Sunteți pe pagina 1din 18

Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir

Domnitor al Moldovei Domnie Predecesor Succesor 1693 Constantin Cantemir Constantin Duca Domnitor al Moldovei Domnie Predecesor Succesor 1710 - 1711 Nicolae Mavrocordat caimacan Lupu Costachi

Cstorit() cu

Casandra Cantacuzino Anastasia Trubetskaia Urmai

Maria Cantemir Constantin Cantemir Antioh Cantemir Smaragda Cantemir Tat Mam Constantin Cantemir Doamna Ana

Natere Deces

26 octombrie 1673 Siliteni, Flciu 21 august 1723 (49 de ani) Harkov

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 i 1710 - 1711), autor, crturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic i scriitor romn.

Cuprins
[ascunde] 1 Viaa i cariera politic 2 Dimitrie Cantemir - crturar
o o

2.1 Opere principale 2.2 Alte opere

3 Portrete 4 Bibliografie 5 Note 6 Legturi externe 7 Vezi i

[modificare] Viaa i cariera politic

Dimitrie Cantemir n haine turceti Dimitrie Cantemir s-a nscut la 26 octombrie 1673 ntr-o familie nobil, n localitatea Siliteni din comuna Flciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeul Vaslui, n partea de

sud a oraului Hui. A fost fiul lui Constantin i al Anei, nscut Banta. La 15 ani a fost nevoit s plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zlog al tatlui su pe lng nalta Poart, nlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. n perioada martie - aprilie 1693, dup moartea tatlui su, a fost domn al Moldovei, dar nalta Poarta nu l-a confirmat, astfel nct s-a ntors la Constantinopol pentru a-i continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui rzboi turco-Austriac, soldat cu btlia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, i-a nsuit ntreaga motenire, lsndu-l ntr-o situaie precar. Din 1695 a fost capuchehaie, adic ambasador la Constantinopol, al fratelui su Antioh, acesta fiind ales domn. S-a cstorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a druit pe Matei, Constantin, erban, Maria i Antioh (viitorul poet, scriitor i diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744). Din a doua cstorie (dup moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fat: Anastasia. C. Negruzzi scrie: "El avu cu soia dinti ease feciori i dou fete, iar cu cea a doua, numai o fat. Una din fete i doi feciori murir, nc trind el; i aa-i rmaser dou fete Maria i Smaragda i patru feciori Matei, Constantin, erban i Antioh." Turcii l-au nscunat pe Dimitrie Cantemir la Iai n 1710, avnd ncredere n el, dar noul domn-crturar a ncheiat la Luk n Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alian cu Petru cel Mare, n sperana eliberrii rii de sub dominaia turc i preciznd integritatea granielor i faptul c ele vor fi aprate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir n spaiul german. n politica extern s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodox, opus Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi i a fost mpotriva transformrii ranilor liberi n erbi.

Dup numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alturat lui Petru cel Mare n rzboiul rusoturc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasc. Dup ce cretinii au fost nfrni de turci n Lupta de la Stnileti - inutul Flciu pe Prut, neputndu-se ntoarce n Moldova, a emigrat n Rusia, unde a rmas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (dup ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei i Franei la nalta Poart) i a desfurat o activitate tiinific rodnic. Lng Harkov i s-a acordat un domeniu feudal i a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei i a lucrat n sistem Mercator. Colecia sa de hri, scrise n latin, se afl n Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susinnd latinitatea limbii i a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul c romna are

patru dialecte. Aceast lucrare a devenit o referin fundamental pentru corifeii colii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, ncercnd s stabileasc principiile fondrii unei Academii Ruse. A murit n refugiu, dup campania lui Petru cel Mare la Marea Caspic, n zona Derbent 1723 i a fost nmormntat n Rusia, la Dimitrovka, n biserica Sf. Nicolae, construit dup planurile sale i cu hramul ca al Bisericii Domneti din Iai. Potrivit unei legende, Dimitrie Cantemir a fost rosicrucian, iar capul su a fost luat dup
Literatura romn Pe categorii Istoria literaturii romne Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporan Curente n literatura romn Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiionalism Semntorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori romni List de autori de limb romn Scriitori dup genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poei - Eseiti Nuveliti - Proz scurt Literatur pentru copii Portal Romnia Portal Literatur Proiectul literatur
vdm

moarte pentru a fi ngropat ntr-un cimitir rosicrucian din Scoia. O loj masonic cu numele su i al crei Venerabil a fost i Mihail Sadoveanu, a funcionat n perioada interbelic a secolului trecut la Iai. [1] Actualmente, osemintele sale se odihnesc n Biserica Trei Ierarhi din Iai, repatriate graie lui Nicolae Iorga, n 1935. Memoria lui Cantemir este onorat prin atribuirea numei su unor strzi importante din Bucureti i din alte orae ale Romniei, prin liceele i universitile care l au ca patron. n 1973 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Dimitrie Cantemir, n regia lui Gheorghe Vitanidis.[2]

[modificare] Dimitrie Cantemir - crturar


A fost primul romn ales membru al Academiei din Berlin n 1714. n opera lui Cantemir, influenat de umanismul Renaterii i de gndirea naintat din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istoric a Moldovei de la sfritul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea. Este considerat pn astzi unul dintre marii umaniti ai Europei.

[modificare] Opere principale

Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o marc potal din Republica Moldova Divanul sau Glceava neleptului cu lumea sau Giudeul sufletului cu trupul, scris n romn i tiprit la Iai n 1698. Aceast oper este prima lucrare filozofic romneasc. n aceast lucrare ntlnim disputele medievale despre timp, suflet, natur sau contiin. Dimitrie Cantemir sugereaz superioritatea omului asupra celorlalte vieuitoare, face din om un stpn al lumii, susine superioritatea vieii spirituale asupra condiiei biologice a omului, ncearc s defineasc concepte filosofice i s alctuiasc o terminologie filosofic.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofic n care ncearc s integreze fizica ntr-un sistem teist, n linia lui Bacon, un fel de mpcare ntre tiin i religie, ntre determinismul tiinific i metafizica medieval. Cantemir manifest un interes deosebit pentru astrologie i tiinele oculte, sacre, specifice Renaterii. Istoria ieroglific, scris la Constantinopol n romn (1703 - 1705). Este considerat prima ncercare de roman politico-social. Cantemir satirizeaz lupta pentru domnie dintre partidele boiereti din rile romne. Aceast lupt alegoric se reflect printr-o disput filosofic ntre dou principii, simbolizate de Inorog i Corb. Lucrarea cuprinde cugetri, proverbe i versuri care reflect influena poeziei populare. Istoria Creterii i Descreterii Curii Otomane (Istoria creterii i descreterii curii otomane), redactat n latin (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) ntre 1714 i 1716. n aceast lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman i a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrmarea sa. A insistat i asupra posibilitilor popoarelor asuprite de a-i recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradus i publicat n limbile englez, francez i german. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai nti n latin, dar tradus apoi de autor n romn[3] (1719 - 1722), cuprinde istoria romnilor de la origini pn la desclecare. Susine ideea lui Miron Costin: originea latin comun a tuturor dialectelor romneti. Pentru scrierea acestei lucrri, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare romne i strine n limbile latin, greac, polon i rus.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scris n latin (1714 - 1716), cnd tria n Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Descriptio Moldaviae cuprinde trei pri:

Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o coli potal din Republica Moldova Prima parte este consacrat descrierii geografice a Moldovei, a munilor, a apelor i a cmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hart a Moldovei. A prezentat flora i fauna, trgurile i capitalele rii de-a lungul timpului. Toponimele sunt scrise cu alfabet latin.

n partea a doua a lucrrii este nfiat organizarea politic i administrativ a rii. S-au fcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau ndeprtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de nscunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodn, nuni, nmormntri. n ultima parte a lucrrii exist informaii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la nceput au fost latineti, dup pilda tuturor celorlalte popoare a cror limb nc e alctuit din limba cea romn, iar apoi nlocuite cu cele slavoneti. Lucrarea prezint interes nu numai pentru descrierea geografic sau politic bine documentat, ci i pentru observaiile etnografice i folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul crturar romn care a cuprins n sfera cercetrilor sale etnografia i folclorul.

[modificare] Alte opere


Compendiolum universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale) Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea natural a monarhiilor) Sistema religiei mahomedane n rus Kniga sistima muhamedanskoi relighii Cartea tiinei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scris n limba turc, este una dintre primele lucrri ale savantului domnitor, conceput n perioada vieii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice i religioase, primul sistem de notaie muzical al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punnd n discuie i importana muzicii religioase ortodoxe i influenarea acesteia de ctre muzica bisericeasc bizantin. Studiul se refer la compozitori otomani, cuprinznd ilustrarea curentelor i tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor i gamelor ntr-un sistem de note. Este prima lucrare dedicat muzicii, conceput ntr-un stil savant. Finalul studiului este nsoit de o culegere de melodii a diverselor compoziii otomane, dar i folclor din Moldova, precum i un numr de 20 de creaii proprii. Datorit acestei lucrri, Dimitrie Cantemir a intrat n istoria muzical a Turciei ca fondator al muzicii laice i studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pa cu trei tuiuri (ceilali domni aveau dou tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susintor al artelor.[4]

[modificare] Portrete

n tineree

n timpul domniei (1710 - 1711)

n prima ediie a Descrierii Moldovei (1716)

Dimitrie Cantemir.jpg Gravur similar din aceeai perioad

URSS, marc potal, 1973 (Michel 4175, Scott 4132)

Reprezentare a lui Dimitrie Cantemir pe bancnota de 100 de ruble transnistrene din 2007.

Predecesor: Constantin Cantemir

Domnitor al Moldovei 1693

Succesor: Constantin Duca

Predecesor: Nicolae Mavrocordat

Domnitor al Moldovei 1710 - 1711

Succesor: caimacan Lupu Costachi

[modificare] Bibliografie

Istoria filosofiei moderne i contemporane, Editura Academiei, Bucureti,1984 Manuela Tnsescu, Despre Istoria ieroglific, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1970 Ecaterina arlung - Dimitrie Cantemir. Contribuii documentare la un portret, Editura Minerva, 1989; ediia a II-a cu adugiri - Editura Litera Internaional, 2004

[modificare] Note
1. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Dimitrie Cantemir 2. ^ Filmul Cantemir pe PORT.ro

3. ^ Academia de tiine a Moldovei, 2008, anul Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor 4. ^ Dimitrie Cantemir, la Parlamentul European - Muzica lui Dimitrie Cantemir"

Dimitrie CANTEMIR - biografie - (opera si scrierile)


n. 26 oct. 1673, Iasi - m. 21 aug. 1723, Dimitrievka (Rusia). Prozator, istoric, filosof si umanist. Fiul lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei (1685-1693), si al Anei (n. Bantas), provenind dintr-o familie de boiernasi. Dimitrie. Cantemir - om de stiinta sau spirit stiintific. ; - pune bazele evolutionismului si cauzalitatii in istorie - Istoria cresterii si descrestermperiului otoman. - sustine tezele etnogenezei cu argumente stiintifice - Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor. - pune bazele etnografiei si geografiei - Descriptio Moldaviae. - pune bazele filosofiei - Compendiul sistemului logicei generale. - pune bazele istoriei religiilor si tfcologiei - Imaginea cu neputinta de zugravit a stiintei sacre - Sistemul religiei mahomedane. - pune bazele muzicologiei - Tratat de muzica turceasca. Dimitrie Cantemir- spirit iluminist. - caracterul enciclopedic al formatiei si activitatii sale: poliglot, istoric, scriitor, etnograf, om politic, muzicolog, filozof, teolag. - critica institutiile si moravurile feudale - Istoria ieroglifica. - deschide drumul literaturii spre realism, creeaza specii ca romanul, pamfletul, eseul. -reprezintatipul domnului luminat. Dimitrie Cantemir - reprezentantul umanismului. - militeaza pentru inflorirea artei si culturii -Istoria teroglijica - creaza si modeleaza o limba apta pentru activitatea stiintifica si literara. - aduce caracterul de specific national - Istoria ieroglifica, Descriptio Moldaviae. - afirma caracterul educativ al literaturii. - realizeaza prin scris si fapta caracterul patriotic si militant. - aduce caracterul stiintific in cultura si literatura. Dimitrie Cantemir- intemeietorul literaturii romane - Istoria ieroglifica - roman realist, pamflet politic - prima creatie beletristica din literatura noastra. - Descriptia Moldaviae - expresie a dragostei fata de tara - prima carte de etnogralie. - Imaginea cu neputinta de zugravit a stiintei sacre - primul eseu filozofic. Tatal lui Antioh Cantemir. Tanarul principe invata la Iasi, supravegheat de dascalul Ieremia Cacavelas, si scrie, pana la 1700, Divanul, Metafizica si Logica. Ostatic la Poarta, isi continua studiile la Acad. Greceasca a Patriarhiei din Constantinopol. Aici a trait, cu intreruperi, mai bine de douazeci de ani, cunoscand lumea musulmana, vechea intelepciune araba, credintele si 1b. orientale; a studiat istoria, teologia, folclorul mahomedan, devenind primul nostru orientalist; patrunde in mediul ambasadelor puterilor straine, intal-nindu-i pe trimisii regelui Ludovic al XlV-lea, ai tarului Rusiei si ai Republicii olandeze. Participa, in oastea turceasca, la asediul cetatii Petravaradin si la luptele de la Zenta (1697). Se casatoreste cu fiica luiSerban Can-tacuzino, Casandra. Alcatuieste Tratatul de muzica turceasca (1703) si Istoria hieroglifica (1705). Ajungand domn al

Moldovei (1710), incearca statornicirea unui stat centralizat domnesc. Tratatul de alianta cu Petru cel Mare (Lutk, 1711) si proclamatia catre toata tara (1711) stau la baza conceptiei politice dezvoltate ulterior in Descrierea Moldovei. In urma infrangerii de la Stanilesti (1711), paraseste tara, stabilindu-se in Ucraina (1711-1719), apoi la Petersburg (1719-1723). Ministru si sfetnic al tarului Petru 1 in perioada reformelor; redacteaza, impulsionat de Leibniz, Descrierea Moldovei, pe baza careia e ales membru al Acad. din Berlin (1714), la propunerea filosofului german; paralel, Istoria Imperiului Otoman (1716), tradus in lb. engleza (Londra. 1734; 1736), franceza (Paris, 1743), germana (Hamburg, 1745). In 1720 se recasatoreste (Casandra murise in 1712) cu cneaghina Trubetkoi. Ia parte la expeditia tarului la Marea Caspica (1722), scrie Sistema religiei muhammedane (1722) si Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor (versiunea latina terminata in 1717, din cea romaneasca doar tom. I, redactat intre 1717 si 1722). Moare la resedinta sa de la Dimitrievka, in varsta de cincizeci de ani. inmormantat la Moscova, osemintele i-au fost aduse in tara si reinhumate la Biserica "Trei Ierarhi" din Iasi (1935). Cel mai de seama carturar din perioada veche a literaturii noastre, precursor al Scolii Ardelene, CANTEMIR este, dupa G. Calinescu, "Lorenzo de Medici al nostru". O trasatura distinctiva a lui CANTEMIR scriitorul - nu si a istoricului sau a filosofului - este aceea care da unitate operei atat de variate prin domeniile abordate, desi pro-priu-zis literara e numai una din lucrarile sale. Obiectivele urmarite fiind mereu altele, de la disputa inteleptului cu lumea, cresterea si scaderea Curtii aliotmanesti, pana la vechimea si unitatea romano-moldo-vlahilor, constanta a ramas pretuirea cu mult superioara a expresiei fata de actiune - manifestare a unei atitudini estetice a spiritului cantemirian. Tocmai de aceea, lauda mestesugului retoricesc al izvoditorului Divanului din scrisoarea dascalului Ieremia Cacavelas poate fi adresata in egala masura tuturor celorlalte scrieri de dupa 1698. Admirabili prin eleganta si ingenuitate, prin arta frumoasei vorbiri, numita de CANTEMIR elocventa, sunt nu numai Cicero, "marele Demostene al romanilor", sau Pericle, "bogatul in voroava", din Hronic, ci deopotriva si sultanii Istoriei Imperiului Otoman, versati in "toate partile literaturilor". Intre "facatorii minunilor" si scriitori, mai vrednici de lauda sunt acestia din urma; condeiele lor au facut nemuritoare o realitate altminteri perisabila. Sansa lui Ahile a fost Homer, in absenta caruia faptele de vitejie ale eroului ar fi fost acoperite de "tarna uitarii." Scrisorile "poeticilor" au trecut in randul "basnelor", deoarece preocuparea autorilor a fost nu istorisirea adevarata a lucrurilor petrecute odinioara, cat mai ales "adancimea limbii" si "mestesugul poeticesc". Nu alta este intentia lui CANTEMIR insusi, dornic sa-si valorifice, in totala nesupunere la modele, ideile multe si eruditia surprinzatoare. Rezultatul este o scriere criptica, plina de elemente ale stiintelor ermetice medievale (simbolism astrologie si crestin, chiromancie, geomancie, fiziognomonie, aluzii la teoria celor patru varste ale lumii, informatii rare, nesistematice), absolut deconcertanta pentru spiritele cumpatate. Uimirea inaintea universului atat de neasteptat al scrierii reediteaza "minunarea" strainului pornit in cautarea izvoarelor Nilului. intocmai personajului aceluia, cititorul strabate si el un insolit si captivant itinerar, lectura Istoriei ieroglifice fiind sinonima, in plan alegoric, cu initierea si ritualul evocate in "voroava" despre Nil. Animat nu de ambitii constructive, cat mai ales de preocupari expresive, CANTEMIR realizeaza un exercitiu de digitatie literara, dar si o demonstratie de virtuozitate verbala. Nazuind spre dobandirea "deprinderii ritoricesti", autorul este incredintat de necesitatea unei indelungate "ascutiri" a limbii neslefuite inca in primii ani ai veacului al XVIII-lea. Dislocarile numeroase din proza lui CANTEMIR sunt rezultatul actiunii constiente de actualizare a functiei unui procedeu retoric greco-latin, hiper-batul, avand drept consecinta stilistica o accentuare expresiva si o reliefare contextuala absolut surprinzatoare. Chiar daca predilectia pentru "jocul formei" favorizeaza abuzul, saturatia stilistica, importanta ramane aspiratia lui CANTEMIR spre idealul expresiv numit "iscusita limba", "minunata dulceata de voroava", la care tindeau si Miron Costin sau Stolnicul Cantacuzino. Istoria ieroglifica este un "divan", o adunare a reprezentantilor imparatiei Leului si a Vulturului, totodata galceava a pasarilor si dobitoacelor. Predispozitia lui CANTEMIR pentru efectele de contrast, verificata in Divan, se accentueaza in paginile creatoare de impresii instabile, caleidoscopice, supraabundente, ale lucrarii din 1705. Spiritul baroc al autorului, disociat in esenta, cum o demonstreaza dezbaterea inteleptului cu lumea, incearca sa-si refaca unitatea originara, sa elimine vidul interior, printro imensa solicitare a formei in Istoria ieroglifica. De aici, spectaculozitatea, teatralitatea, retorica grandilocventa a aparentelor, sentimentul artistului in reprezentatie, formalismul patetic, proprii textului. Limitele temporale, riguroase in paginile cronicarilor, sunt abolite, cadrul extinzandu-se neasteptat inainte de Va-vilon, de Semiramida si Eufrat. Amplitudinea fictiunii este accentuata de continua reluare si tergiversare a rezultatelor "divanului". Mai bucuroase sa-si dispute intaietatea prin "mestesug" decat prin "tarie", personajele se abandoneaza placerii de a se rosti, amanand mereu sfarsitul galcevii. Rezumatul concis al autorului, din finalul scrierii, evidentiaza disproportia dintre cauza minora, aparata inversunat, si risipa unei imense energii verbale. Uluiala, "nedomirirea" explica lipsa de coordonare si unitate a intentiilor unor indivizi care, de fapt, nu stiu ce vor. In acest sens, Istoria ieroglifica este un univers fara solutie. Multitudinea de intentii coexistente - tradusa intr-o sintaxa arborescenta -, ca si tendinta spre

multipolaritate exclud posibilitatea abordarii textului dintr-un punct privilegiat. Deschiderea si dinamismul baroc obliga pe cititor sa-si modifice permanent unghiul de lectura, pentru ca, din orice punct am privi opera, ea ne ofera de fiecare data un alt spectacol. Orizontul fictiunii are o anvergura necunoscuta cronicarilor; lumea isi extinde marginile mult dincolo de spatiul sensibilitatii uzuale, incorporand teritorii cuprinse intre pustiurile arabice, izvoarele Nilului, ostroavele cretane sau nisipurile etiopiene, muntele Etna si marea in furtuna. Descrierea universului in continua prefacere culmineaza in imagini privite cu ochi ciclopic; CANTEMIR vede si aude la proportii gigantice degringolada planetelor si zodiilor, infatisand-o in succesiunea de actiuni imperativ prezente, care schimba rosturile tuturor sub puterea unui blestem generalizat. Peisajul exotic este invadat de o vegetatie sudic-luxuri-anta, saturata de intensa lumina solara. Paginile Istoriei ieroglifice par strafulgerate de "luminos si lunecos cornul Inorogului". Lumina de speciala consistenta atribuie singurului personaj pur al scrierii insusirea de simbol al vietii, opus intunericului si mortii. Camufland trasaturi existente si, dimpotriva, afisand altele inexistente, celelalte personaje sunt intruchipari ale disimularii si ostentatiei. "Pofta lacomiei" este atotstapanitoare in lumea jiganiilor nesaturate de "sangele fierbinte" si de "starvurile imputite". incepand cu imparatii celor doua monarhii aflate in lupta si sfarsind cu cel din urma supus, personajele ilustreaza acelasi principiu al lacomiei. O foame ciclopica permanenta ii tortureaza pe fidelii zeitei din templul Epithimiei. Cu inima si cu gandul departate de "limanul linistii", in "valurile tulburarii se bat", adica "multe graiesc, dar putine ispravesc", pentru ca "viata neasezata a petrece s-au ales". in lumea netocmita si vesnic supusa surparii exista totusi un element de sumbra statornicie - "veciniea vrajba si nemutata vrajmasie amanduror monarhiilor". Personajele evolueaza pe scena unui imens teatru imaginar, risipindu-si verva polemica in tirade torentiale sau in monologuri de nesecata inventie a argumentarii. Metafora "teatrului lumii" este, ca si la alti scriitori, o schela abstracta pentru edificarea unei critici atotcuprinzatoare a epocii. Actorii sunt pasari, dobitoace, jiganii, iar "regizorul" spectacolului -Fortuna, arar buna, de cele mai multe ori neprielnica. Actiunile personajelor sunt exclusiv verbale, caci scrierea "neincetata voroava iaste". Singurul lucru nedisimulat e chiar placerea de a vorbi. Liliacului, Vidrei, Strutocamilei li se poate contesta pana si identitatea; le ramane cuvantul prin care "tot feliul de farmacuri descantatoriu prin urechile tuturor stropesc". impotriva urgiei pizmei, adversarii trebuie sa-si recunoasca meritele de abili oratori, sa admita ca sfaturile lor sunt frumoase si intelepte, iar retorica, "minunata si inaltata". Se rostesc, astfel, "zugravite si sicuite cuvinte", "undelemnoase si decat vrajile Pithii mai nemeritoare"; sfaturile sunt "inturnate", voroavele "rasturnate", gandurile "tavalite", totul este "darmoiat, cernut, gramadit, vrafuit, scuturat, spulbarat si vanturat". Disimularea functioneaza si la scara verbala, in felul acesta confuzia initiala (adunarea fusese convocata intr-un moment de generala ,,nedomirire") se mentine, amplificanduse chiar. Lupul e singurul personaj incredintat ca, intr-o lume stapanita de ipocrizie . si minciuna, oportuna e tacerea. Deliberata, atitudinea sa reprezinta un mod de a protesta fata de societatea ce refuza adevarul. Ceea ce constituie tristetea lumii evocate e constatarea vesniciei raului; monarhiile acestea n-au trait nicicand in pace; dominante au fost totdeauna pizma si dezbinarea - acestea sunt de fapt singurele "traditii" ale jiganiilor, pentru ca, in rest, fara trecut, in totala indiferenta fata de viitor, ele traiesc, epuizandu-se, intr-un prezent continuu, aprig, inversunat. Promisiunea de pace din final este iluzorie, deoarece, cum stim din Neculce, invoiala va fi nu peste mult incalcata: ,Ase au tanut aceasta paci pe cum tan canii vinerili". Schema alegorica a luptei e axul in jurul caruia sunt construite atat Divanul (lupta desfasurata in constiinta sub forma unei dezbateri interioare), cat si Istoria ieroglifica (lupta proiectata exterior, sensibilizata in personaje distincte - pasari si dobitoace). Alegorie animaliera, cartea din 1705 reprezinta in plan figurai atitudini umane cu atat mai usor sesizabile cu cat autorul alcatuieste o "scara" explicativa. Fictiunea are la baza principiul unei ierarhii - a crimei - potrivit careia personajele sunt impartite in trei oranduieli, in functie de capacitatea de a ucide. Lipsa psihologiilor distincte, egalizarea in cadrul tagmelor diferite sunt in acord cu cerintele unei viziuni conflictuale. Reducerea la o trasatura comuna - pofta de sange nevinovat - solicita scriitorului adoptarea unui model alegoric apt sa sensibilizeze cultul lacomiei: Cetatea Epithimiei. Sediu al raului capital din lumea prezentata, cetatea e alegoria spatiului inchis, derivata din mitul infernului. Daca emblema lumii pizmase si lacome este templul zeitei Epithimia sau, alteori, "Copaciul Pizmei", semnul faunei bufone si tragice care populeaza paginile operei este, in planul figurai al anatomiei cartii, "stomahul". Prin el se exprima cum nu se putea mai bine sindromul unei bulimii revelatoare si pentru dispozitia intelectuala sau afectiva a personajelor. Dominate de visceral, tot ele vorbesc, la un moment dat, de "puterea sufletului". Presimtind ca se poate trai si altfel, se intreaba, intr-un scurt ragaz de trecatoare luciditate: "Cine intre noi poate fi acela carile mai mult sufletul in filosofie sa-si fi crescut si dupa pravile trupul sa-si fi scazut", ilustrand o experienta semnificativa prin constiinta precaritatii conditiei proprii. Traind, ele se traiesc, consumandu-se intr-o experienta autode-voranta de lacomie si dezbinare, dar ajung si la clipa cand se ridica deasupra conditiei obisnuite si-si contempla nelinistite destinul. Un fior tragic strabate atunci lumea Istoriei, in momentul marii revelatii: "Toti niste atomuri putrezitoare suntem, toti din nemica in fiinta si din fiinta in putregiune pre o parte si calatori si trecatori ne aflam, una numai ramaitoare si in veci staruitoare sa tina si iaste, adeca sfarsitul carile in bunatate sa plineste". Constatarea situeaza scrierea in

prelungirea Divanului, dar totodata si a Vietii lumii sau a invataturilor lui Nea-goe Basarab catre fiul sau Theodosie unde, insistandu-se asupra vremelniciei omului, se preconizeaza necesitatea faptei - dovada a trecerii cu rost pe pamant. Fara indoiala, Istoria ieroglifica reprezinta pentru autorul insusi o experienta din cele mai importante. intr-o epoca dominata de figurile unor oameni politici abili, - deopotriva si mari carturari, asemenea lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Dositei al Ierusalimului, Constantin Brancoveanu, Nicolae Milescu, Stolnicul Can-tacuzino, pentru CANTEMIR scrisul reprezenta singura sansa de afirmare. Nobletei de sange sau de avere, el nu-i putea opune decat nobletea intelectuala, dobandita cu prisosinta si impusa cu autoritatea creatiei. Suprasolicitarea decorativului, luxurianta formala sunt epatante in Istoria ieroglifica. Acestei carti pare a-i fi incredintat autorul gandurile de razbunare impotriva numerosilor dusmani ce avea, tot ei si imensa sete de afirmare spirituala, revansa impotriva "fortunei sale neprielnice". Socotita de-a lungul timpului roman, pamflet, epopee, satira sociala, memorii, eseu, poem, spectacol cu masti etc, Istoria ieroglifica se refuza cu toate acestea incadrarii in vreuna din speciile amintite. Cartea nu se desavarseste nici intr-un pamflet, nici intr-un roman si nici intr-o scriere memorialistica numai. Organizarea formala a fiecareia ar fi pretins o anume "inchidere", delimitare. Istoria ieroglifica pare mai curand crearea Istoriei ieroglifice, in sensul in care o opera baroca este in acelasi timp opera si crearea ei, o etapa dintr-o geneza infinita. Opera de ura si razbunare, ea isi sacrifica acest caracter pentru a putea vorbi despre om si nelinistile lui de totdeauna. De la un nivel al sau, cartea inceteaza sa fie numai o "istorie ieroglifica", devenind o istorie a situatiilor fundamentale. Astfel, departe de a fi o aparitie singulara, surprinzatoare pana la a fi considerata "improbabila", Istoria ieroglifica poate fi inscrisa intr-o traditie a literelor romanesti, ilustrata cu stralucire de cateva carti scrise pana in 1705. E vorba de acele opere avand caracter de interogatie asupra rosturilor si sanselor omului, situate pe un segment evolutiv avand la celalalt capat Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie. Initiere in descifrarea sensurilor existentei, Istoria ieroglifica este una din acele carti menite sa ne dea presentimentul viitoarelor noastre posibilitati de literatura majora. Simbolul ales de Lucian Blaga pentru a caracteriza in chip fabulos figura lui CANTEMIR este o fiinta pe jumatate reala, pe jumatate de poveste si de legenda: unicornul. Fara indoiala, una din plasmuirile cele mai sugestive ale imaginatiei mitologice, inorogul nu reia, repetand doar, un vechi simbol, ci-1 sublimeaza - potrivit anumitor forme, atitudini, orizonturi launtrice proprii literelor medievale romanesti - intr-un insemn al puterii si dainuirii noastre spirituale. OPERA Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul, Iasi, 1698; Scrisoarea Moldovei, manastirea Neamt, 1825 (reeditata in 1868, cu o Precuvantare de T. Boldur-Latescu); Hronicul romano-moldo-vlahilor, tom I-II, Iasi, 1835-1836; Descrierea Moldaviei, Precuvantare de CANTEMIR Negruzzi, ed. II, Iasi, 1851; Operele principelui -, tom I Descriptio Moldaviae. Cu charta geografica a Moldaviei si un facsimil, Bucuresti, 1872; tom II Descrierea Moldaviei, tradusa din textul original latinesc aflat in muzeul asiatic al Acad. imper[iale] stiintifice de la St. Petropole. Cu charta geografica a Moldaviei si un facsimil, Bucuresti, 1875; tom III Istoria Imperiului Otoman. Cresterea si scaderea lui. Cu note instructive, trad. romana de Jos. Hodosiu, Bucuresti, 1876; tom IV Partea a doua a istoriei osmane care cuprinde scaderea imperiului osman de la domnia lui Mohamed IV pana la domnia lui Ahmed III, adeca de la anul 1683 pana la anul 1712, Bucuresti, 1876; tom V Partea I Evenimentele Cantacuzinilor si Brancovenilor; Partea II Divanul, publicate si insotite cu o pref. si un glosar de G. Sion, Bucuresti, 1878; tom VI Istoria ieroglifica. Compendiolum universal logices institutionis, Bucuresti, 1883; tom VII Vita Constantini Cantemyrii cognomento Senis, Moldaviae principis. Collectanea orientalia, publicate dupa manuscrisele din biblioteca muzeului asiatic din St. Petersburg, Bucuresti, 1883; tom VIII Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat de pe originalul manuscript al autorului de Gr. G. Tocilescu, Bucuresti, 1901; Din hronicul romano-moldo-vlahilor. Bucuresti, 1896; Descrierea Moldovei, pref. de I. N., Bucuresti, 1909; Descrierea Moldovei, cu o notita introductiva, note explicative, un portret si o charta de M. Nicolescu, Bucuresti, 1909; Descrierea Moldovei, trad. de pe originalul latinesc de G. Pascu, Bucuresti, 1923; Viata lui Constantin Voda Cantemir, text latin revazut si trad. romaneasca de N. Iorga, Bucuresti, 1925 (ed. noua, 1943); Despre Coran, dupa copia latineasca de la Acad. Romana, acum mai intai talmacit si tiparit in romaneste de I. Georgescu, Cernauti, 1927; Lupta dintre inorog si corb (Roman alegoric). Pe intelesul tuturor, cu o pref si note de Em. CANTEMIR Grigoras, Bucuresti, 1927; Metafizica, din latineste de N. Locusteanu, cu o pref. de Em. CANTEMIR Grigoras, Bucuresti, 1929; Povesti, publicate cu o pref. si note explicative de Em. CANTEMIR Grigoras, Bucuresti, 1933; Sententii, publicate dupa categorii, cu un vocabular mai ales pentru uzul scolar de Em. CANTEMIR Grigoras, Bucuresti, 1933; Descrierea Moldovei, trad. de G. Pascu, Bucuresti, 1933 (ed. II, revazuta si completata cu indice, 1938); Descrierea Moldovei, tradusa de Gh. Adamescu, Bucuresti, 1935 (ed. II, 1941); Descrierea Moldovei, trad. (din germana) de P.

Pandrea, cu o pref. de CANTEMIR I. Gulian, Bucuresti, 1956; Viata lui Constantin Cantemir, in romaneste de R. Albala, Bucuresti, 1960; Descrierea Moldovei, pref. si note de CANTEMIR Maciuca, Bucuresti, 1961 (ed. II, 1965; ed. III, 1967; ed. III, 1978); Istoria ieroglifica, HI, ed. ingrijita si studiu introductiv de P. P. Panaitescu si I. Verdes, Bucuresti, 1965; Divanul, ed. ingrijita si studiu introductiv de V. Candea, Bucuresti, 1969; Descrierea Moldovei, trad. dupa originalul latin de Gh. Gutu, introd. de Maria Holban, comentariu istoric de N. Stoi-cescu. Studiu cartografic de V. Mihailescu, indice de Ioana Constantinescu, cu o nota asupra ed. de D. M. Pippidi, Bucuresti, 1973; Istoria ieroglifica, ed. ilustrata de Simona Runcan, postfata de I. Verdes, Bucuresti, 1973; Melanholia neasemuitului inorog. Povestiri exemplare din Istoria ieroglifica, selectia textelor, pref., note si glosar de Doina Curticapeanu, Cluj, 1973; Viata lui Constantin Cantemir, text stabilit si trad. de R. Albala, introd. de CANTEMIR C. Giurescu, Bucuresti, 1973; Opere complete (ed. critica publicata sub ingrijirea lui V. Candea), IV Istoria ieroglifica, text stabilit si glosar de Stela Toma, pref. de V. Candea, studiu introductiv, comentariu, note, bibliografie si indici de N. Stoicescu, Bucuresti, 1973; I Divanul, ed. ingrijita, studiu introductiv si comentarii de V. Candea, text grecesc de Maria Marinescu-Himu, Bucuresti, 1974; III Sistemul sau intocmirea religiei mahomedane, trad., studiu introductiv, note si comentarii de V. Candea, text rus ingrijit de Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 1987; IX De antiquis et hodiermis Moldaviae nominibus si Historia Moldo-Vlahia, pref. de V. Candea, ed. critica, trad., introd., note de Dan Slusanski, Bucuresti, 1983; Descrierea Moldovei, postfata si bibliografie de Magdalena Popes-cu, Bucuresti, 1973 (alte ed.: 1976, 1986); Istoria ieroglifica, antologie, tabel cronologic, pref. si note de I. Verdes, Bucuresti, 1977; Sistemul sau intocmirea religiei mahomedane, trad., studiu introductiv si comentarii de V. Candea, Bucuresti, 1977; Istoria ieroglifica, I-II, ed. ingrijita, note, glosar de I. Verdes si P. P. Panaitescu, pref. si tabel cronologic de Al. Dutu, Bucuresti, 1978 (ed. II. 1983); Descrierea Moldovei, pref. si tabel cronologic de L. Maniu, Bucuresti, 1981; Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, text ales si stabilit, tabel cronologic, pref. si note de Stela Toma, Bucuresti, 1981; Istoria ieroglifica, postfata de Elvira Sorohan, Iasi, 1988; Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Branco-veanu si a Cantacuzinilor, ed. studiu introductiv, note si comentarii de P. Cernovodeanu, transcriere, trad. si indici de E. Lazea, Bucuresti, 1995; Mic compendiu asupra intregii invataturi a logicii, trad., din lb. latina de D. Slusanschi, studiu introductiv, note de Al. Surdu, Bucuresti, 1995; Descrierea Moldovei, Chisinau, 1997; Istoria ieroglifica, ed. ingrijita de P. P. Panaitescu si I. Verdes, studiu introductiv de Adriana Babeti, Bucuresti, 1997. REFERINTE CRITICE G. Calinescu, Istoria; P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, 1958; D. Badarau, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, 1964; P. Vaida, Dimitrie Cantemir si umanismul, 1972; Manuela Tanasescu, Despre Istoria ieroglifica, 1970; M. Anghelescu, Literatura romana si Orientul, 1975; Doina Curticapeanu, Orizonturile; M. Muthu, Literatura romana si spiritul sud-est european, 1976; E. Negriei, Expresivitatea involuntara, 1977; E. Papu, Din clasicii nostri, 1977; Dimitrie Cantemir interpretat de, 1977; Elvira Sorohan, Cantemir in Cartea ieroglifelor, 1978; A. Sasu, In cautarea formei, 1979; M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; Tr. Cantemir, Studii de literatura, 1983; CANTEMIR Ciopra-ga, Propilee, 1984; D. Oprescu, Etic-estetic in gandirea romaneasca, 1984; A. Cosma, Geneza romanului romanesc, 1985; Al. Hanta, Idei si forme literare pana la Titu Maiorescu, 1986; M. Anghelescu, Lectura operei, 1986; I. Ianosi, Literatura sifilosofie, 1986; S. Ciocules cu, Itinerar critic. V, 1989; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 5, 1996; N. A. Ursu, in Cronica, nr. 4, 1997; A. Rau, in Steaua, nr. 1, 1997; G. Mihaila, in Romania literara, nr. 43, 1999.

Dimitrie Cantemir (1673-1723)


1 2 3


( 1 Vot )

4 5

1673 La 26 octombrie, se naste Dimitrie, al doilea fiu al serdarului Cantemir, viitorul domn Constantin Cantemir, si al Anei, nascuta Bantas. Tatal provenea dintr-o familie de razesi din tinutul Falciului, iar mama, femeie distinsa si culta, era nepoata doamnei Anastasia, sotia Ducai-voda. Viitorul carturar va purta numele nasului sau, domnul de atunci al Tarii, Dumitrasco Cantacuzino. Mitropolitul Dosoftei, constient de necesitatea introducerii limbii romane in biserica, tipareste la Uniev, Psaltirea in versuri. 1678 Moare mama lui Antioh si a lui Dimitrie Cantemir. Gheorghe Duca, ocupand tronul Moldovei pentru a treia oara, il trimite pe Cantemir ca reprezentant (capuchehaie) al sau pe langa Inalta Poarta. 1685 La 15 iunie, cu ajutorul lui Serban Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti, Cantemir se urca pe tronul Moldovei, luand numele de Constantin. Educatia fiilor domnului este incredintata carturarului Ieremia Cacavelas. Dimitrie invata greaca, latina si slavona. Preocupat de originea poporului roman si a continuitatii elementului roman in Dacia, Miron Costin scrie, De neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor. 1688 Dimitrie este trimis de catre tatal sau ca ostatec in capitala Imperiului Otoman. Aici studiaza la Academia Patriarhiei Ortodoxe cu profesori renumiti prin pietatea si stiinta lor . Intra in contact cu literaturile clasice si cu filozofia neoaristotelica, fapt ce a contribuit in mod substantial la orientarea spiritului sau spre preocuparile stiintifice. De asemenea, paralel cu aprofundarea cunostintelor de greaca, latina si slavona, tanarul principe invata limbile turca, araba si persana si se adanceste in studiul istoriei, folclorului si muzicii turcesti, devenind primul nostru orientalist.

Se tipareste, prin grija lui Serban Cantacuzino, Biblia de la Bucuresti, moment de extrema importanta in dezvoltarea limbii noastre literare. La 26 octombrie, moare Serban Cantacuzino, iar scaunul Tarii Romanesti va fi ocupat de nepotul sau, Constantin Brancoveanu, dusman al cantemiristilor. 1690 Nadajduind in aparitia unui concurs de imprejurari favorabil eliberarii tarii de sub turci, Constantin Cantemir incheie, in secret, la Sibiu, un tratat de alianta intre Moldova si Curtea de la Viena. 1691 In vara acestui an, Ioan Sobieski, regele Poloniei, intra cu armata in Moldova si ocupa partea de nord a acesteia. Cetatea Neamtului, aparata de o mana de osteni, opune dusmanului o rezistenta darza, devenita legendara. Din porunca lui Constantin Cantemir, fratii Costin, Velicico hatmanul si Miron cronicarul sunt acuzati de tradare si decapitati. La executia lui Velicico a asistat si beizadeaua Dimitrie, care se reintoarse de curand in tara. Ulterior, domnul a regretat mult aceasta fapta necugetata, pusa la cale de Iordache Ruset. Din acest moment, grupul Rusetestilor detine adevarata conducere a Moldovei. 1693 La 13 martie, moare Constantin Cantemir. In scaunul ramas liber, boierii il aseaza pe Dimitrie, insa neprimind confirmarea Portii (din cauza intrigilor si a banilor lui Brancoveanu), reia, dupa numai trei saptamani de domnie, drumul Constantinopolului. 1695 Dupa mazilirea lui Constantin Duca, pe tronul Moldovei se urca Antioh Cantemir, care va domni pana in toamna anului 1700. Dimitrie devine acum reprezentantul sau la poarta. 1679 La Zenta, principele nostru asista la catastrofala infrangere a armatelor turcesti de catre cele austriece conduse de Eugen de Savoia. 1698 Apare la Iasi, in greceste si romaneste, prima lucrare a lui Cantemir, Divanul sau galceava Inteleptului cu Lumea sau giudetul Sufletului cu Trupul. 1699 Dimitrie, venit pentru scurta vreme in tara, se casatoreste cu Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino. Gandul de a ocupa scaunul Tarii Romanesti, care nu-i era nici pana atunci strain, dobandeste astfel o justificare mai temeinica. Drept urmare, temerile si dusmania lui Brancoveanu ating punctul maxim. 1700 Datorita intrigilor si banilor lui Brancoveanu, Antioh Cantemir este mazilit si inlocuit cu Constantin Duca. Impreuna cu familia, Dimitrie se stabileste la Istanbul, in casa construita dupa planurile sale. Antim Ivireanul tipareste la Snagov Floarea darurilor. Se intemeiaza Academia de Stiinte de la Berlin.

1700-1705 In aceasta perioada de intensa efervescenta spirituala, Cantemir scrie urmatoarele opere: Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea stiintei sacre cu neputinta de zugravit), Compendi olum universae logices institutionis (Compendiu despre sistemul logicei generale), Ioannis Baptistae van Helmont, Physices universalis doctrina (Invatatura generala despre fizica a lui I. B. van Helmont), Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus (Explicarea muzicii teoretice pe scurt) si Istoria ieroglifica, ce marcheaza trecerea de la preocuparile de natura speculativa la cele cu un predominant caracter social si politic. 1703 Dupa mazilirea lui Constantin Duca, Mihai Racovita, sprijinit de Rusetesti si de Brancoveanu, ajunge domn al Moldovei. 1705 Pe tronul Moldovei urca pentru a doua oara Antioh Cantemir. Urmarind indepartarea de Rusetesti, domnul incearca sa se impace cu Costinestii, numindu-l pe Nicolae Costin, fiul cronicarului, mare vornic. Intre cei doi frati, Antioh si Dimitrie, relatiile devin extrem de reci. 1709 Armata rusa, condusa de Petru cel Mare, obtine la Poltava o rasunatoare victorie impotriva trupelor suedeze, comandate de Carol al XII-lea. 1710 In luna noiembrie a acestui an, Dimitrie Cantemir este numit domn al Moldovei. Ion Neculce devine omul sau de incredere. 1711 In luna aprilie, la Luck, intre Moldova si Rusia se incheie un tratat de alianta. Conform acestuia, Rusia se angajeaza sa-l ajute pe Cantemir in lupta sa pentru inlaturarea suveranitatii turcesti. La 20 mai, printr-o proclamatie catre tara, Cantemir ii cheama pe moldoveni sa se ridice cu armele impotriva dominatiei turcesti. In seara zilei de 23 iunie, tarul Petru cel Mare soseste la Iasi, unde este primit cu multa caldura de boieri si de norodul de rand. In batalia de la Stanilesti (8-12 iulie), turcii inving armatele aliate rusoromane. Impreuna cu cei care i-au ramas credinciosi, Dimitrie Cantemir se stabileste in Rusia, in tinutul Harkovului. Tarul ii confera titlul de prea luminat principe al Rusiei. 1713 Sotia lui Dimitrie, Casandra, moare, in varsta de numai treizeci de ani. 1714 Dimitrie Cantemir este ales membru al Academiei din Berlin. La 15 august, Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai sunt decapitati din ordinul sultanului Ahmed al III-lea. 1714-1716 In aceasta perioada, extrem de rodnica sub raport stiintific si literar, Cantemir scrie: Monarhiarum physica examinatio (Interpretarea naturala a monarhiilor), Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cresterea si descresterea Curtii

Otomane), Vita Constantini Cantemyrii (Viata lui Constantin Cantemir) si Sistema religiei mahomedane. 1717 Incepe sa lucreze la cea mai erudita scriere a sa, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, in cadrul careia istoria romanilor de pretutindeni este examinata in context universal. 1719 Dimitrie se recasatoreste la Moscova cu tanara printesa Anastasia Trubetkoi, avand ca nasi pe tar si pe tarina. 1721 La 20 februarie, printr-un ucaz al lui Petru cel Mare, Cantemir este numit consilier secret si membru al Senatului . 1722 In calitate de specialist in problemele Orientului Dimitrie il insoteste pe tar in campania sa impotriva Persiei. 1723 La 21 august, Dimitrie Cantemir trece in eternitate. 1769-1770 Beschreibung der Moldau, in A. F. Buchings Magazin fur die neue Historie und Geographie, 2 vol., Hamburg. 1771 Apare Historisch-geografisch und politische Beschreibung der Moldau, nebst dem Leben des Verfassers und eine Landkarte , Frankfurt und Leipzig. 1789 Apare Istoricescoe, geograficeskoe i politiceskoe opisanie Moldavii vjizni socinitelia, snemetkogo perevel Vasilii Levsin, Moscova. 1825 Apare Scrisoarea Moldovei, de D. C., domnul ei (traducere de banul Vasile Varnav) Monastirea Neamtul. 1851 Apare Descrierea Moldaviei. Prezentare din viata Printului Dimitrie Cantemir de C. Negruzzi. Editia a II-a, Iasi. 1868 Apare Scrisoarea Moldovei (Reeditata la anul 1868 de catre T. Boldur Latescu), Iasi. 1872 Apare Descrierea Moldovei (traducere de A. Papiu Ilarian si Iosif Hodos) in Operele principelui Demetriu Cantemir, tiparite de Societatea Academica Romana, vol. I, II, Bucuresti. 1909 Apare Descrierea Moldovei in Biblioteca pentru toti, nr. 507, Bucuresti. Descrierea Moldovei (cu o notita introductiva de Miron Niculescu), in Biblioteca Socec, nr. 10-11, Bucuresti. 1923 Apare Descrierea Moldovei. Traducere de pe originalul latinesc, la 200 de ani de la moartea autorului, de Giorge Pascu, Bucuresti, 1923; editia a IIa revazuta si completata cu indice, Bucuresti, 1938. 1942 Apare Descrierea Moldovei (traducere de Gh. Adamescu), Bucuresti.

1956 Apare Descrierea Moldovei (traducere de P. Pandrea cu o prefata de acad. C. I. Gulian) E.S.P.L.A. Biblioteca pentru toti, Bucuresti, 1956; reeditari ale aceleiasi traduceri in 1961, 1965,1967,1973,1976,1981. 1973 Apare Descrierea Moldovei (traducere dupa originalul latin de Gh. Gutu. Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic de Vintila Mihailescu. Indice de Ioana Constantinescu. Cu o nota asupra editiei de D. M. Pippidi), Editura Academiei Romane, Bucuresti. (biografie realizata Leonida Maniu)