Sunteți pe pagina 1din 12

ENIGMA OTILIEI de GEORGE CLINESCU ROMANUL OBIECTIV / REALIST Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune

desfurat pe mai multe planuri i la care particip un numr mare de personaje. Trsturile romanului obiectiv: o i propune s reflecte existena obinuit; o universul fictiv al operei literare este construit dup principiul verosimilitii; o construcia subiectului respect ordinea cronologic; o incipitul se afl ntr-o strns legtur cu finalul; o incipitul prezint cadrul aciunii, fixeaz timpul, reunete cele mai importante personaje din roman; o aciunea se desfoar coerent, fr apariia unor situaii neprevzute, evoluia ei putnd fi anticipat; o finalul este nchis, rezolvnd conflictele i nepermindu-i cititorului alte interpretri; o personajul este reprezentativ pentru o categorie social sau uman, fiind deseori vorba de tipuri; o personajul este surprins ntr-un proces de transformare; o naratorul este omiscient, relatnd la persoana a III-a, neutru i impersoanl, fr s emit judeci de valoare, s comenteze faptele sau s explice situaiile. Elemente de realism balzacian: o tema romanului: alctuirea unei imagini complete a burgheziei de la nceputul secolului al XX-lea; o motivul motenirii; o motivul paternitii; o expoziiunea stabilete fixarea exact n timp i spaiu, descrierea mediului; o caracterizarea personajelor se realizeaz prin legtura cu mediul ambiant, vestimentaie; acestea sunt ncadrate ntr-o tipologie; o notarea amnuntelor semnificative; o descrieri minuioase, tehnica detaliului. 2. ENIGMA OTILIEI Romanul Enigma Otiliei, numit iniial Prinii Otiliei, a fost publicat n anul 1938. Romanul a pus nc de la apariia lui problema ncadrrii ntr-un curent literar. Structura, compoziia, personajele, procedeele folosite, o serie de pasaje lirice, demonstreaz c romanul este n acelai timp clasic, romantic i realist. Se pot observa i anumite accente romantice, mai ales n descrierea Brganului n momentul n care personajele fac o vizit la moia lui Pascalopol. Totui, elementele care primeaz sunt realiste, romanul aparinnd realismului critic sau realismului balzacian. n perioada interbelic, tenhicile balzacian, proustian, stendhalian dobndiser un mare prestigiu datorit operelor Hortensiei Papadat-Bengescu, lui Camil Petrescu sau George Clinescu. Nu este vorba ns de o copiere a unor modele strine, ci de adaptarea lor n maniere insolite. Romanul Enigma Otiliei se nscrie n sfera realismului critic balzacian, fiind un roman social i citadin, care ofer cititorului o imagine ampl a societii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea. Proza realist-obiectiv se realizeaz prin naraiunea la persoana a III-a, care presupune un narator omniscient, deoarece tie mai mult dect personajele sale, i omniprezent, controlnd evoluia acestora. dei adopt un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunic, prin postura de spectator i comentator al comediei umane reprezentate, cu instanele narative. Prin tem, romanul este balzacian i citadin. Enigma Otiliei descrie istoria unei familii al crei destin este strns legat de o motenire. n acelai timp, se prezint o imagine complet a burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, care se afl sub determinarea socialeconomic, banul fiind valoarea suprem dup care se ghideaz. Pe acest fundal social, este urmrit procesul de formare i maturizare al lui Felix Sima care, nainte de a-i face o carier, triete experiena iubirii i a relaiilor de familie. Romanul este realist-balzacian prin apariia unor motive specifice operei scriitorului francez Honor de Balzac: motivul motenirii i motivul paternitii. 1.

Romanul, alctuit din douzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor familiei Tulea, al lui Stpnic Raiu etc. Cele dou planuri principale ale naraiunii prezint istoria motenirii i maturizarea lui Felix. Primul plan urmrete lupta dus de clanul Tulea pentru obinerea motenirii lui Costache Giurgiuveanu care presupune nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima, care vine la Bucureti pentru a studia medicina, locuiete la tutorele lui i se ndrgostete de Otilia. Autorul acord importan i planurilor secundare deoarece ele realizeaz o imagine ampl a societii citadine. Succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire, respectndu-se ronologia faptelor. Alturi de naraiune, autorul folosete i celelalte moduri de expunere. Cu ajutorul dialogului, se caracterizeaz personajele, oferind n acelai timp caracterul scenic unor secvene narative. Descrierea este folosit pentru a susine impresia unui univers autentic, dar i pentru caracterizarea personajelor: descrierea spaiilor exterioare (strada, arhitectura, decorul interior, camerele), descrirea vestimentaiei. Imaginea Brganului este redat cu ajutorul unei descrieri de tip romantic, deoarece realitatea este proiectat n plan fantastic. Titlul iniial, Prinii Otiliei, reflecta ideea balzacian a paternitii, pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un anumit fel destinul orfanei Otilia, ca nite prini. Autorul schimb titlul i deplaseaz accentul de la un aspect realist, la tehnica modern a reflectrii poliedirce, prin care este realizat personajul principal. Otilia devine o enigm pentru c fiecare personaj din roman o percepe n mod diferit, nereuind s o defineasc n totalitate. Aciunea romanului ncepe, dup cum precizeaz i autorul, n iulie 1909 i are n principal, ca spaiu de desfurare, casa lui Mo Costache. Alte locuri unde se desfoar o parte din evenimentele prezentate n carte sunt: casa familiei Tulea, casa lui Leonida Pascalopol, moia acestuia din Brgan, casa Georgetei sau cea a lui Stnic Raiu. Incipitul (expoziiunea), specific romanului realist, fixeaz veridic cadrul temporal i spaial al aciunii: ntr-o sear de la nceputul lui iulie 1909, cu puin nainte de orele zece, un tnr de vreo optsprezece ani, mbrcat n uniforma de licean, intra n strada Antim, venind dinspre strada Sfinii Apostoli [...] n aceast obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio cas nu era prea nalt i aproape niciuna nu avea cat superior. ns varietatea cea mai neprvzut a arhitecturii (opera ndeobta a zidarilor italieni), mrimea neobinuit a ferestrelor, n raport cu forma scund a cldirilor, ciubucria, ridicul prin grandoare, amestecul de frontoane greceti i chiar ogive, fcute ns din lemn vopsit, umezeala, care deghioca varul, i uscciunea, care umfla lemnria, fceau din strada bucuretean o caricatur n moloz a unei strzi italice. Caracteristicile arhitectonice ale unei case reflect caracterul oamenilor care o locuiesc. Pentru Balzac, o cas este un document sociologic i moral. Strada i casa lui mo costache sugereaz, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretenia de confort i bun gust a unor locatari bogai i realitate: inculi (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgrcii (case mici, cu ornamente din materiale ieftine), delstori (exist urme vizibile ale umezelii i uscciunii, impresia de paragin). Arhitectura sugereaz imaginea ueni lumi n declin, care a avut cndva energia necesar pentru a dobndi avere, dar nu i fondul cultural. Personajul martor, din perspectiva cruia este descris strada i casa lui Costache Girgiuveanu, este Felix Sima. Acesta este fiul doctorului militar Iosif Sima de la Iai. Rmas orfan, este nevoit s se afle sub tutela lui mo Costache, un fel de unchi prin alian. Tnrul, nc minor, vine la Bucureti pentru a-i continua studiile. Prima ntlnire cu tutorele su este una care definete caracterul acestuia din urm: cnd ajunge n strada Antim, btrnul avar l ntmpin cu urmtoarea afirmaie care l deruteaz pe Felix: - Nu-nu-nu tiu... nu-nu st nimeni aici, nu cunosc... Incipitul se afl n strns legtur cu finalul, care l prezint pe Felix cu aproximativ zece ani mai trziu, plimbndu-se din nou pe Strada Antim pentru a revedea casa n care a locuit: Dinadins, ntr-o duminic, o lu pe strada Antim. Prefacerile nu schimbar cu totul caracterul strzii. Casa lui mo Costache era leproas, nnegrit. Poarta era inut cu un lan, i curtea toat npdit de scaiei. Nu mai prea s fie locuit. Cele patru ferestre din fa, de o nlime absurd, nlau rozetele lor gotice prfuite, iar marea u gotic avea geamurile plesnite. Felix i aduse aminte de seara cnd venise cu valiza n mn i trsese de schellitorul clopoel. I se pru c easta lucioas a lui mo Costache apare la u i vechile vorbe i rsunar limpede n ureche: Aici nu st nimeni! nc din prima sear petrecut n casa tutorelui su, Felix ia contact cu toate persoanele apropiate familiei Girgiuveanu. l cunoate pe rafinatul Leonida Pascalopol, protectorul Otiliei, apoi

pe membrii familiei Tulea alctuit din Aglae, sora lui Costache, Simion, soul senil al acesteia i cei trei copii: Olimpia, cstorit cu Stnic, Aurica, o fat btrn, obsedat s se cstoreasc, i Titi, ntr-un fel retardat mintal. Felix asist la jocul de cri care adun n jurul mesei toate personajele, fiecare aducnd o not aparte prin trsturile sale de caracter: mo Costache i Aglae sunt avizi dup ctig, Pascalopol este blazat i dezinteresat, Aurica este anost i uneori absent la ce se petrece n jurul ei. Spectatorii jocului sunt Felix, Otilia, care st tot timpul n prejma lui Pascalopol, i Simion Tulea. Portretele fizice ale personajelor sunt alctuite cu ajutorul detaliilor vestimentare i fiziologice, care sugereaz, n manier clasic, trsturi de caracter: Aglae este vzut ca o doamn cu faa glbicioas, gura cu buzele subiri, acre, nasul ncovoiat i acut, obrajii brzdai de cteva cute mari, acuznd o slbire brusc. [...] ridic o fa scruttoare i examin din cap pn n picioare pe Felix, ridicndu-i n acelai timp cu mult demnitate mna spre a-i fi srutat., Aurica este o fat cam de treizeci de ani, cu ochii proemineni ca i ai Aglaei, cu faa prelung, sfrind ntr-o brbie ca un ac, cu tmple mari ncercuite de dou iruri de cozi mpletite, n timp ce Simion Tulea este un brbat n vrst, cu papuci verzi n picioare i cu o broboad pe umeri [...]. Avea musti pleotite i un mic smoc de barb. [...] ridic asupra lui Felix nite ochi grozavi de splcii i-i ls apoi asupra msuei, fr s scoat o vorb. Toate aceste aspecte alctuiesc atmosfera ostil, neprimitoare, imaginea mediului n care ptrunde tnrul i prefigureaz cele dou planuri narative i conflictul. Intriga se dezvolt pe dou planuri care se ntreptrund: istoria motenirii lui Costache Giurgiuveanu i destinul tnrului Felix Sima. Competiia pentru motenirea btrnului avar este un prilej pentru observarea efectelor morale pe care le are obsesia banului asupra oamenilor. Istoria acestei moteniri include dou conflicte succesorale: primul este iscat n jurul averii lui mo Costavhe i se refer la adversitatea manifestat de Aglae mpotriva Otiliei, iar al doilea este reprezentat de interesul lui Stnic Raiu pentru banii btrnului care duce la destrmarea familia Tulea. Mo Costache triete cu iluzia unei viei venice doar pentru a nu fi nevoit s realizeze un testament care s asigure viitorul fiicei vitrege, Otilia Mrculescu. Dei i iubete fiica nu face niciun demers pentru a o proteja, de dragul banilor, dar i din teama de sora lui, Aglae. Aceasta, mpreun cu ntreaga familie Tulea, dorete obinerea averii totale a lui Costache, plan care poate fi periclitat de nfierea Otiliei. Un alt personaj care dorete s pun mna pe averea btrnului este Stnic Raiu. Reprezentativ pentru categoria parveniilor din literatura romn, acesta se cstorise cu Olimpia Tulea doar pentru averea ei, dar sfrete prin a pune mna pe averea lui Costache. Casa Giurgiuveanu este spionat sistematic de Stnic. Acesta apare i dispare fr motiv, transminnd diferite veti ntre cele dou case. Cnd Costache are a doua criz, acesta profit de scurta absen a Otiliei i a lui Felix i i fur banii de sub saltea. Din cauza durerii c a pierdut banii, btrnul moare. Familia l ngroap cu oarecare fal spre a nu fi de rsul lumii. Astfel se rezolv i conflictul exterior al crii i problema motenirii. Aspectele sociale descrise n roman sunt completate de aspectele familiale: relaiile dintre prini i copii, relaiile dintre soi, situaia orfanilor. Cstoria este i ea analizat dintr-o perspectiv critic: Aurica, fata btrn, are obsesia cstoriei, Titi triete o scurt experien matrimonial, Stnic Raiu se nsoar cu Olimpia doar pentru zestrea ei, Pascalopol se cstorete cu Otilia pentru c i dorete o familie chiar dac tie c aceasta nu i mprtete sentimentele, iar n final Felix, ratnd prima iubire, se va cstori dup ce i va face o carier. n general, motivul pentru care relaiile dintre soi se stric este obsesia pentru bani. Cazul cel mai relevant este parvenitul Stnic Raiu care, cstorindu-se doar din consideraii materiale, nu i ndeplinete datoria de so i de tat. n momentul n care, prin nsuirea banilor lui Costache, nu va mai depinde financiar de clanul Tulea, i va prsi soia i familia. Motivul paternitii este nfiat sub dou ipostaze: Costache Giurgiuveanu i iubete sincer fiica, dei nu o adopt legal i nu i asigur viitorul, n timp ce Aglae, adevratul avar al romanului, strivete personalitatea copiilor si, anulndu-le orice ans de a avea o via normal. Al doilea plan al romanului se refer la procesul de formare al lui Felix Sima i include i conflictul erotic al romanului care prezint rivalitatea dintre adolescentul Felix i maturul Leonida Pascalopol pentru mna Otiliei. Se urmresc experienele pe care le triete n casa unchiului su, mai ales idila plin de inedit dintre acesta i Otilia. Casa lui Giurgiuveanu reflect zgrcenia acestuia: interiorul este slab luminat, mobilele adunate de ocazie, pereii scorojii, scrile scrie. Totul necesit reparaii, dar acestea nu se fac din avariie. Casa este ntr-o puternic antitez cu camera Otiliei, plin de lucruri scumpe i de bun gust, toate furnizate de generosul Pascalopol.

Avnd ocazia s-i observe pe cei din jur, Felix se izoleaz, devenind n timp interiorizat. Spre a se salva de aceast lume, scrie un jurnal n care are curajul s noteze strile afective pe care i le produce frumoasa Otilia, dar i dispreul fa de ceilali membrii ai familiei. Fa de Pascalopol are senimente contradictorii: l respect, se revolt mpotriva lui sau l urte, n funcie de atenia pe care i-o acord acestuia Otilia. Otilia este, la fel ca i Felix, un amestec ciudat ntre copilrie i maturitate. Felix va fi mirat de faptul c, fr a-i spune ceva, Otilia pleac pentru cteva luni la Paris nsoit de Pascalopol, dup vizita pe care o fcuser mpreun la moia acestuia din Brgan. Aceast perioad este pentru Felix un lung moment de frmntare pe care ncearc s-l depeasc vizitnd-o pe Georgeta, curtezana unui general btrn. Revenirea acas a Otiliei se face firesc, totul reintr n normal iar declaraiile de dragoste sunt mai pronunate, dei tot att de pure i de frmoase ca mai nainte. Idila celor doi se opune vieii meschine a clanului Tulea, care manifest un mare interes pentru banii lui Costache Girgiuveanu, fiind manipulai i de Stnic Raiu. Toi sunt interesai dac btrnul a fcut vreun testament n care s-i lase casa i banii Otiliei. ntr-un fel, ei i potolesc interesul n momentul n care btrnul ncepe s construiasc o cas, n grdina celei n care locuiete pe strada Antim. Construcia pare s fie nefast pentru btrn deoarece, n timp ce inspecta materialele, sufer un prim accident vascular. Familia pune stpnire pa cas i l pzete pe btrn ateptnd s moar. Dar Mo Costache i revine i ncepe s se intereseze din ce n ce mai mult de sntate i de suflet. ncearc chiar s-i aduc n cas o femeie, pe Paulina, ns refuz s o treac n testament i atunci aceasta pleac. Casa Giurgiuveanu este spionat sistematic de Stnic. Acesta apare i dispare fr motiv, transminnd diferite veti ntre cle dou case. Cnd Costache are a doua criz, acesta profit de scurta absen a Otiliei i a lui Felix i i fur banii de sub saltea. Din cauza durerii c a pierdut banii, btrnul moare. Familia l ngroap cu oarecare fal spre a nu fi de rsul lumii. ntr-o situaie dilematic rmne Otilia, pentru care Mo Costache nu apucase s depun la banc dect o sut de mii de lei. Otilia refuz s se cstoreasc cu Felix, pe motiv c ar constitui o piedic n calea realizrii sale profesionale, i prsete casa fr ca Felix s o mai vad vreodat. Dup mai muli ani, acesta se rentlnete cu Pascalopol care i spune c Otilia este n Spania, cstorit cu un conte. Felix ajunge, aa cum visase, un doctor de renume, profesor universitar i realizeaz i el o cstorie fericit. Revznd-o ntr-o fotografie oferit de Pascalopol, lui Felix i este cu neputin s o recunoasc n femeia aceea cu trsturi fine pe Otilia cea plin de ciudenii i copilroas din anii tinereii. O ascensiune spectaculoas are Stnic Raiu care, devenit bogat, graie banilor furai de la Mo Costache, o prsete pe Olimpia, se cstorete cu Georgeta i ajunge om politic. Romanul are o construcie simetric deoarece, n final, Felix se ntoarce pe strada Antim i revede casa lui Mo Costache, lsat n paragin, amintindu-i de replica btrnului, acum adevrat: Aici nu st nimeni. n concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist de factur balzacian prin prezentarea critic a unor aspecte ale societii de la nceputul secolului al XX-lea, prin motivul paternitii i cel al motenirii, structur, specificul secvenelor descriptive (observaia i detaliul semnificativ, rolul vestimentaiei), realizarea unor tipologii, veridicitatea i uitlizarea naraiunii la persoana a III-a. Dar, depete modelul realist clasic, prin elemente ale modernitii: ambiguitatea personajelor, interesul pentru procese psihice deviante (Simion i Titi Tulea), tehnicile moderne de caracterizare (comportamentism, reflectarea poliedric). 3. PERSONAJELE Talentul i modernitatea lui George Clinescu se observ din felul n care i construiete personajele. Acestea sunt definite n spiritul realismului balzacian, deducndu-se caracterul i preocuprile lor din modul cum se mbrac, dup mediul ambiant, dup preferinele pentru jocuri sau ntruniri de familie. Prin tehnica focalizrii, caracterul personajelor se dezvlui treptat, pornind de la datele exterioare i ajungnd la relevarea trsturilor de caracter. n mod direct, naratorul d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil, biografia personajelor, preocuprile lor. Caracterele dezvluite iniial nu evolueaz pe parcursul romanului, dar trsturile se ngroa prin acumularea detaliilor n caracterizarea indirect (prin fapte, gesturi, replici, vestimentaie, relaii ntre personaje). Portretul balzacian pornete de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul, gelosul, cocheta, fata btrn), crora realismul le confer dimensiune social i psihologic, adugnd un alt tip uman, arivistul. Tendina de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: mo Costache

avarul iubitor de copii, Aglae baba absolut fr cusur n ru, Aurica fata btrn, Simion dementul senil, Titi debil mintal, infantil i apatic, Stnic Raiu arivistul, Otilia cocheta, Felix ambiiosul, Pascalopol aristrocratul rafinat. George Clinescu depete ns estetica realist i pe cea clasic. O trstur a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Mo Costache nu este un avar dezumanizat: el nu i-a pierdut instinctul de supravieuire, pune sntatea mai presus de bani, i i iubete sincer fiica vitreg. Astfel, reprezint o combinaie ntre dou caractere balzaciene: avarul (mo Grandet) i tatl (mo Goriot). Clinescu realizeaz simultan tipuri i individualiti. Aproape toate personajele ilustreaz tipologi, cu trei excepii: Felix, Otilia i Pascalopol. Pe Leonida Pascalopol l unicizeaz strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: ... n-am prea stat ca s disting ce e patern i ce e viril n dragostea mea. . Felix nu este ambiiosul lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan capabil de a o iubi dezinteresat pe Otilia, dar n acelai timp hotrt a-i fac o carier. Analiza lui asupra mediului n care triete i asupra oamenilor cu care intr n contact n casa unchiului se bazeaz pe luciditate, spirit critic i profunzime intelectual. Alt aspect modern, influenat de estetica naturalismului, este interesul pentru procesele psihice deviante, motivate prin ereditate i mediu: alienarea i senilitatea. Simion Tulea reprezint categoria estetic a urtului, grotescul chiar. Titi, fiul retardat care se ndreapt spre demen, este o copie a tatlui. Aurica, fata btrn, invidioas i rea, este o copie degradat a mamei. Lumea familiei Tulea se afl sub semnul bolii, al degradrii morale reflectate n plan fizic. Autorul dispune personajele n planuri antitetice: inteligena lui Felix se opune imbecilitii lui Titit, n timp ce feminitatea misterioas a Otiliei contrasteaz cu urenia Aurici. Pe de alt parte, imaginea unui personaj este completat de prezentarea prerilor celorlalte personaje despre acesta, formul care poart denumirea de reflectarea poliedric. Un exemplu elocvent, este Aglae Tulea. n timp ce Otilia o accept aa cum este, fr s aib resentimente pentru rutatea ei, Felix triete un sentiment de dispre att pentru ea, ct i pentru familia ei. Stnic o prezint astfel: Asta n-are nimic sfnt. Brbat, frate, toi-s fleac pentru ea. Ambiioas i veninoas., iar Weissmannn o definete foarte bine ntr-o singur propoziie: Esta baba absolut, fr cusur n ru. O alt tehnic folosit este comportamentismul. De exemplu, o mare parte din roman Otilia este prezentat exclusiv prin comportamentism (descrierea faptelor, gesturilor, replicilor), fr ca naratorul s-i prezinte gndurile din perspectiva sa ominscient, cu excepia celor mrturisite chiar de personaj. Spre final se folosete i tehnica poliedric, fapt care sporete ambiguitatea personajului i care sugereaz enigma, misterul feminitii ei. Relativizarea imaginii prin reflectarea n mai multe oglinzi alctuiete un portret complex i contradictoriu: fe-fetia cuminte i iubitoare pentru mo Costache, fata exuberant, admirabil, superioar pentru Felix, femeia capricioas cu un temperament de artist pentru Pascalopol, o dezmat, o stricat pentru Aglae, o fat deteapt, cu spirit practic pentru Stnic, o rival n cstorie pentru Aurica. 4. RELAIA DINTRE DOU PERSONAJE: FELIX I OTILIA Felix i Otilia alctuiesc un cuplu de personaje care ilustreaz tema iubirii n acest roman realist. Cocheta i ambiiosul, din tipologia clasic, fata exuberant i tnrul raional, personaje ce pun n eviden antiteza romantic, dar i atracia contrariilor, au n comun condiia social, amndoi sunt orfani, dar i statutul intelectual superior fa de copiii cu prini din clanul Tulea. n general, caracterizarea personajelor se realizeaz ca n romanul realist-balzacian. Prin tehnica focalizrii, caracterul personajelor se dezvluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existenei lor: prezentarea mediului, descrierea locuinei, a camerei, a fizionomiei i a gesturilor. n mod direct, naratorul d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil etc. Caracterizarea iniial se completeaz prin adugarea detaliilor n caracterizarea indirect: fapte, gesturi, replici, vestimentaie, relaii dintre personaje. nc din incipitul romanului personajele sunt prezentate n mod direct de ctre narator. Intrusul Felix Sima este un tnr de vreo optsprezece ani, mbrcat n uniforma de licean, [...] Uniforma neagr i era strns bine pe talie, ca un vemnt militar, iar gulerul tare i foarte nalt i apca umflat i ddeau un aer brbtesc i elegant. Faa i era ns juvenil i prelung, aproape feminin din pricina uvielor mari de pr ce-i cdeau de sub apc, dar culoarea mslinie a obrazului i tietura elinic a nasului corectau printr-o not voluntar ntia impresie. Felix vine n casa btrnului avar deoarece vrea s studieze medicina i are nevoie de un loc unde s locuiasc, acesta fiind numit tutorele lui. Este primit cu rceala de familia Tulea, Aglae vorbind cu uurin despre situaia i familia lui, fapt care l contrariaz: De unde s m cunoasc? ntreb Aglae.

Cnd a murit m-sa, era numai att. De atunci nu l-am mai vzut. Tu i-l aminteti, Aurico? Ruinat de bruscheea expresiunii m-sa i de familiaritatea cu care oameni strini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. De asemenea, Aglae vorbete cu rceal i despre statutul lui de copil orfan: N-am tiut: faci azil de orfani. Felix are venitul lui protest Otilia nu-i aa, papa? [...] Atuncea facei pensiune, continu implacabil Aglae. Singura persoan care l primete cu cldur este Otilia, fiica vitreg a lui Costache, student la Conservator, al crei prim portret fizic este realizat din perspectiva tnrului n momentul n care intr n cas: Felix privi spre captul scrii ca spre un cer deschis i vzu n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung i tnr de fat, ncrcat cu bucle, cznd pe umeri. Verioara Otilia pe care o tia doar din scrisori l surprinde n mod plcut, mai ales c portretul ei apare conturat n opoziie cu acela al fetei btrne Aurica: Prsit de toi, obosit, Felix examina mediul n care picase. Otilia l surprinsese de la nceput i n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea fa de dnsa, simea doar c are ncredere n ea. Fata prea s aib optsprezece-nousprezece ani. Faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri, arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fr acea slbiciune supt i ptat a Aureliei, era o mare libertate de micri, o stpnire desvrit de femeie. < Otilia i va purta de grij lui Felix nc din prima sear n care sosete n casa lui mo Costache. Neavnd o camer pregtit, fata i va oferi cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a desoperi n amestecul de dantele, partituri, romane franuzeti, cutii de pudr i parfumuri, o parte din personalitatea acesteia: Sertarele de la toalet i de la dulapul de haine erau trase afar n panglici, cmi de mtase mototolite, batiste de broderie i tot soiul de nimicuri de fat. Cutii de pudr numeroase, unele desfundate, flacoane de ap de Colonia destupate erau aruncate n dezordine pe masa de toalet, ca ntr-o cabin de actri, dovedind graba cu care Otilia le mnuia. Rochii, plrii zceau pe fotolii, pantofi pe sub mas, jurnale de mod franuzeti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. ntre cei doi se nate nc de la nceput o afeciune delicat, determinat de condiia lor de orfani. Impulsiv i nc imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic, transformnd-o pe Otilia ntr-un ideal feminin: Otilia i se nfiase nc de la nceput ca o finalitate, ca un premiu mereu dorit i mereu amnat, al meritului lui. Voia s fac ceva mare din cauza Otiliei i pentru Otilia. El are nevoie de certitudini, iar comportamentul derutatant al fetei l descumpnete, pentru c nu-i poate explica schimbrile de atitudine, trecerea ei brusc de la o stare la alta. nsui scriitorul justific misterul personajului feminin prin prisma imaturitii lui Felix: Nu Otilia are vreo enigm, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tnr de douzeci de ani, enigmatic va fi n veci fata care l va respinge, dndu-i totui dovezi de afeciune. Iraionalitatea Otiliei supr mintea clar, finalist a lui Felix. [...] enigm este tot acel amestec de luciditate i trengrie, de onestitate i de uurin. Otiliei i lipsete structura profunzimilor, recunoate cu sinceritate c este o fiin dificil i se autocaracterizeaz astfel: Ce tnr de vrsta mea i nchipui c m-ar iubi aa cum sunt? Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!. Ea este enigmatic pentru Felix, prin maturitatea i imaturitatea pe care acesta le descoper n comportrile ei, n intuirea naturii fiecruia dintre membrii clanului Tulea, n cunoaterea celorlali i n felul cum se folosete de ei. Pentru Pascalopol, ea este o fat delicioas, fragil, candid, neajutorat, dornic de lux. La moia lui Pascalopol, Otilia alearg, urc pe stoguri, iar la heleteu, spre spaima moierului, se pregtete s intre n ap. Exuberana, gesturile i tririle Otiliei rspund parc amnuntelor semnificative aglomerate n descrierea camerei ei. Totul este firesc n mimica Otiliei, n gesturi, n ceea ce spune, iar aceste lucruri creeaz o atmosfer care o reprezint. n ciuda efuziunilor care parc nu mai puteau fi stvilite i care se ndreptau pe rnd cnd spre Pascalopol, cnd spre Felix, fcndu-i pe amndoi s sufere, Otilia devine deodat rezervat, reflectnd la viitorul lui Felix, sau, cochet, mrturisind: Eu am un temperament nefericit: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat. Caracterizarea Otiliei se realizeaz i cu ajutorul tehnicilor moderne: comportamentismul i reflectarea poliedric. Pn n capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentat exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fr a-i cunoate gndurile din perspectiva unic a naratorului, cu excepia celor mrturisite chiar de personaj. Ambiguitatea personajului este conferit de utilizarea celei de-a doua tehnici. Otilia este vzut diferit de personajele romanului, fapt care sugereaz n plan simbolic i enigma, misterul femninitii. Relativizarea imaginii prin reflectarea n mai multe oglinzi alctuiete un portret complex i contradictoriu: fetia cuminte i iubitoare pentru mo Costache, femeia capricioas cu un temperament de artist pentru Pascalopol, o dezmat i o

sricat pentru Aglae, o fat deteapt cu spirit practic pentru Stnic Raiu, o rival n cstorie pentru Aurica, cea mai elegant conservatorist i mai mndr pentru colegii lui Felix care l invidiaz, un amestec de copilrie i maturiatate, dar i un mister feminin pentru Felix. Cel care intuiete adevrata dimensiune a personalitii Otiliei este Weissmann, prietenul lui Felix, care i spune acestuia, la un moment dat: Orice femeie care iubete un brbat fuge de el, ca s rmn n amintirea lui ca o apariie luminoas. Domnioara Otilia trebuie s fie o fat inteligent. Dup cte mi-ai spus, neleg c te iubete. Contradiciile Otiliei l contrariaz pe Felix. Iniial, tnrul ezit ntre a crede brfele clanului Tulea i a-i pstra o dragoste pur Otiliei, iar mai apoi, cnd aceasta pleac pe neateptate la Paris cu Pascalopol, are o scurt aventur cu Georgeta, pe care i-o prezint Stnic Raiu. Otilia are o spiritualitate modern, sentimente i atitudini contradictorii, care fac din ea o fiin enigmatic. Este o adolescent care, prin indeciziile ei, l tulbur att pe Pascalopol, moierul bogat i dezamgit, ct i pe Felix, nc un copil. Felix este un intelectual superior, el vrea s se realizeze profesional. Otilia simte c lui Felix, n ciuda stpnirii de sine, i lipsete ceva: Dac un tnr ar avea rbdarea i buntatea lui Pascalopol, l-a iubi. Exist ns o aspiraie secret a Otiliei spre Felix deoarece este contient c el este o valoare la care nu poate ajunge. Ultima ntlnire dintre Felix i Otilia, naintea plecrii ei din ar, este esenial pentru nelegerea personalitii tinerilor i a atitudinii lor fa de iubire. Dac Felix este intelectualul ambiios, care nu suport ideea de a nu realiza nimic n via i pentru care femeia reprezint un sprijin n carier, Otilia este cocheta care crede c rostul femeii este s plac: Rostul femeii este s plac, n afar de asta nu poate exista fericire! [...] Singura noastr form de inteligen, mai mult de instinct, e s nu pierdem cei civa ani de existen, vreo zece ani cel mult. [...] Succesul nostru n via e o chestiune de vitez, iubite Felix. Otilia concepe iubirea n felul aventuros al artistului, cu druire i libertate absolut, n timp ce Felix este dispus s atepte orict n virtutea promisiunii c, la un moment dat, se va cstori cu ea. Dndu-i seama de aceast diferen, dar i de faptul c ea ar putea reprezenta o piedic n calea realizrii lui profesionale, Otilia l prsete pe Felix i alege sigurana cstoriei cu Pascalopol. n epilog, civa ani mai trziu, Felix se ntlnete cu Pascalopol care i dezvluie faptul c i-a redat libertatea Otiliei, care s-a cstorit cu un conte. Moierul i ofer o fotografie cu Otilia, n care Felix nu o mai recunoate pe fata vesel i exuberant de care era ndrgostit: Speriat, Felix se mai uit o dat. Femeia era frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic. Un aer de platitudine feminin stingea totul. Pascalopol afirm despre ea: A fost o fat delicioas, dar ciudat. Pentru mine e o enigm., n timp ce Felix constat c nu numai Otilia era o enigm, ci destinul nsui. Tot n epilog, naratorul precizeaz c Felix i realizeaz ambiiile profesionale, devenind un medic renumit i profesor universitar, cstorit ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntr-un cerc de persoane influente. Iubirea dintre Felix i Otilia eueaz pentru c nu se mplinete matrimonial, cstoria fiind unul dintre lait-motivele romanului. Felix este gelos pe Pascalopol, btrnul rafinat i bogat, dar nu ia nicio decizie n ceea ce o privete pe Otilia deoarece primeaz dorina de a-i face o carier. Otilia l iubete pe Felix, dar dup moarte lui mo costache i las tnrului libertatea de a-i mplini visul i se cstorete cu Pascalopol, care i poate oferi siguran material, nelegere i protecie. n ambele cupluri, Felix-Otilia, Pascalopol-Otilia, femeia este cea care decide. Felix nu este fcut pentru o via aventuroas, dar nici Otilia pentru o via modest alturi de studentul Felix, prin urmare ea este cea care decide ca fiecare s mearg pe drumul pe care i l-a ales. Otilia reprezint pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigm. Personajele In Sensul clasicismului, G. Calinescu subliniaza ca "Orice literatura mare, asadar clasica, este o literatura de cunoastere, iar cunoasterea inseamna reprezentare rationala a vietii, spre deosebire de reprezentarea empirica, documentara". O astfel de literatura a nazuit sa scrie G. Calinescu in Enigma Otiliei, precum si in celelalte romane ale sale. Si fiindca "orice adevarata cunoastere se bizuie pe universalitate", personajele si imprejurarile in care actioneaza ele sunt tipice si vorbesc mintii prin imaginile concrete in care dobndesc plasticitate si devin inteligibile. G. Calinescu este un adevarat clasic si corespunde caracterizarii pe care a facut-o in studiul de care vorbim: Adevaratul clasic nu se ridica de la particular la universal, facnd sfortari inutile de a da semnificatie evenimentului, el exemplifica doar universalul, cnd acesta apare intmplator, aproape formulat intr-un eveniment". Personajele romanului Enigma Otiliei sunt asemenea "exemplificari". Simplificnd in buna masura, vom indica nota definitorie a fiecaruia.

Costache Giurgiuveanu este exemplu de avar caracteristic epocii; Leonida Pascalopol este un aristocrat care isi cauta iesirea din blazare prin comportari rafinate si expediente erotice; Stanica Ratiu este arivistul fara scrupul moral si escrocul locvace; Aglae este "baba absoluta, fara cusur in rau Aurica - fata batrna muncita de complexe erotice nesatisfacute; Simion Tulea - maniacul decrepit, cazut in senilitate; Titi - caz patologic de degenerescenta; doctorul Vasiliad este un secondant al lui Stanica; popa Tuica si-a schimbat porecla in renume; Otilia este exemplificarea feminitatii, evolund, in conditiile procesului complex al societatii burgheze, spre platitudine, iar Felix exemplifica pe intelectualul in devenire, in aceleasi conditii. O caracterizare mai pe larg a unora din personaje este deci necesara. Costache Giurgiuveanu este pivotul romanului; psihologia sa de avar, urmarita de autor, detine frnele actiunii; ea explica si accidentul fatal, iar moartea personajului stinge actiunea. Avaritia lui mos Costache este indulcita de sentimentul patern pe care, il manifesta fata de Otilia, un sentiment insa care nu se realizeaza, fiind anihilat de teama de a se rupe de averea lui. Mai mult, afectiunea fata de "fe-fetita" sa apare si ca o compensatie morala pentru averea mamei Otiliei, pe care si-a insusit-o fara vreo forma legala, fapt ce a cauzat moartea acesteia si care conditioneaza acum starea materiala a Otiliei. Propriu-zis, o buna parte din averea lui mas Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care si-a insusit-o prin drept familial. In schimbul acestei averi, el ii da Otiliei afectiunea sa paterna si promisiunea ca-i va asigura viitorul. Sentimentul avaritiei ii terorizeaza viata si-i rapeste libertatea de a se misca omeneste in societate. De la inceputul romanului, personajul apare in aceasta postura. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, desi ii este unchi si tutore - adica administrator al averii acestuia pna la majorat - il defineste ca atare. Mai departe, "ciupeste" in mod meschin din veniturile lui Felix, dupa cum il "ciupeste" si pe Pascalopol la jocul de carti sau trndu-se pe sub masa dupa o moneda cazuta din buzunarul acestuia, fara sa simta ridicolul situatiei. Cumpara material demolat, fiindca e mai ieftin, sau incearca la mai multe farmacii sa faca o reteta ca sa vada la care e mai ieftin si sa cstige astfel cteva centime. Mannca cu lacomie respingatoare la masa oferita de restauratorul chirias caruia ii vnduse cladirea restaurantului. Scena imbolnavirii subite, in care este dezbracat si imbracat - citata mai sus - dezvaluie pna unde poate duce teroarea avaritiei care-i anuleaza demnitatea de om. G. Calinescu releva situatiile grotesti in care se afla personajul si-l ridiculizeaza printr-un comic irezistibil. Nici momentele "de suferinta ale bolnavului nu sunt lipsite de ridicol. Moartea lui nu inspira un sentiment tragic, ci unul comic, realizat parca de o farsa a destinului. La capatul consecintelor avaritiei lui mos Costache se profileaza drama Otiliei. Pentru ca n-a infiat-o la timp, ea ramne dezmostenita, iar toata averea cade in minile Aglaei; pentru ca a ezitat sa puna la banca banii pe numele Otiliei, i-a furat Stanica; pentru ca "papa" se purta asa de "ciudat", Otilia cauta in Pascalopol un alt "papa", dar a dat peste un sot imbatrinit, pe care 1-a parasit intr-o aventura sentimentala. Condamnnd avaritia si pe mos Costache, - purtatorul ei - autorul romanului condamna societatea epocii, care a generat oameni cu asemenea vicii fatale, dezumanizante. Leonida Pascalopol e mosierul care-si ingaduie lux si rafinament spiritual. Traieste si el un sentiment complex de paternitate, caruia i-a gasit un paleativ in familia lui mos Costache. Se cunoaste prea bine pe sine precum o cunoaste si pe Otilia. Marturisirea sa autobiografica este si o caracterizare bine stapinita : "Eu, domnule Felix, da-mi voie sa ma marturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit in casnicie. Intia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. In sufletul meu de mosier prozaic se ascunde putin romantism. O cunosc pe Otilia de cnd era mica si pot spune ca a crescut sub ochii mei. Daca Dumnezeu miar fi dat libertatea sa-mi fac femeia cum vreau eu, as fi facut-o ca pe domnisoara Otilia. O iubesc si eu in felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, si poate ca nu ma insel cnd iti afirm ca si ea ma iubeste pe rnine. Nici nu e greu, fiindca un dezamagit ca mine e un om fara pretentii. Eu nu i-am cerut niciodata nimic domnisoarei Otilia si n-am prea stat ca sa disting ce e patern si e ce viril in dragostea mea.(...) Otilia venea la mine simplu, ca o fiica, si-mi cerea ceva. Ea nu a avut niciodata ideea ca e curtezana, ma ierti, care cere de la un barbat. S-a format intre noi o rudenie sui generis..." Marturisindu-se mai departe lui Felix, il asigura ca e un om inofensiv, un batrin care nu se poate lupta cu tineretea lui, ca ar vrea, sincer, sa-i stie fericiti. "Domnule Felix, mi-ai intunecat existenta, iti spun drept, mi-ai stricat niste nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnisoara Otilia, ea e micul meu vitiu sentimental. Daca nu pot fi un amant, ramn totdeauna un nepretuit prieten si parinte. Pentru voi amindoi. Asa

sa ma crezi! Iata pozitia lui Pascalopol. Ea e caracteristica. Daca Pascalopol, mosierul dezamagit, isi da seama ca o femeie cnd iubeste ia banii de la cel batrn si-i da celui tnar", el s-a bizuit totusi pe sansa banilor sai. Si nu s-a inselat. Otilia 1-a urmat, dar 1-a si parasit. Din toata puterea lui materiala si spirituala a ramas numai eleganta vestimentara. Aglae este definita intr-o convorbire dintre Felix si Weissmann, student si el in medicina, in felul urmator: " ... asa o femeie rea ca matusa dumitale, sa nu te superi, n-am vazut... Este baba absoluta, fara cusur in rau, pot sa jur. Barbatul ei innebunea si fara infectie". Schitarea portretului din primele pagini ale romanului, citate mai sus, evolueaza spre aceasta sinteza pe care autorul o autorizeaza. Aglae este si ea, ca si frate-sau mos Costache, o intruchipare a dorintei de a se imbogati. Tinta urmarita e averea acestuia. Pentru a o atinge, devine agresiva si instinctul pasiunii, care o stapneste, se dezlantuie in mod salbatic ca la o fiara, peste care n-a trecut nici o unda de morala umana. Ocuparea militareasca a casei lui mos Costache in momentele cnd acesta cade bolnav, scotocirea febrila dupa bani si mutarea disperata a mobilierului in casa ei, felul in care este tratat bolnavul si apoi mortul dovedesc impulsuri izvorte dintr-un instinct despotic. Despotismul Aglaei nu se exercita numai asupra clanului ei, ci il supune si pe mos Costache, care i-a luat frica, inhibindu-i gestul de a o infia pe Otilia, de a-i face testament sau de a-i "asigura viitorul". De asemenea, Otilia si Felix sunt timorati, iar reactiunea lor devine dezgust si dispret : in familia in care ma aflu - spune Felix - unul pndeste pe celalalt si-1 cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mrsavii." Numai pe ginere-sau il accepta, fiindca il socoteste aliat si instrument al uneltirilor sale, fara sa-si dea seama ca acesta "ii va da lovitura". S-a observat ca totusi Aglae isi apara familia si ca goana ei fara scrupule dupa averea lui mos Costache are o justificare in acest scop. Intr-adevar, pledeaza ca Simion sa-i dea zestrea Olimpiei, sotia lui Stanica; o compatimeste pe Aurica si-i cauta zadarnic un sot; il tine sub aripa ei de mama pe nevolnicul Titi; in acelasi timp insa il arunca in ospiciu pe Simion fara remuscari, pentru a se elibera de o povara, ca sa-si traiasca viata. Avida de avere, Aglae nu cunoaste nici un criteriu moral si manifestarile ei se dezlantuie orbeste. Iat-o descrisa in momentul mortii lui Costache : "In vreme ce cadavrul statea inert peste plapuma si incepuse sa ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica si Titi scotoceau in toate partile, trageau sertarele, desfaceau garderobul, cautau prin soba (...) Furioasa, Aglae trnti usile dulapurilor, trase covoarele, fara sa le mai aseze la loc, desfacu cutiile mari de la masa de joc si de la cea din sufragerie (...). Negasind nimic in haine, trase perna de sub capul lui mos Costache, privi pe sub cearceaf, apoi ridica cu putere salteaua, rasturnind cadavrul spre perete". Aglae e un exemplu de monstru moral generat de burghezie, pe care G. Calinescu 1-a surprins cu mare arta in miscarile sale tipice. Stanica Ratiu, avocat fara procese, isi exercita debitul verbal in snul familiei si in cercul prietenilor. Tema lui favorita este paternitatea, casatoria, familia. Patosul avocatesc al discursului ocazional, instantaneu, este rezultatul unei experiente cstigate si pe care o repeta cu orice ocazie. Obiectivul urmarit este banul, pe care nu se sfieste sa-1 dobindeasca de la oricine si in orice calitate. Cere cu emfaza, afisnd o mutra de "martir", si de la Otilia, si de la Felix si de la Pascalopol, si de la Marina, ca si de la rudele sale. Nu pierde nici o ocazie sa "ciupa", incredintat ca va putea pune odata mna pe banii lui mos Costache, pe care, intr-adevar, ii fura pur si simplu. Imbogatit, paraseste pe Olimpia, casatorindu-se cu Georgeta; a fost chiar prefect intr-o scurta guvernare, este proprietarul unui block-haus si patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani. Stanica este si el un produs al societaitii capitaliste, incadrndu-se in seria tipologica reprezentata de Dinu Paturica, Tanase Scatiu, Gore Pirgu si Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu. In zugravirea tipului, G. Calinescu foloseste o paleta bogat colorata, inct face din el "o figura extraordinara", cum observa criticul Ovid S. Crohmalniceanu, care adauga : "volubilitatea personajului are atta intensitate vitala, incit ridica arta de a trivializa orice lucru si de a-1 umfla fantastic la o adevarata perfectiune. In materie de demagogie si versatilitate, Stanica are geniu. Nu e foarte departe de adevar cnd spune: "He, he, Stanica e profund, degeaba incercati dumneavoastra sa-1 luati peste picior. (Literatura romna intre cele doua razboaie mondiale, vol. I). Daca Stanica are geniu", acesta e un geniu al raului. Felix si Otilia apar in roman, dupa marturisirea lui G. Calinescu, "in calitate de victime si de termeni angelici de comparatie". Orfani, ei au nevoie de afectiune paterna, pe care, negasind-o in integritatea ei morala si fara sa le jeneze individualitatea, si-o acorda reciproc. Dragostea lor are si aceasta nuanta de sprijin mutual pentru a iesi demni de sub tutela venita din afara, fie de la mos Costache, fie de la Pascalopol. Dar in puritatea dragostei lor adolescentine s-au infiltrat umbriri ale mediului social - luat ca termen general precum si particularitati ale propriilor temperamente: Otilia nu spunea lui Felix ca nu-l iubeste, ci numai se apara de invinuirea ca nu-1 iubeste. Nu da nici un curs sentimentului, nu in forma brutala pe care, demult, Felix o

gonise din mintea lui, ca absolut incompatibila cu draaostea adnca, dar sub cilipul proiectelor, al visarii impreuna. Felix ar fi voit ca Otilia sa spuna: "Mai tirziu, cnd vom fi impreuna", insa ea nu facea nici un proiect de viitor. Odata, ea daduse a intelege ca Felix are, mai inti de toate, de indeplinit o misiune in viata, sa-si promoveze cariera, insa nu era acesta un motiv de a goni pna si visurile. Evident, sufletul Otiliei era impenetrabil, si, daca ea juca constient o comedie, o juca cu multa finete si gratie. Dimpotriva, Felix e un "suflet limpede, incapabil de disimulatie, profund in sentimente", care nu-si poate inchipui dragostea "decit sfirsnd cu casatoria"... Pentru implinirea dragostei in acest sens, vointa lui se concentreaza in realizarea maxima a profesiunii. "Voi cauta -isi noteaza el in caiet, ca sa nu uite sa fiu bun cu toata lumea si modest, si sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios". Si s-a tinut de cuvint. Stapn pe sine, Felix pune fru instinctelor biologice si in lumina eticii sale pastreaza casta si pura dragostea pentru Otilia. De aceea, pentru el Otilia ramne o "enigma si fuga ei cu Pascalopol nu-i produce dect o criza trecatoare de adolescenta fara sa se transforme intr-o drama. Felix este un spirit rational, care nu se pierde in nebuloasa tineretii, desi e stapnit de o dragoste mare si curata. Otilia poarta in ea enigma eterna a feminitatii: "Otilia traia cum cnta la pian, zguduitor si delicat, intr-un tumult de pasiuni, notate precis pe hrtie, stapinite si justificate". De aceea, socotea ca adevarata viata nu tine dect ctiva ani. Si a preferat sa traiasca intens, dramatic, acesti ani, dect sa astepte implinirea profesionala a lui Felix. Pentru ea "fericirea" trebuia sa fie imediata, ca o alunecare intr-o vltoare pe care nu poti s-o eviti. Ia visa viitorul ca un sir de explozii neprevazute. Acest neprevazut al aventurii pe care-1 cauta cu aviditate a azvrlit-o si din bratele lui Pascalopol, devenind "nevasta unui conte, cam asa ceva", cum il informeaza Stanica pe Felix. Fiinta tulburatoare, cu.miscari gratioase si pline de lirism, esueaza, in vrtejul social al placerilor nepotolite, intr-o casnicie exotica si o platitudine feminina, care a stins. totul. Daca a fost o enigma pentru Felix si pentru Pascalopol, pentru noi dezlegarea enigmei sta in conditiile moralitatii burgheze care a absorbit-o. Fondul social al romanului e prezentat in optica unei perspicacitati critice de ordin balzacian. Personajele lui Calinescu sunt admirabile studii de caracterologie. Romanicirul il continua in acest plan al operei sale pe Caragiale, scriitorul de cea mai severa tinuta clasica din literatura romna. El creeaza personaje caragealesti ca Aglae, Stanica Ratiu, Aurica, Weissman. Realizare artistica a personajelor ANTITEZA se constituie intre personajele prezentate pna acum si celelalte trei care il ocrotesc pe Costache : Pascalopol, Otilia si Felix. Actiunea se precipita cnd mos Costache cade intre caramizi si e gasit de Marina. De acum lucrurile se schimba intr-o strategie militara al carei sef de stat major este Aglae : "Aurica, vino repede, ca i-a venit rau lui Costache ! Cheama-1 si pe Titi. Treceti dincolo sa nu fure vreunul ceva. Marino ! Tu alearga iute la Stanica. Sa vie si el si Olimpia si sa aduca doctorul pe care-1 stie el. De acum comicul, ridicolul si grotescul devin si mai suculente. Expresia seninatatii e Pascalopol, care dupa ce a dat dispozitii cu privire la rosturile financiare care privesc pe Otilia, ia flautul (preferinle muzicale calinesciene) ai stnd a la turca pe sofa cnta Menuetul lui Mozart. Poate ca Pascalopol e un alter ego al lui Calinescu, o voce a lui, dintre multele. El a fost acuzat de idealizare, dar cu situatia pe care o avea, cu educatia sa si cu antecedentele sale, nu putea face altfel dect cum a procedat; spre a fi logic in dezvoltarea actiunii. El e un vade mecum al generozitatii, un suflu al afectiunii dezinteresate. E un personaj reusit, o spusesera inca din 1938 att S Cioculescu ct si Perspessicius: Plimbarile propuse sunt o evadare in aproape fantasticul spatiu al deliciilor naturiste. E ca un erou stendhalian, cu posibilitati de trimitere la idei sentimentale, la tema vielii asa cum e. Nu e tiran nici rigid fata de femei, ci filozof in felul sau, fiind foarte evoluat si rafinat in comparatie cu bestiala Aglae. Dar la minunata sa mosie (crede el), dispozitiile date de dnsul sunt aspre si categorice, caci "avea disciplina sufleteasca de a nu se lasa pacalit. Elegant, monden, el se acomodeaza situatiei si renunta la Otilia cnd constata ca nu formeaza ceea ce ar fi dorit amindoi. S-ar putea spune ca prin acest personaj se ilustreaza lipsa de conflicte pe plan material si moral; in tot cazul, el nu le oglindeste. Personajul e transfigurat in sensul claritatii si olimpicului. Otilia are o enigma pe care Felix vrea s-o afle, dar de fapt si Felix are o enigma, indescifrabila, cu toata exegeza ce s-a facut in legutura cu vizita Otiliei la dnsul, in timpul noptii. Odaia fetei are trei oglinzi mobile, metaforic celei trei atitudini ale acestor trei personaje ce formeaza un triumvirat moral victorios asupra imoralitatii Tulenilor, Sohatchilor si a lui Stanica. Motivul oglinzilor nu este aici pur decorativ, gratuit, ci implica un tlc al interiorului personajelor. Mobilitatea uneia dintre ele; este insesi mobilltatea psihicului Otiliei care nu se poate cristaliza deodata Sint o nebuna, Felix, nu trebuie sa te iei dupa mine, zice Otilia. Ea trece repede de la o stare la alta, ca apele oglinzii care reflecta tot alte vedenii si peisaje. Ca unui erou din Cezar Petrescu, i se implineste orice dorinta. Felix, care nu e pozitivist, un om de stiinta, care admira tenaci

tatea, autoritatea, siguranta omului in toate, nu poate intelege mobilitatea tinereasca a Otiliei, caci el stie ca lucrurile trebuie sa fie precise, statornice pna la o anumita limita. Labilitatile sufletesti nu sunt bune si oamenii nehotarti sunt nefericiti. Otilia e rece, tatoneaza uneori, dar si copilariile ei, capriciide ei ne fac sa tremuram de emotie, sa zmbim iertator. Ea face serios bucatarie dar face cu ingenuitate costumatia papusilor, alternnd suavul cu banalul. Felix nu intelege acest continuu balans intre una si alta : il iubeste pe Felix, dar se casatoreste cu Pascalopol. Stralucirea mondena si intimitatea ii cer prioritatea si ea se straduieste sa le satisfaca pe ambele. Ea este o enigma pentru Felix si Felix e o enigma pentru Otilia, caci s-a stapnit in mod exceptional, urmndu-si linia sa etica. Otilia e aici tipul adolescentei adorabile, neuitate, inefabile, contradictorii din inocenta, pe care nu o poti uita, cum spunea Ibraileanu despre astfel de chipuri de femei. Avatarurile Otiliei provin din dezinteresul ei total pentru ce trebuie sa faca rational si optiunea ei finala pentru America de Sud are ceva att de romantic inct se armonizeaza cu firea ei " Tu nu cunosti viata, Felix - relua Otilia ideea - pentru o fata, reusita in viata nu e o chestiune de studiu si de energie. Admir inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie. Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire . Iar tot atunci, in convorbirea cu Felix : "Succesul nostru in viata e o chestiune de viteza, iubite Felix. Ah, ce rau imi sta negrul, ma invineteste la fata. Dupa scena aceasta, Otilia isi imparte lucrurile. Apoi va spune : "De obicei fetele admira pe oamenii ca tine si merg dupa oameni ca Stanica. Otilia a fost o enigma si pentru Pascalopol. Din nostalgia amintirilor pure, dupa razboi, deci dupa 10 ani cel putin, Felix trece din nou pe strada Antim, unde statuse Otilia in vremea tineretii ei, ca sa vada imensa paraginire si sa auda ecoul ca nu sta nimeni acolo. Felix e tipul omului echilibrat, clasic, rece, Intreprinzator, sigur de sine si tenace, casatorit bine, ajuns profesor universitar. El e plin de vointa si stapnire de sine, un gentlemen cu Otilia, care il intelege la sfrsit ,ca el nu e capabil de nebunii. El are constiinta valorii personale si e pregatit solid in meseria sa. Pentru Pompiliu Constantinescu, Felix reediteaza situatia din "Cartea nuntii in ce are tnarul mai poetic, dar tratat obiectiv. E de un avnt explicabil la un tnar student in medicina, fiu el insusi de doctor, cu insusiri exceptionale si nevanitos, nepedant. Cnd fata nu-i raspunde la scrisoare, Felix pleac, pe jos pna la Baneasa, prin frig, ca spre a compensa durerea pe alt plan. In romanul "Enigma Otillei, categoriile tragic, comic, ridicol, transferul lor reciproc, intrarea unora in sfera altora se face cu abilitate inct tabloul social al epocii 1909-1922 (acesta din urma sugerat in final) apare cu garantia autenticitatii maxime cnd e vorba de transfigurarea relatiilor pe planul fictiunii literare. Mediile sociale investigate, minutiozitatea analitica, morala, tipologia il fac balzacian. Enigma Otiliei e unul din cele mai bune romane ale perioadei interbelice romnesti, model de epica balzaciana modernizata in stil clasic. Condiia femeii ntr-un roman studiat Enigma Otiliei (G. Clinescu) Afirmaia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la condiia femeii surprinde ntr-adevr elementele definitorii ale ipostazelor feminitii, aa cum se reflect n literatur. Din aceast perspectiv, Otilia, personajul lui G. Clinescu din romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul c sparge tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din romanul modern citadin depete tiparul tradiionalist, rural, nu numai prin ncadrarea ntr-un alt tip de spaiu, ci i prin libertile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a hotr n privina propriului destin, dei este nc dependent financiar de partener. Otilia nu este un exemplu singular, ei alturndu-i-se i alte eroine ale romanelor vremii: Ela (Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, Camil Petrescu) sau Elena Drgnescu (Concert din muzic de Bach, H. P. Bengescu). George Clinescu, important critic i prozator interbelic, ilustreaz concepia sa critic i teoretic despre roman, considerndu-l pe Balzac modelul esenial. n eseul Teoria romanului, el consider c romanul trebuie s fie o scriere tipic realist, care s demonstreze idei printr-o experien de via. n acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (Camil Petrescu), optnd pentru formula realist, balzacian, creia i adaug totui unele elemente moderne, mai ales n ceea ce privete personajele. Acestea ilustreaz o umanitate canonic, prin tipologiile n care se ncadreaz, dnd obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singur trstur, fixat nc de la nceputul romanului i nu evolueaz, cu excepia lui Felix. Restul reprezint caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia uoar (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (mo Costache), arivistul (Stnic Raiu), debilul mintal (Titi), fata btrn (Aurica). G. Clinescu i construiete personajele i n funcie de etica lor. Astfel, unii actani sunt dominai de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alii - de interese meschine (Aglae, Stnic). Aceast viziune este una antitetic. Spre exemplu, inteligena lui Felix este n contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioas a Otiliei - cu urenia Aurici.

Un prim argument n spijinul ideii formulate de Hortensia Papadat-Bengescu este faptul c Otilia pare a fi singura fiin care triete cu adevrat n acest roman, prin firea sa imprevizibil, spontan, ce poate produce material romanesc. Ea este un personaj complex, definitoriu, eponim. Titlul anticipeaz tema romanului care pune accentul pe caracterul imprevizibil al eroinei i care face din oper o poveste a enigmei feminitii. n intenia scriitorului, cartea purta titlul Prinii Otiliei, ilustrnd astfel motivul balzacian al paternitii, urmrit n relaiile prini-copii, n contextul epocii interbelice. Fiecare dintre personajele romanului poate fi considerat printe al Otiliei, pentru c, ntr-un fel sau altul, ei i hotrsc destinul. De pild, mo Costache i exercit lamentabil rolul de tat, dei nu este lipsit de sentimente fa de Otilia. El se gndete la viitorul ei, vrea chiar s o nfieze, dar amn la nesfrit gestul. i Pascalopol, mult mai vrstnic dect Otilia, mrturisete c n iubirea pentru ea mbin pasiunea cu paternitatea. Titlul Enigma Otiliei sugereaz comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimete pe Felix: Nu Otilia are o enigm, ci Felix crede c o are, mrturisete G. Clinescu, justificnd titlul romanului. Pentru orice tnr de 20 de ani, fata care l respinge, dar i d n acelai timp dovezi de afeciune va fi enigmatic. Ea este prezentat n mod direct de ctre narator, care i atribuie rolul de observator lui Felix, la nceputul romanului: faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. Portretul personajului se completeaz prin alte trsturi, precum cochetria, bunul gust n vestimentaie: Fata subiric, mbrcat ntr-o rochie foarte larg pe poale, dar strmt tare la mijloc... Un al doilea argument care evideniaz condiia personajului, reliefnd modernitatea acestuia, se refer la capacitatea Otiliei de a-i analiza lucid sentimentele: Eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau, eu sunt pentru oameni blazai ca Pascalopol. Astfel, ea ar prefera ca Pascalopol s-i fie unchi, dar nu-l refuz nici ca so, pentru c este un brbat chic, delicat, care-i poate oferi imposibilul fr s-i cear nimic. Autocaracterizarea i completeaz portretul Otiliei, care-i cunoate foarte bine soarta de fiin tolerat, obligat s-i rezolve singur problemele vieii. Interesant este c, dei este superficial, ea are totui contiina acestei superficialiti tipic feminine: cnd tu vorbeai de ideal, eu m gndeam c n-am ters praful de pe pian; Noi, fetele, Felix, suntem mediocre i singurul meu merit e c-mi dau seama de asta. n al treilea rnd, personajul i dezvluie complexitatea, prin caracterizarea indirect, ce reiese din faptele i comportamentul su, din modul n care vorbete i din relaiile cu celelalte personaje. Astfel, descrierea camerei fetei corespunde modelului balzacian, care propune tehnica focalizrii. Descrierea cadrului n care triete devine o modalitate de ptrundere n psihologia personajului, iar camera Otiliei, prin detaliile surprinse, vorbete despre caracterul ei dezordonat i spontan: Sertarele de la toalet i de la dulapul de haine erau trase afar n felurite grade i n ele se vedeau, ca nite intestine colorate ghemuri de panglici, cmi de mtase mototolite Faptul c era interesat de moda vremii justific bunul gust, rafinamentul, dragostea de muzic i armonie. Comportamentul fetei este derutant pentru cei din jur. Ea impresioneaz prin naturalee, prin calitile tipice vrstei adolescentine: gust oricnd farmecul jocurilor copilreti, escaladeaz la moia lui Pascalopol stogurile de fn, cunoate detaliile rostogolirii prin iarb. Triete din plin viaa i nimic nu o mpiedic s rd n hohote sau s fie melancolic: mi vine uneori s rd, s alerg, s zbor. Vrei s fugim? Hai s fugim! Nu n ultimul rnd, personalitatea Otiliei este evideniat prin reflectarea ei n contiina celorlalte personaje, ca i cum ar fi vzut n mai multe oglinzi paralele, prin tehnica relectrii poliedrice. Astfel, mo Costache o consider fata cuminte i iubitoare, fe-fetia lui, pe care o protejeaz, dar nu are fora de a lua decizia nfierii ei. Aurica o invidiaz, considernd-o o rival n alegerea brbailor: E o ireat, caut numai brbai n vrst, bogai. Cel mai violent o sancioneaz Titi: Otilia este o trf care a dormit cu Felix i acum doarme cu Pascalopol. Stnic vede n Otilia o fat fain, deteapt, colegii lui Felix o consider cea mai elegant conservatoare, Aglae o detest, prin apelative precum dezmata, stricata, zanatica. Cei doi brbai ntre care penduleaz eroina completeaz acest portret: n timp ce pentru Felix Otilia reprezint feminitatea tulburtoare, pascalopol mrturisete c nu poate delimita sentimentele virile de cele paterne. Pentru ambele personaje masculine, Otilia este, ntr-o anumit etap a existenei lor, o enigm, ceea ce justific titlul romanului. n concluzie, evoluia personajului eponim din romanul clinescian justific afirmaia prozatoarei Hortensia Papadat-Bengescu, evideniind complexitatea psihologic i dinamica interioar a figurii feminine din romanul citadin interbelic.