Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu Romanul este opera epica, in proza, de mare intindere,

, cu o actiune desfasurata pe mai multe planuri si la care participa un numar mare de personaje. Trasaturile romanului subiectiv: isi propune sa prezinte lumea prin intermediul constiintei, realizand o imagine partiala a acesteia universul fictiv se concentreaza asupra evenimentelor din planul constiintei ; conflictul principal este interior, trairile, interpretarile evenimentelor sunt mai importante decat intamplarle concrete ; constructia subiectului nu mai respecta ordinea cronologica, producandu-se dilatari sau comprimari ale timpului, trecandu-se dintr-un plan in altul ; pentru sublinierea autenticitatii se insereaza in text scrisori, articole de ziar, pagini de jurnal, relatari ; actiunea nu se mai desfasoara dupa o cauzalitate prestabilita, evolutia evenimentelor neputand fi anticipata ; personajul este o individualitate complexa a carei evolutie nu poate fi prevazuta pentru ca el are indoilei, ezita, analizeaza ; naratiunea se face la persoana I, discursul fiind structurat in functie de subiectivitateanaratorului personaj ; timpul este prezent si subiectiv .

Apartenenta Camil Petrescu este un scriitor complex, deopotriva teoretician si creator, conceptiile sale fiind ilustrate de creatiiile sale (in Despre noocratia necesara Camil Petrescu isi imagineaza societatea ideala condusa de intelectualul autentic). Romanele sale aduc in prim-plan asemenea tipuri de intelectuali (Stefan Gheorghidiu si G.D. Ladima) fiind unul dintre teoreticienii remarcabili ai romanului din periada interbelica. Principiile sale sunt inspirate din Marcel Proust, preluand principiul memoriei involuntare, fluxul constiintei, relativizarea timplului naratiunii. Insa romanul sau nu sincronizeaza doar cu maniera prousiana ci si cu psihologia si filosofia epocii sale. (Bergson intuitionalism si Husserl fenomenologie). Poet (Ciclul mortii, Transcedentalia), dramaturg (Suflete tari, Jocul ielelor, Act venetian) si romancier (Ultima noapte, Patul lui Procust, Un om intre oameni) el are ca problematica esentiala a creatiilor, problematica intelectualului. Prin cele doua romane ale sale Ultima noapte si Patul lui Procust ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala. In Ultima noapte de dragoste, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. Ultima noapte apare in 1930, fiind precedat de variante intermediare care au titluri ce trimit spre tema jurnalului de razboi (Jurnalul capitanului Andreescu). Este un roman psihologic prin tema, conflict interior descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele 1

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu obscure ale inconstientului si tehnici de analiza psihologica, dar si un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, anticalofilismul, mediul desfasurarii actiunii este urban,protagonistul se incadreaza in tipul intelectualului. Perspectiva narativa este subiectiva; romanul este scris la persoana I sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Camil Petrescu sustinane ca eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai, din mine insumi, eu nu pot iesi, naratiunea la persoana I cu focaizare exclusiv interna presupunand existenta unui narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv ce mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Sursa de inspiratie se afla in biografia autorului, in experienta primului razboi mondial, el marturisind ca s-a imprumutat jurnalul eroului sau, accentuandu-se astfel caracterul verosimil al secventelor e pe front. Tema majora a romanului este conditia intelectualului care traverseaza cu o constiinta lucida experienta iubirii si a razboiului. Camil Petrescu marturiseste ca in dragoste si in fata mortii omul isi arata adevarata esenta. Asfel, iubirea si razboiul devin experiente limita care sunt filtrate prin intermediul unei constiinte lucide, superioare. Aceste teme se imbina cu tema citadina, romanul prezentand o radiografie a societatii bucurestene surprinsa prin tipuri umane reprezentative (politicianul, avocatul, afaceristul) si spatii reprezentative. Romanul este structurat in doua parti anticipate inca din titlu: prima parte a romanului este o monografie a indoielii, o carte despre iubire, gelozie, tradare, iar a doua parte este un jurnal de campanie. Cele doua parti ale titlului pun in relatie de opozitie iubirea si razboiul amblele asociate simbolului noptii care primeste o conotatiie negativa, intrunind tenebrele constiintei, ale sufletului dar si ale razboiului. Numeralele intaia si ultima indica trecerea de la o experienta la alta; incheierea unei etape esentiale axata pe iubire si patrunderea intr-o alta experienta in care personajul are revelatia mortii. Actiunea este de asemenea structurata pe doua planuri, planul exterior alcatuit dintr-o succesiune de secvente banale, neesentiale, care reverbereaza doar in constiinta eului narator: masa la unchiul Tache, vizita la Odobesti si planul interior ce ocupa cea mai mare parte a epicului. El este alcatuit dintr-un lung monolog confesiv care surprinde fluxul constiintei protagonistului, conflictul interior, introspectia realizata intr-o maniera lucida, rememorari ale unor stari, emotii, oscilatii; iubirea, gelozia, indoiala, teama, nesiguranta, dezgustul, indignarea fiind stari traversate de narator. Romanul da asfel impresia unui epic evenimential sarac, semn ca centrul de greutate al operei se deplaseaza catre planul interior. Relatia incipit-final evidentiaza modernitatea constructiei. In incipit eroul este surprins in plina desfasurare a unui conflict interior, iar in final se lamureste doar destinul cuplului care consta in ruptura definitiva, dar nu si destinul protagonistului, acesta fiind explicat intr-o nota de subsol a romanului Patul lui Procust. Modernitatea structurii este data si de planurile temporale ale operei. Capitolul La Piatra Craiului in munte fixeaza actiunea in primavara anului 1916 cand proaspatul sublocotenent Gheorghidiu se afla 2

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu concentrat pe Valea Prahovei. Pentru ca naratiunea este pusa pe seama personajului principal, timpul cronologic este subordonat timpului psihologic, conturat de trairile acestuia. Capitolul Diagonalele unui testament deschide planul rememorarii care nareaza povestea de iubire. Romanul este asfel construit printr-o alternanta a celor doua planuri temporale. Modernitatea rezulta si din perezenta notelor de subsol care apar in special in partea a doua. Ele cuprind secvente dn ordinale de razboi, din articolele aparute in jurnalele timpului, citate din volume de razboi si consideratii personale ale naratorului despre razboi. Problematica are in vedere relatia intelectualului cu lumea, intelectualul traieste in universul pur al ideilor fiind o structura principala aflata in totala antiteza cu planul exterior. Intelectualul este caracterizat de inteligenta, idealism, luciditate, orgoliu, intransigenta cu sine si cu ceilalti, spirit filosofic, principii nobile, pe cand lume exterioara este mediocra, superficiala, ipocrita, corupta, avand un interes pentru aparente, acumulare materiala si pozitie sociala. Asadar, conflictul principal al romanului este incapacitatea intelectualului de a se adapta in lume, conflict nascut din refuzul de a renunta la principiile sale. Stefan Gheorghidiu este un filosof intr-o lume de nestiutori de carte. Spre deosebire de geniul romantic care se izoleaza de soietate pentru a-si urma idealurile, intelectualul camilpetrescian ramane in mijlocul societatii inferiore promovandu-si idealurile, principiile, perpetund conflictul cu non-valorile societatii. Un alt aspect al problematicii se centreaza asupra planului erotic, critica observand un conflict pe linia misoginismului romantic, intre barbat fiinta superioara si femeie animal cochet. Acest aspect este subliniat de scena discutiei de la popota ofiterilor, scena ce subliniaza conceptia lui Gheorghidiu privitoare la femeie, fidelitate, casnicie.El are o conceptie total diferita de cea a camarazilor care accepta ideile preconcepute in societate: daca ii arde de altele sa nu se marite, nevasta nu trebuie sa isi faca de cap, mai e si obrazul omului in joc, nevasta e nevasta si casa e casa. Stefan considera aceasta perspectiva rudimentara, reflectand superficialitate si incapacitate de a intelege mecanisml iubirii. Pentru el, iubirea este un proces de autosugestie pentru care trebuie timp si complicitate. In faza initiala, iubirea e vazuta ca o indatorire, o expresie a generoztatii sufletesti la adresa unei fiinte mai slabe. Modul in care Gheorghidiu prezinta iubirea este de fapt o sinteza a propriei povesti de viata: de la nepasarea initiala, indragostitul ajunge la un monodeism patologic, intrucat femeia devine centrul intregii sale existente. Afirmatiile sale au o tonalitate de sentinta (cei care se iubesc au drept de viata unul asupra celuilalt) discursul sau elevat, limbajul neologic, profunzimea abordarii fixand pozitia sa aparte in raport cu ceilalti camarazi. Stefan Gheorghidu este un personaj modern atat prin tipologia pe care o reprezinta, cat si prin maniera de constructie; el are dublul statud de narator personaj si este realizat prin introspectie, confesiune, dar si prin relatia cu alte personaje si modul sau de a se raporta la lume fiind in antiteza cu tipologiile clasic balzaciene. Eroul traverseaza doua experiente esentiale: drama individuala cauzata de imposibilitatea de a atinge iubirea absoluta, dar si drama nascuta din incapacitatea sa de a impune valori inalte intr-o societate meschhina, dominata de vulgaritate, cupiditate. Este un filosof ca formatie intelectuala, deci inclinat spre meditatie, analiza, luciditate si chiar pesimism. Traieste intr-o lume inclinata catre materialism, iar ideile lui sunt considerate utopice, find tratat cu ingaduinta sau cu ironie. 3

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan Gheorgidiu percepe cu luciditate aspecte ale planului interior si ale planului exerior. Relatarea si povestirea sunt inlocuite in proza moderna cu analiza si interpetarea. Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii,ci efectul de artificialitate.

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu Caracterizarea personajului principal Prin cele doua romane ale sale Ultima noapte si Patul lui Procust ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala. Ultima noapte apare in 1930, fiind un roman psihologic si un roman modern de tip subiectiv. Sursa de inspiratie se afla in biografia autorului, in experienta primului razboi mondial, el marturisind ca s-a imprumutat jurnalul eroului sau, accentuandu-se astfel caracterul verosimil al secventelor de pe front. Tema majora a romanului este conditia intelectualului care traverseaza cu o constiinta lucida experienta iubirii si a razboiului. Camil Petrescu marturiseste ca in dragoste si in fata mortii omul isi arata adevarata esenta. Asfel, iubirea si razboiul devin experiente limita care sunt filtrate prin intermediul unei constiinte lucide, superioare. Romanul este structurat in doua parti anticipate inca din titlu: prima parte a romanului este o monografie a indoielii, o carte despre iubire, gelozie, tradare, iar a doua parte este un jurnal de campanie. Cele doua parti ale titlului pun in relatie de opozitie iubirea si razboiul amblele asociate simbolului noptii care primeste o conotatiie negativa. Caracterul unitar al romanului reiese din existenta unei constiinte unice care descopera lumea si se descopera prin intermediul a doua experiente de viata. Actiunea este de asemenea structurata pe doua planuri, planul exterior alcatuit dintr-o succesiune de secvente banale, neesentiale, care reverbereaza doar in constiinta eului narator: masa la unchiul Tache, vizita la Odobesti; si planul interior ce ocupa cea mai mare parte a epicului. El este alcatuit dintr-un lung monolog confesiv care surprinde fluxul constiintei protagonistului, conflictul interior, introspectia realizata intr-o maniera lucida, rememorari ale unor stari, emotii, oscilatii; iubirea, gelozia, indoiala, teama, nesiguranta, dezgustul, indignarea fiind stari traversate de personaj. Relatia incipit-final evidentiaza parcursul eroului. In incipit eroul este surprins in plina desfasurare a unui conflict interior, iar in final se lamureste doar destinul cuplului care consta in ruptura definitiva, dar nu si destinul protagonistului, acesta fiind explicat intr-o nota de subsol a romanului Patul lui Procust. Capitolul La Piatra Craiului in munte fixeaza actiunea in primavara anului 1916 cand proaspatul sublocotenent Gheorghidiu se afla concentrat pe Valea Prahovei. ca naratiunea este pusa pe seama personajului principal, timpul cronologic este subordonat timpului psihologic, conturat de trairile acestuia. Capitolul Diagonalele unui testament deschide planul rememorarii care nareaza povestea de iubire. Stefan Gheorghidu este un personaj modern atat prin tipologia pe care o reprezinta, cat si prin maniera de constructie; el are dublul statut de narator personaj si este realizat prin introspectie, confesiune, dar si prin relatia cu alte personaje si modul sau de a se raporta la lume fiind in antiteza cu tipologiile clasic balzaciene. Eroul traverseaza doua experiente esentiale: drama individuala cauzata de imposibilitatea de a atinge iubirea absoluta, dar si drama nascuta din incapacitatea sa de a impune valori inalte intr-o societate meschhina, dominata de vulgaritate, cupiditate. Este un filosof ca formatie intelectuala, deci 5

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu inclinat spre meditatie, analiza, luciditate si chiar pesimism. Traieste intr-o lume inclinata catre materialism, iar ideile lui sunt considerate utopice, fiind tratat cu ingaduinta sau cu ironie. Problematica romanului are in vedere relatia intelectualului cu lumea, intelectualul traieste in universul pur al ideilor fiind o structura principala aflata in totala antiteza cu planul exterior. Intelectualul este caracterizat de inteligenta, idealism, luciditate, orgoliu, intransigenta cu sine si cu ceilalti, spirit filosofic, principii nobile, pe cand lume exterioara este mediocra, superficiala, ipocrita, corupta, avand un interes pentru aparente, acumulare materiala si pozitie sociala. Stefan Gheorghidiu este un filosof intr-o lume de nestiutori de carte. Spre deosebire de geniul romantic care se izoleaza de societate pentru a-si urma idealurile, intelectualul camilpetrescian ramane in mijlocul societatii inferiore promovandu-si idealurile, principiile, perpetund conflictul cu non-valorile societatii. Un alt aspect al problematicii se centreaza asupra planului erotic, critica observand un conflict pe linia misoginismului romantic, intre barbat fiinta superioara si femeie animal cochet. Acest aspect este subliniat de scena discutiei de la popota ofiterilor, scena ce subliniaza conceptia lui Gheorghidiu privitoare la femeie, fidelitate, casnicie.El are o conceptie total diferita de cea a camarazilor care accepta ideile preconcepute in societate: daca ii arde de altele sa nu se marite, nevasta nu trebuie sa isi faca de cap, mai e si obrazul omului in joc, nevasta e nevasta si casa e casa. Stefan considera aceasta perspectiva rudimentara, reflectand superficialitate si incapacitate de a intelege mecanismul iubirii. Pentru el, iubirea este un proces de autosugestie pentru care trebuie timp si complicitate. In faza initiala, iubirea e vazuta ca o indatorire, o expresie a generozitatii sufletesti la adresa unei fiinte mai slabe. Modul in care Gheorghidiu prezinta iubirea este de fapt o sinteza a propriei povesti de viata: de la nepasarea initiala, indragostitul ajunge la un monodeism patologic, intrucat femeia devine centrul intregii sale existente. Afirmatiile sale au o tonalitate de sentinta (cei care se iubesc au drept de viata unul asupra celuilalt) discursul sau elevat, limbajul neologic, profunzimea abordarii fixand pozitia sa aparte in raport cu ceilalti camarazi. Idealismul lui Stefan si orgoliul sau de a se implini in lumea spiritului pur este explicabil prin modelul patern, luat in deradere la cina unchiului Tache; tatal lui, filosof si jurnalist este catalogat ca entuziast reprosandu-se ca nu a avut notiunea banului si ca s-a casatorit din dragoste. O trasatura fundamentala a intelectualului este acest orgoliu exacerbat care la Stefan se observa de la inceputul relatiei cu Ela: traieste un orgoliu masculin fiindca este iubit de una dintre cele mai frumoase studente, acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Din aceasta vanitate incearca sa insufle sotiei sale aceleasi idei, crezand ca aceasta este in mod firesc o completare a personalitatii sale. Primirea mostenirii favorieaza aparitita disesiunilor in cuplu, intrucat pentru Stefan mostenirea este posibilitatea de izolare de lumea meschina in timp ce pentru Ela este o cale de acces in intimitatea lumii mondene, deci o legatura stransa cu aceasta. Stefan pastreaza o atitudine superioara fata de Ela considerand feminitatea atragatoare atata timp cat ea pastreaza o doza de naivitate, infantilism, lasandu-se modelata de inteligenta lui. Treptat incertitudinile, indoielile asupra proprie sotii se acumuleaza pe masura ce cuplul frecventeaza saloanele mondene. Analiza Elei devine obsesiva, Stefan fiind constient de manifestarile sale aproape patologice: nu mai puteam citi nicio carte, imi petreceam 6

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu timpul spionandu-i prietenele. Atitudinea lui Stefan arata o degradare a relatiei, dar si un comportament nespecific intelectualului. Acest comportament se justifica insa prin firea patimasa a eroului care isi limiteaza existenta afectiva prin Ela. Excursia la Odobesti reprezinta un moment culminant al suferintei din gelozie: gesturile Elei, zambetele, micul flirt cu dl.G., faptul ca cei doi intarzie la masa, iar ea apare imbujorata, devin prin prisma sensibilitatii exagerate a lui Stefan adevarate dovezi ale tradarii. Stefan traieste cateva zile torturat de gelozie, incercand sa mascheze suferinta si fiind privit cu multa compatimire de catre ceilalti: ma chinuiam launtrc ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si naiv. Suferinta din iubire provine din indoiala pe care Stefan o are in ceea ce o priveste pe Ela, dar mai ales din indoiala asupra propriei capacitati de a distinge valoarea de non-valoare: sub chipul unei Madone crezute autentice descopera o copie vulgara. Experienta frontului ii modifica radical conceptia despre viata si valorile ei esentiale, ea reprezinta un prag care genereaza revelatia ca prietenia, camaderia, spiritul de sacrificiu sunt mai importante decat pasiunea egoista din plan erotic. Inrolarea se face din orgoliu, Stefan marturisind ca s-ar fi simtit inferior sa nu traiasca aceasta aventura de cunoastere pe care altii ar fi parcurs-o. Perspectiva asupra frontului, asupra luptelor este aceea a unui intelectual care observa haosul, mizeria, pericolul si traieste amplificat sentimentul sfarsitului de lume. Fata de atitudinea politicienilor, el este lucid si critic, reflectand cu amaraciune asupra discursurilor triumfale din Parlament, asupra demagogiei si nesinceritatii celor pentru care razboiul reprezinta doar o sursa de venit. Stefan se dezice prin ironia lui si de perspetiva oamenilor obisnuiti care trec in derizoriu sentimentul de patriotism. Pentru Stefan, razboul apare ca o suita de intamplari ale caror neajunsuri (frigul, foamea, durerea, neputinta fizica) sunt traite intens si analizate. Punctul culminant al suferintei este atins in capitolul: Nea acoperit pamantul lui Dumnezeu, naratorul consemnand atat trairile emotionale cat si reactiile fiziologice, intr-o mainera realist naturalista: corpul o clipa sleit, isi injumatateste respiratia si se incordeaza iar, ca un bolnav de tetanos. Intrebarile retorice reflecta indoiala asupra propriului curaj: altul in locul meu s-ar fi purtat mai demn?, sunt dintr-un neam inferior?. Razboiul reliefeaza dimensiunea animalica a fiintei domninata de spaima de a muri: nu mai e nimic omenesc din noi. Dintre modalitatile de caracterizare ale personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat prin caracterizare indirecta, care se desprinde de fapte, ganduri, limbaj, gesturi atitudini si relatia cu celelalte personaj La aceasta se adauga autocaracterizarea, autoanaliza lucida, introspectia, monologul interior, fluxul constiintei. St. Gheorghidiu reprezinta un tip de personaj impus in lit. romana de romanele si dramaturgia lui Camil Petrescu: intelectualul aspirand spre absolut, ca si Ladima, Gelu Ruscanu sau Andrei Pietraru. Inadaptat superior, lucid si hipersensibil, Gheorghidiu incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de a refuza o realitate care nu i se potriveste. Constiinta lucida, analiza si confesiunea pun in evidenta preocuparea personajului narator pentru roblemele profunde ale existentei receptate in lumea sa interioara ca experiente definitorii.

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu Relatia Stefan Ela Prin cele doua romane ale sale Ultima noapte si Patul lui Procust ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala. Ultima noapte apare in 1930, fiind un roman psihologic si un roman modern de tip subiectiv. Tema majora a romanului este conditia intelectualului care traverseaza cu o constiinta lucida experienta iubirii si a razboiului. Camil Petrescu marturiseste ca in dragoste si in fata mortii omul isi arata adevarata esenta. Asfel, iubirea si razboiul devin experiente limita care sunt filtrate prin intermediul unei constiinte lucide, superioare. Romanul este structurat in doua parti anticipate inca din titlu: prima parte a romanului este o monografie a indoielii, o carte despre iubire, gelozie, tradare, iar a doua parte este un jurnal de campanie. Cele doua parti ale titlului pun in relatie de opozitie iubirea si razboiul amblele asociate simbolului noptii care primeste o conotatiie negativa. Caracterul unitar al romanului reiese din existenta unei constiinte unice care descopera lumea si se descopera prin intermediul a doua experiente de viata. Actiunea este de asemenea structurata pe doua planuri, planul exterior alcatuit dintr-o succesiune de secvente banale, neesentiale, care reverbereaza doar in constiinta eului narator: masa la unchiul Tache, vizita la Odobesti; si planul interior ce ocupa cea mai mare parte a epicului. El este alcatuit dintr-un lung monolog confesiv care surprinde fluxul constiintei protagonistului, conflictul interior, introspectia realizata intr-o maniera lucida, rememorari ale unor stari, emotii, oscilatii; iubirea, gelozia, indoiala, teama, nesiguranta, dezgustul, indignarea fiind stari traversate de personaj. Relatia incipit-final evidentiaza parcursul eroului. In incipit eroul este surprins in plina desfasurare a unui conflict interior, iar in final se lamureste doar destinul cuplului care consta in ruptura definitiva, dar nu si destinul protagonistului, acesta fiind explicat intr-o nota de subsol a romanului Patul lui Procust. Problematica romanului are in vedere relatia intelectualului cu lumea, intelectualul traieste in universul pur al ideilor fiind o structura principala aflata in totala antiteza cu planul exterior. Mai mult, problematica se centreaza si asupra planului erotic, critica observand un conflict pe linia misoginismului romantic, intre barbat fiinta superioara si femeie animal cochet. Acest aspect este subliniat de scena discutiei de la popota ofiterilor, scena ce subliniaza conceptia lui Gheorghidiu privitoare la femeie, fidelitate, casnicie.El are o conceptie total diferita de cea a camarazilor care accepta ideile preconcepute in societate: daca ii arde de altele sa nu se marite, nevasta nu trebuie sa isi faca de cap, mai e si obrazul omului in joc, nevasta e nevasta si casa e casa. Stefan considera aceasta perspectiva rudimentara, reflectand superficialitate si incapacitate de a intelege mecanismul iubirii. Pentru el, iubirea este un proces de autosugestie pentru care trebuie timp si complicitate. In faza initiala, iubirea e vazuta ca o indatorire, o expresie a generozitatii sufletesti la adresa unei fiinte mai slabe. Modul in care Gheorghidiu prezinta iubirea este de fapt o sinteza a propriei povesti de viata: de la nepasarea initiala, indragostitul ajunge la un monodeism patologic, intrucat femeia devine centrul intregii sale existente. Afirmatiile sale au o tonalitate de sentinta (cei care se iubesc au drept de viata unul asupra celuilalt) discursul sau elevat, limbajul neologic, profunzimea abordarii fixand pozitia sa aparte in raport cu ceilalti camarazi. 8

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu Stefan Gheorghidu este un personaj modern atat prin tipologia pe care o reprezinta, cat si prin maniera de constructie; el are dublul statut de narator personaj si este realizat prin introspectie, confesiune, dar si prin relatia cu alte personaje si modul sau de a se raporta la lume fiind in antiteza cu tipologiile clasic balzaciene. Eroul traverseaza doua experiente esentiale: drama individuala cauzata de imposibilitatea de a atinge iubirea absoluta, dar si drama nascuta din incapacitatea sa de a impune valori inalte intr-o societate meschhina, dominata de vulgaritate, cupiditate. Este un filosof ca formatie intelectuala, deci inclinat spre meditatie, analiza, luciditate si chiar pesimism. Traieste intr-o lume inclinata catre materialism, iar ideile lui sunt considerate utopice, fiind tratat cu ingaduinta sau cu ironie. Ela este un personaj feminin modern prin modul in cae este construit, fiind prezentata dintr-o unica perspectiva profund subiectiva a indragostitului. Personajul este prezentat prin doua portrete fizice antitetice redactate din perspectiva aceluiasi reflector. Cuplul pe care il formeaza Stefan cu Ela este bazat pe antinomii. Aparent suflete pereche, cei doi nu rezista presiunii exterioare. Deosebirile intre cei doi sunt evidente inca din scenele de debut ale romanului. Discutia filosofica din patul conjugal il prezinta pe Stefan in ipostaza de mentor, iar pe Ela in cea de invatacel. Cu toate acestea, prima imagine a Elei este un ideal feminin accentul cazand pe frumusetea fizica, asociata cu puritatea sufletului; este numita un spectacol minunat. Ei traiesc o idila comparata de Stefan cu strengaria de a te da in calusei, de a manca floricele, de a bea un top de bere, cu toate ca, Stefan recunoaste ca traieste un orgoliu masculin fiindca este iubit de una dintre cele mai frumoase studente, acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Din aceasta vanitate incearca sa insufle sotiei sale aceleasi idei, crezand ca aceasta este in mod firesc o completare a personalitatii sale. Stefan pastreaza o atitudine superioara fata de Ela considerand feminitatea atragatoare atata timp cat ea pastreaza o doza de naivitate, infantilism, lasandu-se modelata de inteligenta lui. Primirea mostenirii favorieaza aparitita disesiunilor in cuplu, intrucat pentru Stefan mostenirea este posibilitatea de izolare de lumea meschina in timp ce pentru Ela este o cale de acces in intimitatea lumii mondene, deci o legatura stransa cu aceasta. Treptat incertitudinile, indoielile asupra proprie sotiei se acumuleaza pe masura ce cuplul frecventeaza saloanele mondene. Analiza Elei devine obsesiva, Stefan fiind constient de manifestarile sale aproape patologice: nu mai puteam citi nicio carte, imi petreceam timpul spionandu-i prietenele. Atitudinea lui Stefan arata o degradare a relatiei, dar si un comportament nespecific intelectualului. Acest comportament se justifica insa prin firea patimasa a eroului care isi limiteaza existenta afectiva prin Ela. Excursia la Odobesti reprezinta un moment culminant al suferintei din gelozie: gesturile Elei, zambetele, micul flirt cu dl.G., faptul ca cei doi intarzie la masa, iar ea apare imbujorata, devin prin prisma sensibilitatii exagerate a lui Stefan adevarate dovezi ale tradarii. Stefan traieste cateva zile torturat de gelozie, incercand sa mascheze suferinta si fiind privit cu multa compatimire de catre ceilalti: ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si naiv.Suferinta din iubire provine din indoiala pe care Stefan o are in ceea ce o priveste pe Ela, dar mai ales din indoiala asupra propriei capacitati de a distinge valoarea de non-valoare: sub chipul unei Madone crezute autentice descopera o copie vulgara. Stefan traieste tentatia unei crime, dorind sa ucida inculpatii de adulter, insa este oprit de inceperea razboiului. 9

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Camil Petrescu In finalul operei apare un portret sal Elei in antiteza cu cel de inceput. Detaliile fizice sunt dezagreabile naratorului: nevasta mea e alba cu preziceri de grasime, sanii ii atarna ca doua pungi si pantecul a inceput sa se ingrase. Stefan isi arata astfel dezgustul si dezamagirea. Ela devine superficiala in relatia cu Stefan , totul culminand cu momentul in care ii cere o asigurare daca moare pe front. Ruptura relatiei are loc dupa o serie intreaga de despartii si impacari, si se produce pe fondul unei scrisori care vorbeste despre relatia Elei cu domnul G. Astfel, in ceea ce priveste relatiile din interiorul unui cuplu, Camil Petrescu este previzibil ; intotdeauna barbatul este in cautarea absolutului si femeia este frivola . Drama personajelor masculine, in cazul de fata Stefan Gheorghidiu , consta in inadecvarea lor la realitate , toti impun lumii in care traiesc o grila, un ideal imposibil de atins . Eroarea lui Stefan consta in asumarea orgoliului ca mod de a fi in lume . De aceea se considera ca ce distrage cuplul Stefan - Ela este intoleranta orgolioasa a lui Stefan Gheorghidiu.

10