Sunteți pe pagina 1din 1

n Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi (1930) , Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul

sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaz prin contientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce triete tragismul unui rzboi absurd, vzut ca iminen a morii. Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaz prin contientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce triete tragismul unui rzboi, vzut ca iminen a morii. Tema este sugerata si de titlu, repetarea cuvantului noapte sugerand incertitudinea, necunoscutul, absurdul. Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale: dragostea si razboiul.

Stefan Gheorghidiu se autoanalizeaza in doua ipostaze: iubirea si razboiul. Esenta sa sufleteasca este una eminesciana si consta in aspiratie catre absolut, puritate, neadaptare la compromisuri, luciditate, onestitate. La toate acestea, se adauga o inteliggenta patrunzatoare si o cultura impresionanta, care maresc si mai mult prapastia dintre el si Ela. Se poate spune ca romanul realizeaaza in planul sau specific povestea lui Hyperion si a Catalinei, ca o variatie moderna a celor doua mari teme, iubirea si moartea. Eroul este extrem de orgolios, fapt care declanseaza dragostea lui pentru Ela, acesta fiind magulit si flatat de faptul ca era iubit de una dintre cele mai frumoase studente de la universitate. Curand, dragostea acestuia pentru Ela, devenita sotia lui, va fi redirectionata catre sine, fiind obsedat de a nu-si pierde prestigiul in ochii oamenilor. Se observa o subtila asemanare intre Stefan Gheorghidiu si Narcis (mitologia greaca): Stefan Gh.se indragosteste, defapt, de prestigiul sau, de reflexia sa in oglinda reprezentata de societate, precum Narcis sa indragostit de reflexia sa in apa. Desi lucid, St. Gh.se lasa prada geloziei, al caror consecinte le analizeaza in numeroase pagini de introspectie. De aici caracterul analitic al primei parti a romanului. Partea a doua a romanului ne ofera solutia dilemei erotice a eroului. Acumularea tragicului individual este depasit de tragedia colectiva a razboiului. El realizeaza in razboi ca drama sa intima, personala, este neinsemnata, insignifianta si meschina in comparatie cu tragedia colectiva a razboiului. Momentul n care Stefan renun la Ela reprezint moartea spiritual a acestuia, renuntarea la absolut. Asa cum dragostea de sine i-a adus lui Narcis moartea, dragostea de sine i-a adus lui Stefan Gh.moartea spirituala. Pe front, el isi descopera o noua dimensiune a personalitatii sale: comunitatea cu soldatii simpli, anonimi, devenind si el un anonim. Acest aspect evidentiaza dezumanizarea protagonistului.