Sunteți pe pagina 1din 5

http://karynmarialombrea.com/2010/07/16/legile-lui-zamolxe/ Legile lui Zamolxe 1.

Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaz toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt minile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicieri si peste tot estemijlocul Su, iar chipul Su este lumina. Nimic nu este fptuit fr de lumin si tot ce vine din lumin prinde viat si ia fptur. 2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumin tunetul si focul ce se revars , asa este si gndul omului, el trece n vorba omului si apoi n fapta sa. Deci, ia aminte la asta, cci pn la focul ce arde trebuie s fie o lumin si un tunet. Lumina omului este gndul su si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvnt, iar vointa omului aprinde focul prin care se fptuiesc toate cele ce sunt n jurul su. 3. Fii ca muntele cel semet si ridic a ta lumin mai presus de cele ce te nconjoar. Nu uita ca aceiasi pasi i faci n vrful muntelui ca si n josul su, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul n vrf de munte ca si n josul su, la fel lumineaz soarele piscul cel semet ca si pamntul cel neted. 4. Fii cumptat ca pmntul si nu vei duce lips de nimic. Creanga prea plin de rod este mai repede frnt de vnt, smnta prea adnc nu rzbate si prea mult ap i stinge suflarea. 5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu ct este mai nalt, cu att rdcinile sale sunt mai adnci n pmnt, cci din pmnt si trage tria, nu uita asta. Cu ct te ridici mai mult, cu att trebuie s cobori mai mult, cci msura ridicrii este aceeasi cu msura coborrii. 6. Puterea omului ncepe cu vorba nerostit, ea este asemeni semintei care ncolteste, nici nu se vede cnd prinde suflare de viat. Lumina semintei este cea care o ridic, pmntul este cel ce-i d hrana, apa i d vigoarea, iar rbdarea o mbrac cu trie. 7. Priveste rul si ia aminte la nvttura sa. La nceput este doar un firicel de ap, dar creste tot mai mare, cci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc mplinite, prin firea lor. Asemenea este si gndul cel bun si drept rnduit, el si face loc printre pietre si stnci, nutine seama de nimic, si urmeaz drumul si nimic nu-i st n cale. Ap cu ap se adun, iar mpreun puterea este si mai mare. 8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de ap stie unde va ajunge, cci una este cu pmntul si toate cele ce-i vin n cale nu l pot opri pn la sfrsit. Astfel s iei seama la gndul tu unde trebuie s ajung si vei vedea c nimic nu st n calea sa. S-ti fie gndul limpede pn la sfrsit; multe se vor ivi n calea sa, cci firea lucrurilor din jur este misctoare asemeni apelor. Ap cu ap se ntlnesc, pmnt cu pmnt si munte cu munte. 9. Ia seama la gndul cel ru, fereste-te de el ca de fulger, las-l s se duc precum a venit, cci te-ndeamn la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevr; sunt ca pulberea cmpului ce-ti acoper ochii, ca plasa pianjenului pentru mintea si sufletul tu. Elete ndeamn la trufie, nselciune, hotie si vrsare de snge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, srcia, boala, amrciunea si moartea. 10. Nu judeca oamenii dup greutatea lor, dup puterea lor, dup averea lor, dup frumusetea lor sau dup rvna lor, cci si unul si altul a lsat din ceva pentru a creste n altceva. Cel bogat este srac n liniste, cel tare este slab pentru altul si 1

cel slab are tria lui ascuns. Cum firea lucrurilor este misctoare, asemeni este si omul. Ce d valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult dect boul? E mai bogat vreunul ca pmntul? Doar cunoasterea si ntelepciunea l ridic pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dac ea nu este lmurit de vreme. 11. Fierul nrosit a fost rece si se va rci iarsi; vasul a fost pmnt si va fi iarsi pmnt; pmntul ce-a fost sterp acum este pmnt roditor si se va strpi iarsi peste vremi. Rvna omului face schimbtoare toate acestea. Dar rvna i ntoarce bucuria n tristete si linistea n neliniste. Fierul si focul ajut omul, dar l si vatm. Si aceeasi rvn l ndeamn a merge pe crri nestiute si nebtute de ceilalti dinaintea lui. Tot rvna l ndeamn la strngere de averi, la mrirea puterii si a se msura cu altii. Fereste-te de a te msura cu altul, cci trufia de aici se naste; ea te va cobor mai jos de dobitoace si te va despri de fratele si de vlstarul tu. 12. Nenteleptul este mnat de rvn, dar nteleptul ncalec rvna. Nenteleptul sufer cnd rvna l duce la pierdere si la cdere, dar nteleptul ntotdeauna gseste cstigul n pierdere si nltarea n cdere. 13. Trufia rceste iubirea inimii si o face n dusmnie si nu exist dobitoc mai josnic dect omul care nu mai are iubire n inima sa. Cci iubirea este cea dinti putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gndul tu s se mpresoare cu trufia , cci mai jos de dobitoace vei ajunge. 14. Gndul bun si vorba nteleapt ti pot potoli necazul, ti pot rcori inima, dar nu te vindec, pentru c omul sufer dup cum trufia a crescut n el, cci suferinta este umbra trufiei. 15. Nu ti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, cci ele asa cum vin, asa pleac. Dup orice zi vine si noaptea, si dup iarn vine primvara, cci asa este rnduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vd, se nasc, cresc si apoi se ntorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rmne pururi, iar aceasta are nenumrate si nesfrsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tu, ele nu se arat la vedere. Cci o suflare si un foc fac s creasc toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni si din aceeasi vatr vin si ctre aceeasi vatr se ntorc, si vatra aceasta este pururea. 16. Precum copacul cel falnic creste lng cel mic fr a-i face ru, asa s fiti ntre voi, cel mare s nu loveasc pe cel mic si nici s-i amrasc sufletul, cci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunc un lemn pe ru si mai multe vor veni din susul su ctre tine. Adu-i multumire semenului tu, adu-i lumin pe chip si n suflet, iar toate acestea le vei gsi mai trziu nflorite n inima ta. 17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amgitoare ceea ce nu este al tu, cci cel ce priveste prin ochii ti este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta. 18. Nu grbi nicio lucrare cci trasul de ramuri loveste napoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplcut. Nu te grbi deci s aduni ce este nainte de vreme, cci ti va amr sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita. 19. Rmi mereu n rcoarea sufletului tu, dar dac mnia se aprinde n tine, ia seama ca nu cumva s treac de vorba ta. Mnia vine din team si nu a locuit dintru nceput n inima ta; dac nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia nchide poarta ntelepciunii, iar cel trufas se pune singur lng dobitoace. ntelepciunea este mai pretuit dect toate cele ce se vd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tu si este rodul cunoasterii udat de vreme. 2

20. Nu-ti amr sufletul cnd simti durerea si neputinta, ci mai degrab caut s te folosesti de ele pentru ndreptare, cci n rod ai si smnta. Nu se poate ca o smnt bun s dea rod ru. Lcomia ntotdeauna duce la pierdere, furtul ntotdeauna duce la boal, gndurile sterpe ntotdeauna duc spre rtcire, mnia ntotdeauna loveste napoi, rutatea si neadevrul ntotdeauna aduc neputinta , trufia ntotdeauna aduce suferint. 21. Mergi la izvor cnd sufletul ti-e aprins, scormoneste n apa limpede si asteapt pn ce devine iarsi curat. Asa se va duce si aprinderea sufletului tu, precum tulburarea aceea. 22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gndul tu, si cum smnta nu se poate fr coaj, asa este si gndul cel rodnic al omului. Coaja gndului rodnic este vointa, iar fr voint, gndul se usuc si nu foloseste la nimic. Dar puterea este n rbdarea semintei, iar vointa si rbdarea fac mldita firav s razbat pmntul tare. 23. n vremea lucrului tu, nveseleste-ti inima la vederea lucrrii tale nainte de terminarea ei, cci precum fructul si anunt venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vzut de cel cu mintea si simtirea limpede, nainte de a fi terminat. 24. Ia bine seama la cauza omului srac, dar si la cauza omului grabnic avut, cci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul srac are multe gnduri desarte si le schimb de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a nvelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si nseltor, ori vede mai bine necazul altuia si caut al amgi, de acolo si trage grabnica avutie. 25. Fii blnd si rbdtor cu cei de lng tine, cci asa cum te porti tu cu ei, asa se poart si altii cu tine, cci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumin cu cea care se vede prin ochii ti. 26. Unde este tria omului acolo i este si slbiciunea, ceea ce-l ridic l si coboar; rmi n limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blnd este deasupracelui aprig. Limpede s-ti fie mintea si simtirea, si ia seam de toate acestea. 27. Tria muntelui vine din rbdarea sa, din linistea sa, stnca i este numai nvelitoare. Dar tria lui este ncercat de vnt, de apa cea lin. Ia-ti puterea din rbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gndului tu, cci nu tulburarea izvorului roade stnca, ci limpezimea sa. 28. Lucrarea fcut din team nu are viat lung si tria ei este asemeni unei revrsri de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine deafar, dar este chemat de teama lor, ns teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevr, lene si trufie. 29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alb si nerosit de vin si las vremea s o mbrace cu ntelepciune. Nu privi la trupul lor slbit si grbovit, cci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea ntelepciunii. 30. Multumeste pmntului pentru toate cele ce-ti ofer, multumeste cerului pentru ploaia care ti hrneste pmntul, multumeste soarelui pentru cldura si lumina casei tale si a pmntului tu, multumeste lunii pentru linistea somnului tu, multumeste stelelor c vegheaz asupra somnului tu, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste pdurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrrile ce-ti arat, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zmbet pe chip. 31. Precum iarba bun creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama c 3

purtarea lor cea rea este semnat si crescut din team si neputinte, iar trufia este nvelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cuta a-i ndrepta din vorbe si mustrare, cci apsarea pe ran nu o vindec. Oare iarba aceea este rea doar pentru c este amar pntecului tu? Asa este si cu omul, de vei vrea s-l ndrepti, adu-i pentru nceput gndul si simtirea la ce este plcut att omului bun, ct si omului ru. Unul vede roata plecnd, iar altul vede aceeasi roat venind. Cine vede mai bine? 32. Doar cel nteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, cci cel nteleptit a fost odat si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au fcut s tin seama de alctuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare n vrful muntelui si acolo nu ascpat de ele, a fugit n mijlocul pdurii si iat c roadele erau cu el, apoi a privit n luntrul su si iat c roadele sale amare aveau rdcini n mintea si simtirea poftelor sale. 33. Este o floare mai frumoas ca cealalt? Este un izvor mai limpede dect altul? Este un fir de iarb mai presus de un altul? Fiecare are tria, frumusetea si priceperea lui. Este n firea lucrurilor ca pdurea s aib felurite soiuri de copaci, de iarb, de flori si dobitoace. Nu seamn un deget cu altul de la aceeasi mn, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mrul mai ntelept dect prunul sau prul? Este mna stng mai bun ca dreapta? Altfel vede ochiul stng de cel drept? Cele de sus si au rostul lor si cele de jos si au rostul lor, cele mari si au rostul lor si cele mici si au rostul lor, cele repezi si au rostul lor si cele ncete si au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin si vor avea rostul lor. 34. Neputinta vine dup rutate si neadevr, cci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama c lumina sufletului tu si al celui de lng tine are aceeasi vatr si rmne fr umbr. Vezi ce tulbur necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tu. Adu-i linistea n suflet si limpezimea n minte si btrnetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tria ta nu vor slbi si te vei ntoarce de unde ai venit, stul de cldura urmasilor ti. 35. ntotdeauna va fi cineva dedesubtul tu si ntotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tu s te uiti cu iubire si nu cu trufie cci acolo ti sunt rdcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta s te uiti cu privirea de prunc si fr team. 36. Cele tari, cele slabe si cele nevzute sunt cele ce alctuiesc lumea si toate acestea le gsesti n om si toate alctuiesc un ntreg. Nu este nimic care s fie afar si s nu fie si nuntru. Ia seama la toate acestea cnd ti apleci privirea nuntrul tu si vei gsi toat ntelepciunea zeilor ascuns n nevzutul fiintei tale. Zeii au luat seama naintea omului de aceast ntelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic. 37. Ia aminte c btaia inimii, curgerea sngelui prin vine, vindecarea rnilor, frumusetea ochilor si minuntia alctuirii trupului sunt fcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este n fiecare si al crui chip se arat n lumin. Dar nu uita c trupul este doar o frm din putinul care se vede 38. Curtenia trupului si desftarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, cci nu un sunet plcut te ridic, nici o duioas atingere, nici un gust plcut, nici o mireasm mbttoare si nici o bucurie a ochilor. Cci unde este cldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plcutul apare si neplcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este rs, si plnsul pndeste. 39. Iat dar calea de nceput: cumptarea n toate cele ce faci, ascultarea de btrni si de cei ntelepti, hrnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevr si de 4

vorbele desarte, ferirea de ceart si de mnie, buna purtare ntre semeni. Dimineata s te trezesti cu ele, ziua s le porti mereu n minte, seara s le ai cu tine n somn si astfel suprarea, lipsa, amrciunea, neputinta, boala si rutatea altora nu se vor atinge de tine. 40. Dincolo de acestea se afl iubirea, vointa, curajul, rbdarea, modestia si ele ridic omul cu adevrat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaz calea zeilor, dar ngroparea lor te arunc mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevrata cunoastere si ntelepciune, adevrata putere, adevrata bucurie, adevrata bogtie, rodnica si trainica lucrare. 41. Dar iat c unde este iubirea poate aprea si ura, unde este vointa poate aprea si delsarea, unde este curajul poate aprea si frica, unde este rbdarea, poate aprea si graba si unde este modestia poate aprea si trufia. Cci misctoare sunt si cele ce se vd si cele ce nu se vd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afl cel ce gndeste si acesta este cel ce vede miscarea n nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfat n cunoasterea si linistea ce ntrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale. 42. Cel tulburat vede binele ca bine si rul ca ru, este atras de una si fuge de cealalt, dar nteleptul vede si frumosul si urtul, simte si frigul si cldura, si finetea si asprimea, aude si plcutul si neplcutul, gust si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecat ntre ele. El vede deslusit c firea lucrurilor este n toate, cci frumosul din urt se trage si urtul din frumos, dulcele a fost amar la nceput si se va face iarsi amar, plcutul se naste din neplcut si neplcutul din plcut. Si toate acestea lumineaz sufletul nteleptului pentru c cele bune si plcute hrnesc si bucur trupul si simturile sale, iar cele neplcute nenteleptului hrnesc mintea si nielepciunea sa, cci vede nnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii. 43. Nu este usoar crarea zeilor, dar nu uita nici o clip c omul poate cuprinde n iubirea sa mai mult dect poate cuprinde n ura sa, cldura se ridic mai mult dect poate cobor frigul, cel ce este deasupra vede mai multe dect cel ce este dedesupt, usorul se ntinde mai mult dect se ntinde greul, lumina rzbate mai mult dect poate rzbate ntunericul, puterea care uneste este mai mare dect puterea care desparte. 44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijin; nevzutul si vzutul acelasi loc ocup; toate cele mari stau ascunse n cele mici, iar aici este o mare tain a firii; mare printre ntelepti este cel ce o pricepe. 45. nteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gndeste, cel ce simte cu cel ce face, dar nenteleptul i desparte. Deschide-ti bine ochii, cci cel ce face, cel ce simte si cel ce gndeste sunt asemeni norilor care vin si pleac, dar cel ce vede prin ochii ti este vesnic si lumina sa este fr umbr. El este dincolo de viat si moarte, dincolo de bine si ru, dincolo de frumos si urt, dincolo de curgerea timpului. Legile lui Zamolxe[Remer Ra Editura Deceneu, 2009] http://www.youtube.com/watch?v=_H8HiNApDD0