Sunteți pe pagina 1din 61

Rezolvare subiectul I

Initial, am vrut sa fac o carte cu rezolvarea integrala a subiectelor dar intr-un final am realizat ca timpul nu-mi permite. Probabil as fi reusit sa o fac, dar cu nereusita la celelalte examene, ceea ce nu ar fi reprezentat un mare succes. In alta ordine de idei, nu am facut-o pentru sotia mea Vera dar trebuie sa multumesc lui Lucian Bratu si Laurei Prodan care au venit cu suportul tehnic si nu numai (*** la capitolul nu numai intra toti prietenii), si de asemenea domnului conferentiar Vlad Marius si doamnei doctor Chirculescu Mihaela care m-au lamurit oricand a aparut pana si cea mai mica problema. Sper sa va fie de folos si va doresc mult succes in sesiune.

Cristian Peneoau

Sub. 1 Maduva configuratie externa


Apartine sist. nervos central. Este asezata in canalul vertebral. Limitele sunt: superior, planul orizontal ce trece prin GOM (gaura occipitala mare) si inferior, planul orizontal ce trece prin discul intervertebral dintre vertebrele L1 si L2. Are o forma de cordon turtit antero-posterior. Este separata de peretii ososi ai canalului vertebral prin spatiul perimedular, care, dat. prezentei meningelui spinal, este impartita in: a) Spatiul epidural intre perete osos si dura mater b) Spatiul subdural intre dura mater si arahnoida c) Spatiul subarahnoidian intre arahnoida si pia mater. Maduva spinarii prezinta: 1. Fata anterioara: - este situata intre cele 2 santuri colaterale ventrale (SCV), sant marcat de-a lungul MS de emergenta radacinei anterioare a nervilor spinali - prezinta ant si pe linie mediana, fisura mediana anterioara (FMA) - este formata de cordoanele/ funiculele anterioare (FA) 2. Fata laterala: - este situata intre SCV si SCD (santul colateral dorsal). Acesta din urma este marcat de radacina post a nervilor spinali care intra in maduva spinarii la acest nivel. Pe traiectul ei se gaseste ganglionul spinal. - este reprezentata de cordonul lateral (CL) 3. Fata posterioara: -intre cele doua SCD - pe linia mediana prez SMP (sant median posterior) care se continua in profunzime cu septul median posterior. Care ajunge pana la substanta cenusie. - este formata de cordoanele posterioare (CP) Maduva spinarii se termina cu conul medular din varful caruia pleaca filum terminale care este prins de coccis si reprezinta o ramasita genetica.

canal medular

Ventriculul 5 (Krause)

Filum terminale

Maduva spinarii are un calibru neuniform. La nivel cervical si lombar este mai dilatata, aceste dilatatii se numesc intumescente: - cervicale corespund originii n. spinali care vor forma plexul brahial - lombare corespund originii n spinali care vor forma plexurile lombar si sacral

2. Topografia radiculo-vertebrala
Maduva spinarii se termina la nivelul discului intervertebral dintr L1 si L2 dar are: - 8 segmente cervicale - 12 toracice - 5 lombare - 5 sacrale - 4-5 coccigiene Segmentele medulare se numesc mielomere Topografia radiculo-vertebrala se refera la corespondenta dintre segmentul medular (mielomer) si radacina n. spinal ce paraseste acel segment, cu vertebra corespunzatoare ca numar. Radacinile nervilor spinali ies prin gaura intervertebrala (formata prin suprapunerea incizurii vertebrale inferioare a vertebrei supraiacente cu incizura vertebrala superioara a vertebrei subiacente). Radacina primului n spinal iese impreuna cu a vertebrala prin santul de pe fata superioara a arcului posterior al vertebrei atlas (C1). Radacinile n. spinali vor deveni din ce in ce mai oblice pt a iesi prin gaura intervertebrala corespunzatoare. Astfel n. lombari si sacrali iau o directie aproape verticala formand ceea ce se numeste coada de cal (cauda equina). Topografia mielo-vertebrala se refera la corespondenta dintre mielomer si vertebra coresp ca numar: - maduva cervicala se termina la nivelul discului intervertebral C6-C7 - cea toracica la nivelul vert T9 - maduva lombara + maduva sacro-coccigiana pana la nivelul vertebrei L1 L2. Intre cea lombara si cea saccro- coccigiana nu exista o delimitare precisa. Importanta topografiei radiculo- mielo vertebrale: - punctia rahidiana se scoate LCR pt diferite investigatii - rahianestezia *** Ca structura generala ( m-am gandit ca inainte de a intra in studiul detaliat al MS, sa stim cateva notiuni de baza) : - la exterior avem subst alba care formeaza cordoane sau funiculi - la interior subst cenusie care are forma unui fluture/ literei H si este formata din: a) corn anterior - este somatomotor, de aici pleaca radacina anterioara a n. spinal - are un corp si o baza b) corn lateral impartit in substanta viscerosenzitiva si substanta visceromotorie c) corn posterior este somatosenzitiv

- are un cap cu apex si un corp - este mai lung si mai subtire fata de cel anterior - substanta cenusie are o serie de nuclei clasici carora le corespund lamele REXED.

3. Funiculul anterior
1)Fascicul spinotalamic anterior: se continua cu fasc spinotalamic lateral din cordonul lateral (sunt separate prin emergenta rad ventale a n spinal - situat dorsal de tractul vestibulo spinal - conduce sensibilitatea exteroceptiva protopatica - este incrucisat- prin comisura alba anterioara a MS 2)Fasciculul spino reticulat anterior: - printre fibrele primului 3)Fasc. spino-vestibular: - printre fibrele tractului vestibulo-spinal - prezent la nivelul MS cervicale 1)Fasc cortico spinal ant se mai numeste PIRAMIDAL DIRECT si apartine caii piramidale - situat de-a lungul FMA, pana la niv regiunii toracice mijlocii a MS - scade in dimensiuni pe masura ce coboara 2) Vestibulo-spinal lateral si mediali este localizat la periferia CA al MS si dorsal de el se afla fasciculul spinotalamic anterior - se termina pe lamele VII si VIII Rexed 3) Tecto- spinal: - este incrucisat si determina decusatia post a tegmentului Meynert - situat lateral de FMA si de fasciculul cortico spinal ant - component eferent al reflexelor vizuale - se termina pe lamele VII si VIII Rexed 4) Reticulo- spinal medial se mai numeste PONTIN si isi are originea in subt reticulata a puntii - si el se termina pe lamele VII si VIII Rexed

Fascicul ascendent

Fascicul descendent

5) Fasc. lonitudinal medial FLM nu este un tract uniform de fibre. El contine sisteme diferite de fibre care intra in alcatuirea lui si apoi il parasesc la diferite nivele - se intinde din portiunea rostrala a mezencefal - realizeaza conexiuni intre o serie de nuclei ai trunchiunului cerebral - se termina, aparent, n regiunea toracica superioara, pe interneuronii lamei VIII Rexed, dar fibrele sale ajung pana la niv MS sacral - are influente inhibitorii asupra motoneuronilor - conduce impulsuri din diferite surse, in special vestibulare, spre nucleul oculomotor si nucleul musculaturii cefei - CONTINE: a) Fasc vestibulo-sinal medial cu efect inhibitor asupra mototneuronilor alfa din coarnele ant ale MS cervicale b) Tract interstitio- spinal, de la nucleul interstitial CAJAL c) Fascicul reticulo spinal medial (pontin) d) Fascicul tecto spinal

6) Fibre olivo-spinale 7) Tract interstitio- spinal si solitario spinal

*** Din cordonul anterior mai faceau parte si fasciculele de asociatie dar acestea vor fi abordate separat, la sub. 24

4. Funiculul lateral Fascicul ascendent


1) SPINOCEREBELO S POST DIRECT FLECHSIG - se afla la periferia CL - lateral de el se afla fasc cortico spinal lateral - dorsal de el gasim tractul dorso lateral Lissaeur - conduce doar sens proprioceptiva inconstienta 2) SPINOCEREBELOS ANT INCRUCISAT GOWERS -localizat la periferia CL, ant de cel spinocerebelos posterior - conduce sens exteroceptiva epicritica si proprioceptiva inconstienta

3) SPINOTALAMIC LATERAL - medial de cel spinocerebelos anterio - se afla in continuarea fasc spinotalamic anterior - conduce sens exteroceptiva protopatica, durerea, senzatia de temperatura 4) SPINO TECTAL este situat antero medial de tractul spinocerebelos anterior si de tractul spino olivar - este situat ant de tractul spinotalamic lateral - se termina in CCS ( coliculi cvadrigemeni superiori) - incrucisat in CAA (comisura alba ant) a MS 5) TRACTUL DORSO-LATERAL LISSAEUR -este situat intre varful cornului post si suprafata MS, in apropierea radacinii dorsale a n. spinal -contine fibre propriospinale 6) SPINO RETICULARE- printre fibre spinotalamice 7) TRACTUL SPINO-OLIVAR in apropierea suprafetei MS, la jonctiunea dintre CL si CA - incrucisat in CAA - se amesteca printre fibrele olivare 8) TRACT SPINO-CERVICO-TALAMIC Fascicul descendent 1) CORTICOSPINAL LATERAL (PIRAMIDAL INCRUCISAT) -se intinde pe toata lungimea MS pana la nivelul S3-S4 - situat medial de fasc. spinocerebelos post, care lipseste in MS lombara si sacrala -atinge suprafata MS si apartine caii piramidale 2) RUBRO- SPINAL situat anterior de fasc corticospinal lateral - apartine caii extrapiramidale si este prez pana la niv MS lombosacrale - se incruciseaza si formeaza decusatia ant a tegmentului FOREL 3) RETICULOSPINAL BULBAR (LATERAL) - este anterior de primele 2 si medial de cel spinotalamic lateral - efect inhibitor pe motoneuronii alfa si gamma ai coarnelor anterioare 4) OLIVO-SPINAL -lateral de rad ventrala a n. spinal si anterior de tractul spinocerebelos anterior - prezent in MS cervicala si apartine caii extrapiramidale 5) Mai avem fibre: FASTIGIO SPINALE RAFEO SPINALE HIPOTALAMO SPINALE

5. Funiculul posterior

Fasciculul ascendent

1) FASCICULUL GRACILIS (GOLL) incepe in portiunea caudala a MS (sacrata) - localiz in partea mediala a CP 2)FASCICULUL CUNEAT (BURDACH) -incepe in portiunea mijlocie a MS toracice - lateral de fasciculul Gracilis * ambele conduc sensibilitatea exteroceptiva epicritica si proprioceptiva constienta 1)TRACT SEMILUNAR SCHULTZE/ INTERFASCICULAR/ IN VIRGULA - medial de fasciculul cuneat - este prezent in MS cervicala si in cea toracica superioara 2) TRACT SEPTO-MARGINAL - de-a lungul septului median posterior - in MS toracica inferioara 3) TRACT OVAL FLECHSIG- in MS lombara 4) TRACT TRIUNGHIULAR in MS sacrala 5) TRACT INTERSEGMENTAR POSTERIOR- situat post de comisura cenusie -bine reprezentat in MS cervicala, toracica, lombara - formeaza zona cornucomisurala Pierre-Marie (Fascicul propriu dorsal)

Fascicule de asociatie/ propriospinale/ intersegmentare

6. Nucleii substantei cenusii medulare


Substanta cenusie a MS se afla la interior, are forma de fluture sau de litera H in sectiune transversala si este formata din corn anterior, corn lateral, corn posterior. A. Corn anterior Corespunde lamelor VII si VIII Rexed. Dar, lamele au o dispunere diferita in functie de zona in care ne aflam: a) In dreptul intumescentelor pentru plexurile cervical, brahial si lombosacral, lama IX Rexed este dispusa ca 3 fasii longitudinale neregulate separate prin zone corespunzatoare Lamei VIII. b) Intre intumescente- lama VIII corespunde predominant bazei cornului ant - lama IX spre periferie si corespunde capului cornului anterior. Lamei IX ii corespund nucleii formati de neuronii 1 (neuroni tonici) si 2( neuroni fazici). Dupa Sherington neuronii alfa reprezinta calea finala motorie comuna. Neuronii 1 au in componenta fibre nervoase cu o viteza mica de conducere si care se distribuie fibrelor musculare rosii (cu forta mare de contractie dar cu o viteza mica) Neuronii 2 au in componenta fibre nervoase cu viteza mare de conducere si care se distribuie fibrelor musculare albe.

Neuronii pot fi stimulati monosinaptic de fibrele anulospirale ale fusurilor neuromusculare si de fibrele corticospinale si vestibulospinale laterale. De asemenea acestia pot fi controlati de bucla Renshaw (Renshaw loop) Lama VIII contine neuroni (gamma), predominant 1 care sunt neuroni dinamici stimulati de fibrele fusurilor neuromusculare cu sac nuclear si care sunt raspunzatori de tonusul muscular, de mentinerea pozitiei corpului. In componenta lamei VIII Rexed mai intra si motoneuronii 2 care sunt neuroni statici stimulati de fibrele fusurilor neuromusculare cu lant nuclear si care adapteaza lungimea muschiului, premergator actiunii acestuia. Neuronii sunt controlati: Direct, de formatiuni reticulare: nucleii grupelor ventromedial (inhiba tonusul) si dorsolateral (stimuleaza tonusul) Indirect, de catre cerebel si nucleii bazali Axonii neuronilor intra in radacina ventrala a nervilor spinali si dau colaterale pt bucla de reglare a tonusului muscular. Neuronii alfa si gamma apartin grupului de neuroni radiculari. Ei sunt grupati in nuclei corespunzatori in general lamei IX dar si lamei VIII ( neuronii gamma). Astfel exista 3 coloane de nuclei: 1) mediala 2) centrala 3) laterala Fiecare nucleu are fibre nervoase pentru un cuplu de muschi antagonisti si anume: - jumatatea dorsala pentru flexie si adductie - jumatatea ventrala pt extensie si abductie

B. Corn lateral Acesta cuprinde lama VII si X si este reprezentat de nuclei formati din neuroni de tip interoceptiv si vegetativi motori si in mica masura din neuroni senzitivi extero- si proprioceptivi. Este reprezentata de nucleii: 1. Nucleul intermediomedial - coloana intermediomediala este aproximativ continua - primeste sensibilitatea viscerala prin radacina dorsala a n spinal de unde fibrele merg spre nucleul intermedio-lateral si spre substanta periependimara (lama X). - in continuare ia un traiect ascendent spre trunchiul cerebral (TC) si spre hipotalamus (HPT). 2. Substanta cenusie periependimara = lama X Rexed - contine neuroni mici, interceptivi si intercalari, care formeaza calea polisinaptica de conducere a sensibilitatii interoceptive.

3. Nucleul intermediolateral - este situat lateral de nc I-M, in cornul lateral - constituie sediul neuronilor preganglionari efectori simpatici ( majoritatea) respectiv parasimpatici. - coloana intermedio-laterala lipseste intre C4-C7 si L3 S2. - coloana I-L este formata din nucleii: Nucleu ciliospinal (iridodilatator) Bridge C8-T2 Nc cardioaccelerator T3-T5 Nc abdominopelvin T6-L2 Nc simpatic inferior Jacobsohn S3-S5 Nc parasimpatic sacrat pelvin Laruelle- situat intre nucleul I-M si zona in care ar trebui sa fie nc I-L dar care la acest nivel este intrerupt

C. Corn posterior

1. Nucleul pericornual anterior 2. Apex corn posterior strabatut de fibrele fasciculului dorso-lateral - corespunde zonei marginale Lissaeur 3. Nc pericornual posterior corespunde stratului zonal Waldayer (lama I) 4. Substanta gelatinoasa Rolando corespunde lamei II - primeste aferente - lama II= neuronii S.G. ce intervin in mecanismul de poarta de perceptie a durerii Melzack si Walle 5. Nucleu propriu al cornului posterior -acesta este cel mai mare -corespunde lamelor III si IV -este deutoneuron senzitiv pentru majoritatea cailor ascendente senzitive - realizeaza filtrarea perceptiei senzoriale si filtrarea modalitatii de transmitere -contine neuroni de tip T ce intervin in mecanismele de poarta de perceptie a durerii Melzack si Walle 6. Nucleul toracic Clarke Stilling proemina in unghiul dintre baza cornului posterior si corpul acestuia 7. Comisura cenusie corespunde lamei VII Rexed - contine deutoneuroni pe caile proprioceptive, indeosebi spinocerebeloase 8. Nucleul comisural anterior si posterior- este alcatuit din neuroni intercalari, ai caror axoni formeaza fasciculele proprii ale MS (propriospinale).

Sub 7. Laminatia substantei cenusii Lamele Rexed


Exista notiunea de grupe celulare functionale existente in substanta cenusie a maduvei spinarii dar astazi exista tendinta de a inlocui aceasta conceptie prin notiunea de lame sau lamina. Aceste lame au fost descrise la pisica (miorlau!!!) unde neuronii sunt grupati cu mare regularitate amintind de citoarhitectura scoartei cerebrale. Se pare ca si la om exista asemenea dispozitie neuronala si aceste straturi lamelare au fost numite lamele lui Rexed care sunt numerotate in sens dorso-ventral de la I la X si in general aceste lame pot fi identificate cu grupele de nuclei clasici. Lamele I-IV corespund capului cornului posterior, alcatuiesc aria receptoare pentru mesajele exteroceptive care se transmit pe caile lungi directe sau incrucisate la centrii superiori fie pentru mesajele dirijate pe cai reflexe polisinaptice. Aceste cai polisinaptice pot fi cai intrasegmentare, intersegmentare, ipsilaterale sau contraletarale. Cornul posterior este alcatuit dintr-un cap, un col si o baza iar el prezinta o serie de straturi: substanta gelatinoasa a lui Rolando, stratul zonal Waldayer. Lama I Rexed- reprezinta partea cea mai periferica a cornului posterior - prin ea patrund fibrele radacinii dorsale a nervului spinal - contine fibre colaterale din fasciculele spinotalamice (este primara protopatica) - echivalenta cu stratul zonal Waldayer Lama II- corespunde substantei gelatinoase a lui Rolando. - are o parte dorsala compacta, mai intunecata, bogata in neuroni mici si mijlocii (stelati multipolari, de exemplu neuroni S.G.) si o parte ventrala mai laxa, palida si bogata in fibre - functioneaza pe calea sensibilitatii exteroceptive tactile si dureroase Lama III - functioneaza impreuna cu lama II. - nu are corespondent clasic ( nu-i corespunde niciun nucleu clasic)

Lama IV corespunde nucleului propriu al cornului posterior ce contine deutoneuronul pentru majoritatea cailor sensibilitatii. - reprezinta o zona de filtrare senzitiva prin mecanismul de inhibare presinaptica. Datorita acestui mecanism, lama IV dispune de posibilitatea modificarii modalitatii senzitive (tipul de sensibilitate transmis pe o cale nervoasa sub aspectul cantitatii si calitatii). - contine si neuroni T ce stabilesc legaturi cu lama II - este implicata si in mecanismul de poarte de perceptie a durerii Melzack si Wall - din punct de vedere functional neuronii lamei IV au caracteristic campul receptor foarte mic si pragul de activare foarte scazut ceea ce le confera un grad de precizie foarte mare in receptia si transmiterea impulsurilor nervoase.

Lama V - nu are echivalent clasic - apartine partii anterioare a nucleului propriu - este alcatuita din neuroni polimorfi ce primesc aferente extero-, proprio- si interoceptive. Acesti neuroni spectru foarte larg ( primesc informatii din toate cele 3 tipuri de sensibilitati). De asemenea au un camp receptor foarte larg si pot raspunde la o gama foarte larga din punct de vedere calitativ a impulsurilor. - prin inhibarea presinaptica se poate modifica modalitatea senzoriala ( este si obligatoriu sa se modifice pentru ca acesti neuroni nu pot transmite toate cele 3 tipuri de sensibilitati simultan). Lama VI= baza cornului posterior - lama VI are o zona in care lipseste intre T4 si L2 dar in aceasta zona avem individualizat nucleul toracic Clarke Stilling (C8 L2). Acest nucleu echivaleaza cu lama VII dar intre T4 si L2 este foarte bine dezvoltat si invadeaza lama VI - prin intermediul acestei lame se realizeaza o reglare foarte fina si precisa a miscarilor asociate ==> realizeaza armonizarea succesiunii miscarilor - pe neuronii acestei lame se termina fibre descendente de tip extrapiramidal Lama VII - apartine substantei intermediare - intre C8 si L2 este inlocuita de nucleul Clarke Stilling - superior de C8 si inferior de L2 corespunde nucleului centrobazal - primeste fibrele caii spinocerebeloase directe (dorsale) ce culeg sensibilitatea proprioceptiva de la tot corpul - in rest lama VII mai corespunde nucleului intermedio-medial si nucleului intermediolateral ( deci aceasta culege si sensibilitatea interoceptiva venita pe calea radacinii dorsale a nervului spinal) Lama VIII corespunde bazei cornului anterior si reprezinta terminarea cailor extrapiramidale. Acestea sunt mai dezvoltate in etajul cervical si lombar. Are rol in modelarea activitatii motorie in special a neuronilor gamma. Lama IX prezinta centrii motori ai cornului anterior. Contine motoneuronii alfa ai contractiilor rapide a musculaturii scheletice si tot aici se gasesc motoneuronii beta si gamma , si interneuroni grupati in nuclei. Lama X reprezinta substantta cenusie periependimara - contine neuroni mici si mijlocii ce primesc sensibilitatea interoceptiva de la coloana intermedio-mediala care prin sistem polisinaptic urca pana la bulb prin formatia reticulata. In continuare urca pana la tala mus si hipotalamus unde proiecteaza calea sensibilitatii interoceptive. - este sistemul cel mai lung, cel mai lent, cu fibre subtiri, amielinice.

Sub.8 MS- vascularizatie 1. Artere


Maduva spinarii este vascularizata de doua tipuri de artere: -a. segmentare - a. longitudinale a) Artere segmentare= rr spinale (radiculo-vertebrale): - Ramuri spinale cervicale din a cervicala ascendenta, a vertebrala si aintercostala suprema - Ramuri spinale toracice din a intercostala post - Ramuri spinale lombosacrale din a lombare, a iliolambara, a sacrala laterala Aceste artere segmentare insotesc nervii spinali, patrund prin gaura intervertebrala si se impart in artere radiculare anterioare (care patrund in maduva la nivelul fisurii mediane anterioare si se anastomozeaza cu arterele contralaterale, cu cele supra si subiacente si cu a spinala anterioara) respectiv artere radiculare posterioare ( care se afla pe fata dorsala a MS si care se anastomozeaza cu a spinala posterioara). Pentru intumescenta lombara avem a radiculara mare Adamkiewicz anterioara. b) Artere longitudinale A. spinala anterioare- origine simetrica de pe fata anterioara a bulbului, din a. vertebrala - prezinta trunchi unic in fisura mediana anterioara ce coboara de o parte si de alta a filum terminale - se anast cu a radiculare anterioare si cu a radiculara mare A spinala posterioara - 2 perechi cu origine in a vertebrala - coboara pe fata dorso-laterala a MS, de o parte si de alta a radacinii posterioare a n. spinal - se anastomozeaza cu a radiculara posterioara Arterele segmentare impreuna cu cele longitudinale prin anastomoza formeaza in grosimea pia mater o retea perimedulara (vasa corona) care va da nastere arterelor intrinseci ale MS. Aceste artere sunt profunde, penetrante, se mai numesc artere radiare si sunt artere de tip terminale, adica nu se anastomozeaza. Ele iriga substanta alba si substanta cenusie. Cele anterioare iriga 2/3 anterioare ale MS iar cele posterioare iriga 1/3 posterioara a MS. MS cervicala impreuna cu intumescenta brahiala sunt cele mai bine vascularizate, pe cand MS toracica este cel mai slab vasc.

2. Venele
Venele intramedulare profunde si cele superficiale dreneaza in plexul venos pial. Venele spinale segmentare colecteaza sangele de la venele longitudinale ale plexului pial ( venele longitudinale anterioare, posterioare, ventro-laterale si dorso-laterale). Ele insotesc nervii spinali si se varsa in: a) plex venos vertebral intern (PVVI) care este anterior si posterior si se afla in spatiul peridural, de aceea mai poarta si numele de plex venos peridural. b) plex venos vertebral extern (PVVE) acesta se afla pe fata anterioara a orpului vertebral si posterior pe suprafata externa a arcului vertebral. PVVE stabileste o comunicare cu plexul venos peridural (PVVI)

Venele maduvei spinarii, dupa cum mai spus, formeaza la suprafata plexul venos pial din care pleaca 6 canale venoase care comunica intre ele: Vena anteromediana, sit in fisura mediana anterioara V. posteromediana, in santul median posterior 2 v. anterolaterale, de o parte si de alta a radacinii ant n. spinal 2 v. posterolaterale, de o parte si de alta a radacinii post a n. spinal Venele spinale anterioare primesc venule din substanta cenusie centrala iar venele ce dreneaza periferia MS se varsa in plexul venos pial. Vena anteromediana impreuna cu cele 2 vene anterolaterale se varsa in venele radiculare anterioare si acestea mai departe in PVVI. Vena posteromediana impreuna cu cele 2 vene posterolaterale se varsa la randul lor in venele radiculare posterioare si acestea mai departe in PVVI. Acest plex venos vertebral intern este reprezentat de canale venoase longitudinale anterioare , respectiv posterioare, ce au legatura la nivelul fiecarui spatiu intervertebral cu PVVE. Aceasta legatura este realizata prin venele intervertebrale. Venele intervertebrale dreneaza maduva spinarii (PVVI, PVVE) si se varsa in vene vertebrale, intercostale, lombare si sacrale.

9. Radacina dorsala a nervului spinal


In total, in organism, avem 31 de perechi de n spinali si anume: - 8 perechi cervicale (prima pereche trece deasupra atlasului, a opta pereche trece sub vert C7. - 12 toracice - 5 lombare - 5 sacrale - o pereche coccigiana Aria inervata de un nerv spinal se numeste dermatom sau dermatomer. La margini acestea se suprapun cu cele supra- sau subiacente, inervate de alti nervi spinali. Impulsul nervos ajunge la nucleii medulari pe calea radacinii dorsale a nervului spinal iar raspunsul efector ajunge la organul de executie pe calea radacinii ventrale.

1) Radacina dorsala (senzitiva) Contine aferente senzitive de la dermatoame si de la muschi dar mai contine si aferente vegetative. Are pe traiectul ei ganglionul spinal: -contine 2 tipuri de celule: somatosenzitive sau viscerosenzitive. - reprezinta protoneuronul tuturor cailor ascendente - de la gg spinal impulsul nervos este condus in continuare pe calea radacinii dorsale a nervului spinal cu care intra in MS prin santul colateral dorsal. Aici fibrele se dispun: a) Lateral fibrele care conduc sens. exteroceptiva tactila, protopatica, termoalgezica, dureroasa si interoceptiva.

- aceste fibre strabat zona marginala Lissauer din segmentul corespunzator radacinii dorsale a nervului spinal dupa care urca sau coboara 1-2 segmente astfel incat se pastreaza corespondenta mielomer-rizomer b) Medial - fibre ce conduc sens tactia epicritica si proprioceptiva - aceste fibre se bifurca intr-un ram ascendent si un ram descendent. Ramul descendent ia parte la formarea zonei cornuradiculare dupa care intra in substanta cenusie. Ramul ascendent are in componenta fibre lungi care patrund in cordonul posterior medular pe care il strabat si ajung in nucleii Gracil si Cuneat din bulb. Tot ramul ascendent da colaterale: unele care patrund in substanta cenusie pentru a se termina in nucleii toracici corespunzatori lamelor V, VI si VII Rexed. alte colaterale care strabat subst cenusie si fac sinapsa cu motoneuronii din cornul anterior. Acestea constituie fasciculul reflex Kolliker prin care se realizeaza reflexul miotatic monosinaptic bineuronal neincrucisat Ramul ascendent are in componenta si fibre de lungime mijlocie care, dupa un traiect de 6-7 segmente in cordonul post, patrund in substanta cenusie pentru a se termina la fel ca si primele colaterale ale fibrelor lungi. Deci in acest caz nu se mai pastreaza corespondenta mielomer-rizomer. Sectionarea tuturor radacinilor posterioare ale nervilor spinali aboleste toate modalitatile senzoriale. Sectionarea unei singure radacini a unui nerv spinal are ca urmari hipoestezia in dreptul dermatomerului respectiv, deoarece fiecare dermatomer este inervat de 3 nervi spnali: cel al dermatomerului de acelasi nr, precum si de nervii spinali supraiacent si subiacent. Radacinile nervului spinal se unesc si formeaza trunchiul nervului spinal ce paraseste canalul vertebral prin orificiu intervertebral. Trunchiul nervului spinal are o componenta somatica pentru inervatia cutanata si motorie si o componenta viscerala pentru inervatia musculaturii netede, vaselor de sange, glandelor si viscerelor. Trunchiul nervului spinal se imparte in 4 ramuri: a) Ramura dorsala este mixta ( atat senzitiva cat si motorie) si inerveaza segmentar pielea si muschii din partea posterioara a corpului (spatele) b) R. ventrala si aceasta este mixta. Se continua ca ramuri spinale ventrale individuale sau ca plexuri ( ramuri ventrale anastomozate plex cervical, brahial, lombar, sacral, coccigian). Inerveaza muschii si pielea de pe fata ant-lat a trunchiului dar si viscere. c) R. meningeala inerveaza senzitiv meningele spinal d) R. comunicanta componenta vegetativa a n. spinal Aceasta poate fi cenusie sau alba. Ramura comunicanta cenusie este asociata tuturor nervilor si gangionilor spinali si contine fibre simpatice postganglionare nemielinizate. Ramura comunicanta alba contine fibre simpatice preganglionare mielinizate si fibre viscerale aferente generale. Aceasta este asociata numai nervilor spinali toracici si lombari ( T1- L3) Un nerv spinal inerveaza derivatele unei somite si anume: dermatomul (aria cutanata inervata de fibrele unui nerv spinal), miotomul (musculatura inervata de fibrele unui nerv spinal) si sclerotomul ( ligamentele si oasele inervate de fibrele unui n. spinal). *** Chiar daca nu era in subiect, nu putem vorbi despre un n spinal fara radacina anterioara: 2) Radacina ventrala (motorie) - este formata din filete radiculare cu originea in cornul anterior al MS - paraseste MS prin santul colateral anterior - contine fibre somatomotorii pt muschi striati

- vegetative eferente pentru muschii netezi si muschii viscerali striati, glande - vegetative simpatice si parasimpatice cu rol vegetativ, bineinteles, si nociceptiv - Fivrele radacinii anterioare sunt: 1) Groase inerveaza fibra musculara striata 2) Mijlocii inerveaza fusul neuromuscular 3) Subtiri fibre preganglionare simpatice si parasimpatice. Cele simpatice pleaca din MS cervicala, toracica si lombara si se termina in ganglionul laterovertebral. Fibrele parasimpatice pleaca din MS sacrala si se termina in gg prevertebrali. Sunt fibre visceroefectorii.

Sub. 10 Clasificarea fibrelor nervoase


Exista 3 tipuri de fibre nervoase: 1) Fibre mielinice A - sunt de 2 feluri: a) aferente sunt de 3 feluri (dupa sensibilitate) : => care apartin sensibilitatii proprioceptive si au diametru > 20 m si viteza de conducere >100 m/s (fibre anulospirale si fibre proprioceptive constiente) => care apartin sensibilitatii tactile si au diametru = 5-15 m si viteza de conducere = 20-90 m/s => care apartin sensibilitatii termoalgezice si au diametru = 5-7 m si viteza de conducere = 520 m/s b) eferente sunt de 3 feluri : - fazice (fibre somatice ce produc contractii rapide) - tonice (fibre somatice ce produc contractii lente) - fibre colaterale spre fusurile neuromusculare - 1 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii rapide) - 2 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii lente) 2) Fibre mielinice B - au diametru de 3 m si viteza de conducere = 5-15 m/s - sunt fibre vegetative eferente preganglionare 3) Fibre amielinice C - au diametru < 2 m si viteza de conducere = 0,2-3 m/s - sunt fibre vegetative postganglionare si ale sensibilitatii viscerale si termice

Sub 11- Clasificarea receptorilor


*** Cateva notiuni introductive despre receptori Principala functie a sistemului nervos consta in transmiterea de informatii dintr-un punct in altul precum si in prelucrarea acestor informatii de o maniera corespunzatoare pentru ca organismul sa le utilizeze in mod eficient. Informatia este preluata din mediu cu ajutorul receptorilor, insa nu poate fi transmisa decat sub forma de impuls nervos. Cu alte cuvinte, informatia trebuie transformata intr-un impuls nervos. Organismul uman este organizat pentru transmiterea informatiei si a semnalelor din mediu pe principiul redundantei prin faptul ca se utilizeaza un surplus de semnale care mareste siguranta transmiterii fara insa a augmenta cantitatea de informatie furnizata. Omul primeste informatii in proportii de 1% prin gust, 1.5% prin tact, 3.5% prin miros, 11% prin auz si cam 83% prin vaz. In total, informatia care ajunge la analizatori este de 1011 bytes/secunda. 1 byte reprezinta informatia furnizata de unul din doua evenimente echiprobabile. Din ceea ce receptionam, informatia care ajunge la SNC masoara cam 107 bytes/s, informatie care sufera aproape in totalitate o prelucrare inconstienta. Mai mult de 99% din informatii sunt neglijate de SN, ca fiind neimportante si numai 16 bytes/s sunt prelucrati in mod constient. Somnul reprezinta cel mai bun mijloc de protectie anti-informationala a organismului. Starea de insomnie poate produce intrarea a circa 460000 bytes = 16 (bytes/secunda) x 3600 (secunde intr-o ora) x 8 (ore / noapte) in sfera constiintei. Indiferent de natura, cantitatea si calitatea, aceasta nu poate fi transmisa decat sub forma de impuls nervos. Sistemul nervos poate fi considerat ca fiind format din: 1.sistem de intrare (input) reprezentat de receptorii senzoriali 2. un canal de transmitere reprezentat de retelele de fibre nervoase 3. un sistem de prelucrare a acestor informatii (complexe neuronale din sistemul nervos central si sistemul nervos periferic) 4. un sistem de iesire (output) si de distributie a mesajului catre organele efectoare. Semnalele receptionate de receptorii periferici sunt de origine superficiala (tactila, dureroasa, termica) sau de origine profunda (kinestezica si de control a tonusului muscular). Receptorii - sunt celule specializate in detectarea unor stimuli specifici; - ei actioneaza ca transductori biologici care convertesc forma de energie a stimulului (pentru care acesti receptori sunt specific sensibili), in impuls nervos, care se propaga de-a lungul fibrelor nervoase aferente sub forma potentialului de actiune. - prezinta o anumita selectivitate, ce determina in ultima instanta daca o anumita modificare survenita in mediul ambiant este transmisa sau nu, spre sistemul nervos central spre a fi interpretata, sau cu alte cuvinte: lumea exterioara este filtrata prin selectivitatea receptorilor. Este adevarat ca multe marimi fizice din mediul ambiant spre exemplu ultraviolotele, infrarosii, infrasunete, ultrasunete, nu sunt percepute de organism si nu genereaza anumite stari comportamentele, deoarece nu exista receptori pentru aceste marimi. Aceasta specificitate a receptorilor nu este inca elucidata. Daca interoreceptorii si proprioreceptorii raspund la distorsiunea mecanica, exteroreceptorii complica mai mult situatia transmiterii receptorilor.

Studii minutioase arata ca receptorii tegumentari sunt localizati in regiunele fara par, care sunt si cele mai sensibile zone receptoare, iar in zonele tegumentare paroase se gasesc numai terminatii nervoase libere, sau terminatii care inconjoara baza firului de par. Aceste terminatii care inconjoara baza folicului pilos, mediaza toate modalitatile de sensibilitate cutanata. In acelasi mod, corneea spre exemplu, care contine doar terminatii nervoase libere, percepe durerea, tactul dar percepe si temperatura. Cercetari morfologice au aratat spre exemplu ca durerea poate fi indusa prin stimularea intensa a oricarui receptor inclusiv a celui optic sau acustic. Receptorul vizual care raspunde la radiatia electromagnetica (intre 400 si 800 nm) poate fi activat si de stimulii mecanici intensi. Se pare ca terminatiile nervoase libere au un prag mai scazut pentru un anumit tip de stimuli si ca peste 300 de asemenea terminatii libere care deriva dintr-o singura fibra aferenta, se raspandesc pe o arie tegumentara. In aceasta arie exista mai multe suprapuneri, intre teritoriile acestor fibre si se formeaza in acest mod un adevarat camp senzorial de marime variabila si care prezinta praguri diferite pentru diversele modalitati senzoriale. Receptorii, desi au o structura functionala complexa, care este in raport cu organul in care ei sunt situati, raspund caracteristic la stimuli, avand grossomodo o schema generala de organizare. Un receptor este constituit din: 1) Structura aneurala asupra careia actioneaza excitantul, structura care se comporta ca un transductor, unde se produc o serie de fenomene termice, biochimice, bioelectrice care alcatuiesc potentialul generator (de receptor) care depinde de natura stimulului si de clasa receptorului. 2) Structura neurala formata dintr-o portiune amielinica, care se comporta ca un sumator si ca un generator de impulsuri cu prag. Dupa aceasta portiunea amielinica urmeaza portiunea mielinica care se comporta ca un canal de transmitere. Corpusculul lui Pacini receptioneaza stimulii tactili, presionali sau vibratori. Acest stimul actioneaza asupra receptorului producand deformarea, distorsionarea sau elongarea lamelor conjunctive din structura receptorului. Aceste deformari, elongari se transmit fibrei nervoase centrale generand modificari ale potentialului de membrana, care este cunoscut sub numele de potential generator. Acesta este de fapt un potential electrotonic in cadrul caruia se modifica permeabilitatea membranei, potasiul intra in interiorul fibrei, generand intre zona excitata (zona deformata) si restul membranei o diferenta de potential. Ia nastere un circuit de curenti locali care se propaga in fibra catre portiunea mielinizata pana la nivelul primului nod Ranvier, unde se transforma in potential de actiune. In general, portiunea aneurala isi exercita actiunea prin intermediul potentialului de receptor, si rareori, portiunea aneurala actioneaza direct asupra portiunii neurale. Portiunea amielinica se comporta ca si membrana neuronului prezentand un potential de repaus (-70 - -90 mV) ce rezulta din diferenta concentratiilor ionice de o parte si de alta a axolemei. Cand actioneaza un excitant destul de puternic se produce modificarea permeabilitatii membranei pentru ioni, sodiul intra in interiorul axoplasmei in timp ce potasiul iese in exterior, ia nastere un curent ionic care nu pare a utiliza energie deoarece este generat de un gradient electrochimic. Ceea ce se intampla are ca rezultat final producerea potentialului de receptor. La randul ei, aceasta portiune aneurala isi exercita influenta asupra portiunii neurale receptoare, apare o depolarizare locala a membranei dendritice, depolarizare cunoscuta ca potentialul generator, care este gradat si care are posibilitati de sumatie. Acest potential, in cazul in care avem de a face cu un stimul senzorial slab, este de cativa mV si atunci el ramane local si nu se transmite de-a lungul axonului. In cazul unui stimul senzorial mai puternic, cand

potentialul generator atinge un nivel critic, el se transforma intr-un potential de actiune, modulat in frecventa si se propaga saltator de-a lungul axonului. Potentialul generator este o veriga intermediara intre procesul de transformare a energiei externe in impuls nervos, iar potentialul de actiune, datorita caracterului sau si datorita gradientului pe care il are poate asigura o reproducere fidela a parametrilor stimulilor. Majoritatea receptorilor stimulati produc potentiale generatoare depolarizante insa exista si potentiale generatoare hiperpolarizante (de exemplu celulele cu conuri). Modificarile care apar la nivelul receptorilor termici: mecanismul de stimulare a receptorilor termici pare ca ar consta in modificari ale nivelului metabolic, consecutiv faptului ca temperatura modifica rata reactiilor chimice intra-celulare. Aceasta modificare este de 2.3x pentru fiecare 10 grade. Stimularea termo-receptorilor nu este consecinta directa a actiunii temperaturii asupra organismului ci s-ar exercita indirect prin modificari chimice pe care temperatura le produce la nivelul receptorului. *** Rezolvare propriu zisa a subiectului: Categorii de receptori: Dupa localizare: 1) Exteroreceptori sau receptori superficiali cutanati 2)Proprioreceptori sau receptori profunzi ai aparatului locomotor 3) Interoreceptori - anexati vaselor si viscerelor Dupa structura lor receptorii se pot clasifica in: 1)terminatii nervoase libere intraepidermice 2)terminatii nervoase incapsulate 3)terminatii nervoase peritrihiale, care se gasesc la nivelul foliculilor pilosi Dupa modalitatea de receptie: 1)exteroreceptori la distanta sau telereceptori sunt situati in retina, organul lui Corti, mucoasa linguala si olfactiva deci acesti receptori sunt situati la nivelul organelor de simt 2)exteroreceptori de contact pentru sensibilitatile de tact, presiune, durere si temperatura In functie de functionalitate: 1) Receptori de tip on, activati la aplicarea stimului 2) Receptori de tip off care actioneaza doar la intreruperea stimului 3) Receptori de tip on-off care reactioneaza atat la inceputul stimularii cat si la incetarea stimularii 4) Receptori cu descarcari spontane, functionalitatea lor nu necesita prezenta excitantului, ei descarca si in absenta unui excitant, cu o frecventa constanta Conditia operanta pentru activarea unui receptor este o modificare in mediul inconjurator, adica o modificare in energia incidenta. Receptorii on raspund la o crestere a energiei incidente, receptorii off la o scadere a energiei incidente, iar descarcarile receptorilor spontani sunt modulate de modificarile energiei incidente. In functie de adaptabilitate 1) Receptori tonici- se adapteaza lent si descarca continuu pe toata durata stimularii. 2) Receptori fazici- sunt rapizi, procesul adaptativ este complet iar descarcarile scad pana la disparitie in ciuda mentinerii stimulului. Potentialul generator in cazul unui stimul prelungit creste initial pana la un nivel de varf apoi scade pentru a se mentine in platou. Acest fenomen poarte numele de adaptarea receptorilor. Experimental s-a dovedit ca adaptarea este in functie de viteza de aplicare a stimulului si nu de marimea acestuia.

Sub 12. Exteroreceptorii -formatiuni neincapsulate1) Sensibilitatea tactila - Terminatiile peritrihiale. - sunt amielinice. - sunt provenite din plexul corial profund - iau contact cu firul de par in dreptul canalului glandei sebacee. Se divid in ramuri care merg paralel cu firul de par, unele raman in tunica externa a firului de par celelalte merg in tunica interna. Se termina sub forma de filamente in celulele tecii externe. - detecteaza miscarile obiectelor care vin in ct cu firele de par - tunsoarea reduce sensibilitatea la nivelul firului de par. 2) Pentru sensibilitatea la atingere, presiune, mai putem avea ca exteroreceptori neincapsulati, terminatiile nervoase libere. Acestea sunt prezente pretutindeni la nivelul pielii si sunt reprezentate de fibre subtiri, sarace in mielina sau chiar amielinice. Ele sunt responsabile de transmiterea senzatiilor mai brute precum atingerea slab localizata, presiunea mai grosiera, pruritul, etc. a) Fibre subtiri, mielinizate, tip A delta: -diametru de 1-5 micrometri - viteza de transmitere de 5-30 m/s b) Fibre nemielinizate de tip C: - diametru: 0,2-1,5 micrometri - viteza de conducere: <= 2m/s 3) Interoreceptorii sau receptorii viscerali sunt cei care receptioneaza informatii in legatura cu activitatea viscerelor. Sunt reprezentati de terminatii nervoase libere in peretii vaselor si a organelor. Sunt corpusculi lamelari in cord, in pancreas, in adventicea vaselor, sau in mezenter. Pot fi chemo-, baro-, osmoreceptori, toti sunt controlati de sistemul vegetativ.

Sub. 13 Exteroreceptorii -formatiuni incapsulate1)Sensibilitatea tactila este receptionata de: a) Discurile lui Merkel (meniscis tactus). - sunt receptori sensibili la atingeri usoare - situati in stratul spinos epidermic fara peri - au forma unei retele nervoase ca o cupa care contine o celula epiteliala modificata. Acesti receptori se dezvolta dupa nastere - se adapteaza partial si cont sa descarce si dupa incetarea stimulului. b) Corpusculii lui Meissner (corpusculas tactus) - sunt sensibili la atingerile puternice - situati in stratul papilar al dermului in regiunile lipsite de par - sunt formatiuni incapsulate specifice pulpei degetelor, mucoasei linguale, organelor genitale feminine, mamelon - au forma ovala si sunt constituiti dintr-o capsula care inveleste portiunea centrala. Aceasta capsula este alcatuita dintr o serie de fibre elastice orientate paralel cu axul corpusculului si o

substanta semi-permeabila. Polul superior al corpusculului se prinde de polul bazal al celulei epidermice, iar centrul corpuscului care contine celule si fibre nervoase, are celulele orientate catre polul epitelial al corpusculului. Celulele sunt dispuse transversal, au forma de disc si sunt multinucleate. La polul dermal sunt neregulate, au un nucleu mic si fara nuceloli. - acesti corpusculi se adapteaza rapid si se presupune ca sunt sensibili la vibratiile de frecventa joasa. - in fiecare asemenea corpuscul se gasesc 2-9 fibre nervoase mielinice si amielinice care intra in corpuscul si se ramifica printre celulele axului central, apoi se termina in buchet sau in buton. - se dezvolta imediat inainte sau dupa nastere si numarul lor diminueaza catre maturitate. 2) Sensibilitatea la presiune - terminatii senzitive reprezentate de: a) Corpusculii lui Golgi -situati in hipoderm si in mucoasa organelor genitale externe -sunt sensibili la presiuni slabe. b) Corpusculii lui Vater-Pacini (corpuscula lamelosae) -sunt sensibili la presiunile mari (baroreceptori) -sensibili la vibratii -sunt situati in hipodermul fetei palmare a mainii, la nivelul fetei plantare a piciorului si a degetelor, in hipodermul bratelor si a cefei, in organele genitale externe ale ambelor sexe, in periost, in jurul articulatiilor -sunt corpusculi lamelari, constituiti dintr-o capsula periferica si in centru o terminatie nervoasa si o serie de celule care intra in structura ei. Dupa intrarea in corpuscul, fibra nervoasa pierde teaca de mielina si se termina sub forma unor bulbi sau butoni terminali. -acesti corpusculi se dezvolta din a 2-a luna intrauterina. Volumul lor creste datorita adaugarii unor noi lamele in structura lor -se adapteaza rapid si sunt stimulati de miscarile rapide, chiar daca aceste miscari sunt de intensitate slaba. -receptioneaza presiunea si vibratiile care produc modificari rapide in struct tesuturilor Intensitatea stimului eficient depinde de structura si de situatia receptorilor. Pentru corpusculul lui Meissner spre exemplu, care este situat mai superficial si care este constituit doar din cateva straturi de tesut conjunctiv, intensitatea stimului care produce deformarea este mai mica comparativ cu cea necesara pentru a stimula corpusculii lui Pacini care sunt situati mai profund si care au o structura lamelara mai bogata in tesut conjunctiv. Discriminarea intensitatii stimulilor peste intensitatea de prag este aproape proportionala cu gradul deformarii receptorilor. Este legea Webber si Plehner. Discriminarea este proportionala si cu numarul receptorilor implicati in stimulare. In zonele in care densitatea receptorilor este mare este posibil sa se perceapa deformari mai mici de 1m si pot fi perceputi separat 2 stimuli aflati la o distanta de 1 mm, insa unde densitatea receptorilor este redusa, distanta intre cei 2 stimuli creste chiar si pana la 60 mm.

3) Receptorii termici sunt: a) corpusculii bulbosi a lui Krause -forma sferoidala, pana la 100m -situati in derm in tegumentul acoperit de peri, la jonctiuniile muco-cutanate, in mucoasele inervate de nervii somatici, in pielea antebratului, glandele salivare, in tunica vaselor sangvine, in mucoasa bucala, linguala, epiglota, in glandul penian, in clitoris -terminatia nervoasa este in buchet, sunt mai numerosi in copilarie. -receptioneaza sensibilitatea termica pentru rece b) corpusculii lui Ruffini -situati profund in derm, in capsulele articulare -au forma alungita -sunt formati dintr-o capsula care inconjoara un ax format din fibre nervoase ramificate in butoni -corpusculii lui Ruffini receptioneaza senzatia termica de cald Senzatia termica reprezinta senzatia de cald si de rece, cu diverse nuante intermediare. Ea este rezultatul stimularii receptorilor specifici, care sunt situati in derm ( Krause pt rece). In cazul unor stimuli care pot determina leziuni tisulare (temperaturi sub 10o C sau peste 50o C) sunt stimulati receptorii durerii. Atat senzatia de cald cat si cea de rece pot fi receptionate uneori de aceleasi arii care contin numai termiantii nervoase libere, cum ar fi de exemplu corneea. Receptorii termici nu se gasesc in toate regiunile corpului (exemplu glandul penian nu contine receptori pentru cald). Receptorii pentru rece sunt mai numerosi. Proportia este de 10/1. Repartitia receptorilor termici este variabila, in functie de anumite regiuni dar ambele categorii sunt mai numeroase la nivelul tegumentului mainii si fetei, expuse variatiilor cele mai mari de temperatura. Din cauza ca receptorii sunt situati subepitelial, ei percep variatiile termice la nivelul tesutului subcutanat, fiind influentati de fenomenul de conductibilitate. Avem impresia spre exemplu ca un obiect din fier pare mai rece decat un obiect din lemn. Sensibilitatea termoreceptorilor este foarte mare. Este suficienta o schimbare de temperatura de 0.01o C pentru a produce descarcari si pentru a initia senzatia termica. Receptorii pentru caldura descarca obisnuit intre 20o si 45o C cu un maxim de frecventa intre 37o si 42o C. Receptorii pentru rece descarca intre 10o si 21o C, cu un maxim de frecventa intre 15o si 20o C. Dar ei descarca frecvent si la temperaturi de 45-50o C si atunci apare senzatia de frig paradoxal. Mecanismul de stimulare a receptorilor termici ar fi modificarile la nivelul metabolic consecutive faptului ca temperatura modifica rata reactiilor intracelulare cu aproximativ 2.3 ori pentru fiecare interval de 10o. Cu alte cuvinte, stimularea termoreceptorilor nu ar fi consecinta directa, ci aceasta actiune s-ar exercita indirect prin modificari chimice pe care temperatura le produce la nivelul receptorilor.

Sub 14. Proprioreceptorii


Proprioreceptorii sunt doua categorii: proprioreceptori kinestezici si proprioreceptori pentru controlul tonusului muscular. 1) Proprioreceptori kinestezici - culeg informatii in legatura cu sensul miscarii, cu pozitia corpului si a membrelor. -sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele articulare, in ligamente, tendoane, periost dar si in labirintul membranos al urechii interne. a) Corpusculii neuro-tendinosi ai lui Golgi -excitati de intinderea puternica a tendoanelor -sunt sensibili la tensiuni puternice, raspund la contractia activa a muschiului -sunt situati la jonctiunea tendon-muschi si sunt in legatura cu fibrele musculare -sunt alcatuiti dintr-o serie de fascicule tendinoase si 1-3 fibre mielinice de tip IB care isi pierd teaca de mielina -in momentul in care sunt excitati de intinderea puternica a tendonului declanseaza reflexul miotatic care inhiba cresterea excesiva a tractiunii pe tendon in timpul contractiei. Alti corpusculi sunt: b) Corpusculii lui Ruffini situati in stratul superficial al capsulelor articulare, deserviti de fibre nervoase cu lungimea de 5-15m si viteza de 20-90 m/s. Acestia se adapteaza lent si culeg informatii in legatura cu pozitia si miscarile in articulatii. c) Terminatiile nervoase libere, fibre de tip III, au 1-7m, viteza de pana la 13m/s. Au adaptare lenta si transmit sensibilitatea dureroasa articulara. d) Corpusculii lui Pacini se gasesc si aici. Au dimensiuni reduse, sunt situati in stratul profund al capsulei si prezinta o adaptare rapida. 2) Receptorii pentru controlul tonusului musclar sunt fusurile neuro-musculare. Sunt asezate in paralel cu fibrele musculare si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Fusurile neuromusculare - sunt alcatuite structural din 2-10 fibre striate modificate care se numesc fibre intrafusoriale, inconjurate de o teaca conjunctiva proprie. Ele sunt prinse intr-o capsula conjunctiva in care se gaseste limfa si acid hialuronic. - exista 2 tipuri de fibre intrafusoriale: a) fibre cu sac nuclear: -sunt lungi, groase -se insera pe endomisiumul fibrelor extrafusoriale. -au rol in raspunsul dinamic al muschiului -se contracta lent si controleaza lungimea, gradul de contractie, dar apreciaza si viteza si pozitia in timpul miscarii. -la extremitati, fibrele au striatii si sunt contractile. -in interior se gasesc nuclei asezati in sirag si tot in interior se gasesc miofibrile numeroase separate prin spatii largi. -portiunea centrala (ecuatoriala) este mult dilatata, fara striatii si necontractila. b) fibre cu lant nuclear: -sunt subtiri, scurte -se insera pe capsula sau pe teaca fibrelor cu sac nuclear. -au un calibru uniform, au striatii.

-sunt alcatuite din miofribrile numeroase ce se contracta rapid -au rol in raspunsul static, in adaptarile lente si controleaza numai lungimea muschiului. Fusul are o inervatie senzitiva si una motorie. Inervatia senzitiva e reprezentata de doua tipuri de terminatii nervoase: ==> primare sau anulospirale, fibre amielinice cu grosime de 12-20m, cu viteza de conducere de 80-120 m/s, care se ruleaza in jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear ==> secundare: fibre de 4-17m cu o viteza de conducere de 15-40 m/s. Terminatiile lor in floare formeaza o banda ingusta in jurul termiantiilor primare Inervatia motorie este asigurata prin fibre motorii gamma. ==> Fibrele gamma 1 au o conducere rapida, diametru de 16m, viteza de conducere intre 90110 m/s. Ele se termina la nivelul zonelor polare ale fibrelor intrafusale. ==> Fibrele gamma 2 care au conducere lenta, diametru de 5m, viteza 25-30 m/s si inerveaza ambele tipuri de fibre intrafusoriale, dar in special fibrele cu lant nuclear. ==> In afara acestor fibre gamma se mai descriu colaterale ale fibrelor eferente beta care inerveaza fibrele extrafusoriale lente. Ele se termina pe extremitatile fibrelor cu sac nuclear, in afara capsulei. Asupra neuronilor gamma actioneaza 3 sisteme: corticospinal, vestibulospinal si reticulospinal. Mecanismul de functionare: Neuronii motori descarca permanent impulsuri de contractie. Ei trimit impulsuri la portiunile contractile ale fibrelor intrafusoriale, acestea se contracta si fiind fixe la capete pe fibrele muschiului trag de portiunea centrala necontractila. Se excita astfel terminatiile nervoase anulospirale care ajung pana la cornul posterior al maduvei. De aici, se pun in legatura cu neuronii motori alfa. Neuronii motori alfa sunt cei care trimit impulsuri de contractie la fibrele muschiului striat. Muschiul striat se contracta, iar aceasta contractie daca este puternica determina miscarea, dar in momentul in care excitatiile pornesc pornesc de la motoneuronii gamma, muschiul este intr-o stare de tonus muscular adica isi pastreaza forma in repaus. Daca muschiul nu este in tonus muscular, el nu se va contracta.

Sub. 15 Caile ascendente- caracteristici, clasificare


*** Caracteristici CAILE ASCENDENTE Informatiile care pleaca de la receptori. Caile plecate de la diferiti receptori sunt formate in interiorul sistemului nervos central din lanturi de neuroni. Numarul de neuroni dintrun lant difera in raport cu receptorul. In toate cazurile insa, perikarioanele neuronilor stau impreuna si formeaza nuclei. Axonii lor sunt strans alaturati si formeaza fasciculele sau tractusurile nervoase. Nomenclatura anatomica numeste nucleii in general fara legatura cu functionalitatea lor, facand exceptie nucleii nervilor cranieni. Tracturile nervoase isi primesc numele in raport cu nivelele din sistemul nervos central pe care le leaga, spre exemplu tractul spinotalamic leaga cornul posterior al maduvei cu

talamusul. Fasciculele si tractusurile sunt aproape omogene din punct de vedere functional. Gratie tecilor de mielina ele sunt izolate unele de altele. In interiorul acestor structuri se produc fenomene metabolice ce produc fenomene electrice de modificare a permeabilitatii membranelor si constituie zgomotul de fond. Semnalele care vin de la receptori trebuie sa intreaca acest zgomot pentru ca semnalul sa fie convenabil decodificat. Caile ascendente se mai numesc si cai centripete, senzitive sau senzoriale. Ele vehiculeaza incitatiile nervoase de la organele de simt si de la terminatiile nervoase pana la nivelul centrilor nervosi superiori. Aceste cai sunt alcatuite dintr-o inlantuire de mai multi neuroni. Schematic o cale nervoase este alcatuit din protoneuron, deutoneuron si neuronul talamo-cortical. Protoneuronul este neuronul ganglionar, se gaseste intr-un ganglion anexat unui nerv cranian sau intr-un ganglion spinal. Prelungirea periferica ajunge la suprafata la nivelul celulelor senzoriale ale unor organe de simt. Prelungirea centrala intra in nevrax si face sinapsa cu celulele unui nucleu al substantei cenusii din maduva spinarii. In acest nucleu al substantei cenusii, se gaseste deutoneuronul. Prelungirile dendritice ale deutoneuronului se articuleaza cu protoneuronul, iar prelungirea axonica urca spre talamus. Din alaturarea mai multor prelungiri axonice, iau nastere fasciculele sistemului nervos central. Fasciculele ascendente se termina in nucleii talamici ventrali postero-lateral si posteromedial. Din talamus, axonul neuronului talamic se indreapta spre scoarta, acolo unde se termina caile ascendente. De la aceasta schema exista si unele exceptii. In unele cazuri intre protoneuron si cel talamo-cortical, cel de-al doilea neuron este inlocuit de o inlantuire de neuroni. Exista cai in care impulsul nervos nu este condus direct in talamus ci acesta este deviat intai prin cerebel. Protoneuronul tuturor cailor ascendente ale maduvei isi are perikarionul in ganglionii spinali. Este neuron pseudounipolar. Prelungirea sa unica se bifurca intr-o ramura periferica mai groasa care ajunge la receptor si o ramura centrala subtire care trece in radacinea posterioara a nervului spinal si ajunge la maduva. Fibrele de diferite grosimi conduc sensibilitati diferite si sunt amestecate intre ele in nervii periferici. In apropierea maduvei ele isi modifica topografia si cele asemanatoare se grupeaza. La intrarea in maduva spinarii, radacina nervului spinal are doua manunchiuri: 1) un mananunchi medial alcatuit din fibre groase mielinice cu viteza mare de conducere de tip A alpha A beta care transporta sensibilitatea epicritica (tactila fina) si proprioceptiva constienta. Cele mai lungi din aceste fibre vor forma tractusurile spinobulbare, cele mai scurte vor face sinapsa in nucleul toracic al lui Clarke, iar axonii lor se alatura sistemului spinocerebelos. Alte fibre intra in marginea mediala a lamei II Rexed si iau traiect recurent, inchizand o serie de arcuri reflexe. 2) un manunchi lateral de fibre, alcatuit din fibre subtiri, amielinice A delta si C, transporta sensibilitatea protopatica, tactila, termica, dureroasa si viscerala, patrund in zona marginala a lui Lissauer, se bifurca intr-un ram ascendent si unul descendent si fie se termina pe lamele Rexed II, III, IV si V, fie intra in componenta tractului spinotalamic fie in sistemul de modulare a durerii.

***Clasificare Caile ascendente sunt cai care transporta de-a lungul cordoanelor medulare si apoi de-a lungul etajelor supramedulare, diverse forme ale sensibilitatii pentru ca acestea sa fie proiectate pe scoarta cerebrala acolo unde ele sunt transformate in senzatii constiente. Dupa forma de sensibilitate pe care o vehiculeaza o sa deosebim: 1) cai exteroceptive a) calea sensibilitatii termice si dureroase b) calea sensibilitatii tactile protopatice si de presiune c) calea sensibilitatii epicritice 2) cai proprioceptive: a) calea sensibilitatii kinestizice (adica simtul pozitiei si al miscarii corpului in spatiu) b) calea sensibilitatii responsabile de tonusul si contractia musculara 3) cai interoceptive. Organizarea fibrelor ascendente in tractusuri specifice respecta mai multe legi si anume: a) Una este legea somatotopiei filogenetice: fibrele cele mai vechi din punct de vedere filogenetic ocupa in cordoane pozitia cea mai profunda. Alta este legea separarii sensitive: fiecare modalitate senzitiva, fie ca e vorba de tract pentru tact, durere sau temperatura, fiecare modalitate dispune de tractusuri specifice. b) O alta lege este legea organizarii tonotopice: in tractusurile ascendente incrucisate, fibrele cele mai lungi care vin din segmentele caudale ale corpului se dispun periferic, iar in tractusurile directe sunt dispuse mai aproape de linia mediana.

Sub. 16 Calea sensibilitatii tactile protopatice


Caile generale somatice aferente: acest sistem general somatic aferent include caile care conduc: durerea, temperatura, atingerea, presiunea si sensibilitatea protopatica. Tractul spinotalamic anterior: conduce sensibilitatea tactila protopatica si presiunea. Receptorii sunt corpuscula tactus (copusculii lui Meissner si discurile Merkel). Protoneuronul: un neuron pseudounipolar situat in ganglionul spinal. Prelungirea centrala a acestui neuron constituie diviziunea laterala a radacinii dorsale a nervului spinal. Ajunge la nivelul MS, intra in MS si se divide intr-un ram ascendent si unul descendent. Ele formeaza fasciculul dorso-lateral. Deutoneuronul tractului spinotalamic anterior se gaseste la periferia cornului posterior corespunzand lamelor 4,5,6 Rexed. Face sinapsa cu interneuronii substantei gelatinoase, dupa care ajunge in nucleul propriu al cornului posterior. De aici axonul deutoneuronului urca 4-5 segmente in plina substanta cenusie, apoi se incruciseaza in comisura cenusie si trece in cordonul anterior de partea opusa. In cordonul anterior, fibrele devin ascendente si iau numele de tractusul spinotalamic anterior. El se afla situat in portiunea mijlocie a cordonului anterior, si se plaseaza la distanta de suprafata MS si de cornul anterior, dar se continua lateral, peste fibrele radacinii anterioare ale nervului spinal, cu fasciculul spinotalamic lateral. In aceasta dispozitie, cele 2 tractusuri spinotalamice, sunt plasate unul in fata celuilalt si vehiculeaza: cel anterior presiunea si tactul iar spinotalamicul lateral durerea si temperatura. Aceasta dispozitie a tractusurilor este cunoscuta ca o dispozitie functionala si formeaza tractul in

semiluna sau ansamblul denumit tractul Dejerine. In aceasta dispozitie exista o anumita somatotopie: fibrele care vin din regiunile superioare ale corpului sunt situate profund, cele care vin din regiunile inferioare sunt lungi si superficiale. Pe masura ce urca, sufera o rotatie laterala, astfel incat fibrele mediale devin ventral iar fibrele laterale se aseaza dorsal. In aceasta dispozitie observam ca exista si fibre homolaterale pe langa cele contralaterale. Exista o serie de sindroame printre care si sindromul Brown-Sequard (hemisectiunea MS) in care nu avem suprimare completa a tractusului contralateral. In continuare ajungem cu cele 2 tractusuri in bulb, aici ele fuzioneaza si se aseaza lateral de asa-numitul nucleu reticular al bulbului. Majoritatea fibrelor constituie evident fractiunea paleospinotalamica care ajunge la nucleii substantei reticulate a trunchiului, unde realizeaza una sau mai multe sinapse. De aici, prin fibrele reticulotalamice, informatiile sunt vehiculate la talamus. O mica parte din fibrele acestui tract, fractiunea neospinotalamica, ajunge in punte si se alatura lemniscului medial care ajunge la talamus impreuna cu fibrele lemniscului medial. In talamus este situat al 3-lea neuron. Pentru fractiunea neospinotalamica, al 3-lea neuron se gaseste in nucleul ventral postero-lateral care receptioneaza o singura modalitate senzitiva si anume cea tactila. Informatia care ajunge aici provine de la un anumit camp receptor si anume de la campul contralateral. Neuronul talamic proiecteaza informatiile in lobul parietal, girusul postcentral, ariile 3,1,2. Portiunea mai veche, paleospinotalamica, constituie sistemul talamic difuz. Informatiile ajung la nucleii intralaminari, nucleii liniei mediane si nucleii paraventriculari. Pe scoarta, informatiile conduse de aceasta fractiune sunt proiectate in girusul cingular din sistemul limbic.

Sub. 17 Calea sensibilitatii termoalgezice


Tractul spinotalamic lateral: conduce sensibilitatea termica si dureroasa. Receptorii sunt corpusculii bulboizi ai lui Krause situati in derm, care receptioneaza senzatiile de frig si corpusculii lui Ruffini pentru temperaturile ridicate. Sensibilitatea dureroasa nu are corpusculi receptori specializati. Informatiile sunt culese direct de terminatiile nervoase libere. Protoneuronul caii termoalgezice este un neuron bipolar situat in ganglionul spinal. Prelungirile centrale intra prin santul colateral posterior, patrund in MS si fara schimbare de nivel, deci cu o corespondenta perfecta intre radacina si segmentul medular, ajunge in paturile superficiale de celule ale cornului posterior, care alcatuiesc substanta gelatinoasa. Aici se realizeaza sinapsa intre primul si al doilea neuron. Protoneuronul se termina pe interneuronii lamelor II, III si IV Rexed, iar acesti interneuroni se indreapta catre deutoneuronul situat in substanta cenusie a lamelor VI, VII si VIII Rexed. La periferie, fiecarui segment medular si fiecarei radacini posterioare ii corespunde o fasie de piele numita dermatomer. Daca exista un proces patologic care afecteaza un ganglion, asa cum se intampla spre ex. in zona zoster, este alterata sensibilitatea dermatomerului. Fibrele care transporta sensibilitatea dureroasa lenta fac sinapsa in substanta gelatinoasa inainte de a ajunge la deutoneuron. Sensibilitatea termica si dureroasa rapida ajunge la neuronii din nucleul propriu al cornului posterior. Prelungirile celui de-al doilea neuron, fie la nivelul aceluiasi segment, fie dupa ce a urcat in MS un segment, se incruciseaza in comisura cenusie anterioara. Apoi trec in cordonul lateral de partea opusa. De aici, aceste prelungiri devin ascendente si formeaza tractusul spinotalamic lateral.

Tractul spinotalamic lateral se aseaza in cordonul lateral, medial de spinocerebelosul lateral, si ventral de corticospinalul lateral. In interiorul acestui tract, fibrele prezinta o somatotropie atat anatomica cat si functionala si anume: fibrele provenite din regiunile superioare sunt situate superficial, fibrele provenite din segmentele inferioare sunt situate profund. Tractul urca, iar incepand de la nivelul bulbului este cunoscut drept lemniscul spinal. Ajunge in punte, unde fibrele sufera o reasezare: cele din regiunile inferioare devin dorsale, cele din regiunile superioare se aseaza ventral. Fibrele care conduc informatiile asupra intensitatii durerii somatice sau asupra intensitatii durerii viscerale sunt fibrele paleospinotalamice, cele mai vechi pe scara filogenetica. Ele se opresc in formatia reticulata si in substanta cenusie periventriculara, iar de aici unul sau doi interneuroni restabilesc legatura cu neuronul talamic. Al 3-lea neuron al caii paleospinotalamice se afla in nucleii intralaminari, nucleii paracentrali si nucleul central-lateral al talamusului. Aceasta fractiune paleospinotalamica intervine in declansarea mecanismelor somatovegetative care insotesc durerea. Restul fibrelor, circa 2000, care apartin fractiunii neospinotalamice, au rol de localizare si de clasificare a tipului de durere. Pentru fractiunea neospinotalamica al 3-lea neuron se gaseste in portiunea caudala a nucleului ventral postero-lateral care se gaseste in talamus. De-aici, al 3lea neuron isi trimite prelungirile (axonul) prin radiatiile talamice in girusul postcentral, in ariile 3,1,2 ale lui Brodmann. Acesta este tractusul spintotalamic lateral.

Sub. 18 Calea sensibilitatii tactile epicritice


*** Problema la acest subiect este ca sensibilitatea tactila epicritica, dupa cum bine stim, este condusa pe calea sensibilitatii kinestezice. Din acest motiv am vorbit cu dl. conferentiar si acesta mi-a spus ca aici vom vorbi despre calea sensibilitatii kinestezice. Deci subiectul 18 este acelasi cu subiectul 20.

Sub. 19 Durerea= Sub. 17

Sub 20 Calea sensibilitatii kinestezice


Fascicolul Gracilis sau fasciculul lui Goll si fascicolul Cuneat sau al lui Burdach conduc sensibilitatea kinestizica adica simtul pozitiei si al miscarii corpului in spatiu. Tractusurile au o inalte specificitate functionala si conduc o singura modalitate senzitiva. Ele ocupa cordoanele posterioare ale MS si vehiculeaza informatii impreuna cu sensibilitatea tactila epicritica si cu simtul vibratiilor. Protoneuronul: se gaseste in ganglionul spinal. Prelungirile acestuia sunt mielinizate, groase si formeaza fractiunea mediala a radacinii posterioare. Intra in MS prin santul colateral posterior, se divid intro ramura ascendenta mai lunga si una descendenta mai scurta, se aseaza pe fata mediala a cornului posterior si formeaza zona cornu-radiculara. Fibrele lungi se organizeaza incepand din regiunea toracica in fascicule care au o somatotopie riguroasa. Langa sept, stau fibrele cele mai lungi care vin din segmentele coccgigiene si sacrate. Fibrele din celelalte

segmente se aseaza regulat peste cele din segmentele inferioare si le acopera, deplasandu-le tot mai lateral. Din regiunea toracica superioara, iau nastere cele 2 fascicule: fasciculul Gracilis (Goll) situat langa septul median posterior, contine fibre din segmentele coccigian, sacrat, lombar si toracic inferior asezate in ordine medio-laterala iar fasciculul Cuneat (Burdach) este situat lateral, are fibre din regiunea toracica superioara si din regiunea cervicala. Fibrele se aseaza conform legii lui Kahler: fibrele care provin din regiunile inferioare (cele lungi) sunt impinse medial de fibrele care vin din segmentele superioare. Exista in cadrul tractusului o somatotopie functionala si anume fibrele care conduc sensibilitatea de la receptorii firelor de par sunt situate cele mai superficiale, apoi sunt fibrele care conduc sensibilitatea tactila discriminativa urmata de fibre care duc sensibilitatea vibratorie si in sfarsit, cel mai profund sunt asezate fibrele sensibilitatii kinestezice. In cordonul posterior se formeaza cele 2 tractusuri, nu fac sinapsa in MS, urca in bulb unde fac sinapsa cu deutoneuronul din regiunea dorsala a bulbului in nucleii Gracilis si Cuneat. Ajunse la bulb, fibrele inconjoara nucleii pe fetele lor laterale apoi trec dorsal de nucleu si medial si fac sinapsa cu neuronii acestor nuclei care prezinta o mare specificitate. Sinapsele pastreaza somatotopia anatomica si functionala, in special la nivelul nucleului Cuneat. In acest nucleu Cuneat regiunile distale se proiecteaza dorsal, cele proximale ale membrelor si trunchiului se proiecteaza ventral pe neuroni cu camp receptor cutanat mare. Prelungirile axonice ale neuronilor din nucleii Gracilis si Cuneat ies pe fata ventrala a bulbului sub forma fibrelor arcuate interne. Fibrele arcuate interne se incruciseaza pe linia mediana cu cele de partea opusa si formeaza decusatia senzitiva sau decusatia lemniscorum al lui Spitzka. Realizand aceasta incrucisare, fibrele arciforme taie cornul posterior medular. In aceasta decusatie, fibrele de la nucleul Gracil se aseaza ventral, cele de la Cuneat se aseaza dorsal. Dupa incrucisare, fibrele devin ascendente, se aseaza de o parte si de alta a rafeului bulbar si alcatuiesc lemniscul medial sau banda lui Reil. Lemniscul lateral in regiunea superioara a bulbului se alatura tractului spinotalamic anterior. In punte este situat in partea dorsala a puntii, in mezencefal se aseaza lateral de nucleul rosu si ajunge in talamus unde se gaseste al 3-lea neuron in nucleul ventral postero-lateral talamic. Proiectia se face: membrele inferioare se proiecteaza lateral, membrele superioare se proiecteaza medial (au cea mai intinsa suprafata de proiecte, cea mai mare parte o ocupa proiectia mainii). Toate aceste proiectii sunt contralaterale (datorita incrucisarii). Prelungirile neuronilor talamici trec prin bratul posterior al capsulei interne catre scoarta si proiecteaza in aria senzitiva primara, in girusul postcentral si in campurile 3,1,2. Lezarea acestor tractusuri diminueaza capacitatea de localizare a stimulului si produce nesiguranta miscarilor active. In sifilis, individul cu tabes, pierde controlul miscarilor, pierde echilibrul la inchiderea ochilor. Individul cu tabes are miscari exagerate si localizeaza cu greu zona stimulata. Intr-o alta afectiune, siringomielia unde se distruge substanta cenusie periependimara vom avea anestezia sensibilitatii tactile si termoalgezice.dar se pastreaza sensibilitatea epicritica.

21. Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii

Tractusurile care controleaza tonusul si contractia musculara sunt caile spinocerebeloase, 2 la numar si anume tractusul spinocerebelos posterior al lui Flechsig sau direct, si tractusul spinocerebelos anterior al lui Gowers sau incrucisat. Protoneuronul, ca peste tot, este localizat in ganglionul spinal. Prelungirile centrale sunt relativ groase si conduc rapid, constituie fibrele de lungime mijlocie a cordoanelor posterioare; ajunse la nivelul MS aceste fibre se divid intr-o ramura ascendenta si una descendenta, intra in zona cornu-radiculara, ia un traiect ascendent de cel putin 6 segmente si patrund in substanta cenusie la nivelul celulelor coloanei lui Clark. Diferenta intre rizomer si mielomer este mare, ajungand pana la 6 segmente. Deutoneuronul: tractusul spinocerebelos posterior are deutoneuronul situat in mai multi nuclei, la nivelul nucleului toracic intre C8 si L2. Tractusul este constituit din fibre cu grosime 10-18 microni si o viteza de conducere de 80-160 m/s. La acesti nuclei vin fibre din toate segmentele medulare cu exceptia fibrelor care pornesc din primele 4 segmente cervicale. Fibrele din regiunea lombara si sacrata urca impreuna cu Gracilis pana la nivelul L2 unde apare nucleul toracic in care se realizeaza sinapsa. Fibrele din nucleul toracic trec in cordonul lateral de aceeasi parte, devin ascendente si formeaza tractusul spinocerebelos posterior. Este situat posterior de spinocerebelosul ventral, lateral de tractusul corticospinal lateral si de tractul spinotalamic lateral. Pozitia este somatotopica. Segmentele inferioare se proiecteaza pe lamele superficiale, cele superioare pe lamele profunde. In bulb se aseaza dorsal de piramidele bulbare, trece prin bulb, ajunge la nivelul pendunculilor cerebelosi inferiori de aceiasi parte, strabate pedunculii si ajunge la cerebel unde se proiecteaza la nivelul paleocerebelului. Aria membrelor inferioare este proiectata pe lobul central al cerebelului, pe culme, pe declive, pe piramis si pe uvula. Rolul acestui tract este de a coordona muschii posturii si contractia musculaturii membrelor. De la scoarta cerebelului tractusul se proiecteaza catre nucleul dentat al cerebelului, neuronul cerebelodentat iar apoi urmeaza neuronul dentotalamic care ajunge prin pedunculul cerebelos superior catre diencefal. De la talamus, neuronul talamic realizeaza legatura cu scoarta prin nucleul talamocortical. Tractusul spinocerebelos nu se duce direct la scoarta cerebrala. Acest tract realizeaza coordonarea muschilor posteriori si contractia musculaturii membrelor. Celalalt tract, tractusul spinocerebelos anterior. Protoneuronul: se gaseste tot in ganglionul spinal; fibrele isi au originea in lamele 5,6,7,8 din segmentele lombare si sacrate si in nucleul propriu al lui Bechterew. Neuritul celulei spinocerebeloase se incruciseaza cu cel de partea opusa in comisura cenusie anterioara (cam 90% din fibre) si apoi se indreapta catre partea superficiala si ventrala a cordonului lateral de partea opusa. Fibrele au un calibru de 5 pana la 14 microni si viteza de pana la 80 m/s. 10% din fibre raman ipsilaterale. Se aseaza medial de spinotalamicul lateral, urca in bulb, inconjoara fata laterala si dorsala a pedunculului cerebelos superior, dupa care prin pedunculii cerebelosi superiori ajunge in cerebel. Acum odata patrunsi in cerebel, o parte din fibre se decuseaza din nou astfel incat tractul devine dublu incrucisat. In acest fel el da colaterale atat homolaterale cat si contralaterale. Sinapsele homolaterale sunt mai numeroase decat cele contralaterale. Se termina la nivelul scoartei cerebelului sub forma fibrelor muschioase si formeaza glomerulii cerebelosi. De la scoarta cerebelului urmeaza conexiunea cu nucleul dentotalamic. De la nucleu dintat al cerebelului fibrele se incruciseaza din nou si ajung la neuronul talamo-cortical.

Aferentele proprioceptive sunt esentiale adaptarii muschiului si controlului sinergic in executia miscarilor voluntare. Transmisia este controlata prin mecanisme supraspinale care vor filtra si selecta informatia de la organele receptoare neurotendinoase si care le conduc pe cai aferente. Ca o continuare a tractului spinocerebelos posterior este considerat fascicolul cuneocerebelos care isi are originea in nucleul cuneat accesor din bulb. Prin el vin fibre proprioceptive de la fasciculele care vin din segementele C1-C8 si fibre exteroceptive din segmentele C2-C8. Fibrele II secundare de la nucelul cuneat formeaza fasciculul cuneocerebelos care este parte integranta a fibrelor arcuate externe dorsale. Intra prin pedunculul cerebelos inferior ipsilateral in cerebel. Aici aria membrului superior din vermis este proiectata ipsilateral. Acest fascicul are rolul de a asigura corelatia membrelor superioare cu miscarile membrelor inferioare in timpul miscarilor.

Sub.22 Calea sensibilitatii interoceptive


Caile sensibilitatii interoceptive conduce excitatiile receptionate de la interoreceptori. Acesti interoreceptori se gasesc in peretii vaselor, in tesutul conjunctiv perivascular si in peretii organelor sub forma de terminatii libere sau sub forma de corpusculi lamelati. Protoneuronul se gaseste fie intr-un ganglion spinal, fie intr-un ganglion ai nervilor cranieni. De-aici, prelungirile lor abordeaza diversele viscere. Fibrele primare sunt fie mielinice subtiri, fie amielinice care intra in diviziunea laterala a radacinii posterioare a nervului spinal, apoi in substanta alba medulara se amesteca cu fibrele fasciculului dorso-lateral, urca cateva segmente si apoi patrund in cornul posterior. Deutoneuronul se gaseste in zona vegetativa senzitiva cat si in neuronii exteroceptori senzitivi din capul cornului posterior. La nivelul deutoneuronului are loc un fenomen de convergenta, fibrele care pleaca de aici, fibrele secundare, sunt reduse in proportie de 10/1 fata de fibrele primare. De la neuronii vegetativi senzitivi, se desprinde o prima cale ascendenta, multisinaptica, care urca in lungul substantei cenusii pana la formatia reticulata a trunchiului cerebral. De aici prin formatia reticulata ascendenta, fractiunea spino-reticulo-talamica si ajung in nucleul reticulat al talamusului, dand colaterale catre hipotalamus si catre formatiunile sistemului limbic. Proiectia corticala este difuza, pe suprafata scoartei cerebrale. Fibrele caii vegetative interoceptive care au facut sinapsa cu neuronii exteroceptori vor urma calea spinotalamica laterala pana la scoarta. Pe aceasta cale urca durerea viscerala. Trebuie sa retinem faptul ca fibrele durerii somatice si fibrele durerii viscerale converg pe aceeasi neuroni din capul cornului dorsal. Din acest motiv, durerea viscerala va fi resimtita intr-un teritoriu adesea altul decat in cel in care se gaseste situat topografic viscerul respectiv. Este ceea ce se cheama durerea raportata. Ariile de proiecte cutanata poarta numele de zonele hey. Spre exemplu, in angurul pectoris, o afectiune cardiaca ( vascularizatie proasta a inimii), fibrele care transporta stimulii nocivi de la nivelul cordului converg in maduva spinarii pe aceeasi neuroni la care ajung fibrele care transporta excitatiile de pe marginea interna a membrului superior si din regiunea precordiala. Din acest motiv, durerea cardiaca va fi resimtita precordial si pe marginea mediala a bratului si antrebatului ajungand pana la ultimele doua degete. In afectiunile vezicii biliare si ale ficatului, durerile radiaza in umarul drept.

In colica renala, durerea iradiaza in regiunea inghinala si in scrot. In bolile de stomac, durerea se gaseste in epigastru In bolile diafragmului durerea la baza gatului Intr-o apendicita durerea se gaseste in regiunea inferioara dreapta a abdomenului. Exista mai multe ipoteze pentru durerea raportata: una presupune ca fibrele periferice sunt mai numeroase (10 la 1) fata de fibrele spinotalamice care duc si sensibilitatea viscerala. Fibrele nervoase au o conducere izolata. In cazul fibrelor viscerale, curentii de actiune determina un electrotonus in fibrele invecinate si influenteaza excitabilitatea lor. Impulsurile dureroase care provin de la un organ bolnav scad pragul de excitabilitate a neuronilor somatici vecini, iar sensibilitatea somatica ajunsa la acesti neuroni este transmita si interpretata gresit ca durere periferica. Durerea in acceste cazuri corespunde deutoneuronului spinal si nu distributiei periferice a nervului, deoarece fiecare dermatomer este inervat de 3 nervi spinal. O alta teorie considera un proces de facilitare corticala in care proiectiile dureroase viscerale de pe scoarta permit receptionarea impulsurilor cutanate sub pragul dureros, ca senzatii dureroase false. Caile sensibilitatii viscerale au 3 componente: o componenta somatica reprezentata de nervii spinali toracici si lombari superiori care inerveaza foitele parietale ale pleurei si pericardului, o componenta simpatica constituita din nervii splahnici si o componenta parasimpatica care este reprezentata de fibre ale vagului si ale nervilor pelvici.

Sub. 23 Calea sensibilitatii exteroceptive, proprioceptive de la nivelul capului


Caile aferente de la fata. Receptorii periferici sunt aceeasi ca pentru celelalte parti ale corpului. Dendritele sunt fibre mielinizate subtiri sau intermediare, situate in nervul trigemen pentru toate cele 3 diviziuni, in nervul facial si au receptori pentru sensibilitatea generala somatoaferenta din zona profunda a fetei. Nervul IX este conectat cu receptorii din urechea medie si din faringe si n vag cu receptorii din meatul auditiv extern. Corpul celular isi are protoneuronul care este o celula pseudounipolara ==>ganglionul semilunar al n. V, ganglionul geniculat al n. VII, ganglionul superior al n. IX si ganglionul superior al n. X. (echivalent cu protoneuronul caii spinotalamice). Caile sensiblitatii de la cap si gat formeaza un sistem echivalent cu cel spinotalamic. Excitatiile tactile, termice si dureroase, excitatiile proprioceptive si cele interoceptive care pleaca de la nivelul extremitatii cefalice, pleaca de la receptori identici ca ceilalti situati in restul organismului. Si pentru aceste cai avem acelasi tip de inlantuire ca si inlantuirea din teritoriul medular adica un protoneuron, un deutoneuron sau un echivalent al acestuia si un neuron talamocortical. Protoneuronul caii sensibilitatii cutanate proprioceptive si interoceptive se gaseste in ganglionii senzitivi anexati nervilor cranieni (pentru trigemen este ganglionul lui Gasser, pentru intermediar ganglionul lui Wrisberg, pentru glosofaringean avem 2: superior si inferior, pentru vag: ganglionul jugular si ganglionul plexiform sau nodos). Protoneuronul identic cu cel din ganglionul spinal este pseudounipolar si abordeaza formatiunile receptoare pe calea nervilor senziviti sau a nervilor mixti. Prelungirea centrala patrunde in nevrax impreuna cu nervii si se termina in nucleii terminali unde se gaseste sediul

deutoneuronului. De aici, axonul deutoneuronului intra in fibrele ascendente, in urma cailor respective de origine spinala sau urmeaza un traiect diferit. Calea sensibilitatii tactile, termice si dureroase de la nivelul fetei Protoneuronul caii: ganglionul Gasser (ganglionul trigeminal). Prelungirile acestuia se termina in nucleul senzitiv al trigemenului, nucleul tractului spinal al trigemeneului si nucleul solitar. La nivelul nucleului senzitiv al trigemenului din punte exista o anumita somatotopie adica fibrele care vin prin ramura oftalmica se termina in portiunea ventrala, cele din ramura maxilara in regiunea mijlocie iar cele care vin prin ramura mandibulara se termina dorsal. Aceste fibre receptioneaza sensibilitatea tactila si sensibilitatea care vizeaza discriminarea intre doua puncte. Nucleul tractului spinal este situat in bulb si coboara in maduva pana la C2. Are are 3 portiuni: o portiune rostrala care primeste aferentele de la structurile interne ale capului, de la gura, de la nas, de la ochi, o portiune intermediara care primeste informatii cutanate de la fata si o portiune caudala la care vin aferentele de presiune de la frunte, obraz. Important este ca teritoriile cutanate care sunt proiectate pe acesti nuclei nu se suprapun. Deutoneuronii se incruciseaza pe linia mediana, apoi devin ascendenti, trec prin calota trunchiului. In partea superioara a puntii se alatura fasciculelor spinotalamice si impreuna cu acestea ajung la nucleul arcuat pe calea lemniscului trigeminal. De aici, si in componenta acestor tractusuri observam doua componente: 1)Tractul trigeminotalamic ventral, tract mai voluminos cu originea in nucleul tractului spinal al trigemenului si in nucleul senzitiv superior. Aceste fibre se incruciseaza si conduc sensibilitatea termoalgezica si sensibilitatea tactila 2) Tractul trigeminotalamic dorsal, mai subtire. Fibrele lui nu se incruciseaza, pornesc din nucleul senzitiv superior al trigemen si conduc sensibilitatea de tact si de presiune. Ajung la nucleul ventral postero-medial talamic. Unele din fibrele acestor tracturi se intrerup in substanta reticulata si iau numele de fibre nucleoreticulotalamice, apoi din nucleul ventral post-medial al talamusului pornesc fibrele talamocorticale. Zona de proiectie corticala este regiunea din aria somatosenzitiva primara. Sensibilitatea proprioceptiva pentru cap si fata Receptorii se gasesc in muschii masticatori, in dinti, in muschii extrinseci ai ochiului. Protoneuronul se gaseste in nucleul mezencefalic al trigemenului, iar fibrele care conduc sensibilitatea sunt conduse pe calea nervilor cranieni. Facialul are fibre senzitive cu protoneuronul in ganglionul geniculat. Culege sensibilitatea din fundul conductului auditiv extern si din zona Ramsey-Hunt (conca pavilionului urechii) dar culege si sensibilitatea gustativa din cele 2/3 anterioare ale limbii. Glosofaringianul are primul neuron in ganglionul nervului X . Dendritele acestor neuroni conduc sensibilitatea mucoasei timpanului si sensibilitatea mucoasei nazo- si bucofaringelui dar si sensibilitatea gustativa din zona V-ului lingual. Fibrele senzitive care merg prin vag isi au primul neuron in ganglionul jugular. Neuronul plexiform al vagului contine in special fibrele primului neuron al sensibilitatii vegetative. Vagul culege sensibilitatea din jurul conductului auditiv extern, din regiunea retroauriculara si sensibilitatea gustativa din regiunea posterioara a limbii ca si sensibilitatea mucoasei laringofaringiene. Axonii primilor neuroni care se gasesc in ganglionii nervilor enumerati patrund in bulb si fac sinapsa in nucleul fasciculului solitar. Fibrele care aduc sensibilitatea gustativa converg catre portiunea superioara a acestui nucleu care mai este numit nucleul gustativ al lui Nageot. De aici,

axonii neuronilor din nucleul solitar se incruciseaza pe linie mediana ,se alatura lemniscului medial si cu acesta ajung la talamus. Principalul nerv al sensibilitatii capului este reprezentat de trigemen. Fibrele senzitive isi au protoneuronul in ganglionul lui Gasser. Cele care conduc sensibilitatea din mucoasa cavitatii nazale si bucale ca si de la nivelul globului ocular si de la practic toata suprafata cutanata a fetei. Prin radacina senzitiva a trigemenului, axonii neuronilor lui Gasser ajung la al doilea neuron in trunchiul cerebral. Nervul oftalmic este exclusiv senzitiv si are un teritoriu cutanat si unul mucos. Se distribuie segmentului frontal pana la vertex apoi pleoapelor superioare, dorsului nasului, globului ocular, corneei, conjunctivei, mucoasei sinusurilor frontal, etmoid, sfenoid si unei portiuni din mucoasa nazala. Deasemenea el culege informatii din regiunile durei mater, din regiunea sinusului cavernos si din partea anterioara a sinusului longitudinal superior. Urmatoarea ramura (maxilarul) este tot exclusiv sensitiv, inerveaza tegumentul regiunii infraorbitale, tegumentul aripii nasului, a buzei superioare, o parte a mucoasei nazale si a sinusului maxilar, a mucoasei boltii palatine, amigdalei palatine, gingiei superioare si inerveaza dintii de pe maxila. Nervul mandibular are un teritoriu senzitiv si un teritoriu motor. Teritoriul senzitiv cutanat este teritoriul regiunii temporale, a regiunii parotideo-maseterica, regiunea mentala, regiunea bucala inferioara, inerveaza mucoasa buzei inferioare, inerveaza mucoasa planseului bucal, gingia si dintii inferiori de pe mandibula.

Sub. 24 Fascicule de asociatie in maduva


Dupa cum am mai spus, din fiecare cordon al MS ( anterior, lateral, posterior) mai faceau parte, pe langa fasciculele ascendente/descendente si fasciculele de asociatie. Astfel: 1) In cordonul anterior avem ca fascicule de asociatie TRACTUL INTERSEGMENTAR ANTERIOR. Acesta se continua superior cu FLM iar printre fibrele sale se gasesc fibre reticulospinale. 2) In cordonul lateral fasciculul de asociatie este reprezentat de TRACTUL INTERSEGMENTAR LATERAL, acesta fiind separat de cel anterior de catre radacina ventrala a n. spinal. 3) In cordonul posterior fasciculele de asociatie sunt mai numeroase. Acestea se numesc PRPRIOSPINALE sau INTERSEGMENTARE si pot fi ascendente sau descendente. a) TRACT SEMILUNAR SCHULTZE ( interfascicular, in virgula) este prezent in MS cervicala si toracica superioara - este situat medial de fasc. cuneat Burdach b) TRACT SEPTOMARGINAL - in MS toracica inferioara - de-a lungul septului median posterior c) TRACT OVAL FLECHSIG este situat in MS lombara d) TRACT TRIUNGHIULAR localizat in MS sacrala e) TRACT INTERSEGMENTAR POSTERIOR este situat posterior de comisura cenusie - este bine reprezentat in MS cervicala, toracica si lombara - mai este cunoscut si sub denumirea de zona cornu-comisurala posterioara Pierre-Marie (care este, de fapt, un fascicul propriu dorsal)

*** Eu personal, sunt de parere ca inainte de a incepe aceste subiecte (25 31) sa abordati subiectele 32, 33 si 34 pentru a intelege mai intai trunchiul cerebral privit de la exterior si apoi structura lui interioara.

Sub. 25 Formatia reticulata a T.C. asezare, generalitati


Formatiunea reticulata reprezinta partea cea mai veche a trunchiului cerebral. Ocupa spatiul din afara cailor specifice, spatiul dintre nucleii segmentari si intersegmentari ai calotei trunchiului. Ea se prezinta sub forma unei vaste retele de fibre nervoase si nuclei, fibre care sunt homolaterale, ipsilaterale asezate longitudinal sau transversal deci fibre variat orientate. In ochiii acestei retele se gasesc numerosi nuclei asezati in grupe nucleare si care alcatuiesc nucleii formatiunii reticulate. Identificarea acestor nuclei se realizeaza pe criterii functionale si neurosecretorii. In acesti nuclei se fac numeroase sinapse ceea ce ne explica caracterul difuz al activitatii formatiei reticulate dar si importanta functionala a formatiei reticulate. La substanta reticulata vin numeroase informatii. Substanta reticulata asociaza aceste informatii, le transforma in mesaje generale nespecfice, difuze si aceste mesaje difuze sunt proiectate pe majoritatea structurilor sistemului nervos central, astfel incat substanta reticulata asigura tonusul de fond sau tonusul dinamogen al sistemului nervos central. Acest tonus este datorat faptului ca activitatile cele mai complexe se desfasoara fara pauza si fara tulburari si influxurile eferente sunt intoarse spre locul de origine, fie direct, fie indirect, pe mai multe cai ca de exemplu, iesind prin polul superior sau inferior al formatiunii reticulate. Polul inferior da nastere cailor descendente de control, cai facilitatorii pentru regiunile unde ajung caile descendente spinale. Aceste cai ajung la neuronii si interneuronii medulari si le moduleaza activitatea. La motoneuronii medulari, sosesc si fibrele corticospinale, motorii, dar cand impulsul ajunge aici, formatiunea reticulata e cea care, in prealabil, a pregatit deja tonusul astfel incat acesti neuroni motori sa raspunda adecvat la impulsul motor. Polul superior da nastere la caile ascendente, cai difuze, care au rolul esential in mentinerea starii de vigilenta corticala, la nivelul structurilor de integrare. Formatiunea reticulata este cea care realizeaza echilibrul intre factorii vietii de relatie si factorii vietii vegetative constituind o cale comuna pentru toate informatiile care vin atat din mediul extern cat si din mediul intern. In substanta reticulata au fost identificate mai multe grupe nucleare: nucleii reticulari centrali (mediali), nucleul reticular lateral si paramedian si nucleii mediani ai substantei reticulate.

Sub. 26 Nucleii reticulari centrali (mediali) fibre ascendente Sub. 29 Nucleii reticulari centrali (mediali) fibre descendente
Nucleul reticular central se aseaza in centrul calotei trunchiului. Nucleii centrali se deosebesc intre ei prin citoarhitectonica, prin topografia si forma specifica fiecaruia. In bulb, din categoria nucleilor centrali se gaseste nucleul reticular ventral in cele 2 treimi inferioare a bulbului si nucleul gigantocelular in treimea superioara. In punte se gaseste nucleul reticular pontin caudal, nucleul reticular pontin oral iar intre ei se gaseste centrul lui Jouve care este centrul somnului paradoxal. Dorsal de lemniscul median se gaseste nucleul reticular al tegmentului pontin. La nivelul mezencefalului nucleul reticular mezencefalic. Toata aceasta masa a nucleilor centrali este traversata de tractul central al tegmentului si masa este impartita in doua regiuni diferite functional: - una laterala senzoriala, conectata cu tractusuri senzoriale (nucleul tracturilor spinotalamice, tractul solitar al trigemenului) - portiune mediala cu functie efectorie si care reprezinta locul de origine al fasciculelor ascendente si descendente ale formatiei reticulate. Curentii descendenti sau formatiunea reticulara descendenta stau la originea fascicolelor reticulo-spinale laterale si mediale. Fibrele care pleaca din segmentul bulbar au o actiune inhibitorie pe motoneuronii spinali si iau numele de formatia reticulata descendenta inhibitorie, in schimb fibrele care pornesc din segmentul ponto-mezencefalic au o actiune facilitatorie pe motoneuronii spinali si formeaza formatiunea reticulata descendenta facilitatorie. Curentii ascendenti ai formatiunii reticulate pornesc de la nucleul gigantocelular, de la nucleul reticular medial, de la nucleul reticular pontin caudal. Ajung la hipotalamus si la scoarta. La nivelul hipotalamusului controleaza homeostazia, iar la nivelul scoartei mentine vigilenta si tonusul scoartei cerebrale. Ele ajung prin intermediul sistemului difuz talamic si prin centrul median pe doua cai. Si anume o cale longitudinala polisinaptica lenta, realizata din conexiuni intrareticulare si o cale paucisinaptica longitudinala rapida care ajunge prin intermediul tractului central al tegmentului. Alte fibre ocolesc talamusul si formeaza calea extratalamica si ajunge in regiunea subtalamica, o strabat, intra in capsula interna si ajung la neopalium si la cortexul limbic.Aceste fibre au o proiectie difuza pe intreaga supr afata a scoartei si constituie SRAA (sistemul reticular activator ascendent) care pune in stare de alarma centrii superiori si creaza conditii optime pentru a recepta impulsurile senzoriale pe caile specifice.

Sub 27 S.R.A.A
Curentii ascendenti ai formatiunii reticulate pornesc de la nucleul gigantocelular, de la nucleul reticular medial, de la nucleul reticular pontin caudal. Ajung la hipotalamus si la scoarta. La nivelul hipotalamusului controleaza homeostazia, iar la nivelul scoartei mentine vigilenta si tonusul scoartei cerebrale. Ele ajung prin intermediul sistemului difuz talamic si prin centrul median pe doua cai: - o cale longitudinala polisinaptica lenta, realizata din conexiuni intrareticulare - cale paucisinaptica longitudinala rapida care ajunge prin intermediul tractului central al tegmentului.

Alte fibre ocolesc talamusul si formeaza calea extratalamica si ajunge in regiunea subtalamica, o strabat, intra in capsula interna si ajung la neopalium si la cortexul limbic.Aceste fibre au o proiectie difuza pe intreaga supr afata a scoartei si constituie SRAA (sistemul reticular activator ascendent) care pune in stare de alarma centrii superiori si creaza conditii optime pentru a recepta impulsurile senzoriale pe caile specifice. Inhibitia SRAA provoaca somnul.

Sub. 28 Somnul
Somnul este un proces activ determinat de abolirea activitatii SRAA, prin dezactivare pasiva reticulara sau prin stimularea altor structuri care induc somnul ceea ce constituie dezactivarea activa reticulara. Somnul este o necesitate fiziologica (cam 15% din oameni dorm mult: 9-12 ore), variaza in functie de varsta. Exista 2 forme alternative ale somnului: somnul de baza, care daca punem individului electrozi de EEG observam ca este caracterizat de unde lente superficiale si reprezinta 70-80% din perioada somnului. In timpul somnului de baza se pastreaza tonusul muscular al muschilor cefei, un prag de trezire relativ scazut, pacientul are mioza si reflexele spinale sunt pastrate. Alta categorie de somn este somnul rapid sau paradoxal. Acesta este somnul profund, reprezinta 20-30% din durata somnului si intervine in valuri de 10-15 minute pe fondul unui somn cu unde lente. Inregistrat pe EEG, somnul profund e caracterizat printr-un ritm rapid, asemanator starii de veghe. In timpul somnului profund este abolit tonusul muscular, sunt abolite reflexele spinale, au loc miscari rapide ale ochilor (50-60/min). Este insotit, de asemenea, de hipotensiune, bradicardie, ritm respirator neregulat, la barbat erectia. Pragul de trezire este ridicat si aceasta faza este faza in care visam. Mecanismul somnului: nucleii bogati in serotonina ai rafeului (centrul lui Jouve) au efect inhibitor asupra proceselor neuroumorale inhibitorii,adica a mecanismului starii de veghe diencefalice si a starii comandate de scoarta. Aceasta sta la baza somnului superficial. In ceea ce priveste somnul profund, nucleii rafeului transmit impulsuri catre mai multe structuri corticale si anume: - catre locus ceruleus bogat in norepinefrina si in monoaminooxidaza. Locus ceruleus este principalul centru inhibitor care prin formatia reticulata descendenta inhibitorie inhiba motoneuronii medulari ceea ce duce la prabusirea tonusului muscular, transmiterea impulsului fiind adrenergica. - catre centrii vegetativi cardiaci, vasomotori, respiratori, explicand tulburarile vegetative din aceasta faza. - catre nucleii vestibulari si prin intermediul lor la nucleii nervilor III, IV si VI. - - catre corpii geniculati externi si catre scoarta si actualizeaza in aceaste zone ale scoartei imaginile onirice determinand aparitia visurile. - catre scoarta cerebrala pe care o stimuleaza prin fasciculul medial al telencefalului, fapt ce ne explica ritmul cortical rapid al acestei faze.

Sub. 30 Nucleii reticulari laterali si paramedian


Acesti nuclei intretin legaturi in dublu-sens cu cerebelul prin circuitele reticulocerebelo-olivare. Primesc aferente de la nucleul reticular lateral. Aceste aferente sunt extero- si proprioceptive si vin prin colateralele spinotalamice si spinoreticulare. Primesc aferente de la cortex prin fibrele corticoreticulate, de la nucleul rosu si de la nucleii fastigiali. Eferentele se duc catre cerebel: fibrele reticulocerebeloase sunt organizate somatotopic, sunt fibre cu predominenta ipsilaterala, ajung prin pedunculul cerebelos inferior la scoarta vermisului, la scoarta paravermiana iar de aici la nucleii fastigiali ai cerebelului. De la nucleii fastigiali, fibrele se incruciseaza formeaza fascicolul uncinat care intra prin pedunculul cerebelos inferior acesta la randul lui ajungand la nucleul paramedian si gigantocelular. Unele fibre sunt fibrele cerebelospinale care isi continua drumul. Eferentele de la nucleul paramedian ajung in majoritate prin pedunculul cerebelos inferior ipsilateral si inchid astfel circuitul formatie reticulata cerebel. Actiunea inhibitorie a substantei reticulate este dependenta de ariile corticale inhibitorii 4S si de caile supresive cerebeloase care isi au originea in scoarta vermisului si in scoarta paravermiana. Se realizeaza un circuit complex cortico-reticulo-cerebelo-reticulospinos.

Sub. 31 Nucleii reticulari mediani


Nucleii reticulari mediani ocupa cea mai mare parte a liniei mediane pana sub apeductul lui Sylvius. Ei sunt reprezentati de nucleii rafeului bulbar si nucleii rafeului pontin, nuclei bogati in serotonina. Nucleii rafeului bulbar -sunt agregate neuronale mari, mai bine delimitate, situate paramedian, strans interconectate prin fibre care se incruciseaza pe linia mediana si care formeaza rafeul. - reprezinta principala structura serotoninergica a formatiunii reticulate. - nucleus rafeus obscurus: - are axoni descendenti in cordonul ventral al maduvei - se termina pe neuronii preganglionari simpatici ai lamei 7 - are un efect inhibitor. - nucleus rafeus palidus si nucleus rafeus magnus - se gasesc intercalati in substanta alba - fibrele de la nucleus rafeus magnus coboara prin cordoanele dorso-laterale ale maduvei, se termina pe lama 1 si 2 si activeaza sistemul analgezic. In punte este nucleul rafeus pontis medular, un nucleu central superior si unul inferior. Alti nuclei sunt nucleii perihipoglosari, nucleul intercalat al lui Staderini, substanta cenusie periapeductala si nucleul dorsal al tegmentului mezencefalic sau nucleul lui Gudden. Aferentele vin de la hipotalamusul anterior, de la sistemul limbic iar eferentele se duc catre nucleii vegetativi din trunchiul cerebral, catre aria septala si catre cortexul limbic.

*** Aceasta a fost rezolvarea pe scurt a subiectului. Pt cei interesati: In bulb gasim grupe neuronale inspiratorii: - un grup dorsal care corespunde subgrupului ventro-lateral al nucleului solitar. Axonii acestor neuroni merg la lama 9 cervciala si toracala contralaterala, stabilesc sinapse de tip excitator cu motoneuronii nervului frenic si cu motoneuronii care inerveaza muschii inspiratori (muschii intercostali externi). - un grup ventro-lateral care cuprinde portiunea rostrala a nucleului ambiguu, cea mai mare parte a neuronilor din aceasta structura avand doar valoare comisurala, facand legatura intre nucleii inspiratorii. Grupele neuronale expiratorii sunt un grup caudal reprezentat de segmentul distal al nucleului retroambiguu. Axonii plecati de aici se duc contralateral catre maduva, la neuronii lamei 9 si sunt destinati muschilor expiratori. La jonctiunea bulbopontina exista un complex neuronal, complexul Botzinger, care are axoni ce se indreapta contralateral spre interneuronii lamei 9 si care au actiune inhibitorie asupra neuronilor muschilor inspiratori. In punte, nucleii respiratori se gasesc in portiunea rostrala a puntii, sub pedunculul cerebelos superior. Si aici exista un grup inspirator si unul expirator. Grupul inspirator are actiune tonica pe grupele neuronale inspiratorii bulbare, iar grupele expiratorii sunt nucleul lui Koliker si nucleul parabranhial care au actiune asupra centrilor pomeniti anterior. Grupele respiratorii pontine primesc aferente de la nucleul paraventricular hipotalamic, de la nucleul central al amigdalei, de la aria tegmentara ventrala si de la nucleul solitar. Au neuroni reticulati superficiali receptori, sensibili la modificarile de presiune, de pH sanguin si la variatiile concentratiilor gazelor respiratorii. Neuronii centrali sunt cei care dau ritmul respirator. Centrii cardiovasculari ai formatiunii reticulate au o reprezentare mai putin precisa. Apar ca populatii neuronale grupate sub forma unor arii presoare si arii depresoare. In trunchi, ariile presoare sunt situate rostro-lateral, ariile depresoare sunt situate caudo-medial. Acesti centri au o componenta aferenta comuna reprezentata de nucleul tractului solitar la care ajung toate aferentele periferice, iar eferentele de aici se indreapta catre nucleul dorsal al vagului si catre complexul retro-ambigual unde sunt neuronii preganglionari ai reflexelor depresoare. Alte eferente ajung in ariile presoare bulbare notate cu A1, A2, A5, A7, iar axonii sunt conectati cu lama 8 a maduvei toracice unde se gasesc neuronii preganglionari simpatici.

Sub. 32 Bulbul rahidian configuratie externa


*** Informatii generale despre trunchiul cerebral ( T.C.) - este alcatuit din bulb, punte si mezencefal - este situat impreuna cu cerebelul in fosa craniana posterioara - continua superior MS - are forma de trunchi de con cu baza mare superior si baza mica inferior

- Limite: - inferior: limita superioara a MS (planul orizontal ce trece prin GOM) - superior: corespunde anterolateral tractusurilor optice si posterior unui plan orizontal ce trece deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori sau incizura tentoriala (cuprinsa intre marginea anterioara a cortului cerebelului si dorsum sellae) - cele trei etaje ale TC sunt despartite prin 2 santuri vizibile pe fata antero-laterala si anume santul bulbo-pontin, respectiv santul ponto-peduncular. - i se descriu 2 fete: 1) Fata antero-laterala 2) Fata posterioara *** Rezolvare P-Z a subiectului: 1. Fata antero-laterala a bulbului. - santurile descrise la fata ventrala a MS se continua si la acest nivel. Pe linia mediana vom gasi fisura mediana anterioara (FMA) care este intrerupta inferior de decusatia piramidala si superior la intersectia cu santul bulbo-pontin prezinta o depresiune triunghiulara. - la nivelul FMA se gasesc nucleii arcuati (nuclei proprii ai bulbului) si de la care pleaca fibrele arcuocerebeloase ( fibre arcuate externe ventrale) care ajung la cerebel pe calea PCI (pedunculilor cerebelosi inferiori). - de o parte si de alta a FMA se gasesc doua proeminente verticale : piramidele bulbare. Acestea sunt denumite asa deoarece contin tracturile piramidale. Ele sunt delimitate lateral de santul colateral ventral ( la acest nivel poarta denumirea de sant preolivar) unde isi are originea aparenta nervul hipoglos (XII) - lateral de santurile preolivare se gasesc alte 2 proeminente : olivele bulbare (proeminente ovalare alungite care contin in profunzimea lor complexul nuclear olivar) - avansam, si dorsal de olivele bulbare gasim santurile laterale dorsale ( santuri retroolivare) unde au originea aparenta nervii glosofaringian (IX), vag (X) si accesor (XI). - superior de oliva bulbara, in santul bulbo-pontin se gaseste foseta supraolivara in care isi au originea aparenta nervii facial (VII) si vestibulocohlear (VIII) 2. Fata posterioara a bulbului - are 2 parti: a) Inferioara este formata de cordoanele posterioare ale bulbului adica de fasciculele spino-bulbare Goll si Burdach - la nivelul acestor fascicule se gasesc nucleii Goll respectiv Burdach. b) Superioara - are forma triunghiulara si se numeste trigon bulbar. - trigonul bulbar: - acesta reprezinta partea inferioara a fosei romboide - in acelasi timp reprezinta si fata anterioara a ventriculului 4 formand planseul ventriculului 4 - delimitare: inferior, unghiul de divergenta al cordoanelor dorsale ale bulbului ( de ce unghi de divergenta? pentru ca fasciculele spino-bulabre urca si se termina in nucleii bulbari in forma de V). Lateral, este delimitat de PCI iar superior de valul medular inferior - intre PCI si nucleul cuneat al lui Burdach se gaseste nucleul tractului spinal al nervului trigemen(V). - alcatuirea trigonului bulbar nspre medial spre lateral:

==> Aripa alba interna (AAI)- se mai numeste si trigonul hipoglosului pentru ca contine nucleul nervului XII adica reprezinta originea reala pentru fibrele motorii ale nervului XII. In varful AAI se gaseste area postrema separata de restul AAI prin funiculul separans ==> Aripa cenusie (AC) este situata lateral de AAI. Ea contine 2 nuclei, unul medial, nucleul dorsal al vagului si unul lateral, nucleul tractului solitar. In varful AC avem o depresiune a santului limitant (despre care vom vorbi imediat) care poarta numele de fovea inferior. * cele 2 aripi sunt separate de urmatoarea prinntr-un sant: santul limitant ( sulcus limitans ). Acesta are aceasta denumire deoarece separa arii motorii de arii senzoriale (care sunt situate lateral) ==> Aripa alba externa (AAE) este reprezentata de nucleii vestibulari, in numar de 4 si anume: superior, inferior, lateral si medial)

Sub. 33 Puntea si mezencefalul- configuratie externa A. Puntea


I. Fata antero-laterala - limitata inferior de santul bulbo pontin si superior de santul ponto- peduncular - este formata de portiunea bazilara a puntii ( adica partea anterioara a acesteia pentru ca partea posterioara poarta numele de tegment pontin) - pe linie mediana se gaseste santul bazilar in care este situata artera bazilara - aceasta fata prezinta nucleii proprii ai puntii si fibrele trannsverse ale puntii. Nucleii pontini sunt statie pe calea corticopontocerebeloasa . Acestia sunt conectati de cerebel prin PCM ( pedunculii cerebelosi mijlocii) - la unirea a doua treimi inferioare cu o treime superioara se gaseste originea aparenta a nervului trigemen V - fata laterala este mascata de PCM II. Fata posterioara - se numeste trigon pontin si reprezinta partea superioara a fosei romboide. - trigonul pontin- delimitare: - inferior, valul medular inferior - lateral, PCM - superior, unghiul de divergenta dintre PCS (pedunculii cerebelosi superiori). Intre acestia se intinde valul medular superior, inferior de care se afla originea aparenta a nervului trohlear IV (singurul cu originea aparenta pe fata posterioara a TC) - in trigonul pontin avem urmatorii nuclei dinspre medial spre lateral: a) nucleul nervului abducens VI inconjurat de nucleul nervului VII b) superior de el, nucleul tractului mezencefalic al nervului V c) lateral si intre acesti nuclei se gaseste fovea superior care reprezinta extremitatea superioara a santului limitant, la nivelul ei fiind localizat nucleul motor masticator al nervului V ( in acest nucleu au origine fibrele motorii masticatorii ale nervului V *** aici exista pericolul sa fim intrebati despre traiectul acestui nerv, teritoriul de inervatie, etc. deci ar fi bine sa mai repetam si nervii cranieni d) lateral de nucleul motor al nervului V se gasesc nucleii cohleari ventral respectiv dorsal. e) ultimul, locus coeruleus

B. Mezencefal
1) Fata antero-laterala - reprezentata de pedunculi cerebrali separati prin fosa interpedunculara care contine subtanta perforata posterioara (care prezinta numeroase orificii prin care patrund ramurile centrale ale a cerebrale posterioare) - pe fata mediala a pedunculilor cerebrali, in santurile nervilor oculomotori isi au originea nervii omonimi (III) - fiecare peduncul este delimitat de cate un sant medial si unul lateral fata laterala este reprezentata de tegmentul mezencefalic acoperit de lemniscul lateral.

posterior

anterior 2) Fata posterioara - este formata de cele 2 perechi de coliculi cvadrigemeni ==> CCS sunt separati de cei inferiori preintr-un sant transvers iar CC drepti sunt separati de cei stangi printr-un sant perpendicular pe primul. Astfel se formeaza santul cruciform. - santul longitudinal al santului cruciform se va largi in partea superioara si ca cuprinde epifiza iar extremitatea inferioara se continua cu fraul valului medular superior - fiecare colicul se continua supero-lateral spre corpii geniculati (CG din metatalamus) cu bratele coliculilor superiori ( intre CCS si CGL) si bratele coliculilor inferiori ( intre CCI si CGM). Bratele sunt separate intre ele printr-un sant ==> santul interbrahial

Sub. 34 Ventriculul IV
- reprezinta o cavitate asezata intre fata posterioara a TC si cerebel, aparuta prin largireacanalului ependimar - prezinta 2 pereti: podeaua (peretele antero-inferior) adica fosa romboida si tavanul - 4 laturi - 4 unghiuri- cele laterale (recese laterale) - inferior care corespunde deschiderii canalului central - unghiul superior ce se continua cu apeductul cerebral Sylvius

1) Fosa romboida - are forma romboidala cu axul mare vertical - este formata din 2 triunghiuri, unul inferior (bulbar) si unul superior (pontin). Acestea sunt separate de valul medular inferior. - prezinta pe linie mediana un sant median care o imparte in 2 jumatati simetrice. De o parte si de alta a santului median se gaseste cate oproeminenta alungita denumita eminenta mediana, delimitata lateral de santul lateral. *** in continuare prezentam trigonul bulbar si pe cel pontin pentru aceasta fata ( peretele anteroinferior al V4 este de fapt fata posterioara a TC) 2) Tavanul ventriculului IV - este alcatuit din 3 parti care de sus in jos sunt: a) Valul medular superior se intinde intre cei doi PCS - se continua cu substanta alba a cerebelului - varful valului ajunge pana la CCS sub forma fraului valului medular superior b) Fata inferioara a cerebelului: -apartine vermisului cerebelos - la aceste nivel, vermisul prezinta o depresiune numita recesul median dorsal al ventriculului c) Valul medular inferior format de epiteliul ependimar si panza choroidiana a V4. Aceasta este formata dintr-o dedublare a foitei pia mater ce se insinueaza in spatiul dintre cerebel si tavanul V4. Ea are o forma triunghiulara si se insera lateral pe marginile mediale ale PCI la nivelul unor creste albe denumite teniile V4 iar inferior se continua cu o lama de substanta cenusie (obex) ce acopera unghiul inferior al ventriculului. - prin intermediul panzei choroidiene se realizeaza comunicarea intre cavitatea V4 si spatiul subarahnoidian. Aceasta se face prin: - apertura mediana a V4 (orificiul lui Magendie) - aperturile laterale a V4 (orificiul lui Luschka) in care patrund partial prelungirile plexurile coroidiene, ce ajung astfel in spatiul sub arahnoidian.

Sub. 36 Clasificarea nucleilor trunchiului cerebral


La nivelul maduvei spinarii, substanta cenusie este dispusa organizat avand o dispozitie concentrica, dar si substanta alba. La nivelul trunchiului cerebral lucrurile se schimba. Substanta cenusie este fragmentata in numerosi nuclei dispersati intre fibrele de substanta alba. In interiorul trunchiului cerebral o sa intalnim doua regiuni distincte: o regiune mai apropiata de fata ventrala care are in structura ei substanta alba si care poarta numele de piciorul trunchiului cerebral. In picior se gasesc si mici grupuri de nuclei ai substantei cenusii, in special la nivelul puntii, care poarta numele de nuclei pontini. O a doua regiune este regiunea dorsala, situata inapoia piciorului si care poarta numele de calota sau tegment. La nivelul calotei se gasesc numerosi nuclei si restul substantei cenusii. Limita dintre picior si calota este data de elemente diferite: a) La nivelul bulbului, piciorul este reprezentat de cele doua piramide ventrale impreuna cu continutul lor, care este reprezentat de tractusurile corticospinale. b) La nivelul puntii, limita este data de un plan conventional care trece tangent la fata anterioara a lemniscului medial, plan care desparte piciorul de calota. c) Mai sus, la nivelul mezencefalului, limita intre picior si calota este data de un nucleu bogat incarcat in pigment negru, nucleu numit substanta neagra. In calota gasim nucleii de origine si de terminare a nervilor cranieni care ocupa un anumit segment al trunchiului, iar un asemenea segment poarta numele de encefalomer. Acesta este analog cu mielomerul medular. Intre nucleii unui nerv cranian dintr-un encefalomer se inchid arcuri reflexe segmentare care sunt echivalente cu arcurile reflexe spinale. Insa aceste arcuri se pot inchide si intre nucleii nervilor cranieni din encefalomere diferite si aceasta da posibilitatea inchiderii unor arcuri reflexe polisegmentare ale trunchiului cerebral. Din acest motiv, nucleii sunt numiti nucleii segmentari ai trunchiului cerebral. In trunchi insa, gasim si nuclei care coordoneaza activitatea reflexa a maduvei spinale sau a trunchiului cerebral. Ei sunt plasati in pozitiile cele mai favorabile functiei de coordonare: fie in derivatie, pe una sau mai multe cai nervoase, fie pe traiectul acestor cai, fiind insirati in lungul trunchiului cerebral astfel incat nucleii de coordonare se numesc nuclei intersegmentari. Din punct de vedere embriologic, acesti nuclei deriva din materialul migrator al placii tectale a tubului neural primitiv. In afara nucleilor segmentari si a celor intersegmentari, in partea dorsala a trunchiului se dezvolta prin diferentierea placii tectale centrii nervosi de integrare superioara care sunt numiti centrii suprasegmentari. Rolul lor este de integrare si coordonare a functiilor complexe. La nivelul rombencefalului este cerebelul, la nivelul mezencefalului sunt tuberculii cvadrigemeni. Deci la nivelul trunchiului cerebral avem: 1) Nuclei segmentari 2) Nc. intersegmentari 3) Centri suprasegmentari

Sub. 36 Nucleii echivalenti ai trunchiului cerebral


Nucleii segmentari ai trunchiului reprezinta nucleii de origine si de terminare a ultimelor 10 perechi de nervi cranieni. Clasic, acesti nuclei au fost descrisi ca fiind derivati din substanta cenusie a maduvei spinarii, rezultand din incrucisarea la nivelul bulbului a cailor motorii piramidale si a cailor senzitive. Cornul ventral al maduvei spinarii este decapitat de incrucisarea piramidala in 2 coloane, una care deriva din capul cornului anterior si alta care deriva din baza cornului anterior. Cornul dorsal al maduvei va fi la randul lui decapitat de incrucisarea cailor spinotalamice, in alte 2 coloane. In consecinta din fiecare jumatate a substantei cenusii ar rezulta 4 coloane. Tot aceasta teorie clasica spune ca aceste coloane rezultate din capetele coarnelor ventrale raman pe loc in timp ce toate celelalte vor fi trase sub planseul ventricolului deoarece canalul medular se apropie de fata dorsala a bulbului si se deschide in ventriculul 4. Toate coloanele de substanta cenusie care urca in lungul trunchiului vor fi fragmentate la randul lor de fibrele arciforme intr-o multime de nuclei care reprezinta nucleii de origine si de terminare a nervilor cranieni. Exista 3 zone senzitive: zona sensibilitatii exteroceptive, apoi zona sensibilitatii proprioceptive apoi zona sensibilitatii viscerale. Apoi urmeaza zona efectorie viscerala, zona efectorie somatica. Datorita modificarilor de pozitie, datorita incrucisarii cailor vegetative si modificarii pozitiei coloanelor de substanta cenusie, la nivelul bulbului coloanele de substanta cenusie vor fi dispuse dupa o curba si anume coloana viscerala eferenta speciala si coloana viscerala eferenta generala. Pe cealalta ramura a curbei se vor gasi coloana viscerala aferenta generala, viscerala aferenta speciala, coloana somatica aferenta generala. Aceasta teorie clasica este contestata din mai multe motive. Unul din motive este faptul ca la nivelul trunchiului cerebral se pot identifica si doua coloane vegetative, una motorie si una senzitiva. Daca aceste coloane deriva din zona vegetativa, desprinderea lor nu poate fi explicata prin incrucisarea fibrelor corticospinale si a fibrelor spinotalamice. Aceasta teorie mai este contestata si de faptul ca nu peste tot la nivelul trunchiului cerebral se gasesc fibre arciforme care sa fragmenteze un nucleu de altul ele lipsind intre nucleii nervilor III si IV. O alta chestiune care contesta aceasta teorie este faptul ca o parte din elementele fetei si gatului deriva dintr-un aparat embrionar specific reprezentat de aparatul branhial si care nu are corespondent medular. Pentru derivatele arcurilor branhiale apar in trunchiul cerebral nuclei nervosi suplimentari pe care nu putem sa-i omologam cu centrii medulari existenti. Cu alte cuvinte nu putem stabili o relatie de cauzalitate intre fragmentarea substantei cenusii din bulb si incrucisarea cailor motorii si senzitive. Intelegerea aparitiei nucleilor nervilor cranieni si a ideeii care dintre ei pot fi omologati cu substanta cenusii a maduvei spinarii ne face sa ne ducem din nou sa cautam in embriologie reperele necesare. Din lama fundamentala la nivelul maduvei spinarii se formeaza cornul ventral. La nivelul rombencefalului, neuronii se organizeaza in doua coloane si anume o coloana motorie somitica care este echivalenta cu cornul ventral al maduvei si o coloana motorie branhiala care nu are echivalent cu maduva. La nivelul mezencefalului, neuronii lamei fundamentale se grupeaza intr-o singura coloana somitica motorie, care este in prelungirea coloanei rombencefalice. Din santul limitant, la nivelul maduvei spinarii rezulta zona vegetativa

a acesteia, la nivelul rombencefalului rezulta 2 coloane vegetative si anume o coloana vegetativa motorie si o coloana vegetativa senzitiva. Mai sus, la nivelul mezencefalului, ramane numai coloana vegeativa motorie. Derivatele lamei alare. La nivelul maduvei spinarii rezulta cornul posoterior. La nivelul rombencefalului, neuronii se organizeaza in doua coloane: o coloana senzitiva somatica, echivalenta cornului posterior si o coloana senzitiva branhiala fara echivalent cu cornul posterior. Mai sus, la nivelul mezencefalului, se prelungeste numai coloana senzitiva branhiala. In concluzie, la nivelul rombencefalului din fiecare segment al peretului lateral rezulta cate doua coloane nervoase. La nivelul mezencefalului, din fiecare segment al peretului lateral rezulta numai cate o singura coloana care prelungeste una dintre cele doua coloane segmentare corespunzatoare de la nivelul rombencefalului. Coloanele branhiale motorii sau senzitive nu au corespondent in substanta cenusie a maduvei spinarii. Toate aceste coloane se vor dezvolta independent de incrucisarea cailor motorii sau a cailor senzitive in cursul trecerii acestora prin bulb. Pe masura ce aceste coloane se formeaza de-a lungul trunchiului cerebral, ele se vor fragmenta in segmente mai mici care sunt nucleii nervosi. Acestia sunt nucleii nervilor cranieni si ei reprezinta nucleii de origine reala a fibrelor motorii pentru nervii cranieni (daca au rezultat din fragmentarea coloanelor motorii), fie nucleii de terminare care contin al doilea neuron al caii senzitive vehiculate de nervii cranieni (daca rezulta din fragmentarea coloanelor senzitive) Cum explicam fragmentarea acestor coloane? Neuronii dintr-o coloana care isi trimit axonii catre un anumit grup de muschi sau care primesc informatii dintr-un anumit teritoriu, incep prin a se izola de coloana respectiva si formeaza nuclei aparte care reprezinta nucleii nervilor cranieni. Acest fenomen prin care neuronii se izoleaza si se grupeaza in centri functionali ai unui segment al corpului a fost denumit neurobiotaxie.

Sub. 37 Nucleii olivari bulbari


Nucleii olivari: complexul olivar este alcatuit din nucleul olivar si din nucleii olivari accesori (unul medial si unul dorsal). Din punct de vedere filogenetic, cei mai vechi nuclei din bulb sunt nucleii olivari accesori care provin din migrarea unor celule din placa alara. Nucleul olivar (oliva bulbara) este situat dorso-lateral de piramidele bulbare. Se intinde cranial pana aproape de punte. Pe o sectiune orizontala are forma unei pungi de tutun care are un hil indreptat medial si dorsal. Ea circumscrie in interiorul ei o portiune de substanta alba, numita centrul medular al olivei care comunica prin hilul acestuia cu restul substantei albe a bulbului. Oliva este inconjurata de o capsula de fibre nervoase mielinice, numita amiculum care este formata din terminatiile tractusului central al tegmentului. Nucleii olivari accesori se mai numesc si paraolive. Sunt unul medial si unul dorsal. Nucleul olivar accesor medial este situat medial si ventral de nucleul olivar, lateral de lemniscul median si de piramida bulbara. Cel dorsal este situat evident dorsal de portiunea mediala a nucleului olivar. Olivele si paraolivele au conexiuni aferente si eferente. Aferentele olivelor sunt aferente ascendente si aferente descendente.

Aferentele ascendente sunt aferente de origine medulara. In cea mai mare parte, aceste fibre sunt incrucisate si ele sunt formate din cele doua componente ale fascicolelor spino-olivar . Unele fibre din cordoanele posterioare se proiecteaza pe nucleii olivari accesori. Aferentele ascendente conduc informatii extero- si proprioceptive. Aferentele descendente sunt de mai multe categorii: a)Fibre care isi au originea in cortex: fibrele cortico-olivare. Se proiecteaza punct cu punct si bilateral pe lama ventrala a olivei. Unele fibre fac sinapsa in prealabil in formatiunea reticulata. Aceste fibre asigura controlul cortical direct asupra olivei. b) Tractul central al tegmentului. Cel ipsilateral se termina pe lama dorsala a olivei si pe nucleul olivar accesor medial. Acest tract contine fibre de la talamus (talamoolivare), de la globus palidus care trec prin ansa lenticulara, apoi ajung la nucleul rosu unde fac sinapsa si se continua ca fibre rubroolivare. Mai contine fibre care vin de la substanta cenusie centrala, vecina coliculului superior. Prin intermediul nucleului lenticular si al nucleului rosu contralateral se realizeaza controlul indirect al nucleilor olivari. c) Fibre care vin de la cerebel: fibre cerebelo-olivare care ajung prin pedunculul cerebelos inferior pana la complexul olivar. Eferentele olivelor sunt: -fibre care merg la maduva spinarii, deci olivo-spinale -fibre olivo-cerebeloase care alcatuiesc o parte din fibrele arcuate interne. Acestea se decuseaza pe linie mediana, trec de partea opusa, strabat nucleul olivar contralateral si constituie in acest fel fibrele inter-olivare. -alte fibre se indreapta dorsal, traverseaza tracturile spinotalamice, tractul rubrospinal si tractul spinal al trigemenului, intra prin pedunculul cerebelos inferior si se termina fie ca fibre agatatoare pe scoarta cerebelului, fie ca fibre muschioase la nivelul nucleilor cerebelosi. Fibrele care pleaca din nucleul accesor olivar sunt considerate continuare a fibrelor spino-olivare si ele se termina pe paleocerebel. Fibrele care isi au originea in oliva principala sunt considerate o continuare a fibrelor cortico-olivare, au o somatotopie precisa si ajung la restul scoartei cerebeloasa. Aceste conexiuni ale olivelor si paraolivelor ne arata ca reprezinta un centru de convergenta interpus intre etajele superioare, intre maduva si cerebel.

Sub. 38 Nucleii Gracilis si Cuneat


Nucleul lui Goll proemina pe fata dorsala a bulbului sub forma unei umflaturi numita clava. Se intinde in jos pana la obex, in timp ce nucleul lui Burdach este asazat lateral de nucleul lui Goll. Nucleul lui Burdach il depaseste in inaltime pe cel al lui Goll si coboara ceva mai putin caudal si daca facem o sectiune orizontala prin bulb, acest nucleu apare sub forma triunghiulara. Cei doi nuclei Goll si Burdach reprezinta al doilea neuron pe traseul cailor spinobulbotalamocorticale. Sunt neuroni de releu care primesc tractusurile respective, isi trimit axonii ventral care se incruciseaza, realizeazand incrucisarea piniforma sau decusatio lemniscorum. Dupa incrucisarea lor, fibrele iau directie ascendenta si formeaza un lemnisc: lemniscul median.

La partea dorso-laterala a nucleului Burdach, sub corpul restiform se izoleaza un grup de neuroni ce alcatuiesc nucleul lui von Monakov. O parte din axonii neuronilor din nucleii Goll si Burdach si unii din nucleul von Monakov nu se indreapta spre lemniscul median ci vor forma fibrele arciforme ale bulbului.

Sub. 39 Nucleii senzitivi ai trigemenului


Nucleul senzitiv al trigemenului formeaza coloana somatica aferenta generala ce corespunde capului cornului posterior. Acest nucleu se intinde in tot lungul trunchiului cerebral, de la portiunea inferioara a bulbului si pana in calota mezencefalului. I se descriu 3 portiuni: a) portiune bulbara nucleul tractului spinal al trigemenului - aceasta portiune proemina pe fata dorso-laterala a bulbului si la nivelul ei fac sinapsa fibrele care transporta sensibilitatea termoalgezica a fetei. Aceste fibre intra in trunchi la nivelul fetei ventrale a puntii, se inflecteaza descendent si constituie radacina descendenta a trigemenului sau tractul spinal al trigemenului care este radacina cea mai voluminosa. Fibrele nociceptive ale trigemenului prezinta somatotropie la nivelul sinapsei lor in tractului spinal. De jos in sus, fac sinapsa fibrele aduse de nervul mandibular apoi de nervul maxilar si mai sus cele venite din oftalmic. b) Portiune pontina a nucleului senzitiv al trigemenului poata numele de nucleul senzitiv superior al nervului trigemen. Aici vin fibrele care vehiculeaza sensibilitatea cutanata din teritoriul nervului trigemen. c) portiune mezencefalica nucleul tractului mezencefalic al trigemenului - in care fac sinpasa fibrele proprioceptive trigeminale care aduc excitatiile proprioceptive de la nivelul muschilor pielosi si de la nivelul muschilor masticatori ai fetei. Eferentele care pleaca din nucleul tractului spinal al trigemenului se alatura tractului spinotalamic lateral. Fibrele care provin din nucleul pontin si din nucleul mezencefalic se alatura lemniscului median.

Sub. 40 Nucleul rosu


Nucleul rosu este unul din cei mai mari nuclei ai mezencefalului. Ocupa o pozitie relativ centrala in calota pedunculilor cerebrali. Evident are culoare rosiatica din cauza incarcarii cu pigment a neuronilor dar si datorita vaselor numeroase de la acest nivel. In sens longitudinal, nucleul rosu patrunde prin polul sau superior pana in regiunea subtalamica a diencefealului, iar polul inferior ajunge pana la nivelul unui plan care trece prin marginea anterioara a tuberculilor cvadrigemeni posteriori. Nucleul rosu este alcatuit structural din doua portiuni: a) o portiune magnocelulara in care se gasesc neuroni de talie mare, saraci in pigmenti. Aceasta portiune ocupa polul inferior a nucleului rosu si este partea cea mai veche filogenetic care poarta numele de paleorubrum. b)o portiune parvocelulara, alcatuita din neuroni mici dar bogati in pigment si asezata in portiunea superioara a nucleului rosu. Este portiunea mai noua filogenetic si poarta numele de neorubrum. Aceasta portiune are conexiuni bogate si se imparte in 3 subgrupe nucleare: o

portiune postero-mediala reprezinta portiunea superioara a nucleului rosu pana la incrucisarea cu fasciculul retro-reflex a lui Meynert, o portiune antero-laterala si o portiune mediala. Primeste aferente de la scoarta cerebrala a lobului frontal si fibrele se numesc corticorubrice. Primeste aferente de la corpul striat prin fibrele ansei lenticulare, dar contingentul cel mai masiv soseste de la cerebel prin pedunculul cerebelos superior, fibre care isi au originea in nucleul dintat sau in nucleul interfositus. Trec prin pedunculul cerebelos superior, intra in portiunea caudala a calotei pedunculilor, toate aceste fibre se incruciseaza cu cele de partea opusa si formeaza o incrucisare, incrucisarea lui Wernekinck. Dupa incrucisare, unele fibre fac sinapsa in nucleul rosu, sunt fibrele cerebelo-rubrice, alte fibre se indreapta catre nucleul ventral lateral al talamusului si acestea sunt fibrele cerebelo talamice. In afara acestor conexiuni, nucleul rosu are legaturi cu substanta neagra, cu tuberculii cvadrigemeni si cu formatiunea reticulata. Eferentele nucleului rosu: tractul rubro-olivar isi are originea in portiunea magnocelulara si are o functie limitata la om. Fasciculul central al calotei sau fibrele diencefalo-rubro-olivare. De la el pleaca fibre rubro-reticulare care apoi se continua cu fibrele reticulo-spinale catre motoneuronii medulari, si acestia merg prin tractul central al tegmentului. Datorita acestor legaturi, nucleul rosu are rol in distribuirea si reglarea tonusului muscular. Fibrele rubro-cerebeloase, fie directe, fie incrucisate sunt organizate somatotropic si ajung prin pedunculul cerebelos superior sa se proiecteze pe nucleii globos, emboliform si dintat. Legaturile nucleului rosu cu cerebelul se fac fie direct prin fibre rubrocerebeloase, fie indirect prin fibre mediate de olivele pontine si de nucleul reticulat lateral. Nucleul rosu este un centru de releu pentru impulsurile cerebeloase si striate catre maduva, un centru de releu pentru impulsurile corticale catre cerebel si maduva si un centru de feedback cerebelos. Are rol in sinergizarea miscarilor corpului si este un centru integrator pentru reflexele labirintice de atitudine si postura. Coordoneaza miscarile automate si semi-autmate, iar lezarea unilaterala da sindromul Benedict caracterizat prin tulburari oculomotorii ipsilaterale si turburari motorii involuntare contralatarele, tulburari caracterizate prin tremor, ataxie si miscari coreiforme.

Sub. 41 Substanta neagra


Substanta neagra sau locus niger al lui Soemmerringi: este un nucleu voluminos intins de la fata laterala pana la fata mediala a pedunculilor cerebrali. Ea separa calota de piciorul mezencefalului. Incepand cam de pe la varsta de 4 ani, neuronii substantei negre se incarca cu un pigment (negru) care-i confera si denumirea. Are doua zone: 1) zona posterioara si caudala - gasim neuroni si mari si mici - aceasta zona este bogat incarcata cu pigment negru - neuronii sunt grupati in gramezi si constituie pars compacta a substantei negre - este dopaminergica si este principalul furnizor catre corpul striat. 2) zona antero-superioara - contine neuroni mai rari, mai bogat incarcati cu lipofuscina si cu Fe si constituie pars reticulata. Aferentele substantei negre vin de la scoarta cerebrala a lobilor frontali, de la ariile 4, 6 si 8 dar are aferente si de la lobul parietal si de la lobul temporal ( ele vin de la cortex si de aceea aceste fibre se numesc cortico-nigrice.)

Primeste aferente de la corpul striat si de la nucleul subtalamic al lui Luys prin fibrele ansei lenticulare. Acestea sunt fibrele strio-nigrice si au o organiz topografica. Primeste aferente de la caile auditive, de la caile optice. Mai primeste aferente lemniscale acestea venind sub forma unor colaterale sau direct prin intermediul tuberculilor cvadrigemeni. Eferentele se indreapta in doua directii, fie ascendent, fie descendent. Unele eferente coboara prin piciorul pedunculului cerebral pana la motoneuronii medulari si acestea constituie fibrele nigro-bulbare si nigro-spinale. Altele intra in calota si se indreapta spre nucleii motori ai nervilor cranieni. Alte fibre eferente se indreapta catre formatiunea reticulata si nucleul rosu si altele merg catre nucleii corpului striat si constituie contingentul de fibre nigrostriate care se temina in nucleul caudat si in putamen. Altele sunt fibre nigrocorticale si fibre nigrotalamice. Fibrele nigrotalamice au originea in zona reticulata si ajung in talamus la nucleul ventral antero-lateral, ventral intermedio-lateral si nucleul dorso-median al talamusului Fibrele tegmentare se termina in formatiunea reticulata iar de aici ajung la motoneuronii medulari ca fibre reticulo spinale. Aceste fibre au rol in mentinerea miscarilor asociate de exemplu miscarea bratelor in timpul mersului, expresia fetei legate de limbaj. In portiunea compacta a substantei negre se sintetizeaza dopamina. Dopamina este depozitata in mai multe regiuni: in corpul striat, in nucleul caudat si in putamen, in aria septala, in nucleul accumbens si in tuberculul olfactiv. Lezarea nucleilor corpului striat duce la acumularea dopaminei in substanta neagra. Stationarea ei aici duce la cromatoliza neuronilor substantei negre si apar la periferie fenomene motorii care caracterizeaza boala Parkinson (tremorul) sau Koreea Huntington.

Sub. 42 Coliculii cvadrigemeni superiori (Tuberculii cvadrigemeni anteriori)


Tuberculii cvadrigemeni ating maximum de dezvoltare la vertebratele inferioare. La vertebratele superioare, odata cu procesul de teleencefalizare, acesti centri isi pierd functia de integrare si devin centrii reflexi pentru reflexele vizuale cei anteriori si pentru reflexele auditive, tuberculii posteriori. Coliculul cvadrigemen superior (CCS) are o structura stratificata , straturile neuronale cenusii alternand cu straturile fasciculare albe. De la suprafata spre profunzime straturile sunt: 1) stratul zonal format din fibre mielinice si amielinice apartinand fibrelor corticotectale externe 2) stratul cenusiu superficial- formeaza un invelis celorlalte straturi subiacente - contine celule miciorizontale, multipolare si fibrele corticale care au traversat stratul zonal - axonii celulelor din acest strat se termina in stratul cenusiu profund 3) stratul optic format din fibrele multiplu ramificate ale tractului optic, din fibrele corticale provenite din ariile vizuale si putine celule mari, multipolare ale caror eferente se duc spre retina 4) stratul lemniscal este format din 4 lame: a) Lama cenusie intermediara b) Lama alba mijlocie

c) Lama cenusie profunda - aceasta este cea mai dezvoltata - contine celule de toate marimile ale caror dendrite ajung in stratul optic si a caror axoni iau parte la formarea tracturilor tectospinal si tectobulbar. - colateralele acestor axoni se termina in stratul mijlociu - unele fibre se incruciseaza cu cele de parte opusa, formand comisura CCS d) Lama alba profunda- este alcatuita din fibre provenite din celelalte lame * Lamele cenusie intermediara si alba mijlocie constituie zona receptoare a CCS. Ele primesc aferente somatice, auditive, vegetative prin colateralele tracturilor spinotalamic, spinotectal, ale lemniscurilor medial si lateral, de la CCI, etc. Neuronii acestor lame sunt de marimi variate. A. Aferentele principale ale CCS provin de la cortezul cerebral, retina, CCI si MS. Fibrele corticotectale au originea in intreaga scoarta cerebrala dar in special in lobul frontal si in cel occipital - participa la mecanismele legate de miscarile conjugate ale ochilor - in portiunea caudala a CCS se termina fibrele auditive Fibrele retiniene cu exceptia fibrelor maculare, ele se desprind din tractul optic si pe calea bratului superior ajung la CCS - fibrele care provin din cadranele retiniene inferioare ( jumatea superioara a campului vizual) se proiecteaza pe jumatatea mediala a CCS iar cele provenite din cadranele sretiniene superioare ( jumatatea inferioara a campului vizual) se proiecteaza pe jumatatea caudolaterala laterala a CCS. - fibrele maculare ajung in portiunea rostrala a CCS doar dupa ce au facut sinapsa in CGL Fibrele cu originea in CCI provin indirect de la lemniscul lateral. Acestea aduc impulsuri auditive cu rol reflex Fibrele spinotectale conduc aferentele medulare Alte aferente: talamotectale, geniculotectale, habenulotectale, rubrotectale, nigrotectale, vestibulotectale (ce vin prin FLM), reticulotectale si de la tractul spinotalamic. B. Eferentele CCS acestea sunt ascendente si descendente. a) Eferentele ascendente: fibre tectocorticale spre cortexul occipital fibre tectotalamice spre nucleul talamic ventral postero lateral, CGL si pretectum fibre tectohabenulare b) Eferentele descendente: tractul tectonuclear lateral care are in componenta sa fibre tectoreticulare (cu proiectie difuza bilaterala pentru regiunea dorsala a formatiunii reticulate, cu rol in activarea cortexului vizual), fibre tectotegmentale (pentru nucleul rosu si substanta neagra) si fibre tectopontine directe ( pentru nucleii dorsolaterali pontini ale caror prelungiri se duc spre cerebel pe calea PCM conducand impulsurile vizuale. tractul tectonuclear medial este format din fibre oculomotorii dintre care unele ajung la nucleul nervului oculomotorului iar altele la nucleul autonom. tractul tectospinal

Conexiunile CCS il arata ca un centru reflex pentru miscarile capului si ale ochilor ca raspuns la stiumulii vizuali, auditivi si somatici. CCS primeste aferente de la ambele retine si de la cortexul ipsilateral, ambele organizate somatotopic. CCS este important in determinarea directiei miscarii obiectelor din campul vizual si poate raspunde la fiecare stimul in parte sau la combinatii diferite prin inchiderea ochilor si intoarcerea capului in cazul unei amenintari pentru ochi sau in directia unu stimul auditiv sau vizual. Neuronii CCS in marea lor majoritate raspund specific numai a stimulii in miscare si din dintre acestia raspund selectiv numai la miscarea intr-o anumita directie, slab sau deloc pentru alte directii si raman indiferenti la stimulii imobili. Directia principala este cea paralela cu orizontala si de la centru spre periferie. Astfel neuronii din CCS drept care primesc aferentele de la campul vizual stang raspund la stimulii care se deplaseaza de la dreapta spre stanga (invers pentru CCS stang). Aceasta functie de localizare a unui obiect in miscare poate fi indeplinita fara interventia impulsurilor corticale. Lezarea unilaterala a CCS da tulburari reversibile in timp: omisiunea relativa a stimulilor din campul vizual contralateral, accentuarea raspunsurilor la stimulii din campul vizual ipsilateral, dificultati de discriminare spatiala si de urmarire a obiectului in deplasare, lipsa de paralelism in miscarile ochilor. Se pastreaza insa, capacitatea de interpretare si adaptare la mediul vizual.

Sub. 43 Coliculii cvadrigemeni inferiori (Tuberculii cvadrigemeni posteriori)


Are o sttructura simpla fiind format dintr-un nucleu principal provenit din substanta cenusie centrala cu care pastreaza o continuitate relativa si o zona celulara subtire formata din 4 straturi, denumita cortex. La periferie este invelit deo capsula de fibre nervoase, majoritatea apartinand lemniscului lateral si caii auditive. Contine neuroni mici si mijlocii multipolari unii avand dentrite radiale si altii cu camp dendritic in forma de disc. Grupurile neuronale din nucleul central sunt asezate dupa frecventa sunetelor, de la grave la acute dinspre inapoi spre inainte, dinspre lateral spre medial si dinspre caudal spre cranial. CCI sunt uniti intre ei printr-o comisura intercoliculara prin care trec fibre incrucisate ale lemniscului lateral. A. Aferentele CCI provin de la : lemniscul lateral, cu proiectie tonotopica CCI contralateral CGM ipsilateral cortexul auditiv- fibrele corticale se proiecteaza bilateral adica cele ipsilaterale pe tot CCI iar cele incrucisate, care sunt si mai putine, se termina in nucleul central de la cerebel (fibre cerebelo-tectale prin PCS B. Eferentele sunt ascendente si descendente. a) Eferentele ascendente sunt formate din: - fibre tectocorticale ce intra in bratul inferior colicular, se alatura radiatiilor auditive si ajung in scoarta auditiva - fibre tectogeniculate spre CGM prin bratul inferior - fibre acusticooptice catre CCS - fibre intercoliculare spre CCI opus

b) Eferentele descendente sunt constituite dintr-un numar mic de fibre directe spre nucleii nervilor mototri din TC si mototneuronii medulari. Cele mai multe eferente sunt indirecte, mediate de catre CCS si de formatiunea reticulata. Conexiunile CCI arata ca au rol de centru reflex acustic dar numai prin intermediul CCS. Rolul consta in localizarea sunetului si transmisia auditiva spre talamus.

Sub. 44 Vascularizatia TC
1) Vascularizatia arteriala Din sursele arteriale se desprind pentru fiecare etaj cate 3 grupuri de ramuri: a. paramediane care sunt scurte si patrund in TC in imediata vecinatate a liniei medio-ventrale a circumferentiale scurte- ajung pe fetele laterale ale TC si patrund in acesta la nivelul liniei ventro-laterale a circumferentiale lungi- dupa ce inconjoara fetele laterale ale TC, patrund in acesta in dreptul liniei dorso-laterale. I. Vascularizatia bulbului Arterele paramediane iriga o zona triunghiulara cuprinsa intre linia mediosagitala si traiectul intrabulbar al nervului hipoglos ( ce cuprinde piramidele bulbare, lemniscul median si nucleul hipoglosului). In segmentul inferior ele provin din a spinale anterioare iar in segmentul superior provin chiar din a vertebrale sau chiar din trunchiul bazilar Arterele circumferentiale scurte iriga portiunea laterala a bulbului cuprinsa intre traiectul n XII si fasciculul cuneat. In segmentul inferior ele se desprind din a cerebeloasa postero-inferioara iar in segmentul superior se desprind din a principala si accesorie a recesului lateral ( ramuri ale a bazilare) Arterele circumferentiale lungi. Acestea in portiunea inferioara se desprind din a spinale posterioare si iriga nucleii Gracil, Cuneat si partea inferioara a PCI iar in portiunea superioara provin din a cerebeloasa postero-inferioara si iriga segmentul superior al PCI. II. Vascularizatia puntii Arterele paramediane se desprind din trunchiul bazilar si iriga tractul piramidal, nucleii pontini, fibrele pontocerebeloase si portiunea paramediana a lemniscului median Arterele circumferentiale scurte se desprind de asemenea din trunchiul bazilar si iriga partea antero-laterala a tegmentului pontin impreuna cu o parte a cailor senzitive si nucleul senzitiv superior al nervului trigemen. Artele circumferentiale lungi provin din arterele cerebeloasa antero-inferioara si cerebeloasa superioara. Ele sunt raspunzatoare de irigatia tegmentului pontin si a PCM si PCS. III. Vascularizatia mezencefalului Arterele paramediane pot proveni din trunchiul bazilar sau din grupul posteromedial al ramurilor centrale ale arterelor cerebrale posterioare. Ele iriga nucleul nervului III, nucleul rosu si segmentul medial al substantei negre. Arterele circumferentiale scurte se desprind din artera cerebeloasa superioara si din grupul postero-lateral al ramurilor centrale ale arterelor cerebrale posterioare. Iriga portiunea laterala a tegmentului mezencefalului si cea mai mare parte din substanta neagra.

Arterele circumferentiale lungi provin din artera cerebeloasa superioara, choroidiana posterioara si din arterele cerebrale posterioare. Ele iriga partea posterioara si mediala a coliculilor cvadrigemeni. 2) Vascularizatia venoasa Venele pot fi sistematizate in 3 grupe: a) Venele mezencefalului- dreneaza in marea vena cerebrala (Galen) si afluentii ei principali (venele cerebrale interne si venele bazale ale lui Rosenthal) b) Venele puntii si ale jumatatii superioare ale bulbului dreneaza in sistemul sinusurilor pietroase c) Venele jumatatii inferioare ale bulbului- dreneaza in venele spinale, venele condiliene si plexul venos rahidian

Sub. 45 Nucleii vegetativi in T.C.


In trunchiul cerebral avem 4 coloane vegetative si anume 2 coloane viscerale eferente ( speciala sau branhiomotorie si generala) si 2 coloane viscerale aferente ( speciala si generala) Coloana viscerala eferenta generala sau coloana vegetativa motorie. Din ea rezulta la nivelul bulbului nucleul dorsal al vagului ale carui fibre se alatura nervului vag si vor face sinapsa in ganglionii plexurilor cardiac, pulmonar, celiac. Nucleul salivator inferior al IX. Axonii lui se alatura succesiv glosofaringianului, nervului timpanic si pietrosului profund cu care ajung la ganglionul otic si de aici la parotida. Ambii nuclei se gasesc sub aripa cenusie a bulbului. Urcam mai sus, la nivelul puntii unde se gaseste nucleul salivator superior asezat in vecinantea nucleului facialului. Axonii lor se alatura nervului facial, si apoi intermediarului lui Wrisberg. In continuare se alatura coardei timpanului si fac sinapsa in ganglionul submandibular si sublingual. De aici, merg la glandele salivare respective. Nucleul lacrimomuconazal este situat cranial de precendentul. Axonii lui se alatura nervului pietros superficial, cu el ajung la ganglionul sfenopalatin unde fac sinapsa si de aici se alatura fibrelor nervului oftalmic, se indreapta catre glanda lacrimala si catre glandele mucoasei nasului. Mai sus, la nivelul mezencefalului: la nivelul pedunculilor cerebrali se gaseste nucleul accesor/autonom al nervului III sau nucleul pupilar/nucleul ciliar al lui Edinger-Westphal care este plasat in partea superioara a nucleului oculomotorului. Axonii acestui nucleu merg pe traiectul oculomotorului, apoi pe ramura oblicului inferior, se desprinde de nervul acestuia si fac sinapsa in ganglionul oftalmic. Ramurile postganglionare merg catre musculatura intrinseca a globului ocular adica muschiul ciliar si sfincterul pupilar. Coloana viscerala aferenta generala sau coloana vegativ-senzitiva Este omoloaga a portiunii vegetative receptoare din maduva. Nucleii acestei coloane in parte sunt necunoscuti. La ei soseste sensibilitatea viscerala culeasa de terminatiile vegetative ale nervilor vag si glosofaringean si mai bine precizati sunt 2 nuclei asezati in partea laterala a aripii cenusii, si anume nucleul dorsal senzitiv al vagului si nucleul rotund al glosofaringeanului.

Coloana viscerala aferenta speciala sau coloana senzitiva branhiala Este echivalenta cu baza cornului posterior. Formeaza la nivelul bulbului nucleul tractului solitar in care fac sinapsa de jos in sus fibrele senzitive ale nervului vag, glosofaringean si intermediar al lui Wrisberg. Portiunea craniala a acestui nucleu primeste toate fibrele care transporta sensibilitatea gustativa si din acest motiv se individualizeaza sub numele de nucleul gustativ al lui Nageot. Nucleul solitar este asezat si corespunde portiunii mijlocii a aripii cenusii.

46. Nucleii somatomotori in trunchiul cerebral


Acesti nuclei comanda contractii sau primesc informatii din teritoriul nervului cranian corespunzator deci sunt centrii segmentari care constituie un aparat protokinetic al trunchiului cerebral. Nucleii echivalenti din substanta cenusie a maduvei spinarii sunt nuclei care alcatuiesc baza cornului anterior. Acesti nuclei se aseaza sub ependimul cavitar al trunchiului in imediata vecinatate a liniei mediane. Inerveaza musculatura provenita din somite, somitele care se gasesc la extremitatea cefalica a embrionului. Aceasta coloana numita coloana somatica eferenta este reprezentata de urmatorii nuclei: 1) La nivelul bulbului se gaseste nucleul motor al XII. Este situat in aripa alba interna. Inerveaza musculatura limbii derivate din somitele 7-9. 2) In punte se gaseste nucleul motor al abducensului (VI). El se gaseste in grosimea eminentei Terres. 3) In mezencefal se gaseste nucleul trohlearului (IV) si nucleul oculomotorului (III), ambii situati sub apeductul lui Sylvius. Nucleul trohearului este siuat caudal fata de nucleul oculomotorului iar nucleul oculomotorului poate fi subdivizat in grupe nucleare, care dinapoi inainte sunt destinate muschilor ridicatori ai pleoapei superioare, dreptului superior, dreptului intern, oblicului superior, oblicului inferior si dreptului inferior. Intre cei doi nuclei oculomtori se gaseste un grup nuclear distinct, nucleul lui Perlia care functional are rol in miscarile de convergenta ale globilor oculari. Toti nervii cranieni cu origine in nucleii care rezulta din coloana somitica eferenta isi au originea pe fata ventrala a trunchiului cu o exceptie: trohlearul, care este pe fata dorsala a puntii. Acesti nervi inerveaza musculatura derivata din somitele inglobate in extremitatea cefalica: somitele 1, 2, 3 din care deriva muschii globului ocular si somitele 7, 8, 9 din care deriva musculatura limbii, deoarece somitele 5 si 6 se atrofieaza.

Sub. 47 Nucleii branhiomotori in T.C.


Coloana branhiomotorie sau viscerala eferenta speciala. - continua capul cornului anterior, inerveaza musculatura cu originea in materialul arcurilor branhiale embrionare - se gaseste in plina substanta alba a trunchiului si nu patrunde in pedunculii cerebrali - nucleii care intra in alcatuirea ei: 1)nucleul ambiguu care prezinta: -un segment inferior, nucleul laringean al lui Vinclair, din care iau nastere fibrele radacinii bulbare a nervului spinal care se distribuie laringelui -un segment superior, nucleul faringean din care iau nastere fibrele motorii ale vagului si ale glosofaringeanului, care vor inerva musculatura striata a faringelui. 2) nucleul motor al facialului si nucleul motor al trigemenului. Acestia sunt situati mai sus, in punte. Nucleul motor al facialului se afla in jumatatea inferioara a calotei pontine si este alcatuit din doua mase nucleare: nucleul facialului superior, care comanda contractia muschilor frontali si orbiculari ai pleoapelor si care primeste aferente de la ambele emisfere cerebrale. Nucleul facialului inferior comanda restul muschilor pielosi ai fetei si primeste aferente corticale numai de la emisfera contralaterala. Din acest motiv, daca ne gasim in fata unei paralizii faciale prin leziuni ale neuronului cortical, aceasta lasa libere miscarile pleoapelor si a fruntii, in timp ce restul musculaturii mimicii este paralizata. Daca primeste de la ambele emisfere si avem o singura emisfera afectata, caile care duc informatii de la ambele emisfere isi vor pastra functionalitatea. Axonii nucleului motor al facialului ocolesc nucleul nervului abducens, trec inferior intern si apoi superior de nucleul abducensului si formeaza asa numitul colicul al facialului apoi ies din trunchi prin foseta supraolivara. Nucleul masticator al trigemenului ( nucleu motor) se gaseste deasupra nucleului motor al facialului in profunzimea calotei pontine. Toti nervii care iau nastere din nucleii derivati din coloana motorie branhiala se distribuie evident muschilor care rezulta din evolutia arcurilor branhiale, fiecare nerv deservind un arc propriu. 1) Nervul arcului I este trigemenul iar din arcul I deriva muschii masticatori. 2) Facialul este nervul arcului II, arc din care rezulta muschii pielosi ai fetei si ai gatului. 3) Glosofaringianul este nervul arcului III din care deriva muschii faringelui 4) Vagul si accesorul (spinalul) sunt nervii arcurilor IV si V din care rezulta muschii faringelui si laringelui. Fibrelor motorii li se adauga (la iesirea din trunchi) fibre senzitive si fibre vegetative astfel incat ei devin nervi mixti. Originea acestor nervi este pe fata antero-laterala a trunchiului cerebral.

Sub. 48 Lemniscul medial


In regiunea toracica superioara, iau nastere cele 2 fascicule: fasciculul Gracilis (Goll) situat langa septul median posterior, care contine fibre din segmentele coccigian, sacrat, lombar si toracic inferior asezate in ordine medio-laterala si fasciculul Cuneat (Burdach) care este situat lateral si are fibre din regiunea toracica superioara si din regiunea cervicala. Cele 2 tractusuri se formeaza in cordonul posterior si nu fac sinapsa in MS, urca in bulb unde fac sinapsa cu deutoneuronul din regiunea dorsala a bulbului si anume nucleii Gracilis si

Cuneat. Ajunse la bulb, fibrele inconjoara nucleii pe fetele lor laterale apoi trec dorsal de nucleu si in continuare medial de acesta si fac sinapsa cu neuronii acestor nuclei. Prelungirile axonice ale neuronilor din nucleii Gracilis si Cuneat ies pe fata ventrala a bulbului sub forma fibrelor arcuate interne. Fibrele arcuate interne se incruciseaza pe linia mediana cu cele de partea opusa si formeaza decusatia senzitiva sau decusatia lemniscorum al lui Spitzka. Realizand aceasta incrucisare, fibrele arciforme taie cornul posterior medular. In aceasta decusatie, fibrele de la nucleul Gracil se aseaza ventral, cele de la Cuneat se aseaza dorsal. Dupa incrucisare, fibrele devin ascendente, se aseaza de o parte si de alta a rafeului bulbar si alcatuiesc lemniscul medial sau banda lui Reil. Lemniscul lateral in regiunea superioara a bulbului se alatura tractului spinotalamic anterior. In punte este situat in partea dorsala a puntii, in mezencefal se aseaza lateral de nucleul rosu si ajunge in talamus unde se gaseste al 3-lea neuron in nucleul ventral postero-lateral talamic. Lezarea acestor tractusuri diminueaza capacitatea de localizare a stimulului si produce nesiguranta miscarilor active. In sifilis, individul cu tabes, pierde controlul miscarilor, pierde echilibrul la inchiderea ochilor. Individul cu tabes are miscari exagerate si localizeaza cu greu zona stimulata. Intr-o alta afectiune, siringomielia unde se distruge substanta cenusie periependimara vom avea anestezia sensibilitatii tactile si termoalgezice.dar se pastreaza sensibilitatea epicritica.

Sub. 49 Sub Fascicule de asociatie la nivelul trunchiului cerebral (F.L.M., F.L.D., T.C.T.)
Caile de asociatie sunt alcatuite din fascicule proprii, longitudinale care depasesc cu putin limitele superioare si inferioare ale TC. Ele realizeaza legatura intre nucleii motori ai nervilor cranieni care actioneaza in sinergism sau care intervin in raspunsurile reflexe la impulsurile venite de la nucleii senzitivi. Sunt in nr de 3: 1) Fasciculul longitudinal medial (FLM) 2) Tractul central al tegmentului (TCT) 3) Fasciculul longitudinal dorsal (FLD) 1) FLM - isi are originea in regiunea mezencefalodiencefalica, in dreptul nucleului interstitial - se termina in maduva - in traiectul prin TC este situat ventral de substanta centrala, de o parte si de alta a rafeului - in mezencefal este situat vebtrolateral de nucleul nervului oculomotor si dorsal de decusatia PCS - in punte este situat imediat ventral de planseul V4 avand lateral nucleul nervului abducens si genunchiul nervului facial - in bulb este situat ventral de nucleul nervului hipoglos - in MS se termina in regiunea toracica superioara pe neuronii zonei corespunzatoare lamei VIII. - in consistenta sa intra fibre descendente, ascendente, bifurcate ipsi- si contralaterale a caror mielinizare este timpurie. - conduce impulsuri provenite din surse diferite, in special vestibulare spre nucleii oculomotori si cei ai muschilor cefei.

a) Fibrele descendente sunt: Fasciculul vestibulospinal medial cu originea in nucleii vestibulari mediali de ambele parti . Unele fibre se termina pe mototneuronii alfa din coarnele anterioare ale maduvei cervicale, cu efect inhibitor asupra acestora. Tractul interstitiospinal si fibre de la nucleul comisural care conduc spre nucleii oculomotori impulsuri de la articulatii dar si de la nucleii dintat, globos si emboliform pe calea PCS. Fasciculul reticulospinal medial Fibre tectobulbare si tectospinale Fibre internucleare ce conduc in ambele sensuri facand legatura intre nucleii oculomotori ai nervilor III, IV si VI si nucleul nervului accesor. b) Fibrele ascendente au originea in nucleii vestibulari si in nucleul interstitial al nervului vestibular. -sunt destinate in cea mai mare parte nucleilor oculomotori c) Alte fibre care intra in alcatuirea FLM: cele care unesc nucleul proabducens cu nucleul nervului oculomotor de partea opusa (fasciculul intercalar) fibre de la nucleul dorsal al corpului trapezoid si din lemniscul lateral care se duc la nucleii motori ai nervilor trigemeni si facial ( explica reflexul muschilor stapedius) fibre cu originea in nucleul dintat cerebelos indreptate direct spre nucleul nervului oculomotor (muschiul drept superior) singurul caz in care cerebelul este conectat cu un neuron inferior Functia FLM: mediaza miscarile conjugate ale ochilor (oculogire), ale capului (cefalogire) si combinatia dintre ele (oculocefalogire) ca raspuns la stimulii vestibulari coordoneaza miscarile buzelor si limbii in timpul vorbirii datorita conexiunilor pe care le realizeaza intre nervul facial si hipoglos intervine in reflexele kinetostatice ==> in mentinerea echilibrului, in afara de impulsurile proprioceptive, un rol important il au si impulsurile vestibulare provocate de modificarile de pozitie ale capului mediaza reflexe vegetative ca: voma, reactiile vasomotorii, palpitatii, transpiratii. 2.TCT -este situat in mezencefal, lateral de FLM si dorsolateral de nucleul rosu si de decusatia PCS - in punte si in bulb este usor lateralizat in special la nivelul bulbului inferior unde se termina in complexul olivar ipsilateral forman amiculum - contine fibre ascendente si fibre descendente a) Fibrele descendente: - au originea in nucleul lenticular si caudat, si in special in substanta cenusie din dreptul CCS si a nucleului rosu. - ele se termina in complexul olivar care le proiecteaza mai departe pe calea PCI, pe cerebelul contralateral b) Fibrele ascendente: - sunt fibre lungi ce iau parte la formarea SRAA. Elese imprastie in formatiunea reticulata talamica, in nucleii intralaminari, in regiunea subtalamica si prin intermediul acestora activeaza hipotalamusul si cortexul cerebral.

- pot fi si fibre ascendente scurte care cservesc la conducerea intrareticulara 3. FLD ( sau al lui Schutz) Strabate TC fiind situat langa linia mediana in substanta cenusie centrala. Initial este situat lateral de FLM si apoi dorsal. In componenta sa intra fibre ascendente si descendente, de asemenea. a) Fibrele descendente o originea in nucleii hipotalamusului posterior: nucleul preoptic, tuberoinfundibulari si mamilari o sunt considerate continuarea fibrelor caudale ale sistemului de fibre periventriculare (acestea leaga nucleul medial dorsal talamic de nucleii hipotalamici) o aceste fibre se distribuie nucleilor vegetativi ai nervilor cranieni (accesor al oculomotorului, salivator superior al facialului, salivator inferior al glosofaringianului, dorsal al vagului) precum si nucleilor solitar, ambiguu, hipoglos si CCS. b) Fibrele ascendente - au originea in MS si in TC - conduc sensibilitatea gustativa si viscerala spre hipotalamus

50 Meningele spinale
Mebranele de invelis ale MS sunt: 1) Dura mater/ pachymeninge - corespunde stratului intern al durei mater cerebrale ( vertebrele au propriul lor periost) - separata de peretii ososi ai canalului vertebral prin spatiul epidural aici se gaseste tesut conjunctiv adipos si canale venoase multiplu anastomozate. - superior dura mater spinala se continua cu dura mater cerebrala avand insertii pe marginile GOM, pe fata posterioara a corpului vertebrelor C2, C3, si prin cateva fibre pe ligamentul longitudinal posterior. - inferior se termina in fund de sac in care este adapostita coada de cal si filum terminale. - caudal de vertebra S2, filum terminale impreuna cu invelisul dural cu care vine in contact formeaza ligamentul coccigian ce fuzioneaza cu ligamentul longitudinal posterior si se termina in periostul coccisului - pe toata lungimea ei, dura mater trimite prelungiri tubulare ce invelesc radacinile si trunchiurile nervilor spinali cand acestea trec prin orificiile intervertebrale. 2) Arahnoida - membrana subtire, conjunctiva - separata de dura mater printr-un spatiu potential subdural care nu comunica cu spatiile subarahnoidiene - se continua, pe o distanta mica, pe nervii spinali==> comunica cu spatiile limfatice ale nervilor - separata de pia mater printr-un spatiu in care se gaseste lichidul cerebrospinal 3) Pia mater - mai groasa si mai putin vascularizata decat pia mater cerebrala - inveleste MS si adera intim la ea, patrunzand in toate santurile si fisurile

- formeaza teci pentru nervii spinali - se prelungeste ca filum terminale pana la fundul de sac al durei mater - este alcatuita din 2 straturi. Intre acestea, in dreptul fisurii mediane, se gaseste banda de tesut conjunctiv linea splendens ce contine artera spinala anterioara si ramurile ei. - pe fetele laterale da expansiuni in plan frontalm intre radacinile nervilor spinali, ce formeaza ligamentul denticulat. - marginile laterale ale acestui ligament sunt festonate, formand 21 de arcade, pe unde trec nervii spinali in traiectul lor spre gaurile intervertebrale -posterior intre pia si arahnoida se gaseste un sept incomplet in regiunea cervicala, mai complet in regiunea toracica = septul subarahnoidian - arahnoida impreuna cu pia mater formeaza leptomeningele