Sunteți pe pagina 1din 8

1. Aspecte introductive. Definiie. Avantajele teledeteciei satelitare.

Teledetectia satelitara este stiinta care permite studiul fenomenelor si obiectelor de a distanta fara a fi deranjate.Intr-o acceptiune mai larga definitia teledetectiei satelitare include studiul platformelor satelitare care preiau imagini, modul de inregistrare si de transmitere a acestora, tehnicile de prelucrare a imaginilor satelitare precum si aplicatiile in care pot fi utilizate. Dupa modul de realizare a inregistrarilor teledetectia poate fi: - Pasiva permite preluarea inregistrarilor folosind sursele naturale de iluminare ceea ce ace ca inregistrarile sa poata fi facute in sistem optic. Inregistrarile preluate prin aceasta pot fi folosite in diferite aplicatii, in functie de marimea pixelui - Activa permite preluarea de inregistrari folosind surse artificiale de producere a radiatiei electromagnetice, in cadrul acesteia intrand tehnicile radar si LIDAR Imaginile care se preiau prin teledetectia pasiva sunt in sistem optic (preluate cu senzori optici), pot fi hiperspectrale ( cu senzori hiperispectrali) si termale . Fiecare tip de imagine e preluat intr-o anumita zona a spectrului electromagnetic. Avantajele teledetectiei sunt: - Permite preluarea de iregistrari pe suprafete mari ( de ex. Imaginile NOAA- 2700x2700 km, la rezolutie buna- 11x11 km) - Permite preluarea in zone inaccesibile omului - Inregitrarile pot fi realizate in diferite portiuni ale spectrului electromagnetic ( vizibil, infrarosu apropiat, IR mediu si/ sau indepartat) - Inregistrarile se preiau sub forma digitala, ce permite prelucrarea cu calculatorul - Inregistrarile radar si lidar pot fi realizate la orice timp din zi si din noapte si indiferent de conditiile atmosferice - Imginile pot fi arhivate si consultate oricand , in acest mod putandu-se urmarii schimbarile in timp, dea lungul unei anumite perioade - Imaginile permit intocmirea de studii pe suprafete intinse onbtinand in final harti tematice privind vegetatia , solurile , clasificari ale terenurilor si altele

2.Inregistrri prin baleiere


Se realizeaza cu ajutorul unor oglinzi de scanare care se deplaseaza fata de axul vertical sub un anumit unghi mergand pana la 30. Ansamblul captor-senzor se numeste vector si e alcatuit din platforma satelitara si senzor. Elementele care definesc un sistem de baleiere sunt: - reprezinta campul de vedere al senzorului (instr.) si poate sa fie pana la 60. De marimea acestuia depinde latimea fasiei de teren ce se inregistreaza pe imagiea satelitara - Reprezinta campul instantaneu de vedere si e unghiul sub care se inregistreaza elementele de suprafata adica pixelul Campul instantaneu de vedere= IFOV - e unghiul sub care se misca oglinda de baleiere fata de verticala locului Latimea benzii de scanare e fasia de teren care se inregistreaza prin scanari succesive la trecerea satelitului pe o anumita orbita Toate elementele prezentate difera in fuctie de programul satelitar, de exemplu: In cazul inregistrarilor Landsat latimea benzi de scanare e 185 km, marimea pixelului scanat 30x30 m, iar unghiul de scanare 20 In cazul inregistrarilor SPOT latimea benzii e 60 sau 80 km, pixelul 20x20 m Prin scanarea terenului sistemul folosit descompune terenul in unitati elementare (pixeli) adica punct cu punct si linie cu linie. Un sistem de scanare are in componenta o oglinda de baleiere, 2 oglinzi (sau 4) care tin de sistemul optic si care trimit radiatii electromagnetice catre amplificator dupa care acestea ajung la senzor. Numarul benzilor in care se face inregistrarea poate fi cupris intre 1-30 in cazul senzorilor optici sau de ordinul sutelor (240) in cazul senzorilor hiperspectrali. Elementul de suprafata minim care se inregistreaza pe imaginea Satelitului se numeste pixel, acesta poate fi privit sub 2 aspecte: Ca element minim de suprafata Ca rezolutie spatiala a imaginilor satelitare Pe o imagine satelitara bruta marimea pixelului variaza in functie de pozitia acestuia in cadrul liniei de baleiere si de relief. Pixeli cu marimea nominala specifica fiecarui tip de imagine se gasesc numai pe mijlocul liniei de scanare (la verticala ce trece prin centrul sistemului de preluare). Pe parcurs ce pixeli sunt asezati spre marginea benzi sau terenul e inclinat, marimea pixelilor se schimba: ; H=400 km, R=5 mv=7 m, =30, l=9 m (exemplu) In functie de marimea pixelului se judeca rezolutia spatial imaginilor satelitare. Pixelii cu latura mare reprezinta rezolutie spatial slaba, pixelii cu latura mica reprezinta rezolutie spatial ridicata. De exemplu NOAA au 1.1x1.1 km SPOT-20x20m (multispectral) 4x4 km -10x10m (pancromatic) Landsat-30x30 (multispectral) -15x15 (panchromatic) WorldVIEW 0.47 m (pancromatic) Inregistrarile prin baleiere sunt intalnite in cazul multor sateliti, baleierea facandu-se pe fasi diferite latimi ale liniei de scanare diferite. Pentru a se evita suprapunerea liniei de scanare sau aparitia de goluri intre linia de scanare se calculeaza parametrul: vviteza satelitului in m/s n- numarul rotatiilor pe secunda pe care le executa oglinda de baleiere Daca >v intre liniile de baleiere raman spatii goale <v intre liniile de baleiere exista suprapuneri De exemplu in cazul satelitului Landasat 7 ETM senzorul a suferit o defectiune in 2003 iar inregistrarile preluate de acesta prezinta in general linii goale. Pentru eliminarea lor se reaizeaza mai intai o preprocesare a imaginiilor.

Inregistrarile prin baleiere multispectrala Asemanatoare cu cele prezentate inainte, deoasebirea constand in faptul ca inregistrarile se realizeaza in mai multe benzi spectrale, aceasta inseamna ca radiatiile electromagnetice inregistrate e sensor e descompusa in mai multe interval care se numesc benzi spectrale. O banda spectral reprezinta un anumit intervaldin spectrul electromagnetic pe care se fac inregistrari in functie de natura aplicatiei, in acest sens se intalnesc: - Benzi spectrale late de ordinul zecilor de microni prin aceste benzi spectrale fac inreg. senzorii optici - Benzi spectrale inguste de ordinal micronilor care se intalnesc in cazul senzorilor hiperspectrali ce permit inregistrarea mult mai fidela a detaliilor de pe suprafata terestra

3. Inregistrri prin televiziune. Presupune preluarea de inregistrari cu senzori de televiziune amplasati pe satelitii a caror altitudine se gaseste cuprinsa intre 700900 km. Inregistrarile presupun preluarea pe portiuni ai unei suprafete de teren de o anumita suprafata sub forma unor imagini cadru. Ca atare aceste inregistrari se deosebesc de cele prin baleiere dupa faptul ca suprafata terenului nu e scanata ci imaginea e preluata printr-un singur cadru. Frecventa cu care se transmit aceste imagini e mare, echipamentul e simplu iar transmisiunea usoara. Clasificarea sistemelor de televiziune folosite in teledetectie: 1. Dupa mudul in care se realizeaza transmisiunea intre emitator si receptor: Sisteme cu circuit deschis- legatura se face prin unde radio (folosite in teledetectie) Sisteme cu circuit inchis- legatura se face prin cablu 2. Dupa destinatie: Sisteme care preiau imagini pentru uz public Sisteme care preiau imagini in scop militar 3. Dupa modul in care se realizeaza fluxul de imagine al obiectivului: Sisteme pasive Sisteme active 4. Dupa modul de inregistrare (calitatea imaginilor): Sisteme ce preiau imagini alb-negru Sisteme ce preiau imagini color Sisteme ce preiau imagini 3D Partile principale ale unui sistem de televiziune folosite in teledetectie sunt: Camera de televiziune si transmitatorul Canalul de telecomunicatie Sistemele de receptie Camera fotografica In cazul sistemelor de televiziune color imaginea este descompusa in cee 3 culori fundamentale, e transmisa la sol, dupa care, prin compunerea acestora se obtin culorile naturale ale detaliilor inregistrarii. In cele mai multe situatii sistemul optic are incorporata si o grila care permite determinarea tipului de distorsiuni si marimea acestora. Dupa preluarea inregistrarilor acestea sunt comparate cu grila standard in vederea aducerii de corectii. Camerele de televiziune folosite in teledetectie folosesc 3 tipuri de tuburi: Tub disectod de imagine Tub vidicon Tub vidicon cu fascicole de intoarcere (RBV sunt cele mai folosite) Zonele din spectrul electromagnetic din care sunt preluate inregistrarile prin televiziune sunt cele din spectrul vizibil. Imaginea e inregistata pe un senzor sensibil care apoi este transformata in semnale electrice si trimise la sol. Vizualizarea acestor imagini se realizeaza la sol sau datele pot fi stocate la sol pe benzi magnetice. Rezolutia unei camere de televiziune depinde de: Distanta focala a sistemului optic De posibilitatile care le asigura tubul catodic (se reda in linii/ mm) Rezolutia e data de relatia : Q-rezolutia ungiulara ; Gt-rezolutia pe care o asigura tubul ; f-dist focala Senzorii de televiziune pot fi grupati in 2 categorii: Camera de televiziune Sistemele de fototeleviziune Camere de televiziune Landsat RBV Utilizate pentru prima data in programul Landsatlansat in 1972. Sistemul e constituit din 3 camere de televiziune, fiecare lucrand in alta zona a spectrului electromagnetic, dar preluand aceeasi suprafata de teren (185x185 km) Acest tip de camera sunt formate din obiectiv, opturator cu lamele, tub de tipul vidicon si diferite anexe. Acest tip de camere , preluand imagini din mai mute benzi, se numesc si camere multispectrale. Imaginile au 4 reperi de referinta, iar scara originala a imaginilor este de 1:7300 000. Camerele RBV cu care au fost dotati satelitii Landsat 3 (1978) permiteau preluarea De inregistrari ce acopereau o suprafata de 99x99 km. Satelitul a avut doar 2 camere RBV. Sisteme de fototeleviziune Sunt sisteme de televiziune dotate cu camera fotografica si film fotosensibil. Acestea realizeaza prelucrarea fotografica a filmului, citirea si transmiterea datelor la sol. Aceste operatiuni se realizeaza la bordul platformei satelitare iar transmiterea la sol se numeste telemetrare

4. Inregistrri prin radar. Aspecte generale. Caracteristicile generale ale sistemului radar. Sunt inregistrari preluate prin tehnica radar care transmite microunde catre detaliile de la sol si apoi inregistra de senzorul radar. Radarul are 2 forme: - Forma pasiva- inregistreaza radiatiile emise de detalii - Forma active- pp transmiterea pe anumite lungimi de unda a semnalelor si receptionarea acestora Benzile in care lucreaza radarul sunt : V Q K X S L P (0.53 m1.40 m) Pentru o inregistrare mai buna a detaliilor din teren si pentru determinarea caracteristicilor acestora, razele radar sunt trimise cu diferite amplitudini , faze si polarizari.Dintre aceste 3 caracteristici cea mai importanta e polarizarea care pp transmiterea undelor radar intr-unul/mai multe planuri. In functie de planurile in care se transmit razele se intalnesc tipurile de polarizari: - Polarizare HH (in planul orizontal) polarizare directa - Polarizari VV (in planul vertical)- polarizare directa - Polarizari VH -polarizare incrutisata - Polarizari HV- idem Avantajele tehnicii radar: - Nu depend de lumina pot fi realizate si noaptea - Au capacitatea de a patrunde prin nori, ceata, zapada si dif suprafete - Puterea de patrundere a a castor unde e cu atat mai mare cu cat lungimea de unda in care lucreaza e mai mare Caracteristicile generale ale sistemului radar sunt: Puterea de rezolutie depinde de lungimea de unda si latimea antenei A-lungimea fizica a antenei Pentru a obtine o rezolutie mare (raport mic) trebuie sa se utilizeze antene lungi sau radarul sa lucreze in lugimi de unda mici ( V Q K).Lungimea fizica a antenei e limitata din considerente fizice nu pot fi fol antene cu lungimea lor reala. Daca se fol antene cu lungimea fizica, radarul se numeste radar cu antenna reala. Pentru a se diminua dezavantajul lungimii antenei atuncii se folosesc antene cu lungimi mai mici care se numesc antene cu deschidere sintetica (de tipul SAR). In aceasta situatie rezolutia poate fi imbunatatita deoarece antenele lucreaza pe baza efectului Doppler - Campul sub care se fac inregistrarile numit si camp de vedere e cupris in general intre 30-50 - Campul instantaneu de vedere e unghiul sub care se inregistreaa detaliile de o anumita rezolutie Rezolutia sistemului radar e de 2 tipuri: - Rezolutie azimutala- rezolutia pe directi de inaintare a satelitului - Rezolutia pe directia transmiterii datelor -

5. Inregistrri prin radar. Clasificarea sistemelor radar. Caracteristicile fascicolului radar.

Clasificarea sistemelor radar: 1. Radarul lateral preia inregistrari pe o singura banda dispusa paaralel pe directia de inaintare a satelitului. Unghiul facut de verticala la care se gaseste satelitul si razele limita care definesc latimea benzii ( ) poate avea val minima de 20 si max 70-80. Daca <20 rezolutia spatiala scade puternic, daca >70-80 pe imagine apar umbre prountate care mascheaza detaliile aaflate in spatele obstacolelor. 2. Radarul dublu lateral preia inregistrari in 2 benzi dispuse simetric fata de directia de inaintare a satelitului. Acest tip de radar functioneaza in banda Q. 3. Radarul lateral multispectral asemanator cu cel lateral dar inregistrarile sunt preluate in 2 benzi. 4. Radarul lateral multispectral cu 3 benzi e tot lateral si face inregistrari in 3 benzi spectrale Caracteristicile fascicolului radar sunt: - Unghiul - determina latimea fasiei de teren ce se inregistreaza - Unghiul - determina rezolutia pe directia de inaintare

a-latimea antenei

- Unghiul -determina rezolutia azimutala A- lungimea antenei Inregistrarile radar depind de orientarea campului de vedere. Orientarea campului de vedere instantaneu raportat la directia de inaintare a satelitului depinde de orientarea antenei care se stabileste pe baza a 2 unghiuri: - Unghiul format de antena si directia de zbor care trebuie sa fie dpdv teoretic 0 - Unghiul dintre o raza a fascicolului si verticala locului Pentru obtinerea unei rezolutii bune, antena trebuie sa fie paralela cu directia de inaintare a satelitului, iar cel de-al 2-lea unghi trebuie sa fie minim 20 si maxim 70-80. Inregistrarile radar sunt inregistrari laterale si datorita apartiei umprelor acestea dau impresia unei vederi in relief

6. Testarea i calibrarea senzorilor i a imaginilor de teledetecie.

In cadrul unor analize amanuntite, inregistrarile de teledetectie este indicat a se realize concomitant celor 3 verigi: satelitara, aeriana si terestra. Folosirea ultimelor 2 in interpretarea imaginilor satelitare e benefica deoarece intareste concluziile la care se ajung prin interpretarea imaginilor satelitare. Calibrarea senzorilor se realizeaza din 2 puncte de vedere: - Calibrare fotometrica ceea ce presupune ca senzorul sa inregistreza correct raspunsul spectral al detaliilor - Calibrare geometrica care presupune ca senzorul sa inregistreze correct geometria detaliilor din teren Calibrarea imaginilor se face la fel ca si a senzorilor adica: - O calibrare fotometrica ceea ce presupune ca pe imagine sa se inregistreze corect comportamentul spectral al detaliilor. Orice abatere dde la aceasta e considerate ca ca fiind cauzata de atmosfera, raport semnal/zgomot si altele - O calibrare geometrica care are in vedere ca detaliile de pe imagine sa isi pastreze la scara formele si dimensiunile din teren. Distorsiunile care pot sa apara datorita inexistentei calibrarii pot fi datorate: - Geometriei interne a senzorului - Geometriei dispozitivului de baleiere - Miscarilor laterale pe care le poate avea platform satelitara Conditiile radiometrice care se aduc inregistrarilor au rolul de a elimina in principal efectele produse de atmosfera. Prin aducerea acestor corectii se asigura imaginilor o integritate spectral. Aceasta integritate spectral e necesara in vederea compararii imaginiilor multidata/multitemporale. In cazul studiilor realizatte pe mai multi ani e necesar a se utilize imagini aniversare (imagini preuate in ani diferiti dar in aceasi data). Corectiile geometrice care se aduc imaginilor satelitare au rolul de a micsora/ elimina erorile provocate de miscarea lateral a platformei satelitare, de usoarele abateri de la orbita, de a elimina erorile provocate de rotatia Pamantului si curburii acestuia. Prin aducerea de corectii geometrice se realizeaza o integritate spatiala ceea ce permite suprapunerea si compararea imaginilor preluate la date diferite. In functie de natura corectiilor geometrice si de tipul de program satelitar, corectiile geometrice pot fi aduse pe diferite niveluri. De exemplu in cadrul inregistrarilor SPOT acestea sunt 1a-imaginea e bruta (neprelucrata); 1bimagine e georeferentiata la o anumita precizie (destul de slaba) si e corectata dpdv radiometric ; 2 imaginea e corectata radiometric si georeferentiata la o precizie ridicata

7. Situri de teledetecie.

Zonele test sunt suprafete de teren de intindere mai mare/ mai mica in care se fac determinari terestre legate de comportamentul spectral al detaliilor si de forma geometrica a acestora si cu care se compara imaginile satelitare. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sunt: - Suprafata sa fie reprezentativa deoarece determinarile se realizeaza pe portiuni mici dupa care sunt extrapolate la intreaga zona - Sa permita, pe cat posibil, realizarea de inregistrari la toate nivelurile (satelitara, aeriana, terestra) - Sa existe u plan integrat in privinta determinarilor ce urmeaza a fi realizate - Sa atinga obiectivele tipului de zona test Determinarile care se realizeaza in cadrul zonelor test sunt: -cantitative- masuratori ce privesc forma zonei test a anumitor detalii si n general a anumitor portiuni din zona test. Acestea se realizeaza pe cale terestra prin mijloacele topografice clasice, sau folosind tehnica GPS. Produsul final al acestor determinari sunt planurile de situatie intocmite la diferite scari. -calitative- sunt cele legate de determinarea comportamentului spectral si in functie de natura zonei test, determinari legate de aciditatea solului, salinitatea solului, temperatura la nivelul solului, profile de sol, determinari geologice s.a. Toate aceste determinari se fac multidata si multiscari. Dupa obtinerea rezultatlor acestea constituie adevarul teren-date care se compara cu imaginile satelitare prelucrate. Dupa culegerea datelor la nivelul esantioanelor si analiza acestora dpdv al reprezentativitatii, acestea se extrapoleaza la intreaga zona test. In cadrul zonelor test se amplaseaza mire test care sunt realizate din diferite materiale, de diferite forme (de obicei circulare/cruce) si care folosesc la determinarea comportamentului spectral al detaliilor. In general acestea sunt vopsite in alb, negru sau gri. Zonele test se constituie de catre specialisti in telefetectie si specialisti in domeniul pe ccare se realizeaza zona test. In acest ses se intalnesc zone test in sectorul forestier, agricol, apelor s.a.

8. Aspecte generale privind imaginile de teledetecie. Clasificarea imagfinilor satelitare.