Curs Am

Cuprins
1 Integrala definită şi generalizări 3

1.1 Definiţie, proprietăţi, formule de calcul . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3 Integrala improprie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4 Integrala cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.5 Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2 Ecuaţii diferenţiale 47
2.1 Ecuaţia diferenţială de ordinul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.2 Ecuaţia diferenţială de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2.1 Ecuaţia şi funcţiile Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.2.2 Ecuaţia diferenţială cu coeficienţi constanţi . . . . . . . . 67
2.3 Sisteme diferenţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.4 Sisteme simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . 86
3 Integrale vectoriale 93
3.1 Integrala dublă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.2 Integrala triplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
3.3 Integrala de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
1
2 CUPRINS
Capitolul 1
Integrala definită şi generalizări
1.1 Definiţie, proprietăţi, formule de calcul

Considerăm funcţia mărginită
f : [a, b] → R, [a, b] ⊂ R
şi o diviziune ∆
∆ = {x0 , x1 , . . . , xn }, a = x0 < x1 < . . . < xn = b

cu norma diviziunii
k∆k = max (xi − xi−1 ).
16i6n
Pentru orice i ∈ {1, . . . , n} alegem punctele intermediare ξi ∈ [xi−1 , xi ] şi con-

siderăm suma
n
X
σ∆ = f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1
σ∆ se numeşte suma Riemann.
Definiţia 1.1.1 Numim integralădefinită (Riemann) numărul I cu proprietatea că

∀ε > 0, ∃ηε astfel ca pentru orice diviziune ∆ cu k∆k < ηε şi pentru orice
alegere a punctelor intermediare are loc
|σ∆ − I| < ε
Funcţia f se numeşte integrabilă (Riemann).
3
4 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITĂ ŞI GENERALIZĂRI
Numărul I este unic determinat şi se notează

Z b
I= f (x)dx
a
Prin definiţie Z a
f (x)dx = 0
a
Z b Z a
f (x)dx = − f (x)dx
a b
Observaţie Dacă f > 0, atunci o sumă Riemann reprezintă suma ariilor unor
dreptunghiuri care au baza xi − xi−1 şi ı̂nălţimea f (ξi ). Această oservaţie stă la
baza unor formule de calcul aproximativ pentru integrala Riemann.
Teorema 1.1.1 Pentru funcţia f : [a, b] → R următoarele afirmaţii sunt echiva-

lente
1. f este integrabilă
2. există un număr real I astfel ca pentru orice şir de diviziuni ale intervalului
[a, b] de forma ∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } cu
lim k∆n k = 0
n→∞
şi orice alegere a punctelor intermediare xni−1 6 ξin 6 xni , i = 1, . . . , kn şirul

sumelor Riemann σ∆n converge la I.
Demonstraţie 1. ⇒ 2. Fie ∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } o diviziune ca ı̂n enunţul

punctului 2. Fie ε > 0 arbitrar. Deoarece f este funcţie integrabilă există I şi ηε
astfel ca
|σ∆n − I| < ε
dacă k∆n k < ηε . Din convergenţa la 0 a şirului k∆n k există un rang nε cu propri-
etatea
k∆n k < ηε , n > nε
Combinând cele două relaţii precedente, rezultă
|σ∆n − I| < ε, ∀n > nε
deci convergenţa şirului de sume Riemann. Astfel punctul 2. este demonstrat.
2. ⇒ 1. Presupunem prin reducere la absurd că numărul I definit de punctul
2. nu este integrala lui f . Atunci există ε0 > 0 astfel ca pentru orice η > 0, poate
fi găsită o diviziune ∆η astfel ı̂ncât suma Riemann să satisfacă
|σ∆n − I| > ε0 . (1.1)
1.1. DEFINIŢIE, PROPRIETĂŢI, FORMULE DE CALCUL 5
dacă ı̂n particular η = n1 , deducem că diviziunea asociată, notată ∆n satisface

k∆n k < n1 de unde ar urma că
lim k∆n k = 0.
n→∞
Din relaţia (1.1) deducem ı̂nsă că şirul sumelor Riemann nu converge la I, ceea
ce contrazice 2
Sume Darboux Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită şi ∆ o diviziune oarecare.
Notăm
mi = inf f (x), Mi = sup f (x)
x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]
şi considerăm sumele

n
X n
X
s∆ = mi (xi − xi−1 ), S∆ = Mi (xi − xi−1 ).
i=1 i=1
care se nunesc sumele Darboux. Se poate demonstra imediat că
s∆ 6 σ∆ 6 S∆ (1.2)
şi că pentru o diviziune ∆0 , care satisface ∆ ⊂ ∆0 (mai fină) are loc
s∆ 6 s∆0 , S∆0 6 S∆ .
Vom nota
I = sup s∆ , I = inf S∆ .
∆ ∆
Are loc
s ∆ 6 I 6 I 6 S∆ (1.3)
Teorema 1.1.2 Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
1. ∀ε > 0, ∃ηε astfel ca pentru orice diviziune ∆ cu k∆k < ηε
S∆ − s∆ < ε (1.4)
2. funcţa f este integrabilă.
Demonstraţie Vom demonstra doar implicaţia 1 ⇒ 2. Din (1.4) are loc dacă
folosim ipoteza
0 6 I − I 6 S∆ − s∆ < ε, ∀∆.
Deoarece ε > 0 este arbitrar rezultă că I = I. Valoarea lor comună o notăm cu I
şi din (1.3) rezultă
s ∆ 6 I 6 S∆
Dacă ţinem cont şi de (1.2) deducem
|σ∆ − I| 6 S∆ − s∆ < ε
oricare ar fi diviziunea ∆ şi pentru orice alegere a punctelor intermediare ξi
Teorema 1.1.3 Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii integrabile pe intervalul [a, b]

şi λ, µ ∈ R atunci λf + µg este integrabila pe [a, b] şi are loc
Z b Z b Z b
(λf (x) + µg(x))dx = λ f (x)dx + µ g(x)dx.
a a a
Teorema 1.1.4 Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă pe intervalul [a, b]

şi f (x) > 0, ∀x ∈ [a, b] atunci
Z b
f (x)dx > 0.
a
n
X
Demonstraţie Este suficient să observăm că σ∆ = f (ξi )(xi − xi−1 ) > 0
i=1
pentru orice diviziune si orice alegere a punctelor intermediare
Consecinţa 1 Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii integrabile astfel ca
f (x) 6 g(x), ∀x ∈ [a, b]
atunci are loc Z Z

b b
f (x)dx 6 g(x)dx.
a a
Demonstraţie Din ipoteză funcţia g − f este pozitivă şi aplicăm Teoremele 1.1.4
şi 1.1.3. Z b Z b Z b
g(x)dx − f (x)dx = (g(x) − f (x))dx > 0
a a a
Consecinţa 2 Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă şi
m 6 f (x) 6 M, ∀x ∈ [a, b]
atunci
Z b
m(b − a) 6 f (x)dx 6 M (b − a).
a
Demonstraţie Rezultă imediat dacă aplicăm consecinţa anterioară funcţiei f şi
funcţiilor constante m, M
Teorema 1.1.5 Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă şi c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
restricţiile lui f la [a, c] şi [c, b] sunt integrabile. Atunci f este integrabilă pe [a, b]
şi Z b Z c Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
a a c
Definiţia 1.1.2 Fie f : J → R, unde J ⊂ R este un interval. Funcţia F : J → R
se numşte primitivă sau antiderivată a funcţiei f pe intervalul J, dacă
1. F este derivabilă pe J
2. F 0 (x) = f (x), ∀x ∈ J
Reamintim că orice două primitive ale funcţiei f diferă printr-o constantă şi mulţimea
tuturor primitivelor se mai numeşte integrală nedefinită şi se notează
Z
f (x)dxF (x) + c, c ∈ R.
Mai reamintim că o funcţie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.
Această observaţie constituie un important instrument prin care decidem uneori
dacă o funcţie admite primitive.
Următoarea celebră teoremă constituie o formulă importantă de calcul.
Teorema 1.1.6 (Leibniz Newton) Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă şi
care admite primitive. Atunci pentru orice primitivă F are loc
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a).
a
Vom folosi notaţia F (x)|ba .

Demonstraţie Considerăm o diviziune arbitrară ∆ şi aplicăm pe intervalul [xi−1 , xi ]
teorema lui Lagrange funcţiei derivabile F . Există atunci un punct intermediar
ξi ∈ (xi−1 , xi ) astfel ca
F (xi ) − F (xi−1 ) = F 0 (ξi )(xi − xi−1 ) = f (ξi )(xi − xi−1 ).
Atunci suma Riemann ataşată este
n
X Xn
f (ξi )(xi − xi−1 ) = (F (xi ) − F (xi−1 )) = F (b) − F (a)
i=1 i=1
şi trecând la limită obţinem afirmaţia
Observaţie Se cunosc exemple de funcţii integrabile care nu admit primitive.
TABELUL PRIMITIVELOR
Notăm prin F o primitivă a funcţiei f şi J ⊂ R un interval.
f F
xn+1
1 xn , x ∈ J ⊂ R, n∈N
n+1
xa+1
2 xa , x ∈ J ⊂ (0, +∞), a ∈ R \ {−1}
a+1
ax
3 ax , x ∈ J ⊂ R, a ∈ R+ \ {0, 1}
ln a
1
4 , x ∈ J, J ⊂ (−∞, 0) sau J ⊂ (0, +∞) ln |x|
x
¯ ¯
1 1 ¯x − a¯
5 , x ∈ J ⊂ R \ {−a, a}, a 6= 0 ln ¯ ¯
x − a2
2 2a ¯ x + a ¯
1 1 x
6 f (x) = , x ∈ J ⊂ R, a 6= 0 arctan
x2 + a2 a a
7 sin x, x∈J ⊂R − cos x
8 cos x, x∈J ⊂R sin x
1 π
9 , x ∈ J ⊂ R \ {(2k + 1) }, k ∈ Z tan x
cos2 x 2
1
10 , x ∈ J ⊂ R \ {kπ}, k ∈ Z − coth
sin2 x
π
11 tan x, x ∈ J ⊂ R \ {(2k + 1) }, k ∈ Z − ln | cos x|
2
12 coth x, x ∈ J ⊂ R \ {kπ}, k ∈ Z ln | sin x|
1 √
13 √ , a 6= 0, x∈J ⊂R ln(x + x2 + a2 )
x + a2
2
1 √
14 √ , a > 0, x ∈ J ⊂ (−∞, −a) sau J ⊂ (a, ∞) ln(x + x2 − a2 )
x − a2
2
1 x
15 √ , a > 0, x ∈ J ⊂ (−a, a) arcsin
a2 − x2 a
Primitivele funcţiilor raţionale
Fie f : J → R o funcţie raţională, adică este de forma
P (x)
f (x) = , Q(x) 6= 0, ∀x ∈ J
Q(x)
unde P, Q sunt două polinoame cu coeficienţi reali. Se cunoaşte că orice funcţie
raţională poate fi descompusă ı̂ntr-o sumă finită de fracţii simple. Reamintim
aceste forme simple şi primitivele lor.
1. a0 xn + a1 xn−1 + . . . + an−1 x + an are primitiva imediată, dată de punctul

1 din tabel.
1
2. , n ∈ N pe intervalul J ⊂ (a, ∞) sau J ⊂ (−∞, a) are primitiva
(x − a)n
dată de punctul 4 din tabel, daca n = 1 , iar dacă n > 1 dată de punctul 1.
bx + c
3. , n ∈ N∗ , p2 − 4q < 0; semnalăm două cazuri particulare
(x2
+ px + q)n
importante:
3.1 Dacă bx + c este derivata numitorului şi n = 1 , atunci primitiva

(x2 + px + q)−n+1
este ln(x2 +px+q), iar dacă n > 1 primitiva este .
−n + 1
1
3.2 Dacă b = 0, c = 1 şi n = 1, primitiva funcţiei 2 este
x + px + q
2 2x + p
p arctan p
4q − p 2 4q − p2
Observaţie Dacă f : J → R o funcţie raţională, atunci prin ı̂mpărţirea lui P la

Q, se obţine
P (x) R(x)
f (x) = = L(x) +
Q(x) Q(x)
R(x)
unde grad R < grad Q. Fracţiei ı̂i aplicăm următoarea teoremă.
Q(x)
Teorema 1.1.7 (Descompunerea funcţiilor raţionale ı̂n fracţii simple) Fie f :

P (x)
J → R o funcţie raţională de forma f (x) = , Q(x) 6= 0, ∀x ∈ J şi P, Q
Q(x)
două polinoame prime ı̂ntre ele. Presupunem că Q se descompune ı̂n factori primi
Q(x) = (x − a1 )α1 . . . (x − am )αm (x2 + p1 x + q1 )β1 . . . (x2 + pn x + qn )βn .
Atunci f se descompune unic
m µ
X ¶
A1,i A2,i Ai,i
f (x) = L(x) + α
+ α −1
+ . . . + +
i=1
(x − ai ) i (x − ai ) i x − ai
n µ
X ¶
B1,j x + C1,j B2,j x + C2,j Bj,j x + Cj,j
β
+ β −1
+ . . . +
j=1
(x2 + pj x + qj ) j (x2 + pj x + qj ) j (x2 + pj x + qj )
unde L este un polinom cu coeficienţi reali, ai , pj , qj , Aj,i , Bi,j , Ci,j ∈ R şi p2j −
4qj < 0.
Teorema 1.1.8 (Integrarea funcţiilor continue) Orice funcţie f : [a, b] → R

continuă este integrabilă.
Demonstraţie Reamintim că orice funcţie continuă pe un interval de forma [a, b]

este uniform continuă, adică ∀ε > 0 există ηε > 0 astfel ca ∀x0 , x00 ∈ [a, b] cu
|x0 − x00 | < ηε rezultă
ε
|f (x0 ) − f (x00 )| <
. (1.5)
b−a
Pentru o diviziune ∆ cu norma diviziunii < ηε alegem ui , vi ∈ [xi−1 , xi ] astfel ca
f (ui ) = mi = inf f (x), f (vi ) = Mi = inf f (x)
x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]
Are loc folosind (1.5)

ε
Mi − mi = |f (vi ) − f (ui )| < .
b−a
Pentru a demonstra integrabilitatea, vom folosi teorema 1.1.2, deci are loc majo-
rarea
n
X n
ε X
S∆ − s∆ = (Mi − mi )(xi − xi−1 ) < (xi − xi−1 ) =
i=1
b − a i=1
ε
= (b − a) = ε.
b−a
Observaţie Un caz intâlnit ı̂n practică este acela al funcţiilor care sunt continue
pe porţiuni; adică pe intervalul [a, b] există un număr finit de puncte de discon-
tinuitate ci ∈ (a, b) de speţa ı̂ntâia (există limitele laterale şi sunt finite ) şi pe
fiecare subinterval determinat de punctele de discontinuitate restricţiile sunt con-
tinue. Aceste funcţii rezultă de asemenea integrabile, folosind teorema 1.1.5
Teorema 1.1.9 (Teoremă de medie) Dacă este o funcţie continuă, atunci există
ξ ∈ [a, b] astfel ca
Z b
1
f (x)dx = f (ξ).
b−a a
Demonstraţie Deorece funcţia este continuă pe un interval ı̂nchis şi mărginit ı̂şi
atinge marginile, deci există u, v ∈ [a, b] astfel ca
m = f (u) = inf f (x), M = f (v) = sup f (x).
x∈[a,b] x∈[a,b]
Aplicând Consecinţa 2 a Teoremei 1.1.4, din m 6 f (x) 6 M rezultă

Z b
m(b − a) 6 f (x)dx 6 M (b − a)
a
deci Z b
1
f (u) = m 6 f (x)dx 6 M = f (v).
b−a a
Dar f are proprietatea lui Darboux pe [a, b], fiind continuă. Exista deci ξ ∈ [a, b]
Z b
1
astfel ca f (x)dx = f (ξ).
b−a a
Următoarea teoremă este adevărată pentru orice funcţie intgrabilă, dar este usor
de demonstrat ı̂n cazul funcţiilor continue.
Teorema 1.1.10 Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă atunci are loc
Z b Z b
| f (x)dx| 6 |f (x)|dx.
a a
Demonstraţie Afirmaţia rezultă imediat dacă ţinem cont de faptul ca |f | rezultă

funcţie continuă, deci integrabilă şi inegalitatea
−|f (x)| 6 f (x) 6 |f (x)|, ∀x ∈ [a, b]
Teorema 1.1.11 (Existenţa primitivelor unei funcţii continue) Dacăfuncţia

f : [a, b] → R este continuă, funcţia F : [a, b] → R definită prin
Z x
F (x) = f (t)dt, ∀x ∈ [a, b] (1.6)
a
este o primitivă care se anulează ı̂n punctul a.
Demonstraţie Vom demonstra că F este derivabilă pentru orice x0 ∈ [a, b] .

Folosind definiţia şi Teorema 1.1.3 rezultă
Z x Z x0 Z x
F (x) − F (x0 ) = f (t)dt − f (t)dt = f (t)dt.
a a x0
Din teorema de medie, există ξx ı̂n intervalul de extremităţi x0 , x, astfel ca

Z x
f (t)dt = f (ξx )(x − x0 ).
x0
Din ultimile două relaţii deducem dacă ţinem cont şi de continuitatea funcţiei f
F (x) − F (x0 )
lim = lim f (ξx ) = f (x0 ).
x→x0 x − x0 x→x0
(Dacă x0 = a sau x0 = b se consideră limitele laterale.) Deducem astfel că

F 0 = f , iar din definiţie F (a) = 0
Observaţie Deşi orice funcţie continuă admite primitive, nu totdeauna aceasta
se poate exprima cu ajutorul funcţiilor elementare. Un exemplu cunoscut este
2
cel al funcţiei e−x ; pentru aceasta nu se poate folosi formula Leibniz-Newton, ci
metode aproximative de calcul.
Teorema 1.1.12 (Formula de integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt

funcţii derivabile, cu derivate continue, atunci
Z b Z b
0 b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x)|a − g(x)f 0 (x)dx. (1.7)
a a
Demonstraţie Din formula de derivare a produsului
(f g)0 (x) = f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)
deducem că f g este o primitivă a funcţiei f 0 g + f g 0 şi aplicând teorema Leibniz

Newton avem
Z b Z b
0
(f g)(b) − (f g)(a) = (f g) (x)dx = (f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x))dx =
a a
Z b Z b
= f 0 (x)g(x)dx + f (x)g 0 (x)dx
a a
de unde deducem imediat afirmaţia teoremei
Teorema 1.1.13 (Schimbarea de variabilă) Fie ϕ : [a, b] → [c, d] o funcţie cu

proprietăţile: ϕ derivabilă , cu derivata continuă pe [a, b].
Fie f : [c, d] → R o funcţie continuă.
Atunci are loc formula
Z b Z ϕ(b)
0
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx. (1.8)
a ϕ(a)
Demonstraţie Funcţia f fiind continuă, admite primitive. Fie F o primitivă a lui

f , deci
F 0 (x) = f (x), ∀x ∈ [c, d] (1.9)
Din teorema Leibniz Newton avem
Z ϕ(b)
f (x)dx = F (ϕ(b)) − F (ϕ(a))
ϕ(a)
Prin formula de derivare a funcţiilor compuse din (1.9) deducem
(F ◦ ϕ)0 (t) = F 0 (ϕ(t))ϕ0 (t) = (f ◦ ϕ)(t)ϕ0 (t), ∀t ∈ [a, b].
Din nou din teorema Leibniz Newton avem

Z b Z ϕ(b)
0
(f ◦ ϕ)(t)ϕ (t) = (F ◦ ϕ)(b) − (F ◦ ϕ)(a) = f (x)dx
a ϕ(a)
Aplicaţii ale integralei definite
Aria unei mulţimi
Definiţia 1.1.3 O mulţime D se numeşte elementară dacă

n
[
D= Di
i=1
unde Di sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate, iar orice

două dreptunghiuri diferite au cel mult o latură comună. Numim arie
n
X
aria(D) = aria(Di )
i=1
Observaţii
1. Reprezentarea unei mulţimi elementare nu este unică, dar aria este unic
determinată.
2. Reuniunea, intersecţia şi diferenţa a două mulţimi elementare sunt tot
mulţimi elementare.
Definiţia 1.1.4 Fie A o mulţime mărginită din plan. A are arie dacă există două
şiruri de mulţimi elementare Dn şi En , n ∈ N, astfel ca
Dn ⊂ A ⊂ En
şirurile de numere aria(Dn ) şi aria(En ) sunt convergente şi
lim aria(Dn ) = lim aria(En ).

n→∞ n→∞
Observaţii
1. Noţiunea de arie nu depinde de alegerea mulţimilor elementare.
2. Dacă A, B au arie, atunci mulţimile A ∪ B, A ∩ B, A \ B au arie.
3. Dacă A, B au arie şi A ∩ B = ∅, atunci
aria(A ∪ B) = aria(A) + aria(B).
4. Dacă o mulţime are arie, nu rezultă că orice submulţime a sa are arie.
Teorema 1.1.14 (Aria unei suprafeţe plane) Dacă f : [a, b] → R+ este con-
tinuă atunci mulţimea
D = {(x, y) ∈ R2 | a 6 x 6 b, 0 6 y 6 f (x)}
are arie şi

Z b
aria(D) = f (x)dx. (1.10)
a
Teorema 1.1.15 (Volumul unui corp de rotaţie) Dacă f : [a, b] → R+ este

continuă atunci corpul de rotaţie determinat de f , adică mulţimea
p
V = {(x, y, z) ∈ R3 | y 2 + z 2 6 r, a 6 x 6 b}
are volum dat de formula
Z b
vol(V ) = π f 2 (x)dx (1.11)
a
Lungimea unui arc de curbă

Fie f : [a, b] → R+ o funcţie şi corespunzător unei diviziuni ∆ definim funcţia
poligonală, adică funcţia care trece prin punctele de coordonate (xi−1 , f (xi−1 )) şi
(xi , f (xi )) şi pe subintervalele [xi−1 , xi ] este drepta determinata de aceste puncte.
f (xi ) − f (xi−1 )
f∆ (x) = f (xi−1 ) + (x − xi−1 ), x ∈ [xi−1 , xi ], 1 6 i 6 n.
xi − xi−1
Lungimea acestui grafic este

n
X p
l∆ = (xi − xi−1 )2 + (f (xi ) − f (xi−1 ))2 .
i=1
Definiţia 1.1.5 Spunem că graficul funcţiei continue are lungime finită dacă
există o constantă M > 0 astfel ca
l∆ 6 M
pentru orice diviziune ∆ a intervalului [a, b]. Numărul
sup{l∆ }
∆
se numeşte lungimea graficului funcţiei f .
Teorema 1.1.16 (Lungimea unui arc de curbă ) Dacă f : [a, b] → R+ este o

funcţie derivabilă cu derivata continuă atunci
1. graficul lui f are lungime finită
2. lungimea este dată de
Z bp
l= 1 + (f 0 (x))2 dx (1.12)
a
Demonstraţie Folosind faptul că funcţia f este continuă, deci mărginită pe [a, b],
există M > 0 astfel ca
p
1 + (f 0 (x))2 6 M, ∀x ∈ [a, b]
Atunci lungimea graficului unei funcţii poligonale asociate unei diviziuni arbitrare
este marginită, deoarece
n
X p
l∆ = (xi − xi−1 )2 + (f (xi ) − f (xi−1 ))2 =
i=1
n
X n
X
p
1 + (f 0 (ξi ))2 (xi − xi−1 ) 6 M (xi − xi−1 ) = M (b − a)
i=1 i=1
unde punctele ξi ∈ [xi−1 , xi ], 1 6 i 6 n există din aplicarea teoremei lui La-

grange funcţiei f pe intervalele date de diviziune. Deci graficul are lungime
finită. Mai rezultă că dacă ∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } este un şir de diviziuni cu
lim k∆n k = 0, atunci şirul lungimilor graficului funcţiilor poligonale este con-
n→∞
vergent la numărul l, adică
lim l∆n = l
n→∞
Aplicăm teorema lui Lagrange pe fiecare subinterval [xni−1 , xni ]; atunci există ξin ∈
[xni−1 , xni ] astfel ca
f (xni ) − f (xni−1 ) = f 0 (ξin )(xni − xni−1 ).

1.2. INTEGRALA CURBILINIE 17
Evaluăm lungimea graficului funcţiei poligonale

n q
X
l∆n = (xni − xni−1 )2 + (f (xni ) − f (xni−1 ))2 =
i=1
n
X p
1 + (f 0 (ξin ))2 (xni − xni−1 ) = σ∆n
i=1
p
adică o sumă Riemann asociată funcţiei 1 + (f 0 (x))2 ; această funcţie este in-
tegrabilă, fiind continuă şi folosind teorema 1.1.1 rezultă valoarea integralei este
limita şirului l∆n , adică
Z bp
l= 1 + (f 0 (x))2 dx
a
Teorema 1.1.17 (Aria unei suprafete de rotaţie) Dacă f : [a, b] → R+ este o

funcţie derivabilă cu derivata continuă atunci suprafaţa de rotaţie determinată de
f , adică mulţimea
p
S = {(x, y, z) ∈ R3 | y 2 + z 2 = f (x), a 6 x 6 b}
are arie dată de
Z b p
aria(S) = 2π f (x) 1 + (f 0 (x))2 dx (1.13)
a
1.2 Integrala curbilinie

Integrala curbilinie (IC) de speţa ı̂ntâi
Fie f : D → R o funcţie continuă unde domeniul D ⊂ Rn cu n = 2, 3.
Fie γ o curbă inclusă ı̂n D care este netedă. Un exemplu teoretic de curbă netedă
a fost dat ı̂n teorema 1.1.16. În cazul n = 3, o curbă netedă este de forma

 x = x(t)
(γ) y = y(t) , t ∈ [a, b] ⊂ R (1.14)

z = z(t)
unde x, y, z sunt funcţii derivabile cu derivate continue pe [a, b]. Mai general o
curbă poate fi netedă pe porţiuni, adică există un număr finit de subintervale ale
lui [a, b] determinate de a = t0 < t1 < . . . < tn = b astfel ca restricţia curbei la
[ti−1 , ti ], ∀i = 1, . . . , n să fie netedă.
Definiţia 1.2.1 Numim integrală curbilinie (IC) de prima speţă a funcţiei f

Z Z b p
f (x, y, z)ds = f (x(t), y(t), z(t)) (x0 )2 (t) + (y 0 )2 (t) + (z 0 )2 (t)dt
γ a
(1.15)
p
unde ds = (x0 )2 (t) + (y 0 )2 (t) + (z 0 )2 (t) este elementul de arc.
Observaţii
1. Dacă γ este o curbă plană atunci ı̂n ecuaţiile (1.14) vom lua z = 0, iar IC
este
Z Z p
f (x, y)ds = f (x(t), y(t)) (x0 )2 (t) + (y 0 )2 (t)dt.
γ
2. IC de speţa ı̂ntâi este independentă de sensul de parcurs pe curbă.
3. IC nu depinde de parametrizarea aleasă pentru curbă.
Aplicaţii 1. Masa unei curbe netede γ. Presupunem că ı̂n fiecare punct
al curbei, masa este o funcţie continuă f (x, y, z), atunci masa curbei este IC
următoare Z
M = f (x, y, z)ds. (1.16)
γ
2. Momentele statice ale unei curbe ı̂n raport cu axele de coordonate se pot
exprima tot cu ajutorul unor IC
R
Mx = γ xf (x, y, z)ds
R
My = γ
yf (x, y, z)ds (1.17)
R
Mz = γ
zf (x, y, z)ds
Integrala curbilinie (IC) de speţa a doua
Fie γ o curbă inclusă ı̂n D care este netedă, dată ca ı̂n (1.14).
Fie funcţiile reale de variabile reale
P, Q, R : D → R, D ⊂ R3
care sunt continue. Presupunem că γ ⊂ D.

Definiţia 1.2.2 Numim intgrala curbilinie de speţa a doua

Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
γ
Z b
= (P (x(t), y(t), z(t))x0 (t) + Q(x(t), y(t), z(t))y 0 (t)+
a
+R(x(t), y(t), z(t))z 0 (t))dt (1.18)
Observaţie Dacă γ este o curbă plană, atunci expresia IC este

Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
γ
Z b
= (P (x(t), y(t))x0 (t) + Q(x(t), y(t))y 0 (t))dt (1.19)
a
Observaţie 1. Dacă (γ) are extremităţile A, B şi C este un punct arbitrar de pe

curbă , atunci IC se poate desface astfel
Z Z Z
= + .
γ d
AC d
CB
Observaţie 2. Dacă schimbăm sensul de parcurs pe curba (γ) atunci IC de speţa

a doua ı̂şi schimbă sensul. Deci IC de speţa a doua depinde de sensul de parcurs,
spre deosebire de cea de prima speţă, care nu depinde de acesta.
3. Dacă curba (γ) este ı̂nchisă, atunci alegem un sens de parcurs pe curbă şi IC
se notează
I
P (x, y)dx + Q(x, y)dy + R(x, y)dz.
γ
Să ilustrăm ideea de sens de parcurs ı̂n plan. Dacă dacă domeniul este un disc,
atunci vom spune că parcurgem ı̂n sens direct conturul dacă acesta coincide cu
sensul trigonometric ( invers acelor de ceasornic); acest mod coincide cu lăsarea la
stânga a domeniului , relativ la un reper fixat (un ansmablu de axe de coordonate
pe care s-a fixat un sens), dacă deplasarea are loc pe cerc. Astfel vom extinde
sensul direct pentru curbe ce mărginesc domenii oarecare: sensul este direct dacă
prin deplasarea ı̂n acest sens pe curba ce mărgineşte domeniul, acesta este lăsat la
stânga .
4. În raţionamentele noastre curbele de-a lungul cărora facem integrarea sunt
simple, adică nu trec de mai multe ori prin acelaşi punct.
Aplicaţii ale integralei curbilinii

Teorema 1.2.1 (Aria unui domeniu plan) Aria unui domeniu plan mărginit de
o curbă netedă simplă este
Z
1
aria(D) = xdy − ydx. (1.20)
2 γ
Lucrul mecanic
→
−
Presupunem că asupra unui punct material se acţionează cu o forţă F a cărei
mărime şi direcţie depind numai de poziţia punctului M , care se deplasează pe
−
→
curbă ı̂ntr-un sens determinat. Presupunem că F se proiectează pe axele Ox, Oy
prin x = x(x, y), y = y(x, y). Lucrul mecanic este dat de
Z
L = (x(x, y)dx + y(x, y)dy (1.21)
γ
Această ultimă aplicaţie ne conduce la unele ı̂ntrebări :

1. depinde lucrul mecanic de forma traiectoriei ?
2. dacă traiectoria este ı̂nchisă este lucrul mecanic totdeauna 0 ?
Vom răspinde la aceste ı̂ntrebări prin considerarea următoarelor considerente teo-
retice.
Independenţa de drum a integralei curbilinii
Vom studia acestă problemă mai ı̂ntâi ı̂n plan, iar ı̂n partea a doua a cursului vom
relua independenţa ı̂n R3 . În cele ce urmează vom presupune că P, Q : D →
R, D ⊂ R2 ½ sunt două funcţii continue şi că avem o curbă netedă, inclusă ı̂n D
x = x(t)
notată (γ) : , t ∈ [a, b].
y = y(t)
Teorema 1.2.2 În ipotezele anterioare următoarele afirmaţii sunt echivalente

1. IC este independentă de drum
2. pentru orice curbă C ı̂nchisă şi simplă are loc
I
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (1.22)
C
Demonstraţie 1. ⇒ 2. Fie C o curbă ı̂nchisă şi simplă, alegem două puncte

d şi BA
arbitrare A, B pe C; pe arcele AB d alegem două puncte M, N . Atunci
I Z Z Z Z
= + = − =0
C AM B BN A AM B AN B
deoarece integrala este independentă de drum.

2. ⇒ 1. Fie două puncte arbitrare A, B ∈ D si alegem două drumuri arbitrare

de la A la B; pe drumurile AB d şi BA
d alegem două puncte M, N . Observăm că se
obţine o curbă ı̂nchisă C = AN BM A, pe care, din ipoteză IC este nulă. Din
I Z Z
0= = −
C AM B AN B
deducem independenţa de drum a IC
Definiţia 1.2.3 Presupunem că există o funcţie F : D → R, D ⊂ R2 cu derivate

parţiale de ordinul ı̂ntâi continue, astfel ca
∂F ∂F
(x, y) = P (x, y), (x, y) = Q(x, y), ∀(x, y) ∈ D.
∂x ∂y
Expresia P (x, y)dx + Q(x, y)dy se numeşte diferenţială totală exactă.
Observăm că ı̂n acest caz diferenţiala funcţiei F este:
∂F ∂F
dF (x, y) = (x, y)dx + (x, y) = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
∂x ∂y
Vom arăta ı̂n continuare ca independenţa de drum a IC este echivalentă cu faptul

că P (x, y)dx + Q(x, y)dy este o diferenţială totală exactă.
Teorema 1.2.3 Presupunem că există o funcţie F : D → R cu derivate parţiale

continue astfel ı̂ncât
∂F ∂F
(x, y) = P (x, y), (x, y) = Q(x, y), ∀(x, y) ∈ D.
∂x ∂y
Atunci are loc

Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = F (x(b), y(b)) − F (x(a), y(a)). (1.23)
γ
În particular integrala rezultă independentă de drum.
Demonstraţie Din definiţia IC are loc

Z Z b
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = (P (x(t), y(t))x0 (t) + Q(x(t), y(t))y 0 (t))dt.
γ a
Folosind ipoteza, ultima integrală este egală cu

Z bµ ¶
∂F 0 ∂F 0
(x(t), y(t))x (t) + (x(t), y(t))y (t) dt.
a ∂x ∂y
Demonstrăm că expresia de sub integrală este o primitivă pentru funcţia compusă
F (x(t), y(t)). Observăm că este derivabilă, fiind o funcţie compusă de funcţii
derivabile; derivăm funcţia compusă ı̂n raport cu t prin intermediul funcţiilor x, y
avem
dF (x(t), y(t)) ∂F dx ∂F dy
= (x(t), y(t)) + (x(t), y(t)) =
dt ∂x dt ∂y dx
∂F ∂F
= (x(t), y(t))x0 (t) + (x(t), y(t))y 0 (t).
∂x ∂y
Afirmaţia rezultă dacă aplicăm teorema Leibniz Newton. În calculul integralei
intervin doar extremităţile, deci ı̂n acest caz IC este independentă de drum.
Z
Teorema 1.2.4 Dacă integrala P (x, y)dx + Q(x, y)dy este independentă de
γ
drum, atunci funcţia F : D → R, D ⊂ R2 definită prin
Z (x,y)
F (x, y) = P (x, y)dx + Q(x, y)dy (1.24)
(x0 ,y0 )
pe orice curbă netedă cu extremităţile (x0 , y0 ), (x, y) ∈ D satisface

∂F ∂F
(x, y) = P (x, y), (x, y) = Q(x, y).
∂x ∂y
Demonstraţie Fie (x1 , y1 ) ∈ D şi să demonstrăm că ı̂n acest punct există derivata
∂F
parţială (x1 , y1 ); pentru aceasta calculăm limita
∂x
F (x1 + h, y1 ) − F (x1 , y1 )
lim .
h→0 h
Folosind (1.24), ultima expresia devine
R (x1 +h,y1 ) R (x1 ,y1 )

(x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy − (x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy
lim =
h→0 h
Din definiţia IC deducem că numărătorul poate fi desfăcut sub forma
R (x1 ,y1 ) R (x1 +h,y1 )
(x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy + (x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy−
R (x1 ,y1 ) R (x1 +h,y1 )
− (x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = (x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy
Dacă ı̂nlocuim mai sus, găsim, dacă mai ţinem cont că pe curba de extremităţi
(x1 , y1 ), (x1 + h, y1 ) avem dy = 0
R (x1 +h,y1 ) R x1 +h
(x0 ,y0 )
P (x, y)dx + Q(x, y)dy x1
P (x, y1 )dx
lim = lim =
h→0 h h→0 h
P (ξ, y1 )h
= lim = P (x1 , y1 ),
h
h→0
unde ξ se află ı̂ntre x1 şi x1 + h, dacă folosim teorema de medie pentru integrala
definită şi faptul că P este o funcţie continuă. Din existenţa limitei deducem că
∂F
(x1 , y1 ) = P (x1 , y1 )
∂x
Pentru celalaltă afirmaţie procedăm analog
Teorema 1.2.5 Presupunem că funcţia F : D → R, D ⊂ R2 are derivate

parţiale de ordinul doi, continue şi că
dF (x, y) = P (x, y)dx + Q(x, y)dy, ∀(x, y) ∈ R2 (1.25)
atunci are loc

∂P ∂Q
(x, y) = (x, y) (1.26)
∂y ∂x
Demonstraţie Folosim teorema lui Schwarz
∂P ∂ 2F ∂ 2F ∂Q
(x, y) = (x, y) = (x, y) = (x, y)
∂y ∂y∂x ∂x∂y ∂x
Observaţie Reciproca nu este adevărată ı̂n general. De exemplu dacă alegem

−y x
P (x, y) = , Q(x, y) = 2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)}
x2 +y 2 x + y2
atunci
∂P ∂Q y 2 − x2
(x, y) = (x, y) = 2 .
∂y ∂x (x + y 2 )2
Dacă integrăm pe conturul unui cerc cu centrul ı̂n origine, valoarea integralei este
2π.
Dacă IC ar fi independentă de drum, din Teorema 1.2.2 ar rezulta că

I
dx + Qdy = 0
C
ceea ce contrazice calculul precedent. Aceasta provine din faptul că funcţiile P, Q
sunt definite pe un domeniu care are ”goluri” (R2 \ {(0, 0)}). Un domeniu care nu
are ”goluri” se va numi simplu conex. Noţiunea descrisă intuitiv poate fi definită
riguros, ar aceasta ar depăşi cu mult nivelul cursului.
Vom demonstra ı̂n ultimul capitol că pe un domeniu simplu conex următoarele
afirmaţii
Z sunt echivalente:
1. P (x, y)dx + Q(x, y)dy este independentă de drum
γ
∂P ∂Q
2. = , ∀(x, y) ∈ D.
∂y ∂x
1.3 Integrala improprie

După cum am văzut ı̂n paragraful precedent, noţiunea de integrală Riemann se
studiază pentru funcţii mărginite definite pe intervale mărginite şi ı̂nchise ( com-
pacte). Vom renunţa pe rând la cele două ipoteze.
Integrale improprii pe interval nemărginit

Fie f : [a, +∞) → R, a ∈ R.
Definiţia 1.3.1 f se numeşte integrabilă pe [a, +∞) dacă

1. f este integrabilă pe intervalul [a, b], ∀b ∈ R
Z b
2. există şi este finită limita lim f (x)dx. Vom nota
b→+∞ a
Z +∞ Z b
f (x)dx = lim f (x)dx. (1.27)
a b→+∞ a
Z ∞
Vom spune ı̂n acest caz că integrala este convergentă şi vom nota f (x)dx < +∞,
a
iar ı̂n caz contrar că este divergentă.
1.3. INTEGRALA IMPROPRIE 25
Definiţia 1.3.2 Funcţia f : [a, +∞) → R, a ∈ R se numeşte absolut integrabilă

pe [a, +∞) dacă Z +∞
| f (x) | dx < +∞.
a
Z +∞
Integrala f (x)dx se numeşte absolut convergentă.
a
Exemple Z ½
∞
α convergentă dacă α < −1
1. Pentru a > 0, x dx =
a divergentă dacă α > −1
Într-adevăr avem Z b
bα+1 aα+1
xα dx =
−
a α+1 α+1
şi se constată imediat că există limita finită a expresiei de mai sus, pentru b → ∞
doar dacă α < −1, de unde afirmaţia.
Z +∞
2. cos xdx este divergentă, deoarece nu există limita la infinit a funcţiei
0
sin x.
Z +∞
2
3. e−λ x dx este convergentă, deoarece
a
1 −λ2 a −λ2 b 1 −λ2 a
lim (e − e ) = e .
b→+∞ λ2 λ2
Analog se pot defini noţiunile de integrabilitate pe intervale de forma (−∞, b],
unde b ∈ R sau (−∞, +∞). Menţionăm că ı̂n acest al doilea caz, alegem c ∈ R
şi reducem la situaţiile precedente, dacă realizăm desfacerea
Z ∞ Z c Z +∞
−∞ −∞ c
Z ∞
Există situaţii când integrala f (x)dx nu este convergentă şi totuşi există şi
−∞
este finită limita următoare, numită valoare principală
Z ∞ Z a
vp f (x)dx = lim f (x)dx (1.28)
−∞ a→+∞ −a
Z ∞
1+x
De exemplu se poate constata că integrala 2
dx este divergentă dar are
−∞ 1 + x
valoarea principală π. Într-adevăr
Z a µ ¶
1+x 1 ¯+a
lim dx = lim arctan x + ln(1 + x 2
) ¯−a = π.
a→+∞ −a 1 + x2 a→+∞ 2
Z +∞
Teorema 1.3.1 (Teoremă de caracterizare) Integrala f (x)dx < +∞ dacă
a
şi numai dacă ∀ε > 0, ∃bε astfel ı̂ncât ∀ b0 , b00 > bε are loc
Z b00
| f (x)dx |< ε. (1.29)
b0
Demonstraţie. Se aplică teorema lui Cauchy de caracterizare a limitei finite la

∞, observând că
Z b0 Z b00 Z b00
f (x)dx − f (x)dx = f (x)dx
a a b0
Menţionăm o primă aplicaţie a teoremei.
Teorema 1.3.2 Dacă f : [a, +∞) → R, a ∈ R este absolut integrabilă atunci

este şi integrabilă.
Demonstraţie. Afirmaţia rezultă imediat dacă folosim proprietăţile integralei

Riemann, şi anume
Z b00 Z b00
| f (x)dx |6 | f (x) | dx
b0 b0
Teorema de caracterizare este un instrument teoretic cu ajutorul căruia se pot de-

duce criterii de convergenţă mai comod de aplicat ı̂n practică decât definiţia.
Z +∞
Teorema 1.3.3 (Criteriul de comparaţie) Fie integralele f (x)dx şi
Z +∞ a
g(x)dx.
a
1. Presupunem că sunt ı̂ndeplinite condiţiile
Z +∞
g(x)dx este convergentă (1.30)
a
| f (x) |6 g(x), x > x1 , x1 ∈ R (1.31)

Z +∞
atunci rezultă că integrala f (x)dx este absolut convergentă.
a
2. Dacă Z +∞
f (x)dx este divergentă (1.32)
a
0 6 f (x) 6 g(x), x > x2 , x2 ∈ R (1.33)

Z +∞
rezultă că integrala g(x)dx este divergentă.
a
Demonstraţie. Pentru prima afirmaţie observăm că dacă b0 , b00 > x1 are loc
Z b00 Z b00 Z b00
| f (x)dx |6 | f (x) | dx 6 g(x)dx
b0 b0 b0
şi se aplică teorema de caracterizare. Z +∞

Pentru a doua afirmaţie, dacă prin absurd, g(x)dx ar fi convergentă, atunci
Z +∞ a
din prima parte ar rezulta că f (x)dx este convergentă, ceea ce contrazice
a
presupunerea făcută
Teorema 1.3.4 (Criteriul cu limită) 1. Dacă
lim | f (x) | xα < +∞ şi α > 1 (1.34)

x→+∞
Z +∞
atunci f (x)dx este absolut convergentă.
a
2. Dacă
lim f (x)xα > 0 şi α 6 1 (1.35)
x→+∞
Z +∞
atunci f (x)dx este divergentă.
a
Demonstraţie. Prima parte Z +∞rezultă dacă observăm că există x1 ∈ R+ astfel ca

A A
| f (x) |6 α şi integrala este convergentă dacă −α < −1, potrivit ex-
x x1 xα
emplului precedent. Utilizăm apoi criteriul de comparaţie.
Partea a doua rezultă analog, dacă observăm că există x2 ∈ R astfel ca
B
f (x) > α , ∀x > x2
x
Observaţie. Din demonstraţia criteriului precedent deducem că acesta se poate
formula mai general, fără a solicita existenţa limitei ci doar majorările din demon-
straţie.
Se poate enunţa şi demonstra o formulă de schimbare de variabilă pentru integrale

improprii. Menţionăm că dacă x = ϕ(t), la ipotezele Teoremei asupra schimbării
de variabilă ı̂n integrala Riemann se adaugă şi lim ϕ(t) = +∞; atunci avem
t→+∞
formula Z +∞ Z +∞
f (x)dx = f (v(t))v 0 (t)dt
a ϕ(a)
şi integralele de mai sus au aceeaşi natură.
Z +∞ Z +∞
2
Integralele lui Fresnel sin x dx şi cos x2 dx sunt convergente, căci
Z +∞0 Z +∞ 0
2
√
făcând ı̂n integralele sin x dx şi sin x2 dx schimbarea x = t obţinem
Z +∞ 1 Z
+∞
1
sin t cos t
√ dt, respectiv √ dt. Ne ocupăm de prima dintre ele, folosind
1 2 t 1 2 t
teorema de caracterizare şi integrarea prin părţi
Z b00 Z b00
sin t cos t ¯¯b00 cos t
√ dt = − 1 ¯b0 − 3 dt.
b0 2 t 2t 2 b0 4t 2
cos t
Integrala de mai sus poate fi făcută oricât de mică deoarece lim 1 = 0 şi
t→+∞ 2t 2
descăzutul provine de la o integrală convergentă, cum rezultă imediat dacă se
foloseşte criteriul de comparaţie.
Integrale improprii de funcţii nemărginite

Fie f : [a, b) → R, a, b ∈ R o funcţie nemărginită ı̂n b.
Definiţia 1.3.3 Funcţia f se numeşte integrabilă pe [a, b), dacă
1. f este integrabilă pe orice interval ([a, b − ε]), ∀ε > 0
Z b−ε
2. există şi este finită limita lim f (x)dx. Vom nota
ε→0 a
Z b Z b−ε
f (x)dx = lim f (x)dx. (1.36)
a ε→0 a
Rb
Integrala se numeşte convergentă şi vom nota a
f (x)dx < +∞ iar ı̂n caz contrar,
divergentă.
Definiţia 1.3.4 Funcţia f : [a, b) → R, a, b ∈ R se numeşte absolut integrabilă

pe [a, b) dacă
Z b
| f (x) | dx < +∞. (1.37)
a
Analog se poate defini integrabilitatea pentru funcţii definite pe (a, b], nemărginite
ı̂n a. Dacă f : [a, b] → R şi f nu este mărginită ı̂ntr-un punct interior intervalului
c, studiul convergenţei se poate reduce la cazurile precedente, desfăcând integrala
Z b Z c Z b
a a c
Pentru ultima situaţie se defineşte de asemenea noţiunea de valoare principală

prin următoarea limită (dacă există şi este finită)
Z b µZ c−ε Z b ¶
vp f (x)dx = lim f (x)dx + f (x)dx (1.38)
a ε→0 a c+ε
La fel ca ı̂n primul caz furnizează o eventuală informaţie suplimentară, dacă inte-
grala este divergentă.
Exemple.
Z b
1. Integrala xα dx este o integrală proprie pentru α > 0. Dacă α < 0, funcţia
0
este nemărginită ı̂n 0. Aplicăm definiţia
Z b µ ¶ ½
α bα+1 εα+1 convergentă dacă α + 1 > 0
lim x dx = lim − =
ε→0 ε ε→0 α+1 α+1 divergentă dacă α + 1 6 0
Z b Z b−ε
dx
2. = lim (b − x)−α dx. Găsim imediat
a (b − x)α ε→0 a
µ ¶ ½
(ε)−α+1 (b − a)−α+1 convergentă dacă α < 1
lim − =
ε→0 −α + 1 −α + 1 divergentă dacă α > 1
Z b
3. ln xdx = lim(x ln x − x) |0ε = lim(b ln b − b − ε ln ε + ε) = b ln b − b.
0 ε→0 ε→0
Z 1
dx
4. este divergentă, după cum rezultă din Exemplul 1, dar are valoarea
−1 x
principală 0; ı̂ntr-adevăr
µZ −ε Z 1 ¶
dx dx
lim + = lim(ln ε − ln ε) = 0.
ε→0 −1 x ε x ε→0
Rb
Teorema 1.3.5 (Teoremă de caracterizare) Integrala a f (x)dx este conver-
gentă dacă şi numai dacă ∀ε > 0 există δ > 0 astfel ca oricare ar fi t0 , t00 ∈ [a, b),
cu 0 < b − t0 < δ, 0 < b − t00 < δ are loc
Z t00
| f (x)dx |< ε. (1.39)
t0
Demonstraţia este analogă celei de la integrale improprii pe interval nemărginit,

ca şi a rezultatelor ce urmează.
Teorema 1.3.6 Dacă funcţia f este absolut integrabilă pe [a, b) atunci ea este
integrabilă pe [a, b).
Rb Rb
Teorema 1.3.7 (Criteriu de comparaţie) Fie integralele a f (x) şi a g(x)dx.
Dacă Z +∞
g(x)dx este convergentă (1.40)
a
| f (x) |6 g(x), x ∈ [c1 , b), c1 > a (1.41)

Z b
rezultă că f (x)dx este absolut convergentă.
a
Dacă Z b
f (x)dx este divergentă (1.42)
a
0 6 f (x) 6 g(x), x ∈ [c2 , b), c2 > a (1.43)

Z b
rezultă g(x)dx este divergentă.
a
Teorema 1.3.8 (Criteriul cu limită) 1. Dacă
lim | f (x) | (b − x)α < +∞ şi α < 1 (1.44)

x→b,x<b
Z b
atunci f (x)dx este absolut convergentă.
a
2. Dacă
lim f (x)(b − x)α > 0 şi α > 1 (1.45)
x→b,x<b
Z b
atunci f (x)dx este divergentă.
a
1.4. INTEGRALA CU PARAMETRU 31
Exemplu Integrala
Z π
2 dx
3
0 sin 2 x
este divergentă, deoarece
3
x2
lim 3 = 1.
x→0,x<0 sin 2 x
1.4 Integrala cu parametru

Dacă f : [a, b] × R → R este o funcţie cu proprietatea că pentru orice y ∈ R,
există integrala
Z b
F (y) = f (x, y)dx (1.46)
a
spunem că am definit o integrală cu parametru. Ne punem problema să studiem
proprietăţile de continuitate, derivabilitate şi integrabilitate ale funcţiei F .
Teorema 1.4.1 (Continuitatea integralei cu parametru) Dacă f : [a, b]×R →

R este uniform continuă, atunci funcţia F este continuă.
Demonstraţie Funcţia f fiind uniform continuă, rezultă că ∀ε > 0, ∃δ > 0,
astfel ca | x0 − x00 |< δ, | y 0 − y 00 |< δ atunci rezultă | f (x0 , y 0 ) − f (x00 , y 00 ) |< ε.
Particularizăm ı̂n această definiţie x0 = x00 = x, y 0 = y, y 00 = y0 şi găsim că
Z b
| F (y) − F (y0 ) |6 | f (x, y) − f (x, y0 ) | dx < ε(b − a)
a
de ı̂ndată ce | y − y0 |< δ
În particular, dacă f este continuă pe [a, b] × [c, d], rezultatul din teoremă se
păstează.
Teorema 1.4.2 (Derivabilitatea integralei cu parametru) Dacă f : [a, b] ×

[c, d] → R şi au loc:
Z b
i. ∀y ∈ [c, d] există integrala cu parametru F (y) = f (x, y)dx;
a
∂f
ii. există continuă pe [a, b] × [c, d]
∂y
atunci F este derivabilă şi
Z b
0 ∂f
F (y) = (x, y)dx. (1.47)
a ∂y
Demonstraţie Din definiţa derivabilităţii şi ipotezele i, ii avem

¯ Z b ¯
¯ F (y) − F (y0 ∂f ¯
¯ − (x, y )dx ¯=
¯ y − y0 0 ¯
a ∂y
¯Z b µ ¶ ¯
¯ f (x, y) − f (x, y ) ∂f ¯
= ¯¯ (x, y0 ) dx¯¯ 6
0
−
a y − y0 ∂y
Z b
f (x, y) − f (x, y0 ) ∂f
6 | − (x, y0 ) | dx.
a y − y0 ∂y
Dacă y → y0 , membrul ı̂ntâi al relaţiei precedente poate fi făcut oricât de mic, de
unde afirmaţia teoremei
Exemplu Ca aplicaţie să indicăm un alt mod de calcul al integralei
Z 1
dx
In (y) = 2 2 n
, n ∈ N, y 6= 0.
0 (x + y )
Deoarece ipotezele teoremei anterioare sunt ı̂ndeplinite, putem deriva integrala ı̂n
raport cu y şi găsim
Z 1 µ ¶n Z 1
0 ∂ 1 dx
In (y) = 2 2
dx = −2yn 2 2 n+1
= −2ynIn+1 (y)
0 ∂y x +y 0 (x + y )
Am obţinut astfel relaţia

−1 0
In+1 (y) = I (y).
2ny n
Să o aplicăm pentru calculul integralei I2 . Deoarece I1 (y) = y1 arctan y1 , rezultă
că
1 1 1 y
I2 = − I10 (y) = 3 (arctan + 2 ).
2y 2y y y +1
Teorema precedentă poate fi generalizată astfel.
Teorema 1.4.3 (Teorema lui Leibniz) Fie integrala cu parametru

Z β(y)
F (y) = f (x, y)dx, y ∈ [c, d]
α(y)
şi presupunem ı̂ndeplinite următoarele ipoteze
i. funcţiile α, β : [c, d] → [a, b] sunt derivabile,

ii. f : [a, b] × [c, d] → R este o funcţie continuă,

∂f
iii. există : [a, b] × [c, d] → R, continuă
∂y
atunci F este derivabilă şi are loc formula
Z β(y)
0 0 0 ∂f
F (y) = f (β(y), y)β (y) − f (α(y), y)α (y) + (x, y)dx. (1.48)
α(y) ∂y
Demonstraţie Fie y0 ∈ [c, d]; avem

Z β(y0 )
F (y) − F (y0 ) 1
= (f (x, y) − f (x, y0 ))dx+
y − y0 y − y0 α(y0 )
Z α(y0 ) Z β(y)
1 1
+ f (x, y)dx + f (x, y)dx.
y − y0α(y) y − y0 β(y0 )
Z β(y0 )
∂f
Limita primului termen pentru y → y0 este (x, y0 )dx. Pentru cel de-al
α(y0 ) ∂y
doilea termen se foloseşte o teoremă de medie şi anume
Z α(y0 )
1 α(y0 ) − α(y)
f (x, y)dx = f (x0 , y)
y − y0 α(y) y − y0
unde x0 este cuprins ı̂ntre α(y) şi α(y0 ). Rezultatul se obţine dacă folosim con-
tinuitatea funcţiilor α şi f şi trecem la limită pentru y → y0 . Se procedează
asemănător cu cel de-al treilea termen al relaţiei.
Teorema 1.4.4 (Integrarea unei integrale cu parametru) Fie f : [a, b] ×

[c, d] → R o funcţie continuă, atunci are loc formula
Z d µZ b ¶ Z b µZ d ¶
f (x, y)dx dy = f (x, y)dy dx. (1.49)
c a a c
Demonstraţie Deoarece funcţia este continuă ambele integrale există, de aceea

rămâne de arătat doar egalitatea lor. Fie η ∈ [c, d] şi considerăm integralele
R η ³R b ´ R b ¡R η ¢
F1 (η) = c a
f (x, y)dx dy şi F2 (η) = a c f (x, y)dy dx. Putem aplica
Rb
formula de derivare a lui Leibniz şi găsim F10 (η) = a f (x, η)dx = F20 (η) .
Deci F1 , F2 diferă printr-o constantă. Deoarece F1 (c) = F2 (c) = 0, rezultă
că F1 ≡ F2 , iar afirmaţia teoremei rezultă pentru η = d
În condiţiile teoremei vom spune că putem schimba ordinea de integrare. Să mai
observăm că din teorema precedentă se regăseşte teorema privind primitiva unei
funcţii continue.
Exemplu Să calculăm
Z 1
1
(xb − xa )dx, x > 0, a > 0, b > 0.
0 ln x
Z b
1 b a
Observăm că (x − x ) = xy dy, x ∈ [0, 1]. Deoarece xy este continuă pe
ln x a
[0, 1] × [a, b], putem schimba ordinea de integrare,
Z 1 µZ b ¶ Z b µZ 1 ¶ Z b µ y+1 ¶ Z b
y y x 1 dy
x dy dx = x dx dy = |0 dy = =
0 a a 0 a y+1 a y+1
b+1
= ln(y + 1) |ba = ln .
a+1
Integrale improprii cu parametru

Fie f : [a, +∞) × [c, d] → R, a, c, d ∈ R şi considerăm integrala cu parametru
Z +∞
F (y) = f (x, y)dx, y ∈ [c, d]. (1.50)
a
Reamintim căZ existenţa integralei de mai sus presupune prin definiţie existenţa
b
limitei lim f (x, y)dx, ı̂n care caz vom mai spune că integrala converge sim-
b→+∞ a
plu pe [c, d].
Ne propunem să stabilim condiţii ı̂n care funcţia definită de integrala precedentă
are proprietăţi de continuitate, derivabilitate şi integrabilitate. Convergenţa simplă
nu mai este suficientă, de aceea vom introduce o noţiune mai puternică.
Fie bn un şir numeric care are limita +∞ şi considerăm integrala
Z bn
Fn (y) = f (x, y)dx.
a
Definiţia 1.4.1 Spunem că integrala (1.50) este uniform convergentă dacă pen-
tru orice şir bn care are limita +∞, şirul de funcţii Fn converge uniform la F pe
[c, d].
Teorema 1.4.5 (Teoremă de caracterizare) Integrala (1.50) este uniform con-

vergentă dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃δε > 0, astfel ı̂ncât ∀b0 , b00 > δε şi
y ∈ [c, d] are loc ¯Z 00 ¯
¯ b ¯
¯ ¯
¯ f (x, y)dx¯ < ε.
¯ b0 ¯
Demonstraţie Din caracterizarea Cauchy a limitei finite şi uniforme la +∞,

∀ε > 0, ∃δε > 0 astfel ca ∀b0 , b00 > δε şi ∀y ∈ [c, d], are loc
¯Z 0 Z b00 ¯ ¯Z 00 ¯
¯ b ¯ ¯ b ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (x, y)dx − f (x, y)dx¯ = ¯ f (x, y)dx¯ < ε.
¯ a a ¯ ¯ b0 ¯
În practică este util criteriul următor.
Teorema 1.4.6 (Criteriu de convergenţă uniformă şi absolută) Dacă f :

[a, +∞) × [c, d] → R şi există g : [a, +∞) → R astfel ca
i. | f (x, y) |6 g(x), ∀x ∈ [a, +∞)

R +∞
ii. a
g(x)dx < +∞
Z +∞
atunci f (x, y)dx este uniform şi absolut convergentă.
a
Demonstraţie Afirmaţia rezultă imediat din inegalitatea

¯Z 00 ¯ Z 00 Z b00
¯ b ¯ b
¯ ¯
¯ f (x, y)dx¯ 6 | f (x, y) | dx 6 g(x)dx < ε
¯ b0 ¯ b0 b0
şi din caracterizarea convergenţei integralei improprii
Teorema 1.4.7 (Continuitatea integralei improprii Z +∞cu parametru). Dacă f :

[a, +∞) × [c, d] → R este o funcţie continuă şi f (x)dx este uniform con-
Z +∞ a
vergentă , atunci funcţia F (y) = f (x, y)dx este continuă pe [c, d].
a
Rb
Demonstraţie Fie bn → +∞ şi Fn (y) = a n f (x, y)dx care rezultă funcţii
continue din Teorema continuităţii integralei cu parametru. Din ipoteză şirul Fn
converge uniform la F pe [c, d], iar limita unui şir uniform convergent de funcţii
continue este o funcţie continuă.
Teorema 1.4.8 (Derivabilitatea integralei improprii cu parametru) Fie funcţia

f : [a, +∞) × [c, d] → R cu proprietăţile
Z +∞
i. f (x, y)dx converge
a
Z +∞
∂f
ii. (x, y)dx converge uniform
a ∂y
atunci F este derivabilă şi are loc
Z +∞ Z +∞
d ∂f
f (x, y)dx = (x, y)dx. (1.51)
dy a a ∂y
Demonstraţie Fie bn → +∞. Derivăm integrala cu parametru pe intervalul
[a, bn ] şi găsim
Z bn
0 ∂f
Fn (y) = (x, y)dx
a ∂y
iar acest şir converge uniform. Deoarece Fn0 converge uniform, trecând la limită,
deducem demonstraţia teoremei
Teorema 1.4.9 (Integrabilitatea unei integrale improprii cu parametru) Fie

funcţia f : [a, +∞)
Z × [c, d] → R, a, c, d ∈ R continuă astfel ı̂ncât
+∞
i. integrala f (x, y)dx este uniform convergentă,
Za +∞ µZ d ¶
ii. integrala f (x, y)dy dx este convergentă
a c
atunci are loc
Z +∞ µZ d ¶ Z d µZ +∞ ¶
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy. (1.52)
a c c a
Demonstraţie Pentru bn un şir numeric care are limita +∞ observăm că Fn (y) =
R bn
a
f (x, y)dx converge uniform la F , iar Fn sunt funcţii continue; putem integra
termen cu termen şi găsim
Z d Z d
F (y)dy = lim Fn (y)dy.
c n→+∞ c
În integrala cu parametru putem schimba ordinea de integrare şi obţinem

Z bn µZ d ¶ Z d µZ bn ¶
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy.
a c c a
Trecând la limită ı̂n relaţia precedentă, obţinem afirmaţia teoremei.

1.5. INTEGRALELE LUI EULER 37
1.5 Integralele lui Euler

Considerăm integralele cu parametru
Z +∞
Γ(p) = xp−1 e−x dx (1.53)
0
şi Z 1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx. (1.54)
0
pe care le numim integralele lui Euler. Ne propunem să le studiem proprietăţile
de convergenţă, continuitate, derivabilitate şi să dăm unele aplicaţii ale lor.
Teorema 1.5.1 (Convergenţa integralelor lui Euler) Integralele improprii cu

parametru (1.53) şi (1.54) sunt convergente pentru p > 0, respectiv p, q > 0.
Demonstraţie Observăm că integrala (1.53) poate fi scrisă ca sumă de două inte-
grale Z +∞ Z 1 Z +∞
p−1 −x p−1 −x
x e dx = x e dx + xp−1 e−x dx.
0 0 1
Prima integrală este proprie pentru p > 1. DacăZ p < 1, are loc majorarea
1
xp−1 e−x 6 xp−1 pentru x ∈ [0, 1], iar integrala xp−1 dx este convergentă,
0
dacă p > 0.
Pentru a doua integrală utilizăm criteriul cu limită şi observăm că pentru orice
xα+p−1
α > 0, lim = 0 , deci integrala este convergentă. Observăm că dacă
x→+∞ ex
p > 1, q > 1 integrala este proprie. În general, integrala Beta se descompune
Z 1 Z 1 Z 1
2
p−1 q−1 p−1 q−1
x (1 − x) dx = x (1 − x) dx + xp−1 (1 − x)q−1 dx.
1
0 0 2
1
Dacă 0 < p < 1 şi x ∈ (0, ) avem xp−1 (1 − x)q−1 6 2xp−1 , iar integrala
Z 1 2
2
xp−1 dx converge dacă p > 0.
0
1
Dacă 0 < q < 1, x ∈ ( , 1), rezultă xp−1 (1−x)q−1 6 (1−x)q−1 , iar integrala
Z 1 2
(1 − x)q−1 dx este convergentă pentru q > 0 sfdem
1
2
Teorema 1.5.2 Funcţia Gamma este continuă pe (0, +∞).

Demonstraţie Observăm că pentru orice interval compact [c, d] ⊂ (0, +∞)
funcţia xp−1 e−x este majorată de max{xc−1 e−x , xd−1 e−x }, iar funcţia care ma-
jorează este integrabilă pe (0, +∞). deci pe [c, d] integrala converge uniform la
o funcţie continuă, deci Γ(p) este continuă pe [c, d]. Deoarece [c, d] este arbitrar,
afirmaţia rezultă pe (0, +∞)
Teorema 1.5.3 Funcţia Gamma este de clasă C ∞ (0, +∞) (indefinit derivabilăpe
(0, +∞)).
Demonstraţie Derivăm sub integrală şi constatăm că integrala obţinută este con-
R +∞ p−1
vergentă. Într-adevăr Γ (p) = 0 x ln xe−x dx, iar funcţia de sub integrală
0
se majorează pe orice [c, d] ⊂ (0, +∞) prin xc−1 ln xe−x , care este integrabilă.
Astfel există derivata funcţiei Γ, care rezultă şi continuă, deci Γ este de clasă
C 1 (0, +∞). Procedeul poate fi repetat, deci rezultă afirmaţia din enunţ
Graficul funcţiei Gamma
Funcţia Gamma fiind derivabilă şi Γ(1) = Γ(2) = 1, din teorema lui Rolle, de-
ducem că există p0 ∈ (1, 2) astfel ca Γ0 (p0 ) = 0. Se poate calcula valoarea
aproximativă p0 = 1, 4616 şi Γ(p0 ) = 0, 8856. Deoarece Γ00 (p) > 0, deducem că
p0 este punct de minim. Mai deducem
Γ(p + 1)
lim Γ(p) = lim = +∞, lim Γ(p) = +∞
p→+∞ p→+∞ p p→+∞
Graficul funcţiei Γ are următoarea formă
Teorema 1.5.4 ( Formule de calcul) Integralele lui Euler satisfac următoarele

proprietăţi
Γ(1) = 1 (1.55)
Γ(p + 1) = pΓ(p) (1.56)
B(p, q) = B(q, p) (1.57)
1 1
B( , ) = π (1.58)
2 2
Demonstraţie Formula (1.55) se deduce imediat.

Z +∞ ¯
Γ(1) = e−x dx = −e−x ¯+∞
0 = 1.
0
Pentru a deduce (1.56) integrăm prin părţi.

Z Z
+∞ ¯ +∞
Γ(p + 1) = p −x
x e dx = −e−x xp ¯+∞
0 + pxp−1 e−x dx = pΓ(p).
0 0
Dacă ı̂n definiţia funcţiei Beta, facem schimbarea de variabilă y = 1 − x, obţinem

imediat formula (1.57).
Pentru formula (1.58), facem schimbarea de variabilă x = sin2 t
Z 1 Z + π2
dx 1
B(p, q) = p = 2 sin t cos tdt = π
0 x(1 − x) 0 sin t cos t
Corolarul 1.5.1 Din (1.56) deducem
Γ(n + 1) = n! (1.59)
1 (2n − 1) . . . 31 1
Γ(n + ) = Γ( ) (1.60)
2 2n 2
Teorema 1.5.5 (Legătura dintre Gamma şi Beta) Are loc următoarea formulă
Γ(p)Γ(q)
B(p, q) = . (1.61)
Γ(p + q)
Demonstraţie În formula (1.54) de definiţie a funcţiei Beta facem schimbarea de

1−x
variabilă t = şi deducem
x
Z +∞
tq−1
B(p, q) = dt
0 (1 + t)p+q
formula pe care o vom ı̂nlocui mai jos

Z +∞ Z +∞
tq−1
B(p, q)Γ(p + q) = dt xp+q−1 e−x dx.
0 (1 + t)p+q 0
În integrala interioară facem schimbarea de variabilă x = (1 + t)y şi găsim

Z +∞ Z +∞
tq−1
B(p, q)Γ(p+q) = p+q
dt (1+t)p+q−1 y p+q−1 e−(1+t)y (1+t)dy =
0 (1 + t) 0
Z +∞ Z +∞
q−1
= t dt y p+q−1 e−(1+t)y dy = .
0 0
În ultima integrală schimbăm ordinea de integrare

Z +∞ Z +∞
p+q−1 −y
B(p, q)Γ(p + q) = y e dy tq−1 e−ty dt
0 0
iar ın ultima integrală facem schimbarea ty = u. Atunci găsim

Z +∞ Z +∞
q−1
B(p, q)Γ(p + q) = y e−y dy uq−1 e−u du = Γ(p)Γ(q)
0 0
Corolarul 1.5.2 Următoarele afirmatii sunt adevărate

1 √
Γ( ) = π (1.62)
2
Z +∞ √
−x2 π
e dx = (1.63)
0 2
Teorema 1.5.6 (Formula lui Wallis) Are loc
µ ¶2
π 1 2 4 . . . 2n 24n (n!)4
= lim = lim (1.64)
2 n→+∞ 2n + 1 1 3 . . . (2n − 1) n→+∞ (2n!)2 (2n + 1)
Demonstraţie În formula (??) de definiţie a funcţiei B facem schimbarea de

variabilă x = sin2 θ care aplică biunivoc [0, 1] ı̂n [0, π2 ] şi găsim
Z π
2
B(p, q) = 2 sin2p−1 θ cos2q−1 θdθ. (1.65)
0
m+1 1
În (1.65) luăm p = 2
, q= 2
şi găsim
Z π
2 1 m+1 1
sinm θdθ = B( , ).
0 2 2 2
Folosind monotonia integralei găsim

1 1 1 1
B(m + 1, ) < B(m + , ) < B(m, )
2 2 2 2
şi dacă ţinem cont de (1.61), avem
Γ(m + 1)Γ( 12 ) Γ(m + 12 )Γ( 12 ) Γ(m)Γ( 21 )

< <
Γ(m + 23 ) Γ(m + 1) Γ(m + 12 )
Γ(m)
Amplificăm ultima relaţie cu şi ţinem cont de (1.56)
Γ(m + 12 )
mΓ(m) Γ(m + 21 ) Γ(m)

1 1 < <
(m + 2 )Γ(m + 2 ) Γ(m + 1) Γ(m + 12 )
Din ultima relaţie deducem imediat
m Γ2 (m + 12
1 < <1
m+ 2
Γ(m)Γ(m + 1)
m+ 21
Amplificăm ultima relaţie cu m
şi deducem
m + 12 Γ2 (m + 12 m + 12
1< < .
m Γ(m)Γ(m + 1) m
Folosind din nou (1.56), deducem
µ ¶2
1 Γ(m + 12 )
lim (m + ) =1 (1.66)
m→+∞ 2 Γ(m + 1)
relaţie din care se obţine
Γ(m + 12 ) 1 1 3 1 1 1 3 . . . (2m − 1) √
= (m − )(m − ) . . . Γ( ) = π=
Γ(m + 1) m! 2 2 2 2 m!2m
2m! √
= π.
22m (m!)2
Înlocuind ı̂n (1.66), deducem
(m + 21 )((2m)!)2 π
lim =1
m→+∞ (22m (m!)2 )2
de unde rezultă imediat ( ??).
Teorema 1.5.7 (Formula lui Stirling) Următoarea formulă este adevărată

√ 1 1
n! = 2πnn+ 2 e−n+ωn , 0 < ωn < (1.67)
12n
Demonstraţie Are evident loc
n
X
ln n! = ln k
k=2
iar ln k poate fi aproximat, după cum rezultă din figura
Z k
1
ln k = ln xdx + (ln k − ln(k − 1)) − εk (1.68)
k−1 2
Rk
unde εk = k−1 ln xdx − 21 (ln k + ln(k − 1)). În relaţia (1.68) paranteza rotundă
semnifică aria triunghiului dreptunhgic ABC, iar ı̂n definiţia lui εk , paranteza
reprezintă aria trapezului ABB 0 A0 . Să evaluăm εk
¯ 1 1
εk = (x ln x − x) ¯kk−1 − ln k(k − 1) = (k − ) (ln k − ln(k − 1)) − 1
2 2
Un calcul simplu ne arată că
µ ¶
2k − 1 1 1
εk = ln(1 + ) − ln(1 − ) −1
2 2k − 1 2k − 1
1
şi dacă folosim dezvoltarea ı̂n serie a logaritmului, deoarece | 2k±1 |< 1 obţinem
µ ¶
2k − 1 1 1 1
εk = 2 + + ... ... − 1 =
2 2k − 1 3(2k − 1)3 (2m + 1)(2k − 1)2m+1
1 1 1
= 2
+ 4
+ ... + ... <
3(2k − 1) 5(2k − 1) (2m − 1)(2k − 1)2m
µ ¶
1 1 1
< 1+ + + ... =
3(2k − 1)2 (2k − 1)2 (2k − 1)4
1 1 1
= 1 = .
3(2k − 1)2 1 − (2k−1)2 12k(k − 1)
1
Deoarece εk < 12k(k−1)
, rezultă că seria cu termenul general εk este convergentă,
+∞
X
deci există α = εk . Rezultă
k=2
n
X +∞
X +∞
X
α − ωn := εk = εk − εk .
k=2 k=2 k=n+1
Să observăm că expresia notată mai sus prin ωn satisface

∞
X 1 1
0 < ωn < = .
k=n+1
k(k − 1) 12n
Sumând după k relaţia (1.68) găsim

1
ln n! = (n + ) ln n − n + 1 − α + ωn
2
şi notăm ln C = 1 − α. Din relaţia precedentă deducem prin inversare
1
n! = Cnn+ 2 exp−n+ωn (1.69)
Pentru determinarea constantei C, ı̂nlocuim ı̂n formula lui Wallis
π 24n C 4 n2(2n+1) e−4n+4ωn c2 n c2

= lim 2 = lim =
2 n→+∞ c (2n)4n+1 e−4n+ω4n (2n + 1) n→+∞ 2(2n + 1) 4
√
de unde rezultă C = 2π
O consecinţă a acestei formule, de mare importanţă pentru calculul probabilităţilor,
este următoarea teoremă care aproximează formula termenului general al binomu-
lui lui Newton din dezvoltarea (p + q)n , p + q = 1 p > 0, q > 0 cu o funcţie
exponenţială, pentru valori foarte mari ale lui n.
Teorema 1.5.8 (Teorema Moivre-Laplace) Dacă p, q > 0, p + q + 1, atunci

1 (k−np)2
lim Cnk pk q n−k = lim √ e− 2npq . (1.70)
n→+∞ n→+∞ 2πnpq
Demonstraţie Notăm x = k − np, de unde n − k = nq − x şi aproximăm

factorialele cu formula lui Stirling. Avem
n!
Cnk pk q n−k = px+np q nq−x =
k!(n − k)!
√ 1
2πn(n+ 2 ) e(−n+ωn )
= 1 1 px+np q nq−x =
2πk (k+ 2 ) e(−k+ωk ) (n − k)(−n+k+ 2 ) e(−n+k+ωn−k )
αn r
e n x x
=√ (1 + )−x−np (1 − )−nq+x ,
2π (x + np)(nq − x) np nq
unde αn tinde la 0, dacă n → +∞. Notăm cu N produsul ultimelor două paran-
teze şi avem
r
k k n−k eαn n
Cn p q =√ N. (1.71)
2π (x + np)(nq − x)
Deoarece pentru n suficient de mare au loc majorările |x|
np
< 1, |x|
nq
< 1, utilizând
dezvoltarea ı̂n serie a logaritmului avem
x x
ln N = (−np − x) ln(1 + ) + (−nq + x) ln(1 − ) =
np nq
x x2 x x2 x2 1
= (−np+x)( − 2 2 +. . .)+(−nq+x)( − 2 2 −. . .) = − +O( 2 ).
np 2n p nq 2n q 2npq n
Deducem că
x2 1
N = e 2npq + O( ).
n2
Înlocuind ı̂n (1.71) şi trecând la limită, deducem afirmaţia
Teorema 1.5.9 (Formula lui Gauss)

n!np
Γ(p) = lim (1.72)
n→+∞ p(p + 1) . . . (p + n)
t n
Demonstraţie Are loc e−x = lim (1 − ) . Să evaluăm următoarea integrală
n→+∞ n
folosind integrarea prin părţi.
Z n Z n
x n p−1 x n xp n n 1 x
(1 − ) x dx = (1 − ) |0 − (− ) (1 − )n−1 xp dx =
0 n n p p n 0 n
Z n Z n
n1 x n−1 p n! 1
= (1 − ) x dx = . . . = n
xp+n−1 dx =
pn 0 n p(p + 1) . . . (p + n − 1 n 0
n!np
=
p(p + 1) . . . (p + n)
Se poate demonstra că
Z +∞ Z n
p−1 −x x
Γ(p) = x e dx = lim (1 − )n xp−1 dx
0 n→+∞ 0 n
şi folosind rezultatul precedent, deducem (1.72).
Teorema 1.5.10 (Formula complementelor ) Dacă p ∈ (0, 1) atunci are loc

π
Γ(p)Γ(1 − p) = (1.73)
sin πp
Demonstraţie Înlocuim ı̂n formula lui Gauss şi găsim
n!np n!n1−p
Γ(p)Γ(1 − p) = lim =
n→+∞ p(p + 1) . . . (p + n)(1 − p)(2 − p) . . . (n + 1 − p)
n(n!)2 1
lim 2 2 2
= lim 2 p2
.
n→+∞ (n + p − 1)p(1 − p ) . . . (n − p ) n→+∞ p(1 − p2 )(1 − p ) . . . (1 − )
2 2 n2
Vom folosi dezvoltarea funcţiei sinus ı̂n produs infinit [ ]
∞
Y x2
sin x = x (1 −
n=1
n2 π 2
ı̂n care dacă facem schimbarea x = πp, găsim exact relaţia precedentă
Capitolul 2
Ecuaţii diferenţiale
2.1 Ecuaţia diferenţială de ordinul 1
Forma generală e unei ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul 1 este
y 0 (x) = f (x, y) (2.1)
unde x este variabila independentă, y = y(x), x ∈ (a, b) este funcţia necunos-

dy
cută, y 0 (x) = este derivata, iar f : D → R, D ⊂ R2 este o funcţie continuă.
dx
Definiţia 2.1.1 Numim soluţie a ecuaţei (2.1) funcţia y : (a, b) → R, y = y(x)

derivabilă pe (a, b) care verifică identic ecuaţia (2.1), adică
y 0 (x) = f (x, y(x)), x ∈ (a, b).
Interpretare geometrică Soluţia este o curbă ı̂n planul x0y, având ı̂n fiecare
punct tangentă care variază continuu in raport cu punctul. Curba se numeşte
curbă integrală şi poate fi dată cartezian explicit, adică y = y(x) sau cartezian
implicit adică F (x, y) = C. Mulţimea tuturor curbelor soluţie se numeşte soluţie
generală.
Exemplu Pentru ecuaţia
y
y0 = −
x
c
funcţia y(x) = , c ∈ R este soluţia generală, ceea ce se verifică imediat.
x
Dacă nu putem găsi soluţia exactă a unei ecuaţii, este posibil să rezolvăm grafic
ecuaţia punând ı̂n evidenţă câmpul direcţiilor.
47
48 CAPITOLUL 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE
O soluţie particulară poate fi determinată prin impunerea unor condiţii, de exem-

plu condiţii iniţiale de forma
y(x0 ) = y0 , x0 ∈ (a, b). (2.2)
Numim problemă Cauchy determinarea unei soluţii a ecuaţiei (2.1) care satis-
face o condiţie de forma (2.2). Geometric, aceasta revine la determinarea unei
curbe integrale care să teacă printr-un punct dat (x0 , y0 ). Vom stabili o teoremă de
existenţă şi unicitate , ı̂n anumite ipoteze asupra lui f a soluţiei problemei Cauchy,
pe o vecinătate ı̂n jurul lui x0 .
Metode elementare de rezolvare
Următoarele tipuri de ecuaţii clasice admit soluţie exprimabilă prin formule ı̂n
care intervin integrale si care se numesc ecuaţii integrabile prin cuadraturi.
1. Ecuaţii de forma y 0 (x) = f (x)
Considerăm problema Cauchy de forma

½ 0
y (x) = f (x)
(2.3)
y(x0 ) = y0
unde x ∈ (a, b) şi f este o funcţie continuă pe (a, b). Soluţia problemei Cauchy
este de forma
Z x
y(x) = y0 + f (t)dt. (2.4)
x0
2. Ecuaţii cu variabile separabile
Considerăm problema Cauchy de forma

½ 0
y (x) = f (x)g(y)
(2.5)
y(x0 ) = y0
unde x ∈ (a, b) şi f este o funcţie continuă pe (a, b) iar g este o funcţie continuă
şi nenulă pe (c, d).
Soluţia problemei Cauchy este de forma
Z x
−1
y(x) = G ( f (t)dt). (2.6)
x0
Într-adevăr dacă scriem ecuaţia sub forma

2.1. ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ DE ORDINUL 1 49
dy
= f (x)dx
g(y)
şi integrăm de la xo la x avem
Z x Z y(x)
dt
f (t)dt = dt.
x0 y0 g(t)
Funcţia Z y
dt
G(y) = dt
y0 g(t)
1
este monotonă deoarece G0 (y) = are semn constant din ipoteză; fiind con-
g(y)
tinuă rezultă şi inversabilă, deci formula (2.6) rezultă adevărată.
Exemplu Să rezolvăm ecuaţia

½ x y 2 2
y 0 (x) = 1+x 2
y(0) = 1
Separăm variabilele şi găsim
dy x2 dx
= .
y2 1 + x2
Prin integrare obţinem
1
− = x − arctan x + c.
y
Punând condiţia Cauchy y(0) = 1 găsim c = −1 şi soluţia este
1
y(x) = .
arctan x − x + 1
3. Ecuaţia omogenă
Considerăm ecuaţia
y
y 0 (x) = h( ) (2.7)
x
unde h este o funcţie continuă pe un interval (c, d). facem schimbarea de funcţie
y
= u(x)
x
şi prin derivare găsim y 0 = u(x) + xu0 (x), de unde dacă ı̂nlocuim ı̂n ecuaţie găsim
xu0 (x) = h(u) − u
care este o ecuaţie cu variabile separabile.
Exemplu Să rezolvăm ecuaţa

xy
y0 = .
x2 − y2
Observăm că poate fi pusă sub forma
y
0 x
y = .
1 − ( xy )2
Prin substituţia y = xu(x) găsim
u
u + xxu0 =
1 − u2
şi ajungem la ecuaţia cu variabile separabile
0 u3
xu = .
1 − u2
Prin rezolvarea ei găsim curbele
x2
ln | cy |= − .
2y 2
4. Ecuaţii reductibile la cazul omogen
ax + by + c
y0 = (2.8)
a1 x + b1 y + c1
unde a, b, c, a1 , b1 , c1 ∈ R. Dacă c = c1 = 0 atunci ecuaţia este omogenă. Dacă
cel puţin c sau c1 este diferit de 0, atunci facem schimbarea de variabile
½
x = x1 + h
(2.9)
y = y1 + k
Se obţine imediat
ax1 + by1 + ah + bk + c
y0 = .
a1 x1 + b1 y1 + a1 h + b1 k + c1
Cazul I Presupunem că ¯ ¯

¯ a b ¯
¯ ¯
¯ a1 b1 ¯ 6= 0. (2.10)
Atunci sistemul ½
ah + bk + c = 0
a1 h + b1 k + c1 = 0
are soluţie unică. Alegând h, k soluţii ale acestui sistem şi făcând schimbarea
(2.9) obţinem ecuaţia omogenă
ax1 + by1
y10 = . (2.11)
a1 x1 + b1 y1
Cazul II Presupunem că ¯ ¯

¯ a b ¯
¯ ¯
¯ a1 b1 ¯ = 0. (2.12)
Atunci
a b 1
= = .
a1 b1 λ
Alegând a1 = λa, b1 = λb obţinem ecuaţia
ax + by + c
y0 = (2.13)
λ(ax + by) + c1
şi făcând substituţia z = ax + by obţinem ecuaţia cu variabile separabile
z0 − a z+c
= .
b λz + c1
5. Ecuaţii cu diferenţială totală exactă
Fie ecuaţia
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (2.14)

unde P, Q : D → R, D ⊂ R2 sunt funcţii continue. Presupunem că P dx + Qdy
este diferenţială totală exactă. Atunci există o funcţie de clasă C 1 (D) astfel ca
dF (x, y) = P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0. Atunci soluţia generală este
F (x, y) = C, C ∈ R. (2.15)
Metoda factorului integrant

Dacă P dx + Qdy nu este diferentială totală exactă şi presupunem că suntem pe
un domeniu simplu conex, ı̂nmulţim ecuaţia cu funcţia µ ; ecuaţia devine
µP (x, y)dx + µQ(x, y)dy = 0.

şi punem condiţia ca
∂(µP ) ∂(µQ)
= .
∂y ∂x
Deducem ecuaţia
∂(Q) ∂(P ) ∂ ln µ ∂ ln µ
− =P −Q (2.16)
∂x ∂y ∂y ∂x
orice funcţie µ care satisface ecuaţia (2.16) se numeşte factor integrant.
∂ ln µ
Caz particular I µ depinde doar de y; atunci = 0 şi prin integrarea
∂x
ecuaţiei
∂Q ∂P
∂ ln µ ∂x
− ∂y
= .
∂y P
se găseşte factorul integrant.
Caz particular II µ depinde doar de x, atunci prin analogie factorul integrant se

găseşte ca soluţie a ecuaţiei
∂Q ∂P
∂ ln µ ∂x
− ∂y
=− .
∂x Q
Exemplu Să integrăm ecuaţia
(y + xy 2 )dx − xdy = 0.
Observăm că
∂P ∂Q
= 1 + 2xy 6= −1 = .
∂y ∂x
Căutăm un factor integrant care depinde doar de y,
∂ ln µ −2(1 + xy)
= .
∂y y(1 + xy)
1
Prin integrare găsim µ = , iar soluţia ecuaţiei este
y2
x x2
+ = C.
y 2
6. Ecuaţia diferenţială liniară
Considerăm problema Cauchy care reprezintă determinarea soluţiei ecuaţiei
y 0 + P (x)y = Q(x) (2.17)
care satisface condiţia iniţială

y(x0 ) = y0 . (2.18)
Amplificăm ecuaţia cu factorul integrant
Rx
P (t)dt
µ=e x0
(2.19)
şi observăm că se obţine
d ³ Rxx P (t)dt ´ Rx
P (t)dt
ye 0 = Q(x)e x0 .
dx
Integrând pe intervalul de extremităti x, x0 găsim
µ Z x Rt
¶ R
x0 P (u)du − x P (t)dt
y(x) = y0 + Q(t)e e x0 . (2.20)
x0
Funcţia definită de (2.20) satisface y(x0 ) = y0 . Se desprind următoarele etape ı̂n

rezolvarea unei ecuaţii liniare de forma mai generală
a(x)y 0 + b(x)y = c(x).
Pas 1. Împărţim prin a(x) şi găsim ecuaţia
y 0 + P (x)y = Q(x).
Pas 2. Determinăm factorul integrant

R
P (x)dx
µ=e
Pas 3. Obţinem ecuaţia

d(µy)
= µQ(x).
dx
Pas 4. Deducem Z
µy = µQ(x)dx + C
Pas 5. Soluţia generală este de forma

Z
−1
y(x) = µ(x) ( µQ(x)dx + C).
Pas 6. Determinăm C din condiţia y(x0 ) = y0 .

Exemplu Să rezolvăm problema Cauchy
cos x y 0 + y = sin x, y(0) = 2.
Pas 1. Ecuaţia devine

1
y0 + y = tan x.
cos x
Pas 2. Factorulul integrant este
R dx 1 + sin x
µ=e cos x = .
cos x
Pas 3. Obţinem ecuaţia
d( 1+sin
cos x
x
y) 1 + sin x
= tan x.
dx cos x
Pas 4. Deducem
Z
1 + sin x 1 + sin x
y= tan xdx = tan x − x + C.
cos x cos x
Pas 5. Soluţia generală este
µ ¶
cos x 1 + sin x
y(x) = −x+C .
1 + sin x cos x
Pas 6. Deducem constanta C = 1.
7. Ecuaţia diferenţială Bernoulli
Forma generală este
y 0 + P (x)y = Q(x) y α , α ∈ R (2.21)
Pentru unele cazuri particulare ale lui α se obţin cazuri de ecuaţii deja studiate. În
general ı̂mpărţim prin y α şi obţinem
y0
α
+ P (x)y 1−α = Q(x).
y
Facem substituţia
z(x) = y(x)1−α (2.22)

2.2. ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ DE ORDINUL N 55
şi obţinem imediat ecuaţia liniară
z 0 + (1 − α)P (x)z = (1 − α)Q(x).

x √
y0 + y = x y.
1 − x2
√
Facem substituţia z = y şi găsim ecuaţia liniară
x x
z0 + 2
=
2(1 − x ) 2
cu soluţia
1 1 3
z = (1 − x2 ) 4 (− (1 − x2 ) 4 + C),
3
de unde
√ 1 1
y = − (1 − x2 ) + C(1 − x2 ) 4 .
3
2.2 Ecuaţia diferenţială de ordinul n

Fie ecuaţia diferenţială de forma
y (n) (x) = f (x, y, y 0 , . . . , y (n−1) ), x ∈ (a, b) ⊂ R (2.23)
unde f : D → R, D ⊂ Rn+1 este o funcţie continuă. Ea se va numi ecuaţie

diferenţială de ordinul n, deoarece antrenează derivata de ordinul n a funcţiei
necunoscute. Soluţia generală este de forma
y = y(x, c1 , c2 , . . . , cn ), c1 , . . . , cn ∈ R. (2.24)
Se poate demonstra o teoremă de existenţă şi unicitate a problemei Cauchy care
presupune determinarea unei soluţii a ecuaţiei (2.23) care satisface condiţiile iniţiale
următoare
y(x0 ) = y0
y 0 (x0 ) = y0,1
(2.25)
...
y (n−1) (x0 ) = y0,n−1
unde x0 ∈ (a, b) iar y0 , y0,1 . . . , y0,n−1 ∈ R sunt constante fixate.
Indicăm câteva cazuri particulare de ecuaţii.

I. Ecuaţii de forma y (n) = f (x)
Să determinăm funcţia y derivabilă de n ori care satisface ecuaţia
y (n) = f (x), x ∈ (a, b) (2.26)

unde f este o funcţie continuă. Fie x0 ∈ (a, b); evident din teorema primitivei
unei funcţii continue avem
Z x
(n−1)
y (x) = f (t1 )dt1 + c1
x0
Integrând din nou găsim

Z x Z t2
(n−2)
y (x) = f (t1 )dt1 dt2 + c1 (x − x0 ) + c2
x0 x0
şi procedeul continuă.
II. Ecuaţii de forma y (n) = f (x, y (n−1) )
Considerăm ecuaţia de forma
y (n) = f (x, y (n−1) ), x ∈ (a, b) (2.27)

unde f este o funcţie continuă, care nu depinde explicit de y. Facem substituţia
y (n−1) = p (2.28)
şi ecuaţia devine

dp
= f (x, p). (2.29)
dx
Prin integrare obţinem p şi reducem la rezolvarea unei ecuaţii de tipul (2.26).
p
y 00 = 1 + (y 0 )2 .
Notăm
y0 = p
şi ecuaţia devine p
p0 = 1 + p2
care este cu variabile separabile, iar prin integrare se obţine
p
ln(p + 1 + p2 = x + c1 .
de unde găsim
1 ¡ x+c1 ¢
p= e − e−(x+c1 ) .
2
Soluţia problemei este
1 ¡ x+c1 ¢
y= e + e−(x+c1 ) .
2
III. Ecuaţii de forma y (n) = f (y, . . . , y (n−1) )
Considerăm ecuaţia de forma

y (n) = f (y, . . . , y (n−1) ), x ∈ (a, b) (2.30)
unde f este o funcţie continuă, care nu depinde explicit de x. Facem substituţia
y0 = p (2.31)
şi obţinem o ecuaţie diferenţială ı̂n funcţia p de variabilă independentă y.
y 00 = y.
IV. Ecuaţia diferenţială liniară de ordin n
Forma generală a ecuaţiei liniare este
y (n) + a1 (x)y (n−1) + . . . + an (x)y = f (x), x ∈ (a, b) ⊂ R (2.32)

unde ai , i = 1, . . . , n şi f sunt funcţii continue. Dacă f (x) = 0, ∀x ∈ (a, b)
atunci ecuaţia se numeşte liniară omogenă şi este de forma
y (n) + a1 (x)y (n−1) + . . . + an (x)y = 0 (2.33)
În caz contrar neomogenă.
Teorema 2.2.1 Mulţimea soluţiilor ecuaţiei diferenţiale liniare de ordin n omogenă
este subspaţiu liniar ı̂n spaţiul liniar al funcţiilor de clasă C n (a, b).
Demonstraţie Este suficient să considerăm două soluţii y1 , y2 şi două constante
λ1 , λ2 . Rezultă imediat că λ1 y1 + λ2 y2 este o soluţie
Dat fiind acest rezultat ne punem problema să găsim o bază ı̂n spaţiul soluţiilor
şi ı̂n felul acesta să deducem forma generală a tuturor soluţiilor. Pentru aceasta
introducem noţiunea de determinant wronskian, cu ajutorul căruia vom caracteriza
liniara independenţă.
Definiţia 2.2.1 Fie y1 , . . . , yn soluţii ale ecuaţiei omogene (2.33), numim wron-
skian determinantul notat W
¯ ¯
¯ y1 ... yn ¯
¯ ¯
¯ y10 ... yn0 ¯
W (x) = ¯¯ ¯
¯ (2.34)
...
¯ (n−1) ... ... ¯
¯ y (n−1)
. . . yn ¯
1
Teorema 2.2.2 Pentru orice x0 ∈ (a, b) are loc

Rx
− a1 (t)dt
W (x) = W (x0 )e x0
, ∀x ∈ (a, b). (2.35)
Demontraţie Nu vom arăta ı̂n general, ci ı̂n cazul n = 2. Fie y1 , y2 două soluţii
ale ecuaţiei omogene de ordin 2; au loc atunci
y100 + a1 (x)y10 + a2 (x)y1 = 0
y200 + a1 (x)y20 + a2 (x)y2 = 0

Amplificăm prima ecuaţie cu y2 şi a doua cu y1 şi le scădem. Obţinem atunci
y100 y2 − y1 y200 + a1 (y10 y2 − y1 y20 ) = 0
ceea ce este sub forma echivalentă
W 0 (x) + a1 W (x) = 0.
Prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale obţinute avem

Rx
− a1 (t)dt
W (x) = Ce x0
.
Punând condiţia W (x0 ) = C găsim afirmaţia

Observaţie Se constată că dacă wronskianul se anulează ı̂ntr-un punct, atunci
este identic nul.
Teorema 2.2.3 Dacă y1 , . . . , yn sunt soluţii ale ecuaţiei liniare omogene. y1 , . . . , yn

sunt liniar independente dacă şi numai dacă
W (x) 6= 0, ∀x ∈ (a, b).

Demontraţie Vom demonstra doar o implicaţie şi anume că dacă wronskianul
este nenul, atunci soluţiile sunt liniar independente. Fie o combinaţie liniară a
soluţiilor y1 , . . . , yn de forma
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
să arătăm că toate constantele sunt identic 0. Derivăm de n − 1 ori combinaţia
liniară şi obţinem
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
c1 y10 (x) + . . . + cn yn0 (x) = 0
.........
(n−1) (n−1)
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
şi obţinem un sistem liniar omogen cu necunoscutele c1 , . . . , cn care are deter-
minantul nenul, deci numai soluţia banală. Afirmaţia cealaltă rezultă asemănător
Observaţie Dacă y1 , . . . , yn sunt soluţii ale ecuaţiei liniare omogene, atunci ele
sunt liniar dependente dacă şi numai dacă
W (x) = 0,
după cum rezultă din teorema precedentă.
Cităm următoarea teoremă, fără a o demonstra, deoarece ar fi necesară o bază

teoretică mai avansată, faţă de nivelul prezentului curs.
Teorema 2.2.4 Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii diferenţiale liniare omogene de

ordin n este un spaţiu liniar de dimensiune n. Orice soluţie este de forma
y(x) = c1 y1 (x) + · · · + cn yn (x), c1 , . . . , cn ∈ R. (2.36)
2.2.1 Ecuaţia şi funcţiile Bessel

Considerăm ecuaţia diferenţială liniară omogenă de ordinul 2.
x2 y 00 (x) + xy 0 (x) + (x2 − ν 2 )y(x) = 0, (2.37)

care se numeşte ecuaţia Bessel de indice ν cu ν ∈ R.
Căutăm soluţii de forma unei serii de puteri
∞
X
y(x) = ck xr+k , r ∈ R, c0 6= 0. (2.38)
k=0
Derivăm de două ori

∞
X
y 0 (x) = (r + k)ck xr+k−1
k=0
∞
X
y 00 (x) = (r + k)(r + k − 1)ck xr+k−2
k=0
şi ı̂nlocuind ı̂n (1.2.1) deducem
∞
X ∞
X ∞
X
r+k r+k 2 2
(r + k)(r + k − 1)ck x + (r + k)ck x + (x − ν ) ck xr+k = 0.
k=0 k=0 k=0
Regrupând termenii se obţine

∞
X ∞
X ∞
X
2 2 r+k r+k−2
((r + k) − ν )ck x =− ck x =− ck−2 z r+k .
k=0 k=0 k=2
Prin identificare găsim
(r2 − ν 2 )c0 = 0, c0 6= 0, (2.39)

de unde deducem r = ±ν; apoi
((r + 1)2 − ν 2 )c1 = 0, (2.40)

unde c1 = 0, pentru ν 6= ± 12 ; mai avem şi
((r + k)2 − ν 2 )ck = −ck−2 , k > 2. (2.41)

Fixăm r = ν > 0; din (2.41) şi (2.40), avem
c2k+1 = 0
.
4k(ν + k)c2k = −c2k−2
Dăm valori lui k
4(ν + 1)c2 = −c0
4 · 2(ν + 2)c4 = −c2
...
4 · k(ν + k)c2k = −c2k−2
şi ı̂n mulţim egalităţile; atunci
(−1)k c0 (−1)c0 Γ(ν + 1)

c2k = = ,
22k k!(ν + 1) . . . (ν + k) 22k k!Γ(ν + k + 1)
dacă folosim relaţia de recurenţă a funcţiilor Γ; putem alege c0 astfel ca c0 Γ(ν +

1)2ν = 1, soluţia este de forma
+∞
X (−1)k ³ x ´ν+2k
Jν (x) = (2.42)
k=0
k!Γ(ν + k + 1) 2
şi se numeşte funcţie Bessel de prima speţă şi ordin ν. Funcţia Bessel este o
serie de puteri convergentă pe R şi deci uniform convergentă pe orice compact.
Funcţiile Bessel pot fi prelungite la mulţimea numerelor complexe C. Dacă ν ∈ Z,
atunci funcţia
+∞
X (−1)k ³ z ´ν+2k
Jν (z) =
k=0
k!Γ(ν + k + 1) 2
este olomorfă pe C. În general, dacă ν ∈ R funcţia Bessel este definită pe C \

(−∞, 0), adică pentru z cu proprietatea −π < arg z < π, pentru a sigura definiţia
corectă a funcţiei putere.
Înlocuind ν cu −ν, obţnem J−ν soluţie a ecuaţiei Bessel. Pentru n = 0 avem
X∞ ³ x ´2k
k 1
J0 (x) = (−1) ,
k=0
(k!)2 2
Teorema 2.2.5 Dacă ν ∈

/ Z, soluţia generală e ecuaţiei (2.37) este
y(x) = c1 Jν (x) + c2 J−ν (x), c1 , c2 ∈ R. (2.43)
Demonstraţie Deoarece Jν , J−ν sunt soluţii ale ecuaţiei,
x2 Jν00 + xJν0 + (x2 − ν 2 )Jν = 0
x2 J−ν
00 0
+ xJ−ν + (x2 − ν 2 )J−ν = 0
Înmulţim prima ecuaţie cu −J−ν , a doua cu Jν şi le adunăm. Obţinem
x2 (Jν J−ν
00
− J−ν Jν00 ) + x(Jν J−ν
0
− J−ν Jν0 ) = 0.
Fie W wronskianul funcţiilor Jν , J−ν , adică
¯ ¯
¯ J J−ν ¯
W (x) = W [Jν (x), J−ν (x)] = ¯¯ ν0 0
¯.
¯
Jν J−ν
Atunci ultima ecuaţie devine
x2 W 0 (x) + xW (x) = 0,
de unde deducem W (x) = xk , k ∈ R. Pentru a determina constanta k, vom calcula
coeficientul termenului x1 din dezvoltarea lui W . Observăm că acesta se obţine
numai din ı̂nmulţirea primilor termeni, deci
ν ³ x ´−1 −2ν 1
W (x) = −2 = .
2Γ(ν + 1)Γ(1 − ν) 2 νΓ(ν)Γ(1 − ν) x
π
Din formula complementelor Γ(ν)Γ(1 − ν) = sin πν
, deducem
2 sin πν
W (x) = − .
πx
Dacă ν ∈
/ Z, rezultă că W (x) 6= 0; urmează că funcţiile sunt independente şi
teorema este demonstrată.
Exemplul 2.2.1 Să determinăm soluţia corespunzătoare ecuaţiei

1
z 2 y 00 (x) + xy 0 (x) + (x2 − )y(x) = 0.
4
Soluţie. Observăm că ν = ± 12 , deci din teoremă
y(x) = c1 J 1 + c2 J− 1 .
2 2
Calculăm funcţiile Bessel corespunzătoare.
∞
X (−1)k ³ x ´2k+ 21 X ∞
(−1)k ³ x ´2k+ 12
J1 = = =
2
k=0
Γ(k + 1)Γ( 23 + k) 2 k=0
k!(2k + 1) . . . 5 · 3 · 1Γ( 21 ) 2
r
∞
X (−1)k 2k+1 x2k+1 √1x ∞
2 X (−1)k x2k+1
= √ 1 = .
k=0 k!(2k + 1) · · · 3 · 1 π22k+1− 2 πx k=0 (2k + 1)!
Ultima serie reprezintă dezvoltarea funcţiei sinus; aşadar

r
2
J1 = sin x.
2 πx
Avem analog,
∞ ³ x ´2k− 12 X ∞ √
X (−1)k (−1)k 2k x2k 2
J− 1 = = √ 2k √ =
2
k=0
Γ(k + 1)Γ( 12 + k) 2 k=0
k!1 · 3 . . . (2k − 1) π2 x
r ∞ r
2 X (−1)k x2k 2
= = cos x.
πx k=0 (2k)! πx
Soluţia ecuaţiei este deci
r
2
y(c) = (c1 sin x + c2 cos x).
πx
Exemplul 2.2.2 Să calculăm integrala

Z +∞ √
2
e−a x J0 ( kx)dx, k > 0.
0
Soluţie. Avem
+∞
X (−1)n x2n
J0 (x) =
n=0
22n (n!)2
de unde
+∞
X
√ (−1)n k n xn
J0 ( kx) =
n=0
(n!)2 22n
2x
Înmulţim cu e−a şi integrăm
Z +∞ √ +∞
X Z
−a2 x (−1)n k n +∞ −a2 x n
e J0 ( kx)dx = e x dx
0 n=0
(n!)2 22n 0
Facem schimbarea t = a2 x, reducem la o integrală Γ şi obţinem

+∞
X +∞ µ ¶n
(−1)n k n n! 1 X (−1)n k 1 k
2 2n 2(n+1)
= 2 2
= 2 e− 4a2 .
n=0
(n!) 2 a a n=0 n! 4a a
Exemplul 2.2.3 Să arătăm că are loc
J−n (x) = (−1)n Jn (x) (2.44)
Soluţie Dacă ν = n ∈ N, atunci funcţia Bessel corespunzătoare este

∞
X (−1)k ³ x ´2k−n
J−n (x) == =
k=0
Γ(k + 1)Γ(−n + k + 1) 2
∞
X (−1)k ³ x ´2k−n
= =
k=n
Γ(k + 1)Γ(−n + k + 1) 2
∞
X (−1)n+m ³ x ´2m+n
= = (−1)n Jn (x).
m=0
Γ(n + m + 1)Γ(m + 1) 2
În egalităţile anterioare s-a folosit faptul că Γ(k − n + 1) = ∞ pentru k =
0, 1, . . . , n−1, afirmaţie care poate fi dovedită prin prelungirea funcţiei Γ la dome-
niul complex.
Observaţie. Din formula de mai sus deducem că Jn , J−n nu sunt liniar indepen-
dente, deci pentru rezolvarea ecuaţiilor Bessel de ordin ı̂ntreg nu este suficientă
funcţia Bessel.
Pentru a generaliza teorema precedentă se pune problema să găsim o nouă funcţie,
care să fie independentă de funcţia Bessel de speţa ı̂ntâi, cu ajutorul căreia să
exprimăm soluţia generală. Considerăm funcţia de forma
Jν (x) cos νπ − J−ν (x)

Nν (x) = (2.45)
sin νπ
care se numeşte funcţia Bessel de speţa a doua şi ordin ν sau funcţia lui Neumann.
Să calculăm Nn , n ∈ N.
∂ ∂
J (x) cos νπ
∂ν ν
− π sin νπJ−ν (x) − ∂ν
(J−ν )
Nn (x) = lim Nν (x) = lim =
ν→n ν→n π cos νπ
1 ∂Jν (x) ∂J−ν

= |ν=n − (−1)n |ν=n .
π ∂ν ∂ν
Teorema 2.2.6 Soluţia generală e ecuaţiei (2.37) este
y(x) = c1 Jν (x) + c2 Nν (x). (2.46)

Demonstraţie. Obţinem imediat acest rezultat, dacă observăm că Jν (x) şi Nν (x)
au wronskianul
J−ν (x) 2
W [Jν (x), Nν (x)] = W [Jν (x), − ]= .
sin νπ πx
Observaţie Dacă ν ∈ Z, obţinem acum, din teorema precedentă soluţia generală
exprimată ca o combinaţie dintre funcţiile Bessel şi Neumann.
Următoarea teoremă dă informaţii asupra comportării la limită a funcţiilor Neu-

mann.
Teorema 2.2.7 Fie n > 0 şi Nn (x) funcţia Neumann asociată. Atunci există şi
sunt finite limitele
a) limx→0,x>0 Nln0 (x)

x
b) limx→0,x>0 xn Nn (x)
În particular
lim |Nn (x)| = ∞.

x→0,x>0
Demonstraţie Folosind considerentele de mai sus

2
W [Jn (x), Nn (x)] = Jn (x)Nn0 (x) − Jn0 (x)Nn (x) = ,
πx
de unde
µ ¶0
Nn (x) 2
= .
Jn (x) xJn (x)2
Prin integrare avem
Z x
Nn (x) 2
= cn + 2
.
Jn (x) an tJn (t)
Dacă mai observăm că funcţiia Bessel poate fi scrisă sub forma
xn
Jn (x) = n (1 + xϕn (x)), lim ϕn (x) = 0,
2 n! x→0
rezultă afirmaţiile teoremei. Funcţiile Bessel se speţa a III-a
Aceste funcţii se mai numesc şi funcţiile lui Hankel şi sunt prezentate mai jos.
Funcţiile Hankel de speţa I
Hν(1) (x) = Jν (x) + j Nν (x) ∀ν ∈ R. (2.47)

Funcţiile Hankel de speţa II
Hν(2) (x) = Jν (x) − j Nν (x) ∀ν ∈ R. (2.48)

(1)
Evident că şi aceste funcţii sunt soluţii ale ecuaţiei Bessel, satisfac Hν (x) =
(2)
Hν (x) şi are loc următoarea teoremă.
Teorema 2.2.8 Soluţia generală a ecuaţiei Bessel este
y(x) = a1 Jν (x) + b1 Hν(1) (x) = a2 Jν (x) + b2 Hν(2) (x) = a3 Hν(1) (x) + b3 Hν(2) (x).
(2.49)
Exemplul 2.2.4 Să se demonstreze

(1) −jνπ (2) jνπ
Hν (x) = j e Jν (x)−J−ν (x)
sin νπ
Hν (x) = −j e Jνsin
(x)−J−ν (x)
νπ
(1) (1) (2) −jνπ (2)
H−ν (x) = ejνπq
Hν (x) H−ν (x) = eq Hν (x)
(1) 2 ix (2) 2 −ix
H 1 (x) = −j πx e H 1 (x) = j πx e
2 q 2 q
(1) 2 ix (2) 2 −ix
H− 1 (x) = πx e H− 1 (x) = πx e .
2 2
Soluţie. Să demonstrăm prima.
Jν (x) cos νπ − J−ν (x)

Hν(1) (x) = Jν (x) + j =
sin νπ
Jν (x)(sin νπ + j cos νπ) − jJ−ν (x) e−jνπ Jν (x) − J−ν (x)

= =j .
sin νπ sin νπ
Restul se demonstrează asemănător, folosind definiţia funcţiei Neumann şi Exem-
plul (2.2.1).
Funcţiile Bessel modificate ( cu argument imaginar)
În ecuaţia Bessel
x2 y 00 (x) + xy 0 (x) + (x2 − ν 2 )y(x) = 0,

facem schimbarea de variabilă x = jt şi de funcţie u(t) = y(jt). Avem evident
u0 (t) = jy 0 (x), u00 (t) = j 2 y 00 (x), iar ecuaţia devine
j 2 t2 y 00 (x) + tu0 (x) + (j 2 t2 − ν 2 )y(x) = 0,

ceea ce este echivalent cu
t2 u00 (t) + tu0 (t) − (t2 + ν 2 )u(t) = 0. (2.50)

Ecuaţia (2.50) se numşte ecuaţie Bessel modificată. Atunci una din soluţii este
∞
X µ ¶2k+ν ∞
X µ ¶2k+ν
(−1)k jt ν 1 t
Jν (jt) = =j .
k=0
k!Γ(ν + k + 1) 2 k=0
k!Γ(ν + k + 1) 2
Definim o altă soluţie a ecuaţiei (2.50) prin formula

π
Iν (t) = e−jν 2 Jν (jt). (2.51)
Se constată că funcţia definită de (2.51) se poate pune sub forma

∞
X µ ¶2k+ν
1 t
Iν (t) = . (2.52)
k=0
k!Γ(ν + k + 1) 2
Se introduce de asemenea o soluţie sub forma
jπ iπν (1)
Kν (t) = e 2 Hν (jt), (2.53)
2
care se numeşte funcţie Kelvin.
Funcţiile date de (2.51), (2.52) (2.53) se numesc funcţii Bessel modificate sau cu
argument imaginar, sunt independente, iar soluţia generală e ecuaţiei modificate
se poate pune sub forma
y(x) = c1 Iν (x) + c2 Kν (x). (2.54)
Exemplul 2.2.5 Să determinăm partea reală şi cea imaginară a funcţiei Bessel
modificate (Bessel real şi Bessel imaginar) de ordin 0.
π
Soluţie Are loc scrierea I0 (xej 4 ) = ber x + j bei (x)
Inlocuim ı̂n
+∞
X (−1)k ³ x ´2k
+∞
X j k ³ x ´2k
j π4 2k (j π4 2k)
J0 (jxe ) = j e =
k=0
(k!)2 2 k=0
(k!)2 2
1 ³ x ´4 1 ³ x ´7
ber x = 1 − + − ··· ,
(2!)2 2 (4!)2 2
1 ³ x ´2 1 ³ x ´6 1 ³ x ´10
bei x = − + − ··· .
1! 2 (3!)2 2 (5!)2 2
2.2.2 Ecuaţia diferenţială cu coeficienţi constanţi
Considerăm ecuaţia diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi
y (n) + a1 y (n−1) + . . . + an y = f (x), x ∈ (a, b) ⊂ R (2.55)
unde f este o funcţie continuă şi fie ecuaţia omogenă asociată
y (n) + a1 y (n−1) + . . . + an y = 0. (2.56)

Căutăm soluţii de forma

y(x) = eλx .
Prin derivare şi ı̂nlocuire ı̂n ecuaţia omogenă obţinem ecuaţia care se numeşte
caracteristică
λn + a1 λn−1 + . . . + an = 0. (2.57)
Vom presupune următoarele situaţii asupra rădăcinilor ecuaţiei.
I. Rădăcini reale distincte
Dacă λ1 , . . . , λn ∈ R distincte sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice atunci funcţiile

eλ1 x , . . . , eλn x sunt liniar independente; acest lucru se constată imediat dacă cal-
culăm wronskianul lor
¯ ¯
¯ eλ1 x e λ2 x ... eλn x ¯¯
¯
¯ λ eλ1 x λ2 eλ2 x . . . λn eλn x ¯¯
W (X) = ¯¯ 1 ¯=
¯ n−1 ... ... ... ... ¯
¯ λ1 eλ1 x λn−1 2 e λ2 x
. . . λ n−1 λn x ¯
e
n
¯ ¯
¯ 1 1 . . . 1 ¯
¯ ¯
¯
(λ1 +λ2 +...+λn )x ¯ λ1 λ2 . . . λn ¯¯
=e ¯ ...
¯ n−1 .n−1 . . . . . . . . ¯¯
¯ λ1 λ2 . . . λn−1 ¯
n
care este un determinant Vandermonde nenul.
În cazul I. forma generală a soluţiei este
y(x) = c1 eλ1 x + . . . + cn eλn x . (2.58)
II. Rădăcini reale multiple
Presupunem că λ = α este o soluţie a ecuaţiei caracteristice cu ordinul de multi-

plicitate r, atunci funcţiile
eαx , xeαx , . . . , xr−1 eαx
sunt soluţii ale ecuaţiei omogene, liniar independente. Vom indica doar modal-
itatea de a verifica că dacă α este rădăcină de ordinul r atunci funcţia xeαx este
soluţie a ecuaţiei. Polinomul caracteristic poate fi scris
λn + a1 λn−1 + . . . + an = (λ − α)r Q(λ).

Prin derivare avem
nλ(n−1) + a1 (n − 1)λ(n−2) + . . . + an−1 = r(λ − α)(r−1) Q(λ) + (λ − α)r Q0 (λ).
Dacă luăm λ = α obţinem relaţia
nα(n−1) + a1 (n − 1)α(n−2) + . . . + an−1 = 0. (2.59)

Observăm că derivata de ordin m a funcţiei y(x) = xeαx este
y (m) = mα(m−1) eαx + xαm eαx
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţie; găsim
(nα(n−1) eαx + αn xeαx ) + a1 ((n − 1)α(n−2) eαx + αn−1 xeαx ) + . . . + an xeαx =

¡ ¢
= (nα(n−1) + a1 (n − 1)α(n−2) + . . . + an−1 ) + x(αn + a1 αn−1 + . . . + an ) eαx = 0.
Ultima egalitate rezultă folosind relaţia (2.59) şi faptul că α satisface ecuaţia ca-
racteristică.
Soluţia generală va cuprinde ı̂n cazul II. următoarea combinaţie liniară
c1 eαx + c2 xeαx + . . . cr xr−1 eαx , c1 , c2 , . . . , cr ∈ R (2.60)
III. Rădăcini complexe simple
Presupunem că ecuaţia caracteristică admite soluţiile simple λ = α ± jβ. Atunci

soluţia generală cuprinde termenii
c1 eαx cos(βx) + c2 eαx sin(βx) (2.61)
Se poate demonstra că funcţiile eαx cos(βx) şi eαx sin(βx) sunt soluţii ale ecuaţiei
(2.56) liniar independente.
IV. Rădăcini reale complexe multiple

Presupunem că ecuaţia caracteristică admite soluţiile λ = α ± jβ cu ordinul de
multiplicitate s. Acestora le corespund 2s soluţii linar independente
eαx cos(βx) eαx sin(βx)

xeαx cos(βx) xeαx sin(βx)
... ...
s−1 αx s−1 αx
x e cos(βx) x e sin(βx)
În forma generală a soluţiei există următoarea combinaţie liniară
c1 eαx cos(βx)+. . .+cs xs−1 eαx cos(βx)+d1 eαx sin(βx)+. . .+ds xs−1 eαx sin(βx).
(2.62)
Soluţia generală a ecuaţei diferenţiale omogene (2.56) este o combinaţie liniară

a tuturor soluţiilor obţinute ı̂n situaţiile precedente (2.58), (2.60), (2.61), (2.62).
Exemple Soluţiile generale ale ecuaţiilor

1. y 000 − 2y 00 − 5y 0 + 6y = 0
2. y 000 + 2y 00 + 4y 0 = 0
3. y (4) + y 00 − 2y = 0.
sunt
1. y(x) = c1 ex + c2 e−2x + c3 e3x
2. y = c1 + (c2 + c3 x)e−2x √ √
3. y = c1 ex + c2 e−x + c3 cos( 2x) + c4 sin( 2x).
Teorema 2.2.9 Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare (2.55) este
y(x) = c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) + yp (2.63)
unde y1 , . . . , yn sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei omogene (2.56), iar
yp este o soluţie particulară.
Demonstraţie Notăm cu yom = c1 y1 (x)+. . .+cn yn (x) soluţia ecuaţiei omogene.

Arătăm că (2.63) defineşte o soluţie a ecuaţiei (2.55). Derivăm şi ı̂nlocuim ı̂n
ecuaţie
(n)
yom + yp(n) + a1 (yom
(n−1)
+ yp(n−1) ) + . . . + an (yom + yp ) =
(n) (n−1)
= (yom + a1 yom + . . . + an yom ) + (yp(n) + a1 yp(n−1) + . . . + an yp ) = 0 + f (x).
Pentru afirmaţia generală e suficient să arătăm că pentru orice x0 ∈ (a, b) şi orice
y0 , y0,1 , . . . y0,n−1 există o curbă de forma (2.63) care satisface

 y(x0 ) = y0
...
 n−1)
y (x0 ) = y0,n−1
Aceasta revine la determinarea constantelor c1 , c2 , . . . cn care satisfac sistemul



 c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 ) + yp (x0 ) = y0
 c y 0 (x ) + . . . + c y 0 (x ) + y 0 (x ) = y
1 1 0 n n 0 p 0 0,1

 . . . . . . . . .
 (n−1) (n−1) (n−1)
c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 ) + yp (x0 ) = y0,n−1
Deoarece sistemul de funcţii y1 , . . . yn este fundamental, rezultă că sistemul are
soluţie unică, deoarece determinantul este chiar wronskianul
Determinarea unei soluţii particulare
Metoda coeficienţilor nedeterminaţi
I. Presupunem că f conţine un polinom de grad m; atunci soluţia particulară

conţine un polinom de forma
A0 + A1 x + . . . + Am xm . (2.64)
II. Presupunem că f conţine ceax , c ∈ R, iar a nu este rădăcină a ecuaţiei carac-
teristice; atunci soluţia particulară conţine
Aeax . (2.65)
III. Presupunem că f conţine ceax , c ∈ R, iar a este rădăcină a ecuaţiei caracte-
ristice cu ordinul de multiplicitate k; atunci soluţia particulară conţine
Axk eax . (2.66)
IV. Presupunem că f conţine P (x)eax , a nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice,

iar P este un polinom de gradul m; atunci soluţia particulară conţine
(A0 + A1 x + . . . + Am xm )eax . (2.67)
V. Presupunem că f conţine P (x)eax , a este rădăcină a ecuaţiei caracteristice

cu ordinul de multiplicitate k, iar P este un polinom de gradul m; atunci soluţia
particulară conţine
(A0 + A1 x + . . . + Am xm )xk eax . (2.68)

VI. Presupunem că f conţine P (x)eax cos(bx), sau Q(x)eax sin(bx), numărul
complex a ± jb nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, iar P şi Q sunt poli-
noame de grad cel mult m; atunci soluţia particulară conţine
(A0 + A1 x + . . . + Am xm )eax cos(bx) + (B0 + B1 x + . . . + Bm xm )eax sin(bx).

(2.69)
VII. Presupunem că f conţine P (x)eax cos(bx), sau Q(x)eax sin(bx) iar numărul
complex a ± jb este rădăcină a ecuaţiei caracteristice cu ordinul de multiplicitate
k, iar P şi Q sunt polinoame de gradul m; atunci soluţia particulară conţine
(A0 +A1 x+. . .+Am xm )xk eax cos(bx)+(B0 +B1 x+. . .+Bm xm )xk eax sin(bx).
(2.70)
În general soluţia particulară este suma tuturor funcţiilor particulare din cazurile
precedente.
Exemplu Ecuaţia y 000 − 5y 00 + 6y 0 = x2 + sin x are rădăcinile caracteristice λ =
0, λ = 2, λ = 3, soluţia ecuaţiei omogene este
y(x) = c1 + c2 e2x + c3 e3x
iar soluţia particulară o căutăm de forma
yp (x) = x(A + Bx + Cx2 ) + D sin x + E cos x.
19 5 1 1 1
Prin identificare găsim A = ,B = ,C = ,D = ,E = −
108 36 18 10 10
Metoda variaţiei constantelor
Vom rezolva o ecuaţie liniară de ordinul 2, cu coeficienţi neconstanţi, prin metoda

variaţiei constantelor. Fie ecuaţia
y 00 + a(x)y 0 + b(x)y = f (x), x ∈ I ⊂ R (2.71)
unde f, a, b sunt funcţii continue pe intervalul I. Din teorie, soluţia generală este
de forma
y(x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) + yp (x)
unde y1 , y2 sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei omogene, iar yp este o
soluţie particulară. Vom arăta că se pot determina două funcţii c1 (x), c2 (x) astfel
ca soluţia particulară să fie de forma
yp (x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x) (2.72)

Derivăm soluţia particulară şi obţinem
yp0 (x) = c1 (x)y10 (x) + c2 (x)y20 (x) + c01 (x)y1 (x) + c02 (x)y2 (x) (2.73)
după care punem condiţia
c01 (x)y1 (x) + c02 (x)y2 (x) = 0. (2.74)
Derivăm yp0 folosind condiţia (2.74) şi deducem
yp00 (x) = c1 (x)y100 (x) + c2 (x)y200 (x) + c01 (x)y10 (x) + c02 (x)y20 (x). (2.75)
Înlocuim ı̂n ecuaţie folosind (2.72), (2.73),(2.74), (2.75) şi obţinem
c1 (x)y100 (x)+c2 (x)y200 (x)+c01 (x)y10 (x)+c02 (x)y20 (x)+a(x)(c1 y10 +c2 y20 )+b(x)(c1 y1 +c2 y2 ) = f.
Se obţine imediat, dacă folosim faptul că y1 , y2 sunt soluţii ale ecuaţiei omogene.
c1 (y100 + a(x)y10 + +b(x)y1 ) + c2 (y200 + a(x)y200 + b(x)y2 ) + c01 y10 + c02 y20 = f.
Deducem
c01 y10 + c02 y20 = f (2.76)
Din (2.74) şi (2.77) obţinem un sistem cu necunoscutele c01 , c02 , care are soluţii,
deoarece determinantul este wronskianul.
Se obţin următoarele etape

Pas 1. Se consideră ecuaţia
y 00 + a(x)y 0 + b(x)y = f (x)
Pas 2. Se determină y1 , y2 soluţii independente ale ecuaţiei omogene şi formăm

sistemul
½ 0
c1 (x)y1 (x) + c02 (x)y2 (x) = 0
c01 (x)y10 (x) + c02 (x)y20 (x) = f (x)
Pas 3. Determinăm c01 , c02 şi prin integrare aflăm c1 , c2 .
Pas 4. Soluţia particulară este
y(x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x).
Exemplu Să determinăm o soluţie particulară a ecuaţiei
x2 y 00 − 3xy 0 + 4y = ln x, x > 0
Avem imediat soluţia ecuaţiei omogene
yom = c1 x2 + c2 x2 ln x.
Sistemul din pasul 2 este

½ 0
c1 (x)x2 + c02 (x)x2 ln x) = 0
c01 (x)2x + c02 (x)(2x ln x + x) = ln x = f (x)
Deducem
Z Z
2 (ln x)2 ln x 1 1
yp = −x dx + x2 ln x dx = + ln x.
x3 x 3 4 4
Ecuaţia Euler- Cauchy

xn y (n) + a1 xn−1 y (n−1) + . . . + an y = 0. (2.77)
Facem schimbarea de variabilă independentă, pentru x > 0
x = et (2.78)
Au loc imediat formulele de derivare

2.3. SISTEME DIFERENŢIALE 75
dy dt dy 1 dy 1
y0 = = t
=
dt dx dt e dt x
2
dy 1 dy 1
y 00 = 2 2 − .
dt x dt x2
Procedeul continuă. Prin ı̂nlocuire ı̂n ecuaţie se obţine o ecuaţie cu coeficienţi
constanţi.
Exemplu Să determinăm soluţia ecuaţiei
x3 y 000 + 2x2 y 00 + 2y = 0.
Folosind derivările precedente deducem

dy 1 dy
y0 = , xy 0 =
dt x dt
d2 y 1 dy 1 d2 y dy
y 00 = 2 2 − , x 2 00
y = −
dt x dt x2 dt2 dt
3 2
dy dy dy
x3 y 000 = 3 − 3 2 + 2
dt dt dt
Se obţine ecuaţia
d3 y d2 y dy
3
− 2 +2 =0
dt dt dt
care are soluţia
y(x) = c1 e−t + et (c2 cos t + c3 sin t)
care revine la
1
y(x) = c1 + x(c2 cos ln x + c3 ln x)
x
2.3 Sisteme diferenţiale

Fie sistemul diferenţial liniar de forma
X 0 = AX + b(t) (2.79)
unde A este o matrice constantă de dimensiuni n×n care admite forma diagonală.
X este vectorul de componente
 
x1 (t)
 x2 (t) 
X = X(t) =   ... .

xn (t)
După cum ştim de la algebră liniară, o matrice admite forma diagonală dacă există
o bază de vectori proprii. Forma diagonală este o matrice notată D care are pe
diagonală valorile proprii, iar restul elementelor sunt 0; matricea schimbării de
bază C are pe coloană vectorii proprii corespunzători. Legătura dintre cele două
matrice este
D = C −1 AC. (2.80)
Considerăm transformarea
X = CU (2.81)
care duce la noi funcţii necunoscute ui , i = 1, . . . , n. Substituim ı̂n ecuaţia (2.79)
şi avem
CU 0 = ACU + b(t) (2.82)
Dar matricea C este inversabilă şi obţinem
U 0 = C −1 ACU + C −1 b(t) (2.83)
care devine, dacă folosim (2.80)
U 0 = DU + C −1 b(t). (2.84)
Vectorul soluţiilor X rezultă din rezolvarea sistemului X(t) = CU (t).
Valorile proprii reale

Exemplu Să rezolvăm sistemul
½ 0
x1 (t) + 2x1 + 4x2 = 2t − 1
.
x02 (t) + x1 − x2 = sin t
Sistemul poate fi scris ı̂n formă matriceală (2.79) cu matricele

µ ¶ µ ¶ µ ¶
x1 (t) −2 −4 2t − 1
X(t) = , A= b(t) = .
x2 (t) −1 1 sin t
Matricea A are valorile şi vectorii proprii

µ ¶ µ ¶
−1 4
λ1 = 2, X1 = , λ2 = −3, X2 = .
1 1
Matricea de schimbare de bază este

µ ¶ µ ¶
−1 4 −1 1 −1 4
C= C =
1 1 5 1 1
2.3. SISTEME DIFERENŢIALE 77
iar matricea diagonală este

µ ¶
−1 2 0
D=C AC = .
0 −3
Avem µ ¶
−1 1 1 − 2t + 4 sin t
C b(t) = .
5 −1 + 2t + sin t
Folosind (2.83) avem sistemul cu necunoscutele ui care poate fi rezolvat individ-
ual ı̂n raport cu necunoscutele
µ 0 ¶ µ ¶µ ¶ µ ¶
u1 (t) 2 0 u1 (t) 1 1 − 2t + 4 sin t
= + .
u02 (t) 0 −3 u2 (t) 5 −1 + 2t + sin t
Obţinem două ecuaţii care pot fi rezolvate
u01 (t) = 2u1 (t) + 15 − 25 t + 45 sin t
u02 (t) = −3u2 (t) − 15 + 25 t + 15 sin t
cu soluţia
4 8
u1 (t) = c1 e2t − 25
cos t − 25
sin t + 15 t
, c1 , c2 ∈ R.
−3t 1 3 2 1
u2 (t) = c2 e − 50
cos t + 50
sin t + 15
t − 9
Soluţia sistemului iniţial se obţine acum prin ı̂nmulţrea cu matricea C.

 
µ ¶ µ ¶ 4
c1 e2t − 25 8
cos t − 25 sin t + 51 t
x1 (t) −1 4  .
=
x2 (t) 1 1 −3t 1 3 2 1
c2 e − 50 cos t + 50 sin t + 15 t − 9
Obţinem
x1 (t) = − 94 + 31 t + 2
25
cos t + 14
25
sin t − c1 e2t + 4c2 e−3t
.
x2 (t) = − 91 + 1
3
t − 9
50
cos t − 13
50
sin t + c1 e + c2 e2t −3t
Valori proprii nereale
Presupunem că există două valori proprii complexe conjugate simple.
Exemplu Să rezolvăm sistemul

x01 (t) = x1 + 2x2 + x3 + 1

x02 (t) = x2 + x3 + t .
0
x3 (t) = 2x1 + x3 + 2t
Matricea sistemului este  
1 2 1
A= 0 1 1 
2 0 1
care are valorile şi vectorii proprii

    
2 −j j
λ1 = 3, X1 =  1  λ2 = j, X2 =  1  λ3 = −j, X3 =  1 .
2 −1 + j −1 − j
Matricea de schimbare de bază este

 
2 −j j
C= 1 1 1 
2 −1 + j −1 − j
care are inversa

 1 1 1

5 5 5
 
 1 
C −1 = 1
 − 10 + 3j 10
2
5
− j 15 − 10
1
− j 15 .

 
1 1 2
− 10 − 3j 10 5
+ j 15 − 10
1
+ j 15
Forma diagonală este

 
3 0 0
D =  0 j 0 .
0 0 −j
Folosind aceleaşi notaţii, sistemul poate fi scris
X 0 = AX + b(t)
cu    
x1 (t) 1
X(t) =  x2 (t)  , b(t) =  t 
x3 (t) 2t
2.4. SISTEME SIMETRICE 79
Folosind schimbarea X = CU găsim U 0 = C −1 ACU + C −1 b(t) sau U 0 = DU +

C −1 b(t). Obţinem apoi prin calcul
 1

5
+ 3 5t
 
 1 
C b(t) = 
−1
 10− + j 3
10
+ t
5
− j 3t
5 
.
 
1 3
− 10 − j 10 + 5t + j 3t5
Deducem
u01 (t) = 3u1 + 15 + 3 5t
1 3
u02 (t) = ju2 − 10
+ j 10 − j 3t5 + t
5
1 3
u03 (t) = −ju3 − 10
− j 10 + j 3t5 + t
5
Integrăm şi găsim
2 t
− + c1 e3t .
u1 (t) = −
15 5
La integrarea celorlalte alegem constante complexe conjugate una alteia, deci
u2 (t) = 3 5t − 1
10
7
− j 10 + j 5t + (c2 + jc3 )(cos t + j sin t)
.
u3 (t) = 3 5t − 1
10
+ 7
j 10 − j 5t + (c2 − jc3 )(cos t − j sin t)
Folosind acum X(t) = CU găsim
x1 (t) = − 53 + 2c1 e3t + 2c2 sin t + 2c3 cos t
x2 (t) = − 13 + t + c1 e3t + 2c2 cos t − 2c3 sin t .
4
x3 (t) = 3
− 2t + 2c1 e3t + (2c3 − 2c2 ) sin t − (2c2 + c3 ) cos t
2.4 Sisteme simetrice

Considerăm sistemul diferenţial de forma
x0 (t) = f (x), x = (x1 , . . . , xn ) (2.85)
unde f : D → Rn , D ⊂ Rn este o mulţime deschisă, iar funcţia vectorială

f (x1 , . . . , xn ) = (f1 (x1 , . . . , xn ), f2 (x1 , . . . , xn ), . . . , fn (x1 , . . . , xn )) are deriva-
te parţiale de ordinul ı̂ntâi continue pe domeniul considerat; aceasta se notează
obişnuit prin f ∈ C 1 (D).
Pe componente, sistemul (2.85) are forma

 0

 x (t) = f1 (x1 , . . . , xn )
 10
x2 (t) = f2 (x1 , . . . , xn )

 ...
 0
xn (t) = fn (x1 , . . . , xn ).
Acest sistem, care nu depinde explicit de variabila timp, t, se numeşte autonom.
Să definim noţiunea de integrală primă pentru un sistem autonom.
Definiţia 2.4.1 Funcţia U : D → R, U (x) = U (x1 , . . . , xn ) de clasă C 1 pe o

submulţime deschisă D0 , D0 ⊂ D se numeşte integrală primă a sistemului (2.85)
dacă
i. nu este identic constantă
ii. U (ϕ(t)) ≡ c, c ∈ R, pentru orice traiectorie (soluţie) x = ϕ(t) a sistemu-
lui (2.85) care rămâne ı̂n D0 .
Observaţie Constanta din condiţia ii. depinde de traiectorie.
Exemplul 2.4.1 Fie sistemul diferenţial

 0
 x1 (t) = x2 − x3
x0 (t) = x3 − x1
 02
x3 (t) = x1 − x2 .
Funcţiile U1 (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 şi U2 (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 sunt
integrale prime.
Soluţie Fie D0 = R3 \ {(0, 0, 0)}. Prima condiţie din definiţie este evidentă.
Pentru a doua, dacă x = ϕ(t) este o soluţie, avem
x01 x1 + x02 x2 + x03 x3 = x1 (x2 − x3 ) + x2 (x3 − x1 ) + x3 (x1 − x2 ) = 0
care atrage d(x21 + x22 + x23 ) = 0, deci U1 (ϕ(t)) = x21 + x22 + x23 = c1 . Analog,
deoarece x01 +x02 +x03 = 0, rezultă x1 +x2 +x3 = c2 şi U2 (ϕ(t)) = x1 +x2 +x3 = c2
Teorema 2.4.1 (Caracterizarea integralelor prime) Funcţia

U ∈ C 1 (D0 ) este integrală primă a sistemului (2.85) dacă şi numai dacă
∂U ∂U ∂U
(x)f1 (x) + (x)f2 (x) + . . . + (x)fn (x) = 0, ∀x ∈ D0 . (2.86)
∂x1 ∂x2 ∂xn
Demonstraţie Presupunem că U este o integrală primă a sistemului şi fie x = ϕ(t)
o soluţie a sistemului; din definiţie U (ϕ(t)) ≡ c. Dacă derivăm egalitatea obţinem
∂U dx1 ∂U dx2 ∂U dxn

U 0 (ϕ(t)) = (ϕ(t)) (t) + (ϕ(t)) (t) + . . . + (ϕ(t)) (t) = 0.
∂x1 dt ∂x2 dt ∂xn dt
dx1 dxn
Folosind sistemul (2.85) avem x01 = = f1 (ϕ(t)), . . . , x0n = = fn (ϕ(t))
dt dt
obţinem
Xn
∂U
(ϕ(t))fi (ϕ(t)) = 0. (2.87)
i=1
∂x i
Deoarece prin orice punct al domeniului trece o soluţie x = ϕ(t) a sistemului

(2.85), rezultă că (2.86) are loc pentru orice x.
Reciproc, dacă (2.86) are loc, rezultă că relaţia (2.87) este valabilă, deci
U (ϕ(t)) ≡ c, pentru orice soluţie ϕ
Ne ocupăm ı̂n continuare de existenţa integralelor prime şi de exprimarea soluţiilor

sistemului cu ajutorul lor.
Definiţia 2.4.2 Punctul a ∈ Rn se numeşte punct critic al sistemului (2.85) dacă

f (a) = (f1 (a), . . . , fn (a)) = 0.
Sistemul din exemplul (2.4.1) are originea punct critic.
Definiţia 2.4.3 Funcţiile U1 , U2 , . . . , Uk de clasă C 1 se numesc independente ı̂ntr-

o vecinătate a punctului a ∈ Rn , dacă matricea iacobiană
µ ¶
∂Ui
(a) i = 1, . . . k, j = 1, . . . n (2.88)
∂xj
are rangul k.
Exemplul 2.4.2 U1 şi U2 din exemplul (2.4.1) sunt independente ı̂n vecinătatea
oricărui punct diferit de origine.
Soluţie Pe R3 \ {(0, 0, 0)} matricea iacobiană

µ ¶ µ ¶
∂Ui (a) 2x1 2x2 2x3
=
∂xj 1 1 1
are rangul 2
Teorema 2.4.2 ( Existenţa integralelor prime) Într-o vecinătate a unui punct a ∈

Rn , care nu este critic există exact n − 1 integrale prime independente.
Demonstraţie Demonstrăm că nu există mai mult de n − 1 integrale prime in-

dependente. Presupunem prin absurd că există n integrale prime independente
U1 , . . . , Un . Din teorema de caracterizare deducem

 ∂U1 ∂U1 ∂U1

 (a)f1 (a) + (a)f2 (a) + . . . + (a)fn (a) = 0
 ∂x1 ∂x2 ∂xn
...

 ∂Un ∂Un ∂Un

 (a)f1 (a) + (a)f2 (a) + . . . + (a)fn (a) =0.
∂x1 ∂x2 ∂xn
Se obţine astfel un sistem algebric liniar şi omogen având drept necunoscute
f1 (a), . . . , fn (a) nu toate nule. Rezultă că determinantul sistemului este nul, adică
¯ ¯
¯ ∂Ui ¯
¯ ¯
¯ ∂xj (a)¯ = 0
deci U1 , . . . , Un nu pot fi independente.
Pentru existenţă, fie x = ϕ(t, λ1 , . . . , λn−1 ) soluţia sistemului care ı̂n punctul t =
0 ia valoarea iniţială (λ1 , λ2 , . . . , λn−1 , an ), a = (a1 , . . . , an ). Pe componente
avem
xi = ϕi (t, λ1 , . . . , λn ), i = 1, . . . , n − 1 (2.89)
iar pentru t = 0 obţinem
½
λi = ϕi (0, λ1 , . . . , λn−1 ), i = 1, . . . , n
(2.90)
an = ϕn (0, λ1 , . . . , λn−1 ).
Din teoria sistemelor diferenţiale rezultă că funcţiile ϕi sunt de clasă C 1 şi are loc
D(ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn )
(0, a1 , . . . , an−1 ) = fn (a) 6= 0.
D(t, λ1 , . . . , λn−1 )
Din teoria funcţiilor implicite, ı̂ntr-o vecinătate V (a) a punctului a există funcţiile
U1 , . . . , Un−1 , de clasă C 1 pe V (a) astfel ca
½
λi = Ui (x), i = 1, . . . , n − 1
x ∈ V (a). (2.91)
t = V (x)
Se observă că Ui nu sunt identic constante şi se poate demonstra că
D(U1 , U2 , . . . , Un−1 )
(a) 6= 0
D(x1 , . . . xn−1 )
adică funcţiile sunt independente.

Demonstraţa faptului că Ui sunt integrale prime este ceva mai dificilă şi reco-
mandăm spre exemplu monografia [1]. Următoarea consecinţă are ı̂nsemnătate
practică.
Consecinţă Soluţia generală a sistemului (2.85) este de forma


 U1 (x1 , . . . , xn ) = c1
... (2.92)

Un−1 (x1 , . . . , xn ) = cn−1
unde U1 , . . . , Un−1 sunt integrale prime independente.
Exemplul 2.4.3 Dacă soluţia unui sistem ar fi

½ 2
x1 + x22 + x3 = c1
x1 + x2 + x3 = c 2
atunci graficul acestei curbe, dată ca intersecţie de suprafeţe este dat de figura de
mai jos.
Teorema 2.4.3 Fie U1 , . . . , Un−1 integrale prime ale sistemului (2.85) indepen-
dente ı̂ntr-o vecinătate a lui a ∈ Rn , care nu este critic şi W o integrală primă
oarecare. Atunci există o funcţie F : Rn−1 → R de clasă C 1 ı̂ntr-o vecinătate a
punctului (U1 (a)), . . . , Un (a)) astfel ca
W (x) = F (U1 (x), . . . , Un−1 (x)) (2.93)

pentru orice x din vecinătate.
Demonstraţie Alegem Un ∈ C 1 (Rn ), astfel ca U1 , U2 , . . . Un să fie independente

ı̂n vecinătatea lui a şi considerăm sistemul implicit
yi = Ui (x1 , . . . , xn ), i = 1, . . . , n
de unde aplicând teorema funcţiilor definite implicit, ı̂ntr-o vecinătate a punctului
U1 (a), . . . , Un (a) deducem existenţa funcţiilor Wi de clasă C 1 astfel ca
xi = Wi (y1 , . . . , yn ).
Definim
G(y1 , . . . , yn ) = W (W1 (y), . . . , Wn (y)).

∂G
Vom arăta că = 0, deci funcţia G nu depinde de yn ; avem
∂yn
n
X ∂W ∂Wi
∂G
=
∂yn i=1
∂Wi ∂yn
iar W, U1 , . . . , Un−1 este dependent, deci
∂W ∂U1 ∂Un−1
= a1 (x) + . . . + an−1 (x) .
∂xi ∂xi ∂xi
Rezultă
n
X ∂U1 X ∂Un−1 n
∂G ∂Wi ∂Wi
= a1 (x) (y) + . . . + an−1 (x) (y) = 0
∂yn i=1
∂x i ∂y n i=1
∂x i ∂y n
deoarece
n
X ∂Uj ∂Wi ∂yj
(x) (y) = = 0.
i=1
∂xi ∂yn ∂yn
Funcţia căutată este
F (y1 , . . . , yn−1 ) = G(y1 , y2 , . . . , yn−1 , yn )
Teorema 2.4.4 (Metoda combinaţiilor integrabile) Dacă există funcţiile µ1 , . . . , µn :

D → R continue care satisfac
1. µ1 f1 + . . . + µn fn = 0
2. există o funcţie U de clasă C 1 astfel ca dU = µ1 dx1 + . . . µn dxn
atunci U este o integrală primă pentru (2.85).
Demonstraţie Este suficient să observăm că
dU = (µ1 x01 + . . . + µn x0n )dt = (µ1 f1 + . . . + µn fn )dt = 0,

de unde U (ϕ(t)) = C
Exemplul 2.4.4 Să rezolvăm sistemul

½ 0
x1 = x2
x02 = x1 .
Soluţie Alegem funcţiile µ1 = x1 , µ2 = −x2 continue, astfel ca

1. µ1 f1 + µ2 f2 = x1 x2 + (−x2 )x1 = 0
1
2 x1 dx1 − x2 dx2 = d(x21 − x22 ).
2
Urmează că U (x1 , x2 ) = x21 − x22 este integrală primă, iar soluţia sistemului este
x21 − x22 = c
Observaţie Dacă f12 + f22 + . . . + fn2 > 0 pe D, atunci sistemul (2.85) poate fi
scris sub forma
dx1 dx2 dxn

= = ... = (2.94)
f1 (x1 , . . . , xn ) f2 (x1 , . . . , xn ) fn (x1 , . . . , xn )
şi se numeşte sistem simetric. Deci soluţia unui sistem simetric dată de (2.94),
reprezintă o traiectorie (curbă) inclusă ı̂n n−1 suprafeţe de forma Ui (x1 , . . . , xn ) =
ci , i = 1, n − 1.
Exemplul 2.4.5 În exemplul 2.4.1 să asociem sistemul simetric şi să determinăm
soluţia.
Soluţie Se observă imediat că sistemul poate fi scris sub forma simetrică
dx1 dx2 dx3 dt
= = = .
x 3 − x2 x1 − x3 x2 − x1 1
Dacă adunăm rapoartele obţinem o fracţie cu numărătorul dx1 + dx2 + dx3 şi
numitorul 0. Deci din d(x1 + x2 + x3 ) = 0 deducem x1 + x2 + x3 = c1 .
Dacă amplificăm fracţiile cu x1 , x2 , x3 respectiv şi adunăm rapoartele obţinem
d(x21 + x22 + x23 ) = 0, de unde x21 + x22 + x23 = c2 . Deci soluţia este de forma
½
x1 + x2 + x3 = c 1
x21 + x22 + x23 = c2
Observaţie Dacă sistemul (2.85) nu este autonom, deci are forma generală
x0 = f (t, x), x = (x1 , . . . , xn ), f = (f1 , . . . , fn ) (2.95)

atunci i se asociază sistemul simetric
dx1 dx2 dxn dt

= = ... = =
f1 (t, x1 , . . . , xn ) f2 (t, x1 , . . . , xn ) fn (t, x1 , . . . , xn ) 1
şi soluţia este intersecţia a n suprafeţe.

Observaţie Cunoaşterea a k integrale prime independente k < n, permite reduc-
erea numărului de funcţii necunoscute cu k unităţi.
Exemplul 2.4.6 Să rezolvăm următorul sistem neautonom

½ 0
x1 = tx2
x02 = tx1 .
Soluţie Sistemul se pune sub forma simetrică
dx1 dx2 dt
= = .
tx2 tx1 1
Din primele două relaţii deducem o primă suprafaţă U1 = x21 − x22 = c1 , iar
t2
din ultimile două relaţii ı̂n care folosim U1 obţinem ln(x1 + x2 ) − =c2 . Deci
2
soluţia este

 x21 − x22 = c1
t2
 ln(x1 + x2 ) − = c2
2
2.5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I

∂z ∂z
a1 (x1 , . . . , xn , z) + a2 (x1 , . . . , xn , z) + ...+
∂x1 ∂x2
∂z
+an (x1 , . . . , xn , z) = a(x1 , . . . , xn , z) (2.96)
∂xn
n
X
unde ai sunt funcţii de clasă C 1 (D), D ⊂ Rn+1 , a2i > 0, ∀(x, z) ∈ D, iar
i=1
z = z(x1 , . . . , xn ) este o funcţie ce trebuie determinată.
Ecuaţia (2.96) se numeşte cvasiliniară.
Definiţia 2.5.1 Funcţia z = z(x1 , . . . , xn ) se numeşte soluţie a ecuaţiei (2.96)

pe mulţimea deschisă D0 ⊂ Rn dacă z este de clasă C 1 pe D0 şi verifică (2.96)
pentru orice x ∈ D0 .
2.5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I 87
Căutăm soluţia ecuaţiei (2.96) sub forma implicită
u(x1 , . . . , xn , z(x1 , . . . , xn )) = 0. (2.97)
Pentru simplificare vom nota (x, z) = (x1 , . . . , xn , z(x1 , . . . , xn )). Dacă pre-
∂u
supunem că 6= 0 din teorema de derivare a funcţiilor implicite, avem
∂z
∂u
∂z ∂x
= − i , i = 1, . . . , n.
∂xi ∂u
∂z
Înlocuim ı̂n ecuaţie şi găsim
 
∂u
n
X  ∂xi 
ai (x, z)  
− ∂u  − a(x, z) = 0
i=1
∂z
echivalent cu
∂u ∂u ∂u
a1 (x, z) + . . . + an (x, z) + a(x, z) = 0. (2.98)
∂x1 ∂xn ∂z
Observaţie Ecuaţia obţinută exprimă faptul că u este o integrală primă pentru
următorul sistem simetric de ordinul n + 1, care se mai numeşte caracteristic.
dx1 dxn dz
= ... = = .
a1 (x, z) an (x, z) a(x, z)
Soluţia generală, numită curbă caracteristică, este o funcţie de forma
u(x, z) = F (U1 (x, z), . . . , Un (x, z))

unde U1 , . . . , Un sunt n integrale prime independente, iar F este o funcţie de clasă
C 1 pe domeniul D. Deci soluţia ecuaţiei cvasiliniare (2.96) este
F (U1 (x1 , . . . , xn , z), . . . , Un (x1 , . . . , xn , z)) = 0 (2.99)

care defineşte soluţia z = z(x1 , . . . , xn ) implicit.
Atunci când coeficienţii ecuaţiei nu depind de funcţia necunoscută, ecuaţia devine
∂z ∂z ∂z
a1 (x1 , . . . , xn ) + a2 (x1 , . . . , xn ) + . . . + an (x1 , . . . , xn ) =
∂x1 ∂x2 ∂xn
= a(x1 , . . . , xn ), (2.100)
şi se numeşte liniară.
În particular, pentru ecuaţia liniară omogenă, deducem că soluţia ecuaţiei este o
integrală primă oarecare a sistemului caracteristic
dx1 dx2 dxn

= = ... = (2.101)
a1 (x) a2 (x) an (x)
şi are forma
u(x1 , . . . , xn ) =
W (U1 (x1 , . . . , xn ), U2 (x1 , . . . , xn ), . . . , Un−1 (x1 , . . . , xn )) (2.102)
unde U1 , . . . , Un−1 sunt integrale prime independente ale sistemului simetric de
ordin n considerat.
Am demonstrat astfel următorul rezultat
Teorema 2.5.1 În ipotezele precedente, soluţia ecuaţiei cvasiliniare este definită
implicit de (2.99), iar soluţia ecuaţiei liniare omogene este (2.102).
Exemplul 2.5.1 Să determinăm suprafaţa z = z(x, y) care satisface ecuaţia

liniară
∂z ∂z
y +x = 0.
∂x ∂y
Soluţie Asociem ecuaţiei liniare omogene sistemul caracteristic de ordin 2 pe

domeniul R2 \ {(0, 0)}.
dx dy
=
y x
care are integrala primă U1 (x, y) = x2 − y 2 , deci soluţia este
z(x, y) = W (U (x, y))

unde W este o funcţie de clasă C 1 pe un interval real
Exemplul 2.5.2 Să determinăm soluţia ecuaţiei
∂z ∂z ∂z
x1 + (x3 + z) + (x2 + z) = x2 + x3 .
∂x1 ∂x2 ∂x3
Soluţie Ecuaţia este cvasiliniară. Ataşăm sistemul simetric
dx1 dx2 dx3 dz

= = = .
x1 x3 + z x2 + z x2 + x3
Deducem prin adunarea ultimilor trei rapoarte că
dx1 d(x2 + x3 + z)
=
x1 2(x2 + x3 + z)
de unde prin integrare
1
ln |x1 | = ln |x2 + x3 + z| + ln c1
2
deci x2 + x3 + z = c1 x21 . Apoi din
dx1 d(x2 − x3 )
=
x1 x3 − x2
deducem ln |x1 | = − ln |x2 − x3 | + ln c2 , de unde x1 (x2 − x3 ) = c2 . Din
dx1 d(z − x3 )
=−
x1 z − x3
avem x1 (z − x3 ) = c3 . Soluţia este funcţia z, definită implicit de
µ ¶
x2 + x3 + z
F , x1 (x2 − x3 ), x1 (z − x3 ) = 0
x21
Problema Cauchy. Cazul n=2 Se consideră ecuaţia
∂z ∂z
P (x, y, z) + Q(x, y, z) = R(x, y, z). (2.103)
∂x ∂y
Problema Cauchy revine la determinarea suprafeţei z = z(x, y) care conţine curba
dată explicit

 x = f (s)
(Γ) y = g(s) (2.104)

z = h(s)
unde f, g, h sunt funcţii de clasă C 1 (I), I ⊂ R şi f 02 + g 02 + h02 6= 0.

Teorema 2.5.2 Presupunem că P 2 + Q2 6= 0 pe un domeniu din R2 şi

¯ ¯
¯ P Q ¯
∆ = ¯¯ 0 0 ¯¯ 6= 0, ∀s ∈ I. (2.105)
f g
Atunci problema Cauchy (2.103) , (2.104) are soluţie unică definită ı̂ntr-o vecinătate
a curbei Γ.
Demonstraţie Sistemul caracteristic asociat

dx dy dz
= =
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
defineşte local o soluţie de forma

 x = x(t)
y = y(t)

z = z(t).
Prin orice punct al curbei (Γ), (x0 , y0 , z0 ) trece o unică soluţie a sistemului caracteristic,
după cum cunoaştem din teorema de existenţă şi unicitate a sistemelor diferenţiale. O
vom nota

 x = x(t, x0 , y0 , z0 )
y = y(t, x0 , y0 , z0 )

z = z(t, x0 , y0 , z0 ).
Dar punctul se află pe curbă deci,
x0 = f (s)
y0 = g(s)
z0 = h(s)
şi putem scrie

 x = x(t, f (s), g(s), h(s))
y = y(t, f (s), g(s), h(s)) (2.106)

z = z(t, f (s), g(s), h(s)).
Din ipoteză avem
¯ ¯
¯ dx dy ¯ ¯ ¯
D(x, y) ¯ dt dt ¯¯ ¯¯ P Q ¯¯
¯
= ¯ dx dy ¯ = ¯ 0 0 ¯ 6= 0, ∀s ∈ I.
D(t, s) ¯ ¯ f g
¯ ¯
ds ds
Folosind ultima relaţie deducem că sistemul (2.106) poate fi explicitat ı̂ntr-o vecină tate a
curbei, sub forma
s = φ1 (x, y)
(2.107)
t = φ2 (x, y).
Dacă ı̂n ultima ecuaţie din (2.106) ı̂nlocuim (2.107) deducem ecuaţia unei suprafeţe z =
z(x, y), care conţine curba Γ. Prin modul ı̂n care a fost construită, este asigurat faptul că
suprafaţa este unic determinată.
Să mai arătăm că z este soluţie a ecuaţiei. Observăm că z este soluţie a sistemului carac-
teristic, deci
dz
= R.
dt
Apoi
dz ∂z dx ∂z dy ∂z ∂z
= + = P+ Q.
dt ∂x dt ∂y dt ∂x ∂y
Din cele două relaţii rezultă că ecuaţia cu derivate parţiale este satisfăcută.
Observaţie Dacă ∆ = 0 pe Γ şi ı̂n fiecare punct curba caracteristică este tangentă
la curba Γ, atunci problema Cauchy are o soluţie.
De multe ori curba Γ din problema Cauchy este dată sub forma
½
g1 (x, y, z) = 0
g2 (x, y, z) = 0
unde g1 , g2 sunt funcţii de clasă C 1 pe D ⊂ R3 , cu matricea iacobiană
D(g1 , g2 )
de rang 2. Pentru determinarea practică a suprafeţei formăm sistemul
D(x, y, z)


 U1 (x, y, z) = c1

U2 (x, y, z) = c2

 g1 (x, y, z) = 0

g2 (x, y, z) = 0
care exprimă faptul că prin orice punct de pe curbă trece o soluţie a sistemului
caracteristic. Deci acesta trebuie să fie compatibil. Prin eliminarea necunoscutelor
x, y, z se obţine o legătură ı̂ntre integralele prime, de forma
ψ(c1 , c2 ) = 0
care conduce la o soluţie sub formă implicită.
Exemplul 2.5.3 Să determinăm suprafaţa dată de ecuaţia
∂z ∂z
2xz + 2yz + x2 + y 2 − z 2 = 0
∂x ∂y
½
x=2
şi care conţine curba Γ :
y 2 + z 2 = y.
Soluţie Să aflăm mai ı̂ntâi curbele caracteristice, adică soluţiile sistemului simetric
dx dy dz
= = 2 .
2xz 2yz z − x2 − y 2
Deducem
d(x2 + y 2 + z 2 ) dx
2 2 2
= .
2z(x + y + z ) 2xz
de unde găsim x2 + y 2 + z 2 = c1 x. Din primele două rapoarte avem y = xc2 .
Apoi formăm sistenul


 y = c2 x
 2
x + y 2 + z 2 = c1 x

 x=2
 2
y + z 2 = y.
Eliminând necunoscutele x, y, z se obţine condiţia de compatibilitate c2 −c1 +2 =
0, care conduce la
x2 + y 2 + z 2 − y − 2x = 0
Capitolul 3
Integrale vectoriale
3.1 Integrala dublă

Considerăm D ⊂ R2 un domeniu mărginit şi o funcţie
f : D → R.
Considerăm o diviziune notată ∆ a mulţimii D in subdomenii disjuncte, notate
Di , i = 1, . . . , n a căror reuniune este D. Acest lucru poate fi obţinut de exemplu
prin considerarea unei reţele de drepte paralele cu axele de coordonate. Pentru
fiecare Di fie diametrul, notat δi care este supremumul tuturor distanţelor dintre
orice două puncte din domeniul Di . Fie k∆k = max δi . Considerăm suma
n
X
σn = f (xi , yi )aria(Di ) (3.1)
i=1
unde punctele de coordonate (xi , yi ) sunt arbitrar alese ı̂n Di .
Definiţia 3.1.1 Funcţia f este integrabilă pe D dacă există un număr I astfel ca

alegere a punctelor intermediare (xi , yi ) ∈ Di are loc
|σ∆ − I| < ε
Notăm Z Z
I= f (x, y)dxdy.
D
Teorema 3.1.1 Orice funcţie continuă pe D este integrabilă pe D.
93
94 CAPITOLUL 3. INTEGRALE VECTORIALE
Observaţie Dacă f > 0 , numărul I reprezintă volumul corpului mărginit de

planul z = 0, de suprafaţa z = f (x, y), (x, y) ∈ D şi suprafaţa cilindrică cu
generatoarele paralele cu axa Oz.
Teorema 3.1.2 Dacă f, g : D → R sunt funcţii integrabile pe D şi λ, µ ∈ R,

atunci λf + µg este integrabila pe D şi are loc
Z Z Z Z Z Z
(λf (x, y) + µg(x, y))dxdy = λ f (x, y)dxdy + µ g(x, y)dxdy.
D D D
Teorema 3.1.3 Dacă D = D1 ∪ D2 şi D1 ∩ D2 = ∅ şi sunt separate printr-o

curbă netedă, iar f este integrabilă pe D atunci f este integrabilă pe Di , i = 1, 2
şi rezultă
Z Z Z Z Z Z
f (x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + f (x, y)dxdy.
D D1 D2
Reciproc, dacă f este integrabilă pe Di atunci f este integrabilă pe D şi are loc
aceeaşi relaţie.
Teorema 3.1.4 Dacă f, g : D → R şi f (x, y) 6 g(x, y), ∀(x, y) ∈ D atunci

Z Z Z Z
f (x, y)dxdy 6 g(x, y)dxdy.
D D
Dacă pentru orice (x, y) ∈ D are loc

m 6 f (x, y) 6 M
atunci este adevărată şi egalitatea
Z Z
m aria(D) 6 f (x, y)dxdy 6 M aria(D).
D
Teorema 3.1.5 Dacă f este o funcţie continuă pe D atunci există (ξ, η) ∈ D

astfel ca Z Z
f (x, y)dxdy = f (ξ, η) aria(D).
D
Calculul integralei duble
Cazul domeniilor dreptunghiulare Fie

D = { (x, y) | x ∈ [a, b], y ∈ [c, d] }.
3.1. INTEGRALA DUBLĂ 95
Teorema 3.1.6 Presupunem Z b că f este integrabilă pe D şi că pentru orice
y ∈ [c, d] există integrala f (x, y)dx. Atunci există şi integrala iterată
Z d Z b a
dy f (x, y)dx şi are loc

c a
Z Z Z d Z b
f (x, y)dxdy = dy f (x, y)dx (3.2)
D c a
Analog se poate demonstra şi formula

Z Z Z b Z d
f (x, y)dxdy = dx f (x, y)dy. (3.3)
D a c
Cazul domeniilor simple Fie domeniul simplu ı̂n raport cu axa Ox:
D = { (x, y) | x ∈ [a, b], ϕ1 (x) 6 y 6 ϕ2 (x) }
unde ϕ1 , ϕ2 sunt funcţii continue pe [a, b].
Teorema 3.1.7 Dacă f este integrabilă pe D şi pentru orice x ∈ [a, b] există
Z ϕ2 (x) Z b Z ϕ2 (x)
f (x, y)dy atunci există integrala iterată dx f (x, y)dy şi are loc
ϕ1 (x) a ϕ1 (x)
Z Z Z b Z ϕ2 (x)
f (x, y)dxdy = dx f (x, y)dy (3.4)
D a ϕ1 (x)
Analog se poate arăta că dacă D este un domeniu simplu ı̂n raport cu Oy, adică
D = {(x, y) | c 6 y 6 d, ψ1 (y) 6 x 6 ψ2 (y)}
are loc formula

Z Z Z d Z ψ2 (y)
f (x, y)dxdy = dy f (x, y)dx. (3.5)
D c ψ1 (y)
Consecinţă. Aria unui domeniu Dacă D este un domeniu simplu, atunci aria
lui este dată de Z Z
aria(D) = dxdy. (3.6)
D
Este suficient să demonstrăm ı̂n cazul D este simplu ı̂n raport cu Ox. Atunci după
(3.4) avem următoarele
Z Z Z b Z ϕ2 (x) Z b
dxdy = dx dy = (ϕ2 (x) − ϕ1 (x))dx = aria(D).
D a ϕ1 (x) a
Schimbarea de variabile ı̂n integrala dublă
Considerăm două domenii D0 şi D plane şi o transformare
T : D0 → D, T (u, v) = (x, y)
x = ϕ(u, v)
, (u, v) ∈ D0 (3.7)
y = ψ(u, v)
cu următoarele proprietăţi:
1. ϕ, ψ sunt de clasă C 1 (D0 );
2. T este bijectivă
¯ ¯
¯ ∂ϕ ∂ϕ ¯
¯ ¯
D(x, y) ¯¯ ∂u ∂v ¯¯
3. Iacobianul =¯ ¯ 6= 0 pe D0 .
D(u, v) ¯ ∂ψ ∂ψ ¯
¯ ¯
¯ ¯
∂u ∂v
O funcţie cu aceste proprietăţi va fi numită schimbare de variabile sau de coordo-
nate.
Teorema 3.1.8 Dacă f este integrabilă pe D, atunci are loc
Z Z Z Z ¯ ¯
¯ D(x, y) ¯
f (x, y)dxdy = f (ϕ(u, v), ψ(u, v)) ¯¯ ¯ dudv. (3.8)
D D0 D(u, v) ¯
Demonstraţie Fixăm reperele ortonormate uO0 v şi xOy, ı̂n raport cu care re-
prezentăm cele două mulţimi D0 şD respectiv. Divizăm domeniul D0 printr-
o reţea de drepte paralele cu axele de coordonate şi fie Di un dreptunghi de
vârfuri P10 , P20 , P30 , P40 . Acest dreptunghi este dus prin T ı̂n patrulaterul curbiliniu
P1 P2 P3 P4 din domeniul D. Corespunzător reţelei u = const, v = const, pre-
supunem că punctele P10 , P20 , P30 , P40 au următoarele coordonate:
P10 (u, v), P20 (u + ∆u, v), P30 (u + ∆u, v + ∆v), P40 (u, v + ∆v).
Prin transformarea T acestea sunt duse ı̂n

P1 (x1 , y1 ) = (ϕ(u, v), ψ(u, v))
P2 (x2 , y2 ) = (ϕ(u + ∆u, v), ψ(u + ∆u, v) ≈
∂ϕ ∂ψ
≈ (ϕ(u, v) + ∆u, ψ(u, v) + ∆u)
∂u ∂u
∂ϕ ∂ϕ ∂ψ ∂ψ
P3 (x3 , y3 )≈ (ϕ(u, v) + ∆u + ∆v, ψ(u, v) + ∆u + ∆v)
∂u ∂v ∂u ∂v
∂ϕ ∂ψ
P4 (x4 , y4 ) = (ϕ(u, v) + ∆v, ψ(u, v) + ∆v)
∂v ∂v
Sumele Riemann se exprimă atunci
n
X n
X ¯ ¯
¯ D(x, y) ¯ ¯
f (xi , yi )aria(Di ) ≈ f (x(ui , vi ), y(ui , vi )aria(Di0 ) ¯¯ ¯.
i=1 i=1
D(u, v)
Într-adevăr aria lui Di0 este aria unui dreptunghi, deci ∆u ∆v. Aria patrulaterului
curbiliniu P1 P2 P3 P4 se poate aproxima cu aria unui paralelogram, care are deci
ca arie, dublul ariei triunghiului P1 P2 P3 . Dar aria acestui triunghi este
1
|(x3 − x1 )(y3 − y2 ) − (x3 − x2 )(y3 − y1 )| =
2
¯µ ¶ µ ¶¯
1 ¯¯ ∂ϕ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ∂ψ ¯
= ¯ ∆u + ∆v ∆v − ∆v ∆u + ∆v ¯¯ =
2 ∂u ∂v ∂v ∂v ∂u ∂v
¯µ ¶ ¯
1 ¯¯ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ¯
= ¯ − ∆u∆v ¯¯ =
2 ∂u ∂v ∂v ∂u
¯ ¯ ¯ ¯
1 ¯¯ D(x, y) ¯¯ ¯ D(x, y) ¯
¯ ¯ aria(D0 ).
= ¯ ∆u∆v = ¯
2 D(u, v) ¯ D(u, v) ¯
Deci ¯ ¯
¯ D(x, y) ¯
aria(Di ) ≈ ¯¯ ¯ ∆u∆v.
D(u, v) ¯
Înlocuind ı̂n sumele integrale şi trecând la limita, rezultă afirmaţia
Aplicaţii ale integralei duble

Momente de inerţie Momentele de inerţie ale unei plăci de densitate ρ(x, y)

relativ relativ la axele de coordonate sunt
Z Z
IOx = y 2 ρ(x, y)dxdy (3.9)
D
Z Z
IOy = x2 ρ(x, y)dxdy (3.10)
D
Momentul de inerţie al plăcii n D relativ la origine O este
Z Z
IO = (x2 + y 2 )ρ(x, y)dxdy. (3.11)
D
Exemplu Momentul de inerţie a unui disc de rază R de masa constant egală cu
1, relativ la centru este
Z Z
IO = (x2 + y 2 )dxdy, D = {(x, y) |x2 + y 2 6 R2 }
D
Alegând reprezentarea parametrică

½
x = ρ cos θ
, 0 6 ρ 6 R, 0 6 θ < 2π
y = ρ sin θ
πR4
se obţine TO = .
2
Coordonatele centrului de greutate Fie D o placă de densitate ρ(x, y), atunci
masa este Z Z
M= ρ(x, y)dxdy. (3.12)
D
Coordonatele centrului de greutate C sunt date de
RR RR
D
xρdxdy D
yρdxdy
xC = , yC = (3.13)
M M
Exemplu Coordonatele centrului de greutate al sfertului de elipsă aflat ı̂n cad-
ranul I sunt
4a 4b
xC = , yC = .
3π 3π
Legătura dintre integrala dublă şi integrala curbilinie

Fie D un domeniu mărginit de o curbă γ, de clasă C 1 (netedă) şi fie D̄ = D ∪ γ,
ı̂nchiderea acestui domeniu. Fie P, Q funcţii continue pe D̄ ı̂mpreună cu derivatele
∂P ∂Q
parţiale , . Presupunem că D este domeniu simplu ı̂n raport cu ambele
∂y ∂x
axe.
Teorema 3.1.9 (Formula lui Green) În ipotezele precedente are loc
Z Z Z µ ¶
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy. (3.14)
γ D ∂x ∂y
DemonstraţieZ Z Presupunem că D este domeniu simplu ı̂n raport cu axa 0x. Inte-
∂P
grala dublă dxdy poate fi calculată pe domeniul simplu
D ∂y
D = {(x, y) | a 6 x 6 b, φ1 (x) 6 y 6 φ2 (x)}
şi avem
Z Z Z b Z ϕ2 (x)
∂P ∂P
dxdy = dx dy =
D ∂y a ϕ1 (x) ∂y
Z b Z b
ϕ (x)
= P (x, y)|ϕ21 (x) dx = (P (x, ϕ2 (x)) − P (x, ϕ1 (x))) dx =
a a
Z Z Z Z
= P (x, y)dx − P (x, y)dx = − P (x, y)dx − P (x, y)dx−
DC AB CD AB
Z Z Z
− P (x, y)dx − P (x, y)dx = − P (x, y)dx.
BC DA γ
Am obţinut astfel
Z Z Z
∂P
dxdy = − P (x, y)dx. (3.15)
D ∂y γ
Analog se arată că Z Z Z

∂Q
dxdy = Q(x, y)dx. (3.16)
D ∂x γ
Din (3.15) (3.16) rezultă prin adunare formula lui Green
Observaţie Formula rămâne valabilă dacă domeniul D se descompune ı̂ntr-un

număr finit de domenii simple sau dacă curba γ este netedă pe porţiuni.
Teorema 3.1.10 (Independenţa de drum a integralei curbulinii) Fie D

un domeniu simplu conex şi P, Q funcţii continue pe D ı̂mpreună cu derivatele
∂P ∂Q
parţiale , . Presupunem că D se descompune ı̂ntr-un număr finit de
∂y ∂x
domenii simple. Fie γ o curbă netedă ı̂nchisă inclusă ı̂n D. Următoarele următoarele
afirmaţiiZ sunt echivalente:
1. P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0
γ
∂P ∂Q
2. = , ∀(x, y) ∈ D.
∂y ∂x
Demonstraţie 2. ⇒ 1. Dacă aplicăm formula lui Green, relativ la domeniul D0

mărginit de γ
Z Z Z µ ¶
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy = 0.
γ D0 ∂x ∂y
Reciproc, presupunem că deşi are loc 1., există un punct P0 astfel ca ı̂n acesta
∂P ∂Q
6= . Din continuitatea derivatelor se poate presupune că există un domeniu
∂y ∂x
D00 şi δ > 0 astfel ca
∂Q ∂P
− > δ > 0.
∂x ∂y
Aplicăm formula lui Green, relativ la domeniul D00 mărginit de γ 00 şi obţinem
Z Z Z µ ¶
∂Q ∂P
0= P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy >
γ 00 D00 ∂x ∂y
Z Z
> δdxdy > 0.
D00
Din această contradicţie rezultă valabilitatea afirmaţiei 1. ⇒ 2.

Exemple
Calculaţi integralele
Z Z pe domeniile specificate:
1. I = ydxdy unde D este mărginit de (x − a)2 + y 2 = a2 , a > 0.
D
Trecem la coordonate polare
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ.
Punctele din domeniu sunt caracterizate prin θ ∈ [ π2 , π2 ], 0 6 ρ 6 2a cos θ, iar
iacobianul este ρ ; avem
Z π Z 2a cos θ
2
I= ρ2 sin θdρ.
π
2
0
3.2. INTEGRALA TRIPLĂ 101
Z Z
2. I= f (x, y)dxdy unde D este domeniul mărginit de dreptele
D
2|x| + 3|y| = 1, adică cel din imagine. Alegem transformarea
u = 2x + 3y
v = 2x − 3y
cu iacobianul −12 care duce rombul D ı̂n pătratul ∆ caracterizat prin
−1 6 u 6 1, −1 6 v 6 1 şi avem
Z 1 Z 1
I= f (u, v)12dudv
−1 −1
3. Să dăm un exemplu de calcul pentru o integrală impropie larg utilizată ı̂n
teoria probabilităţilor numită şi integrala lui Gauss:
Z +∞
2
I= e−x dx.
0
R +∞ R +∞ −x2 −y2
Ne vom ocupa de integrala improprie 0 0
e dxdy. Prin generalizare
această integrală improprie este convergentă dacă există limita
Z πZ n Ã !
−ρ2
2 2 π e π
lim In = ρe−ρ dρ = lim − |n0 =
n→+∞ 0 0 n→+∞ 2 2 4
3.2 Integrala triplă

Construcţia integralei triple se aseamănă cu cea a intgeralei duble. Considerăm
V ⊂ R3 un domeniu mărginit şi o funcţie
f : V → R.
Considerăm o diviziune notată ∆ a mulţimii V in subdomenii disjuncte, notate
Vi , i = 1, . . . , n a căror reuniune este V . Acest lucru poate fi obţinut de exemplu
prin considerarea unei reţele de plane paralele cu planele de coordonate. Pentru
fiecare Vi fie diametrul, notat δi care este supremumul tuturor distanţelor dintre
orice două puncte din domeniul Vi . Fie k∆k = max δi . Considerăm suma
n
X
σn = f (xi , yi , zi )vol(Vi ) (3.17)
i=1
unde punctele de coordonate (xi , yi , zi ) sunt arbitrar alese ı̂n Vi .

Definiţia 3.2.1 Funcţia f este integrabilă pe V dacă există un număr I astfel ca

alegere a punctelor intermediare (xi , yi , zi ) ∈ Vi are loc
|σ∆ − I| < ε
Notăm Z Z Z
I= f (x, y, z)dxdydz.
V
Teorema 3.2.1 Orice funcţie continuă pe V este integrabilă pe V .
Teorema 3.2.2 Dacă f, g : V → R sunt funcţii integrabile pe V şi λ, µ ∈ R,

atunci λf + µg este integrabila pe V şi are loc
Z Z Z
(λf (x, y, z) + µg(x, y, z))dxdydz =
V
Z Z Z Z Z Z
=λ f (x, y, z)dxdydz + µ g(x, y, z)dxdydz.
V V
Teorema 3.2.3 Dacă V = V1 ∪ V2 şi V1 ∩ V2 = ∅ şi sunt separate printr-un plan

paralel cu unul dintre planele de coordonate, iar f este integrabilă pe V atunci f
este integrabilă pe Vi , i = 1, 2 şi rezultă
Z Z Z Z Z Z Z Z Z
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dxdydz+ f (x, y, z)dxdydz.
V V1 V2
Reciproc, dacă f este integrabilă pe Vi atunci f este integrabilă pe V şi are loc
aceeaşi relaţie.
Teorema 3.2.4 Dacă f, g : V → R şi f (x, y, z) 6 g(x, y, z), ∀(x, y, z) ∈ V

atunci Z Z Z Z Z Z
f (x, y, z)dxdydz 6 g(x, y, z)dxdydz.
V V
Dacă pentru orice (x, y, z) ∈ V are loc
m 6 f (x, y, z) 6 M
atunci este adevărată şi egalitatea

Z Z Z
m vol(V ) 6 f (x, y, z)dxdydz 6 M vol(V ).
V
3.2. INTEGRALA TRIPLĂ 103
Teorema 3.2.5 Dacă f este o funcţie continuă pe V atunci există (ξ, η, χ) ∈ V

astfel ca Z Z Z
f (x, y, z)dxdydz = f (ξ, η, χ) vol(V ).
V
Calculul integralei triple
1. Cazul domeniilor paralelipipedice Fie
V = { (x, y, z) | x ∈ [a, b], y ∈ [c, d] z ∈ [e, f ]}.
Teorema 3.2.6 Presupunem că f este continuă pe V . Atunci are loc
Z Z Z Z f Z d Z b
f (x, y, z)dxdydz = dz dy f (x, y, z)dx (3.18)
V e c a
Integrala triplă se poate desface ı̂n mai multe integrale iterate, dar nu le mai enu-
merăm; se obţin imediat făcând schimbări ale ordinii de integrare.
2. Cazul domeniilor simple Prin domeniul simplu ı̂n R3 vom ı̂nţelege satisfa-
cerea următoarelor proprietăţi:
1. domeniul V este mărginit de o suprafaţă S;
2. domeniul V se proiectează pe planul xOy ı̂ntr-un domeniu plan simplu ı̂n
raport cu axele de coordonate, notat D;
3. orice dreaptă paralelă cu axa Oz prin interiorul domeniului V (dusă printr-
un punct (x, y) ∈ D ) taie suprafaţa S ı̂n două puncte.
Deci domeniul V este
V = { (x, y, x) ∈ R3 | (x, y) ∈ D, χ1 (x, y) 6 z 6 χ2 (x, y) }
unde χ1 , χ2 sunt funcţii continue pe D.

Dacă f este integrabilă pe V , cum D este domeniu simplu, integrala triplă se
calculează după formula
Z Z Z Z Z Z χ2 (x,y)
f (x, y, z)dxdydz = dxdy f (x, y, z)dz =
V D χ1 (x,y)
Z b Z ϕ2 (x) Z χ2 (x,y)
= dx dy f (x, y, z)dz. (3.19)
a ϕ1 (x) χ1 (x,y)
Consecinţă (Volumul unui domeniu spaţial) Dacă V este un domeniu simplu,

atunci volumul lui este dat de
Z Z Z
vol(V ) = dxdydz. (3.20)
V
Schimbarea de variabile ı̂n integrala triplă
Considerăm două domenii V 0 şi V spaţiale şi o transformare
T : V 0 → V, T (u, v, w) = (x, y, z)
x = ϕ(u, v, w)
y = ψ(u, v, w) , (u, v, w) ∈ V 0 (3.21)
z = χ(u, v, w)
cu următoarele proprietăţi:
1. ϕ, ψ, χ sunt de clasă C 1 (V 0 );
2. T este bijectivă
¯ ¯
¯ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ¯
¯ ¯
¯ ∂u ∂v ∂w ¯
¯ ¯
¯ ¯
D(x, y, z) ¯ ∂ψ ∂ψ ∂ψ ¯
3. Iacobianul = ¯¯ ¯ 6= 0 pe V 0 .
D(u, v, w) ¯ ∂u ∂v ∂w ¯¯
¯ ¯
¯ ¯
¯ ∂χ ∂χ ∂χ ¯
¯ ¯
∂u ∂v ∂w
O funcţie cu aceste proprietăţi va fi numită schimbare de variabile sau de coordo-
nate.
Teorema 3.2.7 Dacă f este integrabilă pe V , atunci are loc

Z Z Z
f (x, y, z)dxdydz =
V
Z Z Z ¯ ¯
¯ D(x, y, z) ¯
= ¯
f (ϕ(u, v, w), ψ(u, v, w), χ(u, v, w)) ¯ ¯ dudvdw. (3.22)
0 D(u, v, w) ¯
V
Aplicaţii ale integralei triple
Momente de inerţie Momentele de inerţie ale unui corp V de densitate ρ(x, y, z)

relativ la planele şi axele de coordonate sunt
3.3. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ 105
Z Z Z
IxOy = z 2 ρ(x, y, z)dxdydz (3.23)
V
Z Z Z
IyOz = x2 ρ(x, y, z)dxdydz (3.24)
V
Z Z Z
IxOz = y 2 ρ(x, y, z)dxdydz (3.25)
V
Z Z Z
IOx = (y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dxdydz (3.26)
V
Z Z Z
IOy = (x2 + z 2 )ρ(x, y, z)dxdydz (3.27)
V
Z Z Z
IOz = (x2 + y 2 )ρ(x, y, z)dxdydz (3.28)
V
Momentul de inerţie al corpului V relativ la origine O este
Z Z Z
IO = (x2 + y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dxdydz. (3.29)
V
Coordonatele centrului de greutate Fie V un corp cu densitatea ρ(x, y, z),

atunci masa este Z Z Z
M= ρ(x, y, z)dxdydz. (3.30)
V
RRR RRR RRR

V
xρdxdydz V
yρdxdydz V
zρdxdydz
xC = , yC = , zC =
M M M
(3.31)
3.3 Integrala de suprafaţă

Integrala de suprafaţă de prima speţă
Fie S o suprafaţă mărginită, inclusă ı̂ntr-un domeniu spaţial V .
Suprafaţa dată parametric admite reprezentarea

 x = x(u, v)
y = y(u, v) , (u, v) ∈ ∆ ⊂ R2 (3.32)

z = z(u, v)
astfel că x, y, z sunt funcţii de clasă C 1 pe ∆.

Presupunem că
r̄u × r̄v 6= 0,
unde
∂x ∂y ∂z
r̄u = ī + j̄ + k̄
∂u ∂u ∂u
(3.33)
∂x ∂y ∂z
r̄v = ī + j̄ + k̄
∂v ∂v ∂v
Suprafaţa se mai numeşte netedă. Fie elementul de suprafaţă
√
dσ = |r̄u × r̄v | = EG − F 2 dudv (3.34)
unde coeficienţii E, F, G sunt daţi de
∂x 2 ∂y ∂z
E = r̄u2 = ( ) + ( )2 + ( )2
∂u ∂u ∂u
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F = (r̄u , r̄v ) = + + (3.35)
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
∂x 2 ∂y ∂z
G = r̄v2 = ( ) + ( )2 + ( )2
∂v ∂v ∂v
Fie f : V → R o funcţie continuă.
Definiţia 3.3.1 Numim integrala de suprafaţă de prima speţă a funcţiei f , numărul

definit de
Z Z Z Z √
f (x, y, z)dσ = f (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) EG − F 2 dudv. (3.36)
S ∆
Observaţie Această integrală este limita unor sume de forma

n
X
f (xi , yi , zi )aria(Si )
i=1
unde Si este o diviziune arbitrară a suprafeţei S ı̂n domenii disjuncte, punctele sunt
arbitrar alese iar norma diviziunii (cel mai mare dintre diametrele suprafeţelor Si )
tinde la 0.
Suprafaţa cartezian explicită este dată sub forma
z = z(x, y), (x, y) ∈ D ⊂ R2 . (3.37)

Atunci are loc reprezentarea parametrică


 x=x
y=y , (x, y) ∈ D ⊂ R2 (3.38)

z = z(x, y)
Cu notaţiile uzuale
∂z ∂z
p= , q= (3.39)
∂x ∂y
elementul de suprafaţă devine
p
dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy (3.40)
iar formula de definiţie a integralei de suprafaţă este
Z Z Z Z p
f (x, y, z)dσ = f (x, y, z(x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy. (3.41)
S D
Suprafaţa cartezian implicită are ecuaţia
F (x, y, z) = 0 (3.42)
Din teoria funcţiilor definite implicit se poate obţine ecuaţia sub formă explicită,
z = z(x, y) iar funcţia z are derivate parţiale exprimabile cu ajutorul derivatelor
parţiale ale funcţiei F . Se obţine o formulă de calcul şi pentru această situaţie.
Exemple 1. Atracţia stratului simplu Presupunem că pe S sunt distribuite

continuu mase cu densitatea ρ(x, y, z) şi că ı̂n afara suprafeţei se află o unitate de
masă ı̂n punctul A(x0 , y0 , z0 ). Forţa cu care este atras A de către S este conform
cu atracţia newtoniană
m
F = 2
r
p
unde r = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 iar versorul forţei de atracţie este
m¡ ¢
F = 3
(x − x0 )i + (y − y0 )j + (z − z0 )k .
r
Prsupunem că elementul dσ are masa ρdσ, atunci componentele forţei F sunt
Z Z
x − x0
Fx = ρ dσ
S r3
Z Z
y − y0
Fy = ρ dσ
S r3
Z Z
z − z0
Fz = ρ
dσ.
S r3
m
2. Potenţialul stratului simplu W (x0 , y0 , z0 ) = este prin definiţie potenţialul
r
newtonian al punctului M asupra lui A. Au loc
∂W ∂W ∂W
Fx = , Fy = , Fz = .
∂x ∂y ∂z
Potenţialul stratului simplu situat pe suprafaţa S, cu densitatea ρ asupra punctului
A este Z Z
dσ
W (x0 , y0 , z0 ) = ρ .
S r
3. Calculaţi integrala
Z Z
(y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 )dσ
S
unde S este partea superioară a conului z 2 = x2 + y 2 decupată de cilindrul x2 +

y 2 − 2x = 0.
Aplicaţii ale integralei de suprafaţă
Aria unei suprafeţe este

Z Z
aria(S) = dσ. (3.43)
S
Momente de inerţie Momentele de inerţie al suprafeţei S de densitate ρ(x, y, z)

relativ relativ origine O este
Z Z
IO = (x2 + y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dσ. (3.44)
S
Coordonatele centrului de greutate Fie S o suprafaţă cu densitatea ρ(x, y, z),

atunci masa este Z Z
M= ρ(x, y, z)dσ. (3.45)
S
RR RR RR
S
xρdσ S
yρdσ S
zρdσ
xC = , yC = , zC = (3.46)
M M M
Integrala de suprafaţă de speţa a doua

Fie S o suprafaţă mărginită. Presupunem că S este netedă, deci ı̂n ficare punct
admite versor normal, notat
n = ±(αi + βj + γk) (3.47)
care variază continuu (ı̂n raport cu punctul). Reamintim că α, β, γ se numesc

cosinuşi directori şi reprezintă cosinuşii unghiurilor pe care normala ı̂i face cu
axele de coordonate:
α = cos ^(n, i), β = cos ^(n, j), γ = cos ^(n, k).
Presupunem că suprafaţa este orientată; acest lucru ı̂nseamnă că s-a ales un sens
al normalei şi ı̂n raport cu acesta este definit sensul direct de parcurs pe o curbă
inclusă pe suprafaţă.
Presupunem că suprafaţa are două feţe şi convenim să denumim fată exterioară
aceea pentru care
cos ^(n, k) = γ > 0

iar faţa interioară este aceea pentru care
cos ^(n, k) = γ < 0
Gradientul unui câmp scalar
Definiţia 3.3.2 Numim câmp scalar o funcţia F : V → R, V ⊂ R3 . Mulţimea

punctelor {(x, y, z) | F (x, y, z) = c }, c ∈ R se numeşte suprafaţă de nivel.
Definiţia 3.3.3 Numim gradient al câmpului scalar F de clasă C 1 pe V , vectorul
∂F ∂F ∂F
grad F = i+ j+ k (3.48)
∂x ∂y ∂z
Observaţie Se poate demonstra că vectorul gradient caracterizează direcţia şi

mărimea vitezei maxime de creştere a câmpului F . Direcţia vectorului grad F
coincide cu direcţia normalei.
Pentru orice punct se asociază prin formula (3.48) un vector (aplicat ı̂n acel punct)
şi mulţimea lor constituie un câmp vectorial.
Expresia versorului normal la o suprafaţa dată implicit

Presupunem că suprafaţa S este dată sub formă cartezian implicită
F (x, y, z) = 0, (x, y, z) ∈ V ⊂ R3 (3.49)

unde F este de clasă C 1 pe V . Versorul normal este de forma
∂F ∂F ∂F
i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
n = ±r (3.50)
∂F 2 ∂F 2 ∂F 2
( ) +( ) +( )
∂x ∂y ∂z
Expresia versorului normal la o suprafaţa dată explicit
Presupunem că suprafaţa S este dată sub formă cartezian explicită
z = f (x, y), (x, y) ∈ D ⊂ R2 (3.51)
unde f este de clasă C 1 . Fie
∂f ∂f
p= , q= (3.52)
∂x ∂y
Versorul normal este de forma
−pi − qj + k
n = ±p (3.53)
1 + p2 + q 2
Expresia versorului normal la o suprafaţa dată parametric
Presupunem că suprafaţa S este dată sub formă (3.32). Versorul normal este de
forma
r̄u × r̄v
n̄ = (3.54)
|r̄u × r̄v |
unde r̄u şi r̄v sunt definiţi de (3.33).
Fie P, Q, R : V → R, V ⊂ R3 funcţii continue pe V .
Definiţia 3.3.4 Numim integrala de suprafaţă de speţa a doua numărul definit de

Z Z Z Z
P dydz + Qdzdx + Rdxdy = (P α + Qβ + Rγ)dσ. (3.55)
S S
Pentru o suprafaţă dată parametric formula de calcul, dacă ţinem cont de (3.54),
(3.34) şi (3.55) este
Z Z Z Z √
P dydz + Qdzdx + Rdxdy = (P α + Qβ + Rγ) EG − F 2 dudv =
S ∆
¯ ¯
Z Z ¯ P Q R ¯
¯ ¯
= ¯ xu yu zu ¯ dudv. (3.56)
¯ ¯
∆ ¯ xv yv zv ¯
Observaţie Această integrală este limita unor sume de forma
n
X
(P α + Qβ + Rγ) (xi , yi , zi ) aria(Si )
i=1
unde Si este o diviziune arbitrară a suprafeţei S ı̂n domenii disjuncte, punctele

(xi , yi , zi ) sunt arbitrar alese pe Si , iar norma diviziunii (cel mai mare dintre di-
ametrele suprafeţelor Si ) tinde la 0. Se constată că de exemplu ultima sumă este
n
X n
X
R γ ariaSi = P cos ^(n, k) ariaSi =
i=1 i=1
n
X
= P aria(P oiectxoy Si )
i=1
Z Z
a cărei limită se notează prin definiţie P dxdy.
S
Considerăm câmpul vectorial
V (x, y, z) = P (x, y, z)i+Q(x, y, z)j +R(x, y, z)k, (x, y, z) ∈ V ⊂ R3 (3.57)
Observăm că expresia din membrul drept al formulei (3.55) este un produs scalar
dintre vectorii V şi n şi formula se poate scrie
Z Z Z Z Z Z Z Z
P dydz+Qdzdx+Rdxdy = (P α+Qβ+Rγ)dσ = V ndσ
S S S S
(3.58)
Definiţia 3.3.5 Numim flux al câmpului vectorial V prin suprafaţa S ı̂n direcţia
normalei n numărul dat de Z Z
V ndσ (3.59)
S
Legătura dintre integrala de volum şi integrala de suprafaţă.

Divergenţa unui câmp vectorial
Fie V un domeniu simplu mărginit de o suprafaţă S netedă pe porţiuni , cu două
feţe şi n versorul normalei orientat spre exterior. Presupunem că S se dscompune
ı̂n 3 suprafeţe: S1 , S2 , S3 astfel:
- faţa exterioară a suprafeţei S2 are normala n ( reamintim că pentru aceasta
cos ^(n, k) = γ > 0)
- suprafaţa S3 are normala n = 0, deci reprezintă o suprafaţă cilindrică, cu
generatoarele paralele cu Oz
- faţa exterioară a suprafeţei S1 are normala −n (deoarece s-a fixat normala
exterioară domeniului, care dă faţa interioară- ı̂n sensul definiţiei).
Teorema 3.3.1 (Formula Gauss Ostrogradski) Fie P, Q, R : V ∪ S → R3 trei

funcţii de clasă C 1 . Atunci are loc
Z Z Z µ ¶ Z Z
∂P ∂Q ∂R
+ + dxdydz = (P α + Qβ + Rγ)dσ. (3.60)
V ∂x ∂y ∂z S
Demonstraţie Presupunem că domeniul simplu V se proiectează pe un domeniu

D situat ı̂n planul xOy şi că S1 este dată cartezian explicit
z = χ1 (x, y), (x, y) ∈ D
iar S2 este dată cartezian explicit
z = χ2 (x, y), (x, y) ∈ D.
Calculăm următoarea integrală triplă, folosind integralele iterate uzuale:

Z Z Z Z Z Z χ2 (x,y)
∂R ∂R
dxdydz = dxdy dz =
V ∂z D χ1 (x,y) ∂z
Z Z Z Z
= R(x, y, χ2 (x, y))dxdy − R(x, y, χ1 (x, y))dxdy =
D D
Z Z Z Z
= R(x, y, z)γdσ + R(x, y, z)γdσ =
S2 S1
Z Z
= R(x, y, z)γdσ.
S
Repetând raţinamentul pentru fiecare dintre derivatele parţiale pentru domenii

simple corespunzătoare obţinem
Z Z Z Z Z
∂Q
dxdydz = Q(x, y, z)βdσ
V ∂y S
Z Z Z Z Z
∂P
dxdydz = P (x, y, z)αdσ.
V ∂x S
Prin adunarea lor obţinem afirmaţia
Considerăm câmpul vectorial de clasă C 1

V (x, y, z) = P (x, y, z)i+Q(x, y, z)j+R(x, y, z)k, (x, y, z) ∈ V ⊂ R3 . (3.61)
Definiţia 3.3.6 Numim divergenţă scalarul
∂P ∂Q ∂R
divV = + + (3.62)
∂x ∂y ∂z
Cu această noţiune formula Gauss Ostrogradski se reformulează
Z Z Z Z Z
divV dxdydz = V ndσ (3.63)
V S
şi exprimă fluxul printr-o suprafaţă ı̂n direcţia normalei exterioare, prin integrala
divergenţei pe domeniul mărginit de acea suprafaţă.
Interpretare fizică Dacă V este viteza de curgere a unui lichid din domeniul V
prin suprafaţa S ce mărgineşte domeniul, ı̂n direcţia normalei, atunci fluxul este
integrala proiecţiilor lui V pe normală.
Legătura dintre integrala curbilinie şi integrala de suprafaţă.

Rotorul unui câmp vectorial
Fie S o suprafaţă cu două feţe, netedă, orientată şi mărginită de un domeniu spaţial
V . Fixăm faţa exterioară şi sensul direct de parcurs pe orice curbă inclusă pe
suprafaţă.
Teorema 3.3.2 (Formula lui Stokes) Fie S o suprafaţă cu proprietăţile de mai
sus şi fie Γ o curbă netedă care mărgineşte suprafaţa S. Fie P, Q, R : V → R3
trei funcţii de clasă C 1 . Atunci are loc formula
Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
Γ
Z Z µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
= − dydz+ − dzdx+ − dxdy (3.64)
S ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Demonstraţie Presupunem că S are ecuaţia cartezian explicită
z = z(x, y), (x, y) ∈ D
unde D este un domeniu inclus ı̂n planul x0y. Presupunem că Γ se proiectează pe
D ı̂ntr-o curbă L. Calculăm integrala curbilinie
Z Z Z
P (x, y, z)dx = P (x, y, z(x, y))dx = P (x, y, z(x, y))dx + 0dy.
Γ L L
Pentru ultima integrală aplicăm formula lui Green şi avem
Z Z Z µ ¶
∂P
P (x, y, z(x, y))dx + 0dy = 0− (x, y, z(x, y)) dxdy =
L D ∂y
Z Z µ ¶
∂P ∂P ∂z
=− (x, y, z(x, y)) + (x, y, z(x, y)) (x, y) dxdy =
D ∂y ∂z ∂y
Z Z µ ¶
∂P ∂P ∂z
=− γ+ γ dσ.
S ∂y ∂z ∂y
Pentru suprafaţa dată cartezian explicit, au loc
∂z q
γ=p = −β.
∂y 1 + p2 + q 2
Înlocuim mai sus şi avem

Z Z Z µ ¶ Z Z
∂P ∂P ∂P ∂P
P (x, y, z)dx = β− γ dσ = dzdx − dxdy.
Γ S ∂z ∂y S ∂z ∂y
Se obţin analog
Z Z Z
∂Q ∂Q
Q(x, y, z)dy = dxdy − dydz
Γ S ∂x ∂z
Z Z Z
∂R ∂R
R(x, y, z)dz = dydz − dzdx.
Γ S ∂y ∂x
Prin adunare rezultă demonstraţia
Considerăm câmpul vectorial de clasă C 1
V (x, y, z) = P (x, y, z)i+Q(x, y, z)j+R(x, y, z)k, (x, y, z) ∈ V ⊂ R3 . (3.65)

Definiţia 3.3.7 Numim rotor vectorul
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
rotV = − i+ − j+ − k (3.66)
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
În practică folosim următoare formă mai uşor de memorat

¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯
¯ ∂ ∂ ∂ ¯¯
rotV = ¯ ¯
¯. (3.67)
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ P Q R ¯
Cu această noţiune formula lui Stokes se poate scrie

Z Z Z
V dr = rotV ndσ (3.68)
Γ S
Reamintim că integrala curbilinie din primul membru se numeşte circulaţia vec-
torului V de-a lungul curbei Γ. Atunci formula lui Stokes afirmă că fluxul rotorului
printr-o suprafaţă ı̂n direcţia normalei exterioare este circulaţia ı̂n sens direct pe
curba ce mărgineşte suprafaţa.

Curs Am

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Am

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Integrala definită şi generalizări 3

Integrala definită şi generalizări

1.1 Definiţie, proprietăţi, formule de calcul

∆ = {x0 , x1 , . . . , xn }, a = x0 < x1 < . . . < xn = b

Pentru orice i ∈ {1, . . . , n} alegem punctele intermediare ξi ∈ [xi−1 , xi ] şi con-

σ∆ se numeşte suma Riemann.

Definiţia 1.1.1 Numim integralădefinită (Riemann) numărul I cu proprietatea că

Numărul I este unic determinat şi se notează

Teorema 1.1.1 Pentru funcţia f : [a, b] → R următoarele afirmaţii sunt echiva-

şi orice alegere a punctelor intermediare xni−1 6 ξin 6 xni , i = 1, . . . , kn şirul

Demonstraţie 1. ⇒ 2. Fie ∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } o diviziune ca ı̂n enunţul

dacă ı̂n particular η = n1 , deducem că diviziunea asociată, notată ∆n satisface

şi considerăm sumele

care se nunesc sumele Darboux. Se poate demonstra imediat că

Teorema 1.1.2 Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită. Următoarele afirmaţii

oricare ar fi diviziunea ∆ şi pentru orice alegere a punctelor intermediare ξi

Teorema 1.1.3 Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii integrabile pe intervalul [a, b]

Teorema 1.1.4 Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă pe intervalul [a, b]

f (x) 6 g(x), ∀x ∈ [a, b]

atunci are loc Z Z

Consecinţa 2 Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă şi

Vom folosi notaţia F (x)|ba .

7 sin x, x∈J ⊂R − cos x

8 cos x, x∈J ⊂R sin x

12 coth x, x ∈ J ⊂ R \ {kπ}, k ∈ Z ln | sin x|

Primitivele funcţiilor raţionale

Fie f : J → R o funcţie raţională, adică este de forma

1. a0 xn + a1 xn−1 + . . . + an−1 x + an are primitiva imediată, dată de punctul

3.1 Dacă bx + c este derivata numitorului şi n = 1 , atunci primitiva

Observaţie Dacă f : J → R o funcţie raţională, atunci prin ı̂mpărţirea lui P la

Teorema 1.1.7 (Descompunerea funcţiilor raţionale ı̂n fracţii simple) Fie f :

Q(x) = (x − a1 )α1 . . . (x − am )αm (x2 + p1 x + q1 )β1 . . . (x2 + pn x + qn )βn .

Atunci f se descompune unic

Teorema 1.1.8 (Integrarea funcţiilor continue) Orice funcţie f : [a, b] → R

Demonstraţie Reamintim că orice funcţie continuă pe un interval de forma [a, b]

Are loc folosind (1.5)

Aplicând Consecinţa 2 a Teoremei 1.1.4, din m 6 f (x) 6 M rezultă

Demonstraţie Afirmaţia rezultă imediat dacă ţinem cont de faptul ca |f | rezultă

−|f (x)| 6 f (x) 6 |f (x)|, ∀x ∈ [a, b]

Teorema 1.1.11 (Existenţa primitivelor unei funcţii continue) Dacăfuncţia

Demonstraţie Vom demonstra că F este derivabilă pentru orice x0 ∈ [a, b] .

Din teorema de medie, există ξx ı̂n intervalul de extremităţi x0 , x, astfel ca

(Dacă x0 = a sau x0 = b se consideră limitele laterale.) Deducem astfel că

Teorema 1.1.12 (Formula de integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt

Demonstraţie Din formula de derivare a produsului

(f g)0 (x) = f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)

deducem că f g este o primitivă a funcţiei f 0 g + f g 0 şi aplicând teorema Leibniz

Teorema 1.1.13 (Schimbarea de variabilă) Fie ϕ : [a, b] → [c, d] o funcţie cu

Demonstraţie Funcţia f fiind continuă, admite primitive. Fie F o primitivă a lui

Prin formula de derivare a funcţiilor compuse din (1.9) deducem

(F ◦ ϕ)0 (t) = F 0 (ϕ(t))ϕ0 (t) = (f ◦ ϕ)(t)ϕ0 (t), ∀t ∈ [a, b].

Din nou din teorema Leibniz Newton avem

Aplicaţii ale integralei definite

Aria unei mulţimi

Definiţia 1.1.3 O mulţime D se numeşte elementară dacă

unde Di sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate, iar orice

şirurile de numere aria(Dn ) şi aria(En ) sunt convergente şi

lim aria(Dn ) = lim aria(En ).

aria(A ∪ B) = aria(A) + aria(B).

are arie şi

Teorema 1.1.15 (Volumul unui corp de rotaţie) Dacă f : [a, b] → R+ este

Lungimea unui arc de curbă

Lungimea acestui grafic este