmpine marturisirile voastre, iar taina voastra cu regele si regina nu va fi jumulita de penele ei. De la o vreme nu stiu nici eu din ce pricina mi-a pierit toata veselia si m-am lasat de toate deprinderile si ndeletnicirile mele, si ma simt att de coplesit de aceasta toana rea, nct si minunata alcatuire care 206 e pamntul mi pare doar o stnca stearpa. Vedeti voi, acel prea frumos baldachin, vazduhul, mndra bolta ce atrna asupra-ne, ca un acoperamnt falnic, batut n scntei de aur, nu e pentru mine altceva dect un valmasag de miasme spurcate si rau mirositoare. Ce lucru desavrsit e omul ! Ce aleasa i e cugetarea ! si ct de nemasurate nsusirile ! Ce falnic si minunat n portul si miscarile sale ! ntocmai ca un nger n fapte si ca un zeu n nazuintele lui. Podoaba luminii ! Pilda a vietatilor ! si totusi ce e pentru mine aceasta mna de lut ? Barbatul nu ma ncnta, nici macar femeia, desi zmbetul domniei tale ar vrea sa spuna ca da. ROSENCRANTZ Stapne, nu mi-a trecut prin gnd o astfel de nerozie. HAMLET Atunci de ce ai rs cnd am spus ca barbatul nu ma ncnta ? ROSENCRANTZ Ma gndeam, stapne, ce primire de post i asteapta pe actori din partea mariei tale, daca spui ca omul nu te ncnta. I-am lasat n urma ; vin ncoace sa se puna n slujba mariei tale. HAMLET Cel ce joaca pe regele va fi bine primit. Am sa-i platesc tributul meu mariei sale. Cavalerul ratacitor o sa-si poata folosi spada si scutul, ndragostitul n-are sa suspine de pomana, comicul o sa-si

sfrseasca tirada lui nestingherit, mascariciul o sa stmeasca hohotele celor al caror rs porneste ca din prastie. Iar domnita si va spune fara teama gndul ntreg, ca sa nu schiopateze versul. Dar despre ce actori e vorba ? ROSENCRANTZ Snt chiar cei care te faceau sa petreci odinioara. Actorii de tragedie ai orasului. HAMLET Prin ce ntmplare snt pe drumuri ? Nu le pria mai bine sa stea locului, att pentru renumele lor, ct si pentru cstig ? 207 ROSENCRANTZ Cred ca piedica le vine de la o schimbare ivita n teatru de ctava vreme. HAMLET Faima le e aceeasi ca atunci cnd eram eu n oras ? Tot mai au cautare ? ROSENCRANTZ La drept vorbind, nu prea. HAMLET Cum se face ? Au prins rugina ? ROSENCRANTZ Ba de loc. Ei si dau toata silinta. Dar s-au ivit, stapne o droaie de copilandri care tipa ct i tin gura n toiul jocului si snt aplaudati nebuneste tocmai din pricina asta. Ei snt acum la moda. si teatrele de rnd cum le spun ei snt att de defaimate, nct multi din cei ce poarta sabie, speriati de cei cu pene de gsca, de-abia mai

ndraznesc sa se arate pe-acolo. HAMLET Cum ? Snt doar niste copilandri ? Dar cine-i sprijina ? Cu cine se nsotesc ? N-au sa se tina de meseria asta dect atta vreme ct pot cnta ? N-au sa spuna mai trziu, ajungnd si ei actori de rnd cum o sa li se ntmple daca n-au alte mijloace ca le-au facut mai mult dect bine scriitorii aceia care i pun sa ponegreasca propria lor mostenire ? ROSENCRANTZ ntr-adevar cele doua tabere au avut de furca mpreuna. si multimea socotea ca nu-i un pacat sa-i ntarite n cearta lor. si ntro vreme nu era rost de nici un cstig de pe urma piesei praa ce poetul si actorii nu-si carau ctiva pumni. Cum e cu putinta ? HAMLET 208 ROSENCRANT2 Au fost multe capete sparte. HAMLET si au nvins baietandrii astia ? ROSENCRANTZ Mai ntrebi, stapne ? Chiar si pe Hercule cu globul sau. HAMLET Nu e de mirare. Unchiul meu e regele Danemarcei ; iar cei ce si-ar fi batut joc de el cta vreme traia tatal meu, dau astazi douazeci, patruzeci, cincizeci, o suta de ducati ca sa-i aiba chipul zugravit. Pe legea mea, e ceva nefiresc ntr-asta, macar de s-ar ncumeta filozofia sa-l dezlege.

(Sunete de trmbite nauntru.) Au sosit actorii. GUILDENSTERN HAMLET Domnii mei, bine-ati venit la Elsinor ! Hai, dati-mi mna. Anumite forme si ceremonii snt nelipsite la o primire buna ; dati-mi voie sa ma supun acestui obicei n ce va priveste ; ca nu cumva bunavointa mea fata de actori, care va spun dinainte ca trebuie sa se vadeasca tuturor, sa va para mai mare dect fata de voi. Fiti bineveniti ! nsa unchiul care mi-e tata si mama care mi-e matusa se nsala. GUILDENSTERN Cum asta, scumpul meu stapn ? HAMLET Nu snt nebun dect dinspre nord-nord-vest: cnd adie vntul de la miazazi, pot sa deosebesc un soim de un cocostrc. (Intra Polonius.) POLONIUS Bine v-am gasit, domnii mei. 209 14 Teatru - Shakespeare HAMLET Asculta, Guildenstern, si tu de asemenea ; la fiecare ureche un ascultator : pruncul asta batrn pe care l vedeti nca nu a iesit din scutecele cu care a fost nfasat. ROSBNCRANTZ

Pesemne ca s-a ntors din nou n ele : se spune doar ca orice batrn e copil a doua oara. HAMLET Va fac o prorocire : vine sa-mi spuna despre actori. Bagati de seama. Bine zici, domnul jneu ; luni de dimineata, asa e, farandoiala. POLONIUS Stapne, ti-aduc vesti. HAMLET Stapne... ti-aduc vesti. Pe cnd Roscius era actor la Roma... POLONIUS Au sosit actorii, stapne. Bz... bz... Pe cinstea mea ! HAMLET POLONIUS HAMLET Fiece actor pe un magarus calare... POLONIUS Cei mai buni actori din lume, fie n tragedie, n comedie, piese istorice, pastorale, pastorale comice, pastorale istorice, tragicoistorice, pastorale tragi-comico-istorice, piese ce respecta regulile, si poeme libere. Seneca nu poate fi prea greoi pentru ei, nici Plaut prea usor. Snt nentrecuti, att n ce priveste respectul celor scrise ct si n usurinta exprimarii. 210 HAMLET O, Iefta, judecator al Israelului" ce comoara ai

avut ! POLONIUS Ce comoara a avut, maria-ta ? HAMLET O fata ncntatoare si alta nimic, la care tinea ca la ochii din cap". POLONIUS (aparte) Iar fata mea ! HAMLET N-am dreptate, batrne Iefta ? POLONIUS Daca mie-mi zici Iefta, maria-ta, apoi am o fata la care tin ca la ochii din cap. Nu e asta urmarea. Dar care-i urmarea ? HAMLET POLONIUS HAMLET si soarta a facut si Dumnezeu a stiut, si mai departe, A fost sa fie, asa precum se stie". Primul stih al acestui cntec bisericesc are sa te lamureasca mai bine. Fiindca, iata, snt silit sa ma ntrerup. (Intra patru sau cinci actori.) Mesterilor, bine-ati venit! Bine-ati venit cu totii! Ma bucur ca va vad sanatosi. Bun venit dragii mei ! Oho ! Vechiul meu prieten ! De cnd nu ne-am vazut, ti-ai pus o perdeluta la barbie. Oare vii n

Danemarca sa-mi pui si mie o barba ? 211 14* Ce vad ? Tnara doamna si stapna ! Sfnta Nascatoare J naltimea voastra e mai aproape de cer dect ultima oara cnd ne-am vazut : a crescut cu un toc de pantof. Deie Domnul ca glasul tau, ca un galben tocit, sa nu-si fi schimbat sunetuL Mesterilor, fiti bineveniti cu totii ! Sa mergem drept la tinta, ntocmai ca soimarii din Franta, care se reped la tot ce le iese n cale. Sa ascultam pe loc o tirada. Hai aratati-ne ce snteti n stare. Haide, o tirada plina de patima. NTIUL ACTOR Ce fel de tirada, maria-ta ? HAMLET Te-am auzit spunnd de mult o tirada, dar n-a fost jucata niciodata, sau sa fi fost cel mult o data, fiindca, dupa cte mi amintesc, piesa nu placuse multimii. Era ca icrele negre pentru norodul de rnd. Dar dupa pretuirea mea si-a altora mai vrednici ca mine sa-si spuna raspicat parerea n astfel de pricini, era o piesa minunata, bine njghebata, alcatuita cu masura si iscusinta. Se spunea mi-aduc aminte ca nu are destula sare printre rnduri, ca sa dea gust lucrarii, dar nici fraze greoaie care sa-l faca vinovat pe autor de pedanterie. Socotea ca felul lui de a scrie e cinstit, puternic si duios totodata, nsa mai curnd maret dect mestesugit. mi placea mai cu seama o parte : povestirea lui Eneas catre Didona si ndeosebi acolo unde pomeneste de uciderea lui Priam. Daca-ti mai aduci aminte, ncepe cu stihul asta... Ia sa vad... stai... Cumplitul Pirus, unei fiare-asemeni..." Nu, nu-i asa : se-ncepe chiar cu Pirus Cumplitul Pirus cu-arme-ntunecate,

Ca gndul lui de negre si ca noaptea, Pndind pitit n blestematul cal, Mnjitu-si-a fioroasa-nfatisare Din cap n talpi cu si mai crunte steme. Vapsit ngrozitor cu-atta snge De mume, tati, de fii si fiice, Cojit si ars de-al strazilor prjol Ce-ntinde-o crncena de iad lumina Pe cei ce si-au macelarit stapnii, De foc si de mnie mistuit si naclait de sngele-nchegat, 232 Cu ochii lui de jar, dracescul Pirus l cauta pe Priam cel batrn." Acum, vi-e rndul. POLONIUS Pe legea mea, stapne, bine recitat! Cu nsufletire si cu patrundere. INTIUL ACTOR l gaseste-ndata, Izbind n greci nespornic. Vechea-i spada, Prea grea puterii lui, sta-nfipta-n loc

si nu-l asculta. O, nedreapta lupta ! Da iures Pirus n batrnul Priam, Iar n turbarea lui, loveste-n gol. Dar vntul cruntei sabii, suiernd, Trnti pe-acest mosneag fara de vlaga. Atunci ne'nsufletitul Uium, parca Simtind lovirea, se surpa deodata Cu crestetul n flacari la pamnt, si vuietul naprasnic prinse-auzul Lui Pirus. Sabia lui ce s-abatea Pe capul dalb al regelui, paru Oprita n vazduh, si astfel Pirus Statu ca un tiran scris n icoana si cumpanit de fapta si vointa Ramase-ncremenit. Dar acum, ades, nainte de furtuna Vedem n cer tacere, pace-n neguri si vntul aprig astfel, fara glas, Pamntul mut de-o liniste de moarte, Apoi un trasnet despicnd vazduhul,

La fel si Pirus, dupa scurtu-i preget, Razbunator s-a pus pe lucru iar : si niciodata n-a cazut ciocanul Ciclopilor pe zalele lui Marte Ce pentru vesnicie-s faurite Mai fara de crutare dect spada Cea crncena-a lui Pirus se-abatu Pe crestetul lui Priam. n laturi, Soarta fara de rusine, Voi zei n plin zbor, sa-i luati puterea, 213 ' Sfarmati-i spitele si-obada rotii, si-i pravaliti de sus din cer butucul Rotund n fundul iadului." Prea lung ! POLONIUS HAMLET Am s-o trimit la barbier cu barba domniei tale. Te rog, continua ! Nu-i plac dect mascarile, cntecele de rusine si istorioarele piperate altfel adoarme. Zi-i mai departe. Treci la Hecuba. NTIUL ACTOR

Dar cine, o, cine a vazut regina mbrobodita..." HAMLET Regina-mbrobodita ? POLONIUS Bun ! Regina-mbrobodita e foarte bine. NTIUL ACTOR Fugea desculta-amenintnd prjolul Cu-al lacrimilor orbitor suvoi, Cu o basma pe capu-ncoronat Odinioara, si purtnd drept straie Pe trunchiu-i supt de-a fi rodit att, O scoarta smulsa-n graba spaimei ei Acela care-ar fi vazut-o astfel, Ar fi rostit cu glas 'necat de ura Ca soarta-i vinovata de tradare : Dar daca nsisi zeii-ar fi vazut-o, Privind cum Pirus n fiorosu-i joc Pe sotul ei l cioprtea cu sabia, O, urletul ce i-a scapat atunci Afara doar de nu4 nduioseaza Nimic din ce se-ntmpla pe pamnt Ar fi facut si stelele sa plnga

si zeii sa se-ndure." 214 POLONIUS > Uite cum s-a ngalbenit la fata si are ochii plini de lacrimi. Rogu-te, e deajuns. HAMLET un ! ai sa-mi reciti n curnd si ce urmeaza! Scumpul meu i, ia seama sa fie bine ngrijiti actorii. M-ai auzit ? Vezi Bun domn, ia seama sa rie bine ngrijiti sa fie cinstiti cum se cuvine ; doar ei snt cronica vie si prescurtata a vremurilorJ.Mai bine sa ai parte de un epitaf prost dupa moarte dect de brfeala lor ct esti n viata. POLONIUS Stapne, am sa-i cinstesc asa cum merita. HAMLET La naiba, omule : cu mult mai bine. Dac-ai cinsti pe fiecare dupa merit, cine ar mai scapa de bici ? Poarta-te cu ei dupa cinstea si nobletea domniei tale. Cu ct merita mai putin, cu att mai vrednica de lauda ti-e darnicia. Arata-le calea. Poftiti, domnii mei. POLONIUS HAMLET

Urmati-l, prieteni. Mine o sa ne jucati o piesa. (Ies Polonius si toti actorii, afara de primul.) Asculta, draga prietene, ai putea juca Omorul lui Gon-zago ? Da, stapne. NTIUL ACTOR HAMLET Sa ni-l joci mine seara. La nevoie, ai putea nvata o tirada de vreo douasprezece pna la saisprezece rnduri, pe care as scri-o eu si pe care am adauga-o la piesa ? Ce crezi ? 215 Cum nu, stapne. 1NTIUL ACTOR HAMLET Foarte bine. Du-te cu gentilomul acela. Dar vezi sa nu-ti bati joc de el. (Iese primul actor.) Dragii mei (catre Roseti-crantz si Guildenstern) va las pna deseara. si bun venit la Elsinor. ROSENCRANTZ Scumpul meu stapn ! (Ies Rosencrantz si Guildenstern.) HAMLET Domnul sa va aiba n paza. Asa, acum snt singur. Ce ticalos, ce sclav becisnic snt ! Sa nu te-nfiori cnd vezi un comediant Doar ntr-un vis de chin, o-nchipuire, Ca-si poate sufletul supune mintii Att de mult, ca prin silinta-i, chipul De-a binelea-i paleste, ochii-i

plng si pare ratacita-nfatisarea-i, si glasu-i frnt e, si cu-ntregu-i zbucium El cugetului potriveste chipuri, si toate-acestea snt pentru nimic ! Pentru Hecuba ! Ce-i lui Hecuba si ce-i el Hecubei, De-o poate plnge-asa ? Ce-ar face el C-un gnd s-o pricina de suferinta C-a mea ? Ar potopi cu lacrimi scena si l-ar nnebuni pe ucigas, Cel fara vina s-ar ngalbeni, Pe cel nestiutor l-ar ngrozi si-ar tulbura vederile siauzul Oricui. Iar eu, Un aiurit s-un josnic ins, tnjesc, Lunatic si nevrednic de-al meu tel, Ne-nstare de-un cuvnt nici pentr-un rege Al carui tron si viataau fost rapite Prin mrsave mijloace. Nu cumva Snt un misel ? si cine oare-mi spune 216 i Ca-s doar un ticalos si-mi sparge teasta si-mi smulge barba si mi-o zvrle-n fata, mi da un bobrnac si-mi baga-n gt Minciuna p*na-n piept, o, cine oare ? Ha! Asa mi-ar trebui, pe legea mea, Caci nu-s dect un pui nesimtitor De-amarul unei asupriri, fiindc-altminteri As fi-ngrasat eretiiacestui cer Cu maruntaiele tlharului Misel, destrabalat si sngeros, Pizmas si tradator si crud tlhar, O, razbunare ! Asin ce snt ! O, ce mai vitejie : Eu fiul unui drag parinte-ucis, 1 mpins de cer n iad la razbunarea-mi, l Sa-mi vars n vorbe focul, ca o trfa, \ Sa-njur ntocmai ca o trtura, O slujnica ! Rusine ! Puah ! Sus, cugete ! Se zice Ca la teatru-odata-un vinovat A fost att de rascolit de jocul Actoricesc, nct marturisit-a Pe loc nelegiuirea savrsita, Omorul limba n-are, dar graieste Prin alte mijloace mai minunate. Voi pune-acesti actori sa-mi joace-o piesa, Ceva cum tatal meu a fost ucis, n fata regelui. Am sa-l pndesc,

Am sa-l patrund. Daca macar tresare, A stiu ce voi face. Duhul ceam vazut E poate diavolul, ca-i sta-n putere Sa-si dea cea mai placuta-nfatisare si folosindu-se de-a mea tristete si slabiciune ca-i puternic foarte Pe-astfel de suflete sa m-amageasca si sa ma duca Ja pierzare. Vreau I Dovezi rriuit_jnai_j^meinice_ca__._Stea:____1 Iar piesa mea-i capcana ce-n curnd ' Va prinde-n ea pe rege si-al sau gnd. 217 AGTUL SCENA 1 O sala n castel. Intra regina, regele, Polonius, Ofelia, Rosencrantz si Guil-denstern. REGELE si n-ati putea afla, far-a-l sili, De ce se nvesmnta-n ratacire si tihna-acestor zile si-o sfsie Cu-al nebuniei 2'bucium si primejdie ? ROSENCRANTZ El recunoaste ca e tulburat, Dar pricina nu vrea s-o dea-n vileag. GUILDENSTERN Nici nu se lasa iscodit de noi, Ci cu-aiurari sirete ne-ocoleste Cnd vrem sa-l facem sa marturiseasca Ceva-n privinta lui. REGINA III

Cu voie buna ? si v-a primit ROSENCRANTZ Ca un gentilom. GUILDENSTERN Dar cu o silnica bunavointa 218 ROSENCRANTZ Nimic nu-ntreaba, dar de-l ntrebam Raspunde din belsug. REGINA Nu l-ati poftit La vreo petrecere ? ROSENCRANTZ ntmplator am ntlnit pe drum O trupa, doamna, de actori. I-am spus si parca vestea l-a cam bucurat. Ei snt aici si stiu ca au porunca Sa joace-n fata lui deseara. POLONIUS Asa e si m-a rugat sa starui sa poftiti Maria voastra amndoi de fata. REGELE Din toata inima. Snt bucuros S-aud ca se desfata. Voi, domnii mei,

mereu sa-l ndemnati Catre placeri calauzindu-i gndul. ROSENCRANTZ Prea bine, doamne. (Ies Rosencrantz si Guildenstern.) REGELE Tu, regina, du-te, Caci pe Hamlet chematu-l-am in taina S-o poata ntlni aci peOfelia, Asa, ca dintr-o simpla ntmplare. Eu nsumi si-al ei tata, ca iscoade ndrituite-a sti, am pus la cale Ca stnd la pnda far-a fi vazuti Sa judecam n voie, dupa fapte si dupa vorba si purtarea lui, De-s chinurile dragostei de vina, Ori nu, n suferinta-i. 219 REGINA Ma supun. Ct despre tine, as dori, Ofelia, Ca frumusetea ta sa fie tlcul Durerii lui Hamlet. si harul tau Sa-l duca iar pe-adevarata-i cale, Spre cinstea ta si-a lui. OFELIA De-ar fi asa ! (Iese regina.) POLONIUS Ofelia, plimba-te pe-aci. Stapne Cu voia ta, sa ne pitim. (Catre Ofelia.) Citeste-n Aceasta carte,-a ta singuratate Printr-o asemenea-ndeletnicire

Sa para cu att mai potrivita. Ades sntem de-ocara pentru asta, E mult prea dovedit ca aratnd Un chip smerit, cucernice purtari, Putem sa-l ndulcim chiar si pe dracul. REGELE (aparte) O, asta este prea adevarat, Ce bici cumplit pe cuget, ti-e cuvntul ! Obrajii trfei dresi cu iscusinta Nu-s mai urti sub sulimanul lor Ca fapta mea sub vorbele-mi alese. O, grea povara ! POLONIUS L-aud venind. Sa ne ascundem, sire ! (Ies regele si Polonius, intra Hamlet.) HAMLET A fi sau a nu fi : iata-ntrebarea, ' E oare mai de lauda sa suferi n sinea ta, sagetile si prastia Norocului vrajmas, sau mai degraba Sa te-narmezi n fata unei mari De zbucium si prin lupta s-o rapui ? Sa mori, sa dormi... nimic mai mult. Sa stii Ca printr-un somn poti pune-odata capat Durerii sufletesti si-attor chinuri Ce-s partea carnii, iata o-ncheiere

Spre care nazuim. Sa mori, sa dormi ; Sa dormi poate visnd ? Aici sta totul. Ce vise-n somnul mortii poti visa Cnd am scapat vremelnicei strnsori ? E tocmai ce ne-ndeamna-a pregeta, si-aici se afla si acea-ndoiala Ce da restristii-o viata att de lunga. O, cine-ar mai rabda dispretul, biciul Acestor vremi si-obida asupririi, Jignirea-adusa numelui de om, Durerea dragostei ne'mpartasite, Trufia dregatorilor, dreptatea Zabavnica, bataia din picior Pe care vrednicia rabdatoare O tot ndura de la nedestoinici, Cnd linistea si-ar capata-o singur C-un vrf de jungher. Cine-ar sta sa-si duca Povara vietii-n geamat si sudori, De n-ar fi spaima de ceva de-apoi, De tarmul nestiut de unde nimeni

N-a mai venit si care ne-ngrozeste Facndu-ne mai lesne sa-nduram Urgiile de-aici, dect sa tindem Spre altele pe care nu le stim. si cugetul ne schimba-n bieti misei, nct firescul chip al hotarrii Sub raza slaba-a gndului paleste, si-avnturile cele mai marete Sub semnu-acesta se abat din drum si pier ca fapta. Dar tacere, iat-o Pe mndra-Ofelia. Nimfa, pomeneste n ruga ta de mine, pacatosul. OFELIA Stapne scump, ce faci de-atta vreme ? HAMLET Smerite multumiri. Eu ? Bine, bine... OFELIA Pastrez, maria ta, din parte-ti daruri, si vreau de mult sa ti lenapoiez. Primeste-le, te rog. HAMLET Nu, nicidecum, Eu niciodata nu ti-am dat nimic.

OFELIA Marite doamne, mi le-ai dat, stii bine, si nsotite de att de dulci Cuvinte,-nct pareau si mai bogate. De vreme ce mireasma le-a pierit, Ia-le napoi, caci pentru-o fire-aleasa Bogatul dar si pierdentregul pret Cnd cel ce-a dat se-arata rau la suflet. Stapne, iata-le aci. HAMLET Ha ! ha ! Esti cinstita ? OFELIA Stapne ? HAMLET Esti frumoasa ? OFELIA Ce vrei sa spui, maria ta ? HAMLET Ca daca esti cinstita si frumoasa, cinstea ta nu trebuie sa stea la sfat cu frumusetea. 222 OFELIA Dar stapne, cu cine oare s-ar putea mai bine nsoti frumusetea dect cu cinstea ? HAMLET Adevarat ! Fiindca puterea frumusetii e mai curnd n stare sa faca o codoasa din nevinovatie, dect nevinovatia sa faca frumusetea sai semene. Lucrul acesta parea cndva un paradox, nsa vremurile de azi i dau dreptate. Te-am iubit odata... OFELIA Cel putin, stapne, asa m-ai facut sa cred. HAMLET

N-ar fi trebuit sa ma crezi. Fiindca virtutea nu poate altoi un trunchi batrn pna ntr-att, nct sa nu se mai simta nici urma din ce-a fost nainte. Nu te-am iubit. OFELIA Cu att mai rau m-am nselat. HAMLET Du-te la manastire ! De ce sa dai nastere unor pacatosi ? Eu nsumi snt oarecum cinstit, totusi m-as putea nvinui de asemenea fapte, nct ar fi fost mai bine de nu ma aducea mama pe lume. Snt prea semet, razbunator, ambitios si attea pacate mi stau la ndemna, cte nu am gnduri sa le cuprind, nchipuire sa le dau viata, sau ragaz sa le nfaptuiesc. La ce bun sa se mai trasca ntre cer si pamnt unul ca mine ? Toti snteni niste pacatosi nemaipomeniti. Sa nu-l crezi pe nici unul dintre noi. Du-te la manastire ! Unde e tatal tau ? Acasa, maria ta. OFELIA HAMLET nchideti usile peste el, ca sa nu faca pe nerodul dect la el acasa. Rami cu bine ! 223 OFELIA O, Doamne sfinte, ajuta-i ! HAMLET Daca te mariti, ti dau ca zestre acest blestem : de-ai fi ca gheata de curata, ca zapada de neprihanita si de brfeala tot sa nu scapi. Du-te la manastire ! Du-te ! Adio ! Sau daca trebuie sa te mariti cu orice

pret, ia un nerod, caci oamenii cu. cap stiu prea bine ce dihanii faceti din ei. La manastire ! Du-te,. ct mai repede. Drum bun ! OFELIA O, puteri ceresti ! Tamaduiti-l ! HAMLET Am auzit vorbindu-se destule si despre sulimanurile voastre. Dumnezeu v-a dat un chip si voi va faceti altul ; topaiti,, umblati n buiestru, pociti cuvintele, dati felurite porecle fapturilor Domnului si va prefaceti poftele n nevinovatie. Pleaca. Nu mai vreau sa aud nimic ; m-ati nnebunit. ti spun ca n-o sa mai fie casnicii. Toti cei care au apucat sa se nsoare mai de-\ mult o sa traiasca, afara de unul. Ceilalti sa ramna asa cum. se afla. Du-te la manastire ! (Iese.) OFELIA Cu minte-aleasa se destrama-aici ! El, ochi si grai si spada totodata, Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea si floarea-acestei mndre tari. Oglinda si pilda frumusetii-n chip si port. El, pilda tuturor, s-a prabusit ! Iar eu, din doamne cea mai oropsita, Ce suptam mierea, cntul soaptei lui, Vad azi cum mintea-i ieri atotstapna, Cu aspru glas, din tonul lui clintit, Rasuna-asemeni unui clopot spart. Faptura-i fara seaman si n floare De suflul nebuniei vestejita-i. 22 i Vai mie, c-am vazut ce am vazut si vad acum ce mi-a fost dat sa vad. (Reintra Regele si Polonius.) REGELE Iubire ? Alta-i suferinta lui,

Iar spusele-i, desi-s cam fara sir, Nu-s tocmai de nebun. n al sau suflet Tristetea lui cloceste-un gnd ascuns, si de-o rodi, ma tem, de vreo primejdie. Ca s-o pre'ntmpin deci, am hotart Sa plece-n mare graba-n Englitera Sa ceara-ntrziatul ei tribut. si poate-attea mari si tari straine Cu noua lor priveliste s-alunge Din inima acel ceva ce-l roade si-l scoate din sarite. Ce crezi oare ? POLONIUS Ca bine-ar fi ! Cred totusi ca-nceputul si-izvorul suferintei lui porneste Dintr-o iubire nempartasita. Ofelia, tu nu mai esti tinuta Sa-mi povestesti ce spusu-ti-a Hamlet ; Aflat-am totul. Sire, cum ti-e voia, Dar daca socotesti ca-i nimerit, ngaduie-i reginei, mamei lui Ca singura, dupa sfrsitul piesei, Sa-l ntlneasc, sa-i asculte pasul. Reginei spune-i sa-i vorbeasca neted. Voi sta la pnda, cunvoirea ta, S'-aud tot ce-or vorbi. De nici regina Nu poate sa-l descoase, atunci trimite- n Anglia, sau poate-ntemniteaza-l Oriunde gndul tau cel prea-ntelept Va hotar. REGELE Sa fie precum zici. Sminteala cnd la cei de sus s-arata Nu trebuie n voia ei lasata. (Ies.)

225 15 Teatru Shakespeare SCENA 2 O sala n castel. Intra Hamlet si actorii. HAMLET Te rog spune tirada raspicat si curgator, asa cum am ros-aat-o eu ; daca nsa te-apuci sa racnesti, cum fac multi actori de-ai vostri, pun mai bine pe crainicul trgului sa-mi strige rstihurile. Nici sa nu dai din mini prea tare, asa de pilda ca si cum ai taia aerul cu ferestraul. Fii ct mai potolit. Chiar n mijlocul noianului, al furtunii ca sa zic asa n vrtejul pasiunii, trebuie sa cauti sa pastrezi o masura care s-o mai astmpere putin. Oh ! Ma doare n suflet cnd aud vreun vlajgan cu capatna vrta ntr-o peruca, sfsiind o pasiune n ibucati, facnd-o zdrente, si spargnd urechile spectatorilor de la parter, care, de cele mai multe ori, nu snt n stare sa pre-tuiasca altceva dect pantomime de nenteles si galagia. Pe unul ca asta, ce se crede mai grozav dect Termagant si mai Irod dect Irodmparat, as pune sa-l bata cu biciul. Te rog, fereste-te de astfel de lucruri. NTIUL ACTOR Iti fagaduiesc, maria-ta. HAMLET Sa nu fii totusi nici prea molatic. Dar lasa-te calauzit de bunul simt. Potriveste fapta cu vorba si vorba cu fapta ; ia aminte numai sa nu depasesti masura ; fiindca tot ce ntrece armura se abate de la scopul teatrului, acest scop fiind nca de la nceputurile sale si pna astazi sa se pastreze ca o oglinda a firii ; sa arate virtutii adevaratele ei trasaturi, pacatului icoana lui si tuturor vremilor si vrstelor tiparul lor. Daca depasesti acest tel, sau daca nu-l poti atinge, chiar de-ai face sa rda de prostanaci, nu poti dect sa nemultumesti un om cu mintea ntreaga. Iar parerea unuia ca acesta

trebuie, n pretuirea voastra, sa atrne tot att de greu ct multimea ntreaga care umple teatrul. Snt si unii actori, i-am vazut jucnd si am auzit pe altii ridicndu-i n slava cerului, n-as vrea sa vorbesc cu patima, care nu -mai aveau nimic crestinesc n spusa lor, nici macar nfatisarea de crestin, de pagn, sau chiar de om n-o mai aveau. Se umflau n pene si rageau de am ajuns sa cred ca i-a facut oameni vreun salahor de-al creatiunii si ca i-a facut gresit, asa de cumplit maimutareau tot ce e omenesc. 226 INT1IUL ACTOR Trag nadejde ca noi am ndreptat oarecum cusurul asta. HAMLET ndreptatii cu totul. si nu ngaduiti celor ce fac pe paiatele sa spuna mai mult dect e scris pentru ei. Snt unii care se pornesc pe rs, ca sa faca sa rda ctiva spectatori nerozi, desi ntre timp se joaca vreo scena nsemnata, pe care ar trebui s-o ^asculte. Urt obicei ! si tradeaza o ambitie vrednica de mila la caraghiosul care se foloseste de asemenea mijloace. Duceti-va sa va pregatiti ! (Ies actorii, intra Polonius, Rosencrantz si Guildenstern.) HAMLET piesa Ce s-a ntmplat, domnul meu ? Doreste regele sa asculte POLONIUS Da. si regina de asemenea. Chiar acum. HAMLET Roaga-i pe actori sa se grabeasca. (Iese Polonius.) Voi doi vreti sa dati ajutor ca sa fie gata mai repede ? ROSENCRANTZ si GUILDENSTERN Negresit, maria-ta.

(Rosencrantz si Guildenstern ies.) HAMLET Hei, Horatio ! (Intra Horatio.) Aici snt, stapne drag, la porunca mariei tale. HAMLET Horatio, tu esti omul cel mai drept Cu care am avut vreodat-a face __ 227 15* HORA1O O, scumpul meu stapn... HAMLET Nu-i magulire, Caci ce folos as trage de la tine, Tu care-ai numai voia ta cea buna Drept hrana si vestmnt ? Ce lingusire Cuvine-se saracului ? Mai bine Mieroasa limba s-o lasam sa linga Desarta si neroada stralucire, Genunchii sa se-ndoaie din ttni Cstigului adus prin lingusire. M-auzi ? De cnd mi-e sufletul stapn, si stie osebi pe-un om de altul, Pe tine te-am pecetluit si-ales ; Ai fost ca unul ce tot suferind, Nu sufera nimic, barbatul care Primea lovirea sau sursul soartei si multumea la fel pentru-amndoua. Sa fie binecuvntati acei n care sngele si judecata Se afla-att de bine contopite nct ei nu-s asemeni unui fluier Ce-n degetele soartei va sa cnte Ce-i place ei. Da-mi omul care Nu-i robul patimei, si1 voi purta n miezul inimii,-n strafundul ei, Precum te port pe tine. Dar destul. Deseara-n fata regelui se joaca O piesa amintind mprejurarea De care ti-am vorbit, asa cum fost-a Ucis al meu parinte. Rogu-te, Pe cnd vei urmari desfasurarea, Din rasputerea sufletului tau, Pndeste-l pe-al meu unchi. si dac-ascunsa Nelegiuire nu va fi

strnita, Ca un vnat, de-anume amanunte, Atunci e necurata aratarea Pe care am vazut-o amndoi, Iar ale mele-nchipuiri snt negre Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama La el, ca ochii mei nu-l vor slabi, si-apoi ne vom mpartasi gndirea, Sa talmacim nfatisarea lui. HORAIO Bine, stapne. Daca mi-o fura Un ct de ct, pe cnd se joaca piesa si-mi scapa ochilor, atunci platesc Eu paguba. HAMLET ; ',

Ia-ti locul. Iata-i vin. Eu trebuie acum sa fiu nebun. ] (Mars danez. Fanfara. Intra regele, regina, Polonius, Ofelia, Rosencrantz, Guildenstern si altii.) REGELE 'Cum i mai merge varului nostru Hamlet ? HAMLET Cum nu se poate mai bine, pe legea mea ! Ma nfrupt din Tirana cameleonului : ma ndop cu aer, care e plin de fagaduinte. N-ai putea ngrasa astfel un clapon. REGELE Raspunsul acesta nu ma atinge, Hamlet. Asemenea cuvinte nu snt ale mele. HAMLET

Nici ale mele nu mai snt. (Catre Polonius.) Domnul meu, dupa cte mi-ai spus, ai jucat teatru pe vremuri, la universitate. POLONIUS Am jucat, maria-ta, si treceam drept un actor bun. HAMLET si ce rol ai jucat ? 228 POLONIUS Rolul lui Iuliu Ce2ar. Am fost ucis n Capitol. Ma ucidea Brutus. HAMLET Ce brutal din partea lui sa omoare un cogeamite vitel. Snt gata actorii ? ROSENCRANTZ Da, stapne. Asteapta porunca voastra. REGINA Vino ncoace, scumpul meu Hamlet. Stai lnga mine. HAMLET Nu, mama draga, e aici un magnet care ma atrage mai mult. POLONIUS (catre rege) Oho, Ai auzit, maria-ta ? HAMLET Domnita, ma pot culca n poala ta ? (Se ataza la picioarele Ofeliei.) OFELIA Nu, maria-ta. HAMLET Vreau sa zic, cu capul pe genunchii tai ? OFELIA Da, maria ta.

HAMLET Crezi ca m-am gndit la lucruri necuviincioase ? 230 OFELIA 'Nu cred nimic, maria-ta. HAMLET Strasnic gnd, sa stai ntre picioarele unei fecioare. OFELIA Ce anume, stapne ? HAMLET Nimic. Esti vesel, stapne. Cine, eu ? Da, stapne. OFELIA HAMLET OFELIA HAMLET Oh ! Nu snt dect paiata ta. Ce poate face un om pe lume dect sa se bucure ? Uita-te numai ce vesela arata mama. s tatal meu a murit numai de doua ceasuri. OFELIA Cum ? snt de doua ori doua luni, stapne. HAMLET E asa de mult de-atunci ? Daca-i asa, dracul sa mai poarte doliu, eu am sa ma-mbrac n negru. O ! Ceruri ! E raposat de doua luni si nca n-a fost uitat. Atunci poti sa tragi nadejde ca amintirea unui om mare va dainui o jumatate de an dupa savrsirea sa din viata. Dar, pe Sfnta Nascatoare, doar daca a ctitorit biserici. Altminteri,

o sa aiba parte de uitarea tuturora, la fel cu calul de lemn, care poarta epitaful t Vai ! vai ! uitat e bietul calusel ! 231 (Trmbitele, suna. Urmeaza pantomima. Intra un rege si o regina ce par foarte ndragostiti. Regina l mbratiseaza si el \ pe dinsa. Apoi ea ngenuncheaza si l arata ca-i face fagaduieli. El o ridica

si-si pune capul pe umarul ei. Pe urma, el se culca pe o pajiste nflorita. Cum l vede adormit, ea l lasa singur. ndata dupa ea intra un barbat, care-i scoate lui coroana si o saruta, toarna otrava n urechea regelui si iese. Regina se ntoarce, l gaseste pe rege mort si da semne de deznadejde. Ucigasul, mpreuna cu vreo doua-trei personaje mute, se ntoarce si el si pare ca plnge alaturi de ea. Cadavrul este scos afara. Otravitorul o mbie pe regina cu daruri; ea ; se mpotriveste la nceput si pare ca-l dispretuieste, dar se ndupleca n cele din dragostea. Actorii ies ) OFELIA Ce nseamna asta, maria-ta ? HAMLET Hei, asta e miching mallecho, si nseamna nelegiuire. OFELIA Pesemne ca ni s-a nfatisat subiectul piesei. (Intra Prologul.) HAMLET O sa aflam acum de la actorul acesta. Actorii nu pot pastra nici o taina. Spun totul. OFELIA O sa ne spuna ce nsemneaza scena aceea muta ? urma si i primeste

232 < HAMLET Da. si orice alta scena muta pe care i-ai nfatisa-o. Sa nu te rusinezi sa-i arati orice si nici el n-are sa se rusineze sa-ti spuna ce nseamna. OFELIA Esti rautacios, esti rautacios. Vreau sa ascult piesa. PROLOG Pentru a noastra tragedie Rugamu-ne de ndurare si va cerem ascultare. (Iese.) HAMLET E oare un prolog sau deviza de pe un inel ? OFELIA E scurt, maria-ta. HAMLET Ca si dragostea femeii. (Intra doi actori: un rege si o regina.) REGELE DIN PIESA De treizeci de ori al lui Apollo car A dat ocol abisului sarat Al lui Neptun precum si l-al lui Tellus Tarm rotund. si treizeci de duzini De luni, cu-a lor lumina de-mprumut Trecut-au tot de-attea ori prin lume De cnd prin dragoste-ale noastre inimi si minile prin nunta ni-s unite Cu cele mai sfintite legaturi. REGINA DIN PIES

O, soarele si luna de ne-ar da Sa numaram ocolurile lor, 233 De tot attea ori ca pn-acum, Nainte de-a se stinge dorul nostru ! Vai mie, nsa : esti bolnav de-o vreme si-att de abatut si de schimbat, Ca ma-nspaimnt. si totusi spaima mea Nu trebuie, stapne, sa-ti dea grija ; Ca frica si iubirea la femei Se cumpanesc ntru nimic si-n totul. Tu stii, iubirea mea ti-a dat dovezi, De-o seama-mi snt si dragostea si frica si-acolo unde dragostea e mare Se schimba-n teama cea mai mica grija si-acolo unde temerile cresc Sporeste si iubirea deopotriva. REGELE DIN PIESA Simt, dragoste, c-am sa te las curnd ; Puterile treptat ma parasesc, Iar dupa moartea mea tu vei trai Pe lumea asta mndra, prea cinstita si rasfatata. Poate s-ai si parte De-un sot blajin. REGINA DIN PIES

O, cruta-ma, te rog ? O noua dragoste ar fi tradare, Blestem asupra-mi sot urmas de^mi iau, Ca nimeni nu nunteste-a doua oara De n-a ucis pe mirele dinti. HAMLET (aparte) Amar pelin, amar pelin. REGINA DIN PIESA Temeiul unei cununii de-a doua Nu-i dragostea, ci numai socoteala, Pe sotul mort l-ucid a doua oara Cnd celalt sot n pat mo saruta. 234 REGELE DIN PIESA Te cred ca spui doar gndul ce-l gndesti ; Dar noi uitam ades ce-am hotart. Caci scopu-e doar un rob al amintirii ; Pornit cu-avnt, dar prea plapnd din fire : Un fruct necopt, legat de creanga sa, Ce cade singur cnd a dat n prg. Caci noi pe noi uitam a ne plati De datoria ce ne-o datoram. Ce-n toiul patimii ne-am pus n gnd, Cnd patima s-a stins, s-a dus si gndul. n focul lor, dureri si bucurii

si mistuie si tlcul si fiinta : Cnd bucuria-n voie se rasfata, Atunci durerea mai amarnic plnge, Iar jalea rde, rsul jeluieste La cea mai ne-nsemnata ntmplare Pamntul nu-i ciudat, nici vesnic nu-i ; Cum trece dragostea, norocul trece, Nu stim care din noi calauzeste. Cnd cade-un om de seama, ai lui zboara ; Calicu-ajuns, dusmanii-l ndragesc. Iar dragostea se tine de noroc : Nu duce lipsa de prieteni omul Cnd el nevoie n-are de nimic, Dar cel ce-i pune totusi la-ncercare Cnd e-n impas, dusmani si i-a facut. Dar vorba ca sa n-o schimb si sa-nchei, Vointa, soarta-asa ni-s dezbinate : nti zadarnic stam si planuim Ca tot ce planuim e spulberat ; Al nostru-i gndul, nu si-nfaptuirea-i

Dar moara-ti sotul, mort ti e si gndul. REGINA DIN PIES Sa n-am de pine si lumina parte, De somn si voiosie zi si noapte, Sa-mi fie crez si dor doar deznadejdea, si-un trai de schivnic pus n fiare soarta-mi. Napasta-n fata careia paleste AI bucuriei chip, sa iasa-n calea A tot ce mi-am dorit, sa-l nimiceasca. 235 Pedeapsa vesnica sa cada-asupra-mi Aci si dincolo de lume, daca O data vaduva, ma fac mireasa. HAMLET Dar daca nu se tine de cuvnt ! REGELE DIN PIESA Greu juramnt. Ma lasa, draga, singur, Mi-e duhul tulbure si-as vrea o clipa Sa uit n somn povara zilei. REGINA DIN PIES Dormi si fie somnul leagan mintii tale Iar ceasul rau, departe-n veci de noi. (Iese.)

HAMLET Cum vi se pare piesa, doamna ? REGINA Cred ca regina face prea multe juraminte. HAMLET Da, dar si va tine cuvntul. REGELE Cunosti subiectul piesei ? Nu e nimic suparator ? HAMLET Nu, nu, ei nu fac altceva dect sa glumeasca. O otravire tn gluma. Nu poate jigni pe nimeni. REGELE Cum se numeste piesa ? HAMLET Capcana de soareci. Cum ? Binenteles la figurat. Piesa nfatiseaza un omor ce s-a ntmplat la Viena. Pe duce l 236 cheama Gonzago si pe sotia sa Baptista. Veti vedea ndata ca e o ticalosie fara seaman. Dar ce ne pasa noua ? Pe maiestatea-voastra si pe noi, cei cu suflete curate, nu ne atinge cu nimic. Gloaba mpunsa n-are dect sa zvrle, noi ne tinem bine n sa. (Intra Lucianus.) Acesta e un oarecare Lucianus, nepotul regelui. OFELIA Ce bine joci rolul corului, maria-ta. HAMLET As putea talmaci ce se petrece ntre tine si iubitul tau numai de-as vedea jocul papusilor. OFELIA Vai ! ce ntepator esti, stapne ! Ce ntepator !

HAMLET Te-ar costa un geamat ca sa-mi tocesti vrful. OFELIA nca si mai bine si mai rau. HAMLET Asa snt sotii... ncepe o data, ucigasule ! Lasa strmbatu-rile astea, blestemate si ncepe! Haide! Corbul ragusit cron-cane a razbunare LUCIANUS Cnd negru, aprigi mini, prielnic ceas, Prilej sosi, otrava descntata, si-n preajma nici un suflet viu ramas. Tu, zeama puhava si-amestecata, Din buruieni culese-n miez de noapte, De trei afurisenii-nveninata si de trei ori spurcata de Hecate Cumplita-ti vraja-n trup si sanatate. (Toarna otrava n urechea celui adormit.) 237 HAMLET l otraveste n gradina, ca sa-i ia coroana. l cheama Gon-2ago. Povestea e adevarata si scrisa ntr-o italiana aleasa. Veti vedea ndata cum cstiga ucigasul iubirea sotiei lui Gonzago. OFELIA Regele se ridica ?

HAMLET Cum ? Se sperie de un foc de paie ? REGINA Cum se simte stapnul meu ? POLONIUS ncetati jocul ! REGELE Aduceti lumini ! Haideti ! POLONIUS Lumina, lumina, lumina ! (Ies cu totii n afara de Hamlet si Horatio.) HAMLET Tu lasi sa geama ciuta sagetata, Sa zburde cerbul teafar ct o vrea. Pe cnd plng unii, altii se desfata : Asa e lumea de cnd este ea. Daca soarta va fi vitrega cu mine de aci ncolo, nu crezi oare, domnul meu, ca stihurile acestea cu o padure de pene la palarie si cu doi trandafiri de Proventa pe pantofii mei m-ar putea face sa fiu primit ntr-o trupa de actori ? HORAIO La partea jumatate. HAMLET Ba pe de-a-ntregul. Ca tu, prietene, ma crezi, t paraginit Ce-a fost de Dumnezeu iubit E stapnit de-o... bufnita. HORAIO Nu strica daca-i punea-i o rima. HAMLET O, dragul meu Horatio, pun ramasag o mie de galbeni pe spusele stafiei. Vazut-ai ceva ? Acest regat

HORAIO Foarte bine, maria ta. HAMLET Cnd a fost vorba de otrava. HORAIO Am bagat de seama. HAMLET Aha ! Haide, sa vina muzica ! Sa vie flautistii ! Caci piesa daca regelui nu-i place Desigur ca i-a displacut si pace ! Sa vie muzica ! (Intra Rosencrantz si Guildenstern.) GUILDENSTERN Bunul meu stapn, ngaduie-mi sa-ti spun un cuvnt. HAMLET si o ntreaga poveste, domnul meu. GUILDENSTERN Regele, stapne... 239 HAMLET Ce i s-a ntmplat, domnul meu ? GUILDENSTERN S-a retras n odaile sale nespus de tulburat. HAMLET Din pricina bauturii ? GUILDENSTERN Nu, maria ta, din pricina mniei. HAMLET Ar fi fost cu mult mai ntelept daca ai fi mpartasit aceasta medicului sau, fiindca nu m-as ncumeta eu sa-i dau o curatenie, sar putea sa se nfurie si mai rau.

GUILDENSTERN Stapne, fii bun si pune oarecare rnduiala n vorba si nu te abate att de tare de la cele ce am sa-ti spun. HAMLET Iata, m-am domolit, domnul meu ; vorbeste. GUILDENSTERN Regina, mama mariei tale, cu sufletul plin de durere, m-a trimis ncoace. Fii binevenit ! HAMLET GUILDENSTERN Nu, bunul meu stapn, curtenia aceasta nu e tocmai nimerita. Daca binevoiesti sa-mi dai un raspuns bine chibzuit, am sa mplinesc porunca mamei mariei tale ; iar daca nu, sa-mi fie cu iertare, am sa ma napoiez, punnd capat nsarcina.-rii mele. HAMLET Nu pot, domnul meu. 240 GUILDENSTERN Ce anume, stapne ? HAMLET Sa-ti dau un raspuns bine chibzuit. Nu snt teafar la minte. Dar, domnul meu, daca-i vorba de un raspuns asa cum snt eu n stare, oricnd la porunca domniei tale, sau, mai bine zis, a mamei. Destul

acum, sa trecem la fapte. Ziceai ca mama... ROSENCRANTZ Purtarea mariei tale a uimit-o si a umplut-o de mhnire. HAMLET Nemaipomenit e fiul asta care e n stare sa-si uimeasca in asa hal mama ! Dar aceasta uimire a mamei nu are nici o urmare ? Spune ! ROSENCRANTZ Doreste sa stea de vorba cu maria-ta n iatacul sau, nainte de culcare. HAMLET Ne vom supune, chiar de-ar fi de zece ori mama noastra. Mai doresti si altceva ? ROSENCRANTZ Stapne, ntr-o vreme tineai la mine. HAMLET si mai tm si acum, o jur pe aceste scule apucatoare si hoate. (si arata minile.) ROSENCRANTZ Bunul meu stapn, care e pricina tulburarii tale ? ti fereci singur lanturile, cnd ti ascunzi necazurile fata de un prieten. 241 j6 Teatru Shakespeare HAMLET

Nu nainte2 de loc, domnul meu. ROSENCRANTZ Cum se poate ? Cnd regele nsusi te numeste mosteni-Sor la tronul Danemarcei ? HAMLET Da, domnul meu, dar pna ce creste iarba... zicatoarea s-a cam nvechit. (Intra actorii cu flaute.) HAMLET Ah, flaute ! Dati-mi unul sa-l vad. si, ca sa ispravesc cu voi... (Ini Guildenstern). De ce tot mi dai trcoale, de parc-ai vrea sa ma prinzi n lat ? GUILDENSTERN O, daca datoria ma face prea ndraznet, dragostea ma face nepoliticos .? HAMLET Nu prea nteleg. Vrei sa cnti cu flautul asta ? GUILDENSTERN Nu pot, stapne. HAMLET IFe rog eu. GUILDENSTERN Crede-ma ca nu pot. HAMLET Te rog din suflet. GUILDENSTERN -Nu stiu nici macar sa-l mnuiesc, maria ta. 242 i

HAMLET E la fel de usor cum ar fi sa minti. Potriveste degetul cel mare si celelalte patru degete pe aceste gaurele ; pune-l la :gura si sufla n el ; si flautul va viersui cea mai ncntatoare muzica. Uite, acestea snt clapele. GUILDENSTERN Dar nu-i pot smulge nici un sunet armonios. HAMLET Vrei sa ma faci sa cnt, vrei sa arati ca-mi cunosti stru-'nele ; vrei sa smulgi pna si inima tainei mele, vrei sa ma faci sa vibrez de la nota cea mai joasa pna la cea mai nalta. Acest micut instrument e plin de melodii, de sunete minunate, si totusi nu-l poti face sa vorbeasca. La naiba, cum ti nchipui ca snt mai usor de mnuit dect un fluier ? Poti sa ma iei i drept orice fel de instrument, orict m-ai suci, tot n-ai sa ma faci sa cnt. Dumnezeu sa te aiba n paza, domnul meu. (Reintra Polonius.) POLONIUS Stapne, regina vrea sa-ti vorbeasca numaidect. HAMLET Vezi norul acela n chip de camila ? POLONIUS Pe sfnta liturghie, ntr-adevar, e ntocmai ca o camila. HAMLET Eu gasesc ca seamana cu o nevastuica. POLONIUS Este adus de spate ca o nevastuica. HAMLET Sau ca o balena ? POLONIUS Chiar ca o balena. 243

HAMLET Atunci, am sa vin ndata la mama. Oamenii astia ma scot din sarite. Vin ndata. POLONIUS Ma duc sa-i spun. (Iese Polonius.) HAMLET ndata, e usor de zis. Prieteni, lasati-ma singur. (Ies Rosencrantz, Guildenstern, Horatio etc.) HAMLET Acum e ceasul vrajilor de noapte, Cnd casca cimitirile, cnd iadul Rasufla-a molima-ntr-aceasta lume Acum as bea si snge cald, as face Vreo fapta-att de rea, ca ziua nsasi, Vaznd-o, s-ar cutremura. Tacere. M-asteapta mama. Inima, nu-ti pierde Adevarata fire. Nu lasa Sa intre sufletul lui Nero-n pieptu-mi. Pot fi chiar crud, dar nu neomenos : Sa am pumnale-n glas, dar nu si-n mini. Fatarnic fie-mi sufletul si graiul si-orict de aspru-n vorbeas vesteji-o, Tu, suflete, nu-ngadui vreodata Cuvntu-mi sa-l pecetluiesc prin fapta. (Iese.) SCENA 3 O sala n castel. REGELE Nu-mi place si gasesc ca nu-i cuminte Sa las fru slobod nebuniei lui. Intra regele. Rosencrantz si Guildenstern

Fiti gata deci. Va pregatesc solia, Iar el va va-nsoti n Englitera ; Nu pot sa-ngadui ceas de ceas n preajma-mi Amenintarile smintelii lui. GUILDENSTERN Ne pregatim de drum. E pentru noi O sfnta si pioasa datorie Sa nengrijim de mntuirea-attor si-attor insi a caror vieti si pine Snt strns legate de maria-ta. ROSENCRANTZ si-un om de rnd si singur e tinut Din toata vlaga sufletului sau Sa-si apere de nimicire viata. Cu-att mai mult acelui de-a carui soarta Fiinta tuturora-i strns legata. Cnd moare-un rege, el nu moare singur : Ca o vltoare, trage dupa sine Tot ce-i prin jur. E-o roata uriasa De culmea celui mai nalt munte prinsa si de-ale carei spite mari lipite-s Marunte amanunte fara numar. Cnd cade roata, micile fapturi

Se pravalesc urmare ne'nsenmata n vuietul ruinii. Totdeauna, Cnd regele suspina, tara geme. REGELE Gatiti-va pentru-acest grabnic drum, Va rog ; am hotart sa stavilesc Aceasta spaima care prea de tot A luat-o razna. ROSENCRANTZ si GUILDENSTERN Vom fi gata, sire. (Rosencrantz si Guildenstern ies. Intra Polonius.) 244 245 POLONIUS Se-ndreapta spre iatacul mamei sale, Stapne. Eu voi sta dupa perdea S-aud tot ce-si vorbesc. Ma tin chezas Ca ea-l va dojeni cu mare-asprime. Dar cum ai spus si prea-ntelept grait-ai Un alt ascultator, nu numai mama Caci mama e firesc partinitoare Sa traga cu urechea din loc sigur. Rami cu bine, ocrotitorul meu ;

Nainte de ora stingerii ma-ntorc Sa-ti spun tot ce-am aflat. REGELE ti multumesc. (Iese Polonius.) Pacatu-mi rncezit la cer duhneste. Blestemul cel mai vechi apasa asupra-i : Uciderea de frate ! Sa ma rog As vrea si nu pot. Tare mi-e dorinta si vrerea mi-e la fel de tare, totusi Pacatul mi nfrnge nazuinta si ca un om aflat ntre ispite Potrivnice, nu-ncep nu-ncep nimic si preget, Din doua n-alegnd nici una. Cum ? De-ar fi aceasta blestemata mna De sngele de frate ngrosata, Au n-are cerul blnd destule ploi S-o spele alba ca zapada ? Oare La ce-o fi buna mila daca nu Sa-nfrunte chipul crimei ? Ce e ruga,. De nu-i puterea ceea ndoita

De-a ne feri nainte de pacat si-a ne ierta apoi dupa cadere ? Sa cercetez. Am savrsit pacatul. Ce fel de ruga mi se potriveste ? si iarta-mi, Doamne, mrsava mea crima." Dar asta nu se poate, cta vreme Mai snt n stapnirea-acelor lucruri Ce-mpinsu-m-au sa fac omor, si-anume Regina mea, trufia-mi si coroana. 246 Pcti fi iertat pastrndu-ti rodul crimei, t Pe caile piezise ale lumii Pacatul poate, cu-aurita-i mna, S-abata si dreptatea de la telu-i-,. si-ades vazut-am mrsavu-i cstig, A legii hotarre cumparnd-o. Acolo sus nu-i nsa tot asa, Nu-ncap acolo mashueli, acolo Se merge fara gres cu cercetarea, Iar noi, de fata cu-ale noastre fapte

Ce rnjetul si chipul si-l arata, Siliti sntem a ne marturisi. Atuncea ? Ce mai am ? Doar pocainta ? S-o-ncerc ce poate. Ce nu poate oare ? De nsa nu ma pot cai, e vana. Ct snt de slab ! O, gnd ca moartea negruiO, suflet ncleiat care te zbati Sa scapi, si totusi tot mai mult te-nclei ! O, ngeri, ajutor ! fie-va mila ; Jos, voi, genunchi semeti, pna-n pamnt, Tu inima de-otel, te fa plapnda Ca trupusorul unui nou-nascut. Dar poate totul va fi bine. (Ingenunche si se roaga. Intra Hamlet.)) HAMLET j Acum ar fi s-o fac. E-n rugaciune.. Acum e clipa. si se duce-n ceruri. j si astfel ma razbun. Sa chibzuiesc. Un ticalos ucisu-l-a pe tata si singurul sau fiu, eu, l trimit Pe ticalos n cer. i

Nu-i razbunare "asta, ci rasplata. El l-a rapus, cumplit, pe tatal meu ngreuiat de masa, cu pacate n plina floare, ca-nflorirea-n mai, si ct de mari, o stie numai cerul, Dar dupa-mprejurari, si-a mea parere Snt grele foarte, atunci, drept razbunare,.. . Cnd tocmai sufletu-i, curat prin ruga,\ De moarte-i pregatit, eu l ucid. Nu. 247 Stai, spada, ca vei fi cu mult mai cruda Beat-mort sau n turbare cnd o fi, n patu-i de incest si desfatare La jocuri, blestemnd, si-n orice stari Ce nu-l gatesc de mntuire, atunci l Izbesti sa dea cu talpile de cer, Iar sufletu-i cel blestemat sa fie Mai negru dect iadu-n care intra. M-asteapta mama. Leacul asta doar JDe-ti mai lungeste zilele bolnave. (Iese.) REGELE (ridicndu-se) 'Cuvntu-mi zboara, gndul mi-e stingher, Cuvinte fara gnd najung la cer. (Iese.) SCENA 4 Iatacul reginei. Intra regina si Polonius

POLONIUS Soseste-ndata. Spune-i raspicat Ca poznele-i au ntrecut masura. Ca scut ai stat ntre-a mariei sale Mnie si Hamlet. M-ascund acolo. Te rog, fii aspra. HAMLET (n culise) Mama, mama, mama ! REGINA N-ai grija. i-am fagaduit. Acum Retrage-te. L-aud ca vine. (Polonius se ascunde dupa perdea. Intra Hamlet.)

HAMLET Ei, mama, despre ce e vorba ? REGINA Hamlet, jignit-ai greu pe tatal tau. HAMLET Jignit-ai, mama, greu, pe tatal meu, REGINA Ia seama, nu-mi raspunde fara rost. HAMLET Ia seama, nu-ntreba fara rusine. REGINA Hamlet, ce-nseamna asta ? HAMLET Care asta ? Uiti cine snt ? REGINA HAMLET Pe sfnta cruce, nu ! Regina esti, iar azi nevasta chiar A fratelui barbatului dinti, Iar din pacate, nsasi mama mea. REGINA

Prea bine, atunci am sa-ti trimit pe cei Ce se pricep cum trebui sa-ti vorbeasca. HAMLET sezi jos si n-ai sa misti din loc nainte Sa-ti^pun n fata o oglinda-n care Ai sa te vezi aproape-asa cum esti. 249 REGINA Ce vrei sa faci ? Sa ma omori ? Sariti, sariti ! POLONIUS Ce s-a-ntmplat ? Sariti, sariti ! HAMLET (scotnd sabia) Un sobolan ! Pe-un galben, ca e mort ! (mpunge cu sabia prin draperie.) POLONIUS Am fost ucis! REGINA O, Doamne, ce-ai facut ? HAMLET \ Nici eu nu stiu. Nu-i regele, cumva ? REGINA Ce crncena si ce cumplita fapta ! HAMLET Aproape-aidoma, o, scumpa mama, Ct sa ucizi un rege si pe urma Sa te mariti cu nsuti al sau frate. REGINA Ct sa ucizi un rege HAMLET

Doamna, da, Asa am spus. Iar tu, rami cu bine, Biet prost, cutezator si nepoftit. Te-am luat drept altul, care ti-e stapnul. Primeste-ti soarta. Te-ai ncredintat Ca-i primejdios sa prea te afli-n treaba. 250 De ce-ti frngi, mama, minile ? Destul. sezi la un loc, si lasa-ma sa-ti frng Eu inima. si-asa voi face daca Facuta nu-i din prea vrtos aluat si daca blestemata-obisnuinta N-a otelit-o n asa masura Ca nu-i fior s-o poata-nduiosa. REGINA Dar ce-am facut ca-ngadui limbii tale Sa-mproaste-n mine cu venin ? HAMLET O fapta Ce vestejeste harul si bujorii Sfielii, iar virtutea o numeste Fatarnicie, smulge si coroana De trandafiri a dragostei curate si-n locul ei asaza doar buboaie. Din sfntul legamnt al cununiei Un juramnt de cartofor ea face, E-o fapta care smulge nsusi duhul Din trupul legii, si-n sirag de vorbe Credinta ne-o preschimba. Se-nroseste si fata cerului si chiar aceasta Plamada deasa cu-al ei jalnic chin Doar auzind de ea se-mbolnveste Ca-n fata judecatii

de apoi. REGINA Vai mie, oare ce am savrsit De tuni si fulgeri astfel mpotriva-mi ? HAMLET Priveste-acest portret si-acestalalt, n care cei doi frati snt zugraviti. Ct farmec, vezi-l, e pe chipu-acesta : Cu parul inelat al lui Hiperion, Cu fruntea parca a lui Jupiter, Cu ai lui Marte ochi poruncitori si plini de-amenintare, si-o statura Asemeni celei a lui Hermes, crainic Vazut sub cer, pe-o culme pogort. O-ntruchipare si o plasmuire De parca zeii toti si-au pus pecetea S-arate lumii ce-nsemneaza-un om. Acesta fost-a sotul ru. si-acum Priveste-l si pe celalt : ca neghina-i Ce creste-n spicul-frate si-l usuca.

N-ai ochi ? Ai f@st n stare sa cobori Maretul munte datator de viata si-n mlastina-asta sa te-nfunzi ? N-ai ochi ? Nu poti sa spui ca-i vorba de iubire, C-al sngelui pojar, la vrsta ta S-a stins, s-a cumintit. Ce cumintenie E asta nsa care te-a-ndemnat Sa cazi de unde-ai fost la ce-ai ajuns ? Desigur, ai simtire, caci altminteri Nu te-ai putea misca. Simtirea-ti nsa Lovita-i de dambla. Nici nebunia Nu poate rataci-n asa masura, "Caci niciodata simtul nu-i robit Cu totul, ci-si pastreaza oarecare Putinta de-a alege, ce-i slujeste Sa poata osebi macar att. Ce drac a fost cel ce te-a pacalit De parca te-ai jucat de-a baba oarba ? Ochi fara simturi, simturi fara vaz. Auz lipsit de mini, de ochi, mirosul

Lipsit de toate, nici chiar un crmpei Beteag al unui simt nevatamat Nu poate-n gropi sa dea asa ! O, tu, rusine ! unde ti-e roseata ? Tu, iad n razvratire, daca poti si-n oasele unei femei trecute Sa clocotesti asa, da voie-atunci si-nflacaratei tinereti, n focu-i Virtutea ca pe-o ceara s-o topeasca. Rusinea nu mai este nicaieri Cnd patima-asmutita, dnd navala, Aprinde chiar si gheata, care arde Att de tare-nct din judecata si face o codoasa. 252 REGINA nceteaza Hamlet. Ai ndreptat a mea privire Spre-adncurile sufletului meu si vad n el attea negre pete, Ce n-au sa iasa. HAMLET

Nu, dar sa traiesti n rnceda sudoare-a unui pat Soios si puhav, sa mi te dezmierzi, Sa te desfeti n cocina spurcata... REGINA Nu-mi mai vorbi asa, Hamlet, o, nu ! n sufletu-mi cuvintele-ti patrund, De parca snt pumnale ascutite. O, drag Hamlet, nu-mi mai vorbi asa ! HAMLET Un ticalos si-un ucigas, un rob Ce nici a mia parte nu-i din cel Ce-a fost stapnul tau. Un mascarici De regi, pungas de sceptre si de tronuri, si care fura de pe raft coroana Cea fara pret si-o baga-n buzunar ! REGINA O, cruta-ma, Hamlet ! HAMLET Un rege De Vicleim, n petice si zdrente... (Intra Duhul.) O, scapa-ma, si-asupra mea deschide ti Aripile, ceresc ocrotitor. Sfintita-ti fata, spune-mi, ce doreste ? REGINA Vai mie, e nebun. 253 HAMLET ^

Nu vii cumva sa-ti mustri fiul care Tot zabovind si iroseste vremea si patima, lasnd nendeplinita Cumplita fapta a poruncii tale ? O, spune-mi ! DUHUL Nu uita ca vin la tine Doar ca s-ascut imboldul tau tocit.^ Dar iata deznadejdea mamei tale : Fii scut ntre-al ei suflet zbuciumat si-a ei fiinta. n trupurile slabe Gndirea bntuie mai cu putere. Vorbeste-i, Hamlet. HAMLET Ce-i cu tine, mama ? REGINA Cu tine ce-i, vai mie ! Ca stai asa cu ochii tinta-n gol Vorbind vazduhului cel fara trup ? Salbatic gnd n ochii tai pndeste si ca ostasii-n somn cnd suna-alarma Stau firele-ti de par n cap zbrlite. De parca-au prins viata. Draga Hamlet, Pe arsita si focul urii tale Revarsa unda rece a rabdarii. La ce te uiti ? HAMLET La el ma uit, la el ! Priveste-l cum ne fulgera din ochi si ct de palid e ! Dreptatea lui Unita cu-al sau chip, ar fi n stare, De ar

vorbi, sa miste si o piatra. I O, nu, nu te uita la mine. Nu vreau j Sa fiu clintit din aspra-mi hotarre De ochii-ti tristi. Iar ce-am de gnd sa fac si-ar pierde-atunci adevarata-i fata. si-n loc de snge-ar curge numai lacrimi. 254 REGINA Dar cui i spui acestea toate, Hamlet ? HAMLET Nu vezi nimic ? REGINA Nimic, si totusi vad In jurul nostru tot ce-i de vazut. HAMLET si nici n-ai auzit nimic ? REGINA Nimic, Afara de noi nsine si-att. HAMLET Dar uite-l, vezi cum se departeaza, Pe tatal meu, ca-n viatanvesmntat, si cum se duce, iata-l, prin portal. (Iese Duhul.) REGINA E nascocirea mintii tale doar : n astfel de desarte plasmuiri E foarte iscusita nebunia. HAMLET Cum ? Nebunia ? Dar pulsu-mi bate aidoma cu-al tau, Masura lui e-a nsasi sanatatii

si ce-am rostit nu-s vorbe de nebun ; ncearca-ma, sa vezi ca-ti spun din nou Aceleasi spuse fara sa-mi pierd sirul. Pe sfntul har, o, mama, nu-ti asterne Acest balsam adormitor pe suflet, Ca nu pacatul tau, ci nebunia-mi Vorbeste asa. Pe locu-nsngerat O pielita subtire-ar prinde coaja, 255 Sub care nsa nevazut puroiul Ar cotropi launtrul putrezit. Tu spovedeste-te dumnezeirii, Fereste-te de-a mai cadea-n ispita si pocaieste-te. Gunoiul nu-l ntinde Pe balarii ca sa le-ngrasi mai tare. j si, mama, ti mai cer sa-mi ierti virtutea j Ca-n aste vremi ce gfie-n placeri, Virtutea nsasi trebuie sa ceara | Iertare viciului si sa-ngenunehe \ n fata lui s-o lase sa-l ajute. REGINA O, Hamlet, mi-ai frnt inima n doua, HAMLET Arunca partea-i rea, ca sa traiesti O viata mai curata cu cealalta. Deci, noapte buna. Nu te duce nsa n patul unchiului. Fii ca si cum Ai fi virtuoasa, chiar de n-ai virtute, Caci monstru-acesta-

obisnuinta, care Simtirea toata ne-o mannca, este Un diavol naravit, dar si un nger. Ce faptelor frumoase deopotriva Le da vesminte lesne de purtat. Tu stapneste-te la noapte. Mine Cu-att mai lesne te vei stapni, si-asa-ti va fi mereu tot mai usor, Caci stan puterile obisnuintii Sa schimbe-aproape si tiparul firii, Chiar si pe diavol sa l stapneasca, Sau ca prin farmec chiar sa l alunge. Deci nc-o data, noapte buna, mama, Iar cnd nevoia binecuvntarii Se va trezi si-n tine, am sa-ti cer La rndu-mi binecuvntarea ta. (Aratndu-l pe Polonius.) Ct despre domnu-acesta, ma caiesc ; Dar asta-a fost a cerului vointa : 256 Prin el pe mine si pe el prin mine Sa ne loveasca. Fost-am slujitorul si biciul hotarrilor ceresti. Ma voi griji de el si-am sa raspund De moartea lui. Deci noapte buna iar, si de-am fost crud, am fost spre-a fi milos... ncepe rau dar fi-va si mai rau. O vorba nca, mama. REGINA Ce sa ao ? HAMLET

Nimic din tot ce te-am rugat, fireste. Tu lasa-l iar pe regele cel puhav n patul sau sa te ademeneasca, De-obraji sa te ciupeasca strengareste, Sa-ti zica soricelul lui iubit, si-n schimbul unor scrnave saruturi Sau pipaieli prelinse pe grumaz Cu degetele lui afurisite, Destainuieste-i adevarul tot si-anume ca nu snt nebun de loc, Ci numai ma prefac. I-ar prinde bine. Caci numai o regina cumpatata, Frumoasa si cuminte, n-ar fi n stare S-ascunda de-un motan, de un liliac si de-un broscoi o stire ca aceasta. Ca altul cinear mai putea s-o faca ? si-n ciuda judecatii si a tainei De care esti si tu legata, suie Pe-acoperisuri si deschide cosul, Da drumul pasarilor sa-si ia zborul si-asemenea maimutii din poveste Tu baga-te n cos, sa vezi cum e, si frnge-ti gtul. REGINA Fii sigur : daca vorbele-s facute Din rasuflare, iar suflarea daca Din viata e facuta, nu am viata Sa pot sufla o vorba din ce-ai spus. 257 17 Teatru Shakespeare HAMLET Eu trebuie sa plec n Englitera. stiai ? REGINA Uitasem, vai ! S-a hotart asa. HAMLET Scrisorile au fost pecetluite, Cei doi colegi ai mei, n cari ma-ncred Ca-n doua vipere coltate, duc solia. Ei trebuie sa-mi netezeasca drumul De-a dreptul n capcana. Treaba lor. Caci jocul e sa-i faci sa sara-n aer Cu pocnitoarea lor cu tot pe mesteri si rau mi-ar merge de n-as izbuti Sa sap de-un cot pe dedesubtul minei si-n luna pe mineri sa-i napustesc. O, ce placut sa vezi ca se-ntlnesc Peaceeasi matca doua viclesuguri.

(Arata spre Polonius.) Cu omul asta-ncep sa-mi fac de drum, Sa-l duc trs deci pe burtos alaturi. Cu bine mama. Sfetnicul acesta Ce-n viata-a fost flecar si natarau si cam misel, acum, ntr-adevar, E linistit, tacut si foarte grav. Pofteste, domnul meu, sa ispravim Iar tie, noapte buna, mama. (Ies imul ntr-o parte, celalalt ntr-alta, Hamlet trndu-l pe Polonius.) CORTINA ACTUL SCENA 1 O sala n castel. Intra regele, regina, Rosencrantz si Guildenstern REGELE Suspinele si gemetele tale Au tlc. mpartaseste-mi-l si mie : Snt dornic sa-nteleg. Dar fiu-ti unde-i ? REGINA (catre Rosencrantz si Guildenstern) Lasati-ne, va rog, o clipa singuri. (Rosencrantz si Guildenstern ies.) Stapne drag, ah, ce-am vazut azi-noapte ! REGELE Gertrudo, ce-ai vazut ? Hamlet ce face ? REGINA Nebun ca marea si ca vntul cnd Dezlantuite se masoara-n IV

lupta : n furia lor oarba, auzind Ceva miscndu-se dupa perdele, si-a tras din teaca sabia strignd : Un sobolan, un sobolan !" si-n spaima-i Descreierata, l-a ucis pe bietul Batrn, pe care nici nu l-a vazut. 17* REGELE Cumplita fapta, aveam aceeasi soarta In locul lui daca eram acolo. Dar libertatea lui ne ameninta Pe amndoi, pe mine, peorisicine. Cum oare voi raspunde de aceasta Isprava sngeroasa ? Toata vina Asupra-mi va cadea, ca n-am stiut Sa-l tin din scurt, s-l departez la vreme Pe tnarul acesta scos din minti. Dar dragostea mi-era att de mare, Ca seama nu mi-am dat ce trebuia Sa fac. ntocmai cum un om bolnav De-o boala rusinoasa si-o ascunde Pe cnd ea-i roade maduva fiintei. Dar unde oare s-o fi dus Hamlet ? REGINA S-ascunda trupul cel ucis de el, Pe care-l plnge-n nebunia lui ; Caci sufletul, ca aurul n zgura, Se-arata-n toata curatia lui. REGELE Sa mergem, o, Gertruda mea, si-n zori l vom porni de-aci-n corabie,. Cnd soarele de munte se atinge Iar fapta-i mrsava o voi ierta si-o voi acoperi cu dibacia si cu puterea-mi toata. Guildenstern !

(Reintra Rosencrantz si Guildenstern.)] Prieteni, mergeti, luati-va-ajutoare : Hamlet, n nebunia-i, pe Polonius L-a omort si l-a trt afara Din camera reginei. Cautati-l Vorbiti-i blnd si duceti mortul trup n Capela. Dar va rog, ct mai degraba. si-acum, Gertrudo, cheama din prieteni: Pe cei mai ntelepti, sa le-aratam Ce-avem de gnd si ce s-a ntmplati 260 Att^de far' de veste. Defaimarea, A carei soapta lumea o strabate Precum si-atinge tunul tinta lui Cu-mpuscatura sa ucigatoare, De data asta numele sa-mi crute, Lovind zadarnic n vazduh. O, vino ; Mi-e sufletu-ngrozit si dezbinat. (Ies.) SCENA 2 O alta sala n castel. Intra Hamlet. HAMLET L-am. pus la pastrare. ROSENCRANTZ, GUILDENSTERN (de afara) Hamlet ! Prir.te Hamlet! HAMLET ^ Ce e larma asta ? Cine-l striga pe Hamlet ? A ! Iata-i ca vm. (Intra Rosencrantz si Guildenstern.) ROSENCRANTZ Stapne ce-ai facut cu trupul mort ? HAMLET Ce ? Una cu pamntul ; era ruda Cu pulberea, caci se tragea din ea. ROSENCRANTZ

Ne spune unde e, sa-l luam de acolo si sa-l depunem n capela. 261 Sa nu credeti... Ce anume ? HAMLET ROSENCRANTZ HAMLET Ca as putea urma sfatul vostru si nu pe al meu. si de altfel, la ntrebarea unui burete, ce raspuns poate da fiul unui rege ? ROSENCRANTZ Ma iei drept un burete, maria-ta ? HAMLET Da, domnul meu ; ceva care suge hatrurile, rasplata si puterea de la rege. La urma urmelor, astfel de curteni l slujesc cel mai bine pe rege. li tine ntre falci, cum tine o maimuta nucile ; mai nti i mesteca si mai pe urma i nghite. Cnd are nevoie de ce ati cules, va stoarce putin, si voi, ca buretii, o sa fiti iar uscati. ROSENCRANTZ Nu te nteleg, stapne. HAMLET Ma bucur. O vorba isteata adoarme ntr-o ureche bleaga. ROSENCRANTZ Maria-ta, trebuie sa ne spui unde e trupul si sa mergi cu noi la rege. HAMLET Trupul e cu regele, dar regele nu e cu trupul. Maria-sa e un lucru

mic. GUILDENSTERN Un lucru mic, stapne ? 262 HAMLET Mic si de nimic. Duceti-ma la el. Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea. Gata ! (Ies cu totii) SCENA 3 O sala n castel, Intra regele nsotit de curteni, REGELE Porunca-am dat sa fie cautat si lesul sa mi-l afle. Ce primejdie ! Un om ca el e rau sa fie slobod. si nu-l putem supune asprei legi : Caci prea e drag nesocotitei gloate, Ce nu cu minte-alege, ci cu ochii. si dac-asa-i, nu vina, ci pedeapsa Acestui vinovat atrna greu. Dar ca s-o linistim si s-o-mpacam, Aceasta grabnica plecare-i bine Sa para chibzuita pe-ndelete. Iar raul ce-a crescut fara crutare Se vindeca prin leac necrutator, Sau nu se vindeca de loc. (Intra Rosencrantz.) Ce est.; ? ROSENCRANTZ Nu vrea sa spuna unde-i lesul ascuns. REGELE Dar unde-i el ? ROSENCRANTZ Stapne. asteapta-afara a ta porunca. 263

REGELE Aduceti-l aici. ROSENCRANTZ Ei ! Guildenstern ! Sa vie printul ! (Intra Hamlet si Guildenstern.) REGELE Ei, Hamlet, unde e Polonius ? HAMLET La ospat. La care ospat ? REGELE HAMLET Acolo unde nu mannca, ci e mncat ; o anumita adunare de viermi politici e mprejurul lui. Viermele e mparatul mncailor. ngrasam toate vietuitoarele, ca sa ne ngrasam noi. si noi ne ndopam pentru viermi. Un rege pntecos si un cersetor costeliv nu snt dect doua feluri de mncare, servite deosebit la acelasi ospat ! Acesta-i sfrsitul. Vai ! Vai ! REGELE HAMLET Un om poate pescui cu un vierme care a mncat dintr-un rege ; si poate mnca apoi din pestele care s-a hranit cu acel ^vierme. Ce vrei sa spui ? REGELE HAMLET

Nimic dect sa va arat cum poate un rege sa faca o calatorie n maruntaiele unui cersetor. 264 Unde e Polonius ? REGELE HAMLET n ceruri. Trimite sa vezi. Daca solul tau nu-l gaseste pe acolo, cauta-l singur prin partea cealalta. Dar, de buna seama, daca nu-l descoperi pna ntr-o luna, ai. sa-i simti mirosul cnd urci scarile spre galerie. REGELE (catre slujitori) Duceti-va si1 cautati acolo. HAMLET Va asteapta pna ce veniti. (Slujitorii ies.) REGELE Hamlet, a ta scapare dupa fapta-ti Ce-adnc ne-a ndurerat, precum si grija Ce-avem de paza ta, ne porunceste Sa pleci la drum ca fulgerul de iute. Fii gata deci. Te-asteapta la corabie nsotitorii tai. si-un vnt prielnic Spre Anglia va va purta. HAMLET Spre Anglia ? REGELE Da, Hamlet. HAMLET

Bine. REGELE Tot bine ai zice, de mi-ai cunoaste gndul tot. 265 HAMLET Eu vad un nger care-l vede. Rami cu bine, mama draga-Deci, haidem, n Anglia ! REGELE Tatal tau care te iubeste, Hamlet. HAMLET Ba mama ! Tatal si mama snt sot si sotie ; sotul si sotia snt un singur trup. Deci, mi esti mama. Sa mergem i* Anglia. (Iese.) REGELE Urmati-l pas cu pas. si la corabie L-ademeniti degrab' ! Nu pregetati. Sa-l stiu la noapte chiar pornit de-aci. La drum ! Caci totul pentru-aceasta fapta E bine ticluit si sub pecete. Va rog sa va grabiti ! (Ies Rosencrantz si Guildenstern.) Tu, Englitera ! De pui vreun pret pe-a mea prietenie, Asa precum puterea mea o cere si rana ta ce nca sngereaza De palosul danez pricinuita si teama ce mi te-a ngenuncheat, Sa nu respingi porunca-mi suverana, Cuprinsul careia sta n scrisori Staruitoare, care cer ca Hamlet Sa piara de ndata. Englitera, Fa ce ti cer, caci Hamlet, ca o boala mi clocoteste-n snge ; sa ma vindeci ! Eu nu am parte, pn's-o-nfaptui, De nici o bucurie, orice-ar fi.

(Iese.) 266 SCENA 4 O cimtie n Danemarca. Intra Fortin-bras, un capitan si soldati n mars. FORTINBRAS Du regelui danez salutul meu si spune-i, capitane, ca, cu voia Mariei sale, Fortinbras i cere Fagaduita ncuviintare De-a trece prin mparatia lui stii unde-i locul de-ntlnire. Daca Maria-sa doreste sa ma vada, Sosesc n graba-n fata-i sa ma-nchin. Asa sa-i spui. CPITANUL Stapne, la porunca ! FORTINBRAS Sa fii cu luare-aminte. (Ies. Intra Hamlet, Rosencrantz, Guildenstern si altii.) HAMLET A cui e oastea-aceasta, domnul meu ? CPITANUL E, domnul meu, a regelui norveg. HAMLET si, rogu-te, n ce scop e-adunata ? CPITANUL In contra-unui tinut de prin Polonia. HAMLET si, cine-i, domnul meu, n fruntea ei ? 267 CPITANUL E Fortinbras, al regelui nepot. HAMLET Se-ndreapta chiar spre inima Poloniei ? Sau spre-un tinut al ei de la hotar ?

CPITANUL La drept vorbind, si ca sa nu ma laud, Vrem doar sa luam un petic de pamnt, Nu pentru vreun cstig, ci pentru faima. N-as da pe el nici cinci ducati arenda. Polonul sau norvegul n-ar lua Mai mult pe el vnzndu-l chiar pe veci. HAMLET Atunci polonul nu-l va apara. CPITANUL A si trimis acolo ntariri. HAMLET Nici doua mii de morti, nici douazeci De mii de galbeni nu vor fi de-ajuns Acestei vrajbi pentru-o nimica toata, Aceasta-i buba care obrinteste Din pace si prea mult belsug si sparge Pe dinauntru far-a da alt semn Dect prin moartea omului bolnav. Smerite multumiri, cinstite domn. CPITANUL Cu Dumnezeu nainte, domnul meu. ROSENCRANTZ Stapne, pot pleca ? HAMLET Porniti, v-ajung. (Ies cu toti, afara de Hamlet.) 268 Cum fiece prilej ma-nvinuieste Dnd pinteni razbunari-mi amortite !l Ce^i omul, daca n-are alt gnd pe lume De<4t sa doarma si sa se hraneasca ? Un dobitoc si alt nimic mai mult. Desigur, cel ce ne-a facut cu-atta ,

Cuprindere de minte sa vedem Ce-a fost si ce va fi, nu ne-a-nzestrat Cu-aceasta judecata si putere Dumnezeiasca, pentru-a le lasa Sa prinda mucegai n sinea noastra. si fie ca-i becisnica uitare, Sau poate doar sfiala miseleasca Aceea ce ma face-a cumpani Prea mult asupra faptei planuite, Un gnd ce-i doar pe-un sfert ntelepciune, si numai miselie pe trei sferturi, Nici eu nu stiu de ce traiesc spunndu-mi : ( Lucrul acesta trebuie sa-l fac si am de ce sa-l fac, si l voiesc si am puteri si mijloace sa-l fac. j Ma-ndeamna pilde mari ct tot pamntul,. si-aceasta oaste-mi sta de marturie Cu numarul si greutatea ei, C-un print firav si blnd care-o comanda Al carui duh purtat de-o sfnta rvna si bate joc de piedicile sortii, Iar tot ce-i nestatornic si vremelnic ntr-nsul, el le-arunca-acum n fata Norocului, primejdiei si-a mortii, Spre cucerirea unei coji de ou". A fi om mare ntr-adevar nu-nseamna Sa te framnti, doar pentru pricini mari,, Ci sa te bati chiar pentr-un fir de pai, Atunci cnd cinstea-ti nsasi este-n joc, De ce mai stau pe gnduri, cnd un tata Ucis si-o mama pngarita snt ndemn pentrual meu gnd si pentru snge. si las s-adoarma tot, pe cnd privesc

Spre-a mea rusine douazeci de mii De-ostasi amenintati sa moara-ndata. si care numai pentru-o-nchipuire 269 \ si numai pentru umbra unei glorii Se duc la groapa cum s-ar duce-n pat, Se bat pentru un petic de pamnt n care nici n-au loc toti sa se lupte, si-n care nu-s nici locuri de mormnt Destule sa-si nmormnteze mortii. O, de-azi nainte, gndurile-mi pline Sa-mi fie, ori de snge-ori de rusine. (Iese.) SCENA 5 La Elsinor. O sala n castel. Intra regina, Horatio. REGINA Nu vreau s-o vad. HORAIO Dar staruie. I-e mintea-i ratacita ; S-o vezi, mai mare mila. REGINA Ce doreste ? HORAIO Vorbeste mult de tatal ei si spune Ca lumea-i tradatoare, si ofteaza, si da mereu cu pumnii-n piept, se-ncrunta si bate din picior pentru nimica, Vorbeste n doi peri si fara sir,

Dar cei care-o aud rastalmacesc Cuvintele-i lipsite de-nteles, Le cerceteaza si le potrivesc Cu-adaosuri pe banuiala lor. Cum da din mini, din cap, si cum clipeste, ti vine-a crede-n minte-i ca se isca 270 si gnduri limpezi, totusi tare triste. si bine-ar fi sa i se mai vorbeasca, Ca nu cumva sa semene gnd rau La cei cu-nchipuiri rauvoitoare. REGINA Lasati-o sa se-apropie. (Iese Horatio.) v, Mi-e sufletul bolnav. Cel cu pacat n orice semn se vedeamenintat ; De-o vesnica neliniste cuprins, Fugar mereu, se lasa singur prins. (Intra Horatio si Ofelia.) OFELIA Dar unde e regina prea frumoasa A Danemarcei ? REGINA Draga mea Ofelia ! OFELIA (cnta) Cine-i vietii tale drag i-l ghicesc dupa toiag, Dupa cusma cu margele si-ncaltarea-i de-opincele. REGINA

Domnita mea, ce rost au vorbele-^astea ? OFELIA i spus ceva ? asculta numai : A murit si mi s-a dus, Iarba i s-a pus la capati, A murit si mi s-a dus I s-a pus o piatra de calci. f, of ! 87U REGINA Dar, draga Ofelia... OFELIA Rogu-te, asculta : Cu giulgiu-i alb ca neaua de pe munte... (Intra regele.) REGINA Priveste-o, vai, stapne... OFELIA Cu flori dalbe-mpodobit si la groapa, plns l-au dus si cu lacrimi lau stropit. REGELE Ce-ai tu, gingasa domnita ? OFELIA Multumesc. Domnul va aiba n paza. Se zice ca bufnita a fost odata fata de brutar. Doamne, noi stim ce sntem, dar nu stim ce putem fi. Domnul fie-ti oaspete. REGELE

Tot cu gndul la tatal ei. OFELIA Rogu-te, nici un cuvnt despre asta. Dar daca te-ntreaba cineva ceva, spune-i asa : Mine-i sfntul Valentin Dis-de-dimineata, La fereastra-ti iata vin Ca sa-ti fiu mireasa. S-a sculat, s-a mbracat, I-a deschis ndata Fata-n casa i-a intrat N-a mai iesit fata. Draga de Ofelia ! REGELE 272 OFELIA ntr-adevar, sa nu vorbesc cu pacat, mai are si-un sfrsit r. Pe domnul nostru Isus Hristos, E vai si-amar de mine, Baietii toti snt niste hoti,

Zau, fie-le rusine. Mi-a spus nevasta c-am sa-i fiu si m-a pus jos, sli prea trziu. Iar el i raspunde : Pe soare jur ca te-as fi luat, Dar ce-ai catat la mine-n pat ? REGELE De cnd e n starea asta ? OFELIA Nadajduiesc ca totul va fi bine. Trebuie s-avem rabdare,, dar nu pot sa nu plng la gndul ca o sa-l culce n pamntut rece. Fratele meu o sa afle si el : asa ca va multumesc pentru bunele voastre sfaturi. Sami vie trasura. Noapte buna,, doamnelor, noapte buna, dragele mele doamne, noapte bunar, noapte buna. (Iese Ofelia.) REGELE Va rog, purtati-i grija. Urmariti-o De-aproape. (Iese Horatio.) O, acesta e veninul Durerii ei adnci. El izvoraste Din moartea lui Polonius. O, Gertrudo, Cnd vin rastristile, nu vin n chip De singuratice iscoade, ci-n legiuni. Batrnul omort. Iar fiul tau, Naprasnic vinovat de ce pateste, E surghiunit. si drojdia rascolita A gloatei susoteste niste gnduri Urte despre moartea lui Polonius ; Ct despre noi, am fost prea usuratici Cnd ne-am pripit sa-l ducem pe furis La groapa. si Ofelia, ratacita De sine si de mintea-i fara care Un om e doar chip zugravit sau fiara. La urma, si-asta pune vrf la toate, 273 18 Teatru Shakespeare

ntors pe-ascuns din Franta, fratele-i, De veste zapacit, cu capu-n nori, E-ntartat de fel de fel de zvonuri si vorbe care-i tiuie-n urechi De moartea lui Polonius si tinznd, Din gura-n gura, sa manvinuiasca Pe mine nsumi. O, regina scumpa, Asemeni unei tinte vii-n bataia T\Tecontenita-a unei guri de foc, Ma simt ucis de mii si mii de ori. REGINA Vai mie, ce e larma asta-afara ? REGELE nchideti poarta. Unde mi-este garda ? (Intra un gentilom.) Dar ce se-ntmpla ? GENTILOMUL Fugi, maria ta. Nici marea revarsata peste tarmuri Nu cotropeste-ogoarele mai lacom In graba-i apriga, dect Laertes 'Ce-n fruntea unor cete razvratite Rastoarna-mpotrivirea garzii tale. n cale, gloata si l-a pus stapn, si ca si cum cu ea se-ncepe lumea, Uitnd de datina si de trecut, Ea striga : L-am ales ! Laerte-i rege !" Caciuli si guri si mini l salta-n slava : Laert sa fie rege, el e rege !" REGINA Ce vesel striga ei pe cai gresite ! Ati luat-o razna, cinilor danezi ! REGELE Au spart si portile. (Zgomot. Intra. Laertes narmat si ctiva danezi cu el.) 274 LAERTES Dar unde-i regele ? Stati, domnii mai, Va rog afara.

DANEZUL Nu, mai bine-aici. LAERTES Va rog, lasati-ma o clipa. DANEZUL Bine, bine. (Ies te usa.) LAERTES Va multumesc. De paza stati la poarta. O, rege josnic, da-mi pe tatal meu ! REGINA O, fii pe pace, dragul meu Laertes. LAERTES De-ar fi n mine doar un pic de snge mpaciuit, el mi-ar striga : Bastard !" Pe tatal meu, ncornorat l-ar face, Iar dalba si neprihanita frunte A mamei mele-att de credincioase, Ar nfiera-o ca pe-a unei trfe. REGELE Ce te-a facut, Laert, sa te ridici Cu razvratire-att de uriasa ? Gertrudo, lasa-l. Pentru viata mea Nu-ti fie teama. De atta har Dumnezeiesc e aparat un rege, nct tradarea nu poate razbi La el, ci doar sa l ntrezareasca. Laertes, spune-mi, ce te-a-nversunat ? Gertrudo, lasa-l. Vino, drag prieten, si spune-mi mie... 275 18* LAERTES Unde-i tatal meu ? REGELE E mort.

REGINA Dar nu din vina lui. REGELE Tu, lasa-l Sa-ntrebe tot ce are de-ntrebat. LAERTES De ce-a murit ? Cu mine nu te joci ! n iad cu legamntul denchinare, si duca-se la dracu ce-am jurat ! Strafund de-abis sanghita har si suflet, Sa fiu afurisit: ca de-unde snt nfrunt osnda vesnica, nu-mi pasa Nici de-asta lume, nici de cea de-apoi, ntmpla-se ce s-o-ntmpla ! Vreau numai Pe tatal meu sa mi-l razbun, si-att ! REGELE si cine oare te-ar putea opri ? LAERTES Nici lumea toata, doar vointa mea. Mijloacele-mi, ca sa vorbim de ele, Le voi gospodari att de bine Ca mult-putine-mi voi atinge tinta. REGELE Prietene, de vreme ce doresti Sa afli adevaru-adevarat Asupra mortii scumpului tau tata, De ce stau scrisi n razbunarea ta si cei ce pierd si cei ce trag foloase. si dusmani si prieteni deopotriva,

si-i faci la fel raspunzatori ? 278 LAERTES Pe dusmani doar ! REGELE Atunci, vrei sa-i cunosti ? LAERTES Acelor care mi-s prieteni buni Att de drag eu bratele-mi deschid -si-asemeni pelicanului milos De viata datator, am sa le darui si sngele din vine. REGELE Ai vorbit Ca nobil gentilom si vrednic fiu. Ca vina n-am n moartea lui Polonius De care snt adnc ndurerat, Vei ntelege tot att de bine Cum vezi cu ochii tai lumina zilei. (Zgomot n culise.) DANEZUL Deschideti-i sa intre. LAERTES Asta ce-i ? Ce-nseamna zgomotul acesta iar ? (Intra Ofela.) O, arsita, usuca-mi mintea ! Lacrimi De sapte ori sarate-orbiti-mi ochii, Sa nu mai stiu, sa nu mai vad cu ei. Pe cer, sminteala ta va fi platita n cumpana dreptatii-att de greu, Ca talerul va-ncovoia vergeaua. O, floare-a primaverii, scumpa fata, Duioasa sora, dulcea mea Ofelia ! O, ceruri, cum e oare cu putinta, Lumina duhului unei fecioare

277 Sa fie pieritoare tot att Ca suflul vietii unui om batrn ? Ca firea omului se subtiaza n dragoste si-n destramarea ei Trimite pe-urma celui prea iubit Tot ce-i de pret n sine-si. OFEL1A (cnta) Cu capul gol n racla mi l-au pus3 Vai, puiu mamii, nani, nani, nani, si-n groapa lacrimi multe-au curs. Rami cu bine, porumbelul meu. LAERTES si-n toate mintile de-ai fi, si-ai vrea Sa-mi dai imbold n-ai izbuti mai bine ! OFELIA (cnta) Sa-i tot cnti, vin' jos, vin' jos si sa-i strigi sa cada jos. O ct e de potrivit refrenul asta. E povestea unchiului necredincios care a furat pe fata stapnului. LAERTES Nimicurile astea au totusi un tlc. OFELIA Uite flori de rosmarin ca sa-ti aduci aminte ; te rog, iubitule, sa nu ma uiti. si iata si panselute, florile gmdului ca sa te gndesti. LAERTES nvatatura trasa din nebunie : gndul si amintirea mbinate. OFELIA Uite si sulfina pentru tine si caldaruse, uite si floarea raiului pentru

tine. si uite am ceva si pentru mine, sa le zicem florile harului sfintei duminici. si tu trebuie sa porti 278 floarea raiului, dar nu ca mine. Uite si o margarita. As fi doiit sa-ti dau si cteva viorele, dar toate s-au vestejit cnd a murit tata. Se zice ca a murit de moarte buna. (cnta) Ca doar dragul de Robin e bucuria mea... LAERTES Durere, patimi, gnd si chiar si iadul Prin ea se schimba-n har si-n gingasie. OFELIA (cnta) si n-are sa mai vie ? si n-are sa mai vie ? E mort si ngropat Culcat pe-al mortii pat. Nicicind n-o sa mai vie. Cu barba-i colilie, Cu pletele lui sure, Departe mi s-a dus ; Amarul mi-e nespus si domnul paza-i fie. si tuturor sufletelor crestinesti ! Pre tine, Doamne, te rog. Domnul fie cu voi. LAERTES Vezi tu asta, Dumnezeule ? REGELE Laertes, vreau sa-mpartasesc durerea-ti, Altminteri mi tagaduiesti un drept; Te du acum, si-alege-ti din prieteni Pe cei ce-i socotesti mai ntelepti

S-asculte si sa judece-ntre noi. si de-or gasi ca am avut amestec Cu mna mea sau printr-o alta mna, (, ti dau regatul meu, coroana, viata, si tot ce am, spre-a te despagubi. Dar daca nu, spre mine-atunci ndreapta-ti 279 Cu multumire-a ta rabdare-ntreaga, si-mi voi uni stradania cu-al tau suflet Sa-i pot da cuvenita mngiere. LAERTES Asa sa fie. Moartea lui ciudata, si tainica-i nmormntare, fara Podoabe, spada, stema pe-al lui trup, si nici alai maret si nici prohod, mi striga de se-aude ca un glas Pornit din ceruri pna la pamnt Ca trebuie sa aflu. REGELE Vei afla. si unde-i vina, cada si securea ! Te rog, urmeaza-ma. (Ies.) SCENA 6 Alta sala n castel. Intra Horatio si un slujitor. HORAIO

Cine snt cei care vor sa-mi vorbeasca ? SLUJITORUL Niste marinari, stapne ; si spun ca ar avea scrisori pentru domnia ta. HORAIO Lasa-i sa intre. (Slujitorul iese.) N-as sti din care parte-a lumii pot Primi salut, de nu-i de la Hamlet. (Intra marinarii.) 280 1NT1IUL MARINAR Domnul sa te binecuvnteze, stapne. HORAIO si pe tine de asemenea. NT1IUL MARINAR Asa o sa si faca, stapne, daca vrea el. Am o scrisoare pentru domnia-ta e de la solul trimis n Englitera daca te cheama Horatio, dupa cum mi s-a spus. HORAIO (citeste) Horatio, dupa ce vei fi citit acestea, nlesneste acestor oameni sa ajunga pna la rege; i aduc niste scrisori. Eram abia de doua zile n largul marii cnd se lua dupa noi o corabie de pirati, bine narmata. si cum naintam destul de ncet, n-am avut alta scapare dect n vitejie. n ncaierare, am sarit pe puntea lor. Dar chiar n clipa aceea s-a desprins de corabia noastra si astfel, singur, am ramas prizonier. S-au purtat cu mine ca niste tlhari plini de omenie. stiau ei ce fac! Le dau prilejul sa ncheie un trg bun. Fa n asa fel ca sa-i ajunga regelui scrisorile ce i-am trimis si alearga la mine cu graba cu care ai fugi de moarte. Am sa-ti soptesc la ureche cteva vorbe care au sa te lase mut. Snt totusi prea nevinovate pentru, greutatea faptelor. Oamenii acestia de treaba

te vor aduce la mine. Rosencrantz si Guildenstern calatoresc nainte spre Englitera. Am multe sa-ti spun despre ei. Rami cu bine Acela pe care-l stii al tau, Hamlet". Veniti cu mine si-nmnati de graba Scrisorile, si fiti-mi calauze Spre cel ce v-a trimis. (Ies.) 281 SCENA 7 O sala n castel. Intra regele si Laertes REGELE Acuma constiinta ta nu poate Sa nu-mi pecetluiasca izbavirea. Pastreaza-mi deci n inima un loc De bun prieten, caci ai auzit si te-ai ncredintat ca omul care L-a omort pe tatal tau a vrut Sa-mi ia viata. LAERTES Pare-a fi a$u. Dar spune-mi din ce pricina n-ai luat Masuri n contr-acestor fapteatt De sngeroase si nelegiuite, Asa cum grija ta de tine nsuti si gndu-ti ntelept si cte toate i le cereau ? REGELE Din doua-anume pricini Ce poate-ti vor parea nensemnate, Dar pentru mine-s foarte cu temei. Regina, mama lui, prin el traieste. Ct despre mine pacoste, sau poate Norocul meu mi-s sufletul si viata De ea legate att de strns, nct, Ca steaua ce nu-si iese din orbita, Nu pot fara de ea. Pe lnga asta si-i tocmai ce ma-mpiedica sa-i cer n public socoteala e iubirea Pe care tot poporul meu i-o poarta si scalda-n ea greselile-i, scotnd Ca apa ce

preschimba lemnu-n piatra Podoabe din chiar lanturile lui. Asa nct sagetile-mi, taiate 282 Din lemn prea slab sa-si poata face drum Pe-un vnt naprasnic, s-ar ntoarce-n arcu-m, n loc s-ajunga unde le-am tintit. LAERTES Eu am pierdut un tata-att de vrednic si-o sora-n stare deznadajduita, si care daca lauda mai poate Sa-ntoarca-n loc ce nu mai e a fost n vremea de-azi o pilda fara seaman Prin meritu-i. Dar razbunarea vine ! REGELE Sa nu-ti strici somnul pentru grija asta. Nu trebuie sa crezi ca snt croit Dintr-un tesut att de rar si moale Ca pot fi zdravan zgltit de barba si sa mi para gluma. Mai mult nca : Iubeam pe tatal tau ; dar ma iubesc Pe mine nsumi. si nadajduiesc Ca asta te va face santelegi... (Intra un sol cu scrisori.) G e vesti SOLUL Scrisori de la Hamlet, stapne. Reginei, una. Regelui, cealalta. REGELE Scrisori de la Hamlet ? Dar cin' le-aduce ? SOLUL Se 2ke ca-s matrozi. Nu i-am vazut. Horatio mi le-a dat. El le-a

primit Din mna celui care le-a adus. REGELE Laertes, vei sti tot. (Catre sol.) Ne lasa singuri (Citeste.) 283 I nalt prea puternic stpne, afla ca am fost lasat gol si despuiat pe. tarm, n regatul tau. Mine voi cersi nvoirea sa pot vedea regeasca-ti fata : si dupa ce mai nti ti voi fi cerut iertare, ti voi povesti pricina neasteptatei si prea ciudatei mele ntoarceri. Hamiet." Ce-nseamna asta ? 'Ntorsus-au cu totii ? Sa fie-nselaciune, sau nimic ? LAERTES Scrisu-l cunosti ? REGELE E a lui Hamiet: Iar sub iscalitura scrie singur". Ce sfat mi dai ? LAERTES Nici eu nu stiu. nsa lasa-l sa vie, Ca inima-mi bolnava clocoteste La gndul ca-i voi spune n obraz : stiu, tu ai facut asta !" REGELE De-i asa si cum n-ar fi asa, si cum, altminteri ? -Vrei tu s-asculti de sfatul

meu, Laertes ? LAERTES Stapne, doar de nu ma-ndemni la pace. REGELE La pacea sufletului tau, Laertes De Hamiet s-a ntors din drum cu gnd Sa nu mai plece, atunci l voi supune La o-ncercare ce-mi rnijeste-n minte si-n care fara gres si afla moartea. si nici un zvon nu va zvoni de rau La moartea-i. nsasi mama lui va spune 'Ca nimeni alt n-a fost de vina, afara De ceasul rau. LAERTES Stapne-am sa te-ascult. Cu-att mai mult, de faci asa nct Sa-ti fiu unealta. REGELE Se si potriveste. De cnd cu lipsa ta, s-a tot vorbit, De fata cu Hamiet, de-ondemnare n care zice-se, ca n-ai pereche. Din meritele-ti toate laolalta Pe-acesta numai ti1 invidiaza, si-i tocmai cel mai nensemnat n ochii-mk LAERTES Stapne, care-i meritul acesta ? REGELE O panglica-n tichia tineretii, Dar si folositoare, tineretul Se-mbraca n vesmntul cel usor Al nepasarii, cum cei vrstnici poarta Samuru-ntunecat, n potrivire Cu sanatatea si-ncruntarea lor. Snt doua luni de cnd a fost pe-aci Un gentilom normand. Eu pe francezi I-am cunoscut, m-am razboit cu ei; Snt strasnici calareti. Viteazul asta Parea un vrajitor ; nfipt n sa, stia sa-si joace-att de minunat Frumosu-i cal, nct parea crescut si ca turnat pe el. Eram

att De uluit, ca tot ce nascoceam : Galopuri, salturi, jocuri, sa-l ntrec, Era-n zadar. LAERTES si zici, era normand > REGELE Normand era. 284 25 LAERTES Pe viata mea,-i Lamord ! REGELE Chiar el ! LAERTES l stiu de mult. E-ntr-adevar podoaba si piatra nestemata-a-ntregii natii. REGELE Ne-a spus ce crede despre tine, Ca ai atta maiestrie-n jocul si mestesugul luptei, mai ales La spada-nct a spus n gura mare C-ar fi nemaivazut sa fie vr'unul Sa-ti tie piept. si s-a jurat ca-n tara La el nu se gaseste spadasin Cu ochiul, garda, si-agerimea-n stare Sa-ti stea-mpotriva. Iar de-aceste spuse,

Hamlet, n pizma lui, e-att de-acrit, Ca nu mai are-alt dor si alta ruga Dect sa vii-napoi ct mai curnd, Cu tine sa se poata masura. Din treaba asta... LAERTES Care ni-i folosul ? REGELE Laert, iubitu-l-ai pe tatal tau ? Sau esti doar o icoana a durerii, Un chip lipsit de suflet... LAERTES Ce ma-ntrebi ? REGELE Nu vreau sa spun ca pun la ndoiala Ca l-ai iubit pe tatal tau. Dar stiu Ca dragostea se naste-n timp si vad 286 Din fel de fel de fapte cu temei Ca timpu-i sufla-n focu-i si-n scnteia-i. In chiar vapaia dragostei traieste Ceva pe care vremea-ncet l stinge ; Nimic nu-i tot mereu desavrsit ; Desavrsirea-mpinsa prea departe Sortita-i mortii prin prea plinul ei.

Iar ceea ce noi vrem sa facem, trebui Facut atunci cnd vrem. Iar vrem" acesta, Se schimba, sovaie,-ntlneste piedici La fel de multe cte brate, guri si cte lucruri se gasesc pe lume, Iar trebuie" acesta este-asemeni Suspinului bolnav care te doare n clipa cnd rasufli. Dar sa punem Pe rana degetul : Hamlet se-ntoarce. Tu ce-ai de gnd sa faci ca sa te-arati Al tatalui tau fiu cu-adevarat, Nu numai n cuvinte ? LAERTES Sa-i tai gtul n timpul sfintei slujbe. REGELE Pentru-omor Altar pe lume nu-i ca sa-l opreasca Nici stavili nu-s n fata razbunarii. Dar, dragul meu Laert, de vrei s-asculti, nchide-te o vreme-n casa. Hamlet ntors aci, va sti ca esti n tara. Voi face sa fii ridicat n slavi Cu el de fata, ca maestru al spadei, Ca faima ta, facuta de francez, Sa straluceasca nc-o dat-atta si fata-n fataajunsi, ntr-un sfrsit Vom pune ramasag pe capul vostru. Marinimos si lasator din fire, Hamlet, nebanuind nimic, nu are Sa

cerceteze spadele, si-atunci Va fi usor, cu vreo scamatorie, 287 S-alegi o sabie cu vrful slobod si dintr-o lovitura maiestrita, Plateste-i ! LAERTES i platesc si pentru asta Voi unge spada mea cu o unsoare Pe vremuri cumparata la un vraci, Att de-otravitoare-nct de-nmoi n ea un ascutis, cnd da de snge, Nu-s oblojeli pe lume-alcatuite Din ierbi de leac culese-n nopti cu luna, Sa vindece pe-un ins de-abia zgriat. mi ung al spadei vrf cu-acea unsoare, Usor apoi l zgrii si e mort. REGELE La treaba asta sa ne mai gndim, Sa cumpanim si mijlocul si clipa Prielnice ca sa ne-atingem tinta. Ca gres de-om da si sntem luati la ochi, Mai bine nici sa nu mai fi-ncercat. De-aceea s-ar cadea la planul nostru Sa adaugam un altul, ca sa poata Sa fie-nlocuit la trebuinta. Ia stai. Ia sa vedem. Un ramasag De mare pret vom pune pe voi doi ; Da, asta-i :

n focul luptei, cnd veti fi-nsetati, Tu vei zori din rasputeri spre asta si-o cere de baut, eu voi fi gata Cu-o cupa anume. E de ajuns o gura, si de-a scapat de spada-ti otravita, Noi treaba ne-am facut-o. Ce se-aude ? (Intra regina.) Regina scumpa, ce s-a ntmplat ? REGINA Nenorocire una dupa alta. Laertes, sora ta s-a necat. 288 LAERTES S-a necat ? Cum ? Unde ? REGINA E linga ru o salcie plecata Ce frunza-i sura-n ape si-oglindeste. Purtnd cununi ciudate de urzici, De margarete si de galbinele si floarea rosie careia pastorii i zic c-un nume de rusine, dar Fecioarele sfioase-i spun cervana Acolo ea-ncercnd sa se agate, S-anine ierburile-i mpletite De ramurile plngatoare,-o creanga Vrajmasa ruptu-s-a si dintr-o data, Cu-ale ei podoabe cmpenesti Cu tot, cazut-a-n rul plin de lacrimi. Vesmintele-i, umflmdu-se de ape, O dusera, o vreme, ca pe-o nimfa. Cnta-ntre timp frnturi de cntec Nedndu-si seama de rastriste, ea, De parca se gasea n lumea ei Nascuta si crescuta chiar acolo. Dar asta nu putea sa tina mult. La urma, valurile-i, grele de-apa Au tras la fund n namolos mormnt Pe biata fata, smulsa de la cntu-i Cel prea duios. LAERTES Vai mie, s-a-necat ?

/echi Da, s-a-necat ! REGINA LAERTES Te plng destule ape-acum, Ofelia, si lacrimile mele-s de prisos. Asa ni-i dat. si chiar de ni-i rusine, si are firea legile. Ma duc Sa plng, s-alung din mine slabiciunea. 289 19 Teatru Shakespeare Adio, rege. Vorbele-mi de foc Ar izbucni sa prjoleasca totul, De nu le-ar stinge deznadejdea mea. (Iese.) REGELE Sa-l urmarim, Gertrudo. Anevoie Am potolit cumplita lui mnie si teama mi-i ca izbucneste iar. De-aceea, sa-l urmam. (Ies.) ACTUL V

SCENA 1 La Elsinor. Un cimitir. Intra doi gropari cu brlete. NTIUL GROPAR si-o sa mai aiba ea parte de ntnormntare crestineasca, daca si-a facut seama singura ? AL DOILEA GROPAR Pai daca-ti spun eu ! Asa ca apuca-te de-i sapa groapa. Judecatorul a vazut cum stau lucrurile si a gasit ca trebuie s-o ngroape crestineste. NTIUL GROPAR Cum se poate una ca asta? Doar daca s-a necat fara sa vrea, aparndu-si viata. Asa o fi. AL DOILEA GROPAR NTIUL GROPAR Mai degraba si-a facut seama, altcum nu se poate. Aci sta tot siretlicul : daca ma nec de buna voie, s-a ntmplat o fapta. si o fapta are trei parti : adica sa nfaptuiesti, sa mplinesti, si sa duci la bun sfrsit. Asa ca tragem confuzia ca s-a necat de buna voie. AL DOILEA GROPAR Ia asculta cumetre... 291 NT1IUL GROPAR Stai sa vezi ! Apa e aici. Bun !... Omu-i acolo ? Bun !... Daca omul

merge spre apa si se neaca, asta nseamna, vrnd-nevrnd, ca el singur s-a dus. Baga la cap ! Dar daca apa vine la el si1 neaca, va sa zica nu s-a necat singur. n confuzie, acela nu-i vinovat de moartea sa, nu-si scurteaza viata. AL DOILEA GROPAR Oare asa suna legea ? NTIUL GROPAR Pai sigur. Legea judecatorului de constructie. AL DOILEA GROPAR Vrei sa stii cum vine treaba ? Daca n-ar fi fost femeie de neam mare, n-ar fi ngropat-o n pamnt sfintit. NTIUL GROPAR Ca bine zici ! i-e mai mare mila sa vezi ca cei sus-pusi pe lumea asta au mai mult drept sa se nece sau sa se spnzure dect bietii crestini de rnd. Hai ! Da-mi lopata. Nici nu-i pe lume nobil mai de soi dect gradinarul, muncitorul cu sapa si groparul. Ei au mostenit meseria lui Adam. AL DOILEA GROPAR si ce, Adam era boier de neam ? NTIUL GROPAR A fost cel dinti care a purtat arme ca nobilii. AL DOILEA GROPAR Cum asta ? Ca n-avea arme de loc. NTIUL GROPAR Ce, esti pagn ? Cum talmacesti sfnta scriptura ? Scriptura spune ca Adam sapa. Dar ce, sapa nu-i o arma ? Sa te mai ntreb ceva ; daca nu esti n stare sa-mi raspunzi la ntrebare., spune-o fara nconjur.

AL DOILEA GROPAR Zi! 292 NTIUL GROPAR Cine cladeste mai trainic dect zidarul, dulgherul si mesterul de corabii ? AL DOILEA GROPAR Cel care face spnzuratori. Prin cladirea lui se perinda chiriasii cu miile. NTIUL GROPAR Pe legea mea, mi place ca esti destept. Buna-i spnzura-toarea, dar n ce fel e buna ? E buna pentru cei care fac ru. Tu rau faci cnd spui ca spnzuratoarea e mai trainic zidita dect biserica : n confuzie, spnzuratoarea ar fi buna si pentru tine. Hai, mai cauta. AL DOILEA GROPAR Cine cladeste mai trainic ca zidarul, mesterul de corabii si dulgherul ? NTIUL GROPAR Dar spune o data, fara gluma. AL DOILEA GROPAR Iaca, acuma spun... NTIUL GROPAR Ei? AL DOILEA GROPAR Zau ca nu pot ! (Intra Hamlet si Horatiu, care rann la o parte.)

NTIUL GROPAR Nu-ti mai framnta creierii de pomana. Ca magarul ndaratnic tot nu-si schimba naravul daca-l bati. Cnd ti-o mai pune cineva ntrebarea asta, sa-i spui ca groparul. Locuintele pe care le face el tin pna la judecata de apoi. Hai, du-te pn' la crciuma de ada o cana de rachiu. (lese al doilea gropar.) 293 i

INTIUL GROPAR (sapa si cnta) n tinerete cnd iubeam, iubeam, Ce dulce n brate strngeam, Ce vremuri pline de folos, Cnd pe toate le ntorceam pe dos. HAMLET Omul asta nu-si da seama ce face ? Cnta n timp ce sapa un mormnt. HORAIO Obisnuinta l-a facut nepasator. HAMLET Asa e ! Mna nemuncita e mai simtitoare. INTIUL GROPAR (cnta) Dar batrnetea cu pas mic n gheara ei m-a nhatat si sub pamnt ma ngropat Ca pe un lucru de nimic. HAMLET Hrca aceasta avea si ea o limba si putea cnta. si cum o mai da dea rostogolul nemernicul cela, de parca ar fi falca lui Cain, cel care a savrsit ntiul omor. si asta, de care si bate joc dobitocul, poate ca o fi capatna unui politician ; vreunul care era n stare sa-l traga pe sfoara si pe bunul Dumnezeu.

HORAIO Se prea poate, maria ta. HAMLET Sau al vreunui curtean, care se pricepea sa zica : Bine v-am gasit, scumpul meu stapn ! Cum va mai merge, bunul meu stapn ?" Ar putea fi al seniorului cutare, care lauda 294 calul seniorului cutare, cu gndul ca o sa-i fie daruit. si de ce nu ? HORAIO Fara ndoiala, maria ta. HAMLET Chiar asa e. Iar acum a luat-o n primire jupnul Vierme, scoflcita si lovita peste falca de sapa unui gropar. Ce adnca prefacere, daca am fi noi destul de iscusiti ca s-o vedem. Oare aceste oseminte nu au pretuit nimic atunci cnd au fost facute, daca ajungi sa joci arsice cu ele ? Numai la gndul asta, ale mele ma dor. INTIUL GROPAR Sapa si hrletul, si hrletul, si giulgiul... 0 groapa-n cimitir E de-ajuns pentru-asa musafir. (Scoate la iveala o hrca.) HAMLET nca una ! De ce n-ar fi aceasta capatna unui avocat ? Unde i-or fi

acum viclesugurile, chitibusurile, pricinile, csti-gurile, si toata iscusinta ? Cum de poate ndura ca ticalosul cela mojic sa-l pocneasca peste scafrlie ou lopata lui murdara si nu-l da n judecata pentru loviri si raniri ? Hm ! Frtatul asta poate ca era pe vremuri un mare cumparator de pamn-turi, cu zapise, tidule, amenzi, privilegii si garantii. Cu atta privilegiu s-a ales din toate privilegiile lui : capul lui care nu visa dect pamnturi, i e plin cu pamnt. Oare martorii si rasmartorii lui o sa-i poata garanta din toata agonisita lui macar att ct ai ntinde cteva contracte ? Toate actele mosiilor sale ar ncapea cu greu n cutia asta. si sigur ca nici chiar mostenitorul n-o sa aiba parte de mai mult. Hai, ce zici ? HORAIO Nici o iota mai mult, maria ta. HAMLET Oare nu se fac pergamentele din piele de oaie ? 295 HORATIO Da stapne, ca si din piele de vitel. HAMLET Oi si vitei snt cei ce-si pun ncrederea n ele. Am sa vorbesc cu omul cela. A cui e groapa asta, prietene ? 1NTIUL GROPAR A mea, domnule. (cnta) O groapa-n cimitir E de-ajuns pentru-ast musafir. HAMLET Adevarat o fi a ta. Doar stai ntr-nsa. NTIUL GROPAR

Dumneata stai deasupra, domnule, asa ca nu e a dumitaie. Ct despre mine, chiar daca nu stau n ea, tot a mea e. HAMLET Stai n ea, fiindca esti n ea si zici ca e a ta. Doar e pentru morti nu pentru cei vii. Asa ca minti ! NTIUL GROPAR si minciuna mea e vie, domnule, o sa vie napoi de la mine la dumneata. HAMLET Cine-i omul caruia i sapi groapa ? NTIUL GROPAR Nu-i nici un om. HAMLET Atunci, cine-i femeia ? NTIUL GROPAR Nu-i nici o femeie. 296 HAMLET Atunci, cine o sa fie ngropat ntr-nsa ? NTIUL GROPAR Cineva care a fost femeie, domnule ; dar a raposat. Dumnezeu s-o odihneasca. HAMLET ncapatnat mai e hotomanul ! Trebuie sa-i vorbesti ca din carte, altfel te omoara cu glumele lui n doi peri. Doamne, Horatio, am bagat de seama de trei ani ncoace ca vremea noastra s-a facut att de subtire, nct taranul se tine n pas cu nobilul de la curte si1

calca pe picioare. De cta vreme esti gropar ? NTIUL GROPAR Din toate zilele anului. Am nceput sa sap n ziua. n care raposatul rege Hamlet l-a nvins pe Fortinbras. Ct e de-atunci ? HAMLET NTIUL GROPAR Nici atta lucru mu stii ? Orice natarau stie asta. Era n ziua cnd sa nascut Hamlet cel tnar, cel care-i nebun si l-au trimis n Englitera. HAMLET Ce spui ? si de ce l-au trimis n Englitera ? NTIUL GROPAR Ei, fiindca era nebun ; acolo o sa-i vina mintea la cap ; si daca nu-i vine, nu e nici o paguba. De ce? HAMLET NTIUL GROPAR Acolo n-o sa se bage de seama, fiindca pe-acolo oamenii sint tot asa de nebuni ca el. 297 HAMLET si cum de-a nnebunit ? INTIUL GROPAR Se zice ca ntr-un chip foarte ciudat.

HAMLET Cum anume ? INTIUL GROPAR Pai... pierzndu-si mintile. HAMLET Dar de unde i-a venit nebunia ? INTIUL GROPAR De unde sa-i vie ? De aici, din Danemarca. Am fost aci gropar, ca om n toata firea si ca baiat tnar, vreme de treizeci de ani. HAMLET Ct timp zace un om n pamnt, pna ce putrezeste ? NTIUL GROPAR De ! Cnd nu e gata putrezit nainte de moarte ca. vedem n zilele noastre multe mortaciuni descarnate care abia de mai tin pna le bagi n pamnt apoi trebuie sa tina vrea opt, noua ani. Un tabacar tine noua ani. HAMLET De ce el mai mult dect altul ? NTIUL GROPAR Apai, domnule, pielea i e asa de argasita de meseria lui, ca nu primeste apa multa vreme. si apa e prapadul cel mai grozav pentru pacatele astea de hoituri. Uite o capatna ! Capatna aceasta a stat n pamnt douazeci si trei de ani. HAMLET A cui era ? 298 NTIUL GROPAR A unui smintit de fecior de lele. A cui crezi ?

HAMLET Habar n-am. NTIUL GROPAR Mnca-l-ar ciuma de zanatec i O data mi-a turnat n cap o sticla de vin de Rin. Hrca asta, domnule, e a lui Yorick mascariciul regelui. Asta? Chiar asta ! HAMLET NTIUL GROPAR HAMLET Da-o ncoace ! (Ia hrca n mina.) Vai, bietul Yorick X L-am cunoscut, Horatio. Era un om plin de haz si de o minunata fantezie. De mii de ori m-a dus n crca si acum ct mi se ngrozeste mintea ! mi vine rau. Aci se deschideau buzele, pe care le-am sarutat de attea ori. Unde-ti snt poznele ? Tumbele ? Cntecele ? Sclipirile acelea de veselie, care strneau hohote^ la masa ? N-a mai ramas nici una, ca sa-si rda de strmbatura ta de-acum ? Stai cu falcile nclestate ? Du-te pna n iatacul frumoasei doamne si spune-i ca, chiar de i-ar fi sulimanul de un deget de gros, tot aci o sa ajunga. Fa-o sa rda de gluma asta buna. Dar, te rog, Horatio, spune-mi un lucru. HORAIO Ce anume, maria-ta ? HAMLET Crezi oare ca Alexandru arata a fel n pamnt > HORAIO ntocmai.

299 HAMLET si tot asa mirosea ? Puah ! (Pune jos tidva.) HORAIO Tot asa, stapne. HAMLET La ce josnice ntrebuintari putem cobor, Horatio ! si de ce n-am putea sa cautam cu nchipuirea urma nobilei tarne a lui Alexandru, pna ce o gasim astupnd o vrana de butoi? HORAIO Ar nsemna sa privesti lucrurile ntr-un chip prea neobisnuit. HAMLET Nicidecum, pe legea mea. Poti urmari asta, cu gndul plin de sfiala si tinnd seama de ceea ce pare cu putinta. Cam n felul acesta : Alexandru a murit, Alexandru a fost ngropat, Alexandru s-a prefacut n tarna. arna e pamnt. Din pamnt facem lut. si cu lutul acesta n care s-a preschimbat el, de ce n-ar putea cineva sa astupe un butoi cu bere ? Cezarul mort si-ajuns nitel pamnt Azi umple-o borta si-apara de vnt. Ast pumn de lut, mai ieri a lumii fala, Cu viscolul se lupta-n tencuiala ! Dar sst ! La o parte : vine regele. (Intra o procesiune de preoti. Trupul Ofeliei purtat n sicriu deschis, urmat de Laertes si de bocitoare. Regele, regina, suita lor etc.) HAMLET Regina, curtea. Cine-i dus la groapa si c-un tipic att de mult

trunchiat ? Pesemne raposatul si-a pus singur, Cu mna deznadejdii, capat vietii, Era un om de seama. Sa ne-ascundem, si sa vedem. (Hamlet si Horatio se ascund.) 300 LAERTES Ce rugaciuni urmea2a ? HAMLET E Laertes. Un foarte vrednic tnar. Sa vedem. LAERTES Ce rugaciuni urmeaza ? 1NTIIUL GROPAR I s-a slujit att ct s-a putut Caci moartea ei a dat de banuit, si daca n-ar fi fost porunca-nalta Ce-a-nfrnt canonul cel bisericesc, n groapa nesfintita-ar fi fost pusa S-astepte pn' la trmbita de-apoi. n loc de milostive rugaciuni, Pietris, taciuni si cremeni ar fi fost Asupra-i aruncate. Iata nsa Ca feciorelmcele-i cununii I-au fost ngaduite si tot astfel Podoabele-i de fata si-nsotirea Cu clopote la locul cel de veci. LAERTES Att si alt nimic ? NTIUL PREOT Atta tot. Ar fi sa pngarim sfintita slujba A mortilor, de i-am cmta prohodul Ca celor dusi cu sufletu-mpacat. LAERTES Culcati-mi-o-n pamnt daca-i asa si din frumosu-i trup neprihanit Sa creasca viorele. Afla-acum, Tu, preot nemilos, ca sora mea LTn nger fi-va-n cer cnd ai sa urli Tu-n iad.

301 HAMLET Cum, e chiar Ofelia ? REGINA (punndu-i flori) Pllpnde flori pentru plapnda floare : Rami cu bine. Am nadajduit Sa fii a lui Hamlet al meu sotie. Credeam s-astern cu flori un pat de nunta, Iar nu mormntul tau, fecioara blnda. LAERTES Napasta ntreita sa se-abata De zeci de ori pe blestematul cap A carui fapta ucigasa-a scos Din minti gndirea ta cea cumpatata ! O clipa nca, n-aruncati pamnt Asupra-i. S-o mai tin o data-n brate. (Sare-n groapa.) Acum zvrliti pe mort si viu tarna, Din sesu-acest un munte sanaltati Mai sus ca Pelionul sau cerescul si-albastrul vrf al muntelui Olimp. HAMLET (naintnd) Dar cine-i cel ce-n marea lui durere Se vaita n ouvinte-att deumflate, Cel care-amesteca-n jelania lui Chiar stelele pribege si leopreste Ca sa-l asculte buimacite ? Iata, Snt eu, Hamlet al Danemarcii. (Sare n mormint.) LAERTES

Dracul Sa-ti ieie sufletul. (Se ncaiera cu el) 302 HAMLET Ce strmb te rogi. Ia-ti mna, rogu-te, din gtul meu, Ca far-a fi aprins, nici mnios, Ceva e-n mine totusi de primejdie, si-ai fi cuminte daca ti-ar fi teama. Jos mna. REGELE Despartiti-i. REGINA O, Hamlet... TOI Dar, domnilor... HORAIO Fii linistit, stapne ! (Ii despart. Hamlet si Laertes ies din groapa.) HAMLET Ma voi lupta cu el pentru acest lucru Ct timp din pleoape-am sa mai pot clipi. REGINA Sa lupti, dar pentru ce ? HAMLET Eu o iubeam Pe Ofelia. Chiar zece mii de frati si n-ar iubi-o att ca mine

Ce-ai fi tu-n stare-a face pentru ea ? E, vai, nebun ! REGELE REGINA Pe Dumnezeu, lasati-l ! 303 HAMLET La naiba, spune-mi ce-ai de gnd sa faci ? Sa plngi, sa lupti, sa te sfsii ? Faci post ? Sau bei otet ? nghiti un crocodil ? si eu ! Sau vii sa gemi ? Sau sa ma-nfrunti Sarmd n groapa-i ? Fii-ngropat de viu Cu ea cu tot : voi fi si eu ! si daca ndrugi de munti, lasa-i sa si pravale Asupra-ne pogoanentregi, sa-si arda Mormanu nostru piscu-n soare, -nct Pe lnga el, nu neg sa para Ossa, Iar daca zbieri, am sa racnesc si eu ! REGINA Aceasta e curata nebunie. Asa-l apuca sl1 framnt-o vreme, siapoi mai blnd deet o porumbita Cnd pun ei de aur ies din ou, Reintra-n mohorta lui tacere. HAMLET Asculta, domnul meu, pe ce temei Te porti cu mine-asa ? Eu te-am iubit ntotdeauna ce folos cnd Hercul El nsusi n-ar putea nimic : pisica Tot miorlaie, iar cinele tot musca.

(Iese.) REGELE Fii bun, te rog, Horatio, nsoteste-I. (Horatio iese.) Laertes, ai rabdare. Nu uita si crede-n cele hotarteazi-noapte, Grabi-voi totul catre-un bun sfrsit, Gertruda draga-ai grija de-al tau fiu. Pe acest mormnt se cade sa-naltam Un falnic monument spre pomenire. Curnd ne suna ceasul de odihna ; Dar pn-atunci, rabdare si veghere, (Ies amndoi.) 304 SCENA 2 (O sala n castel. Intra Hamlet si Horatio.) HAMLET Destul cu asta. Trecem la cealalta. ii minte-mprejurarea ? HORAIO Da, stapne. HAMLET n mine se dadea un fel de lupta Ce somnul mi-alunga. Ma f ramntam Ca ra2vratitii-n lanturile lor, n chip pripit si fie laudata Pripeala mea, ca uneori, ia seama, Nesocotinta ne slujeue bine Atunci cnd socotelile dau gres, si-ar trebui de-aicea santelegern Ca soarta ni-i de Dumnezeu croita, Orict ne-am stradui s-o peticim... HORAIO Nu-ncape ndoiala. HAMLET Sarii din pat nfasurat n manta-mi si prin bezna Pe dibuite-i caut, i gasesc,

Insfac pachetul si-n sfrsit ma-ntorc La locul meu. Mi-am ngaduit. Caci temerile m-au facut sa uit De buna-cuviinta,-am rupt pecetea Cumplitei lor solii. si-n ea gasit-am Horatio, vai, regeasca miselie Porunca strasnica si mpanata Cu fel de fel de argumente despre A Engliterii si a Danemarcii 20 Teatru Shakespeare Prosperitate, iar pe seama mea Attea sperietori si scrnavii, Inct fara o clipa de zabava Nu, nici macar pentru-ascutit securea Sa mi se taie capul. HORAIO Cu putinta-i ! HAMLET Porunca iat-o. Cnd ai timp, citeste-o. Dar vrei acum sa stii ce-am mai facut ? Cuprins ntr-o retea de mrsavii Pe care nici n-o banuiam, cnd ei Se si pusesera pe lucru, eu M-asez si ticluiesc un nou ravas si-l scriu frumos. Pe vremuri socoteam, Ca orice om de stat, ca-i de rusine

Sa scrii frumos, si deci m-am straduit Sa uit ce-am nvatat dar, domnul meu, Am tras, acum, din asta mari foloase. Nu vrei sa stii cuprinsul celor scrise ? Stapne-ascult. HORAIO HAMLET O cerere fierbinte A regelui, cum ca, de vreme ce" Englezu-i este tributar supus ; De vreme ce" iubirea care leaga Menita-i a-nflori ; de vreme ce" Sub spicele-mpletite ale pacii Unirea lor sortita-i vesniciei, si cte altele de vreme ce" De mare-nsemnatate, e tinut De-ndata ce-a vazut si a citit Acest cuprins, la moarte sa-i trimita Pe-aducatorii lui, fara-ntrebare si nici ragaz de a se spovedi. 306 HORAIO si ce pecete pus-ai ? HAMLET Cerul, iata Mi-a fost din nou prielnic. Am n punga Sigiliul tatei, dupa care-a fost Turnata si pecetea Danemarcei, ndoi scrisoarea-asemeni celeilalte, Semnez, pecetluiesc, o pun la loc, si nimeni n-a bagat de seama pruncul C-a fost schimbat. A doua zi s-a dat Pe mare, lupta. Ce-a urmat, stii tot. HORAIO Deci Guildenstern si Rosencrantz... s-au dus ! HAMLET

Ei, frate, au cersit aceasta slujba ; Nu-i am pe suflet. Ce-au cautat, gast-au. ' E vai de-un om marunt prins ntre doua Cumplite sabii ale-unor vrajmasi Puternici. HORAIO Dar, ce fel de rege-i asta ? HAMLET Nu crezi ca snt dator sa pedepsesc Cu bratul meu pe cel ce-a omort Pe regele-mi si-a pngarit pe mama, Pe cel ce-a stat ntre nadejdea mea si tron, si-a-ntins o cursa vietii mele Cu-atta viclenie nu-i drept oare ? si^n-as fi bun de-osnda cea de veci Sa las un vierme de-asta-n trupul meu Sa roada mai departe ? 307 20* HORAIO Curnd el va afla din Englitera Deznodamntu-acestei ntmplari. HAMLET Curnd va sti : rastimpul nsa-al meu, e, si-o viata de-om se curma ct zici unu". Horatio, nsa-mi pare rau c-am fost Nestapnit n fata lui Laertes ; n propriul meu chin eu vad icoana Durerii lui ; cercavoi sa-l mbun, Dar, singur, plnsul lui plin de-nfruntare M-a scos din minti. Tacere. Cine vine ? (Intra Osric.) OSRIC Fii binevenita naltimea ta ntoarsa n Danemarca. HAMLET Smerite multumiri, domnul meu. l cunosti pe tntaru asta ?

HORAIO Nu, bunul meu stapn. HAMLET Ferice de tine ; e pacat sa-l cunosti. Are mosii multe si foarte manoase : o vita ajunsa stapna peste vitei, valaul lui e la masa regelui. E un filfizon ; dar cum ti spun, e stapn peste mari ntinderi de noroaie. OSRIC Scumpul meu stapn, daca naltimea ta mi da ragaz, i voi mpartasi ceva din partea mariei sale. HAMLET Am sa ascult, domnul meu, cu toata agerimea mintii mele. Pune palaria la locul ei, e facuta pentru cap. 308 mea... OSRIC Multumesc naltimii tale dar e foarte cald. HAMLET Nu, crede-ma, e foarte frig. Vntul bate de la OSRIC Adevarat, stapne, e cam frig. HAMLET si totusi, mi se pare ca e zapuseala si cald, sau poate firea miazanoapte. OSRIC Din cale-afara, stapne ; este mare zapuseala, de... parca nici nu

stiu cum sa spun. Dar, stapne, maria-sa m-a trimis sa te nstiintez ca a pus o prinsoare mare pe capul naltimii tale : iata despre ce e vorba... (Hamlet l pofteste sa-ti puna palaria.) HAMLET Te rog din suflet, nu uita... OSRIC Nu, pe legea mea ; ma simt mai bine asa, pe legea mea ! naltimea ta, Laertes a sosit de curnd aici la curte. Crede-ma, un gentilom absolut, plin de cele mai distinse detalii, foarte delicat n societate, si de mare exterior ; ntr-adevar, ca sa vorbesc n mod sensibil despre el, e manualul si harta nobletei, si vezi n el compendiul a ceea ce n mod partial ar trebui ia arate un gentilom. HAMLET Domnul meu, circumscrierea lui nu sufera nici o lacuna de la dumneata ; desi stiu ca disociindu-l exhaustiv, am tulbura matematica memoriei ; si chiar dac-am face doar o schita, att e de veloce. Dar n veridicitatea elogiului, l socotesc un suflet de mare esenta ; n concoctiunea lui e de asemenea pret si raritate, nct ca sa-l formulam adecvat, unicul semn al sau 11 e oglinda ; si oricine i-ar calca pe urme doar umbra. 300 OSRIC naltimea voastra vorbeste de el deosebit de fara gres. HAMLET Dar semnificatia, domnul meu ? De ce sa nvaluim pe acest gentilom n rasuflarea noastra att de grosolana ?

OSRIC Stapne ? HORAIO Nu e oare cu putinta sa ne ntelegem ntr-alta limba ? ncearca, 2au, domnul meu ! HAMLET Ce rost are mentionarea acestui gentilom ? OSRIC A lui Laertes ? HORAIO I s-a si golit punga ; toate vorbele aurite si le-a cheltuit. HAMLET A lui, domnul meu. OSRIC stiu ca nu ignorati... HAMLET As vrea sa stii ; la drept vorbind, da:a ai sti, nu prea mi-ar folosi la ceva. Ei, domnul meu ? OSRIC Nu ignorati eminenta lui Laertes n... HAMLET Nu ndraznesc sa marturisesc acest lucru, de teama ca m-as lua cu el la ntrecere. Dar ca sa cunosti bine un om, nseamna ca te

stii pe tine nsuti. 310 OSRIC Vreau sa spun ca e eminent n mnuitul armelor. Din imputatia ce i-au facut, reiese ca maiestria lui n aceasta privinta e fara pereche. Ce arma mnuieste ? Spada si pumnalul. HAMLET OSRIC HAMLET Atunci snt doua ; dar fie... Mai departe ? OSRIC Stapne, regele a pus ramasag sase cai din Barbaria, mpo* triva carora Laertes a pus, dupa cum am aflat, sase spade si pumnale franceze cu tot ce le nsoteste, adica : cingatori, agatatori si celelalte. Trei dintre afeturi snt ntr-adevar de o bo gata fantezie, n totul demne de mnerele lor, afeturi pline de gingasie si de o conceptie ct se poate de originala. HAMLET Ce numesti domnia ta afeturi ? HORAIO stiam eu ca o sa fie nevoie sa recurgeti la note marginale, ca sa ntelegi textul, si iata ca asa s-a si ntmplat. OSRIC Afeturile, stapne snt agatatorile.

HAMLET Cuvmtul ar fi mai nrudit cu faptul, daca am purta la sold un tun. Pna atunci, mi place mai mult agatatori". Dar, mai departe ! sase cai de Barbaria, mpotriva a sase spade franceze cu tot ce le nsoteste si trei afeturi de o originalitate bine conceputa. lata ramasagul francezului fata de cel danez. si pentru ce oare au fost impuse", cum zici domnia-ta, toate acestea ? 311 OSRIC Stapne, regele a pus ramasag ca ntr-o duzina de asalturi ntre naltimea ta si Laertes, el nu te va ntrece dect cu trei lovituri. Iar el s-a prins pe noua lovituri din douasprezece si e gata sa se nfatiseze la o ntrecere, daca naltimea voastra binevoieste a-i raspunde. HAMLET si daca raspund nu ? OSRIC Vream sa zic, stapne, a raspunde cu persoana naltimii tale n aceasta ntrecere. HAMLET Domnul meu, eu am sa ma plimb acum prin sala asta ; cu voia mariei sale, e ceasul meu de odihna ; sa se aduca floretele, si daca acel gentilom se nvoieste si regele si tine ramasagul, am sa-l cstig, de-mi va fi cu putinta ; iar de nu, am sa ma aleg doar cu rusinea si cu loviturile date nainte. OSRIC Sa transfer raspunsul acesta ntocmai ?

HAMLET ntocmai, domnul meu ; si cu toate nfloriturile cerute de firea dumitale. OSRIC Ma recomand naltimei tale cu tot devotamentul. (Ies.) HAMLET si eu, si eu, domniei tale. Bine face ca se recomanda singur. Nu sar gasi nimeni altul care s-o faca. HORAIO Gugustiucul acesta fuge cu gaoacea oului pe cap. 312 HAMLET Asta facea temenele si sfrcului nainte de a suge. si el si multi altii de o seama cu el cu care vad ca se mpauneaza veacul nostru decazut prind doar tonul modei si spoiala obiceiurilor de lume : un fel de spuma usoara, care-i poarta de colo pna colo, ciugulind parerile cele mai zvnturate. Dar e de ajuns sa sufli asupra lor si basicile de spuma se sparg. (Intra un curtean) CURTEANUL Stapne, maria-sa ti-a trimis salutul sau prin tnarul Osric, care i-a adus raspunsul ca-l astepti n aceasta sala. Doreste sa afle daca ti-e voia sa te iei acum la ntrecere cu Laertes, sau daca vrei o amnare. HAMLET

Snt nestramutat n hotarrea mea : ea urmeaza bunul plac al regelui ; daca e gata, snt si eu, acum sau oricnd alta data, numai sa-mi fie tot de la ndemna. CURTEANUL Regele si regina cu toata curtea se ndreapta ncoace. HAMLET ntr-un ceas bun ! CURTEANUL Regina doreste sa-i spui cteva vorbe prietenoase lui Laertes, nainte de-a ncepe asaltul. HAMLET mi da povata buna. HORAIO Ai sa pierzi prinsoarea asta, stapne. HAMLET Nu prea cred. De cnd a plecat el n Franta, m-am pregatit ntr-una. Am sa cstig cu punctele care mi s-au dat nainte. Dar nici nu-ti nchipui ce ciudat ma simt pe-aci pe la inima. Dar nu-i nimic. 313 HORAIO Cum sa nu, scumpul meu stapn. HAMLET E o prostie. Totusi e un fel de presimtire, de care s-ar tulbura poate o femeie. HORAIO Daca mintea ta e mpotriva, ascult-o. Am sa le ies nainte cnd vin ncoace si am sa le spun ca nu esti gata.

HAMLET Ba de loc. Sfidez prevestirile. Nu moare nici macar o vrabie fara stirea Proniei. Daca mi-a sunat ceasul acum, n-o sa-mi sune alta data, si daca n-o fi sa fie alta data, trebuie sa fie acum ; acum sau mai trziu, tot o sa sune o data. Totul e sa fii gata. De vreme ce nuti mai dai seama de cele ce lasii dupa tine, ce-ti pasa daca pleci mai curnd ? Fie ce-o fi. (Intra regele, regina, Laertes, seniori, Osric, si slujitorii cu spade etc.) REGELE Te-apropie, Hamlet, si-aceasta mna Primeste-o de la mine-n mna ta. (Regele pune mna lui Laertes n mna lui Hamlet.) HAMLET Iertare, domnul meu, ca te-am jignit ; Dar iarta-ma cum iarta-un gentilom. Toti cei de fata stiu si-ai auzit fara-ndoiala Ca snt lovit de-o ratacire grea. Ce-am facut si ti-a trezit brutal onoarea, firea, N-a fost, o spun deschis, dect sminteala. Hamlet jignit-a oare pe Laertes ?

El ? Niciodata. Daca, scos din minti, Atunci cnd nu mai este el, Hamlet Jigneste pe Laert, nu el jigneste. 314 Hamlet reneaga. Cine-i deci de vina ? Sminteala lui. si daca esteasa, Hamlet e dintre cei jigniti, sarmanul, Caci nebunia e vrajmasul lui. De fata, domnul meu, cu toata curtea Ma lepad de-orice rea precugetare, si-n gndul tau marinimos, ma iarta Ca fara voie miam ucis un frate Zvrlind sageata pe deasupra casei. LAERTES Mi-e sufletu-mpacat. El ma-ndemna La razbunare. Ct priveste cinstea, Ma tin deoparte, nu vreau mpacare, si-astept ca mesteri vechi si respectati Sa-mi spuna daca f ost-au si-n trecut Asemeneampacari ca sa-mi pastrez Un nume nepatat. Dar pna-atunci Primesc si cred n dragostea pe care Mi-o-mbii acum si n-o dispretuiesc. HAMLET Primesc cu drag si voi lupta cu cinste-In acest asalt fratesc. Sa mi se dea O spada. Gata. Da, si mie una. LAERTES HAMLET Voi fi unealta biruintii tale, Laert. Pe lnga nestiinta mea, ndemnarea ta va straluci Ca steaua-n bezna, cu att mai viu.. LAERTES Stapne, rzi de mine !

HAMLET Nu, ti-o jui315 REGELE Osric, da spadele. Nepoate Hamlet, Cunosti prinsoarea ? HAMLET Foarte bine, sire ; Ai partinit n joc pe cel mai slab. REGELE N-am teama. V-am vazut. Laert fiind si mai maestru, ti-am dat nainte. LAERTES Aceasta-i mult prea grea. Sa vad si alta. HAMLET mi place asta. Snt la fel de lungi ? OSRIC Da, bunul meu stapn. REGELE Pe masa puneti cupele cu vin. si daca la ntia lovitura, Sau la a doua, Hamlet l atinge Sau de-o raspunde bine la a treia. Sa traga toate gurile de foc. Iar regele va bea n sanatatea-i si-n cupa un margaritar va pune Mai scump dect acela din coroana Purtata-n sir de patru regi danezi. Voi dati-mi cupele. Vorbeasca toba Trompetelor, trompeta catre tunuri :si tunurile catre cer si cerul Pamntului, ca regele acum Bea-n cinstea lui Hamlet. ncepeti lupta, Iar voi, judecatori, luati bine seama. 316

HAMLET Sa-ncepem, domnul meu. LAERTES Stapne-ncepem HAMLET O data ! LAERTES Nu! HAMLET Ce spun arbitrii ? OSRIC Atins. E ne'ndoios atins. LAERTES Sa-ncepem iar. REGELE Stati. Dati-mi de baut. Hamlet, al tau e Acest margaritar. Fii sanatos ! (Suna trmbitele. Salve de artilerie afara.) Sa-i dati o cupa. HAMLET Pune-mi-o deoparte ; nti sa ispravim. (Se lupta.) Atins din nou. Ce zici ? LAERTES Atins. E drept, am fost atins. 317 REGELE

Cstiga fiul nostru. REGINA si-i gras. Naframa mea-i aici. Tu ia-o, Hamlet, si sterge-ti tmplele. Regina nchina pentru biruinta ta. HAMLET O, buna doamna ! REGELE Nu bea, nu, Gertrudo ! REGINA Cu voia ta, stapne, vreau sa beau. (Bea.) REGELE (aparte) E cupa cu venin. E prea trziu. HAMLET O clipa, doamna. Nu cutez sa beau. REGINA Dar vino sa-ti sterg fata. l voi lovi. LAERTES Sire-acum REGELE Nu cred. LAERTES si totusi parca-i Ceva-mpotriva cugetului meu. 318 HAMLET

Laertes, hai, e pentru-a treia oara, Dar lupta-te, te rog, din rasputeri : Te porti, ma tem, de parc-as fi copil. Asa-ti par ? Hai ! LAERTES (Se lupta.) OSRIC Nimic, de nici o parte. LAERTES Acum, ia seama ! (Laertes raneste pe Hamlet. n ncaierare si schimba spadele si Hamlet raneste pe Laertes.) REGELE Opriti-i ! Se-ntaita. HAMLET A nu ! Sa ncepem iar. (Regina cade.) OSRIC I-c rau reginei ! HORAIO Snt plini de snge. Cum ti e, stapne ? OSRIC Laertes, cum te simti ? LAERTES Precum sitarul prins n lantul sau, Ucis de drept, prin chiar tradarea mea. 319 HAMLET Dar ce e cu regina t REGELE A lesinat Vazndu-i plini de snge pe-amndoi.

REGINA O, nu ! e cupa, dragul meu Hamlet, E cupa, cupa... fost-am otravita. (Moare.) HAMLET O, ce ticalosie ! -Ncmdeti poarta ! Tradare. (Laertes cade.) Unde e tradarea ? LAERTES Aicea e, Hamlet, Hamlet, esti mort ; Nu-i leac pe lume-n stare sa te scape, si viata n-ai mai mult de-un sfert de ceas. n mna ta-i unealta tradatoare Cu vrful slobod si-n venin muiata. Ticalosia-ntorsu-s-a-mpotriva-mi si zac aci, dar n-am sa ma mai scol, Iar mama ta, si ea e otravita, Ah, nu mai pot... regele e de vina... HAMLET si vrfu-i otravit ! Atunci, la lucru, otrava ! (7/ strapunge pe rege.) TOI Tradare! Tradare I

REGELE Sariti, prieteni ! Nu-s dect ranit. 320 HAMLET Danez tu, incestuos si ucigas si blestemat, bea din fiertura as tar,. Vezi, nu e-n ea margaritarul tau ? Te du pe urma mamei ! (Regele moare.); LAERTES E o dreapta^ Rasplata. Caci i-ai dat sa bea otrava-Pe care-a pregatit-o nsusi el. Noi, unul altuia sa ne iertam, O, vrednicule Hamlet. Moartea mea, si-a tatei sa nu cada-asupra ta, si nici a ta, asupra-mi. HAMLET Te izbaveasca cerul. Te urmez. Eu mor, Horatio. Tu, rami cu bine, Nefericita doamna. Voi, ce-n tremur,. Palizi priviti l-acest prapad, muti martori; Ai celor petrecute, de-as avea Doar vreme aspra moarte nsa este Un temnicer ce nu stie s-astepte V-as spune... las' sa fie-asa ; eu mor, Horatio, tu traiesti... fi-mi mie martor

si vietii mele, spre-a ma-ndreptati" n fata celor ce s-ar ndoi. HORAIO Nu crede asta niciodata, snt Mai mult un vechi roman dect danez: Mai e ceva pe fund. HAMLET Barbat esti oare ? Da-mi cupa. Las-o. Jur, o voi avea Horati, dragul meu, ce nume vested Las dupa mine, cta vreme totul Ramne-o taina. Daca m-ai purtat 21 - Teatru _ Shakespeare 321 Vreodata-n a ta inima, atunci Te mai lipseste-un timp de fericire sin lumea asta hda tu mai poarta-ti Durerea, ca sa-i spui povestea mea. (Se aud un mars militar si salve.) Dar ce-i aceasta larma de razboi ? HORAIO E Fortinbras cel tnar, care da, ntors cu biruinta din Polonia, Salut razboinic solilor englezi. HAMLET Horatio, mor. Napraznica otrava Gndirea-mi covrseste. Nu mai pot Trai s-aud din Englitera vesti. Dar Fortinbras, va spun, va fi

alesul, si glasul meu ce moare-i pentru el ; Asa sa-i spui, si cam ce a dus La aceste ntmplari. Restu-i tacere. (Moare.) HORAIO O mare inima se f rnge-acum. O, noapte buna, blnde print. Sa cnte Un stol de ngeri spre odihna ta. Dar ce bat tobele tot mai aproape ? (Intra Fortinbras si solii englezi, cu tobe, steaguri si suita.) FORTINBRAS Vrem sa vedem ce-a fost. HORAIO Ce-ai vrea sa vezi ? O jale-adnca, sau cumplita groaza ? Teopreste-atunci si nu mai cauta. 322 FORTINBRAS Gramada asta striga a macel. Trufasa moarte, ce ospat gatesti n vesnicu-ti celar, de-ai dobort Attia principi, cu o lovitura Att de sngeroasa, la pamnt ? SOLUL Privelistea-i de spaima. Prea trziu Sosim cu vestile din Englitera, si-urechea celui ce-ar fi vrut s-auda E surda-acum la stirea ca porunca-i A fost adusa la ndeplinire. Ca Guildenstern si Rosencrantz snt morti.

Dar cine sa ne multumeasca ? HORAIO El, cel de-aici, chiar viata de-ar avea Sa-ti poata multumi, el niciodata N-a dat porunca pentru moartea lor. Dar fiindc-ati nimerit aci n toiul Acestei sngeroase ntmplari, Voi cei sositi din Anglia, voi din Razboiul cu Polonia, dati porunca Sa fie asezateaceste lesuri Pe-un catafalc nalt, n vazul lumii. Iar pentru cei ce nu cunosc povestea, Lasati-ma sa spun cum s-a-ntmplat. Veti auzi de fapte sngeroase si scrnave si nefiresti, de-omoruri Nevrute si de strmbe judecati, De insi ucisi prin viclesug si silnic, si-n tot acest sfrsit, de-o cursa-n care Cazut-au nsiri cei ce au ntins-o. Aceste toate pot sa le destanui Cu-adevarat. FORTINBRAS Sa-l ascultam ndata, si pe cei mari sa-i adunam s-asculte Iar eu salut norocu-mi cu mhnire ; 323 21* Am drepturi vechi pe-acest regat, pe care Prilejul ma-nlesneste sa le cer. HORAIO si eu, aici, am de vorbit din parte-i, Iar glasul lui va cntari mai greu. Dar astea toate-acum sa le-ncheiem, Ct mintile snt nca ravasite, Ca nu cumva greseli sau uneltiri Sa se ntmple. FORTINBRS Patru capitani Sa-l poarte pe Hamlet ca pe-un ostas Pe catafalc. El ar fi fost, snt

sigur, Un rege mare dac-ar fi domnit ; n calea lui, razboinice saluturi si muzicile ostasesti sa cnte Spre-a lui cinstire. Luati mortii. Potrivite-n batalii, Privelisti de-astea nu-si au rostu-aci. Sa mergem ; comandati foc. (Mars funebru. Ies toti, lund trupurile. Se aud salve de artilerie.)

S-ar putea să vă placă și