Afectivitatea

1. 2. 3. 4. 5.

Caracterizare generala: definitie, componente, insusiri Formele afectivitatii: emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni Componentele (laturile) afectivitatii : somatica, cognitiva, expresiva Cercul emotiilor dupa Robert Plutchik Patologia afectivitatii : episodul depresiv major, episodul maniacal, atacul de panica

1. CARACTERIZARE GENERALA DEFINITIE Afectivitatea reprezinta orice traire subiectiva care reflecta nivelul concordantei, potrivirea ori nepotrivirea dintre nevoile, dorintele, asteptarile ori interesele noastre individuale si ceea ce se intampla in situatia reala in care ne aflam. Spre exemplu, daca ne dorim ca propriul nostru copil sa fie un stralucit rezolvitor de probleme matematice, iar performanta lui scolara la matematica este foarte slaba ori sub nivelul asteptarilor noastre, felul in care vom resimti in plan subiectiv discrepanta dintre realitatea perfomantei si asteptarile noastre ar putea fi exprimat ca dezamagire, tristete ori furie (daca socotim ca profesorul nedreptateste copilul!) Faptul psihic al afectivitatii este unul dificil de studiat , pe de o parte din cauza complexitatii interactiunii unor componente foarte diferite intre ele, care sunt manifeste in momentul trairii afective, pe de alta parte, pentru ca experienta afectiva este una intima, individualizata, la limita, niciodata comunicabila 100 %. COMPONENTE In esenta, trairea unei emotii este experimentata ca suma a mai multe componente ori laturi, ca o rezultanta a acestora. Astfel, cand ne este frica (emotie), experienta fricii combina 4 componente diferite: Componenta somatica raspunsurile organice interne, mai ales cele care implica sistemul nervos vegetativ, dar si componente ale sistemului nervos central (inima bate cu putere, respiratia se accelereaza etc) Componenta cognitiva parerile sau interpretarile pe care le aduce in minte o situatie particulara ( in cazul fricii gandesc, de exemplu, O sa fiu ranit grav ) Componenta mimico-gestuala si posturala expresiile faciale, gesturile si pozitiile pe care le ia corpul nostru in momentul experimentarii emotiei Componenta comportamentala reactiile determinate de emotia respectiva (de exemplu fuga) In legatura cu aceste componente, cercetarea afectivitatii a fost ghidata de urmatoarele intrebari esentiale : Care este natura acestor componente? Cum contribuie activarea, evaluarea cognitiva si expresia la intensitatea experientei? Care sunt componentele care diferentiaza calitativ emotiile?

INSUSIRI Orice traire afectiva poate fi analizata din perspectiva a cel putin patru insusiri distincte: a. Intensitatea cat de puternic resimtim o emotie ( mania poate fi foarte intensa - furie, ori mai putin intensa iritare) . Intensitatea unei experiente afective este data de masura in care ne simtim activ corpul pe parcursul ei. Asadar, cu cat corpul nostru este mai constient activat, cu atat interpretam aceasta constientizare ca fiind o traire afectiva mai intensa b. Durata perioada de timp in care trairea efectiva persista. Astfel, unele experiente afective sunt de foarte scurta durata, altele au o durata care se suprapune cu intreaga viata a unei persoane c. Mobilitatea (labilitatea) cat de stabila este o traire afectiva din punct de vedere calitativ ori din punctul de vedere al intensitatii. Astfel, daca experientele afective isi schimba rapid semnul ( de exemplu , de la frica- emotie negativa se trece rapid la relaxare, care este o emotie pozitiva ) vorbim de o mobilitate ridicata a trairilor afective . Daca, invers, trairile sunt stabile si nu-si modifica usor semnul ( de exemplu continui sa-ti iubesti copilul chiar daca nu corespunde asteptarilor tale la matematica) vorbim de o mobilitate foarte scazuta a trairilor afective. d. Repertoriul expresiv cat de usor se exteriorizeaza o traire afectiva, cat de usor este descifrabila pentru un observator extern. Unele trairi emotionale sunt foarte bogate din perspectiva expresivitatii, altele se lasa greu exteriorizate si descifrate 2. FORMELE AFECTIVITATII: EMOTII, DISPOZITII, SENTIMENTE, PASIUNI Pe baza insusirilor enumerate anterior la care se adauga nivelul constientizarii si al intelegerii experientei, psihologii disting intre forme diferite ale vietii afective EMOTIILE sunt trairi afective de scurta durata, de intensitate mare, foarte mobile si foarte bogat expresive, care apar de obicei in relatie cu un obiect identificabil (caine , spre exemplu) DISPOZITIILE sunt definite ca trairi afective difuze si generalizate, relativ stabile (mobilitate moderata asadar), cu o expresivitate nu foarte evidenta, dar usor de identificat in nota ei dominanta, cu o durata a manifestarii care merge de la moderata la foarte lunga (depresia). A fi prost ori bine dispus se refera la o experienta subiectiva care nu este determinata de un anume obiect ori persoana (desi un obiect ori persoana poate fi ocazia aparitiei dispozitiei ) dar care se rasfrange odata resimtita asupra oricarui obiect ori persoana intalnite. SENTIMENTELE - sunt definite ca trairi afective de intensitate moderata, durata mare a manifestarii, foarte stabile (mobilitate redusa), cu o expresivitate moderata, adesea inaparenta . Sentimentele se nasc din emotii care prin repetare isi diminueaza progresiv intensitatea, ca urmare a unor evaluari/aprecieri fundamentate de valori asumate mai mult ori mai putin constient (exemplul muzicii este ilustrativ in acest sens: o piesa muzicala ne poate captiva emotional initial, ulterior, prin reascultari repetate , piesa poate

ajunge sa ne placa ori sa ne displaca pe baza unor evaluri cognitive legate trasaturile intrinseci muzicale ale piesei) PASIUNILE sunt definite ca trairi afective foarte intense, foarte stabile, cu o durata de manifestare foarte mare si destul de expresive cat sa fie observate de ceilalti relativ usor. Intr-un sens pasiunile sunt in afara controlului subiectiv , indivizii cuprinsi de o asemenea experienta afectiva fiind cumva impinsi in directia pe care acestea o imprima vietii. Dependentele de substante (adictiile) dar si dependentele de anumite activitati (compunerea unei opere de arta) sunt clasificate in registrul comportamentelor determinate de pasiuni 3. COMPONENTELE AFECTIVITATII 3.1 Componenta (latura) somatica a afectivitatii Atunci cand traim o emotie pe care o resimtim intens (furia, de ex) putem deveni constienti de o serie de modificari ale organismului nostru. Majoritatea schimbarilor fiziologice care intervin in cursul activarii emotionale este rezultatul activarii ramurii simpatice a sistemului nervos vegetativ, care indeobste pregateste organismul pentru confruntarea cu situatii periculoase. Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru urmatoarele schimbari: cresterea tensiunii arteriale; accelerarea respiratiei; dilatarea pupilelor; intensificarea transpiratiei si diminuarea secretiilor salivare si mucoase; cresterea concentratiei de zahar din sange; coagularea sanguina mai rapida in cazul ranirii; diminuarea motilitatii tractului gastro-intestinal, sangele este redirectionat de la stomac si intestine, catre creier si musculatura scheletica; secretia endorfinelor; oripilatie (erectia parului epidermic asa numita piele de gaina) . Este evident faptul ca activarea vegetativa contribuie la intensitatea experientei emotionale. Dar poate contribui si la diferentierea emotiilor? Cercetarile realizate pentru identificare unor amprente fiziologice de activare specifice unor tipuri diferite de emotii au inclinat balanta spre un raspuns mai curand negativ. Asadar activarea fiziologica singura nu este suficienta pentru a explica de ce sunt resimtite emotii diferite. O alta directie de cercetare privind latura somatica a emotiilor este preocupata de identificarea acelor parti ale creierului responsabile de variate aspecte ale experientelor afective : recunoasterea emotiilor unei alte persoane, originea anumitor emotii, diferentierea emotiilor primare si a emotiilor secundare. Aceste cercetari neuropsihologice subliniaza faptul ca diferitele componente ale emotiilor sunt relativ clar localizate la nivelul creierului. De exemplu, daca suntem interesati sa descifram expresia faciala a emotiei unei alte persoane, emisfera cerebrala dreapta se activeaza in acest scop, pentru procesarea completa a emotiilor. Daca privim fetele de mai jos (Figura 1), observam ca ele au expresii de bucurie pe o parte a fetei si de tristete pe cealalta parte a fetei . Priviti fiecare fata in centrul ei (in zona nasului) si decideti care fata arata mai vesela si care mai trista? Cei mai multi oameni vad fata (b) ca fiind mai vesela iar fata (a) ca fiind mai trista. Cea mai probabila explicatie pentru acest fenomen este legata de faptul ca partea stanga a fiecarei imagini este procesata in mod primar si fundamental de emisfera dreapta a creierului nostru, la nivelul acestei emisfere survenind primar recunoasterea expresiilor emotionale. In plus,

emisfera dreapta controleaza jumatatea stanga a fetelor noastre care, astfel, este considerata ca fiind mult mai emotionala si expresiva.

(a) Figura 1

( b)

Cele doua emisfere cerebrale par sa joace roluri diferite nu doar in recunoasterea expresiilor faciale, dar si in experimentarea subiectiva a emotiilor pozitive sau negative. Regiuni ale emisferei stangi par sa fie specializate in procesarea si producerea unor emotii pozitive pecum bucuria ori fericirea, in timp ce regiuni din emisfera dreapta sunt specializate in procesarea si producerea emotiilor negative, precum frica ori tristetea.. Distrugerea emisferei stangi tinde sa produca excesiva manie ori depresie; distrugerea emisferei drepte este asociata cu exprimarea excesivaa maniei ori a rasului necontrolat 3.2 Componenta (latura) cognitiva a emotiilor Din insasi definitia data afectivitatii reiese ca trairea afectiva a unei situatii este in mare masura influentata de felul in care interpretam situatia prin raportare la ansamblul motivatiei noastre. Daca o situatie este interpretata ca favorizand ori satisfacand nevoile , dorintele , scopurile ori standardele noastre, tendinta este sa simtim subiectiv situatia ca fiind una pozitiva. Dimpotriva, daca evaluam in mintea noastra situatia ca impidecand, ori blocand ansamblul motivelor care ne activeaza, tendinta este sa simtim aceasta stare de lucruri intr-o forma negativa. Intr-un sens, ceea ce ne spunem automat in plan mental intr-o situatie ori alta este direct raspunzator de modul in care simtim situatia. De exemplu, un profesor care inainte de a intra la o clasa isi zice in minte acesti oameni nu invata nimic si ma dispretuiesc va deschide usa clasei si ora de curs intr-o stare

emotionala foarte diferita de un profesor care isi va spune, referitor la aceeasi clasa, ca este formata din persoane inteligente, dornice sa invete si pline de umor! Evaluarea cognitiva (ceea ce ne spunem in minte automat despre o persoana, situatie ori activitate) este factorul cel mai important implicat in diferentierea calitativa a emotiilor. Asadar, pentru a da cateva exemple posibile, sunt bucuros pentru ca am promovat examenul si asta inseamna ca pot sa plec in strainatate, sunt furios pentru ca nu am primit suma de bani promisa la timp si risc sa nu-mi pot plati factura la lumina etc. In general , cand numesc si identific astfel emotiile pe care le resimt, exista intotdeauna un pentru ca.... ce este in general rezultatul evaluarii mentale pe care o dau situatiei. Una dintre implicatiile identificarii acestei laturi a afectivitatii este aceea ca in spatele oricarei emotii durabil neplacute, ce produce comportamente deranjante pentru sine ori pentru altii, se afla o cognitie automata defectuoasa, care daca este depistata si este adusa in planul constientei, poate fi modificata intr-un sens realist si, astfel, poate produce o imbunatatire a emotiilor traite. 3.3 Componenta (latura) expresiva a afectivitatii Cel mai evident loc pentru citit emotiile este fata, ale carei expresii sunt foarte usor vizibile. Paul Ekman este cercetatorul american care a alocat intreaga sa cariera stiintifica studiului relatiei dintre expresiile faciale si trairea subiectiva a emotiilor, rezultatele cercetarii sale fiind utilizate in domenii foarte diferite precum comunicarea publica ori investigatiile judiciare. Ekman considera ca exista cel putin 6 emotii primare, emotii pe care toti oamenii le au din nastere si care nu sunt mediate de cognitie. Este vorba despre bucurie, furie, tristete, dezgust, frica si uimire . Pentru aceste emotii, expresiile faciale sunt universale, adica se manifesta si pot fi recunoscute in orice cultura indiferent de gradul ei de civilizatie (fig. 2)

Figura 2 Emotiile primare (Paul Ekman)

Dar repertoriul expresiv este mult mai vast decat cele 6 emotii bazale, asadar posibilitatile de expresie sunt cu mult mai extinse, dar orice expresie care nu este corespondentul unei emotii primare este modelata cultural de norme de expresie care pot fi descifrate in interiorul societatii care impartaseste aceleasi norme. Pe langa functiile de comunicare , expresiile emotionale pot contribui la trairea subiectiva a unei emotii (feed-backul facial). Ca argument in favoarea acestei idei este faptul ca oamenii isi pot amplifica trairea emotionala , la nivelul intensitatii daca isi exagereaza reactiile faciale la stimuli emotionali. 4. CERCUL EMOTIILOR DUPA ROBERT PLUTCHIK Psihologul american Robert Plutchik a creat n 1980 "cercul emoiilor", care const din 8 emoii fundamentale (bazale sau primare), emotii pe care le avem din nastere i 8 emoii complexe, formate din cte dou emoii fundamentale. Emoiile fundamentale pot fi observate pe cercul al doilea din imagine i incluse n tabelul 1 de mai jos, pe cnd emoiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb in cerc: optimism, dragoste, supunere, nfiorare, dezaprobare, remucare, dispre i agresivitate (tabelul 2) Emotie de Baza Bucurie Incredere(Acceptare) Frica Surpriza Tristete Dezgust Furie Anticipare Emotia de Baza Opusa Tristete Dezgust Furie Anticipare Bucurie Incredere(Acceptare) Frica Surpriza

Tabelul 1 Emotiile fundamentale (Plutchik) Emotie Avansata Optimism Iubire Supunere Venerare Dezaamagire Remuscare Dispret Agresivitate Compusa din... Anticipare + Bucurie Bucurie + Incredere Incredere + Frica Frica + Surpiza Surpiza + Tristete Tristete + Dezust Dezgust+ Furie Furie + Anticipare Em. Av. Opusa Dezamagire Remuscare Dispret Agresivitate Optimism Iubire Supunere Venerare

Tabelul 2 Emotiile complexe (Plutchik)

5. PATOLOGIA AFECTIVITATII Episodul depresiv major (criterii de diagnostic conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale DSM-IV-TR) A. Cinci (sau mai multe) din urmtoarele simptome au fost prezente n cursul aceleai perioade de dou sptmni, i reprezint o modificare de la nivelul anterior de funcionare; cel puin unul din simptome este, fie(1) dispoziie depresiv, fie (2) pierderea interesului sau plcerii: 1. dispoziie depresiv cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi, indicat fie relatare subiectiv (de ex., se simte trist sau vidat emoional), fie din observaiile fcute de alii (de ex., pare nlcrimat). 2. interes sau plcere marcat diminuate fa de toate sau aproape toate activitile, cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi (dup cum este indicat, fie prin relatarea subiectului, fie prin observaii fcute de alii); 3. pierdere semnificativ n greutate, dei nu ine diet, ori luare n greutate (de ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului ntr-o lun) ori scdere sau cretere a apetitului aproape n fiecare zi. Not: La copii, 7

se ia n consideraie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate; 4. insomnie sau hipersomnie n fiecare zi; 5. agitaie sau lentoare psihomotorie aproape n fiecare zi (observabil de ctre alii, nu numai senzaiile subiective de nelinite sau lentoare); 6. fatigabilitate sau lipsa de energie n fiecare zi; 7. sentimente de inutilitate sau de culp excesiv ori inadecvat (care poate fi delirant) aproape n fiecare zi (nu numai autorepro sau culpabilizare n legtur cu faptul de a fi bolnav); 8. diminuarea capacitii de a gndi sau de a se concentra ori indecizie aproape n fiecare zi (fie prin relatrile subiectului, fie observat de alii); 9. gnduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaie suicidar recurent fr un plan specific sau tentative de suicid sau plan specific de sinucidere. B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt (maniaco-depresiv). C. Simptomele cauzeaz o deteriorare semnificativ clinic, n domeniul social, profesional ori n alte domenii importante de funcionare. D. Simptomele nu se datoreaz efectelor fiziologice directe ale unei substane (de ex., un abuz de drog, un medicament) ori ale unei condiii generale medicale (de ex., hipotiroidism). E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adic, dup pierderea unei fiine iubite, simptomele persist mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare funcional semnificativ, preocupare morbid de inutilitate, ideaie suicidar, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

Episodul maniacal este definit printr-o perioad distinct, de cel puin o

sptmn (fr tratament) n cursul creia exist o dispoziie crescut, expansiv sau iritabil anormal i persistent . n aceast perioad de perturbare a dispoziiei apar i alte simptome : stima de sine exagerat, scderea necesarului de somn, fuga de idei, distractibilitate, hiperactivitate sau agitaie psihomotorie, implicarea n activiti plcute, cu poteniale consecine nedorite.

Atacul de panica
Pentru diagnosticarea unui atac de panica trebuie sa existe o perioada distincta de frica sau discomfort intens. Intr-un atac de panica se regasesc patru sau mai multe din simptomele din lista de mai jos. Simptomele dintr-un atac de panica apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute: 1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat; 2. transpiratii; 3. tremuraturi sau tremur al intregului corp; 4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare; 5. senzatia de a se innabusi; 6. durere sau discomfort toracic; 7. greata sau discomfort abdominal; 8. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin; 9. derealizare sau depersonalizare; 8

10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni; 11. teama ca va muri; 12. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi); 13. valuri de frig sau caldura.