Tema:Electrocardiograma Ecografia cardiaca ......................................

Infarct miocardic

An scolar 2011-2012

CUPRINS 1.Electrocardiograma 2.Ecografia cardiaca 3.Masurarea tensiunii arteriale 4.Tulburari de ritm cardiac 5.Durerea toracica 6.Infarct miocardic

Bibliografie selectiva

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecografie_cardiac%C4%83 http://adina.cheriches.ro/2009/03/25/masurarea-tensiunii-arteriale-ta.html http://www.scribd.com/doc/54123638/Tulburari-de-Ritm-Cardiac http://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctulmiocardic/durerile-toracice_941 http://www.scribd.com/doc/55836807/91/INFARCTUL-MIOCARDIC-ACUT http://www.sfatulmedicului.ro/Investigatii/electrocardiograma_1301#Pregatirea_ pentru_electrocardiograma

1.Electrocardiograma Generalitati

Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.Inima este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, face ca muschiul inimii sa se contracte si sa pompeze sangele catre plamani si restul corpului. Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic. O electrocardiograma poate sa arate: -dovezi ale maririi de volum a inimii -semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii -semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte) -probleme ale ritmului cardiac (aritmii) -modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic -semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite). O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic. Mod de efectuare Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor. In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool. In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara ritmul cardiac. Rezultate Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inima. Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:

-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile) -complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare (ventriculi) -segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste suficient sange -unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie. Electrocardiograma Normal Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala. Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale. Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat. Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si, daca este necesar, a altor investigatii. Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace. In unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o forma speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort. Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O frecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita bradicardie. O frecventa cardiaca peste 100 de batai pe minut este denumita tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot in categoria aritmiilor intra si anomaliile de conducere a impulsurilor electrice. Boala coronariana si infarctul miocardic. Daca arterele coronare ce furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste mai putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau chiar a necrozei (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare pe electrocardiograma. Semnele precoce de ischemie cardiaca (scaderea fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa infarct, unda Q a complexului QRS apare mai adanca pe EKG. Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor). Unele modificari ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii la nivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determina aparitia hipertrofiei sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana, cardiomiopatia si bolile valvulare.

Anormal

Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si in cazul inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoara inima (pericardita). Modificari chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normala a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substante chimice (denumite electroliti), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri crescute sau scazute ale acestor electroliti, determina aparitia anumitor aritmii, precum modificari ale undei P, ale complexului QRS sau a undei T. Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru afectiuni cardiace sau de alta natura pot determina modificari ale EKG-ului.

2. Ecografie cardiac
Ecografia cardiaca (ecocardiografia) bidimensionala este o metoda imagistica de explorare a inimii, prin care se vizualizeaza pe un ecran sectiuni (felii) din inima, in aceste sectiuni putandu-se masura dimensiunile celor 4 cavitati cardiace (atriul stang, ventriculul stang, atriul drept si ventriculul drept), precum si ale vaselor mari care se varsa in inima (vena cava inferioara) si care pleaca din inima (aorta). Cu ajutorul unor algoritmi speciali, computerele inglobate in aparatele care realizeaza ecografia deduc din dimensiunile cavitatilor inimii date importante despre functiile inimii - functia sistolica (functia de golire a inimii) si functia diastolica (functia de umplere a inimii). In plus, ecografia cardiaca permite o foarte fidela si sigura apreciere a morfologiei si functiei valvelor inimii (valva mitrala, valva aortica, valva tricuspida, valva pulmonara). Metoda Doppler adaugata ecografiei bidimensionale, permite actualmente masurarea vitezei sangelui in orice punct al inimii, permitand depistarea insuficientelor sau stenozelor valvulare (in aceste cazuri vitezele de circulatie a sangelui sunt mult crescute). Doppler-ul color permite transformarea fiecarei viteze dintr-un anumit punct al inimii, in culoare, sectiunea prin inima fiind afisata pe ecran sub diverse culori, in functie de vitezele sangelui in fiecare punct. Nu in ultimul rand, ecografia mai permite si aprecierea pericardului (a invelisului in care se gaseste inima), cu depistarea foarte usoara a eventualelor acumulari de lichid in sacul pericardic, echivalente, cel mai adesea, cu o inflamatie a acestui sac. Cand este necesara efectuarea unei ecocardiografii? Ecocardiografia este de departe cea mai importanta si cea mai frecvent utilizata metoda imagistica din domeniul cardiologiei, datorita costurilor mai reduse comparativ cu alte metode imagistice (tomografia computerizata cardiaca, scintigrafia cardiaca, cateterismul cardiac) si, deasemenea, datorita lipsei iradierii (spre deosebire TOATE de cele mentionate anterior), care o face repetabila ori de cate ori este nevoie pentru a urmari evolutia bolii unui pacient cardiac. Astazi se considera ca o ecocardiografie aduce informatie mult mai multa decat o consultatie obisnuita si practic nu se mai poate imagina cardiologia fara ecocardiografie. Deoarece pe o ecocardiografie bolile pot fi recunoscute cu mult inainte de a se manifesta prin vreun

simptom, metoda poate ajuta la diagnosticul precoce al bolilor de inima, singurul care poate salva vieti. De aceea, parerea unanima este ca ecocardiografia este recomandata, pentru stabilirea diagnosticului, oricarui pacient cardiac sau oricarui pacient care areunul sau mai multe simtome cardiace: -durere in piept -respiratie grea -palpitatii -oboseala In plus, mai este recomandata oricarui pacient care are hipertensiune arteriala (tensiunea arteriala crescuta), pentru a se vedea in ce masura este afectata si inima. 3.Masurarea tensiunii arteriale Hipertensiunea arterial (HTA) este cea mai fecvent boal cardio-vascular i reprezint o important problem de sntate public. De aceea descoperirea ei este foarte important pentru tratarea i prevenirea complicaiilor. TA se poate msura n cabinetele medicale, n spitale sau chiar la domiciliul pacientului. TA se msoar cu ajutorul unui tensiometru care poate fi manual, semiautomat sau automat. De preferat ns este sfigmomanometrul cu mercur care are cea mai mare precizie. Lungimea manetei tensiometrului trebuie s fie 2/3 din lungimea braului (12-13cm/35cm, mai lat la obezi i mai mic la copii). Tensiometrele trebuie calibrate la fiecare 6 luni. Determinarea TA se face dup 5 minute de repaus n decubit dorsal (pe spate) sau n poziie eznd. Braul s fie la nivelul inimii la vrstnici, diabetici i la cei cu alte afeciuni asociate cu hipotensiune ortostatic, TA se va msura i n ortostatism (n picioare) imediat i la 2 minute dup schimbarea poziiei. 1. Pacientul s nu consume cafea cu o or naintea determinrii. 2. Pacientul s nu fumeze cu minim 15 min naintea msurrii. 3. Pacientul s nu consume stimulente adrenergice exogene (epinefrina n soluii decongestionante nazale), 4. n cabinet s fie linite i o temperatura adecvat 5. Dialogul medicului cu pacientul s fie calm i s inspire ncredere pentru a elimina efectul de halat alb. Mod de efectuare Se umfl camera de presiune repede depind cu 20mmHg dispariia zgomotelor. Apoi se desumfl camera de presiune cu 3mmHg la fiecare secund. TA sistolic reprezint valoarea la care apar sunetele, iar TA diastolic este identificat prin dispariia zgomotelor. La fiecare vizit se fac 2 determinri la cte 5 minute distan. Pentru diagnosticul de hipertensiune arterial trebuie fcute 3 seturi de determinri la interval de o sptmn. Prima dat se determin TA la ambele brae, dac TA difer se ia n calcul TA cea mai mare.

Dac TA<130/85 mmHg se recontroleaz TA o dat la 2 ani, Dac TA este ntre 130-139/85-89 mmHg se recontroleaz TA o dat la 1 an,

Dac TA este ntre 140-159/90-99 mmHg se recontroleaz TA dup 2 luni, Dac TA este ntre 160-179/100-109 mmHg se recontroleaz TA la o lun, Dac TA>180/110 mmHg se recontroleaz TA maxim la o sptmn.

TA se mai poate determina automat pe un interval de 24-48 ore cu ajutorul unui aparat care msoar TA la un interval de 15-20 min n timpul zilei i la 30 min n timpul nopii 4. Tulburarideritmcardiac-aritmiicardiace Activitatea electrica a inimii Inima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit dinpatru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriucomunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui insens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din parteastanga numai doua. Atriul drept primeste prin vene sangele sarac in oxigen care revine din organe spre inima si ildirijeaza spre ventriculul drept. Acesta trimite sangele in plamani unde se oxigeneaza inainte de traversareaatriului stang pentru a fi dirijat in ventricolul stang. Ventriculul stang, fiind cel mai voluminos, pompeaza sangele inartere si de aici in intreg organismul.Pentru ca inima sa pompeze sangele cat mai eficace miliardele de celule din camerele superioare si dinventricole trebuie sa se contracte simultan. Aceasta coordonare este declansata de un impuls electric. Acesteactiuni sunt dirijate de catre nodul sinusal, situat in atriul drept. De acolo curentul electric trece din celula in celulapana la nodul atrio-ventricular, la jonctiunea dintre atrii si ventricule. Traversand acest nod impulsul electric excitarapid toate celulele ventriculelor printr-o retea numita sistemul HisPurkinje.Activitatea electrica a inimii poate fi inregistrata cu ajutorul electrocardiogramei pentru a vedea daca aceastaeste sincronizata. Electrocardiograma realizeaza un traseu cu trei unde: traseul undei P corespondentcontractiilor atriilor, traseul undei QRS - al ventricolelor, si traseul undei T care reflecta regenerarea celulelor cardiace. Intre batai sistemul electric se reincarca la fel ca si muschiul cardiac, care intre doua contractii, serelaxeaza si se umple din nou cu sange.Prin urmare fiecare contractie a inimii este declansata electric. Repetarea acestui fenomen are ca rezultat ritmulcardiac. Nodul sinusal este cel care da masura acestui ritm. El are proprietatea de a adapta cadenta nevoilor organismului prin sensibilitatea sa la stimularea sistemului nervos si stimularea hormonilor (de exempluadrenalina). Deci accelereaza ritmul batailor inimii in timpul unui efort sau in timpul unei emotii si il incetineste intimpul repausului. Aritmia - cauze Aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace,fie sub ambele.Cauze:- cardiopatie ischemica- leziuni valvulare- hipertiroidie- insuficienta respiratorie- dezechilibre hidroelectroliticeconsum de alcool sau tutun.Variatiile frecventei cardiace sunt normale in unele situatii. Aritmiaapare cand excitatia electrica se naste in alte locuri decat cele normale (nodul sinusal, nodul atrio-ventricular sau ventricule) sau atunci cand unda electrica nuurmeaza traseul normal de propagare. Contractia musculara rezultata se deosebeste de ritmul normal. Bataiasuplimentara provocata se numeste extrasistola iar contractia normala sistola. O extrasistola intrerupe secventanormala de activare a muschilor cardiaci.Adesea extrasistola este urmata de o pauza compensatoare, resimtita ca o

intrerupere a ritmului cardiac.Accelerarea brusca si prelungita a ritmului cardiac este urmata de diminuarea presiunii arteriale ceea ce poateprovoca ameteli si senzatie de oboseala si slabiciune. Desincronizarea dintre camerele superioare si ventriculiprovoaca de asemenea palpitatii. Acestea pot fi resimtite in interiorul sternului dar si in urechi, in gat sau burta.Unele tulburari sunt mai grave decat altele. Uneori se formeaza un cerc vicios intre functia inimii si ritmul anormal.Astfel o inima slabita poate fi cauza aritmiei dar si aritmia poate duce la slabirea inimii. Tipuri Extrasistole Extrasistolele pot aparea la orice persoana sanatoasa. Doar in cazul in care acestea se manifesta in mod frecventputem vorbi de aritmie. Aritmiile se pot clasifica in functie de locul de formare si in functie de efectele produseasupra ritmului cardiac. Atunci cand ritmul cardiac este accelerat se numeste tahicardie iar atunci cand ritmul esteincetinit bradicardie. Aritmiisinusale - tahicardia sinusala(frecventa inimii - 90-120/min) - bradicardiasinusala (frecventa sub 60/min). In ambele este pastrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal. Aritmii atriale Aritmiile atriale au originea la nivelul atriilor:- extrasistolele atriale - impulsuri ectopice- tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min regulata)- fibrilatia atriala siflutterul atrial(tulburari de ritm neregulate). Extrasistole atriale. Hipertensiunea arteriala provoaca o destindere a atriilor si contractia lor prematura(extrasistola atriala). Extrasistola supraventriculara mai poate fi provocata si de slabirea muschiului cardiac. Tahicardia paroxistica atriala - in timpul tahicardiei, inima se contracta brusc si bate foarte repede, pana la 140-220 de batai pe minut. Aceste episoade pot dura cateva secunde sau cateva ore. Ele se opresc la fel de brusccum au aparut. Tahicardiile paroxistice pot aparea din tinerete si pot dura toata viata. Dupa criza pacientul sesimte obosit dar acest tip de aritmie este foarte rar periculos. Necesita totusi consultarea medicului deoarecepoate diminua calitatea vietii. Fibrilatia atriala si flutterul atrial constituie o problema mai serioasa ce va necesita examene medicale sitratament, cauza fiind o furtuna electrica" la nivelul atriilor. Contractia coordonata a atriilor nu mai are loc. Inimapierde in jur de 20% din capacitate. Ventriculul poate compensa pentru moment aceasta pierdere dar pe termenlung epuizarea sa poate duce la insuficienta cardiaca. Starile resimtite provin din iregularitatea pulsului datoratafaptului ca ventriculele nu mai sunt antrenate de catre nodul sinusal, pulsul avand valori uneori foarte ridicate 140de batai pe minut si chiar mai mult, uneori foarte mici 50 de batai pe minut provocand stari de ameteala.O complicatie a fibrilatiei atriale este dilatarea atriilor. Sangele ce stagneaza in acestea se poate coagula.Trecerea unei astfel de mase de sange coagulat in circulatie poate cauza embolia.Fibrilatia atriala poate aparea si dupa o stare de febra. Cand aceasta aritmie este consecinta unei boli de inimatratamentul se va adresa acestei boli. Fibrilatia poate de asemenea sa apara in cadrul unei boli de tiroida sau inurma consumului exagerat de alcool. Aritmii ventriculare

-extrasistola ventriculara - este datorata unei zone iritative din ventricul, care nu se mai sincronizeaza cuansamblul cardiac; cauze ale acestui tip de aritmie pot fi: emotia, un dezechilibru in retinerea sarurilor minerale(consumul exagerat de laxative), febra sau o infectie; in aceste cazuri aritmia este considerata benigna dar aparitia acesteia impreuna cu o boala de inima pot revela o problema care sa necesite tratamenttahicardia paroxistica ventriculara - in general reprezinta manifestarea unei disfunctii majore a muschiuluicardiac; poate aparea la orice varsta dar in general este urmarea unui infarct al miocardului; se produce odesincronizare intre bataile ventriculelor si contractia atriala, consecinta fiind diminuarea debitului cardiac; estenecesara spitalizarea din cauza slabirii inimiifibrilatia si flutterul ventricular 5.Durerea toracica Generalitati Durerea sau jena la nivelul toracelui, transpiratiile abundente, greturile, varsaturile, sunt simptome care nu nu se intalnesc in totalitate la toti bolnavii. De pilda varstnicii sau bolnavii diabetici nu au intotdeauna o durere toracica tipica. La femei, de regula, durerea iradiaza spre gat sau spre umar. Alteori, durerile se accentueaza dupa efectuarea unui efort fizic, in prezenta unui stres puternic sau dupa o masa copioasa si se amelioreaza la repaus. Disconfortul sau durerea toracica este un semnal de alarma in primul rand pentru o criza cardiaca severa si de aceea, atunci cand apare, trebuie sa ne gandim in primul rand la o patologie care se caracterizeaza prin: - durere sau jena la nivelul toracelui, foarte intensa, sub forma unei apasari intense, a unei striviri sau a unei strangeri, ca o gheara sau ca o greutate mare care apasa pe torace; durerea poate iradia in spate, spre gat sau spre membrele superioare (mai frecvent spre mana stanga); - transpiratii abundente; - respiratii mai frecvente si scurtate; - greturi, varsaturi; - ameteli, stare de slabiciune; - batai cardiace mai frecvente, mai slab simtite la puls si deseori neregulate. Daca aveti astfel de simptome, este imperios necesar sa sunati cat mai curand la Salvare (telefonul 112). Chiar daca o mare parte dintre leziunile care apar intr-un infarct miocardic se produc in primele 6 ore, tratamentul de urgenta poate preveni sau limita distrugerea muschiului cardiac si chiar moartea.

Cauze Nu intotdeauna o durere toracica este o durere de natura cardiaca. Ea poate avea si alte cauze si, la persoanele tinere, aceste cauze sunt mai frecvente decat cele cardiace: - dureri musculare sau osoase la nivelul peretelui toracic sunt dureri care cresc in intensitate odata cu miscarea, cu exercitiul fizic; - durere toracica sub forma de arsura, insotita de tuse apare in cazul unor infectii de cai respiratorii superioare; - dureri toracice sub forma de arsura de-a lungul coastelor, insotite deseori de o roseata pe traiectul nervului intercostal acestea pot fi determinate de o boala virala numita Zona Zoster; - o fractura costala, care poate da o durere vie intr-un punct fix, corespunzator focarului de fractura; durerea se accentueaza la tuse si la respiratia profunda; - reflux gastro-esofagian, care apare sub forma unei senzatii de arsura retrosternala la pacientii la care sfincterul esofagian nu inchide complet pasajul dintre esofag si stomac durerea se amelioreaza dupa administrarea de antiacide. Dintre cauzele mai serioase care pot provoca dureri toracice, altele decat cele cardiace, sunt: - colapsul (colabarea) unui plaman in hilul pulmonar (situatie numita pneumotorace) se manifesta printr-o durere extrem de violenta si tulburari severe de respiratie; - infundarea cu un cheag (de sange, de grasime) a unei artere pulmonare (embolia pulmonara); produce, de asemenea, o durere toracica puternica, brusc aparuta, cu incapacitatea de a respira; - cancerul pulmonar, care poate produce in fazele tardive dureri toracice, mai ales atunci cand acesta invadeaza coastele; - boli ale coloanei vertebrale, intrucat nervii intercostali pornesc de la nivelul acesteia. Daca ati fost diagnosticat cu dureri anginoase, a caror cauza este de natura cardiaca, sunt imperios necesare o serie de modificari in stilul de viata: - evitati activitatile care solicita efort si care pot induce aparitia anginei prin suprasolicitarea miocardului. - mancati moderat o dieta echilibrata evitand grasimile. - mentineti-va o greutate corporala normala. - evitati consumul de alcool si renuntati definitiv la fumat. - luati medicamentele prescrise de medic. - urmati un program de reabilitare fizica sub control medical. Durerile toracice minore care au alte cauze decat cele cardiace, descrise mai sus, produse, de regula, de intinderi musculare sau ligamentare sau de o fractura costala, pot fi ameliorate printro serie de masuri simple: - vi se recomanda repausul la pat, cu protejarea zonei afectate; evitati orice activitate care ar putea exacerba durerea. - aplicati gheata local, pentru 10-20 minute, de 3-4 ori pe zi. - nu incercati sa bandajati sau sa imobilizati toracele daca exista o coasta fracturata. Aceasta manopera poate determina probleme respiratorii prin scaderea amplitudinii miscarilor respiratorii, ceea ce poate creste riscul unei pneumonii sau al unui colaps pulmonar. - aplicati local unguente cu efect antialgic si antiinflamator. - puteti lua, pe termen scurt, daca nu sunt contraindicate pentru alte afectiuni pe care le aveti, anumite medicamente cu efect antialgic si antiinflamator, cum ar fi

acetaminofen (Panadol), antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen) sau aspirina. Atentie la cei care au probleme cu stomacul; aspirina nu trebuie luata de persoanele sub 20 de ani. Femeile gravide pot lua doar Panadol, fara aprobarea medicului. 5.INFARCTUL MIOCARDIC ACUT Infarctul miocardic acut (IMA) este necroza ischemic a unei zone de miocard datoratscderii brute a fluxului sanguin coronarian sau creterii brute a cererii de oxigen miocardic. Etiologie:ASC coronarian + factori de risc pentru ASC: HLP, HTA, DZ, fumat, obezitatea. Tablou clinic:durerea coronarian, complicaii (oc, aritmii, IVS). Simptome: durerea: domin, poate fi tipic (localizare, iradiere, suprafa ca n AP): -durata peste 30 de minute (ore, 1/3 absent) -intensitatea mare, atroce, mai sever ca precedentele -retrosternal, iradiat n umr i brae; strivire, constricie -nu rspunde la nitroglicerin, cedeaz la opiacee -frecvent fenomene asociate: transpiraii, palpitaii, astenie extrem, dispnee, ameeli,tulburri dispeptice, mare anxietate, agitaie n cutarea unei poziii complicaiile: -oc, hipotensiune, aritmii sau blocuri: astenie intens, ameeli, transpiraii reci, confuzie,lipotimie -grea, vrsturi: hipertonie vagal -dispnee: IV stng Semne: sugestive dar nespecifice temperatura: uneori subfebriliti dup 24 de ore; febr n formele extinse; se menine pn la7-10 zile pulsul: tahicardie, bradicardie sau normal tensiunea arterial: de regul scade progresiv (poate fi mare la debut) aparatul respirator: dispnee i raluri de staz (IVS) examen cord:133 -scderea ocului apexian - pulsaii mezocardiace paradoxale (anevrism, dischinezie n IM anterior) -asurzirea zgomotelor cardiace -clivarea paradoxal zgomot II (lungirea ejeciei VS) -zgomot IV (scderea complianei, apare de regul n IMA) -zgomot III (galop, arat clar IVS, prognostic ru, mortalitate mare) -sufluri sistolice tranzitorii (disfuncie de pilieri, ischemia muchilor papilari, dilataie VS) -sufluri sistolice definitive (ruptur de pilieri, de sept) -frectur pericardic: pasager, n presistol, sistol, protodiastol; sugestiv pentruIMA, indic pericardita epistenocardic examen carotide: arat debitul (aplitudinea), puls rapid n ruptura de sept, IM examen jugulare: turgescente, colabate, puls sistolic examen artere periferice: arteriopatii asociate, embolii examen abdomen: pentru excluderea afeciunilor abdominale paloare, tulburri neuropsihice

Examinri paraclinice: ECG: permite diagnosticul pozitiv, localizarea, extinderea, unele complicaii (aritmii);necesit nregistrri repetate; ECG normal nu exclude diagnosticul. modificri "directe" (nregistrate de electrozii ce privesc zona de infarct) -p r i m e l e o r e : S T s u p r a d e n i v e l a t c u c o n c a v i t a t e a a p o i c o n v e x i t a t e a n s u s ( a s p e c t d e leziune) -dup 8-12 ore: unda Q patologic (> 0, 3 sec., amplitudine > 3mm, > 1/3 din R) sau QS(aspect de necroz) -undele T devin negative, simetrice, ascuite (aspect de ischemie)Aspectul caracteristic ECG de IMA este: necroza, leziunea, ischemia. -n evoluie (zile): Q i T se adncesc, R scade progresiv, ST coboar progresiv (la 1014zile ST izoelectric) -n final: Q patologic, r mic, T ischemic (persist sau dispar parial) modificri "indirecte" apar n "oglind" n derivaiile diametral opuse localizarea i extinderea modificrilor directe orienteaz asupra localizrii i extinderii IMA,de exemplu: -IMA inferior: DII, DIII, aVF -IMA anterior: DI, DII, aVL, V1-6. lipsa undei Q patologic (dar cu necroz dovedit enzimatic) apare n IMA "non-Q" d i a g n o s t i c u l I M A n f a z a u t i l p e n t r u t e r a p i a d e r e p e r f u z i e : d u r e r e c o r o n a r i a n > 3 0 d e minute, ST supradenivelat semnificativ (leziune) Modificri enzimatice: indic necroza miocardic; MB - CPK, inzoenzima LDH 1,ASAT, mioglobin, troponine. CPK : c r e t e l a 3 - 6 o r e , c u n o r m a l i z a r e n 3 - 4 z i l e , C P K M B e s t e s p e c i f i c n e c r o z e i miocardice LDH : crete la 24-48 ore, cu normalizare la 8-14 zile, util pentru diagnostic retrospectiv ASAT:crete la 8-12 ore, cu normalizare dup 8-14 zile Mioglobina:crete la 30-60 minute Troponina T si I:specifice si sensibile, apar precoce si dureaza zile Explorri radioizotopice: miocard necrozat (pirofosfat), viabil (thaliu).134 Coronarografia: precizeaz stenoza, permite angioplastia ca prim opiune terapeutic. Alte examinri:leucocitoza, hiperglicemia, VSH crescut.Eco, fono, cateterism, etc (uneori). Diagnosticul IMA: durerea coronarian + necroz miocardic (Q patologic, enzime crescute, izotopic). durerea tipic: lung peste 30 minute, intens, extins, neinfluenat de NTG/repaus; forme atipice de manifestare: -atipii ale durerii: epigastru --> colic biliar, ulcer, pancreatit acut -umr --> periartrit -lipsa durerii - predominena complicaiilor: IVS, AVC, oc, aritmii, ICC, astenie, etc.

- predominena manifestrilor digestive Tablouri atipice de IMA (fr durere - 20%): forme cerebrale (ictus, agitaie, confuzie, somnolen) forme cu EPA sau ICC brutal instalat forme cu astenie fizic extrem forme pseudogripale forme digestive (dispepsii pn la abdomen acut) forme cu oc cardiogen forme cu tulburri de ritm sau blocuri atrioventriculare forme cu moarte subit Diagnosticul diferenial al IMA: cu AP, alte boli cardiace, toracice, digestive cu AP: durata sub 30 minute, cedeaz la NTG/repaus, enzime normale/fr necroz pe ECG embolia pulmonar masiv: context emboligen (tromboflebit), ECG: ncrcare dr. pericardit acut: lipsa modificrilor n oglind, modificri ECG difuze, febr de la nceput disecia aortei: HTA sever + durere atroce + aspect de oc + IA acut neuromialgii i celulit toracic: sensibilitate local accentuat de respiraie, lipsa necrozei pneumotaroce spontan: timpanism + sileniu respirator + dispnee + Rx toracic caracteristic pleureziile (pleurodinia): context infecios, accentuare la respiraie, lipsa necrozei pancreatita acut: diagnostic dificil cu IMA inferior; lipsa necrozei; amilaze crescute ulcerul perforat: pneumoperitone