Sunteți pe pagina 1din 40

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SCOALA POSTLICEALA SANITARA SF.

VASILE CEL MARE PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA CALIFICAREA ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR : DR. CRISTESCU MARIOARA

ABSOLVENT : GHEORGHE STEFANIA

2013

TEMA PROIECTULUI PREPARATE FARMACEUTICE SEMISOLIDE CU ACTIUNE FOTOPROTECTOARE

CUPRINS
ARGUMENT CAPITOLUL I- PIELEA SI FUNCTIILE EI CAPITOLUL II - INTERRELATIA RADIATIE SOLARA-PIELE CAPTOLUL III- MIJLOACE DE FOTOPROTECTIE CAPITOLUL IV- EVALUAREA PRODUSELOR FOTOPROTECTOARE CAPITOLUL V- RECOMANDARI PRIVIND FOTOPROTECTIA CAPITOLUL VI- PRODUSE FOTOPROTECTOARE CONCLUZII BIBILOGRAFIE

ARGUMENT
Produsele cosmetice si de ingrijire personala s-au bucurat, alaturi de alte produse de infrumusetare si de intinerire a pielii, de un interes deosebit atat din partea consumatorilor, cat si din partea producatorilor si furnizorilor unor asemenea mijloace. Acest interes se datoreaza faptului ca oamenii sunt tot mai preocupati de aspectul fizic si ca au din ce in ce mai multa nevoie sa - si pastreze tineretea pielii. In sensul afirmatiilor de mai sus se pot aduce numeroase argumente: vizita prin magazine si constatam multitudinea raioanelor specializate si ofertele generoase cu astfel de produse; presa, de orice fel, consacra tot mai des spatii pentru prezentarea produselor cosmetice, sfaturi ce trebuie urmate in diverse situatii legate de tema pe care ne-am propus-o; televiziunea promoveaza reclame cu produse cosmetice, aparate si dispozitive de intretinere fizica, la ore de maxima audienta; Cu toate acestea, consumatorul este totusi insuficient informat in ceea ce priveste selectarea, evaluarea, utilizarea, oportunitatea cosmeticelor si produselor de igiena personala. De cele mai multe ori, decizia privind achizitionarea acestor cosmetice se bazeaza pe oferta pietii, avand la indemana doar indicatiile sumare de pe ambalaj si sfatul vanzatorului si nu pe cel al specialistului ( medic dermatolog si farmacistul ) in masura sa ofere varianta care se potriveste fiecaruia dintre noi. In ceea ce priveste istoricul comercializarii, primul ecran contra actiunii radiatiilor solare a fost vandut in 1928 in SUA si a fost o emulsie cu salicilat de benzil si cinamat de benzil. In 1943 a fost introdus in formulele apartinand acestui domeniu, acidul paraaminobenzoic ( PABA ) lucru care a condus la obtinerea mai multor preparate de acest tip. Vaselina rosie, agent fizic, a fost folosita in armata, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Anul 1978, a adus o reclasificare a produselor ecran, acestea fiind trecute de la categoria de preparate cosmetice la cea de medicamente eliberate fara reteta in scopul protejarii structurii si functiei tegumentului uman, impotriva actiunii radiatiilor solare UV. Pentru intretinerea si ingrijirea pielii se folosesc o serie de proceduri si tratamente specializate insotite de o multitudine de preparate cosmetice. Mastile cosmitice faciale sunt folosite frecvent in scopul obtinerii unui efect absorbant, calmant, emolient. Pentru ca masca sa-si atinga scopul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

sa formeze o pasta moale, fara grunji; sa se intinda uniform pe piele; sa se usuce repede si sa rezulte o pelicula aderenta pe piele; sa poata fi usor indepartata de pe obraz, fara durere; sa nu contina substante vatamatoare.

Produsele folosite la realizarea mastilor sunt numeroase si se aleg in functie de natura tenului si de obiectivul urmarit. Oul poate fi utilizat intreg sau separat, albusul de galbenus. Albusul se recomanda pentru tenuri grase iar galbenusul pentru cele uscate. Se pot folosi uleiuri vegetale: de floarea-soarelui, de masline, de migdale, din germeni de grau sau de porumb. Caimacul si smantana au actiune emolienta si sunt indicate in prepararea produselor destinate tenurilor uscate, la fel si cazeina din lapte de vaca, cu actiune emolienta si calmanta. Parafina topita este aplicata pe tenure deshidratate. Mastile cu namol sapropelic dau rezultate bune in cazul tenurilor grase, dar atentie, namolul trebuie sa fie mai intai sterilizat. Caolinul are actiune absorbanta, emolienta, usor sicativa, poate fi folosit in preparatele destinate atat tenurilor grase cat si celor uscate si normale. Alte substante care se pot utiliza, in functie de scopul urmarit, pot fi : acidul acetic, pentru actiune tonica, antipruriginoasa; acidul lactic, ca astringent; acidul tartic, cu actiune astringenta sau sicativa; acidul citric, ca antiseptic, antipruriginos si usor decolorant, astringent; acidul boric, ca antiinflamator si usor antiseptic, acidul salicilic, in concentratie de pana la 1%, ca antiseptic; alaunul ( sulfat de aluminiu si potasiu ) ca astringent; ichtiolul in concentratie de 2%, folosit in masti pentru tenul seboreic. Sucurile de legume si fructe, proaspat preparate, utilizate si ele la obtinerea mastilor, se aleg in functie de natura tenului pentru care sunt destinate. Sucul de castraveti destinat tenului deshidratat, sucul de fragi si de capsuni are actiune tonica, sucul de gutui pentru tenurile grase, are actiune astrigenta, sucul de morcovi pentru tenure grase, cu actiune calmanta si emolienta, sucul de rosii pentru tenul gras. Solutiile extractive din plante se folosesc ca atare, sub forma de comprese pentru curatatul zilnic al fetei, in pastele pentru masti. Plantele contin vitamine si microelemente a caror eficacitate s-a dovedit in cursul vremii. Aloe ( Aloe ferox Mill ) cu effect racoritor, calmant si relaxant; albastrelele ( Centaurea cyanus ) se utilizeaza ca infuzie, cu proprietati tonifiante si calmante; levantica ( Lavandula otficinalis ) se foloseste in tratamentul cuperozei si a tenului

acneic, sub forma de infuzie 5% si in ingrijirea tenului gras; laptuca ( Lactuca satium ) folosita pentru tratarea tenurilor congestionate; musetelul ( Matricaria chamomilla ) este un bun antiseptic si decongestive pentru tenurile iritate si congestionate; nalba mare ( Althaa officinalis ) are actiune emolienta si antiinflamatoare; mararul ( Anethum graveolens ) utilizat in tratarea tenurilor congestionate; sunatoarea ( Hipericum perforatum ) are actiune antiinflamatoare, cicatrizanta; coada soricelului ( Achilla millefolium ) are actiune antiinflamatoare si se recomanda pentru ingrijirea tenului uscat sub forma de comprese cu infuzie; hameiul (Humulus lupus) infuzie 5% si are actiune antiseptica si se utilizeaza pentru tenuri seboreice si acneice; teiul (Tilia tomentosa, Tilia coradata, Tilia platyphyllos ) are actiune calmanta, decongestive, sub forma de infuzie pentru toate tipurile de ten. Foarte mult folosite sunt si fructele: banana cu actiune tonica si calmanta; caisa cu efect tonic; capsuna si fragii pentru decolorarea petelor si pistruilor. Alte remedii folosite sunt baile de abur, indeosebi pentru curatarea fetei si inlaturarea comedoamelor. Ca sursa de abur sunt folosite infuziile aduse in vase cu deschidere larga. Pentru piele normala, se recomanda urmatoarele plante ; podbal (frunze), flori de musetel, de trifoi, de levantica, frunze de trandafir, coada soricelului. Pentru pielea uscata : flori de musetel, de soc, de nalba, de salcie, frunze de podbal. Pentru pielea grasa ; muguri de brad, flori de tei, musetel, rozmarin, frunze de salcie, coada soricelului. Compresele sunt folosite in cazul tenurilor ridate, deshidradate. Se recomanda aplicarea de comprese calde, reci, mai ales alternative, pentru activarea circulatiei, inmuierea stratului cornos, marindu-i capacitatea de absorbtie. Pentru realizarea compreselor, se folosesc diverse solutii extractive, ape minerale sau uleiuri vegetale. Compresele cu infuzii si decocturile de plante sunt indicate tenurilor uscate, aspre si sensibile. Periajul este practicat pentru eliminarea celulelor cornoase, moarte si a excesului de sebum. Masajul facial, cosmetic constituie unul din cele mai importante tratamente cosmetice, aplicat in mod preventiv sau curativ pentru a mentine vitalitatea muschilor pielii si elasticitatea dermului. Masajul favorizeaza eliminarea secretiei sudoripare si sebacee, mareste tonicitatea muschilor, intensifica circulatia, mareste respiratia cutanata favorizand metabolismul local.

CAPITOLUL I- PIELEA SI FUNCTIILE EI STRUCTURA PIELII Pielea este un invelis membranos care acopera corpul in intregime, continandu-se cu semimucoasele si mucoasele cavitatiilor naturale. Importanta acestui organ rezulta din suprafata mare pe care o are, 1,5 3 m2, sub raport ponderal reprezentand 6% din greutatea totala a corpului. Grosimea pielii variaza intre 1 - 4 mm. Din punct de vedere histologic, pielea este constituita din principalele straturi suprapuse: epiderm, derm si hipoderm, in care sunt incluse aparatul pilosebaceu si glandele sudoripare. Pielea este nu numai un protector al organismului, ci si un organ cu multiple functii: de aparare, de simt, de excrectie. Capacitatea de aparare a corpului inpotriva agentilor externi se datoreste secretiei grase, asemanatoare cu ceara. Grasimea acopera pielea cu un film impermeabil, care opreste patrunderea substantelor straine in tegument . Prin transpiratie se elimina produsii metabolici. Este vorba de functia secretorie, de eliminare a sebumului de catre catre glandele sebacee si a sudorii de catre glandele sudoripare, de unele functii din cadrul proceselor de termoreglare, imunologie si de hematopoeza . EPIDERMUL este stratul superficial al pielii, format dintr-un tesut de natura epiteliala, care are grosimea medie de 50-200 mm, format la randul sau din mai multe straturi suprapuse, fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca forma si ca structura . Zona ceea mai profunda, stratul inferior, bazal, germinativ, format dintr-un singur rand de celule cilindrice care contin un nucleu mare, oval si citoplasma bogata in organisme celulare . Stratul filamentos, denumit si stratul spinos, akanthos ,sau corpul mucos al lui Malpighi, reprezinta 50% din grosimea epidermului. Este constituit din 620 de randuri de celule poligonale, voluminoase, se turtesc spre suprafata si datorita structurii lor protejeaza derul de agentii mecanici externi . Celulele sunt separate intre ele prin spatii abia vizibile la microscop. Punctele de unire ale citoplasmelor celulare fac ca aceste spatii sa apara in sectiune ca fiind marginite de spini. Prin aceste puncte de unire intercelulare trec tonofibrele formate din fascicule de tonofilamente . Stratul granulos format din 1-5 randuri de celule aplatizate si fusiforme, continand un nucleu pe cale de degenerare si organite citoplasmatice rare, reprezentand ultimele elemente celulare

vii ale epidermului. In citoplasma celulelor de la acest nivel apar granulatiile unei substante, cheratohialina, cu rol, se pare, in elaborarea lipidelor epidermice . Stratul lucid sau transparent este un strat compact si rezistent care marcheaza, practic, inceputul stratului cornos. Este format dintr-o banda subtire de celule trasparente, cu nucleu aplatizat, infiltrate cu cheratina, o scleroproteina sintetizata prin utilizarea aminoacizilor, care contin sulf, existenti la acest nivel. Celulele sale contin un compus chimic, eledina, responsabil de aspectul caracteristic, refringent al stratului lucid. Stratul cornos, ultimul strat al epidermului, protector al pielii, este format din celule mari, poliedrice, denumite corneocite, dispuse in 8-10 randuri. In straturile profunde, celulele cheratizate moarte sunt inca bine fixate unele de altele, spatiile intracelulere fiind umplute partial si cu glicoproteine. Straturile exterioare au o structura afanata, fapt care permite inglobarea in spatiile intracelulare a substantelor componente ale transpiratiei. Din punct de vedere chimic, stratul cornos este format din 60% cheratina, 10% alte proteine si 1-10% lipide. Cheratina este o scleroproteina bogata in cisteina, care are legaturi disulfurice ce se afla in reactie de echilibru cu grupurile tiol, in cadrul unui proces de oxido-reducere. Grupurile tiol se gasesc mai ales in partile vii ale epidermului, in timp ce grupurile disulfurate sunt prezente in partile fixe, moarte avand rol important in functionarea pielii. Epidermul este acoperit de un gel proteic, dispersie organizata de proteine in apa, cu aproximativ 70% apa, esteri ai colesterolului si substante hidrosolubile, impreuna formand un tot solid, plastic. Acest gel se opune evaporarii excesive a apei si plastifiaza cheratina, permitand stratului cornos sa-si pastreze integritatea si sa apere pielea impotriva agentilor externi. Epidermul este bogat in lipide. Acestea constituie bariera lipidica, prima linie de aparare a pielii impotriva agentilor externi. Aceasta bariera este constituita din sebum secretat de glandele sebacee, substantele grase din sudoare si grasimile elaborate de celulele cutanate in cadrul proceselor de degradare a proteinelor. Bariera lipidica se opune trecerii apei si substantelor hidrofile. Epidermul este nevascularizat. In el se gasesc terminatiile nervilor senzitivi, canale, tuburi cilindrice din celule epidermice, porii glandelor sudoripare si foliculii parului. Aceste canale si pori au un rol important in difuziunea prin piele a substantelor medicamentoase. Stratul intern al epidermului contine un pigment melanina, care protejeaza suprafata tegumentului de razele solare.

Epidermului ii revine functia de formare a cheratinei, substanta de natura proteica, caracterizata prin marea sa rezistenta fata de acizi, substante alcaline si functia de formare a pigmentului melaninic. DERMUL, stratul de sub epiderm, strat de mijloc al pielii, este constituit din tesut conjuctiv, puternic vascularizat si inervat, din corion, strat mai profund, bogat in glande sebacee si sudoripare. Suprafata de contact a dermului cu epiderma este ondulata si patrunde in epiderm prin asanumitele papile, stratul papilar, reprezentand zona superficiala. Dermul reticular sau corionul, reprezentand zona profunda, de sustinere, are o structura marcat fibrilara. Fibrele si fascicolele constituite din proteine sunt prinse intr-o masa amorfa, asanumita substanta fundamentala. Constituentul principal al stratului conjuctiv este colagenul, coloid hidrofil proteina de structura cea mai importanta a dermului si care reprezinta 70% din greutatea acestuia, care joaca un rol important in resorbtia substantelor active hidrosolubile. Este constituit din 3 alfa catene dispuse elicoidal in jurul unui ax central. Fiecare catena contine aproximativ 1000 de aminoacizi, de unde si masa mare a proteinei. Molecula de colagen se grupeaza initial in fibrele, care la randul lor formeaza fascicule. Daca la inceputul formarii lor moleculele sunt unite prin forte foarte slabe ( colagenul tanar se dizolvea usor ), cu timpul, apar legaturi intra si intermoleculare care determina insolubilitatea colagenului si diminuarea sensibilitatilor la actiunea enzimelor. Fibrele de reticulina infasoara fibrele de colagen si sunt, in esenta, fibre de colagen asociate cu glicoproteine de structura. Fasciculele de colagen sunt dispuse paralel cu suprafata cunata, in jurul lor se gasesc fibre de reticulina dispuse asemanator ochilor unei plase, in timp ce fibrele de elastina se afla la suprafata fasciculelor de colagen sau patrund in interiorul lor. Fibrele de colagen asigura tonicitatea si rezistenta pielii, iar fibrele de elastina sunt responsabile de elesticitatea ei. Dermul papilar cuprinde portiuni de derm care se insinueaza intre papile, acele proeminente ale dermului dispuse neregulat, aflate pe linia de separatie dintre derm si epiderm. Fasciculele de colagen existente la acest nivel sunt subtiri, iar gradul lor de intrepatrundere este destul de mic. Elastina, alaturi de colagen, reprezinta materialul fibros al dermului. Cantitativ, elastina se gaseste in proportie de 20% din masa dermului, in stare hidratata si este organizata in forma de fibre elastice, constituite dintr-o structura de baza glicoproteica in interiorul careia este dispusa elastina.

Protoglicanii reprezinta materialul de umplutura, considerat ca fiind amorf si denumit substanta fundamentala; protoglicanii sunt constituiti dintr-o catena polipentidica, pe care sunt cuplati polimeri ai dizaharidelor denumite anterior mucopolizaharide acide. Glicoproteinele de structura reprezinta materialul microfibrilar al fibrelor elastice. Ele se asociaza cu glicogenul si au rol important in procesul de imbatranire. In procesul de imbatranire, modificarile dermului influenteaza epidermal, astfel incat procesul de imbatranire devine vizibil la suprafata pielii. In dermul papilar se gasesc doua tipuri de celule: unele fixe ( fibroplaste ), legate intre ele prin prelungiri citoplasmatice si unele mobile, provenind din sange ( limfecite, plasmocite, mastocite ). La nivelul dermului se afla: foliculi pilosi, canale excretoare ale glandelor sebacee si sudoripare, o retea fina de capilare care patrund in epidermul lipsit de vase, pe care-l hranesc si-l debaraseaza de produsele de metabolism, fibre nervoase ce se ramifica in filamente din ce in ce mai mici si care pot sa ajunga in epiderm sau se opresc in organele senzoriale ( corpuiscului lui Meissner, Vater-Pacini, Krause, Ruffini ). Dermul asigura drenarea apei din straturile profunde catre suprafata. Dermul prin functiile sale isi asigura atat metabolismul propiu cat si controlul orfofunctional al dezvoltarii epidermului si echilibrul metabolic al acestuia. Sistemul firilar, care include in cea mai mare parte fibrele colagene, asigura coeziunea si rezistenta pielii. La nivelul glandelor sudoripare din derma apare reactia acida, pH 4 la copii, si 4,5-6,5 la adulti, constituind bariera acida a pielii. Aceasta bariera protejeaza pielea fata de agentii fizico-chimici diversi si impotriva bacteriilor. Se opune trecerii apei si a substantelor hidrosolubile de la exterior catre interior, ramand insa permeabila pentru substantele liposolubile. Bariera hidro-eletrolitica constituie obstacolul fiziologic hidric si electrolitic, care se opune trecerii substantelor hidrofobe si in anumite conditii si a electrolitilor. Acest obstacol fiziologic rezulta dintr-o deshidratare si acidifiere progresiva a pielii spre suprafata. Gradul de hidratare trece de la 70% in straturile profunde la 10% in straturile superficiale. Acidifierea este caracteristica primelor 3-4 randuri de celule epidermice, al caror pH variaza intre 5,6 si 4,2. Este o aciditate grasa ce rezulta din acizii fumaric acetic, propionic si butiric continuti in sebum si sudoare, precum si din acizii grasi proveniti din degradarea lipidelor. Filmul hidro-lipidic si mantaua acida protejeaza pielea impotriva noxelor chimice si microbiene.

Functia stratului lucid consta in reglarea permeabilitatii apei si a altor substante. Aceasta functie s-ar datora incarcaturii electrice deosebite a celor doua extremitati, cea superioara fiind electropozitiva, iar cea profunda electronegative. HIPODERMUL, stratul cel mai profund al pielii, este constituit din tesut conjuctiv cu celule grasoasa, stratul adipos al pielii. Tesutul adipos este constituit din trigliceride ale acizilor grasi si apa, in stare de emulsie de tipul apa/ulei. Structura lamelara a hipodermului si prezenta lobulilor adiposi ii confera o mare suplete si permit amortizarea socurilor usoare care ating suprafata epidermului. In plus, datorita acestor structuri, hipodermul reprezinta un izolator termic eficace si o rezerva nutritiva importanta pentru organism. La nivelul hipodermului se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, bulbii pilosi, elemente vasculare si nervoase. Pielea este un organ complex in corelatie cu celelalte organe ale corpului uman, coordonat de factori neuro-vegetativi si umorali. De aceea, functiile pielii pot fi clasificate in doua mari categorii: Functii elementare kerato si melanogeneza din care rezida o a treia functie, de aparare a integritatii organismului; Functii de asamblu, care se subdivid: functia de sinteza; functia secretorie; functia de termoreglare; functia imunitara; functia exteroceptoare. FUNCTIILE PIELII FUNCTII ELEMENTARE Keratogeneza este o functie specifica epidermului, dar un rol important in diferentierea keratinocitelor in evolutia lor spre suprafata cutanata o are dermul, ceproduce un factor ce influenteaza proliferarea celulelor bazale. Epidermul produce zilnic 0,6-1 kg keratina, scheloproteina cu structura fibriloasa, in componenta careia se gasesc 18 aminoacizi printre care tirozina, triptofanul, glicina, alanina, fenilanina, leucina,lizina,histidina si cu predominanta cistina (lipsesc prolina si hidroxipolina).

Prin structura sa, keratina este insolubila in apa, solventi organici, acizi si rezistenta la digestia enzimatica ( pepsina, tripsina ). Keratina prezenta in epiderm si in teaca firului de par poarta denumirea de keratina moale si contine 2,5% cistina respective 2-3% sulf si histidina, in timp ce keratina dura prezenta in unghi si in firul de par contine 16-18% cistina, respective 5,2% sulf ( lipseste histidina ). Din punct de vedere al structurii spatiale, se indentifica: alfa-keratina, mai rezistenta si mai stabile ( in epiderm si in unghii ) si beta-keratina, mai instabila. Studierea la microscopul electronic a keratinelor a evidentiat prezenta a doua componente sesentiale: filamentele si matricea care le sudeaza. Biosinteza keratinei se desfasoara in etape, intr-un process care incepe in stratul bazal al epidermului si se incheie in celulele strtului cornos, la el participand toate organitele citoplasmatice ale keratocitului. Practic, biosinteza are loc in doua etape: cea de sinteza sic ea de tranzitie. Prima etapa keratinocitul din strtul bazal, pe ribozomi, sintetizeaza polipeptidele fibrilare ce contin in principal felnilalanina si metionina si care eliberate de pe ribozomi se aranjeaza I molecule din 2-3 lanturi peptidice ( prekeratina ). Aceste molecule se aliniaza de-a lungul tonofilamentelor, grupate in fascicule laxe, in jurul nucleului pe axul celulei, fixate la capete de celula prin desmozomi. In stratul malipighian, aceste proteine fibroase sunt acid-disociabile, iar in citoplasma apar granule precursoare ale keratofialinei. In stratul garnulos apare keratohialina care se asociaza tonofilamentelor. Keratofialina - complex proteic bogat in histidina este amorfa, cu densitate optica mare si ia nastere tot pe ribozomii keratinocitelor. Acest material este precursorul filagrinei responsabila de agregarea filamentelor. La limita dintre stratul granulos si cornos, organitele celulare keratinozomii ( granule lamelare Oland ) produc substanta ciment, la microscopul electronic fiind distincte doua componente: filamentul si matricea ( y - keratina ). Faza de tranzitie are loc in stratul cornos: componentele citoplasmatice ( nucleu si organite ) sunt disociate si degradate iar restul componentelor sunt dispersate pentru a forma un complex fibro-amorf inconjurat de o membrana impermeabila adica celula cornoasa. Aceste celule keratinizate retin desmozomii la suprafata lor. Dezmozomii nu constituie numai o posibilitate de coeziune intre celulele epidermului, dar ei servesc si ca punte de atasare a tonofilamentelor, determinandu-le orientarea.

In consecinta, detasarea filamentelor de pe desmozomi sau imposibilitatea conectarii lor vor genera stari patologice, in cadrul carora se observa modificari ale stratului desmozomial cu akataliza si tulburari de keratinizare. Piatra fundamentala in procesul de keratizare este reprezentata de lipidele care inconjoara fibrele proteice intr-un strat gros de aproximativ 80 agstromi. O componenta importanta a acestor lipide este colesterolul. S-a demostrat ca blocarea sistemului de saturare a dublei legaturi C24 si C25 din lanosterol si trecerea in cholesterol, duce la aparitia unor stari patologice ce imbraca forme severe de ihtioza si anomalii in formarea parului. Deci, keratinizarea este un process complex, de sinteza si catabolism, in care intervine o gama larga de enzime, mai ales cele ale ciclului Krebs, energia necesara reactiilor de sinteza provenind din catabolismul glicogenului. Multiplicarea keratinocidelor, in mod normal, are loc la nivelul stratului bazal si doar 30% in straturile superbazale. Structura si grosimea epidermului sunt legate prin mentinerea in echilibru al ritmului mitozelor keratinocidelor cu dinamica de diferentiere si matrurare a acestora. Homeostazia este dependenta, in principal, de echilibrul sistemelor chelonelor epidermice- cu rol in incetinirea mitozelor- in lungirea timpului de diferentiere si maturare a celulelor, echilibrul subordonat activarii genelor ce initiaza si controleaza mitoza. O ipotetica pierdere totala a acestei functii nu ar fi compatibila cu viata. Acetilcolina, esterogenii, prostaglandina F stimuleaza cresterea indicelui mitotic, in timp ce corticosteroizii, adrenalina si prostaglandina E il diminueaza. Timpul de reanoire al epidermului ( turnesolul epidermic ) reprezinta timpul necesar unei epidermopoeze fiziologice care variaza de la 26 la 38 de zile. Melanogeneza este capacitatea melanocitelor inserate printer celulele stratului bazal de a sintetiza pigmentul melanocitar cu rol essential in fotoreceptie. Melanina este un polimer, cu masa moleculara mare, cu multiple unitati de indol 5,6 chinona, insolubil intoti solventii. Sinteza acestui pigment are loc in melanozomi in care se gaseste o oxudoza ce contine Cu2+ , denumita tirozinaza sau depaoxidaza sau fenoloxidaza (fenoloza ). Aceasta enzina a fost depistata si in citoplasma melanocitelor. Se presupune ca, in timpul procesului de melanizare, melanozomii sunt transformati treptat, din corpusculi enzimactic active, intr-o componenta melanoproteica inerta. Se presupune ca, in cursul reactiei complexe de sinteza a melaninei, iau nastere compusi cu grupe SH care ar complexa Cu2+ si indirect ar inactiva tirozinaza.

Acest complex, este transferat pe keratinocite printr-un proces de fagocitoza, melanozomii comportandu-se asemanator lizozomilor. In straturile suprabazale ale epidermului aceste formatiuni isi pierd caracteristicile morfologice: apar fragmente sau sunt inlocuite cu un material amorf sau granulos. Unii autori sugereaza posibilitatea ca procesul de liosinteza al melaninei ar putea sa fie initiat de peroxidoza, tirozinaza sa utilizeze DOPA sintetizata cu ajutorul peroxidazei. Melanogeneza este stimulata de hormonii gonadelor, de epifiza prin melanina, de hipofiza prin melatonina, de hipofiza prin melanotropina ( MSH ) si corticotropina ( ACTH ), intr-o mica masura de SNV. Un rol indirect in pigmentogeneza il are ficatul. Unele melanodermii ce apar in cursul afectiunilor hepatice sunt datorate incapacitatii hepaticului de a inactiva alfa MSH ul. Hormonii tirodieni stimuleaza pigmentogeneza printr-un mechanism de franare a activitatii suprarenalei. Un efect inhibitor marcant asupra pigmentogenezei il au hormonii corticonsuprarenalei ( aldosteronul, cortizonul, dezoxicortizonul ). Din factorii externi ce influenteaza pigmentogeneza s-a observat ca: - ionii de Cu2+, As, radiatiile termice si ionizante, razele X, UV, stimuleaza melanogeneza; - acidul ascorbic, tiamina, acidul citric, hidrochinona inhoiba acest process; Proprietatea fotoreceptoare a melaninei este corelata cu spectrul de absorbtie a radiatiilor care seintinde de la 200 mm cu maxim in IR. Pe de alta parte, stratul cornos al epidermului joaca un rol de bariera fizica optica in timp ce fotoprotectia melaninei este biochimica de acceptor de energie. FUNCTII DE ASAMBLU Functiile de asamblu sunt indeplinite atat de derm cat si de hipoderm si epiderm. FUNCTII DE SINTEZA - sinteza keratinei efectuata printr-un mecanism complex in toate straturile epidermului; - sinteza tropocolagenului, a MPZ si a elastinei, a proteinelor globulare de catre fibroplaste care sunt eliminate in matricea dermului. Substanta fundamentala contine si compusi necesari acestei sinteze sub forma unui gel amorf cu un continut mare de apa, care poarta denumirea de factor natural de hidratare NMF natural moisturizing factor. FUNCTIA SECRETORIE Secretorii, alatori de startul cornos, mentin hemeostaza si adaptarea fiziologica a organismului la mediul ambient, astfel:

regleaza piederea apei prinpiele ( 10% din apa este retinuta de stratul cornos, oferindu-i suplete ); are capacitatea de tamponare a substantelor cu character acid sau alcalin; modereaza reactiile biochimice reducand absorbtia de oxigen, deci reactii oxidative precum si pierderea excesiva de CO2 ; prin compozitia sa, filmul hidrolipidic are efect fungistatic ( prin acidul propionic, butyric, undecilenic ) si bacteriostatic (o actiune limitata fata de STEPTOCOCUS PYROGENES ).

CAPITOLUL II - INTERRELATIA RADIATIE SOLARA PIELE Radiatia solara este constituita dintr-o infinitate de radiatii electromagnetice, de la radiatiile cosmice la undele radio. Fiecare radiatie se caracterizeaza printr-o anumita lungime de unda si se propaga sub forma unui flux de particule ( fotoni ) cu o anumita energie. Energia unei radiatii este invers proportionala cu lungimea sa de unda, asaincat radiatiile luminoase sunt cu atat mai puternice cu cat lungimea lor de unda este mai mica. In limitele 10000 - 800 nm se situeaza radiatiile infrarosii ( IR ), spectrul vizibil intre 80 - 400 nm ( V O, iar radiatiile ultraviolete au trei domenii: ultraviolet apropiat ( UVA) 400 320 nm, ultraviolet mediu ( UVB) 320 280 nm, ultraviolet indepartat ( UVC) 280 180 nm. La suprafata terestra, ajung numai acele radiatii solare care au lungimea de unda cuprinsa intre 2500 290 nm. Patura de ozon stratospheric, situata la altitudinea de 15 25 km opreste radiatia letala de energie constituita din raze cosmice, raze Y si raze X, precum si radiatia UVC si pe cele UVB foarte scurte ( < 290 nm ). Vaporii de apa sub forma de nori, absorb partial radiatiile infrarosii, iar praful si fumul atenueaza mai mult sau mai putin lumina vizibila. Cantitatea de radiatie primita efectiv de sol este rezultanta radiatiilor solare directe, a difuziei luminii si a reflexiei realizata de suprafata terestra. Intensitatea si calitatea radiatiei directe depinde de lungimea traiectoriei sale, radiatie fiind cu atat mai bogata in UVB, deci cu atat mai eritematogena cu cat traiectoria sa este mai scurta. Aceasta explica de ce capacitatea de a arde a soarelui este maxima la tropice, intre orele 12.00 si 16.00 si la altitudine mare ( la 3000 m cantitatea de UVB este cu 40% mai mare decat cea de la nivelul marii). Razele cu lungimi de unda cele mai mici sunt reflectate si dispersate de particulele aflate in atmosfera. La pranz, 30-50% din radiatiile UV ajunse la sol sunt datorate difuziei cerului. Norii de joasa altitudine nu permit trecerea unei cantitati mari de UV, in timp ce norii de mare altirudine si cerul seninsunt traversati de UV. Reflexia la sol a ultravioletelor este diferita si depinde de natura acestuia (85% pentru zapada, 25% pentru nisip, 5% pentru apa si 3% pentru iarba). Energia solara care atinge solul este repartizata astfel: 50% IR, 40% in IV, 10% in UV. Desi reprezinta cea mai mica proportie, radiatia UV este cea mai activa biologic, deoarece, asa

cum s-a mentionat, lungimile de unda cele mai mici transporta cantitatile de energie cele mai mari. Patrunderea radiatiilor solare prin piele depinde de lungimea de unda a radiatiei si de proprietatile optice ale pielii. Datorita structurii sale complexe si eterogene, pielea modifica traiectoria radiatiei prein reflexie, difractie, transmisie si absorbtie. Majoritatea radiatiilor UVB sunt absorbite de stratul de cornos, 20% ating corpul lui Malpighi si 10% dermul. Cele mai multe UVA si razele solare vizibile traverseaza epidermal, dar numai 20-30% ajung la derm, fiind absorbite de melanina. Radiatiile IR traverseaza epidermal si dermul si ajung la hypoderm. EFECTELE ADVERSE SI EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIEI SOLARE ASUPRA PIELII Efectele adverse cutanate acute sau cornice secundare expunerilor la soare sunt in relatie directa cu lungimea de unda si doza totala a radiatiei ultraviolete UV receptionate de individ. Ultravioletele UVB sunt implicate in producerea eritemului si datorita faptului ca sunt absorbite direct de catre molecula de AND, sunt genetoxice si mutagene. Ultravioletele UVA erau considerate ca fiind mai putin periculoase decat UVB deoarece doza energetica necesara pentru determinarea eritemului este foarte mare, fiind implicate doar in efectele de fotoimbatranire a pielii. Cercetarile recente au aratat ca UVA sunt implicate, in egala masura, in procesele de fotocarcinogeneza cutanata, imunosupresia cutanata si/sau sistemica precum si in declansarea reactiilor fototoxice si fotoalergice. Ultravioletele UVC nu ajung la suprafata solului. Se cunosc efecte imediate ( precoce ), intarziate (de durata ) si pe termen lung. EFECTE IMEDIATE Acestea sunt benefice si constau in: actiunea calorica datorata penetratiei dormice in IR (vasodilatatiaprodusa si cresterea temperaturii cutanate determina o secretie sudorala intense ), altfel spus, actiunea este legata direct de functia de termoreglare a pielii. Pigmentarea directa apare la cateva minute dupa expunere, dar nu dureaza decat cateva ore. Ea corespunde unei fotooxidari neenzimatice a premelaninelor sub actiunea UVA si a radiatiilor vizibile.

Actiunea antirahitica este legata de transformarea epidermica, sub influenta UVB a 7dehidrocolesterolului ( de origine alimentara ) in vitamina D2 si D3 (care apoi se transforma in rinichi si in ficat in 2,5- hidroxivitamina D ( metabolit active ). EFECTE INTARZIATE Efecte intarziate sau de durata sunt provocate mai ales de radiatia UVB, ca urmare a expunerii prelungite la soare. Eritemul actinic ( insolatia ) se produce in functie de intensitatea expunerii si durata iradierii, intr-un interval de 2 - 24 ore de la momentul expunerii. Se manifesta, de la caz la caz, cu inrosirea intense a zonei pana la aparitia flictenelor si a unor tulburari importante ale starii generale ( febra, greata, voma, cefalee, ameteli ). PIGMENTAREA DE DURATA SAU BRONZAREA Inca din antichitate si pina la inceputul secolului XX , bronzul nu a fost socotit de bon ton , doamnele fiind nevoite din acest motiv sa-si acopere fata si mainile cu borurile palariilor si cu manusi fine sau cu umbrele. Cu toate ca medicii recomandau cure helio-marine, tinuta adoptata pe plaja nu era prea diferita de ceea de strada, pina in ultimul deceniu al secolului XIX. Atunci au aparut costumele de baie, care chiar si asa cum aratau ,permiteu totusi o expunere mai mare la soare. Intre a te bronza si a te arde la soare este o mare diferenta echivalenta cu cea intre uz si abuz . Si pentru ca oamenii au avut mereu tendinta de a abuza, pentru protectia pielii impotriva razelor solare este nevoie de utilizarea unor factori externi si interni destinati acestui scop. Bronzarea debuteaza dupa aproximativ 2 zile de-la expunerea la soare, atigand maximul dupa 20 de zile si disparand progresiv in lipsa unei noi expuneri la soare. Bronzarea se datoreaza formarii de noi melanine sub actiunea UVB dar si a UVA . Este un mecanism regulator, fotoprotector menit sa protejeze omul de actiunea radiatiilor solare. Hipercheratinizarea este rezultatul multiplicarii celulelor cheratinocodelor; stratul cornos hipercheratinos indeplineste rolul de filtru impotriva radiatiilor solare. Efectele pe termen lung ale expunerii repetate si prelungite, fara nici o protectie sunt foarte grave, ducand la elastoza actinica si chiar la cancere cautante. Fotoinbatranirea pielii face ca ea sa para patata, ingrojata, ingalbenita, laxa, cu aspect tabacit. Fotoimbatranirea usoara, fac ca pielea sa nu prezinte cheratoze, ridurile sunt reduse ca numar nu se produc cicatrice, varsta la care apar aceste modificari fiind cuprinsa intre 28 35 ani.

Fotoimbatranirea moderata; apar cheratoze actinice timpurii, se produce decolorarea usor galbuie a pielii, ridurile formate sunt vizibile atunci cand persoana zambeste, apar usoare cicatrici ; varsta la care se manifesta semnele inbatranirii moderate este de 35 50 de ani. Fotoimbatranirea avansata : se produce la varsta de 50 -60 de ani. Pe tegument sunt prezente cheratoze actinice, decolorarea pielii fiind telangienectazie, ridurile sunt prezente in stare relaxanta, cicariciile acneice sunt moderate. Fotoimbatranirea severa : in aceasta etapa ridurile sunt pronuntate, cicatricile severe, pot aperea cancere cutante . In mod obisnuit, aceste efecte apar la virsta de 60 75 de ani. Pielea imbatranita se caracterizeaza din punct de vedere histoligic prin displazie epidermala, scaderea polaritatii cheratinocidelor, infiltratii inflamatorii, nivelul scazut al colagenului, cresterea considerabila a substantei fundamentale si elastoza. Ingrijirea pielii imbatranite are mai mult caracter preventiv decat curativ. In scopul prevenirii imbatranirii cutante este necesara folosirea zilnica a unor creme protectoare, hidratante care sa contina compusi cu rol de filtre solare. Preparatele antisolare pe baza de substante care au o actiune de ecranare totala fata de radiatiile UV trebuie folosite in mod obligatoriu inainte de expunerea la soare. Pentru ingrijire se folosesc produse care sa : - mentina hidratarea stratului cornos; - corecteze insuficienta filmului lipidic; - imbunatateasca deficientele microreliefului cutanat; Pentru ingrijirea pielii senescente se prefera folosirea emulsilor AV cu caracter exclusiv, continand compusi adaptati pielii uscate si principii active cosmetice specifice. Dintre acestea fac parte : - extracte biologice placentare, embrionare si tisulare, care prin compozitia lor seamana cu compusii naturali ai pielii ; extractele placentare lipofilizate contin proportii mari de enzime, aminoacizi si alte substante intracelulare ; extracte embrionare si tisulare se pot obtine din splina, ficat, aorta. -lichide biologice: lichid amniotic si seruri de orgine animala ( cal , vitel , bou ), au o compozitie complexa, enzime si acizi aminati ; - macromoleculele: colagenul, elastina sau produsele de substitutie ( pepitide de colagen sau colagen denaturat ) datorita proprietatii lor filmogene au un usor efect tensionant asupra epidermului, atenuand ridurile si producand, la aplicare o senzatie de fragezime, iar datorita capacitati de a absorbi apa, pot contribui la hidratarea straturilor superficiale ale pielii;

- acidul dezoxiribonucleic (AND )este util in refacerea celulara, cicatrizarea, hidratarea pielii, dar problema traversarii sale prin bariera cutanta trebuie sa fie dovedita si elucidata ; - substantele nesaponificabile sunt amestecuri complexe de origine vegetala care contin steroli ; - vitaminele liposolubile ( fosfolipidele ), ele constituie fractiunea minora a uleiurile vegetale care nu este transformata in sapun prin actiunea unui produs alcalin ; numeroase formule cosmetice contin fie fractiunea de nesaponificabile, fie un ulei cu un continut mare de nesaponificabile ; - acizii grasi esentiali. Carena de acizi grasi esentiali provoaca tulburari ale procesului de cheratinizare, ce pot fi corectate prin aplicarea topica a acestor substante, in particular a acidului linoleic ; - vitaminele A, E, B6, au activitate trofica, in plus vitamina E prezinta proprietati antioxidante, putand penetra prin piele, vitamina C ar actiona asupra fibroplastelor dar actiunea sa topica nu a fost demonstrata la oameni ; - acidul retionic. Foarte recent s-au demonstrat efectele favorabile asupra fibrelor elastice care apartin dermului si asupra procesului de reinoire celulara a epidermului, prin aplicarea topica a unei creme ce contine acid retinoic. Acest principiu activ nu este utilizat inca in cosmetica datorita caracterului sau iritant . - esterii nicotenici sunt folositi adesea in concentratie foarte redusa pentru a corecta paloarea tenului dar, mai frecvent, se face apel fie la extracte vegetale ( hamamelis , castanet de India , Centella asiatica ), fie la derivati cum ar fi flavonoidele sau escina . Elastoza solara ( actinica ) reprezinta degradarea componentei elastice a fibrelor dermice care se ingroasa si se rasucesc. Fibrele degeneraza intr-o masa amorfa pe masura ce fotoimbatranirea avanseaza. Se produce o hipertofie a pielii care ia un aspect ridat si devine aspra la pipait. La toate persoanele care lucreaza in aer liber are loc un proces de fotoimbatranire precoce, iar semnele elastozei sunt evidente mai ales pe partile laterale ale gatului si pe fata, pe unde pielea se aseamana cu cea de gaina. Cancerele cutanante reprezinta consecinta ceea mai grava a hiperexpunerii la soare. Radiatiile produc deregleri in stuctura AND ului din cheratinocite si melanocite, determnind aparitia erorilor in lanturile lor. Se admite ca 10 15 ani de expunere solara prelungita sunt suficienti pentru a se declansa un cancer cutanat. Ele sunt precedate de aparitia epiteloamelor precanceroase, cu evolutie lenta sau rapida intr-o stare grava.

Redam in continuare unele date privind reactiile patologice de care sunt responsabile radiatiile solare, in functiie de lungimile lor de unda . Ca si radiatiile UVB, radiatiile UVA pot produce multe dintre efectele distructive ale primelor si anume : - formarea dimerilor piramida; - eliberarea sintezei de AND; scaderea celulelor Langerahns epidermice; - afectarea filtrelor elastice - eruptia polimorfa la lumina - reactii fototoxice la lumina Este cunoscut ca dintre toate radiatiile UV, UVA, are cea mai mare putere de penetrare, cu actiune eritogeneza slaba, in schimb actioneaza cel mai mult pigmentogeneza favorizand in particular reactia tirozino tirozinaza. Radiatiile ultaviolete medii UVB nu trec prin sticla ordinara, ci numai prin cea de cuart, avand posibilitatea de patrundere in corpul papilar producand : - sinteza de vitamina D - eritem actinic -actiune oncogena Sub actiunea UV solare iau nastere in permanenta radicali liberi oxidici ( RLO ), cum ar fi : peroxizi, suproxizi, radicali hidroxil, oxigenul singlet. Acestia sunt agresori ai structurilor biologice ca : acizi nucleici, mucoplizaharide, fosfolipide. In cazuri de expuneri exagerate sau repetate la radiate UV si in prezenta unor substante fotosensibilizante, un produs fotochimic normal poate deveni patologic. Cateva tipuri de dermatohelioze ( heliodermii ) vor fi prezentate in continuare ; 1-Pielea romboidala ; - descrisa de Jadassohn, in 1925, apare la persoanele care muncesc in soare, inaintea varstei de 45 ani, cu localizare la ceafa si fetele laterale ale gatului, sub forma unor riduri profunde la nivelul cefei cu aspect de cadrilaje regulate, asemanatoare unor romburi cu tegumente groase. 2-Pielea citine Milian ; - descrisa de Milian, in 1921, care a atribuit-o in mod gresit infectiei butice. Se intalneste la nivelul nasului si fruntii sub forma unor tegumente groase, galbui hipotene, cadrelate cu orificiile foliculare dilatete, asemenea cojii de lamiie. Culoarea galben deschis a acesteeia este secundara acumulari de materiel elastotic. 3-Elastoidoza cu chisturi si comedoame Frave Racouchot

- este o veritabila acnee solara ; are sediul selectiv pe ambii pometi ai obrajilor, periorbital si se prezinta cu un tegument ingrosat, atrofic, cu numerosi foliculi sebaceici centrati de comedoame, papile, noduli precum si hipertricoza. 4- Purpura actinica ; - survine dupa traumatisme minime, avand ca substrat pierderea suportului colagenic al vaselor dermice. Se intalneste pe fata dorsala a mainilor, avand, un caracter echimotic si evolueaza facultativ spre o microcicatrice stelata. 5- Tulburari pigmentare drematologice ; - isi gasesc expresia fie in aparitia lentigourilor solare ce se prezinta ca pete brune mai mici sau mai mari, fie in instalarea unei hipomelanoze gutate, descrisa de Cunnings in 1969 si exteriorizata prin macule de 2 5 mm, portelanii, facultative atrofice. 6- Granulomul actinic O Brian ; - afectiune fotoindusa extrem de rara, manifestata prin aparitia unor leziuni inelare de dimensiuni diferite evoluind pe fond eritematos si discret pruriginos, situate pe decolteu si fetele laterale ale gatului. 7- Ridurile profunde si ridurile - situate pe axa de contractie a muschilor pielii si localizate mai ales periorbital .

CAPITOLUL III- MIJLOACE DE FOTOPROIECTIE FOTOPROTECTIA NATURALA Omul dispune de o serie de mijloace de fotoprotectie naturala fata de actiunea soarelui. Parul de pe cap il protejeaza impotriva radiatiilor puternice din timpul zilei, caderea parului, dar mai ales calvitia precoce, predispune la cheratoza prepitelementoasa a partii superioare a capului. Stratul cornos se ingroasa la expunerea repetata la UV, palmele si talpile, unde grosimea stratului cornos este mai mare, nu sunt niciodata arse de soare. Numeroase cercetari au demonstrat ca radiatiile solare favorizeaza procesul mitotic al celulelor epidermale cauzand o ingrosare a stratului cornos in decurs de 4 7 zile, impiedicand patrunderea radiatiilor eritematogene in zone profunde ale pielii . Stratul cornos reprezinta un ecran care modifica drumul radiatiilor solare, fiind cel mai eficace in absortia, reflectia si difuzia razelor UV. Puterea de absortie a sa se datoreaza prezentei unor acizi : acidul glumatic, aspartic, serina, care intra in componenta alfa keratinei Totodata acest efect se datoreaza si peptidelor bogate in prolina , cistina, de asemenea, acidului urocanic. Transpiratia, prin acidul urocanic din compozitia sa, pare sa joace un rol protector ca si lipidele de la suprafata pielii care sunt capile sa absoarba radiatiile UV . Acidul urocanic, beta5, imidazolil acrilic, este prezent in stratul cornos in proportie de 0,6 %. El absoarbe radiatiile UV cuprinse intre 300 325 nm. Diluarea sa in timpul bailor explica cresterea posibilitatilor arsurilor asupra pielii. La nivelul epidermului, acidul urocanic este un antisolar reversibil datorita celor doua forme izomere: forma trans ( izomerul normal din piele ) care absoarbe 80 % din radiatiile eritematogene cu lungimi de unda mai mici de 329 nm si forma cis. Desi reprezinta un important ecran solar natural, acidul urocanic nu confera o fotoproiectie mai buna comparativ cu stratul cornos si melanina. Bariera melanica constituie insa mecanismul de aparare cel mai important. Melanina absoarbe mai mult de 90 % din radiatiile UV care traverseaza stratul cornos. Rolul sau consta nu numai in difractia si absortia fotonilor ( care sunt utilizati ca suport energetic pentru oxidarea premelaniei si restituirea sub forma de caldura ) ci si acela ca melanina constituie si un sistem oxido reducator. Ea joaca astfel un rol de tampon permitand legarea radicalilor liberi formati in celule ca urmare a absortiei unor fotoni diminuand riscul unor alterari chimice incompatibile cu o functie normala .

Apararea prin bariera pigmentara variaza de la un individ la altul. Eumelaninele prezente la persoanele brunete au o actiune de protectie mai intensa ca a feomelaninelor prezente la persoanele blonde sau roscate. Capacitatea de protectie antisolara a pielii prin intermediul melaninei difera de asemenea de la o rasa la alta . Rezistenta mai mare fata de actiunea radiatiei solare a persoanelor apartinind rasei negre in comparatie cu rasa alba, se explica prin marimea si repartitia diferita a melanocitelor, numarul lor fiind identic la indivizii celor doua rase . La rasa neagra, granulele de melanina sunt prezente in toate straturile epidermice inclusiv in stratul cornos, iar la albi acestea se gasesc in straturile profunde, bazal si suprabazul ale epidermului . Lipidele de pe suprafata pielii sunt capabile sa absoarba si ele radiatiile UV. Pigmentii carotinoidici concentrati in depozitele grase subcutante absorb doar radiatiile vizibile cuprinse intre 450 476 nm, deci sunt ineficiente contra radiatiilor UV. ADN-ul reprezinta cea mai importanta tinta moleculara a radiatiilor UV, iar alterarea acestuia se vor repercuta asupra diviziunii si ansamblului de sinteze celulare . Celulele expuse radiatiilor UV dispun de multiple mecanisme de remediere a leziunilor AND. Deterorarea acestor mecanisme, fie ca urmare a unor defecte enzimatice genetice, poate duce la aparitia cancerelor cutante . FOTOPROTECTIA EXTERNA Fotoprotectia externa se realizeaza cu ajutorul vestimentatiei si a cremelor fotoprotectoare . In conditiile in care nu se cunoaste exact rolul radiatiei infrarosii si vizibile asupra pielii, orice produs fotoprotector trebuie sa asigure obligatoriu, protectie inpotriva UVB si UVA . Utilizarea unei vestimentatii adecvate reprezinta cea mai simpla masura practica de fotoprotectie si cea mai eficienta. Totusi, hainele ude, inchise la culoare sau fibre sintetice permit trecerea unei cantitatii din RUV spre piele . Protectia oferita de palarii sau umbrele de soare este limitata deoarece RUV este reflectata de apa, nisip si iarba. Geamul de sticla blocheaza UVB si UVA cu lungime de unda mare. UVA trec si prin nori si astfel se gasesc intr-o concentratie ridicata la nivelul solului, chiar si in zilele innorate sau in perioada de iarna.

Cremele fotoprotectoare sunt preparate topice care reduce efectele nocive ale RUV prin absortie, reflectie sau imprastiere. Aceasta se realizeaza cu ajutorul unor filtre chimice sau pudre minerale. Fotoprotectoarele moderne trebuie sa indeplineasca unele cerinte :-indice de fotoprotectie mare, inclusiv impotriva UVA, fotostabilitate, rezistenta la apa, reducerea cantitatii de filtre chimice din compozitie si efecte secundare reduse. Fotoprotectoarele initiale au vizat reducerea eritemului si a insolatiei fenomene induse de UVB. Aparitia unor produse antisolare cu un indice de fotoprotectie din ce in ce mai mare si demonstrarea implicarii UVA in aparitia unor reactii adverse pe termen lung au impus realizarea unei protectii eficiente fata de UVA. Primele filtre UVA veritabile au inceput sa fie comercializate incepand cu 1979, iar in prezent majoritatea cremelor fotoprotectoare asigura o protectie UVA si UVB . Filtrele chimice transforma, cantitativ, energia UV agresiva in caldura. Un absorbant chimic trebuie sa fie fotostabil deoarece, in cazul unei transformari fotochimice isi pierd proprietatile fotoprotectoare, iar produsii rezultatii pot determina reactii fototoxice si fotoalergice. Efectele secundare determinate de filtrele UVA sunt mai frecvente de cat cele produse de filtrele UVB . Trebuie precizat ca nu exista filtru chimic la care sa nu fi fost raportata aparitia unei reactii alergice sau fotoalergice, amanunt deosebit de important care trebuie facut cunoscut pacientiilor cu reactii fotosensibilizante . Studiile de fotochimie au aratat ca unele filtre chimice sunt capabile sa induca aparitia unor radicali liberi avind teoretic posibilitatea sa produca alterari ale ADN-ului celular, in cazul penetrarii transcutante. Importanta acestor reactii poate depinde si de concentratia filtrului chimic in produsele comercializate, astfel ca reducerea cantitatiilor trebuie sa ramana un obiectiv al producatorilor. Ecranele fizice sunt cel mai adesea utilizate in creme fotoprotectoare cu spectru larg . Acestea sunt pudre cu diametrul particolelor mare ( 200 500 nm) care nu absorb RUV ci reflecta sau imprastie intreg spectrul UV si radiatia vizibila. Cele mai utilizate ecrane fizice sunt : dioxidul de titan ( TiO2 ), oxid de zinc ( ZnO ), talc ,caolin , ichitiol . Particulele minerale de TiO2 si ZnO sunt extrem de eficace, asigurand o protectie importanta impotriva alterarilor genomului uman induse de UVB si UVA, intr-o relatie invers proportionala intre concentatia in substante minerale si gradul afectarii genomice .

Nu prezinta proprietati fotosensibilizante si alergizante si sunt utilizate in asociere cu filtrele chimice in scopul cresterii indicelui de fotoprotectie si scaderi cantitati de absorbant chimic. Sunt mai greu acceptate din punct de vedere cosmetic deoarece sunt vizibile, opace, ocluzive si se indeparteaza greu prin spalare. Cremele cu continut mare de pudre pot colora hainele si pot produce miliaria si foliculite. Ecranele fizice macrinizate de ZnO si TiO2 au un diametru al particulelor mult mai mic ( 10 50 nm ) ceea ce asigura o transparenta in zona radiatiei vizibile iar cremele fotoprotectoare sunt mult mai bine acceptate cosmetic. Sunt lipsite de proprietatii sensibilizante si sunt asociate filtrelor chimice in scopul diminuarii acestora si cresteri factorului de protectie. ZnO micronizat are o absortie mai buna in banda UVA lungi, pana la 380 nm si reprezinta o altenativa sigura la fitrele chimice UVA. TiO2 micronizat are un spectru de absorbtie minimal la 308 nm si nu asgura decat o protectie sumara in banda UVA scurte ( 320 340 nm ). Experimental, s-a demonstrat ca TiO2 asociat cu iradierea cu UVB, determina distrugerea fibroplastelor umane in cultura, in timp ce incubarea cu TiO2 fara iradiere si iradiere cu UVB singura sunt lipsite de toxicitate . Aceste conditii experimentale sugereaza ca un produs continand TiO2 poate fi periculos daca se aplica pe pielea lezata, desi s-a demonstrat ca produsul nu a penetrat prin piele dupa indepartarea stratului cornos . In conditiile experimentale s-a demonstrat ca mai multe substante, au prezentat unele efecte fotoprotectoare, in sensul reducerii stresului oxidativ, protectia fata de imunosupresia cutanta sau sistematica sau suprimarea expresiei unor oncogene secundare expunerii la RUV de tip B sau A. Amintim polifenolii din ceaiul verde, doxidroxiacetona, unele grupari thiol si vitamina E topica . Sunt insa necesare studii suplimentare pentru a demonstra utilitatea acestor produse in scop fotoprotector . Determinarea eficacitatii unei creme fotoprotectoare se realizeaza clasic, pe baza factorului de protecti solara ( SPF sun protection factor ) care masoara nivelul de protectie fata de UVB. Este definit ca raportul intre cantitatea de energie UVB necesara pentru a produce o reactie ertematoasa minima ( DME=doza minima eritem ) in pielea protejata de un produs fotoprotector comparativ cu pielea neprotejata . SPF = DME in pielea cu fotoprotectie / DME in pielea fara fotoprotectie Evaluarea factorului de protectie in UVA este mai complicata deoarece dozele necesara pentru obtinerea unui eritem sunt mult mai mari, astfel ca este necesare pentru obtinerea unui eritem sunt mai mari, astfel ca este necesar sa se utilizeze un alt parametru. Exista mai multe metode

de determinare a coeficientului de protectie UVA : metodele in vivo, fototoxice ( prin utilizarea unei substante fotosensibilizante ) si nofotoxice sau metode in vitro . FOTOPROTECTIA COSMETICA Fotoprotectia cosmetica urmareste utilizarea de preparate care sa permita expunerea la soare, bronzarea, fara suferinta si fara arsuri. Preparatele fotoprotectoare sunt : ecrane solare ( ecrane de protectie ) ; paleativale ( destinate iritatiilor rezultate in urma unei expuneri excesive la soare ) ; preparate simulative ( simuleaza bronzarea pielii in timp scurt si cu minime tulburari sau dureri ) - contin promotori ai sintezei melaninei din piele, dezvoltand o coloratie bruna care persista mai multe zile in cazul produselor autobrozante . PRODUSE ANTISOLARE Acestea asigura bronzarea uniforma a persoanelor care se expun la soare si previn aparitia si manifestarea efectelor negative ale expunerii indelungate la soare . Un produs antisolar eficace trebuie sa aiba urmatoarele calitati ; -sa absoarba radiatiile nocive inainte ca acestea sa atinga celulele epidermului - sa aiba o buna stabilitate fotochimica - sa prezinte o buna rezistenta la caldura si umiditate - sa-si exercite rolul protector prin fixarea in stratul superficial al epidermului , fara sa patrunda in profunzime . Substantele folosite in scopul fotoprotectiei sunt de doua tipuri : agenti ecran si filtre solare. Agentii ecran sunt substante opace inerte care asigura protectia tegumentului prin reflexia si dispersia radiatiilor inpiedicand absortia acestora in piele. Ele sunt pudre albe, foarte fin divizate, cu o putere de acoperire foarte mare : talc, dioxid de titan,oxid de zinc, oxid de magneziu, oxidul de fier, silicat de magneziu, caolin . Filtrele solare ( agenti filtru ), in marea lor parte sunt substante sintetice, in a caror molecula sunt prezente duble legaturi conjugate . Actiunea protectoare se datoreaza capacitatii lor de a absorbi radiatiile, inainte ca acestea sa atinga pielea, actionand ca agenti fotoprotectori chimici . Sunt folosite urmatoarele filtre chimice : -filtre cu spectru restrins de absobtie , al caror maxim de absorbtie este situat intre 290-329 nm respectiv in zona UV eritematogena ;

-filtre cu spectru larg de absorbtie, care pot absorbi radiatii cu lungimi de unda de pana la 400 nm. Expunerea la UVA conduce la bronzarea pielii fara a produce eritemul specific UVB. Radiatiile UVA pot produce insa distrugeri ale tesuturilor elastice si contribuie la formarea cancerelor cutanta, ceea ce justifica folosirea unor filtre cu spectru larg de absorbtie . Primul produs fotoprotector a aparut pe piata SUA in 1928 si a constat intr-o emulsie de salicilat de benzil si cinamat de benzil. Acidul paraminobenzoic a fpst introdus in 1943 . Principalele clase de agenti filtru sunt : - Absorbante UVA : - derivati de bezofenona - derivati de dibenzoil metan - Absorbante UVB : - acidul paraminobenzoic si esterii sai -derivatii acidului cinamic -derivatii acidului salicilic - derivatii de benzimidazol -derivatii de benziliden-camfor Acidul paraminobenzonic a fost inlocuit cu esterii sai, acestia sunt mai bine tolerati si provoaca mai putine iritatii, nu pateaza lenjeria din bumbac si nici pe cea din poliester. Substantivitatea lor fata de stratul cornos este inalta permitand o expunere indelungata fiind rezistentisi la apa . Cel mai folosit compus este octil-dimetil PABA . Cinamitii au o substantivitate mai mica ceea ce inseamna o capacitate de absorbtie mai scazuta a radiatiilor. Acest neajuns se corecteaza prin asociere cinamitilor cu agenti ecran . Salicilatii desi sunt printre primele filtre UV folosite se bucura inca de popularitate. Ei absorb in domeniul 300 310 nm, sunt usor de incorporat in preparatele cosmetice alaturi de benzofenone. Benzofenonele ofera protectie atat UVB cat si UVA. Sunt cele mai eficace substante antisolare, cele mai raspindite atunci cind se impune un grad inalt de protectie. Sunt cele mai eficace produse antisolare, cele mai raspindite atunci cand se impune un grad inalt de protectie. Sunt folosite in diverse produse comerciale . Derivatii de dibenzoil au aparut mai recent si sunt filtre care absorb in domeniul UVA lungi (360 nm ). Asocierea cu benzofenonele ( filtre selective UVB ) permit obtinerea unor preparate cu putere protectoare superioara , transparente , accptabile din pundt de vedere cosmetic .

La adoptarea formulei preparatelor antisolare alegerea agentului protector , a concentratiei sale si a modului de prezentare a produsului , are o importanta deosebita pentru eficacitatea protectiei . Preparatul ideal poate contine unul sau mai multi agenti fotoprotectori , solubilizat sau dispersat intr-un vehicul care sa permita formarea pe piele a unui strat unoform , stabil , rezistent la apa si transpiratie abundenta . Filtrele solare se adauga in concentratii de 6 8 % pentru a limita riscul de intoleranta , iar agentii ecran se folosesc in concentratii de pina la 85 % cu mare putere de acoperire . Formele de prezentare sunt solutii hidroalcoolice sau uleioase, geluri, emulsii, stck-uri si sunt destinate aplicarii pe fata, corp si zone sensibile (nas , buze , conturul ochilor ). Ele pot contine diversi adjuvanti ( in solutii ) umectanti (in geluri ), siliconi pentru cresterea rezistentei la apa (in emulsii ) ceruri pentru ridicarea punctului de topire ( in stick-uri ) Cele mai utilizate forme sunt emulsiile ( lapte sau creme ) de tip A/U sau U/A. Produsele folosite dupa expunerea la soare, se utilizeaza adesea sub forma de creme, emulsii. Au scopul de a inlatura senzatia de caldura care se resimte dupa expunerea la soare, de a restabili echilibrul hidric al pielii, de a fixa bronzul si de a evita descompunerea pielii. Aceste produse contin acizi grasi nesaturati (oleic , linoleic ), vitamina A (pentru supletea si hidratarea pielii ), vitamina E (antioxidant natural ), axtracte uleioase din plante (calendula, germenii de griu ), produse calmante, decongestionante ( alantoina ). FOTOPROTECTIA INTERNA Pentru prevenirea efectelor nedorite ale soarelui ( inbatrinirea pielii, dermite solare, cancerul de piele, insolatia ) este necesara o fotoprotectie externa care se realizeaza fie purtand haine, fie folosind produse protectoare de ecran filtru . Fotoprotectia interna consta in tratamentul cu vitamina PP, derivati de caroten si antipaludice .

CAPITOLUL IV- EVALUAREA PRODUSELOR FOTOPROTECTOARE A PRODUSELOR ANTISOLARE Produsele fotoprotectoare sunt evaluate in functie de indicele de fotoprotectie (IF ) sau de protectie solara (SPF ). Aceasta reprezinta raportul dintre energia UV necesara pentru producerea unei doze minime de eritem pe pielea neprotejata. Doza eritematogena minima ( MED ) reprezinta cantitatea minima de energie radiata, care produce prima inrosire detectabila a pielii albe ca urmare a expunerii la radiatii de o anumita lungime de unda si de o intensitate constanta. Se apreciaza ca un SPF avind valoarea 15 sau mai mare este necesar pentru a obtine un grad de protectie adecvata. I x F = ( T t ) : T x 100 UNDE : T = timpul necesar obtinerii eritemului pe tegumentul protejat t = timpul necesar obtinerii eritemului pe tegumentul neprotejat Aparitia in prezent a unor substante noi a permis obtinerea unor preparate caracterizate de o inalta putere protectoare, rezistenta la apa, transparente, care se bucura de un interes crescut . In industria de cosmetice se utilizeaza 4 clase de filtre, dupa capacitatea de protectie pe care o realizeaza si anume : -protectie maxima , daca IF= 10-29 -protectie marita , daca IF = 7-9 -protectie medie , daca IF = 4-6 -protectie minima , daca IF =2-3

CAPITOLUL V- RECOMANDARI PRIVIND FOTOPROTECTIA In cazul expunerii la soare trebuie sa se tina cont de trei cerinte esentiale : 1 - Respectarea unor reguli simple de conduita : -se va evita expunerea intra orele 11 16, cand radiatiile UVB eritematogene ajung la maxim de intensitate si se va prefera soarele de dimineata sau de dupa-amiaza tarziu ; - se va evita pozitia culcat , fara miscare ; - persoanele blonde nu trebuie sa depaseasca 15 min de expunere in prima zi, urmand sa creasca timpul de expunere cu cate 15 min in fiecare zi ; - persoanele roscate si cele cu pielea laptoasa trebuie sa foloseasca ecrane totale. La aceste persoane melaninele prezente in piele nu pot determinarea bronzarea, ci numai aparitia unor pete de roseata . 2 - Evitarea substantelor fotosensibilizante : -nu se vor folosi deodorante sau produse cosmetice pe baza de esente de lamaie, cedru, levanda ; - nu se vor aplica antihismatice locale ; -nu se vor administra medicamente fotosensibilizante orale, sulfamide, tetracicline, fenotiazine, acid nalidisic, antidepresive triciclice. 3 Folosirea produselor cosmetice fotoprotectoare Alegerea unui fotoprotector adecvat se face tinind cont de mai multe elemente referitoare la : FENOTIP Fenotipul depinde de capitalul genetic al fiecarui individ. El corespunde capacitatii pielii unei persoane de a dezvolta eritemul actinic si bronzarea, este asociat unor alte caractere fenotipice care determina culoarea parului, a pielii, existind sapte fenotipuri care necesita o fotoprotectie diferentiala . Din primele patru clase fac parte indivizi de tip caucazian, in urmatoarele doua sunt inclusi indivizi de tip mongoloid, iar in ultima clasa intra indivizi de tip negroid. Persoanele blonde cu pielea deschisa la culoare trebuie sa foloseasca un ecran total in primele zile, urmat de produse cu o mare capacitate de protectie in restul zilelor .

Persoanele brunete, cu pielea mata, trebuie sa utilizeze produse cu coeficient de protectie redus cu indice de protectie redus in perioada urmatoare, dupa 12 zile pigmentarea pielii este suficienta pentru o expunere normala . Durata de expunere Durata de expunere fara aparitia eritemului depinde de capacitatea de protectie a produsului folosit. O durata de expunere de 30 min se poate prelungi numai prin folosirea unor preparate cu indice de protectie inalta . Intensitatea radiatiei Intensitatea radiatiei depinde de latitudinea si altitudinea locului unde se face expunerea. Pentru regiunile si altitudinile mari, unde intensitatea radiatiilor UVB este maxima, se recomanda produsele ecran. Zona expusa Fata si miinile se protejeaza cu ecrane totale ( contra UVB si UVA ), restul corpului expus la soare, numai in anumite perioade, poate doar fata de UVB. Pentru adeptii nudismului, trebuie remarcat ca zonele acoperite cu par sunt foarte sensibile si vulnerabile la expunerea solara . Aplicarea corecta a preparatelor antisolare Produsele fotoprotectoare se aplica cu o jumatate de ora inaite de expunerea prelungita, operatia se repeta la 2 3 ore sau dupa fiecare baie in mare sau dus ( mai ales in cazul folosiri U/A ). Trebuie precizat, insa ca fotoprotectia nu exclude posibilitatea aparitiei insolatiei, iar moda suprabronzarii cu orice pret trebuie eradicata, datorita prejudiciilor pe care le produce pielii si sanatatii omului. Se recomanda ca fotoprotectia cosmetica sa fie asociata cu o fotoprotectie vestimentara adecvata ( palarie cu boruri largi, ochelari de soare, halat de baie ). In ultimul timp, produsele cosmetice fotoprotectoare au fost inbunatatite cu o serie de substante active asupra pielii, incetinand evolutia regresiva a acesteia . ( retinoizi si alfa hidroacizi ), denumite cosmeceutice, care s-au dovedit a avea o actiune benefica

CAPITOLUL VI- PRODUSE FOTOPROTECTOARE ELIBERATE IN FARMACII In scopul prevenirii imbatranirii cutanate este necesara folosirea zilnica a unor creme protectoare hidratante care sa contina compusi cu rol de filtre solare . Preparatele antisolare pe baza de substante cu actiune de ecranare totala fata de RUV, trebuie folosite, in mod obligatoriu, inaintea oricarei expuneri solare . Pentru ingrijire, se folosesc produse care sa mentina hidratarea strtului cornos, sa corecteze insuficienta filmului lipidic, sa imbunatateasca circulatia microsanguina, sa amelioreze deficientele microfilmului cutanat. Pentru ingrijirea pielii senescente, se prefera folosirea emulsiilor A\U cu caracter oclusiv, continand compusi adaptati pielii uscate si principii active cosmetice specifice. Dintre acestea fac parte: extracte biologice placentare, embrionare si tisonare, care prin compozitia lor seamana cu compusii naturali ai pielii; Extractele placentare contin in proportie mare enzyme, aminoacizi si alte substante intercelulare; Extractele embrionare si tisulare se pot obtine din splina, ficat, aorta; Lichide biologice: lichid amniotic si seruri de origine animala ( cal, vital, bou ), au o compozitie complexa, cu continut mare de enzyme si acizi aminati; Macromolecule: colagenul, elastina sau produse de substitutie ( peptide de collagen sau collagen denaturant ); Prin proprietatile lor filmogene, au un usor efect tensionat asupra epidermului, atenuand ridurile si producand la aplcare o senzatie de fragezime; datorita capacitatii lor de absorbtie a apei, contribuie la hidratarea straturilor superficiale ale pielii; Acidul dezoxiribonucleic ( AND ) este util in refacerea celulara, cicatrizarea si hidratarea pielii, dar problema trversarii sale prin bariera cutanata trebuie sa fie dovedita si elucidata; Substante nesaponificabile sunt amestecuri complexe de vegetala care contin steroli, vitamine liposolubile, fosfolipide; ele constituie fractiunea minora din uleiurile vegetale care nu se transforma in sapun prin actiunea unui produs alcalin, numeroase formule cosmetice contin fie fractiune nesaponificabila, fie un ulei cu continut mare de nesaponificabile;

Acizii grasi esentiali; carenta de acizi grasi esentiali provoaca tulburari ale procesului de cheratinizare, ce pot fi corectate prin aplicarea topica a acestor substante, in particular, a acidului linolenic si linoleic; Vitaminele A,E si B6 au actiune trofica, in plus, vitamina E are proprietati antioxidante penetrand in piele; Acidul retinoic; foarte recent au fost demonstrate efectele favorabile asupra fibrelor elastice ale dermului si asupra procesului de reinoire celulara a epidermului prin aplicarea tipica a unei crme ce contin acid retinoic; acest principiu active nu se utilizeaza inca deoarece nu a putut fi inlaturat caracterul iritant; Esterii nicotinici sunt folositi adesea, in concentratie foarte redusa, pentru a corecta paloarea tenului, dar mai frecvent, se face apel la extracte vegetale. In farmacii se gaseste o gama diversa de produse cosmetice fotoprotectoare: lotiuni, geluri, creme, rujuri, stick-uri. Companiile producatoare de cosmetice au adoptat un sistem comun care usureaza identificarea protectiei de care ai nevoie. O lotiune de plaja cu un factor de protectie SPF 10 va mari de 10 ori, fara riscuri, durata expunerii la soare. Astfel, o piele care rezista, in mod natural, maxim 10 minute, va putea fi expusa, fara nici un risc, razelor solare timp de 100 de min. O lotiune SPF 6-8 este indicate persoanelor cu tenul mai inchis, iar o lotiune cu SPF 20, persoanelor cu un ten foarte deschis. Se pot folosi astfel de lotiuni de plaja din gamele: In the Sun de la Estee Lauder, Lancaster San Care, Carins, Nivea Sun de la laboratoarele Garniere, Avon Bronze de la Avon. Gama In the Sun de la Estee Lauder este destinata tuturor tipurilor de piele. Contine antioxidanti pe baza de vitamina C si E. lotiunea de corp din gama Delial Sun ofera o protectie UV sigura.

Inainte de inot se pot folosi lotiuni de plaja rezistente la apa precum: Sun Care Cream Gel Very High Protection SPF 15 for Outdoor Sprots de la Clarins sau Sun Care Sport Waterproof Oil Free Gel SPF 30 de la Lancaster.

In mod normal, toate cremele de zi ar trebui sa aiba filtru UVA si UVB, IR sis a hidrateze. Primul produs de protectie solara din gama Ambre Solaire, oferit de Garnier, a fost lansat in 1953.

Aceasta gama include o crema nutritiva cu protectie solara cu SPF 30 si un lapte hidratant cu SPF 35. Crema este destinata primelor expuneri la soare si in aceeasi masura, se adreseaza persoanelor cu piele sensibila. Dupa aplicare, pielea nu ramane grasa sau lipicioasa, iar pelicula formata este rezistenta la apa, are effect antirid, este hipoalergica si este testate dermatologic. Indicele de protectie mare asigura protectie UVA, UVB, IR. Amber Solaire Lapte hidratant contine Mexoryl XL care este un filtru anti UVA, UVB de ultima generatie, fotostabil, rezistent la apa, hipoalerhic si asigura o protectie de 35 de ori mai mare decat protectia normala a pielii. Prin gama Nivea Sun Biersdorf este prezenta in farmaciile ramanesti prin crema pentru soare LF-8, indicate tenului inca nebronzat si sensibil si uleiul de soare LF-2, cu esenta de Jojoba, lipide si sisteme de filtrare UVA, UVB cu vitamine.

Pentru cei mici exista Sonnen Mich fur Kinder LF-15, cu filtru UVA, UVB, recomandat a fi aplicat cu 30 de minute inaintea expunerii la soare. LOreal detine in gama Plenitude produsul Revitalift, crema de zi, care contine, pe langa Pro-Retinol si Par-Elastyl si filtru fotosensibil UVA, UVB, Mexoryl SX. RoC detine Hydra + SPF, crema recomandata pielii expuse la soare, cu vitaminele E, C, cu Ginkgo biloba, filtru UVA, UVB, cu SPF 15. Elmiplant este prezenta pe piata farmaceutica romaneasca cu patru produse cosmetice pentru protectie solara. Emulsia pentru bronzat cu UVA, UVB, SPF 12, asigura un grad inalt de fotoprotectie si contine substante nutritive si emoliente in acelasi timp. Emulsia ecran total este conceputa pentru pielea sensibila, in special a copiilor sau a celor cu iritatii. Filtrul UVA, UVB este realizat de substante organice si are SPF 25, iar uleiul de sunatoare are efecte de hranire, calmare si reducere a deshidratarii. Emulsia dupa plaja se recomanda dupa expunerea la soare si actioneaza ca un balsam, hidratand si hranind in acelasi timp. Substantele active sunt uleiul de eucalipt si extractul de musetel. Uleiul pentru bronzat are filtru UV, cu SPF 10 si contine ulei de morcov, bogat in vitamina A. Prin linia Gerocossen classic, compania Gerocossen detine crema hidratanta de zi, nutritiva, emolienta, avand ca substante active extracte de tei, musetel, sunatoare, hamei si filtru UV. Lactessens propune o crema multiprotectoare hidratanta de zi, cu filtru UV, iar Hydra Zen propune o lotiune si o crema care contine extracte florale, un derivate de aminoacid si filtru UVA, UVB. Gama Gerovital H3 cuprinde 3 tipuri de emulsii pentru plaja cu indici de protectie 2, 6, 12 si o emulsie dupa plaja, care contine unt de cacao, pantenol si extract de aloe vera. Gama Gerovital Plant este prezenta in farmacii cu un ulei de plaja, o emulsie pentru plaja si o crema pentru plaja ( ultimele doua bazate pe extractul de coaja de castan ) si o lotiune pentru calmarea arsurilor solare. Gama Herbagen prezinta pe piata urmatoarele produse :

crema autobronzanta destinata bronzarii pielii fara expunere la soare; coloratia apare dupa 6 ore, bronzul este natural, stralucitor, rezistent la apa si cu factor protector fata de UVA; emulsie pentru plaja cu SPF 15, protejeaza pielea de agresiunile UVA si UVB, avand concomitant un rol emolient, hidratant, prevenind imbatranirea prin deshidratare. Pielea va capata o culoare aramie, fara sa treaca prin perioada de roseate. Uleiul pentru plaja cu SPF 18, formula speciala asigura un bronz uniform, aramiu, o piele lucioasa si elastica, fara pete. Ofera o protectie UVA si UVB ridicata datorita continutului mare de filter solare si a dispersiei foarte bune a acestora, uleiurile esentiale de menta si portocale, tonifica si improspateaza epiderma. Gel hidratant cu extract de aloe vera, are efect antiinflamator, cicatrizant, regenerant, hidrant, se poate utiliza dupa barbierit, bai de soare, recomandat pentru orice tip de ten. Crema cu aloe vera, cu SPF 5, previne inrosirea pielii si aparitia petelor cauzate de plimbarile prin soare. Se aplica pe fata si decolteu inainte de a iesi in aer liber, in zilele insorite, pielea ramane hidratata, elastica si protejeaza de actiunea UVA si UVB. Crema ecran cu fotoprotectie SPF 25, recomandata pentru pielea sensibila de culoare deschisa a adultilor sau a copiilor, in primele zile de expunere la soare puternic. Asigura o protectie efectiva pentru radiatiile UVA si UVB, in acelasi timp are si efect calmant. Se aplica pe piele inainte de expunerea la soare si dupa fiecare baie. Crema contra petelor, are efect de decolorare a petelor datorate varstei inaintate sau a pistruilor, fara a agresa pielea. Aplicata zilnic, gradul de luminozitate al pielii creste constant in fiecare luna. Contine albatin si acid lactic, cu rol de inhibare a melanogenezei, agenti de hidratare si tonifiere atat de necesari mentinerii tineretii pielii, precum si filtre de protectie solara UVA si UVB. Compania Oriflame prezinta gama Sun Protection: lotiune pentru protectia solara SPF 6 si SPF 10, formula hidratanta, rezistenta la apa, potrivita pentru pielea care se bronzeaza usor si pentru pielea deja bronzata; crema pentru protectie solara SPF 20 si SPF 30, rezistenta la apa, calmeaza si hidrateaza pielea pentru tipul de piele care se arde usor, cu filtru UVA si UVB; spray si lotiune dupa expunere la soare, ultrahidratante care calmeaza pielea iritata dupa expunerea la soare; gama fotostabila Oriflame Sun Care, cu noi filter UV fotostabile, concepute sa reziste impactului cu energia solara, oferind in acest fel, o protectie superioara si de lunga durata. Lotiunile protectoare SPF 6, 10, 15, 20, 30 suntusoare, hidratante, se absorb

usor in piele careia ii confera protectie fotostabila UVA si UVB, contin vitamina E, sunt rezistente la apa si propun obtinerea unui bronz sigur si sanatos. CONCLUZII Lucrarea de fata si-a propus sa prezinte cateva dintre argumentele pro si contra, daca mai era cazul, fata de ceea ce a devenit o parte integranta a vietii noastre cotidiene: cosmetica, ingrijirea si intretinerea corporala, frumosul dar si ceea ce inseamna sanatate inainte si dupa expunerea la soare. Multi dintre noi asteapta cu nerabdare aparitia verii si suntem tentati sa stam cat mai mult la soare pentru a dobandi o piele bronzata, un aspect modern. Astfel, in functie de incarcarea cu pigment a pielii, definita de specialisti ca fototip, raspunsul tegumentului la expunerea solara este diferit putand aparea asa- numita fotosensibilitate. Radiatiile care produc cele mai frecvente manifestari cutanate, asa cum s-a mai aratat si mai sus, sunt radiatiile ultraviolete ( UV ), provenite de regula de la soare si mai putin de la alte surse artificiale ( lampi ce emit astfel de radiatii, in saloanele de bronzare artificiala ). Efectul expunerii tegumentului la aceste radiatii depinde de numerosi factori individuali: de pigmentatia individuala- determinate de incarcarea cu pigment melanic a epidermului- si in al doilea rand, de o serie de factori externi ( intensitatea radiatiei, lungimea de unda, poluarea). Dintre multiplele afectiuni dermatologice generate de expunerea la soare amintim cateva: eritemul solar, sindromul de imbatranire premature foto-indusa a pielii, pellagra, melanomul malign. Expunerea la soare este recomandata si de medici, baile helio-marine se prescriu dintotdeauna, dar cu masura si atenta indrumare. Cele prezentate in lucrare sunt tot atatea argumente ca soarele ne poate produce neplaceri. De aceea, trebuie sa cerem si apoi sa tinem seama de sprijinul specialistilor in domeniu sis a utilizam cremele, produsele de fotoprotectie solara inainte si dupa expunerea la radiatii solare. Preparatele formulate ca emulsii sunt indicate persoanelor cu ten brunet, mai rezistente la actiunea radiatiilor solare, iar cremele, care au o putere de acoperire mai mare sunt recomandate persoanelor hipersensibile la actiunea radiatiilor solare.

Asocierea in formulari a vitaminelor A, E, D, B6, a extractelor pe baza de plante, au efecte dintre cele mai benefice asupra pielii, ele fiind emoliente, calmante, decongestionante sin u in ultimul rand fotoprotectoare. Combinatiile principiilor active precizate mai sus cu filter chimice a dus la obtinerea unor preparate, creme, emulsii, lotiuni dintre cele mai performante si mai acceptate formule.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitrescu A. M., Harjaru V., Lupuleasca D. Dermato- Cosmetologia 2. Harjaru V., Lupuleasca D. Stiinta si tehnica, 1998 3. Istudor V. Fitoterapie, fitochimie, vol.I 4. Motocesu R. Tehnica farmaceutica 5. Popescu Sanda Genodermatoze in dermato-venerologie 6. Suciu Gh. Dermatofarmacie si cosmetology 7. XXX FR X 8. XXX - Pharmakon, revista specializata dedicate medicilor si farmacistilor 9. XXX Farmacia ta