Sunteți pe pagina 1din 8

Despre alergii

Sus Ce este o alergie? Alergia este o reactie imunologica specifica la o substanta inofensiva in mod obisnuit, o substanta care nu deranjeaza majoritatea persoanelor. Persoanele care au alergii sunt sensibile la mai mult de o substanta. Tipurile de alergeni care produc reactii alergice includ polenurile, particulele de praf, sporii de pamant, produse pe baza de cauciuc, veninul de insecte sau alte medicamente. De ce anumite persoane sunt alergice la aceste substante in timp ce altele nu sunt? Oamenii de stiinta sunt de parere ca tendinta de a fi alergic se mosteneste, semnificand o mai mare posibilitate de a fi alergic la unul sau mai multi alergeni, desi ei probabil ca nu au o predispozitie mostenita de a fi alergic la orice alergen specific. Copiii sunt mult mai predispusi sa dezvolte alergii daca parintii au alergii, chiar si daca numai unul dintre parinti este alergic. Expunerea la alergeni in anumite momente cand mecanismele de aparare ale organismului sunt scazute sau slabite, de exemplu dupa o infectie virala sau in timpul sarcinii, ar contribui la dezvoltarea alergiilor. Ce este o reactie alergica? In mod obisnuit, sistemul imun functioneaza ca un sistem de aparare al organismului impotriva agentilor invadatori, de exemplu bacterii sau virusuri. Cu toate acestea, in majoritatea reactiilor alergice, sistemul imun raspunde la o falsa alarma. Cand o persoana alergica vine pentru prima data in contact cu un alergen, sistemul imun considera alergenul ca un invadator si se pregateste de atac. Sistemul imun face acest lucru prin sinteza unei mari cantitati dintr-un anumit tip de anticorp (o proteina de lupta impotriva bolilor) denumita imunoglobulina E sau IgE. Fiecare anticorp IgE este specific pentru o anumita substanta (producatoare de alergii). In caz de alergie la polen, anticorpul este specific pentru fiecare tip de polen: un anumit tip de anticorp poate fi produs pentru a reactiona impotriva polenului de stejar si altul impotriva polenului de buruieni, de exemplu. Aceste molecule de IgE sunt speciale deoarece IgE este singura clasa de anticorpi care se ataseaza strans de membrana mastocitelor, care sunt celule tisulare, si de bazofile, care sunt celule sanguine. Cand alergenul isi intalneste IgE specifica, se ataseaza de anticorp asemanator cheii in broasca, semnalizand celulei de care este atasat IgE sa elibereze (si in anumite cazuri sa produca) substante proinflamatorii puternice ca histamina, citokinele si leucotrienele. Aceste substante actioneaza la nivelul tesuturilor in diferite parti ale organismului, de exemplu la nivelul sistemului respirator, producand simptome de alergie. Unele persoane cu alergie dezvolta astm. Simptomele de astm includ tuse, wheezing si scurtarea respiratiei (dispnee) datorita ingustarii canalelor bronhiale (cailor aeriene) de la nivel pulmonar, a inflamatiei si productiei de mucus in exces. Astmul poate fi invalidant si uneori

poate fi fatal. Daca wheezing-ul si scurtarea respiratiei (dispneea) insotesc simptomele de alergie, este un semn ca sunt afectate si canalele bronhiale, necesitand tratament medical de specialitate. Simptomele alergiei la substante din aer Semnele si simptomele sunt cunoscute multor persoane: - stranutul de obicei insotit de nas infundat - tuse sau scurgere nazala posterioara - prurit ocular, nazal sau esofagian - pleoape inflamate (cercuri intunecate sub ochi produse prin cresterea fluxului sanguin de la nivelul sinusurilor) - salutul alergic (la un copil, frecarea persistenta in sus a nasului care determina formarea unui sant la nivelul nasului) - lacrimarea ochilor - conjunctivita (inflamatia membranei care acopera pleoapele, producand inrosirea si tumefierea ochilor si descuamarea pleoapelor). La persoanele care nu sunt alergice, mucusul de la nivelul septurilor nazale deplaseaza particulele straine la nivelul faringelui, de unde sunt inghitite sau eliminate prin tuse. La o persoana sensibila la alergenii din aer se intampla ceva diferit. Imediat ce alergenul vine in contact cu membranele mucoase care captusesc cavitatea nazala, au loc o serie de reactii chimice care determina eliberarea de histamina si de alte substante de catre mastocitele de la nivelul acestor tesuturi. Aceste substante chimice puternice contracta anumite celule care se dispun in jurul unor vase mici de la nivelul cavitatii nazale. Acestea determina migrarea lichidelor, producand tumefierea cailor nazale, cu aparitia congestiei nazale. Histamina poate determina si stranut, prurit, iritatie si productie de mucus in exces, care poate produce rinita alergica (nas infundat). Alte substante chimice produse si eliberate de mastocite, incluzand citokinele si leucotrienele, de asemenea contribuie la aparitia simptomelor alergice.

Alergia la polen
Sus In fiecare primavara, vara si toamna, se elibereaza particule fine din copaci, buruieni si ierburi. Aceste particule, denumite si polen, se transmit de-a lungul curentilor de aer. Desi rolul lor consta in fertilizarea unor portiuni ale unor plante, multe dintre ele nu isi ating tinta. In schimb, aceste particule patrund in caile respiratorii, declansand un tip de rinita alergica sezoniera, care mai este cunoscuta sub denumirea de febra fanului sau febra trandafirului (depinzand de sezonul in care apar simptomele). Dintre toate substantele care produc alergii, polenul este unul dintre cele mai raspandite. Multe dintre alimentele, medicamentele sau animalele care produc alergii pot fi evitate cu mare succes; chiar si insectele sau praful de casa pot fi evitate. Nu exista metode sigure de evitare a expunerii la alergenii din aer, eventual se poate incerca evitarea acestora prin limitarea perioadelor de expunere la aer. Persoanele cu alergie la polen dezvolta de obicei sensibilitate la alte substante care sunt prezente

pe tot parcursul anului, de exemplu la particulele de praf. Pentru aceste persoane alergice, sezonul stranutului este nelimitat. Pe parcursul anului alergenii din aer produc rinita alergica perena, diferita de rinita alergica sezoniera. Ce este polenul? Plantele produc granule microscopice de polen, rotunde sau ovale, pentru a se reproduce. La anumite specii, planta foloseste polenul de la propriile flori pentru a se autofertiliza. Alte tipuri trebuie sa fie polenizate incrucisat; pentru ca fertilizarea sa aiba loc si ca semintele sa se formeze, polenul trebuie transferat de la floarea unei plante la cea a altei plante de aceeasi specie. Insectele fac acest lucru pentru anumite plante cu flori, in timp ce alte plante se bazeaza pe transportul pe calea aerului. Tipurile de polen care produc cel mai frecvent reactii alergice sunt produse de catre plantele de campie (copaci, iarba si buruieni) care nu au flori de efect. Aceste plante produc granule de polen mici, de culoare deschisa, uscate, care sunt de obicei transportate prin curentii de aer. Mostre de polen de buruieni au fost colectate la 400 de mile distanta pe mare si la 2 mile inaltime in aer. Deoarece polenul din aer este purtat pe distante mari, nu prea ne ajuta daca ne mutam din regiunea unei plante suparatoarepolenul poate fi purtat la multe mile departare. In plus, majoritatea polenurilor alergenice provin de la plante care ii produc in cantitate uriasa. O singura planta de buruiana poate genera un milion de granule de polen pe zi. Compozitia chimica a polenului este factorul de baza care stabileste daca va produce sau nu febra fanului. De exemplu, polenul de pin este produs in cantitate mare de un copac comun, care l-ar face un bun candidat in producerea alergiilor. Cu toate acestea, compozitia chimica a polenului de pin, il face mai putin alergenic decat alte tipuri. Deoarece polenul de pin este greu, are tendinta de a cadea de la inceput jos si de a nu se imprastia. De aceea, foarte rar atinge nasul uman. Dintre plantele existente in America de Nord, buruienile sunt cele mai prolifice producatoare de polen alergizant. Buruiana este principalul vinovat, dar exista si altele la fel de importante ca Artemisia tridentata, stirul salbatic, spanacul salbatic, saricica si patlagina ingusta. Ierburile si copacii sunt de asemenea importante surse de polenuri alergenice. Desi in America de Nord cresc mai mult de 1000 de specii de ierburi, numai cateva produc polenuri intens alergenice. Acestea includ timoftica, firuta, costreiul, pirul gros, paiusul, golomatul si vitelarul. Copacii care produc polenuri alergenice includ stejarul, frasinul, ulmul, nucul american, pecanul, artarul american si cedrul de munte. Auzim foarte frecvent persoane care afirma ca prezinta alergie la flori frumos colorate sau parfumate ca trandafirii. In realitate, numai gradinarii, florarii sau alte persoane care au contact apropiat, prelungit cu florile sunt predispuse sa devina sensibile la polenul acestor plante. Majoritatea persoanelor au contact limitat cu granulele de polen grele, mari, ca de ceara ale multor flori, deoarece acest tip de polen nu este purtat de vant, ci de catre insecte, ca fluturii sau albinele. Cand produc plantele polen?

Una dintre cele mai evidente caracteristici ale alergiei la polen este natura sa sezonierapersoanele prezinta simptome numai cand granulele de polen la care sunt alergici sunt in aer. Fiecare planta are o perioada de polenizare care este cam aceeasi de la un an la altul. Perioada exacta cand o planta incepe sa polenizeze depinde de lungimea relativa a zilelor si noptilor-si asadar de regiunea geografica-decat de conditiile atmosferice. (Pe de alta parte, conditiile meteorologice din timpul perioadei de polenizare pot afecta cantitatea de polen produsa si distribuita intr-un anumit an) Astfel, cu cat mergi mai catre nord, cu atat perioada de polenizare apare mai tardiv si cu atat mai tardiv apar si alergiile sezoniere. Numaratoarea polenului, lucru familiar persoanelor care prezinta prognoza vremii,consta in numararea cantitatii de polen care exista in aer. Aceasta numaratoare reprezinta concentratia tuturor tipurilor de polen (sau numai a unuia in particular, de exemplu floarea pustiei) in aer, intro anumita regiune, la un anumit moment. Este exprimata in granule de polen pe metru patrat de aer, recoltat in 24 de ore. Concentratia polenului tinde sa fie mai inalta dimineata devreme in zilele insorite, uscate si calduroase si mai scazuta in timpul perioadelor friguroase, umede. Desi numaratoarea polenului este o masuratoare aproximativa si variabila, este utila ca ghid orientativ pentru cand suntem sfatuiti sa stam in interior si sa evitam contactul cu polenul.

Alergia la mucegaiuri
Sus Alaturi de polenurile de la copaci, ierburi si buruieni, mucegaiurile sunt o cauza importanta de rinita alergica sezoniera. Persoanele alergice la mucegai ar putea avea simptome de primavara pana iarna tarziu. Sezonul mucegaiului prezinta un maxim din iulie pana vara tarziu. Spre deosebire de polenuri, mucegaiurile ar putea sa persiste si dupa primele semne de racire a vremii. Unele pot creste la temperaturi mai mari decat cea de inghet, dar majoritatea devin dormante. Zapada acopera mucegaiul dezvoltat in exces, dar nu il si distruge. Dupa venirea primaverii, mucegaiul incepe sa se dezvolte la nivelul vegetatiei care a fost distrusa de temperaturile scazute din timpul iernii. Cu toate acestea, in regiunile cele mai calde ale Statelor Unite, mucegaiul se dezvolta pe toata perioada anului si poate produce reactii alergice pe toata perioada anului (perena). In plus, mucegaiul care se dezvolta in interior poate produce rinita alergica perena chiar si in cele mai reci climate. Ce sunt dermatofitii? Exista sute de tipuri de dermatofiti si levuri, cele doua grupe de plante din familia fungilor. Levurile sunt organisme unicelulare care se divid pentru a forma pseudohife. Dermatofitii sunt organisme pluricelulare care formeaza niste structuri filamentoase denumite hife. Desi ambele grupe ar putea produce reactii alergice, numai un mic numar de dermatofiti sunt recunoscute ca alergizante. Semintele sau particulele reproducatoare ale fungilor sunt denumite spori. Ele difera in randul speciilor in functie de marime, forma sau culoare. Fiecare spor care germineaza poate da nastere unui nou dermatofit, care in schimb genereaza milioane de spori.

In ce consta alergia la dermatofiti? Daca sunt inhalati, sporii microscopici sau fragmente din spori pot cauza rinita alergica. Deoarece sunt atat de mici, sporii dermatofitilor pot evita mecanismele de aparare ale cavitatii nazale si tractului respirator superior pentru a ajunge la nivel pulmonar. In cazul unui numar mic de pacienti, simptomele alergiei la dermatofiti pot fi declansate sau agravate de consumul anumitor alimente, ca branza cu mucegai. In mod cu totul ocazional, ciupercile, fructele uscate sau alimentele care contin dermatofiti, sosul de soia sau otetul, vor produce simptome alergice. Cu toate acestea, nu exista o relatie intre alergia respiratorie la dermatofitul Penicillium si alergia produsa de Penicilina, extrasa din acest dermatofit. Unde se dezvolta dermatofitii? Dermatofitii pot fi gasiti in locurile umede, bine oxigenate si unde exista o sursa de alte cateva substante chimice de care au nevoie. Toamna cresc pe bustenii putrezi si pe frunzele care cad, mai ales in regiunile umede, umbroase. In gradini se dezvolta in gramezile de balegar si pe anumite ierburi sau buruieni. Unele mucegaiuri se ataseaza de anumite cereale, ca graul, ovazul, orzul si porumbul, de lazile de cereale sau silozuri plasate in anumite locuri ce asigura conditii benefice pentru dezvoltarea mucegaiului. Locurile propice pentru dezvoltarea dermatofitilor din apartamente includ demisolurile umede si closetele, baile (mai ales regiunea de la dus), locurile unde se depoziteaza mancare proaspata, racitoarele cu tava picuratoare, plantele de apartament, aerul conditionat, sistemele de hidratare a aerului, galeata de gunoi, saltelele, mobila tapisata si pernele vechi din spuma de cauciuc. Brutariile, fabricile de bere, hambarele, laptariile si serele sunt locurile favorite pentru dezvoltarea dermatofitilor. Zonele de exploatare forestiera, morille, dulgheriile, locurile unde se repara mobila si tapiteriile sunt de obicei locuri propice pentru dezvoltarea dermatofitilor. Care mucegaiuri sunt alergenice? Asemenea polenurilor, sporii de mucegaiuri sunt importanti alergeni din aer numai daca sunt abundenti, usor purtati de curentii de aer si alergenici prin structura chimica. Intalniti aproape oriunde, sporii de mucegaiuri in anumite zone sunt atat de numerosi incat depasesc numarul polenurilor din aer. Cu toate acestea, din fericire, numai cateva tipuri sunt intr-adevar alergenice. In general, Alternaria si Cladosporium (Homodendrum) sunt dermatofitii cel mai frecvent intalniti atat in interior cat si in exterior in Statele Unite. Aspergillus, Penicillium, Helminthosporium, Epicococum, Fusarium, Mucor, Rhizopus si Aureobasidium (Pullularia) sunt de asemenea frecvente. Este utila numaratoarea dermatofitilor? Asemanator numaratorii polenurilor, numaratoarea dermatofitilor ar putea sugera tipurile si cuantificarea relativa a fungilor prezenti intr-o anumita zona si perioada. Cu toate acestea, pentru diverse motive, aceste numaratori nu pot fi folosite ca ghid constant pentru activitatile zilnice. Unul dintre motive este acela ca numarul si tipurile de spori efectiv prezenti la numataroare se pot modifica considerabil in 24 de ore datorita conditiilor meteorologice, iar dispersia sporilor

este legata in mod direct. Multe dintre cele mai frecvente alergene de mucegai sunt reprezentate de sporii uscati-acestea isi elibereaza sporii in timpul anotimpurilor uscate, cu vant. Alti fungi necesita umiditate crescuta, ceata sau roua pentru eliberarea sporilor. Desi ploaia spala majoritate sporilor din aer, de asemenea produce eliberarea altor spori mai mici in aer. In plus fata de modificarile zilnice ale vremii asupra numaratorii sporilor, populatiile de spori pot prezenta modificari de la zi la noapte. Ziua este favorizata dispersia tipurilor uscate de spori, iar noaptea cea a celor umezi. Exista alte afectiuni la mucegaiuri? Fungii sau microorganismele asociate lor pot cauza alte probleme de sanatate similare afectiunilor alergice. Unele tipuri de Aspergillus pot produce diverse afectiuni, incluzand atat infectii cat si alergii. Acesti fungi se pot cantona la nivelul cailor respiratorii sau intr-o alta regiune a plamanului si se pot inmulti pana formeaza o sfera compacta cunoscuta sub denumirea de minge de fungi. La pacientii cu afectare pulmonara sau o alta boala severa asociata, Aspergillus poate avea posibilitatea de a invada plamanii si chiar intregul organism. La anumiti pacienti, expunerea la acesti fungi poate declansa un astm sau o boala pulmonara asemanatoare astmului inflamator sever denumita aspergiloza pulmonara. Aceasta ultima afectiune, care afecteaza numai un procent mic dintre pacientii cu astm, este caracterizata de wheezing, febra usoara si tuse cu expectoratie maronie sau mucoasa. Examenul cutanat, testele sanguine, radiografiile pulmonare si examenul de sputa pentru fungi pot fi utile pentru stabilirea diagnosticului. Corticosteroizii sunt de obicei eficienti in tratamentul acestei reactii; imunoterapia (desensibilizarea la alergen) nu este utila.

Alergia la praf
Sus Alergia la praf este o alergie la un organism microscopic (acarian) care traieste in praful care exista in toate locuintele si locurile de munca. Ei reprezinta cea mai frecventa cauza de rinita alergica perena. Alergia la praf produce de obicei simptome similare alergiei la polen si de asemenea poate produce simptome de astm. Ce este alergia la praf ? Cunoscuta ca o singura substanta, denumita praful de casa - aceasta consta dintr-o varietate de materiale alergenice potentiale. Poate contine fibre provenite din diferite tipuri de materiale; scame de bumbac, pene de pasare si alte materiale diverse; fanere de la caini, pisici si alte animale; bacterii; mucegaiuri si spori de fungi (mai ales in zonele umezi); particule de mancare; portiuni de plante si insecte; si alti alergeni larg raspanditi in locuintele individuale. Praful de casa contine de asemenea spori microscopici. Acestia, care locuiesc in asternuturi, mobila tapitata si covoare, se dezvolta vara si mor iarna. Cu toate acestea, intr-o casa umeda, incalzita, ei continua sa se inmulteasca chiar si in lunile cele mai reci. Particulele care se vad plutind printr-o raza de lumina cuprind particule de praf moarte si produsii lor de degradare.

Aceste produse de degradare, care sunt proteine, produc de fapt reactii alergice. Deseurile gandacilor de bucatarie sunt de asemenea o cauza importanta de simptome alergice la alergenii de casa, mai ales in anumite regiuni urbane ale Statelor Unite.

Alergia la animale
Sus Animalele de casa sunt cea mai comuna cauza de reactii alergice la animale. Multe persoane cred ca alergia la animale este provocata de blana pisicilor si a cainilor. Dar cercetarile au aratat ca alergenele cele mai importante sunt de fapt proteine secretate de glandele sebacee de la nivelul tegumentului animalului si la nivelul fanerelor eliminate, de asemenea la nivelul salivei, care se lipeste de blanda cand animalul se linge. Urina este de asemenea o sursa de proteine care declanseaza alergii. Cand substanta care contine proteine se usuca, proteinele pot zbura in aer. Pisicile sunt mai predispuse la a cauza alergii comparativ cu cainii deoarece se ling mai des, pot fi tinute in brate mai mult timp si petrec mai mult timp in casa, aproape de oameni. Unele rozatoare, de exemplu porcusorul de Guineea si veverita mongoleza au devenit foarte populari ca si animale de casa. Ei, de asemenea, pot provoca reactii alergice anumitor persoane, la fel cum o fac si soarecii sau sobolanii. Urina este sursa majora de alergeni in cazul acestor animale. Alergia la animale poate necesita doi ani sau mai mult pentru a se dezvolta si poate deveni evidenta abia dupa sase luni sau mai mult de la contactul cu animalul. Covoarele si mobila sunt un rezervor de alergeni de animale, iar alergenele pot ramane cantonate la acest nivel timp de patru pana la sase luni. In plus, aceste alergene se pot mentine in aerul din locuinte luni de zile de la indepartarea animalului. De aceea, este intelept ca persoanele cu alergie la animale sa verifice impreuna proprietarul sau chiriasul anterior daca acestia au detinut animale in apartamentul respectiv.

Sensibilitatea la substante chimice


Sus Unele persoane afirma ca reactioneaza la anumite substante existente in mediu si ca aceste reactii asemanatoare alergiilor ar aparea de la expunerea la o varietate larga de substante sintetice si naturale, de exemplu cele existente in vopsele, covoare, substante plastice, parfumuri, fumul de tigara si plante. Desi simptomele pot fi asemanatoare cu unele dintre manifestarile alergice, sensibilitatea la substante chimice nu reprezinta a reactie alergica adevarata implicand imunoglobulinele E si eliberarea de histamina si a altor substante.

Diagnosticarea bolilor alergice


Sus

Persoanele cu simptome alergice, ca rinoreea (nasul infundat) din cadrul rinitei alergice, pot considera la inceput ca au o racealadar presupusa raceala se prelungeste. Este important sa consultati medicul in cazul oricarei afectiuni respiratorii care se prelungeste peste una sau doua saptamani. Cand se presupune ca simptomele sunt cauzate de o alergie, pacientul trebuie sa consulte un medic care va stabilii diagnosticul si tratamentul adecvat. Daca istoricul medical al pacientului arata ca simptomele reapar in aceeasi perioada in fiecare an, medicul specialist va considera ca este vorba despre un alergen sezonier (ca polenul). Medicii specializati in acest sens recunosc modelul potentialilor alergeni frecventi in timpul anumitor sezoane si asocierea dintre aceste modele si simptomatologie. Istoricul medical sugereaza care sunt alergenii mai frecvent implicati. Medicul va examina de asemenea membranele mucoase, care frecvent sunt tumefiate si palide sau albastrui la persoanele cu afectiuni alergice. 1. Testele cutanate Doctorii folosesc teste epidermice pentru a determina daca pacientul are anticorpi IgE la nivel cutanat care vor reactiona cu un antigen specific. Medicul va folosi dilutii ale extractelor de alergene de tipul prafului de casa, polenurilor sau a mucegaiurilor frecvent intalnite in locuinte. Extractul fiecarui tip de alergen este injectat subcutanat sau este aplicat pe o zona cutanata zgariata sau la nivelul unei punctii efectuate la nivelul bratului sau toracelui posterior. Testele cutanate reprezinta o modalitate de a masura nivelul anticorpilor IgE la un pacient. In cazul unei reactii pozitive, va aparea o zona mica, elevata, rosie (denumita papula) inconjurata de eritem (denumit rash). Dimensiunea papulei poate fi un important criteriu de diagnostic pentru medic, dar o reactie pozitiva nu demonstreaza ca un anumit polen este cauza simptomelor pacientului. Desi o asemenea reactie indica faptul ca anticorpii IgE la un antigen specific sunt prezenti la nivel cutanat, simptomele respiratorii nu sunt intotdeauna prezente. 2. Testele sanguine Desi testarea cutanata este cea mai sensibila si mai putin costisitoare modalitate de a identifica alergia la pacienti, anumiti pacienti, de exemplu cei care prezinta afectare cutanata generalizata ca eczema, nu ar trebui testati prin aceasta metoda. Exista alte teste diagnostice care folosesc o mostra sanguina de la pacient pentru a detecta nivelul de anticorpi IgE la un anumit alergen. Acest tip de testare se numeste RAST (testul radioabsorbtiei alergenelor), care poate fi efectuat chiar daca pacientul prezinta eczema sau daca pacientul a luat medicamente care interfera cu testarea cutanata.