Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Aplicarea Legii Străine În Dreptul Internaţional Privat

    Încărcat de

    Luchian Oana-Maria
    1K vizualizări6 pagini
    1. Noţiunea de lege străină  În sens larg - întregul sistem de drept străin, respectiv: actele normative, cutuma, uzanţele, practica judiciară (sistemul common law), etc;  În sens restrâns - legea propriu – zisă. Dreptul internaţional privat are în vedere sensul larg al noţiunii de lege străină, şi anume întregul sistem de drept. 2. Titlul cu care se aplică legea străină În dreptul internaţional privat român legea străină la care norma conflictuală trimite se aplică în calitate de element de drept. Legea străină se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi legea naţională. 3. Moduri de aplicare a legii străine 3.1 Aplicarea legii străine ca lex causae Atunci când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea dreptului străin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii străine declarată competentă, lege ce se va aplica ca lex causae în virtutea normei conflictuale române. 3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae 3.2.1 Condiţia reciprocităţii Prin reciprocitate se înţelege o identitate de reglementare între cele două sisteme de drept în prezenţă, şi anume, dreptul român respectiv cel străin. Regula → aplicarea legii străine nu este condiţionată de principiul reciprocitatii şi nu depinde de faptul dacă statul străin aplică legea forului în acelaşi domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale) – art. 2.561 Cod Civil. Excepţia: → condiţia reciprocităţii este cerută atunci când este prevăzută fie de dispoziţiile Codului Civil fie de alte legi speciale. Important: pentru a opera principiul reciprocităţii, normele conflictuale trebuie să aibă aceleaşi puncte de legatură. Aplicarea legii materiale străine atunci când operează condiţia reciprocităţii, este condiţionată de aplicarea simetrică a legii forului. Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii: • Codul Civil - art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop lucrativ • Legea 105/1992 - art.162 alin.(3) din Legea 105/1992 - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate străină - art.163 alin.(2) din Legea 105/1992 - scutiri sau reduceri de taxe şi cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită în cazul proceselor purtate în faţa instanţelor române - art.163 alin.(3) din Legea 105/1992 - obligaţia depunerii cauţiunii sau a altei garanţii - art.167 alin.(1) lit.(c) din Legea 105/1992 - recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a autorităţii de lucru judecat. • O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 246/2005 - art.76 – recunoaşterea persoanele juridice străine fără scop patrimonial Reciprocitatea poate fi, în principiu, de trei feluri:  legislativă - izvorul reciprocităţii este norma din sistemul legislativ străin, respectiv român ;  diplomatică - izvorul reciprocităţii este convenţia internaţională la care România este parte;  de fapt - reciprocitatea este aplicată în practica autorităţilor competente din statele respective. De subliniat - în cazul existenţei reciprocităţii, legea străină nu este aplicată cu titlu de lex causae, ci reprezintă o condiţie a aplicării legii forului. 3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine Recepţiune contractuală sau încorporarea legii străine – situaţia în care părţile unui contract fac trimitere la o lege străina, nu în scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract. Legea străina la care părţile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementându-i conţinutul. Deosebiri între aplicarea legii străine ca lex causae si încorporarea contractuală a acesteia:

    Titlu original

    APLICAREA LEGII STRĂINE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    1. Noţiunea de lege străină  În sens larg - întregul sistem de drept străin, respectiv: actele normative, cutuma, uzanţele, practica judiciară (sistemul common law), etc;  În sens restrâns - legea propriu – zisă. Dreptul internaţional privat are în vedere sensul larg al noţiunii de lege străină, şi anume întregul sistem de drept. 2. Titlul cu care se aplică legea străină În dreptul internaţional privat român legea străină la care norma conflictuală trimite se aplică în calitate de element de drept. Legea străină se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi legea naţională. 3. Moduri de aplicare a legii străine 3.1 Aplicarea legii străine ca lex causae Atunci când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea dreptului străin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii străine declarată competentă, lege ce se va aplica ca lex causae în virtutea normei conflictuale române. 3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae 3.2.1 Condiţia reciprocităţii Prin reciprocitate se înţelege o identitate de reglementare între cele două sisteme de drept în prezenţă, şi anume, dreptul român respectiv cel străin. Regula → aplicarea legii străine nu este condiţionată de principiul reciprocitatii şi nu depinde de faptul dacă statul străin aplică legea forului în acelaşi domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale) – art. 2.561 Cod Civil. Excepţia: → condiţia reciprocităţii este cerută atunci când este prevăzută fie de dispoziţiile Codului Civil fie de alte legi speciale. Important: pentru a opera principiul reciprocităţii, normele conflictuale trebuie să aibă aceleaşi puncte de legatură. Aplicarea legii materiale străine atunci când operează condiţia reciprocităţii, este condiţionată de aplicarea simetrică a legii forului. Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii: • Codul Civil - art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop lucrativ • Legea 105/1992 - art.162 alin.(3) din Legea 105/1992 - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate străină - art.163 alin.(2) din Legea 105/1992 - scutiri sau reduceri de taxe şi cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită în cazul proceselor purtate în faţa instanţelor române - art.163 alin.(3) din Legea 105/1992 - obligaţia depunerii cauţiunii sau a altei garanţii - art.167 alin.(1) lit.(c) din Legea 105/1992 - recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a autorităţii de lucru judecat. • O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 246/2005 - art.76 – recunoaşterea persoanele juridice străine fără scop patrimonial Reciprocitatea poate fi, în principiu, de trei feluri:  legislativă - izvorul reciprocităţii este norma din sistemul legislativ străin, respectiv român ;  diplomatică - izvorul reciprocităţii este convenţia internaţională la care România este parte;  de fapt - reciprocitatea este aplicată în practica autorităţilor competente din statele respective. De subliniat - în cazul existenţei reciprocităţii, legea străină nu este aplicată cu titlu de lex causae, ci reprezintă o condiţie a aplicării legii forului. 3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine Recepţiune contractuală sau încorporarea legii străine – situaţia în care părţile unui contract fac trimitere la o lege străina, nu în scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract. Legea străina la care părţile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementându-i conţinutul. Deosebiri între aplicarea legii străine ca lex causae si încorporarea contractuală a acesteia:

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    1K vizualizări6 pagini

    Aplicarea Legii Străine În Dreptul Internaţional Privat

    Încărcat de

    Luchian Oana-Maria
    1. Noţiunea de lege străină  În sens larg - întregul sistem de drept străin, respectiv: actele normative, cutuma, uzanţele, practica judiciară (sistemul common law), etc;  În sens restrâns - legea propriu – zisă. Dreptul internaţional privat are în vedere sensul larg al noţiunii de lege străină, şi anume întregul sistem de drept. 2. Titlul cu care se aplică legea străină În dreptul internaţional privat român legea străină la care norma conflictuală trimite se aplică în calitate de element de drept. Legea străină se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi legea naţională. 3. Moduri de aplicare a legii străine 3.1 Aplicarea legii străine ca lex causae Atunci când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea dreptului străin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii străine declarată competentă, lege ce se va aplica ca lex causae în virtutea normei conflictuale române. 3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae 3.2.1 Condiţia reciprocităţii Prin reciprocitate se înţelege o identitate de reglementare între cele două sisteme de drept în prezenţă, şi anume, dreptul român respectiv cel străin. Regula → aplicarea legii străine nu este condiţionată de principiul reciprocitatii şi nu depinde de faptul dacă statul străin aplică legea forului în acelaşi domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale) – art. 2.561 Cod Civil. Excepţia: → condiţia reciprocităţii este cerută atunci când este prevăzută fie de dispoziţiile Codului Civil fie de alte legi speciale. Important: pentru a opera principiul reciprocităţii, normele conflictuale trebuie să aibă aceleaşi puncte de legatură. Aplicarea legii materiale străine atunci când operează condiţia reciprocităţii, este condiţionată de aplicarea simetrică a legii forului. Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii: • Codul Civil - art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop lucrativ • Legea 105/1992 - art.162 alin.(3) din Legea 105/1992 - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate străină - art.163 alin.(2) din Legea 105/1992 - scutiri sau reduceri de taxe şi cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită în cazul proceselor purtate în faţa instanţelor române - art.163 alin.(3) din Legea 105/1992 - obligaţia depunerii cauţiunii sau a altei garanţii - art.167 alin.(1) lit.(c) din Legea 105/1992 - recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a autorităţii de lucru judecat. • O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 246/2005 - art.76 – recunoaşterea persoanele juridice străine fără scop patrimonial Reciprocitatea poate fi, în principiu, de trei feluri:  legislativă - izvorul reciprocităţii este norma din sistemul legislativ străin, respectiv român ;  diplomatică - izvorul reciprocităţii este convenţia internaţională la care România este parte;  de fapt - reciprocitatea este aplicată în practica autorităţilor competente din statele respective. De subliniat - în cazul existenţei reciprocităţii, legea străină nu este aplicată cu titlu de lex causae, ci reprezintă o condiţie a aplicării legii forului. 3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine Recepţiune contractuală sau încorporarea legii străine – situaţia în care părţile unui contract fac trimitere la o lege străina, nu în scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract. Legea străina la care părţile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementându-i conţinutul. Deosebiri între aplicarea legii străine ca lex causae si încorporarea contractuală a acesteia:

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 6

    DREPT INTERNAIONAL PRIVAT Curs pentru nvmnt la distan PARTEA GENERAL

    Aparatul tehnico-aplicativ a fost prelucrat de: Asist.univ. Drd. Ni Maria Carolina

    BUCURETI - 2012

    TEMA XII APLICAREA LEGII STRINE N DREPTUL INTERNAIONAL PRIVAT

    1. Noiunea de lege strin 2. Titlul cu care se aplic 3. Moduri de aplicare a legii strine 3.1 Aplicarea legii strine ca lex cause 3.2 Aplicarea legii strine altfel dect ca lex causae 3.2.1 Condiia reciprocitii 3.2.2 ncorporarea contractual a legii strine 4. Proba legii strine 4.1 Sarcina probei 4.2 Mijloacele de prob 5. Consecinele imposibilitii de probare a legii strine 6. Interpretarea legii strine 7. ntrebri i exerciii 8. Rezolvai urmtoarele teste gril 9. Bibliografie

    OBIECTIVE: Cunoaterea noiunii de lege strin i titlul cu care aceasta se aplic Analiza i nelegerea unor aspecte privind sarcina probei i mijloacele

    de prob a legii strine. - Analiza i nelegerea modurilor de interpretare a legii strine

    1. Noiunea de lege strin


    n sens larg - ntregul sistem de drept strin, respectiv: actele normative, cutuma, uzanele, practica judiciar (sistemul common law), etc; n sens restrns - legea propriu zis. Dreptul internaional privat are n vedere sensul larg al noiunii de lege strin, i anume ntregul sistem de drept.

    2. Titlul cu care se aplic legea strin


    n dreptul internaional privat romn legea strin la care norma conflictual trimite se aplic n calitate de element de drept. Legea strin se bucur de aceeai consideraie ca i legea naional.

    3. Moduri de aplicare a legii strine


    3.1 Aplicarea legii strine ca lex causae Atunci cnd norma conflictual romn trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea dreptului strin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii strine declarat competent, lege ce se va aplica ca lex causae n virtutea normei conflictuale romne. 3.2 Aplicarea legii strine altfel dect ca lex causae 3.2.1 Condiia reciprocitii Prin reciprocitate se nelege o identitate de reglementare ntre cele dou sisteme de drept n prezen, i anume, dreptul romn respectiv cel strin. Regula aplicarea legii strine nu este condiionat de principiul reciprocitatii i nu depinde de faptul dac statul strin aplic legea forului n acelai domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale) art. 2.561 Cod Civil. Excepia: condiia reciprocitii este cerut atunci cnd este prevzut fie de dispoziiile Codului Civil fie de alte legi speciale. Important: pentru a opera principiul reciprocitii, normele conflictuale trebuie s aib aceleai puncte de legatur. Aplicarea legii materiale strine atunci cnd opereaz condiia reciprocitii, este condiionat de aplicarea simetric a legii forului.
    Exemple n care legea romn cere expres condiia reciprocitii: Codul Civil - art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaterea persoanelor juridice strine fr scop lucrativ Legea 105/1992 - art.162 alin.(3) din Legea 105/1992 - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate strin - art.163 alin.(2) din Legea 105/1992 - scutiri sau reduceri de taxe i cheltuieli de procedur, precum i de asisten juridic gratuit n cazul proceselor purtate n faa instanelor romne

    - art.163 alin.(3) din Legea 105/1992 - obligaia depunerii cauiunii sau a altei garanii - art.167 alin.(1) lit.(c) din Legea 105/1992 - recunoaterea hotrrilor judectoreti i a autoritii de lucru judecat. O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaii i fundaii, aprobat, cu modificri, prin Legea nr. 246/2005 - art.76 recunoaterea persoanele juridice strine fr scop patrimonial

    Reciprocitatea poate fi, n principiu, de trei feluri: legislativ - izvorul reciprocitii este norma din sistemul legislativ strin, respectiv romn ; diplomatic - izvorul reciprocitii este convenia internaional la care Romnia este parte; de fapt - reciprocitatea este aplicat n practica autoritilor competente din statele respective. De subliniat - n cazul existenei reciprocitii, legea strin nu este aplicat cu titlu de lex causae, ci reprezint o condiie a aplicrii legii forului. 3.2.2 ncorporarea contractual a legii strine Recepiune contractual sau ncorporarea legii strine situaia n care prile unui contract fac trimitere la o lege strina, nu n scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract. Legea strina la care prile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementndu-i coninutul. Deosebiri ntre aplicarea legii strine ca lex causae si ncorporarea contractual a acesteia: Aplicarea legii strine ca lex causae
    legea este privit ca sistemului de drept strin; ansamblul

    ncoporarea contractual
    legea strin nu este privit ca un ntreg sistem de drept. Se aplic doar norma la care prile fac trimitere; legea strin are valoare juridic de clauz contractual (element de fapt); se aplic legea strin n vigoare la momentul incorporrii ei, fr a interesa dac a fost ntre timp abrogat sau a suferit modificri

    legea strin i pstreaz tipologia de element de drept; se aplic legea n vigoare la momentul n care norma conflictual trimite la ea

    4. Proba legii strine


    4.1 Sarcina probei Sarcina probei revine att judectorului ct i prii Art.2.562 alin. (2) Cod Civil: partea care invoca o lege strn poate fi obligat s fac dovada coninutului ei . n situaia n care aplicarea dreptului strin este obligatorie, instana va lua toate msurile i va depune toate diligenele pentru a stabili coninutul i nelesul legii strine, putnd dispune din oficiu administrarea mijloacelor de prob necesare. Instana poate cere concursul prilor sau sprijinul autoritilor abilitate: Ministerul de Justiie, Ministerul Afacerilor Externe, etc, pentru a primi informaiile necesare despre legea strina. Regula mpririi sarcinii probei este aplicabil i n litigiile supuse arbitrajului comercial internaional.

    4.2 Mijloacele de prob Mijloace de prob directe: culegeri de acte normative, culegeri de jurispruden; Mijloace de prob indirecte procurate de la autoritile competente din statul strin ori de la organismele reprezentative ale acestuia n Romnia: certificate eliberate de Ministerul Justiiei din statul respectiv, certificate de cutum sau alte atestri emise de notarii publici sau Camera de Comer din acel stat, certificate eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective n Romnia, informaii de la organizaiile de cult corespondente n Romania etc. Art. 2.562 alin. (1) din Codul Civil consacr principiul libertii instanei i a prilor n alegerea mijloacelor de dovad a legii strine ( coninutul legii strine se stabilete de instana judectoreasc prin atestri obinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau n alt mod adecvat ) Instana poate cere sprijinul autoritilor, respectiv Ministerul de Justitie, care transmite ori primete de la ministerele de justitie din alte ri, informaii privind dreptul intern n materie civil i comercial, precum i n domeniul procedurii civile i comerciale i al organizrii judiciare (aspecte reglementate de Legea nr.189/2003 privind asistena juridic internaional n materie civil i comercial) Fora probant a mijloacelor de dovada provenind din strintate asimilat, n pirncipiu, celei prevzute de legea romna.

    5. Consecinele imposibilitii de probare a legii strine


    Atunci cnd exist imposibilitate de a stabili coninutul legii strine, se aplic legea romna (Art. 2.562 alin. (3) din Codul Civil: n cazul imposibilitii de a stabili, n termen rezonabil, coninutul legii strine, se aplic legea romna ). Argumente : a) litigiul nu poate ramne nesoluionat pe motivul necunoaterii legii strine sau pe motiv ca dispoziiile acesteia sunt nendestulatoare. n caz contrar, judectorul ar fi culpabil de denegare de dreptate. b) se prezum relativ c, odat stabilit competena instanelor romne, prile au acceptat aplicarea subsidiar a legii romne, dac nu pot determina coninutul legii strine.

    6. Interpretarea legii strine


    Interpretarea legii strine = lmurirea nelesului noiunilor i termenilor utilizai de legea strina. Interpretarea legii strine competente se face conform regulilor de interpretare existente n sistemul de drept a statului care a edictat-o. Legea strina trebuie aplicat asa cum este aplicat n ara de origine.

    7. ntrebri i exerciii
    Ce se intelege prin legea strin (lex cause)? Ce presupune aplicarea legii strine? Precizai argumentele pentru care legea strin nu se aplic ca o consecin a propriei autoriti Care sunt modurile de aplicare a legii strine? n ce const aplicarea legii strine conform teoriei recepionrii dreptului strin? Cine are obligaia de a stabili coninutul legii strine? De ce depinde interpretarea legii strine? Cum se aplic legea strin n Romnia?

    8. Rezolvai urmtoarele teste gril


    Prin legea strin se nelege: a. legea material strin

    b. dreptul strin indiferent care este izvorul su c. ambele variante sunt corecte Aplicarea legii strine conform teoriei ncorporrii contractuale presupune: a. aplicarea legii strine ca element de drept b. aplicarea legii de la momentul ncorporrii ei chiar dac ulterior a fost modificat c. aplicarea legii ca element de fapt Aplicarea legii strine este, potrivit Codului civil: a. dependent n toate cazurile de condiia reciprocitii b. de regul, independent de condiia reciprocitii c. ntotdeauna independent de condiia reciprocitii Obligaia de a stabili coninutul legii strine revine: a. exclusiv prii care invoc legea strin b. exclusiv judectorului care aplic legea strin ca i legea naional c. att judectorului ct i prilor n sistemul nostru de drept, legea strin se aplic: a. cu titlu de element de fapt b. ca element de drept c. n temeiul normei conflictuale romne 9. Bibliografie Ioan Macovei, Drept internional privat, Ed. C.H.Beck, Bucureti, 2011, pg. 97-110; Drago - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pg. 94 - 108 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept internaional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg.42 - 44 M. Jakot, Drept internaional privat,Vol. I, Ed. Chemarea, 1997, pg. 38 53; O Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept internaional privat, Ed. All, 1999, pg. 71 - 83

    S-ar putea să vă placă și