Definitie Sus

Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia complicatiilor. Cuprins articol

Definitie

Tipuri

Simptome si semne

Diagnostic

Evolutie si tratament

Hepatitele cronice

Tratament Nou

Programeaza-te online la doctor. Click aici!Tipuri Sus Tipuri Sus

Hepatitele acute - sunt cele care evolueaza in mai putin de 3 luni

- Hepatilele virale: Hepatita virala a (hepatita epidemica) Hepatita virala b Hepatita virala c

- Hepatitele cronice Hepatita cronica cu virus b Hepatita cronica cu virus c

- Hepatitele toxice si medicamentoase: Hepatita toxica Hepatita alcoolica

- Hepatita autoimuna

Simptome si semne Sus Simptome si semne Sus

Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica.

Diagnostic Sus Diagnostic Sus

Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a transaminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine, intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de exemplu). Evolutie si tratament Sus Evolutie si tratament Sus

Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita. - Hepatite virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele - Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice. - Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent. - Heparitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit. Hepatitele cronice Sus Hepatitele cronice Sus

O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica. Tratament Sus Tratament Sus

Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente). Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Hepatita virala A (Hepatita epidemica) Generalitati Sus

Hepatita este un termen general care semnifica prezenta unei reactii inflamatorii la nivelul ficatului. Hepatitele acute virale sunt infectii virale acute sau subacute caracteristice omului si animalelor, care afecteaza intregul organism dar suferinta manifestandu-se cu predilectie la nivelul ficatului. Se cunosc mai multe tipuri de virusuri hepatitice, notate cu literele mari ale alfabetului latin, cele mai cunoscute fiind cele de la A la E. Unele se transmit pe cale fecal-orala, cum este cazul virusurilor hepatice A si E iar altele prin sange si fluide ale corpului contaminate (virusurile B, c, D). Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de virusul hepatitic A se mai numeste si hepatita epidemica, deoarece apare in focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii. Cuprins articol

Generalitati

Mod de transmitere

Simptome

Tratament Nou Programeaza-te online la doctor. Click aici!Mod de transmitere Sus Mod de transmitere Sus

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii si purtatorii asimptomatici (mai frecvent copii). Transmiterea este de obicei digestiva, fecal-orala: - prin contaminarea directa cu bolnavul (mai frecventa in colectivitati) - prin contaminarea indirecta (alimente, apa contaminata) - mai frecventa in epidemii. Boala se poate transmite rar prin sange sau contact sexual. Perioada de contagiozitate este de 2 saptamani inainte si 1 saptamana dupa debutul bolii. Virusul este prezent la bolnavi in fecale, incepand din ultima parte a perioadei de incubatie si in primele doua saptamani ale bolii. Practic, omul se infecteaza frecvent in copilarie cu acest virus, dar si ulterior de-a lungul anilor, incat 8085% dintre persoanele cu varsta de peste 30 de ani au deja dezvoltati anticorpi fata de acest virus (imunitate specifica). Simptome Sus Simptome Sus

Incubatia dureaza intre 15-50 de zile, fiind in medie 28 de zile. Probabilitatea de boala simptomatica este strict legata de varsta: copiii mici fac forme asimptomatice de boala in majoritatea cazurilor; la adolescenti formele acute sunt mai frecvente. Tipic, hepatita acuta A evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta. Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului). In stadiul urmator apare icterul, coloratia galbena a sclerelor (albul ochilor) si tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune acolice (decolorate). Durata icterului este de 2-4 saptamani. Convalescenta este marcata de o lunga perioada de astenie. Hepatita virala A evolueaza in marea majoritate a cazurilor cu vindecare completa. Nu se cronicizeaza. Complicatiile hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti. Tratament Sus Tratament Sus

Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice. Igiena riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si sigura. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele. Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus A, dupa infectia cu virus hepatitic A. Perioada de covalescenta este de 30-60 zile, reprezentand perioada in care se face un control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea. Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida, scumpa si limitata in timp (3-6 luni de protectie). Vaccinarea este singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand protectia pe termen lung impotriva hepatitei A.

Hepatita virala B Generalitati Sus

Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta infectie poate determina formarea de tesut cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, ciroza hepatica, cancer hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul. Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si perinatala (de la mama infectata la nou-nascut). Cuprins articol

Generalitati

Simptome

Diagnostic

Evolutie

Tratament

Mod de transmitere

Profilaxie Nou Programeaza-te online la doctor. Click aici!Simptome Sus Simptome Sus

Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ: - icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a ochilor si/sau colorarea in maro sau portocaliu a urinii) - decolorarea scaunului (fecalelor) - oboseala inexplicabila, care persista saptamani sau luni de zile - simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra, inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si varsaturi - dureri abdominale. Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni dupa expunerea la virus. Aproximativ 30% din bolnavi sunt complet asimptomatici. Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu particularitatea ca, oboseala este mai severa, si pot aparea confuzia sau dezorientarea. Diagnostic Sus

Diagnostic Sus

Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va face o examinare fizica completa si o serie de analize sangvine pentru a verifica starea functiei hepatice. Hepatita B este confirmata de analizele sangvine, care depisteaza prezenta virusului hepatitic B. Atunci cand hepatita este cronica, se practica biopsia hepatica, care arata severitatea bolii. Evolutie Sus Evolutie Sus

In cele mai multe cazuri (pana la 95%), hepatita virala B acuta este o infectie limitata. Bolnavii se vindeca in cateva luni, dezvoltand imunitate care va dura toata viata (ceea ce inseamna ca nu se vor mai imbolnavi niciodata). Analizele sangvine prezinta dovezile imunitatii si nici un semn de infectie activa. In timp ce majoritatea se vindeca complet, un procent mic dintre bolnavii cu hepatita virala B acuta nu se vindeca si devin purtatori ai virusului hepatitic B. Acesti purtatori pot transmite boala chiar si atunci cand sunt asimptomatici. Unii dintre purtatori vor dezvolta hepatita virala B cronica. Hepatita cronica este o infectie cu evolutie indelungata, care poate conduce la ciroza hepatica. Ciroza hepatica determina dezvoltarea tesutului cicatriceal hepatic si insuficienta functiilor acestuia, putand conduce la deces.

Hepatita cronica B se poate vindeca?

Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatita acuta B sunt limitate, vindecandu-se in aproximativ 6 luni, un procent mic transformandu-se in hepatita cronica B. Din nefericire, hepatita cronica B se vindeca doar in foarte putine cazuri.

De retinut!

Purtatorii nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma, pentru a nu transmite boala. Acestia ar trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul, dentistul si partenerul sexual despre suferinta lor. Tratament Sus Tratament Sus

In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea la infectie, persoanei in cauza i se va face vaccinul antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun sa lupte impotriva infectiei. In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda repausul la pat pentru a grabi vindecarea. Unii medici recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor sa manance cat mai mult in ciuda senzatiei de greata. Sunt interzise consumul de bauturi alcoolice sau administrarea de acetaminofen (paracetamol), deoarece pot afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice, trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava afectarea hepatica. In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista mai mult de 6 luni, fiind inca activa (ceea ce se numeste hepatita cronica activa B), medicul poate recomanda un tratament mult mai agresiv. In cazul in care este hepatica cronica inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia fara un tratament adjuvant.

Optiuni de medicamente

Pacientii cu hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a urmatoarelor medicamente: - pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care se administreaza injectabil, timp de un an; interferonul are numeroase efecte adverse incluzand indispozitia, depresia, inapetenta si leucopenia (scaderea numarului de celule albe sau leucocite in sange) - lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu interferonul, se administreaza oral intro singura doza pe zi; in general, este bine tolerat, dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii hepatice; si acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai sever, este anemia

- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in tratamentul hepatitei cronice B; este eficient la pacientii la care lamivudina a fost ineficienta. In doze mari, poate determina afectare renala. Mod de transmitere Sus Mod de transmitere Sus

Caile de transmitere ale virusului hepatitic B sunt: - percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande (la stomatolog) etc. - sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs - perinatala: de la mama infectata la nou-nascut.

Mamele pot transmite infectia copilului?

Din nefericire, mamele pot transmite infectia fatului in momentul nasterii. Nu se cunoaste in totalitate modul de transmitere al virusului hepatitic B la nou-nascut: pana acum exista dovezi ca majoritatea infectarilor perinatale s-au produs in momentul nasterii, dar exista si unele dovezi care sustin ca s-ar putea transmite si in timpul sarcinii (fara a se cunoaste suficient acest mod de transmitere). Multi dintre copiii infectati cu virus hepatic B vor avea afectare hepatica pe termen lung. In prezent, toti nou-nascutii sunt vaccinati antihepatitic B la nastere si apoi in timpul primului an de viata, majoritatea necontactand virusul. Din pacate, acest lucru este greu de realizat in tarile subdezvoltate.

Infectia se poate transmite prin transfuzii?

Aceste situatii sunt rare in momentul de fata, pentru ca sangele donat este testat si in cazul in care provine de la o persoana infectata, nu este folosit. Din pacate, nu putem spune acest lucru despre trecut, si anume inainte de 1992, cand transfuzia era o cale frecventa de infectare. De aceea in prezent inca se mai depisteaza persoane purtatoare ale unui virus hepatitic (B sau C), care afirma transfuzii de sange in antecedente si la care se suspecteaza transfuzia ca fiind modalitatea de infectare.

Profilaxie Sus Profilaxie Sus

Vom prezenta in continuare cateva precautii pentru a evita infectia cu virusul hepatitic B sau transmiterea acesteia: - vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat - folositi prezervativul la fiecare contact sexual - purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane, cum ar fi bandaje, tampoane sau rufarie - bandajati-va toate ranile deschise - nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat, cerceii, forfecutele de manichiura, pedichiura - nu mestecati bolul alimentar in locul copilului - nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata - asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau tatuare sunt sterilizate adecvat - curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte inalbitor si 10 parti apa.

Indicatiile vaccinarii

Vaccinarea antihepatitica B se recomanda a fi efectuata la urmatoarele categorii de persoane: - la toti nou-nascutii - la persoanele expuse la sange infectat sau lichide umane infectate - la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B - la persoanele care folosesc droguri intravenoase recreationale - la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii

- la personalul medical care poate veni in contact cu virusul hepatic B - la personalul centrelor sau institutiilor care se ocupa de copii sau prizonieri.

Hepatita virala C (etiologie, simptome, factori de risc, mod de transmitere si algoritm de tratament) Generalitati Sus Vezi galerie foto

Virusul hepatitic C (HCV) este una dintre cele mai importante cauze de boli hepatice cronice pe intreg mapamondul. HVC este raspunzator de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze sau fazele finale ale bolilor hepatice si din cancerele hepatice. O caracteristica majora a hepatitei acute C este tendinta de a se transforma in boala hepatica cronica. Cel putin 75% dintre bolnavii de hepatita acuta C dezvolta intr-un final infectia cronica. Cuprins articol

Generalitati

Evolutie

Factori de risc

Mod de transmitere

Virusul hepatitic C

Semne si simptome

Ciroza hepatica virala

Complicatii

Tratament

Profilaxie Nou Programeaza-te online la doctor. Click aici!Evolutie Sus Evolutie Sus

Hepatita cronica C variaza mult din punct de vedere al evolutiei. Pe de o parte sunt pacienti care nu au nici un semn sau simptom al bolii hepatice si au valori normale ale enzimelor hepatice serice (in sange). In aceste cazuri, biopsia releva, de obicei, un anumit grad de hepatita cronica, dar gradul afectarii este redus, iar prognosticul pe termen lung este favorabil. Pe de alta parte, sunt pacienti cu hepatita C severa, care sunt simptomatici, la care ARN-ul virusului hepatitic C (ARN HCV) este prezent in sange, nivelurile enzimelor hepatice in sange sunt crescute, acesti bolnavi dezvoltand intr-un final ciroza hepatica si stadiul final al bolii hepatice.

Intre aceste 2 categorii de pacienti se afla cei mai multi dintre pacienti, care au simptome putine sau deloc, enzime hepatice usor sau moderat crescute si un prognostic incert. Cercetatorii estimeaza ca cel putin 20% din pacientii cu hepatita cronica C dezvolta ciroza hepatica, acest proces necesitand intre 10 si 20 de ani. Dupa 20-40 de ani, un procent mai mic dintre pacientii cu boala cronica dezvolta cancer hepatic.

Hepatita cronica C poate evalua spre ciroza hepatica, insuficienta hepatica si cancer hepatic. Aproximativ 20% dintre pacienti dezvolta ciroza hepatica dupa 10-20 de ani de la debutul infectiei. Insuficienta hepatica datorata cirozei hepatice este cea mai frecventa indicatie pentru transplantul

hepatic. Hepatita C este posibil sa fie una dintre cele mai comune cauze de cancer hepatic in intreaga lume. In Italia, Spania si Japonia, cel putin jumatate din cancerele hepatice sunt in legatura directa cu HCV.

Persoanele care fac cel mai frecvent cancer hepatic datorita HCV sunt: - barbatii; - persoanele peste varsta de 40 de ani; - consumatorii de bauturi alcoolice; - pacientii cu ciroza hepatica; - pacientii infectati cu HCV de aproximativ 20-40 de ani. Factori de risc Sus Factori de risc Sus

Grupurile cu cel mai mare risc de dobandire a hepatitei C sunt: - persoanele care au facut o transfuzie inaintea anului 1992, cand au fost introduse testele de screening foarte sensibile; - persoanele expuse frecvent la produse de sange; - personalul medical care se poate intepa cu ace infectate; - consumatorii de droguri intravenoase, incluzandu-i pe cei care au consumat droguri cu multi ani in urma; - sugarii nascuti din mame infectate cu HCV.

Persoanele expuse frecvent la produse de sange includ: - pacientii cu hemofilie (o boala de sange care necesita transfuzii repetate); - pacientii cu transplante de organe;

- pacientii cu insuficienta renala cronica (dializati); - pacientii cu cancer, care necesita chimioterapie.

Alte grupuri care par sa aiba un risc relativ crescut pentru hepatita C sunt: - persoanele cu comportamente sexuale cu risc crescut, parteneri multiplii si boli transmisibile sexual; - persoanele care abuzeaza de cocaina, in particular prin administrare intranazala, folosind instrumente deja folosite de altii. Mod de transmitere Sus Mod de transmitere Sus

HCV este transmis in primul rand prin contactul cu sange sau produse de sange infectat. Transfuziile sangvine si folosirea acelor si seringilor de la o persoana la alta, fara a fi sterilizate sau sterilizate insuficient au fost cele mai frecvente metode de trasmitere a infectiei cu HCV. Din 1991, odata cu introducerea screening-ului pentru anticorpii HCV (analiza atenta a sangelui si produselor de sange pentru depistarea HCV) si cu imbunatatirea testelor la mijocul anului 1992, transmiterea hepatitei C prin transfuzii a fost stopata. In prezent, consumul de droguri intravenoase este cel mai comun factor de risc pentru contactarea infectiei. Cu toate acestea, multi pacienti dobandesc hepatita C fara o expunere la sange infectat cunoscuta sau fara a consuma droguri intravenoase.

Transmiterea de la mama la fat Transmiterea de la o femeie insarcinata la fat este neobisnuita. In cele mai multe studii, doar 5% dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectati. Boala la nou nascuti este, de obicei, usoara si asimptomatica. Riscul acestei modalitati de trasmitere este ceva mai mare la femeile insarcinate care sunt infectate concomitent si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama la fat creste odata cu cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul hepatic C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare.

Transmiterea sexuala

Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singur partener sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a HCV exista studii contradictorii si nu s-au tras inca concluziile. Cercetarea sotilor sau partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat ca mai putin de 5% erau infectati, si multi dintre acestia aveau alti factori de risc pentru infectie. Din acest motiv, modificarile comportamentului sexual nu sunt considerate obligatorii in cuplurile monogame, insa utilizarea unui mijloc de protectie este o atitudine mai prudenta. Testarea partenerului pentru anticorpii HCV (anti-HCV) este de ajutor in consilierea pacientilor. Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie avertizati sa foloseasca prezervativul ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV.

Transmiterea sporadica Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este inregistrata in aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu hepatita cronica C. Aceste cazuri se refera, de asemenea, la infectiile contactate in comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani superficiale, injectii, extractii dentare sau alte proceduri medicale. Virusul hepatitic C Sus Virusul hepatitic C Sus

HCV este un virus de dimensiuni mici (40-60 de mm), incapsulat, din familia Flaviviridae. Datorita faptului ca virusul sufera mutatii rapid, modificarile capsulei (invelis exterior) proteice il ajuta sa scape de "atacul" sistemului imun. Exista cel putin 6 genotipuri majore si aproape 50 de subtipuri de HCV. Diferitele genotipuri au distributie geografica diferita. Exista foarte putine diferente in severitatea bolii sau a evolutiei la pacientii infectati cu genotipuri diferite. Cu toate acestea, pacientii infectati cu genotipurile 2 si 3 raspund mai frecvent la tratamentul cu alfa interferon.

Genotipurile si serotipurile de HCV Momentan se cunosc 6 genotipuri si mai mult de 50 de subtipuri de hepatita C. Cunoasterea genotipului este folositoare in precizarea epidemiologiei hepatitei C. Cunoasterea genotipului sau serotipului (anticorpii specifici genotipului) de HCV este utila in recomandarea si conducerea tratamentului.

Pacientii cu genotipul 2 sau 3 raspund de 3 ori mai eficient la terapia cu interferon sau terapia care combina interferonul alfa cu ribavirina.

Mai mult decat atat, cand se foloseste terapia combinata, durata recomandata a tratamentului depinde de genotip. Pentru cei infectati cu genotipul 2 sau 3, terapia este recomandata pentru 24 de saptamani, in timp ce, aceia cu genotipul 1 necesita 48 de saptamani. Din aceste motive, depistarea genotipului este de ajutor. Odata genotipul identificat, nu este necesara o noua retestare. Genotipurile nu se pot schimba in evolutia infectiei. Semne si simptome Sus Semne si simptome Sus

Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.

Simptomele includ: - oboseala; - sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta); - greata; - inapetenta (scaderea apetitului alimentar); - dureri musculare; - dureri articulare. Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata). Ciroza hepatica virala Sus Ciroza hepatica virala

Sus

Odata ce un pacient dezvolta ciroza hepatica sau are o suferinta hepatica severa, semnele si simptomele sunt mult mai evidente. Pacientul mai poate prezenta: - slabiciune musculara; - greata; - scadere in greutate; - prurit (mancarimi); - retentie lichidiana; - marirea in dimensiuni a abdomenului.

Examenul fizic al pacientilor cirotici poate include: - hepatomegalie (ficat marit in dimensiuni); - splenomegalie (splina marita in dimensiuni); - icter (ingalbenirea pielii si a scleroticelor, portiunea alba a globilor oculari); - scaderea tonusului muscular; - excoriatii (zgarieturi datorita pruritului determinat de icter); - ascita (colectie lichidiana in cavitatea abdominala); - diverse manifestari extrahepatice. Complicatii Sus Complicatii Sus

Complicatiile extrahepatice apar in 1-2 % din cazurile de pacienti cu hepatita C. Cea mai frecventa complicatie extrahepatica este crioglobulinemia care este marcata de: - rash la nivelul pielii, cum ar fi purpura, vasculita sau urticaria; - dureri musculare; - dureri articulare; - neuropatie; - pozitivarea in sange a crioglobulinelor; - pozitivarea in sange a factorului reumatoid; - scaderea nivelului de complement in sange.

Alte complicatii ale hepatitei cronice C sunt: - glomerulonefrita crioglobulinemica - porfiria cutanea tarda.

Printre bolile relatate ca avand legatura cu hepatita C se numara: - artritele seronegative; - sindromul Sjogren; - limfoame non Hodgkin cu celule B; - fibromialgia; - lichenul plan. Tratament Sus Tratament Sus

Algoritmul tratamentului la pacientii cu hepatita cronica C

1. Stabilirea diagnosticului pe baza nivelurilor crescute ale aminotransferazelor (enzime hepatice), prezenta anticorpilor si ARN-ului virusului hepatitic C in sange si confirmarea diagnosticului prin biopsia hepatica. 2. Evaluarea posibilitatii terapiei si contraindicatiilor. 3. Testarea genotipului virusului hepatic C. 4. Discutarea efectelor adverse si evolutiei in urma tratamentului. 5. Inceperea terapiei cu Peginterferon injectat subcutan 1 data pe saptamana si cu ribavirina 1000-1200 mg zilnic in administrare orala. 6. Evaluarea efectelor adverse, simptomelor, hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1,2 si 4 saptamani de la initierea terapiei si apoi la fiecare 4-8 saptamani. 7. In saptamana a 24-a de terapie, trebuie evaluate nivelurile aminotransferazelor si ale ARN HCV. La pacientii cu infectie cu genotipurile 2 sau 3, se opreste terapia. La pacientii cu genotipul 1 se opreste terapia daca ARN HCV este in continuare pozitiv, dar se continua pana la 48 de saptamani daca ARN HCV este negativ in saptamana 24, facandu-se retestarea la incheierea terapiei. 8. Dupa incetarea terapiei, nivelurile de aminotransferaze trebuie evaluate la intervale de 2-6 luni. 9. In cazul pacientilor care au raspuns la terapie, reevaluarea se face la 6 luni dupa intrerupere.

Algoritmul evaluarilor in timpul terapiei cu alfa interferon si ribavirina

1. Evaluarea hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1, 2 si la saptamani de la initierea terapiei si apoi la intervale de 4-8 saptamani. 2. Ajustarea dozelor de ribavirina prin scaderea cu cate 200 mg odata in cazul in care a aparut anemie semnificativa (hemoglobina mai mica de 10mg/dl sau hematocritul mai mic de 30%). 3. Intreruperea terapiei cu ribavirina daca hemoglobina este mai mica de 8.5 mg/dl sau hematocritul mai mic de 26%. 4. Masurarea prin reactia de polimerizare in lant a nivelurilor de ARN HCV la 24 de saptamani de la initierea tratamentului. In cazul in care ARN HCV este negativ iar pacientul este infectat cu genotipul 1 (1a sau 1b) terapia trebuie continuata inca 24 de saptamani. 5. Folosirea metodelor contraceptive pe perioada terapiei si 6 luni dupa intreruperea acesteia.

6. Testarea prin reactia de polimerizare in lant a ARN HCV la sfarsitul tratamentului pentru a se verifica raspunsul la terapie sau nu.

Algoritmul evaluarilor dupa incetarea terapiei

1. Evaluarea aminotransferazelor la fiecare 2-6 luni de la incetarea terapiei. 2. Dupa 6 luni trebuie testat ARN HCV prin PCR (reactie de polimerizare in lant). Daca este in continuare negativ, evolutia pe termen lung este excelenta. Recaderile au fost raportate rar in aceste situatii. Profilaxie Sus Profilaxie Sus

In prezent, singurele posibilitati de prevenire a aparitiei de noi cazuri de hepatita cronica C sunt: - monitorizarea analizelor sangvine; - precautie in manevrarea sangelui, produselor de sange, lichidelor organismului uman; - informarea populatiilor despre activitatile cu risc crescut de infectare.

Programele care promoveaza intreruperea folosirii acelor de seringa de catre mai mult de o persoana sunt promitatoare in ceea ce priveste scaderea numarului de cazuri noi de hepatita cronica C printre consumatorii de droguri intravenoase. Nu exista vaccin sau produse imunoglobulinice impotriva hepatitei C, dar exista sperante ca in viitorul apropiat va fi descoperit.