DREPT CIVIL.

DREPTURI REALE

Capitolul I. PROPRIETATEA PRIVATA 1.1. Continut Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege (art. 555 NCC). 1.2. Intinderea sau, in alti termeni, limitele exercitarii dreptului de proprietate privata 1.2.1. Intinderea dreptului de de proprietate privata, ]n general Dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale obiectului sau, adica in limitele corporale ale bunului care formeaza obiectul sau, cu ingradirile stabilite prin lege (art. 556 NCC). Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitata prin vointa legiuitorului sau a proprietarului, insa, in acest din urma caz, cu exceptiile prevazute de lege (art. 556 NCC). 1.2.2. Intinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Proprietatea terenului se intinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale (art. 559 alin. (1) NCC). Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau curg, in conditiile prevazute de lege. Proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta (art. 560 NCC). Orice proprietar poate sa isi ingradeasca proprietatea, suportand, in conditiile legii, cheltuielile ocazionate (art. 561 NCC). 1.3. Dobandirea dreptului de proprietate Dreptul de proprietate se poate dobandi (art. 557 NCC) prin: a) conventie, b) mostenire legala sau testamentara, c) accesiune, d) uzucapiune, e) efectul posesiei de buna-credinta, in cazul bunurilor mobile si al fructelor, f) ocupatiune, g) traditiune, h) hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de proprietate prin ea insasi. i) efectul unui act administrativ, in cazurile prevazute de lege j) alte moduri de dobandire, reglementate prin lege In conceptia NCC, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobandeste prin inscriere in Cartea funciara., cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege (art. 557 alin. (4) NCC).

1.4. Riscul pieirii bunului Proprietarul suporta riscul pieirii bunului (res perit domino), daca acesta nu a fost asumat de o alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel (art. 558 NCC). 1.5. Stingerea dreptului de proprietate Dreptul de proprietate privata se stinge (art. 562 NCC) prin: a) pieirea bunului, b) abandonare de catre proprietar, in cazul bunurilor mobile c) renuntare la dreptul de proprietate, in cazul bunurilor imobile inscrise in Cartea funciara, d) expropriere pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, f) confiscare, in cazul bunurilor destinate sau folosite pentru savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea. De subliniat ca proprietatea nu se stinge prin neuz. Ea poate fi insa dobandita de altul prin uzucapiune sau intr-un alt mod, in cazurile si conditiile anume determinate de lege 1.6. Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata 1.6.1. Limite legale 1.6.1.1. Chestiuni generale Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes public, fie in interes privat. Limitele legale in interes privat pot fi modificate ori desfiintate temporar prin acordul partilor. 1.6.1.2. Protectia mediului si buna vecinatate Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. 1.6.1.3. Folosirea apelor 1.6.1.3.1. Cazul curgerii firesti a apelor Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in niciun fel curgerea apelor provenite de pe fondul superior. Daca aceasta curgere cauzeaza prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate cere autorizarea justitiei spre a face pe fondul sau lucrarile necesare schimbarii directiei apelor, suportand toate cheltuielile ocazionate. La randul sau, proprietarul fondului superior este obligat sa nu efectueze nicio lucrare de natura sa agraveze situatia fondului inferior.

1.6.1.3.2. Cazul curgerii provocate a apelor Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica curgerea provocata de proprietarul fondului superior sau de alte personae. In acest caz, proprietarul fondului superior este obligat sa aleaga calea si mijloacele de scurgere de natura sa aduca prejudicii minime fondului inferior, ramanand dator la plata unei despagubiri juste si prealabile catre proprietarul acestui din urma fond. Nu se poate provoca curgerea apelor pe un fond pe care exista o constructie, impreuna cu gradina si curtea aferenta, sau un cimitir. 1.6.1.3.3. Cazul intrebuintarii izvoarelor Proprietarul poate acorda orice intrebuintare izvorului ce ar exista pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobandite de proprietarul fondului inferior. Proprietarul fondului pe care se afla izvorul nu poate sa ii schimbe cursul daca prin aceasta schimbare ar lipsi locuitorii unei localitati de apa necesara pentru satisfacerea nevoilor curente. Proprietarul fondului pe care se afla izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrarile efectuate, a secat, a micsorat ori a alterat apele sale. 1.6.1.3.4. Reguli speciale privind folosirea apelor Dispozitiile NCC privind folosirea apelor se completeaza cu reglementarile speciale in materia regimului apelor. 1.6.1.4. Picatura stresinii Proprietarul este obligat sa isi faca streasina casei sale astfel incat apele provenind de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin. 1.6.1.5. Distanta si lucrarile intermediare cerute pentru anumite constructii, lucrari si plantatii 1.6.1.5.1. Distanta minima intre constructii Orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic. 1.6.1.5.2. Distanta minima pentru arbori In lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii.

In caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. Proprietarul fondului peste care se intind radacinile sau ramurile arborilor apartinand proprietarului vecin are dreptul de a le taia, precum si dreptul de a pastra fructele cazute in mod natural pe fondul sau. 1.6.1.6. Vederea asupra proprietatii vecinului 1.6.1.6.1. Fereastra sau deschiderea in zidul comun Nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere in zidul comun decat cu acordul proprietarilor. 1.6.1.6.2. Fereastra de vedere Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre fondul, ingradit sau neingradit, apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond. Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari neparalele cu linia de hotar spre fondul invecinat sunt interzise la o distanta mai mica de 1 (un) metru. 1.6.1.6.3. Fereastra de lumina Dispozitiile de mai sus nu exclud dreptul proprietarului de a-si deschide, fara limita de distanta, ferestre de lumina daca sunt astfel construite incat sa impiedice vederea spre fondul invecinat. 1.6.1.7. Dreptul de trecere Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i se permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu. Trecerea trebuie sa aduca o minima stanjenire exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica. 1.6.1.8. Alte limite legale 1.6.1.8.1. Dreptul de trecere pentru utilitati Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop. 1.6.1.8.2 Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrari Proprietarul este obligat sa permita folosirea fondului sau pentru efectuarea unor lucrari necesare fondului invecinat, precum si accesul vecinului pe terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor, in schimbul unei despagubiri, daca este cazul.

1.6.1.8.3. Starea de necesitate In cazul in care o persoana a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apara pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul sa ceara o despagubire echitabila numai de la cel care a fost salvat. Nu poate pretinde nicio despagubire proprietarul care a provocat sau a favorizat aparitia pericolului. 1.6.1.9 Reguli speciale Limitarile legale prevazute de NCC se completeaza cu dispozitiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri (terenuri, constructii, paduri, bunuri din patrimoniul national-cultural, bunuri sacre ale cultelor religioase si altele asemenea). 1.6.2. Limite conventionale 1.6.2.1 Chestiune principiala Proprietarul poate sa consimta la limitarea dreptului sau prin acte juridice, daca nu incalca ordinea publica si bunele moravuri (art. 626 NCC). Un exemplu de limitare conventionala este clauza de inalienabilitate (de neinstrainare). 1.6.2.2 Clauza de inalienabilitate. Conditii. Domeniu de aplicare. Conditii de opozabilitate. Sanctiuni Instrainarea unui bun se poate interzice prin conventie sau testament, insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim. Termenul incepe sa curga de la data dobandirii bunului. Dobanditorul poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de bun daca interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un interes superior o impune. Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate intr-un contract atrage nulitatea intregului contract daca a fost determinanta la incheierea acestuia. In contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezuma, pana la proba contrara. Clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile din care se naste obligatia de a transmite in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau determinabila. Transmiterea bunului pe cale de succesiune (mostenire legala) nu poate fi oprita prin stipularea inalienabilitatii. Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocata impotriva dobanditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat sa nu instraineze decat daca este valabila si indeplineste conditiile de opozabilitate. 1.6.3. Limite judiciare 1.6.3.1 Depasirea inconvenientelor normale ale vecinatatii

Daca proprietarul cauzeaza, prin exercitarea dreptului sau, inconveniente mai mari decat cele normale in raporturile de vecinatate, instanta poate sa il oblige la despagubiri catre cel vatamat, precum si la restabilirea situatiei anterioare atunci cand acest lucru este posibil. 1.7. Apararea dreptului de proprietate privata 1.7.1. Precizari prealabile Apararea dreptului de proprietate se realizeaza printr-o serie de actiuni in justitie pe care legea le pune la indemana proprietarului pentru a-si apara dreptul sau. In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara. 1.7.2. Actiunea in revendicare 1.7.2.1. Definitie. Sediu Actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar sau altei persoane care detine bunul proprietarului fara drept, prin care proprietarul solicita sa-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului si sa i se permita (re)intrarea in posesia acestuia. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul 1.7.2.2. Efectele admiterii actiunii in revendicare Paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri (daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat). In aceleasi conditii, paratul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despagubirile vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii. 1.7.3. Actiunea negatorie Proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept real, altul decat cel de proprietate, asupra bunului sau (art. 564 NCC). 1.7.4. Alte actiuni prin care se poate apara proprietatea Proprietatea se mai poate apara si prin actiuni posesorii (art. 949 art. 952 NCC), avand in vedere ca unul din atributele proprietatii il constituie dreptul de a poseda bunul (jus possidientis).

Capitolul II. MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 2.1. Proprietatea comuna 2.1.1. Chestiuni generale 2.1.1.1. Notiune Proprietatea comuna este acea modalitate a proprietatii, caracterizata prin apartenenta concomitenta a dreptulului de proprietate privata asupra aceluiasi bun, mai multor titulari, deopotriva indreptatiti sa-si exercite, de asemenea concomitent, toate atributele dreptului lor. 2.1.1.2. Formele proprietatii comune Proprietatea comuna poate avea urmatoarele forme: a) pe cote-parti (coproprietatea), care la randu-i poate fi: i. coproprietate obisnuita ii. coproprietate fortata b) in devalmasie (devalmasia). 2.1.1.3. Prezumtia de coproprietate Daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea se prezuma, pana la proba contrara. 2.1.2. Coproprietatea obisnuita 2.1.2.1. Intinderea cotelor-parti Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-parti (ideale) din dreptul de proprietate si poate dispune in mod liber de aceasta in lipsa de stipulatie contrara. Cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pana la proba contrara. Daca bunul a fost dobandit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decat prin inscrisuri. 2.1.3. Coproprietatea fortata 2.1.3.1. Chestiuni generale 2.1.3.1.1. Cazurile de coproprietate fortata Se afla in coproprietate fortata: 1. unele elemente ale condominiilor: a) terenul pe care se afla cladirea, compus atat din suprafata construita, cat si din cea neconstruita necesara; b) fundatia, curtea interioara, structura, structura de rezistenta, peretii perimetrali si despartitori dintre proprietati si/sau spatiile comune, acoperisul, terasele, scarile si casa scarilor, holurile, pivnitele si subsolurile

necompartimentate, rezervoarele de apa, centralele termice proprii si ascensoarele; c) instalatiile de apa si canalizare, electrice, de telecomunicatii, de incalzire si de gaze de la bransament/racord pana la punctul de distributie catre partile aflate in proprietate exclusiva, canalele pluviale, paratrasnetele, antenele colective, precum si alte asemenea parti; d) alte bunuri care, potrivit legii sau vointei partilor, sunt in folosinta comuna 2. zidul, santul, precum si orice alta despartitura intre doua fonduri care sunt prezumate a fi in proprietatea comuna a vecinilor , 3. bunurile ce fac obiectul proprietatii periodice 4. bunurile care constituie amintiri de familie 5. bunurile comune situate pe linia de hotar intre doua imobile vecine, necesare sau utile pentru folosirea acestora, cum ar fi potecile, fantanile, drumurile si izvoarele; 6. bunurile comune afectate utilizarii a doua sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrala termica sau alte instalatii care deservesc doua sau mai multe cladiri, un drum comun intr-un cartier de locuinte sau alte asemenea bunuri; 7. orice alt bun comun prevazut de lege. 2.1.3.1.2. Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente Partile comune pot fi atribuite coproprietarilor in folosinta exclusiva, de cel putin 2/3 din numarul coproprietarilor si al cotelor-parti, numai daca prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalti coproprietari,. Cota-parte din dreptul de proprietate asupra partilor comune are caracter accesoriu in raport cu dreptul de proprietate asupra spatiului din cladire care constituie bunul principal. In lipsa unei stipulatii contrare existente in titlurile de proprietate, cotele-parti se stabilesc prin raportarea suprafetei utile a fiecarui spatiu locativ la totalul suprafetei utile a spatiilor locative din cladire. Fiecare coproprietar poate folosi, in conditiile acordului de asociere, atat spatiul care constituie bunul principal, cat si partile comune, fara a aduce atingere drepturilor celorlalti si fara a schimba destinatia cladirii. In lipsa unor prevederi legale sau intelegeri contrare, fiecare coproprietar suporta cheltuielile legate de intretinerea, repararea si exploatarea partilor comune, in proportie cu cota sa parte. Cheltuielile legate de partile comune folosite exclusiv de catre unii coproprietari cad in sarcina acestora. Coproprietarii sunt obligati sa permita accesul in spatiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrarilor necesare conservarii cladirii si intretinerii partilor comune. In aceasta situatie, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despagubiti de catre asociatia de proprietari sau, dupa caz, de catre proprietarul in interesul caruia au fost efectuate lucrarile. In cazul in care cladirea a fost distrusa in intregime ori intr-o proportie mai mare de jumatate din valoarea ei, orice coproprietar poate, in lipsa unei intelegeri contrare, sa solicite vanzarea la licitatie publica a terenului si a materialelor de constructie care au rezultat. 2.1.3.2. Coproprietatea asupra despartiturilor comune

2.1.3.2.1. Prezumtia de coproprietate asupra despartiturilor comune Zidul, santul, precum si orice alta despartitura intre doua fonduri sunt prezumate a fi in proprietatea comuna a vecinilor, daca nu rezulta contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori daca proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, in conditiile legii. Se considera ca sunt semne de necomunitate: a) cand culmea unui zid este dreapta si perpendiculara spre un fond si inclinata spre celalalt fond, caz in care zidul este prezumat a fi in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului catre care coama zidului este inclinata. b) cand pamantul este aruncat ori inaltat exclusiv pe o parte a santului, caz in care santul este prezumat a fi in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului pe care este aruncat pamantul. c) orice alte semne care fac sa se prezume ca zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari. 2.1.3.2.2. Obligatia de construire a despartiturilor comune Oricare dintre vecini ii poate obliga pe proprietarii fondurilor invecinate sa contribuie la construirea unei despartituri comune. In lipsa unor dispozitii legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, inaltimea zidului comun se stabileste de parti, dar fara a depasi 2 metri, socotindu-se si coama zidului. Coproprietarii sunt tinuti sa suporte cheltuielile ocazionate de intretinerea si repararea despartiturii comune, proportional cu dreptul fiecaruia. Oricare dintre coproprietari are dreptul sa sprijine constructii ori sa instaleze grinzi in zidul comun cu obligatia de a lasa 6 centimetri spre celalalt coproprietar si fara a afecta dreptul acestuia de a sprijini constructiile sale ori de a instala propriile grinzi in zidul comun. 2.1.4. Proprietatea comuna in devalmasie 2.1.4.1. Notiune Exista proprietate in devalmasie atunci cand, prin efectul legii sau in temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor persoane fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. 2.1.4.2. Regulile aplicabile proprietatii devalmase Daca se naste prin efectul legii, proprietatea in devalmasie este supusa dispozitiilor acelei legi care se completeaza, in mod corespunzator, cu cele privind regimul comunitatii legale. In cazul in care izvorul proprietatii in devalmasie este un act juridic, dispozitiile privitoare la regimul comunitatii legale se aplica in mod corespunzator. 2.1.5. Partajul

2.1.5.1. Notiune. Imprescriptibilitatea actiunii de partaj. Domeniu de aplicare Partajul este un mod de incetare a coproprietatii. Partajul poate fi cerut oricand, afara de cazul in care a fost suspendat: prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca Dispozitiile privind partajul sunt aplicabile bunurilor aflate in coproprietate, indiferent de izvorul sau, precum si celor aflate in devalmasie. 2.1.5.2. Felurile partajului Partajul poate fi facut prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca, in conditiile legii. 2.1.5.3. Imparteala partilor comune ale cladirilor Partajul este inadmisibil in cazurile: coproprietatii asupra despartiturilor comune, proprietatii devalmase si in alte cazuri prevazute de lege (de exemplu: cand unul dintre coproprietari a uzucapat, in conditiile legii). Partajul poate fi cerut in cazul partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci cand aceste parti inceteaza de a mai fi destinate folosintei comune. In cazul proprietatii periodice si in celelalte cazuri de coproprietate fortata, partajul este posibil numai prin buna invoiala. Partajul nu poate fi suspendat pentru o perioada mai mare de 5 ani. In cazul imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma autentica si supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege. Instanta sesizata cu cererea de partaj poate suspenda pronuntarea partajului, pentru cel mult un an, 2.1.5.4. Modul de impartire. Reguli Partajul bunurilor comune se va face in natura, proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar. Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, partajul se va face in unul dintre urmatoarele moduri: a) atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vanzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere, la licitatie publica, in conditiile legii, si distribuirea pretului catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei. 2.1.5.5. Efectele juridice ale partajului Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, dupa caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu incepere de la data stabilita in actul de partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului, in cazul impartelii voluntare, sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara.

Coproprietarii isi datoreaza, in limita cotelor-parti, garantie pentru evictiune si vicii ascunse, dispozitiile legale privitoare la obligatia de garantie a vanzatorului aplicandu-se in mod corespunzator. Coproprietarii nu datoreaza garantie daca prejudiciul este urmarea faptei savarsite de un alt coproprietar sau daca au fost scutiti prin actul de partaj. 2.1.5.6. Sanctiuni Partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele. Partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta. Partajul va fi insa valabil chiar daca nu cuprinde toate bunurile commune caci pentru bunurile comune omise se poate face oricand un partaj suplimentar. 2.2. Proprietatea periodica 2.2.1. Notiune Proprietatea periodica (time shering) este acea modalitate a proprietatii in care mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, in intervale de timp determinate, egale sau inegale. Proprietatea periodica se naste in temeiul unui act juridic, dispozitiile in materie de carte funciara aplicandu-se in mod corespunzator. 2.2.2. Drepturile si obligatiile coproprietarilor Fiecare coproprietar este obligat sa faca toate actele de conservare, in asa fel incat sa nu impiedice ori sa nu ingreuneze exercitarea drepturilor celorlalti coproprietari. Actele prin care se consuma in tot sau in parte substanta bunului pot fi facute numai cu acordul celorlalti coproprietari. La incetarea intervalului, coproprietarul este dator sa predea bunul coproprietarului indreptatit sa il foloseasca in urmatorul interval. In cazul in care unul dintre coproprietari tulbura in mod grav exercitarea proprietatii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotarare judecatoreasca, la cererea coproprietarului vatamat. Excluderea va putea fi dispusa numai daca unul dintre ceilalti coproprietari sau un tert cumpara cota-parte a celui exclus. 2.2.3. Incetarea proprietatii periodice Proprietatea periodica inceteaza prin radiere din cartea funciara in temeiul dobandirii de catre o singura persoana a tuturor cotelor-parti din dreptul de proprietate periodica, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

Capitolul III. DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 3.1. Superficia 3.1.1. Notiune Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta. Dreptul de superficie se dobandeste prin: a) act juridic, b) uzucapiune c) alt mod prevazut de lege. Dispozitiile privind superficial sunt aplicabile si in cazul plantatiilor, precum si al altor lucrari autonome cu caracter durabil. 3.1.2. Durata dreptului de superficie

Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de ani. La implinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reinnoit. 3.1.3. Intinderea si exercitarea dreptului de superficie Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv sau in lipsa unei stipulatii contrare, in limitele suprafatei de teren pe care urmeaza sa se construiasca/sau aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei. In cazul in care proprietarul intregului fond a transmis exclusiv constructia ori a transmis terenul si constructia, in mod separat, catre doua personae, titularul dreptului de superficie nu poate modifica structura constructiei. El o poate insa demola, dar cu obligatia de a o reconstrui in forma initiala. 3.1.4. Evaluarea prestatiei superficiarului In cazul in care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului de superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piata libera, tinand seama de natura terenului, de destinatia constructiei in cazul in care aceasta exista, de zona in care se afla terenul, precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei. 3.1.5. Actiunea confesorie de superficie Actiunea confesorie de superficie poate fi intentata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si a proprietarului terenului. Dreptul la actiune este imprescriptibil. 3.1.6. Cazurile de incetare a superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din Cartea funciara, pentru una dintre urmatoarele cauze: a) la expirarea termenului; b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane; c) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens; d) in alte cazuri prevazute de lege. 3.1.7. Efectele incetarii superficiei Proprietarul terenului dobandeste dreptul de proprietate asupra constructiei superficiarului, prin accesiune, cu obligatia de a plati valoarea de circulatie a acesteia de la acea data; daca constructia nu exista in momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egala sau mai mare decat aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea constructorului sa cumpere terenul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca nu ar fi existat constructia. Constructorul poate refuza sa cumpere terenul daca ridica, pe cheltuiala sa, constructia cladita pe teren si repune terenul in situatia anterioara. 3.2. Uzufructul

3.2.1. Chestiuni generale 3.2.1.1. Notiune Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta. 3.2.1.2. Obiectul uzufructului Pot fi date in uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din acestea. 3.2.1.3. Accesoriile bunurilor ce formeaza obiectul uzufructului Uzufructul poarta asupra tuturor accesoriilor bunului dat in uzufruct, precum si asupra a tot ce se uneste sau se incorporeaza in acesta. 3.2.2. Constituire Uzufructul se poate constitui prin: a) act juridic, b) uzucapiune c) alte moduri prevazute de lege. Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente. 3.2.3. Durata uzufructului Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani. Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de implinirea varstei stabilite. 3.2.4. Actiunea confesorie de uzufruct Actiunea confesorie de uzufruct poate fi intentata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si a proprietarului terenului. 3.2.5. Drepturile si obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar 3.2.5.1. Drepturile uzufructuarului 1. Uzufructuarul are folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele.

2. Daca uzufructul cuprinde si bunuri consumptibile, (bani, grane, bauturi) cvasiuzufruct uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului. 3. Daca uzufructul poarta asupra unor bunuri care, fara a fi consumptibile, se uzeaza ca urmare a utilizarii lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar si potrivit destinatiei lor. El nu va fi obligat sa le restituie decat in starea in care se vor afla la data stingerii uzufructului. 4. Uzufructuarul poate ceda dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar. 5. Uzufructuarul are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct. 6. Uzufructuarul poate pretinde despagubiri pentru lucrarile adaugate unui bun imobil doar pentru lucrarile necesare. 7. Uzufructuarul padurilor tinere destinate unor taieri periodice, este dator sa pastreze ordinea si catimea taierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar in conformitate cu dispozitiile legale. 8. Uzufructuarul poate sa exploateze partile de paduri inalte care au fost destinate taierii regulate. In celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate taia arborii inalti; 9. Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii, produsele anuale sau periodice ale arborilor. 10. Uzufructuarul isi poate insusi pomii fructiferi ce se usuca si cei cazuti accidental cu indatorirea de a-i inlocui cu altii. 11. Uzufructuarul se poate folosi intocmai ca nudul proprietar de carierele de piatra si de nisip ce sunt in exploatare la constituirea dreptului de uzufruct. El nu are insa niciun drept asupra carierelor nedeschise inca si nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi in timpul uzufructului. 3.2.5.2. Obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar 3.2.5.2.1. Obligatiile uzufructuarului 1. Uzufructuarul pentru a intra in posesia bunurilor are obligatia inventarierii bunurilor mobile si constatarii starii in care se afla imobilele, cu exceptia cazului in care uzufructul unui bun mobil este dobandit prin uzucapiune. 2. Uzufructuarul are obligatia respectarii destinatiei bunurilor data de nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura o crestere a valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza in niciun fel interesele proprietarului. 3. Uzufructuarul este obligat sa raspunda pentru prejudiciile cauzate nudului proprietar prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct. 4. In lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarul este obligat sa depuna o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale. Sunt scutiti sa depuna garantie vanzatorul si donatorul care si-au rezervat dreptul de uzufruct. 5. Uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de intretinere a bunului (reparatiile mari cazand in sarcina nudului proprietar). 6. Uzufructuarul este obligat sa il instiinteze pe nudul proprietar despre necesitatea reparatiilor mari. Atunci cand nudul proprietar nu efectueaza la timp reparatiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat sa restituie contravaloarea lor pana la sfarsitul anului in curs, actualizata la data platii.

7. Uzufructuarul este obligat sa suporte toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor. 8. Uzufructuarul este obligat sa aduca de indata la cunostinta nudului proprietar orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea obligarii la plata de daune-interese. 9. Daca turma data in uzufruct a pierit in intregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora. Daca turma nu a pierit in intregime, uzufructuarul este obligat sa inlocuiasca animalele pierite cu cele de prasila. 3.2.5.2.2. Obligatiile nudului proprietar 1. Nudul proprietar, este obligat sa suporte sarcinile si cheltuielile proprietatii. Cand acestea au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar cand uzufructul este cu titlu oneros, datoreaza si dobanda legala. 3.2.6. Dispozitii speciale privind uzufructul 1. Uzufructul asupra unei creante este opozabil tertilor in aceleasi conditii ca si cesiunea de creanta si cu indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege. 2. Uzufructuarul are dreptul sa incaseze capitalul si sa perceapa dobanzile creantei si sa indeplineasca toate actele necesare pentru conservarea ori incasarea dobanzilor. 3. Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului sau, veniturile dobandite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor incasate cu anticipatie. 4. Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobandi valori mobiliare, apartine nudului proprietar. Uzufructuarul are numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobandite. 5. Dreptul de vot aferent unei actiuni sau altei valori mobiliare, unei parti indivize, unei cote-parti din dreptul de proprietate sau oricarui alt bun apartine uzufructuarului. 6. Dividendele a caror distribuire a fost aprobata, in conditiile legii, de Adunarea Generala in timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilita prin hotararea Adunarii Generale. 7. Daca uzufructuarul universal ori cu titlu universal plateste datoriile aferente masei patrimoniale sau partii din masa patrimoniala date in uzufruct, nudul proprietar trebuie sa restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fara nicio dobanda. 8. In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul unui fond de comert nu poate sa dispuna de bunurile ce il compun. In situatia in care dispune de aceste bunuri are obligatia de a le inlocui cu altele similare si de valoare egala. 3.2.7. Stingerea uzufructului Uzufructul se stinge: 1. pe cale principala prin: a) moartea uzufructuarului ori, dupa caz, incetarea personalitatii juridice;

b) ajungerea la termen; c) consolidare, atunci cand calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se intrunesc in aceeasi persoana; d) renuntarea la uzufruct; e) neuzul timp de 10 de ani sau, dupa caz, timp de 2 ani in cazul uzufructului unei creante. 2. cand uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, aduce stricaciuni acestuia ori il lasa sa se degradeze. 3. cand bunul a fost distrus in intregime dintr-un caz fortuit. Cand bunul a fost distrus in parte, uzufructul continua asupra partii ramase. 3.3. Uzul si abitatia 3.3.1. Notiuni Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale. Abitatia este dreptul ce are titularul sau de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate in intretinere. Din cele ce preceda rezulta ca uzul este o varietate a uzufructului iar abitatia este o varietate a uzului. Ca urmare, dispozitiile privind uzul si abitatia se completeaza, in mod corespunzator, cu cele privitoare la uzufruct. 3.3.2. Constituirea uzului si a abitatiei Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege. 3.3.3. Limitele dreptului de uz si abitatie Dreptul de uz ori de abitatie nu poate fi cedat (spre deosebire de usufruct care poate fi cedat), iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi inchiriat sau, dupa caz, arendat. 3.3.4. Obligatia uzuarului si a titularului dreptului de abitatie Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie este indreptatit sa perceapa toate fructele naturale si industriale produse de bun ori, dupa caz, sa ocupe intreaga locuinta, este dator sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de intretinere intocmai ca si uzufructuarul. 3.4. Servitutile 3.4.1. Notiune Servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.

Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant sau consta intro sporire a confortului acestuia. Servitutea se poate constitui si in vederea unei utilitati viitoare a fondului dominant 3.4.2. Constituirea servitutii Servitutea se poate constitui prin: a) act juridic b) uzucapiune. 3.4.3. Obligatiile in sarcina proprietarului fondului aservit Prin actul de constituire se pot impune in sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligatii pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant. 3.4.4. Clasificarea servitutilor 3.4.4.1. Clasificare a) Servituti aparente si neaparente Sunt servituti aparente acelea a caror existenta este atestata de un semn vizibil de servitute, cum ar fi o usa, o fereastra, un apeduct. Sunt servituti neaparente acelea a caror existenta nu este atestata de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumita inaltime. b) Servituti continue si necontinue Sunt servituti continue acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi. Sunt servituti necontinue acelea pentru a caror existenta este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport. c) Servituti pozitive si negative Sunt servituti pozitive acelea prin care proprietarul fondului dominant exercita o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere. Sunt servituti negative acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi. 3.4.4.2. Importanta clasificarii Prin uzucapiune tabulara poate fi dobandita orice servitute. Prin uzucapiune extratabulara pot fi dobandite numai servitutile pozitive. 3.4.5. Exercitarea servitutii

Modul de exercitare al servitutii se evidentiaza prin drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant respectiv aservit, care decurg modurile de constituire a servitutii: 1. In lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate masurile si poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrarile pentru a exercita si conserva servitutea. Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrari revin celor 2 proprietari, proportional cu avantajele pe care le obtin. 2. Proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la orice act care limiteaza ori impiedica exercitiul servitutii. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor ori stramuta exercitarea servitutii in alt loc. Daca are insa un interes serios si legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea servitutii ramane la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant. 3. Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii. 4. Daca fondul dominant se imparte, servitutea va putea fi exercitata pentru uzul si utilitatea fiecarei parti, fara ca situatia fondului aservit sa poata fi agravata. 3.4.6. Stingerea servitutilor 1. pe cale principala prin radierea lor din cartea funciara pentru: a) consolidare, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar; b) renuntarea proprietarului fondului dominant; c) ajungerea la termen; d) rascumparare; e) imposibilitatea definitiva de exercitare; f) neuzul timp de 10 de ani; g) disparitia oricarei utilitati a acestora. 2. prin exproprierea fondului aservit, daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat

Capitolul IV. POSESIA 4.1. Chestiuni generale 4.1.1. Notiune Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar. 4.1.2. Exercitarea posesiei Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului: - in mod nemijlocit, prin putere proprie, - prin intermediul unei alte persoane.

Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice exercita posesia prin reprezentantul lor legal. 4.1.3. Cazurile care nu constituie posesie Nu constituie posesie detinerea (legiuitorul foloseste termenul stapanirea insa noi consideram ca acesta nu poate descrie atitudinea fata de bun a unui detentor precar), unui bun de catre un detentor precar, precum: a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist; b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate; c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari; d) orice alta persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia. Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege. 4.1.4. Prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate Pana la proba contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat posesor. Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara. 4.2. Intervertirea precaritatii in posesie Intervertirea detentiei precare in posesie nu se poate face decat in urmatoarele cazuri: a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului; b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar; in acest caz, intervertirea nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului; c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta. 4.3. Incetarea posesiei Posesia inceteaza prin: a) transformarea sa in detentie precara; b) instrainarea bunului; c) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; d) pieirea bunului; e) trecerea bunului in proprietate publica; f) inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului; g) deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an.

4.4. Viciile posesiei 4.4.1. Enumerarea viciilor posesiei - discontinuitatea: cand posesorul o exercita cu intermitente anormale in raport cu natura bunului. - violenta: cand este dobandita sau conservata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana. - clandestinitatea: daca se exercita astfel incat nu poate fi cunoscuta. 4.4.2. Invocarea viciilor posesiei Discontinuitatea poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesata. Numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestina poate invoca aceste vicii. 4.4.3. Incetarea viciilor posesiei Posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza. 4.5. Efectele posesiei 4.5.1. Uzucapiunea Principalul efect al posesiei il constituie posibilitatea posesorului de a dobandi proprietatea asupra bunului posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta. Nu pot fi uzucapate bunurile care, inainte sau dupa intrarea in posesie, au fost declarate prin lege inalienabile (neinstrainabile). 4.5.2. Dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta 4.5.2.1. Conditiile dobandirii fructelor bunului posedat Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. Posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie fructele percepute, precum si contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa. 4.6. Actiunile posesorii 4.6.1. Conditii Cel care a posedat sau care a detiut cu titlu precar un bun, cel putin un an, poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului. Posesorul este indreptatit sa pretinda si despagubiri pentru prejudiciile cauzate. 4.6.2. Persoanele impotriva carora se pot introduce actiunile posesorii Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului.

Actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului. 4.6.3. Termenul de exercitare a actiunii posesorii In caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce in termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau deposedarii. 4.7. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat in posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrari, precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat, posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, daca este cazul, incetarea lucrarilor. Pana la solutionarea cererii, posesorul ori, dupa caz, cealalta persoana poate fi obligata la plata unei cautiuni, lasate la aprecierea instantei, numai in urmatoarele situatii: a) daca instanta dispune, in mod provizoriu, deplasarea lucrului ori incetarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina posesorului, astfel incat sa se poata repara prejudiciul ce s-ar cauza paratului prin aceasta masura; b) daca instanta incuviinteaza mentinerea lucrului in starea sa actuala ori continuarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina paratului astfel incat sa se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.

Capitolul V. MODURI DE DOBANDIRE A PROPRIETATII PRIVATE 5.1. Uzucapiunea 5.1.1. Uzucapiunea extratabulara Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat existenta; b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate; c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara. In toate cazurile, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauze legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune. 5.1.2. Uzucapiunea tabulara Drepturile celui care a fost inscris, fara cauza legitima, in cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cand

cel inscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia sa a fost neviciata. Este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie. 5.1.3. Curgerea termenului uzucapiunii Termenul uzucapiunii incepe sa curga de la sau dupa data decesului/incetarii existentei juridice a proprietarului, respectiv data inscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, chiar daca intrarea in posesie s-a produs la o data anterioara. Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii. 5.1.4. Jonctiunea posesiilor Fiecare posesor este considerat ca incepe in persoana sa o noua posesie, indiferent daca bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular. Pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate sa uneasca propria posesie cu aceea a autorului sau. 5.2. Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta 5.2.1. Chestiuni generale 5.2.1.1. Prezumtia de titlu de proprietate Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului. 5.2.1.2. Opozabilitatea fata de terti Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, posesia de buna-credinta a bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale. 5.2.2. Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta Persoana care, cu buna-credinta (adica nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului), incheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros avand ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luarii sale in posesie efectiva. Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului. Daca bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana care vinde in mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie publica, iar actiunea in revendicare a fost introdusa inauntrul termenului de 3 ani, posesorul de buna-credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa integrala pentru pretul platit vanzatorului. 5.2.3. Dobandirea bunului mobil in temeiul uzucapiunii

Acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani, in alte conditii decat cele prevazute in prezenta sectiune, poate dobandi dreptul de proprietate, in temeiul uzucapiunii. 5.2.4. Posesia titlurilor la purtator Dispozitiile privind posesia bunurilor mobile se aplica si titlurilor la purtator, in masura in care prin legi speciale nu se dispune altfel. 5.3. Ocupatiunea 5.3.1. Dobandirea bunului prin ocupatiune Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie, insa numai daca aceasta se face in conditiile legii. Sunt lucruri fara stapan: - bunurile mobile abandonate - bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt: animalele salbatice, pestele si resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice si altele asemenea. Lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate intr-un loc public, inclusiv pe un drum public sau intr-un mijloc de transport in comun, sunt considerate lucruri abandonate. 5.3.2. Proprietatea bunului gasit 5.3.2.1. Conditii Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau. Gasitorul bunului este obligat ca, in termen de 10 zile, sa il restituie proprietarului ori, daca acesta nu poate fi cunoscut, sa il predea organului de politie din localitatea in care a fost gasit. Acesta are obligatia de a pastra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile in acest sens dispozitiile privitoare la depozitul necesar. Organul de politie va afisa la sediul sau si pe pagina de internet un anunt privitor la pierderea bunului, cu mentionarea tuturor elementelor de descriere a acestuia. 5.3.2.2. Vanzarea bunului gasit Daca, datorita imprejurarilor sau naturii bunului, pastrarea sa tinde sa ii diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vandut prin licitatie publica. 5.3.2.3. Restituirea bunului gasit catre proprietar Bunul sau pretul obtinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, daca acesta il pretinde, sub sanctiunea decaderii, in termen de 6 luni. insa nu inainte de a se achita cheltuielile legate de pastrarea bunului.

In cazul bunurilor cu valoare comerciala, proprietarul este obligat sa plateasca gasitorului o recompensa reprezentand a zecea parte din pret sau din valoarea actuala a bunului. In cazul in care proprietarul a facut o oferta publica de recompensa, gasitorul are dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin aceasta oferta si recompensa fixata de lege ori stabilita de catre instanta judecatoreasca. Daca bunul ori pretul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces-verbal. In acest caz, gasitorul dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupatiunii se poate face prin procesul-verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba. Daca gasitorul refuza sa preia bunul sau pretul, acesta revine comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul caruia a fost gasit si intra in domeniul privat al acestuia. 5.3.3. Drepturile asupra tezaurului gasit Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar involuntar, in privinta caruia nimeni nu poate dovedi ca este proprietar. Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit intr-un bun imobil sau intrun bun mobil apartine, in cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului mobil in care a fost descoperit si descoperitorului. 5.4. Accesiunea 5.4.1. Chestiuni generale 5.4.1.1. Definitie Accesiunea este acea situatie juridica in care proprietarul unui bun devine si proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel (art. 567 NCC). 5.4.1.2. Precizare Redactorii noului cod au asezat accesiunea (ca mod de dobandire a proprietatii) in cadrul proprietatii private deoarece, pe de o parte, au pastrat topica vechiului cod iar, pe de alta parte, pentru ca regimul proprietatii private (in ce priveste bunul principal) se extinde si asupra bunurilor accesorii. 5.4.1.3. Formele accesiunii Accesiunea este: a. naturala, cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, b. artificiala, cand rezulta din fapta proprietarului ori a unei alte persoane. 5.4.2. Accesiunea imobiliara naturala Este reprezentata de urmatoarele situatii: a) aluviuni b) terenuri lasate de apele curgatoare

c) terenuri lasate de apele statatoare d) avulsiuni e) albiile raurilor, insule si prundisuri f) insule nou-formate g) albii parasite de apele curgatoare 5.4.3. Accesiunea naturala asupra animalelor Este reprezentata de urmatoarele situatii: a) animalele domestice ratacite pe terenul altuia b) porumbei, iepuri, pesti si alte asemenea animale c) roiuri de albine. 5.4.4. Accesiunea imobiliara artificiala 5.4.4.1 Chestiuni generale Accesiunea imobiliara artificiala vizeaza: - constructiile, - plantatiile si - orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil. Lucrarile pot fi: - autonome - adaugate respectiv - cu caracter durabil - cu caracter provizoriu. Art. 579 NCC instituie o prezumtie legala relativa de proprietate in fvoarea proprietarului terenului stabilind ca orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara. In cazul rasturnarii prezumtiei se poate ivi una din urmatoarele doua situtii: - realizarea unei lucrari cu materialele altuia asupra imobilului propriu respectiv - realizarea unei lucrari cu materialele proprii asupra imobilului altuia. 5.4.4.2. Realizarea lucrarii cu materialele altuia In cazul in care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii, neputand fi obligat la desfiintarea acesteia si nici la restituirea materialelor intrebuintate. Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum si la repararea oricaror alte prejudicii cauzate. 5.4.4.3. Realizarea unei lucrari asupra imobilului altuia 5.4.4.3.1. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia A. Lucrarile autonome cu caracter durabil efectuate cu buna-credinta

Autorul lucrarii este de buna-credinta daca se intemeiaza fie pe cuprinsul cartii funciare fie pe un mod de dobandire nesupus inscrierii in cartea funciara. De buna credinta este si autorul lucrarii care se intemeiaza pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, ii permite, realizand o lucrare asupra imobilului altuia, sa devina proprietarul acesteia. In acest caz proprietarul imobilului are dreptul: a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii; sau b) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat. Nu poate invoca buna-credinta cel care construieste in lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege. B. Lucrarile autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credinta Constructorul este de rea credinta cand nu este de buna credinta. In acest caz, proprietarul imobilului are dreptul: a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, cu plata, la alegerea sa, catre autorul lucrarii, a jumatate din valoarea materialelor si a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia; c) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat. 5.4.4.3.2. Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia A. In privinta lucrarilor adaugate necesare Proprietarul imobilului dobandeste dreptul de proprietate asupra lucrarii adaugate necesare din momentul efectuarii acesteia, platind autorului cheltuielile rezonabile facute de acesta, chiar daca imobilul nu mai exista. In cazul in care lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, din suma datorata de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuata cu costurile necesare obtinerii acestora. B. In privinta lucrarilor adaugate utile In cazul in care autorul lucrarii utile este de buna-credinta, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii din momentul efectuarii acesteia, cu plata, la alegerea sa: a) a valorii materialelor si a manoperei; b) a sporului de valoare adus imobilului. In cazul in care autorul lucrarii utile este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul: a) sa devina proprietarul lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie jumatate din valoarea materialelor si a manoperei, fie jumatate din sporul de valoare adus imobilului;

b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia, cu repunerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese. In ambele cazuri, cand valoarea lucrarii este considerabila, proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului sa il cumpere la valoarea de circulatie pe care imobilul ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat. C. In privinta lucrarilor adaugate voluptuare In cazul lucrarii voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul: a) sa devina proprietarul lucrarii, fara inscriere in cartea funciara si fara nicio obligatie catre autorul lucrarii; b) sa ceara obligarea autorului de rea-credinta al lucrarii la desfiintarea acesteia, cu readucerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese. Autorul de buna-credinta al lucrarii poate sa o ridice inainte de restituirea imobilului catre proprietar, cu conditia de a readuce imobilul in situatia anterioara. 5.4.4.3.3. Lucrarile realizate doar partial asupra imobilului autorului A. Lucrari cu caracter durabil In cazul lucrarii cu caracter durabil realizate cu buna-credinta partial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urma poate cere inscrierea intr-o noua carte funciara a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzand terenul aferent, in raport cu valoarea contributiei fiecaruia. Daca lucrarea a fost realizata cu rea-credinta, proprietarul terenului vecin poate opta intre a cere ridicarea lucrarii de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune-interese, daca este cazul, si respectiv de a cere inscrierea in cartea funciara a unui drept de coproprietate al vecinilor. B. Lucrari cu caracter provizoriu Cand lucrarea are caracter provizoriu, in absenta unei intelegeri contrare, autorul ei va fi obligat sa o desfiinteze, si, daca este si de rea-credinta, sa plateasca despagubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta. 5.4.5. Accesiunea mobiliara artificiala Bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a confectionat sau, dupa caz, proprietarului materialelor, in functie de raportul dintre manopera si valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului. Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau, dupa caz, cu valoarea materialelor. Cand valoarea materialelor este egala cu manopera sau exista o diferenta nesemnificativa, proprietatea asupra bunului este comuna si se exercita in conditiile coproprietatii obisnuite. In cazul in care se unesc doua bunuri mobile avand proprietari diferiti, fiecare poate pretinde separarea bunurilor daca prin aceasta celalalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului sau. Daca nu se poate obtine separarea bunurilor proprietatea asupra bunului este comuna si se exercita in conditiile coproprietatii obisnuite

Capitolul VI. PROPRIETATEA PUBLICA 6.1. Chestiuni generale 6.1.1. Definitia dreptului de proprietate publica Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege. 6.1.2. Obiectul proprietatii publice. Delimitarea de domeniul privat Constituie obiect exclusiv al proprietatii publice: - bogatiile de interes public ale subsolului, - spatiul aerian, - apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, - plajele, - marea teritoriala, - resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, - alte bunuri stabilite prin lege organica. Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ-teritoriale fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa numai daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege. 6.1.3. Domeniul public national, judetean si local Bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national, judetean sau, dupa caz, local. 6.2. Caracterele dreptului de proprietate publica Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile. In conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare sau in folosinta si pot fi concesionate ori inchiriate. 6.3. Limitele exercitarii dreptului de proprietate publica Dreptul de proprietate publica este susceptibil de orice limite reglementate de lege pentru dreptul de proprietate privata, in masura in care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate.

Incompatibilitatea se constata prin acordul dintre titularul proprietatii publice si persoana interesata sau, in caz de divergenta, pe cale judecatoreasca. 6.4. Dobandirea dreptului de proprietate publica. Cazuri Dreptul de proprietate publica se dobandeste prin: a) achizitie publica; b) expropriere pentru cauza de utilitate publica; c) donatie sau legat, acceptat, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dispunatorului, devine de uz ori de interes public; d) conventie cu titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dobanditorului, devine de uz ori de interes public; e) transferul unui bun din domeniul privat al statului/unei unitati administrativteritoriale in domeniul public al acestora; f) alte moduri stabilite de lege. 6.5. Stingerea dreptului de proprietate publica Dreptul de proprietate publica se stinge daca: a) bunul a pierit b) bunul a fost trecut in domeniul privat, daca a incetat uzul sau interesul public. 6.6. Apararea dreptului de proprietate publica Obligatia apararii in justitie a proprietatii publice revine titularului. Acesta poate exercita actiunea in revendicare. Pe de alta parte, titularii drepturilor corespunzatoare proprietatii publice (altii deci, decat titularii dreptului de proprietate publica) sunt obligati: a) sa il informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusa dreptului de proprietate publica; b) sa il introduca in procesul impotriva sa pe titularul dreptului de proprietate publica. 6.7. Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice 6.7.1. Chestiuni generale. Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt: a) dreptul de administrare, b) dreptul de concesiune, c) dreptul de folosinta cu titlu gratuit. 6.7.2. Dreptul de administrare 6.7.2.1. Constituirea dreptului de administrare Dreptul de administrare se constituie prin: - Hotarare a Guvernului, - Hotarare a Consiliului judetean sau, dupa caz, a Consiliului local.

Aceleasi autoritati controleaza si modul de exercitare a dreptului de administrare. 6.7.2.2. Exercitarea dreptului de administrare Dreptul de administrare apartine: - regiilor autonome - autoritatilor administratiei publice centrale sau locale - altor institutii publice de interes national, judetean ori local. 6.7.2.3. Stingerea dreptului de administrare Dreptul de administrare inceteaza: - odata cu incetarea dreptului de proprietate publica - prin actul de revocare emis, in conditiile legii, daca interesul public o impune, de organul care l-a constituit. 6.7.2.4. Apararea dreptului de administrare Apararea in justitie a dreptului de administrare revine titularului acestui drept, prin actiune confesorie. 6.7.3. Dreptul de concesiune 6.7.3.1. Continutul dreptului de concesiune Concesionarul are dreptul si, in acelasi timp, obligatia de exploatare a bunului (!), in schimbul unei redevente si pentru o durata determinata, cu respectarea conditiilor prevazute de lege si a contractului de concesiune. Poate fi concesionar orice persoana (fizica sau juridica). Procedura de concesionare, precum si incheierea, executarea si incetarea contractului de concesiune sunt supuse conditiilor prevazute de lege. 6.7.3.2. Exercitarea dreptului de concesiune Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sanctiunea nulitatii absolute, concesionarul nu poate instraina si nici greva bunul dat in concesiune sau, dupa caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii si care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, sa fie predate concedentului la incetarea, din orice motive, a concesiunii. Fructele, precum si, dupa caz, productele bunului concesionat revin concesionarului. In toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusa controlului din partea concedentului. 6.7.3.3. Apararea dreptului de concesiune Apararea in justitie a dreptului de concesiune revine concesionarului, prin actiune confesorie.

6.7.4. Dreptul de folosinta cu titlu gratuit 6.7.4.1. Continutul si limitele dreptului de folosinta cu titlu gratuit Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica se acorda, cu titlu gratuit, pe termen limitat, in favoarea institutiilor de utilitate publica. De regula, titularul nu beneficiaza de fructele civile ale bunului. Constituirea si incetarea dreptului de folosinta cu titlu gratuit este aidoma dreptului de administrare. 6.7.4.2. Apararea dreptului de folosinta cu titlu gratuit Apararea in justitie a dreptului de folosinta cu titlu gratuit revine titularului dreptului, prin actiune confesorie.

TESTE GRILA DREPTURI REALE

1. Dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si al fructelor se poate dobandi prin: a) numai prin lege, b) efectul posesiei de buna-credinta; c) partaj. 2. Stingerea dreptului de proprietate: a) expropriere pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire; b) crearea unui dezmembramant asupra proprietatii;

c) mostenire legala sau testamentara. 3. Cum se poate constitui servitutea: a) cedarea dreptului de proprietate; b) prin lege; c) act juridic. 4. Posesorul poate exercita posesia asupra bunului: a) prin intermediul unei alte persoane. b) prin comodatar; c) numai prin intermediul proprietarului. 5. Instrainarea unui bun se poate interzice prin conventie sau testament, insa numai pentru o durata: a) de cel mult 50 de ani; b) de cel mult 30 de ani; c) de cel mult 49 de ani. 6. Cand poate fi cerut partajul: a) partajul poate fi cerut oricand, afara de cazul in care a fost suspendat: prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca b) partajul nu poate fi cerut decat atunci cand bunurile comune se pot imparti in natura; c) numai atunci cand bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura. 7. Dreptul de superficie se poate dobandi prin: a) cedarea dreptului de proprietate; b) uzucapiune; c) atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora. 8. Cum se poate constitui uzufructul: a) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens; b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane; c) alte moduri prevazute de lege. 9. Servitutiile pe cale principala se sting prin radierea lor din cartea funciara pentru: a) neuzul timp de 5 de ani; b) neuzul timp de 10 de ani; c) neuzul timp de 20 de ani. 10. Dreptul de proprietate publica se dobandeste prin: a) dreptul de folosinta cu titlu gratuit; b) Hotarare a Guvernului; c) donatie sau legat, acceptat, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dispunatorului, devine de uz ori de interes public; 11. Dreptul de proprietate publica se stinge: a) daca bunul a pierit;

b) prin actul de revocare emis, in conditiile legii, daca interesul public o impune, de organul care l-a constituit; c) prin act juridic. 12. Cui apartine dreptul de administrare: a) oricarei persoane; b) autoritatilor administratiei publice centrale sau locale; c) fiecarui coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari. 13. Actiunile posesorii pot fi introduse: a) impotriva proprietarului; b) impotriva statului, prin Ministerul de Finante; c) impotriva Primariei din localitatea in care se afla bunul. 14. Bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de: a) 6 luni de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului; b) un an de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului; c) 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului. 15. Dobandirea bunului mobil in temeiul uzucapiunii altfel decat prin posesia de buna credinta se face de: a) acela care poseda bunul altuia timp de 3 ani b) acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani c) acela care poseda bunul altuia timp de 5 ani 16. Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau, gasitorul bunului este obligat ca, in termen de: a) 10 zile, sa il restituie proprietarului; b) 30 zile, sa il restituie proprietarului; c) 15 zile, sa il restituie proprietarului. 17. Titularul dreptului de uz poate: a) culege si dispune de toate fructele naturale, industriale si civile ale bunului asupra caruia poarta dreptul sau; b) a se folosi de lucrul altuia si a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale c) folosi si culege fructele civile ale bunului asupra caruia poarta dreptul sau. 18. Distanata minima intre constructii este de: a) 2 metri b) 1,90 metri; c) 0,60 metri 19. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil cu buna-credinta. Asupra imobilului altuia, permite proprietarului sa ceara: a) inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii

b) dezafectarea lucrarii si readucerea imobilului la starea initiala, pe cheltuiala autorului ei; c) inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, cu plata, la alegerea sa, catre autorul lucrarii, a jumatate din valoarea materialelor si a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului. 20. Distanta minima pentru arbori este de: a) 2 metri; b) 2 metri, cu unele exceptii c) 0,60 metri. 21. In cazul realizarii unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia trebuie: a) distins dupa buna sau reaua credinta a autorului lucrarii b) distins dupa necesitatea, utilitatea si satisfactia pe care o produce lucrarea c) distins numai dupa caracterul autonom sau adaugat al lucrarii respectiv dupa caracterul durabil sau provizoriu al lucrarii

DREPT CIVIL. TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

Capitolul I. CONTRACTUL 1.1. Notiune Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. 1.2. Clasificare a) Contractul sinalagmatic si contractul unilateral - contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. - in caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti. b) Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit - contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros. - contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. c) Contractul comutativ si contractul aleatoriu - este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale, existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este determinata sau determinabila. - este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si incert. d) Contractul consensual, solemn sau real - contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor. - contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege. - contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului. e) Contractul de adeziune - contractul este de adeziune atunci cand clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare. f) Contractul-cadru - contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa negocieze, sa incheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate de acesta. Modalitatea de executare a contractului-cadru, in special termenul si volumul prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii ulterioare. g) Contractul incheiat cu consumatorii

- contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, in completare, dispozitiilor prezentului cod. 1.3. Incheierea contractului 1.3.1. Conditiile esentiale pentru validitatea contractului 1.3.1.1. Capacitatea partilor Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte. 1.3.1.2. Consimtamantul A. Formarea contractului A.1. Chestiuni generale Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta. Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane. Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul acestora. Partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii. Este contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul. Cand o informatie confidentiala este comunicata de catre o parte in cursul negocierilor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca in interes propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractul. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea partii in culpa. Atunci cand, in timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se incheie pana nu se ajunge la un acord cu privire la acestea. A.2. Momentul si locul incheierii contractului Contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile. De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe ofertant, daca, in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod. A.3. Oferta si acceptarea ofertei A.3.1. Forma ofertei si a acceptarii

Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de lege pentru incheierea valabila a contractului. A.3.2. Oferta de a contracta O propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar. Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa incheierii contractului, care ii determina continutul sau, dupa imprejurari, care propune ultimul element esential al contractului. Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere. Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel din lege, din uzante ori, in mod neindoielnic, din imprejurari. In aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta in aceeasi forma cu oferta insasi sau intr-o modalitate care permite sa fie cunoscuta in aceeasi masura cu aceasta. Oferta devine caduca daca: a) acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit sau, in lipsa, intr-un termen rezonabil, dupa imprejurari; b) destinatarul o refuza. Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci cand natura afacerii sau imprejurarile o impun. A.3.3. Acceptarea ofertei Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica in mod neindoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si ajunge in termen la autorul ofertei. Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare decat atunci cand aceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre acestea, din uzante sau din alte imprejurari. Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cand: a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite; b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant; c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca. Eventual, raspunsul destinatarului, exprimat intr-una din situatiile de mai sus poate fi considerat, dupa imprejurari, ca o contraoferta. Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei il instiinteaza de indata pe acceptant despre incheierea contractului. Acceptarea facuta in termen, dar ajunsa la ofertant dupa expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte daca ofertantul nu il instiinteaza despre aceasta de indata. A.3.4. Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte numai din momentul in care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ele din motive care nu ii sunt imputabile.

Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre acestea sau din alte asemenea imprejurari nu rezulta contrariul. B. Valabilitatea consimtamantului B.1. Conditii Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza. B.2. Lipsa discernamantului Este anulabil contractul incheiat de o persoana care, la momentul incheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, intr-o stare care o punea in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale. B.3. Viciile consimtamantului Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin violenta sau in caz de leziune. B.3.1. Eroarea Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului. B.3.1.1. Eroarea esentiala Eroarea este esentiala cand: a) poarta asupra naturii sau obiectului contractului; b) poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat; c) poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat. Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului. Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate hotaratoare. B.3.1.2. Eroarea nescuzabila Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile. Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile.

B.3.2. Dolul Consimtamantul este viciat prin doi atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie. Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala. Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti. Dolul nu se presupune. B.3.3. Violenta Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert. Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent. Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamant a fost viciat. In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul incheierii contractului. Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste. B.3.4. Leziunea Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii. Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului. Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor. Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatita. Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului. Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand dreptul la actiune este prescris. Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte anume prevazute de lege. 1.3.1.3. Obiectul contractului

1.3.1.3.1. Chestiuni generale Reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale. Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. 1.3.1.3.2. Obiectul obligatiei Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul. Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit. Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel. In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare. Numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale. Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate. 1.3.1.4. Cauza contractului 1.3.1.4.1. Notiune Cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul. 1.3.1.4.2. Conditii Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala. Cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice. Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri. Cauza este ilicita si atunci cand contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (frauda la lege). . 1.3.1.4.3. Sanctiune Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu exceptia cazului in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ori, in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia s-o cunoasca. 1.3.1.4.4. Proba cauzei

Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres prevazuta. Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara. 1.3.1.5. Forma contractului Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris. Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite intre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio indoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare. Inscrisul care constata incheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic, avand forta probanta prevazuta de lege. 1.3.1.5.1 Sanctiune Este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei pe care, in chip neindoielnic, legea o cere pentru incheierea sa valabila. Daca partile s-au invoit ca un contract sa fie incheiat intr-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata. 1.3.1.5.2 Modificarea contractului Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru incheierea sa. 1.3.1.5.3 Forma ceruta pentru inscrierea in cartea funciara In afara altor cazuri prevazute de lege, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. 1.3.1.5.4 Forma contractelor electronice Contractele care se incheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala. 1.4. Nulitatea contractului 1.4.1. Chestiuni generale 1.4.1.2. Nulitatea Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune. Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor. Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa.

1.4.1.3. Nulitatea absoluta Este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie. Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta. Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazurile prevazute de lege. Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie. 1.4.1.3. Nulitatea relativa Contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil. Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata. Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasca. Contractul anulabil este susceptibil de confirmare. Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai in termenul de prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare. 1.4.2. Cauzele de nulitate 1.4.2.1. Cauzele de nulitate absoluta Contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general. 1.4.2.2. Cauzele de nulitate relativa Contractul este anulabil cand au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, cand consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege. In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil (prezumtia de nulitate relativa). In afara cazurilor in care legea prevede sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza si atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz, relative trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins (nulitatea virtuala). 1.4.3. Efectele nulitatii 1. Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat. 2. Desfiintarea contractului atrage, in conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui.

3. In cazul in care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. 4. Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi incheiat. In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile. 5. In cazul contractelor cu mai multe parti in care prestatia fiecarei parti este facuta in considerarea unui scop comun (contract plurilateral), nulitatea contractului in privinta uneia dintre parti nu atrage desfiintarea in intregime a contractului, afara de cazul in care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului. 6. In caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamant este viciat are dreptul de a pretinde, in afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera mentinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelorinterese la care ar fi indreptatit. 7. In cazul anularii sau constatarii nulitatii contractului incheiat in forma autentica pentru o cauza de nulitate a carei existenta rezulta din insusi textul contractului, partea prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, in conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. 8. Contractul nul poate fi refacut, in tot sau in parte, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui. In toate cazurile, contractul refacut nu va produce efecte decat pentru viitor, iar nu si pentru trecut. 9. Un contract lovit de nulitate absoluta va produce totusi efectele actului juridic pentru care sunt indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de lege. Conversiunea contractului nu poate opera daca in contractul respectiv partile stipuleaza expres excluderea aplicarii conversiunii sau acest lucru reiese, in chip neindoielnic, din scopurile urmarite de parti la data incheierii contractului. 1.4.4. Validarea contractului 1.4.4.1. Cauzele de validare Contractul afectat de o cauza de nulitate este validat atunci cand nulitatea este acoperita. Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege. 1.4.4.2. Confirmarea contractului Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea. Vointa de a renunta trebuie sa fie certa. 1.4.4.3. Conditiile confirmarii Un contract anulabil poate fi confirmat daca in momentul confirmarii conditiile sale de validitate sunt intrunite. Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscand cauza de nulitate si, in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia.

In lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata. 1.4.4.4. Cuprinsul actului confirmativ Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in anulare, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune. 1.4.4.5. Efectele confirmarii Confirmarea isi produce efectele din momentul incheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub rezerva insa a drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta. Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica invocarea nulitatii de catre celelalte parti. 1.5. Efectele contractului 1.5.1. Efectele intre parti 1.5.1.1. Forta obligatorie Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui. Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt stipulate in mod expres. 1.5.2. Efectele fata de terti 1.5.2.1. Relativitatea si opozabilitatea efectelor contractului fata de terti 1.5.2.1.1. Continut Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul. Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai partilor.

1.5.2.1.2. Exceptii A. Promisiunea faptei altuia Cel care se angajeaza la a determina un tert sa incheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cand sa obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa. Promitentul nu raspunde insa daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului. B. Stipulatia pentru altul Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert. Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei. Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil si sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa isi execute obligatia. In caz contrar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava insa sarcina promitentului. Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata. Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau al promitentului. C. Simulatia Simulatia este operatiunea de folosire de catre o persoana a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatii reale, fie ca aceasta operatie nu a avut loc (in cazul fictiunii), fie ca operatia reala este alta decat aceea aratata in inscris (in cazul deghizarii), fie ca operatia reala a intervenit intre alte persoane decat cele indicate in inscris ca fiind parti (in cazul interpunerii de persoane). Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor universali sau cu titlu universal. Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila. Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor care, intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent. Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand acesta le vatama drepturile. Existenta contractului secret nu poate fi opusa de parti creditorilor dobanditorului aparent care, cu buna-credinta, au notat inceperea urmaririi silite in cartea funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei.

Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand pretind ca aceasta are caracter ilicit.

Capitolul II. FAPTUL JURIDIC LICIT 2.1. Gestiunea de afaceri 2.1.1. Conditii Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale. Cel care, fara sa stie, lucreaza in interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce ii revin, potrivit legii, gerantului. El este indreptatit la restituire potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza. Nu exista gestiune de afaceri atunci cand cel care administreaza afacerile unei alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica. Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil. 2.1.2. Continuarea gestiunii Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia. Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul. 2.1.3. Obligatiile gerantului La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii. Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa impotriva geratului. 2.1.4. Obligatiile geratului Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, impreuna cu dobanzile din ziua in care au fost efectuate, si sa il despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii. Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant. Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul le-a facut. 2.2. Plata nedatorata 2.2.1. Notiune

Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire. Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Pana la proba contrara se prezuma ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie. 2.2.2. Plata primita cu buna-credinta de creditor Restituirea nu poate fi dispusa atunci cand, in urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie ori s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei. In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor in temeiul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit. 2.2.3. Restituirea platii anticipate Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin doi sau violenta. De asemenea, este supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei suspensive. 2.3. Imbogatirea fara justa cauza 2.3.1. Conditii Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri. 2.3.2. Imbogatirea justificata Imbogatirea este justificata atunci cand rezulta: a) din executarea unei obligatii valabile; b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit; c) dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica. 2.3.3. Conditiile si intinderea restituirii Restituirea nu este datorata decat daca imbogatirea subzista la data sesizarii instantei. Cel care s-a imbogatit este obligat la restituire. Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat. Capitolul III. RASPUNDEREA CIVILA 3.1. Chestiuni generale

Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului. 3.2. Cauze generale exoneratoare de raspundere 3.2.1. Forta majora si cazul fortuit Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit. Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs. 3.2.2. Fapta victimei sau a tertului Fapta victimei insesi si fapta tertului inlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere. 3.2.3. Exercitiul normal al drepturilor Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv. 3.2.4. Alte cauze de exonerare Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor in mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decat daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda. 3.3. Raspunderea pentru fapta proprie 3.3.1. Continut Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cand acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.

Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi. 3.3.2. Cauze speciale de exonerare 3.3.2.1. Legitima aparare Nu datoreaza despagubire cel care, fiind in legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu. Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si echitabile cel care a savarsit o infractiune prin depasirea limitelor legitimei aparari. 3.3.2.2. Starea de necesitate Cel care, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza. 3.3.2.3. Divulgarea secretului comercial O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de imprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica. 3.3.3. Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca pentru fapta proprie 3.3.3.1. Raspunderea minorului Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamantul sau la data savarsirii faptei. Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei. 3.3.3.2. Raspunderea altor persoane lipsite de discernamant Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca in momentul in care a savarsit fapta pagubitoare era intr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale. Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el insusi, prin betia produsa de alcool, de stupefiante sau de alte substante. Lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victima ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea, potrivit legii, indatorirea de a-l supraveghea.

Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantum echitabil, tinandu-se seama de starea patrimoniala a partilor. 3.3.4. Raspunderea altor persoane pentru fapta lor proprie Cel care l-a indemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat in orice fel sa il pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce proveneau dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia raspunde solidar cu autorul faptei. Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima. In cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. 3.4. Raspunderea pentru fapta altuia 3.4.1. Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane. Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti. 3.4.2. Raspunderea comitentilor pentru prepusi Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia. Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. 3.5. Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri 3.5.1. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa. 3.5.2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Dispozitiile de mai sus sunt aplicabile si in cazul coliziunii unor vehicule sau in alte cazuri similare. Se considera ca are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu. 3.6. Raspunderea pentru ruina edificiului Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca aceasta este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie. 3.7. Alte cazuri de raspundere Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. 3.8. Repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale Orice prejudiciu da dreptul la reparatie. Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat. Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat. Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel. Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia in natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca. In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, dupa caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale. Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se acorda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub

forma de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. Daca cel pagubit nu avea o calificare profesionala si nici nu era in curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie. In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala. Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea incercata prin moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu. Dreptul la despagubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalitatii oricarui subiect de drept va putea fi cedat numai in cazul cand a fost stabilit printr-o tranzactie sau printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau, in caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli. Daca in cadrul asigurarilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparatia este datorata numai in masura in care paguba suferita prin vatamare sau moarte depaseste ajutorul ori pensia.

Capitolul IV. EXECUTAREA OBLIGATIILOR 4.1. Plata 4.1.1. Notiune Obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este executata de bunavoie. Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert in raport cu acea obligatie. Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor. In celelalte cazuri, creditorul nu poate

refuza plata facuta de un tert decat daca natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de debitor. Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului. In acest caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau, legal sau conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o primeasca. 4.1.2. Conditiile platii Debitorul este tinut sa isi execute obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel. 4.1.3. Plata obligatiilor de mijloace si obligatiilor de rezultat In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis. In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis. Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine seama indeosebi de: a) modul in care obligatia este stipulata in contract; b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului; c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului; d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei. 4.1.4. Plata obligatiei de a preda bunuri individual determinate Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia in starea in care se afla la momentul nasterii obligatiei. Daca insa, la data executarii, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, dupa caz, nu poate dispune de acesta in mod liber, obligatia debitorului nu se stinge. 4.1.5. Plata obligatiei de a stramuta proprietatea Obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare. In ceea ce priveste imobilele inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru efectuarea inscrierii. 4.1.6. Plata obligatiei de a preda un bun Obligatia de a preda un bun individual determinat o cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare. 4.1.7. Plata obligatiei de a da bunuri de gen

Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi predate. El nu este insa liberat decat prin predarea unor bunuri de calitate cel putin medie. 4.1.8. Plata obligatiei de a constitui o garantie Cel care este tinut sa constituie o garantie, fara ca modalitatea si forma acesteia sa fie determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau personala ori o alta garantie suficienta. 4.1.9. Plata obligatiei de a da o suma de bani Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea catre creditor a sumei nominale datorate. Plata se poate face prin orice mijloc folosit in mod obisnuit in locul unde aceasta trebuie efectuata. 4.1.10. Plata partiala Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar daca prestatia ar fi divizibila. Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii partiale sunt in sarcina debitorului, chiar si atunci cand creditorul accepta o asemenea executare. 4.1.11. Darea in plata Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca creditorul consimte la aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata. Daca prestatia oferita in schimb consta in transferul proprietatii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzarii, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. In aceste cazuri, garantiile oferite de terti nu renasc. 4.1.12. Cesiunea de creanta in locul executarii Atunci cand, in locul prestatiei initiale, este cedata o creanta, obligatia se stinge in momentul satisfacerii creantei cedate. Dispozitiile art. 1.5681.584 sunt aplicabile in mod corespunzator. Daca, potrivit intelegerii partilor, obligatia in locul careia debitorul isi cedeaza propria creanta se stinge inca de la data cesiunii, dispozitiile art. 1.586 sunt aplicabile in mod corespunzator, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala. 4.1.13. Locul platii

In lipsa unei stipulatii contrare ori daca locul platii nu se poate stabili potrivit naturii prestatiei sau in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre parti ori al uzantelor: a) obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului de la data platii; b) obligatia de a preda un lucru individual determinat trebuie executata in locul in care bunul se afla la data incheierii contractului; c) celelalte obligatii se executa la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului la data incheierii contractului. 4.1.14. Data platii In lipsa unui termen stipulat de parti sau determinat in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre acestea ori al uzantelor, obligatia trebuie executata de indata. Instanta poate stabili un termen atunci cand natura prestatiei sau locul unde urmeaza sa se faca plata o impune. 4.1.15. Plata anticipata Debitorul este liber sa execute obligatia chiar inaintea scadentei daca partile nu au convenit contrariul ori daca aceasta nu rezulta din natura contractului sau din imprejurarile in care a fost incheiat. Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipata daca are un interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta. In toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii anticipate a obligatiei sunt in sarcina debitorului. 4.1.16. Punerea in intarziere a creditorului 4.1.16.1. Cazuri de punere in intarziere a creditorului Creditorul poate fi pus in intarziere atunci cand refuza, in mod nejustificat, plata oferita in mod corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca actele pregatitoare fara de care debitorul nu isi poate executa obligatia. 4.1.16.2. Efectele punerii in intarziere a creditorului Creditorul pus in intarziere preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei, iar debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in intarziere. Creditorul este tinut la repararea prejudiciilor cauzate prin intarziere si la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat. 4.1.16.3. Drepturile debitorului Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului, liberandu-se astfel de obligatia sa. 4.1.17. Punerea in intarziere a debitorului

4.1.17.1. Moduri Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. 4.1.17.2. Punerea in intarziere a debitorului de drept Debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. De asemenea, debitorul se afla de drept in intarziere in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand: a) obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care debitorul I-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta; b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face; c) debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat; d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi; e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale. Cazurile in care debitorul se afla de drept in intarziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa. 4.1.17.3. Punerea in intarziere de catre creditor Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata. Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii. Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii. Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului. 4.1.17.3. Efectele intarzierii debitorului Debitorul raspunde, de la data la care se afla in intarziere, pentru orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei in care cazul fortuit il libereaza pe debitor de insasi executarea obligatiei. Notificarea prin care creditorul pune in intarziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte si in privinta celorlalti. Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si in privinta celorlalti creditori.

4.2. Executarea silita in natura 4.2.1. Dreptul la executarea in natura Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa. 4.2.2. Executarea obligatiei de a face In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia. Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in intarziere, fie ulterior acesteia. 4.2.3. Executarea obligatiei de a nu face In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca. 4.3. Executarea prin echivalent 4.3.1. Dreptul la daune-interese Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei. 4.3.2. Prejudiciul 4.3.2.1. Evaluarea prejudiciului 4.3.2.1.1. Chestiuni generale Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial. 4.3.2.1.2. Clauza penala si arvuna A. Clauza penala A.1. Chestiuni generale

Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale. In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza penala. Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu. Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna. A.2. Cumulul penalitatii cu executarea in natura Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei. A.3. Nulitatea clauzei penale Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligatiei principale. Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului. A.4. Reducerea cuantumului penalitatii Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand: a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului; b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului. B. Arvuna B.1. Arvuna confirmatorie Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita. Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia. Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun. B.2. Arvuna penalizatoare

Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite. B.3. Restituirea arvunei Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti. 4.3.3. Vinovatia debitorului 4.3.3.1. Chestiuni generale Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa. 4.3.3.2. Prezumtia de culpa Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii. 4.3.3.3. Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor 4.3.3.3.1. Dreptul la rezolutiune sau reziliere Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la daune-interese, daca i se cuvin. Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala. Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita. De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept. 4.3.3.3.2. Efectele rezolutiunii si ale rezilierii Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite. Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de rezolutiune. Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor. 4.3.3.4. Exceptia de neexecutare

Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai intai. Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte. 4.3.3.5. Imposibilitatea de executare Atunci cand imposibilitatea de executare este totala si definitiva si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept si fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator. Daca imposibilitatea de executare a obligatiei este temporara, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii ori poate obtine desfiintarea contractului. In acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile in mod corespunzator. 4.4. Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului 4.4.1. Masurile conservatorii Creditorul poate sa ia toate masurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati de publicitate si informare pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice ori luarea unor masuri asiguratorii. 4.4.2. Masurile asiguratorii Principalele masuri asiguratorii sunt sechestrul si poprirea asiguratorie. 4.4.3. Actiunea oblica 4.4.3.1. Notiune Creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa exercite drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta, in prejudiciul creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite. Creditorul nu va putea exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de persoana debitorului. Cel impotriva caruia se exercita actiunea oblica poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorului. 4.4.3.2. Efectele admiterii actiunii oblice Hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nicio preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea. 4.4.4. Actiunea revocatorie (pauliana)

4.4.4.1. Notiune Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate. 4.4.4.2. Efectele admiterii actiunii Actul atacat va fi declarat inopozabil atat fata de creditorul care a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea, au intervenit in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei. Tertul dobanditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin incheierea actului. In caz contrar, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii indisponibilizeaza bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe care s-a intemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de inalienabilitate aplicandu-se in mod corespunzator.

Capitolul. V. STINGEREA OBLIGATIILOR 5.1. Moduri de stingere a obligatiilor Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres prevazute de lege. 5.2. Compensatia 5.2.1. Notiune Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele. 5.2.2. Conditii Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura. O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia. Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres ori tacit, la compensatie. 5.2.3. Cazuri in care compensatia este exclusa Compensatia nu are loc atunci cand: a) creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi; b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun insesizabil. 5.2.4. Efectele compensatiei fata de terti Compensatia nu are loc si nici nu se poate renunta la ea in detrimentul drepturilor dobandite de un tert. Astfel, debitorul care, fiind tert poprit, dobandeste o creanta asupra creditorului popritor nu poate opune compensatia impotriva acestuia din urma. Debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai poate prevala, in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale. 5.3. Confuziunea 5.3.1. Notiune Atunci cand, in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune. Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite.

5.3.2. Efectele confuziunii fata de terti Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobandite anterior de terti in legatura cu creanta stinsa pe aceasta cale. 5.4. Remiterea de datorie 5.4.1. Notiune Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa. Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul. 5.4.2. Feluri Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita. Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizeaza. 5.5. Imposibilitatea fortuita de executare 5.5.1. Notiune. Conditii Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere. Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza imprejurarilor mai sus, afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora. Atunci cand imposibilitatea este temporara, executarea obligatiei se suspenda pentru un termen rezonabil, apreciat in functie de durata si urmarile evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare. Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului. Debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta evenimentului care provoaca imposibilitatea de executare a obligatiilor. Daca notificarea nu ajunge la creditor intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de executare, debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului. Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare. Capitolul VI. PRIVILEGIILE SI GARANTIILE REALE 6.1. Garantia comuna a creditorilor Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai. Nu pot face obiectul garantiei generale bunurile insesizabile.

Creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a patrimoniului, autorizata de lege, trebuie sa urmareasca mai intai bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului. Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmarite numai de creditorii ale caror creante sau nascut in legatura cu profesia respectiva. Acesti creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului. 6.2. Privilegiile 6.2.1. Notiune Privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale.Privilegiul este indivizibil. Privilegiile sunt opozabile tertilor fara sa fie necesara inscrierea lor in registrele de publicitate, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul privilegiat este preferat celorlalti creditori, chiar daca drepturile acestora s-au nascut ori au fost inscrise mai inainte. Rangul privilegiilor intre ele se stabileste prin lege. 6.2.2. Stingerea privilegiilor Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odata cu obligatia garantata. 6.2.3. Privilegiile generale Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului se stabilesc si se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila . 6.2.4. Privilegiile speciale Creantele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt urmatoarele: a) creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil vandut unei persoane fizice este privilegiata cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi; b) creanta celui care exercita un drept de retentie este privilegiata cu privire la bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie, atat timp cat acest drept subzista. Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiul special se stinge prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. 6.3. Ipoteca 6.3.1. Notiune Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executarii unei obligatii. 6.3.2. Caracterele juridice

Ipoteca este, prin natura ei, accesorie si indivizibila. Ea subzista cat timp exista obligatia pe care o garanteaza si poarta in intregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecaruia dintre ele si asupra fiecarei parti din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibila sau obligatiile sunt divizibile. 6.3.3. Drepturile creditorului ipotecar Dreptul de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece. Creditorul ipotecar are dreptul de a-si satisface creanta, in conditiile legii, inaintea creditorilor chirografari, precum si inaintea creditorilor de rang inferior. 6.3.4. Obiectul si intinderea ipotecii 6.3.4.1. Obiectul ipotecii Ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale.Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalitati de bunuri. Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabila ca ipoteca asupra unui bun viitor, in situatiile in care bunul in cauza este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate conventionala. Ipoteca nudei proprietati se extinde asupra proprietatii depline la stingerea dezmembramintelor. Daca in urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi constituitorul pastreaza vreun drept asupra unei parti materiale din bun, ipoteca ce fusese constituita asupra unei cote-parti indivize din dreptul asupra bunului se stramuta de drept asupra partii respective din bun, insa numai in limita valorii coteiparti indivize. 6.3.4.2. Intinderea creantei ipotecare Ipoteca garanteaza cu acelasi rang capitalul, dobanzile, comisioanele, penalitatile si cheltuielile rezonabile facute cu recuperarea sau conservarea bunului. Ipoteca se extinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat. Ipoteca mobiliara se mentine asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat si se stramuta asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte bunuri. Cel care dobandeste prin accesiune bunul astfel creat este tinut de ipoteca. Bunurile mobile care, fara a-si pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odata cu imobilul, fie separat. Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri se intinde asupra tuturor bunurilor cuprinse in aceasta. 6.3.5. Efectele ipotecii fata de terti Creditorul ipotecar poate urmari bunul ipotecat in orice mana ar trece, fara a tine seama de drepturile reale constituite sau inscrise dupa inscrierea ipotecii sale.

6.3.6. Efectele ipotecii fata de dobanditorul bunului Cel care dobandeste un bun ipotecat raspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobanditorul bunului ipotecat se bucura si, dupa caz, este tinut de toate termenele de plata de care beneficiaza sau este tinut si debitorul obligatiei ipotecare. Daca dobanditorul bunului ipotecat nu stinge creanta ipotecara, creditorul poate incepe urmarirea silita asupra bunului, in conditiile legii. 6.3.7. Ipotecile conventionale 6.3.7.1. Dreptul de a ipoteca Ipoteca conventionala poate fi constituita numai de titularul dreptului ce urmeaza a fi ipotecat si care are capacitatea de a dispune de acesta. Ipoteca conventionala poate fi constituita de debitorul obligatiei garantate sau de un tert. Ipoteca unui drept anulabil sau conditional Cel ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o conditie nu poate consimti decat o ipoteca supusa aceleiasi nulitati sau conditii. Ipoteca conventionala asupra unei universalitati de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimtita decat cu privire la bunurile afectate activitatii unei intreprinderi. 6.3.7.2. Obligatiile garantate Ipoteca conventionala poate garanta indeplinirea obligatiilor de orice fel. 6.3.7.3. Ipoteca conventionala imobiliara 6.3.7.3.1. Constituirea ipotecii imobiliare Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin inscriere in cartea funciara. Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri nu greveaza bunurile imobile cuprinse in aceasta decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciara cu privire la fiecare dintre imobile. 6.3.7.3.2. Forma contractului Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica de catre notarul public, sub sanctiunea nulitatii absolute. Ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimtita in virtutea puterilor conferite in urma deliberarilor sau a imputernicirilor intocmite sub semnatura privata, in conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare. 6.3.7.3.3. Obiectul ipotecii imobiliare Se pot ipoteca: a) imobilele cu accesoriile lor;

b) uzufructul acestor imobile si accesoriile; c) cotele-parti din dreptul asupra imobilelor; d) dreptul de superficie. 6.3.7.4. Ipoteca conventionala mobiliara 6.3.7.4.1. Constituirea ipotecii Ipoteca mobiliara se constituie prin incheierea contractului de ipoteca, insa ea produce efecte de la data la care obligatia garantata ia nastere, iar constituitorul dobandeste drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate. 6.3.7.4.2. Forma contractului de ipoteca Contractul prin care se constituie o ipoteca mobiliara se incheie in forma autentica sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute. 6.3.7.4.3. Obiectul ipotecii mobiliare Se pot ipoteca: a) creante banesti nascute din contractul de vanzare, contractul de locatiune sau orice alt act incheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele nascute in considerarea asumarii unei obligatii sau a constituirii unei garantii, a folosirii unei carti de credit ori de debit ori a castigarii unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate in conditiile legii; b) creante constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtator; c) conturi bancare; d) actiuni si parti sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare; e) drepturi de proprietate intelectuala si orice alte bunuri incorporale; f) petrolul, gazul natural si celelalte resurse minerale care urmeaza a fi extrase; g) efectivele de animale; h) recoltele care urmeaza a fi culese; i) padurile care urmeaza a fi taiate; j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locatiune, care sunt detinute in vederea vanzarii, inchirierii ori furnizarii in temeiul unui contract de prestari de servicii, care sunt furnizate in temeiul unui contract de prestari de servicii, precum si materia prima si materialele destinate a fi consumate sau prelucrate in exploatarea unei intreprinderi, produsele in curs de fabricatie si produsele finite; k) echipamentele, instalatiile si orice alte bunuri destinate sa serveasca in mod durabil exploatarii unei intreprinderi; l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale. 6.3.7.5. Stingerea ipotecilor Ipoteca imobiliara se stinge prin radierea din cartea funciara sau prin pieirea totala a bunului. Ipoteca mobiliara se stinge, iar ipoteca imobiliara se poate radia pentru una dintre urmatoarele cauze: a) stingerea obligatiei principale prin oricare dintre modurile prevazute de lege;

b) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea obligatiei garantate ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia; c) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea ipotecii ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia; d) dobandirea de catre creditor a bunului grevat; e) renuntarea expresa sau tacita a creditorului la ipoteca; f) in orice alte cazuri prevazute de lege. 6.4. Gajul 6.4.1. Obiectul gajului Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise in forma materializata. 6.4.2. Constituirea gajului Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului catre creditor sau, dupa caz, prin pastrarea acestuia de catre creditor, cu consimtamantul debitorului, in scopul garantarii creantei. Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, in cazul titlurilor nominative sau la purtator, prin remiterea acestora, iar in cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, in scop de garantie. 6.4.3. Publicitatea gajului Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva. Publicitatea gajului asupra sumelor de bani se realizeaza numai prin detinerea acestora. Gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, dupa caz, prin andosarea titlurilor. 6.4.4. Conservarea gajului Gajul exista numai atat timp cat creditorul detine bunul gajat sau, dupa caz, cat timp este valabila andosarea titlului la ordin. Cu toate acestea, gajul nu se stinge atunci cand: a) creditorul nu mai detine bunul, fara voia sa, prin fapta altei persoane; b) creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui tert pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora; c) creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului sau in cadrul unei proceduri de urmarire silita. 6.4.5. Restituirea bunului catre creditor Sub rezerva regulilor privitoare la dobandirea proprietatii bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, creditorul gajist poate sa ceara restituirea bunului de la cel care il detine, cu exceptia cazului in care bunul a fost preluat de un creditor

ipotecar cu rang superior sau preluarea a intervenit in cadrul procedurii de executare silita. 6.4.6. Indivizibilitatea gajului Gajul poarta asupra tuturor bunurilor grevate pana la stingerea integrala a obligatiei garantate. Mostenitorul debitorului, platind partea din datorie care ii revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cat timp obligatia nu este stinsa in intregime. Mostenitorul creditorului gajist, primind partea din creanta care ii revine, nu poate remite bunul grevat in dauna celorlalti mostenitori care nu au fost platiti. 6.5. Dreptul de retentie 6.5.1. Notiune Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie. Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita. Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege. 6.5.2. Indatoririle celui care exercita dreptul de retentie Cel care exercita un drept de retentie are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, 6.5.3. Opozabilitatea dreptului de retentie Dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate. Cu toate acestea, cel care exercita un drept de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in conditiile legii. 6.5.4. Stingerea dreptului de retentie Dreptul de retentie inceteaza daca cel interesat consemneaza suma pretinsa sau ofera retentorului o garantie suficienta. Deposedarea involuntara de bun nu stinge dreptul de retentie. Cel care exercita acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescriptiei extinctive a actiunii principale si dobandirii bunurilor mobile de catre posesorul de buna-credinta.

TESTE GRILA TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

1. Dreptul de retentie in privinta unui bun care trebuie restituit sau remis se naste: a) de la punerea in intarziere a creditorului b) din momentul in care creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat c) de la inceperea procedurii de executare silita 2. Plata nedatorata presupune ca: a) orice suma platita altuia fara a primi ceva in schimb trebuie restituita: b) nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri c) restituirea trebuie facuta pentru ca partea ca a primit plata sa nu se imbogateasca fara justa cauza. 3. Raspunderea pentru fapta proprie impune reparatie a) oricand i se produce altuia o paguba b) numai cand prejudiciul cauzat este urmarea unei fapte ilicite c) cand prejudiciul cauzat este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv 4. In cazul promisiunii faptei altuia, promitentul nu raspunde: a) daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului b) indiferent de cum actioneaza sau nu tertul c) ope legis 5. Contractul poate fi anulat daca: a) in cuprinsul sau s-a strecurat o eroare materiala b) daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile c) cand eroarea poarta asupra naturii sau obiectului contractului 6. La incetarea gestiunii de afaceri a) geratul trebuie sa execute actele de dispozitie facute de gerant in numele sau b) geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant c) geratul trebuie sa execute actele de administrare si dispozitie facute de gerant in numele sau 7. Contractul se incheie in momentul: a) autentificarii actului de catre un notar public

b) cand acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile c) acordarii de data certa contractului 8. Plata facuta inainte de implinirea termenului suspensiv: a) nu se poate restitui b) se poate restitui numai atunci cand plata s-a facut prin doi sau violenta c) se poate restitui numai prin hotararea instantei judecatoresti. 0. Imbogatirea este justificata atunci cand rezulta: a) dintr-un quasidelict b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit c) din orice fapt ilicit 10. Creditorul: a) poate refuza executarea anticipata daca are un interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta b) nu poate refuza executarea anticipata chiar partiala c) nu poate refuza executarea anticipata 11. In cazul raspunderii pentru fapta proprie raspund numai: a) numai autorii majori, cu capacitate de exercitiu deplina b) atat autorii majori, cu capacitate de exercitiu deplina cat si autorii minori mai mari de 14 ani daca nu dovedesc ca au fost lipsiti de discernamant c) atat autorii majori, cu capacitate de exercitiu deplina cat si autorii minori mai mari de 14 ani daca nu dovedesc ca au fost lipsiti de discernamant precum i majorii care in momentul in care a savarsit fapta pagubitoare erau intr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii ca urmare a unui fapt provocat de el insusi care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale 12. In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut: a) sa procure creditorului rezultatul promis. b) sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis c) sa realizeze pe cat posibil rezultatul promis 13. Constituie oferta de a contracta: a) propunerea precisa adresata unor persoane nedeterminate, fara ca prin lege, uzante ori din imprejurari sa rezulte altfel b) inscrisul (pliantul, revista, afisul etc.) in care sunt prezentate produsele si preturile c) propunerea care contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar 14. La incetarea gestiunii de afaceri a) gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii b) gerantul trebuie numai sa dea socoteala geratului c) gerantul trebuie sa ceara ratificarea actelor sale de catre gerat. 15. Comitentul nu raspunde daca dovedeste

a) ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate b) ca raspunde autorul faptei ilicite care a provocat prejudiciul c) ca victima insasi a fost in culpa 16. Imposibilitatea fortuita de executare constituie un mijloc de stingere a obligatiei a) cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere, sau chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza imprejurarilor mai sus, afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora b) cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza moartii sau incetarii existentei creditorului c) cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza moartii sau incetarii existentei debitorului 17. Cererea pentru restituire intemeiata pe imbogatirea pentru justa cauza a) trebuie admisa oricand b) se poate formula oricand c) nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat 18. Prejudiciul se repara: a) integral, daca prin lege nu se prevede altfel b) partial de fiecare autor, potrivit culpei sale c) proportional cu veniturile si mijloacele debitorului 19. Obligatiile se sting prin: a) moartea sau incetarea existentei creditorului b) moastea sau incetarea existentei debitorului c) prin compensatie 20. Exceptia de neexecutare poate fi invocata a) in orice contract oneros b) in contractele sinalagmatice c) atat in acte bilaterale cat si in acte unilaterale. 21. Debitorul poate fi pus in intarziere de catre creditor a) printr-o somatie afisata la avizier sau la usa de intrare in condominiu sau in curtea imobilului, dupa caz iar daca adresanutul refuza afisarea prin telefon sau fax b) printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata c) prin intermediul organelor de politie 22. Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere a) numai daca dovedeste lipsa discernamantului persoanei supravegheate b) numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila

c) numai daca partea reclamanta dovedeste vinovatia persoanei supravegheate 23. Cel care este obligat personal raspunde a) cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. b) cu bunul ipotecat c) atat cu bunul ipotecat cat si cu bunul gajat 24. Dreptul la executare in natura cuprinde: a) repunerea partilor in situatia anterioara b) dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa c) acordarea de sulte 25. Clauza penala este aceea prin care a) partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale b) partile stabilesc ca instanta de judecata sa acorde daune interese c) partile stabilesc ca in cazul savarsirii vreunei fapte penale de catre oricare dintre ele, in legatura cu contractul, sa incunostinteze organele in drept, pentru tragerea lor la raspundere penala. 26. Remiterea de datorie are loc atunci cand: a) datoria este transmisa unei alte persoane b) datoria este platita de debitor esalonat c) creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa. 27. Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele a) numai datorita simplei sale calitati de proprietar b) daca i se stabileste vinovatia c) daca aceasta este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie. 28. Dreptul de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate a) daca ipoteca este inscrisa la Primaria din localitatea in care se afla fiecare bun in parte b) numai cand se afla la creditor c) in orice mana ar trece 29. Plata obligatiilor banesti trebuie facuta: a) la locul asumarii obligatiei b) la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului de la data plati c) la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului de la data plati 30. Actul confirmativ trebuie sa cuprinda: a) obiectul, cauza si natura obligatiei b) obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in anulare, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune c) obiectul, cauza si natura obligatiei si intentia de a repara viciul

CONTRACTE SPECIALE

CAPITOLUL I CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE I.1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare I.1.1. Notiunea In temeiul art. 1650 Cod civil1 rezulta ca vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca. Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept. Dispozitiile prezentului capitol privind obligatiile vanzatorului se aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract avand ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel. Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul de uz, abitatie al sotului supravietuitor etc.) sau care sunt prevazute de lege ori sunt contractate intuitum personae (dreptul de intretinere, de pensie)2. I.1.2. Caracterele juridice 1. Vanzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante. Vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul. 2. Vanzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga. Vanzatorul urmareste pretul iar cumparatorul urmareste sa primeasca bunul. 3. Vanzarea este un contract comutativ, deoarece intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert, care ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractante. 4. Vanzarea este un contract consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului. Vanzarea nu este un contract solemnn si nici real. Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile special prevazute de lege vanzarea devine un contract solemnn (vanzarea terenurilor). In legatura cu forma contractului de vanzare-cumparare mai precizam ca, daca necesitatea unei anumite forme (ex. act notarial) rezulta numai din intelegerea partilor, el nu se transforma in contract solemn. O asemenea intelegere are numai

Legea nr.287/2009 privind Codul civil, publicat n Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.511 din 24 iulie 2009, republicat n Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.505 din 15 iulie 2011 n temeiul art.218 din Legea nr.71/2011 publicat n Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.409 din 10 iunie 2011 2 A se vedea Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale 1999 p.10; C.Sttescu, C. Barsan, Drept civil. Drepturi reale, Universitatea din Bucuresti,1988, p.248; C. Barsan, M. Gait, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturi reale, Editura Institutului European, 1997, p.154-155; I.P.Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, 1998, p.295.

semnificatia amanarii incheierii contractului de vanzare-cumparare si deci reprezinta un antecontract3. In legatura cu forma contractului de vanzare-cumparare mai precizam ca, daca necesitatea unei anumite forme rezulta numai din intelegerea partilor, el nu se transforma in contract solemnn. 5. Vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui. Acest lucru inseamna ca prin simplul acord de vointa a partilor si independent de predarea lucrului vandut si plata pretului se produce incheierea contractului si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, acesta din urma suportand si riscul pieirii lucrului. Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca. Textul constituie o aplicatie particulara a dispozitiei cu caracter general cuprinsa in art.1273 alin.1 Cod civil, care dispune drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen. Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul in care prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel. Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile. Creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobandit cu buna-credinta posesia efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara. Este de buna-credinta dobanditorul care, la data intrarii in posesie, nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de instrainator. Daca niciunul dintre dobanditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil corporal si creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care a sesizat cel dintai instanta de judecata (art.1275 cod civil). Prin exceptie, transferul imediat al dreptului de proprietate si al riscurilor nu opereaza in urmatoarele situatii: a). Cand obiectul contractului este un drept real asupra unui imobil tabular. Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea. Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciara, cu consimtamantul titularului, dat prin inscris autentic notarial. Acest consimtamant nu este necesar daca dreptul se stinge prin implinirea termenului aratat in inscriere ori prin decesul sau, dupa caz, prin incetarea existentei juridice a titularului, daca acesta era o persoana juridica. b). Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este
3

A se vedea A se vedea Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale 1999 p.10; C.Sttescu, C. Barsan, Drept civil. Drepturi reale, Universitatea din Bucuresti,1988, p.248; C. Barsan, M. Gait, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturi reale, Editura Institutului European, 1997, p.154-155; I.P.Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, 1998, p.295.

obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator. c). Atunci cand obiectul contractului nu este un bun individual determinat, ci un bun de gen, ce trebuie individualizat ulterior. Atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului art.1678 Cod civil. d). Bunul viitor poate face obiectul unui contract de vanzare-cumparare, dar tranferul dreptului de proprietate si al riscurilor va avea loc, di momentul crearii sale sau dupa aparitia lor. e). Partile pot amana printr-o clauza speciala transferul dreptului de proprietate pentru un moment ulterior incheierii contractului. In acest caz transferul poate fi determinat printr-un termen suspensiv sau printr-o conditie suspensiva. Codul civil art.1684 prevede ca stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului. f). In cazul cumpararii marfurilor intr-o unitate cu autoservire, vanzatorul face o oferta publica de vanzare iar cumparatorul accepta oferta in momentul in care a preluat marfa. g). Art.1755 din codul civil prevede si situatia atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia. I.2. Conditii de validitate I.2.1. Capacitatea partilor Regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia, de aceea cazurile de incapacitate sunt expres prevazute de lege4 si sunt de stricta interpretare5. In materia contractului de vanzare-cumparare, cat priveste capacitatea de exercitiu se aplica regulile generale. Codul civil la art.1652 prevede ca pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege. Contractul de vanzare cumparare este un act de dispozitie atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator; in consecinta, partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau care au capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuviintarea acestuia si in toate cazurile cu autorizatia Autoritatii Tutelare. I.2.1.1. Incapacitati speciale de a cumpara. Pentru contractul de vanzare-cumparare legea prevede anumite incapacitati speciale, interdictii de a vinde si cumpara. Interdictiile de a vinde sunt stabilite de lege, in functie de natura bunurilor, si nu in consideratia persoanei, urmand sa fie analizate in legatura cu obiectul contractului de vanzare-cumparare. 1. Sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu
4 5

A se vedea CSJ, sect.civ.,dec.nr.2524/1993, n Dreptul nr.12, 1994, p.60 A se vedea G. Boroi Tratat de drept civil, p.105

pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art.1653 alin.1, Codul civil). Sunt exceptate: a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz; b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios; c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios. Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea sa. In cazul vanzarii bunurilor la licitatie publica aceasta interdictie nu opereaza. Prin drepturi litigioase trebuie sa se inteleaga nu numai drepturile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat6, dar si cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare7si indiferent de natura dreptului si de initiativa cumparatorului de a vinde. Incalcarea ei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului si cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata daunelor interese. 2. sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica: a. Mandatarii, atat cei conventionali, cat si cei legali, imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere, intrucat nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze si rolul de vanzator si pe cel de cumparator. Legea a stabilit aceasta prohibitie pentru ca mandatarul sa nu fie pus in situatia de a alege intre interesul sau, care este de a cumpara cat mai ieftin, si interesul pe care trebuie sa-l apere, obtinand pretul cel mai ridicat. b. Parintii, tutorii, curatorii, administratorii provizorii nu pot cumpara bunurile persoanelor pe care le reprezinta. c. functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza art.1654 Codul civil. Incalcarea interdictiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta. I.2.1.2. Incapacitati speciale de a vinde 1. Persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1)8 nu pot, de asemenea, sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz. Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractelor in care, in schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.
6 7

A se vedea TJ Brasov, dec.civ.nr.297/1974, n RRDnr.7, 1975, p.68. A se vedea Cas.I,dec.nr.75/1919, n C.civ.adnotate, p.423-424 nr.3 8 Alte incapacitti de a cumpra (1) Sunt incapabili de a cumpra, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie public: a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt nsrcinati s le vand; exceptia prevzut la art. 1.304 alin. (1) rmane aplicabil; b) printii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezint; c) functionarii publici, judectorii-sindici, practicienii n insolvent, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzrii fcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaz ori a cror administrare o supravegheaz.

Vechiul cod civil prevedea faptul ca vanzarea intre soti este interzisa. Scopul interdictiei era acela de a impiedica sotii sa realizeze sub aparenta unor vanzari simulate donatii irevocabile. Prin aceasta interdictie se aparau si interesele mostenitorilor, dar si interesele creditorilor. Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti ducea la nulitatea relativa a contractului, anularea putand fi ceruta de oricare dintre soti, de mostenitori sau de creditori, fara a fi obligati sa dovedeasca fraudarea drepturilor9. Codul civil nou pastreaza revocabilitatea donatiilor intre soti, numai in timpul casatoriei. Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti (art.1033, alin.1, Cod civil). Este prezumata persoana interpusa, pana la proba contrara, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care nu a rezultat din casatoria cu donatorul (art.1033, alin.2, Cod civil). I.2.2. Consimtamantul. Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta. Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane. In conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost incredintata determinarea lor nu ia o decizie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului, tinand seama, dupa imprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor. Consimtamantul (acordul de vointa) intre doua parti este necesar si suficient cu exceptia cazurilor prevazute de lege10 in vederea formarii contractului. Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza (art.1204 Cod civil). Este anulabil contractul incheiat de o persoana care, la momentul incheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, intr-o stare care o punea in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale art.1205 alin.1 Cod civil. Contractul incheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat daca, la momentul cand actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si erau indeobste cunoscute (art.1205, alin.2, Cod civil). Consimtamantul fiecarei parti trebuie sa fie neviciat. Codul civil prevede urmatoarele vicii: art.1.207-art.1222 Cod civil Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta. De asemenea, consimtamantul este viciat in caz de leziune. Eroarea Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului. Eroarea este esentiala:
9

A se vedea M. Bdil Propunere de lege ferenda, privind nulitatea ncheierii contractelor de vanzarecumprare ntre soti n RRD nr.9, 1977 p.31 10 A se vedea Art.41 din Constitutie, art.481 C. civ., Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate public

1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului; 2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat; 3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat. Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului. Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate hotaratoare. Eroarea nescuzabila Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile. Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile. Eroarea asumata Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa imprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta. Eroarea de calcul Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul in care, concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti. Eroarea de comunicare sau de transmitere Dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori cand declaratia a fost transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta. Invocarea erorii cu buna-credinta Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte. Adaptarea contractului Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte. In acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut anularea, cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa declare ca este de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate in eroare in termenul prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este stins si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte. Dolul Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.

Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala. Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti. Dolul nu se presupune. Dolul comis de un tert Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea decat daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la incheierea contractului. Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta. Violenta Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert. Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent. Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamant a fost viciat. In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul incheierii contractului. Amenintarea cu exercitiul unui drept Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste. Starea de necesitate Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate fi anulat decat daca cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare. Temerea reverentiara Simpla temere izvorata din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage anularea contractului. Violenta savarsita de un tert Violenta atrage anularea contractului si atunci cand este exercitata de un tert, insa numai daca partea al carei consimtamant nu a fost viciat cunostea sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca violenta savarsita de catre tert. Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta. Leziunea (art.1221) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii. Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului. Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor.

Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatita. Cu exceptia cazului prevazut de art. 1.221 alin. (3), actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare. In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei obligatii. Dispozitiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplica in mod corespunzator. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare. In cazul promisiunii unilaterale de vanzare, o persoana primeste promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervandu-si facultatea de a-si manifesta ulterior consimtamantul sau de a-l cumpara11. O promisiune de vanzare nu constituie o vanzare si nu poate produce efectele unei vanzari12. Promisiunea de vanzare este un contract unilateral, intrucat creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. Poate imbraca si forma de promisiune bilaterala, in cazul in care cel care promite vanzarea bunului primeste in schimb promisiunea pretului. Obligatia promitentului se stinge la expirarea termenului prevazut, daca exista un asemenea termen, iar daca nu, la implinirea termenului legal de prescriptie care incepe sa curga de la data incheierii promisiunii. Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. In caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese daca promitentul refuza sa incheie contractul promis, instanta, la cererea partii care sia indeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, atunci cand natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile in cazul promisiunii de a incheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel. Conventia prin care partile se obliga sa negocieze in vederea incheierii sau modificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta (art.1279 Cod civil). Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare. Partile se obliga sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare la un pret stabilit13. Cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite. Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator in cazul promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, dupa caz. In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau
11 12

A se vedea Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale 1999 p.23. A se vedea I. Lul Natura juridic a promisiunii unilaterale de vanzare, n Dreptul nr.6/1967 p.43-45. 13 A se vedea TJ Sibiu dec. civ. Nr.504/1992

instraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa (art.1669 Cod civil). Pactul de optiune privind contractul de vanzare-cumparare. Este o varietatea a promisiunii de vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane la un pret egal. Oferta este irevocabila de indata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci cand poate fi considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor. Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun effect (art.1191 Cod civil). Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact . Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie. Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla acceptare a beneficiarului optiunii. Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor (art.1278 Cod civil). In cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de optiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. Atunci cand pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza in cartea funciara. Dreptul de optiune se radiaza din oficiu daca pana la expirarea termenului de optiune nu s-a inscris o declaratie de exercitare a optiunii, insotita de dovada comunicarii sale catre cealalta parte (art.1668 Cod civil). Dreptul de preemtiune In materia contractului de vanzare-cumparare, dreptul prioritar la cumparare poate fi dobandit nu numai pe cale conventionala (precum este cazul pactului de preferinta), ci si pe cale legala, prin dispozitia expresa a legii. In aceasta ultima ipoteza, vointa vanzatorului-proprietar nu are nici un rol in nasterea si executarea dreptului prioritar la cumparare legal, avand insa obligatia sa-l respecte. In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun (art.1730 alin.1, Cod civil). Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor (art.1746 Cod civil). Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel. Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost acceptata in termen de cel mult 10 zile, in cazul vanzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri imobile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei catre preemptor (art.1730 Cod civil).

Vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune legal sau conventional se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor (art.1731 Cod civil). Conditiile exercitarii dreptului de preemptiune Vanzatorul este obligat sa notifice de indata preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu un tert. Notificarea poate fi facuta si de acesta din urma. Aceasta notificare va cuprinde numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, precum si locul unde este situat bunul. Preemptorul isi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vanzator a acordului sau de a incheia contractul de vanzare, insotita de consemnarea pretului la dispozitia Dreptul de preemptiune se exercita, in cazul vanzarii de bunuri mobile, in termen de cel mult 10 zile, iar in cazul vanzarii de bunuri imobile, in termen de cel mult 30 de zile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea catre preemptor a notificarii prevazute la alin. (1). Efectele exercitarii preemptiunii (art.1733 Cod civil) Prin exercitarea preemptiunii, contractul de vanzare se considera incheiat intre preemptor si vanzator in conditiile cuprinse in contractul incheiat cu tertul, iar acest din urma contract se desfiinteaza retroactiv. Cu toate acestea, vanzatorul raspunde fata de tertul de buna-credinta pentru evictiunea ce rezulta din exercitarea preemptiunii. Clauzele contractului incheiat cu tertul avand drept scop sa impiedice exercitarea dreptului de preemptiune nu produc efecte fata de preemptor. In cazul in care mai multi titulari si-au exercitat preemptiunea asupra aceluiasi bun, contractul de vanzare se considera incheiat: a) cu titularul dreptului legal de preemptiune, atunci cand se afla in concurs cu titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune; b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, cand se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune; c) daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care a fost mai intai inscris in cartea funciara, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune; d) daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune avand data certa cea mai veche, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune. Orice clauza care contravine prevederilor alin. (1) este considerata nescrisa (art.1.734). In cazul in care bunul face obiectul urmaririi silite sau este scos la vanzare silita cu autorizarea judecatorului-sindic, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila. Dreptul de preemptiune are caracter indivizibil si nu se poate ceda. Dreptul conventional de preemptiune se stinge prin moartea preemptorului, cu exceptia situatiei in care a fost constituit pe un anume termen. In acest din urma caz, termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, daca a fost stipulat un termen mai lung. I.2.3. Obiectul contractului Vanzarea-cumpararea da nastere la doua obligatii reciproce: obligatia vanzatorului are ca obiect lucrul vandut si obligatia cumparatorului are ca obiect pretul. Daca lipsesc cele doua elemente atunci contractul nu este valabil incheiat.

Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale. Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri (art.1225 Cod civil). Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit. Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel. I.2.3.1. Lucrul vandut. Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial (art.535 Cod civil). Conditii: a. sa fie in circuitul civil (in comert); b. sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; c. sa fie determinat sau determinabil, sa fie licit si sa fie posibil; d. sa fie proprietatea vanzatorului. a. Lucrul sa fie in circuitul civil Acest lucru inseamna ca nu pot forma obiectul acestui contract lucrurile care nu sunt in circuitul civil. Prohibitia poate fi: absoluta, vizand bunurile care prin natura lor sau printro declaratie a legii sunt de uz sau interes public si care sunt inalienabile; relativa, referitoare la bunurile care, pot fi vandute-cumparate, dar numai de catre anumite persoane sau numai in anumite conditii. Notiunea de lucruri in comert respectiv scoase din comert vizeaza fie numai inalienabilitatea unor bunuri fie numai regimul special al circulatiei anumitor bunuri. Legea declara inalienabile (imprescriptibile si insesizabile) bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Ele pot fi concesionate ori inchiriate, sau date spre administrare, in conditiile legi. Un alt caz de inalienabilitate, dar numai temporara este terenul atribuit conform art.19 alin1, art.21 si art.43 din Legea 18/1991, care nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani, socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare. In acest caz este vorba de terenurile cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea coproprietarilor care nu au adus pamant in cooperativa si a altor persoane prevazute de lege. Consideram ca in acest caz nu este vorba despre o simpla incapacitate de instrainare, ci este vorba despre o inalienabilitate prevazuta propter rem. In general inalienabilitatile sunt prevazute de lege in consideratia bunului (intuitum rei), iar nu a persoanei titulare a dreptului14. Derogarea relativa este prevazuta de lege in privinta bunurilor care constituie monopolul statului si care pot fi vandute sau cumparate, in conditiile
14

A se vedea TJ Sibiu, dec.civ.nr.602/1991, n Dreptul nr 5, 1002, p.84

prevazute de lege, numai de persoane fizice sau juridice autorizate pe baza de licenta15. Exista bunuri care sunt in circuitul civil, dar care din motive de ordine publica sau economico-sociale, pot fi cumparate numai cu respectarea unor prevederi legale speciale. Precizam ca bunurile din patrimoniul national nu sunt scoase din circuitul civil si deci pot fi instrainate sau dobandite, dar scoaterea lor din tara temporar sau definitiv, de catre persoane fizice sau juridice , se poate face numai cu prezentarea la unitatile vamale a adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimoniul cultural national16. Un bun nu poate fi declarat inalienabil prin vointa omului17, intrucat o asemenea clauza contravine principiului liberei circulatii a bunurilor si dreptului proprietarului de a dispune liber si absolut de bunul sau, drept garantat in limitele prevazute de lege. Inalienabilitatea conventionala poate fi recunoscuta valabila, numai daca se justifica printr-un interes serios si legitim, cum ar fi garantarea executarii unei obligatii sau alt interes. Interesul determina si caracterul temporar al inalienabilitatii, deci clauza de inalienabilitate nu poate avea un caracter perpetuu18. b. Lucrul sa existe sau sa poata exista in viitor. Daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar acel lucru era pierit total in momentul incheierii contractului, vanzarea este nula absolut, intrucat obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, ceea ce antreneaza si lipsa cauzei obligatiei cumparatorului. Daca lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar era pierit in parte anterior, cumparatorul poate alege: fie sa renunte la contract, fie sa ceara executarea lui asupra partii ramase din lucru cu o reducere proportionala din pret. Face exceptie ipoteza in care operatiunea are un caracter aleatoriu. In acest caz cumparatorul este constient de riscul pieirii, dar cumpara sperand sa nu fi intervenit. Vanzarea este valabila daca are ca obiect un lucru viitor, care nu exista in momentul incheierii contractului, dar poate exista in viitor. Dintre bunurile viitoare, numai mostenirea nedeschisa nu poate forma obiectul unui contract19. Nerealizarea lucrului viitor nu afecteaza validitatea contractului. In acest caz vanzatorul pe langa pierderea pretului, va fi obligat si la plata daunelor-interese pentru neexecutarea obligatiei asumate, daca nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere. Face exceptie ipoteza in care contractul are caracter aleatoriu, cumparatorul asumandu-si riscul nerealizarii lucrului viitor, realizare independenta de vointa si atitudinea vanzatorului. Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului (art.1659 Cod civil). c sa fie determinat sau determinabil, sa fie licit si sa fie posibil.
15 16

A se vedea S.David, Contractul de cesiune, n Dreptul nr.9, 1991, p.43 A se vedea OG nr.68/1994 modificat de Legea nr.41/1995 si OG nr.24/1997 aprobat cu modificri si completri din Legea nr.56/1998; T Caras-Severin, dec.nr.29/1995 cu Not de L. Barac, n Dreptul nr.7, 1995, p.64-70 17 A se vedea CC.,dec.nr.6/1992 n Jurisprudenta CC 1992-1997, p.123 18 A se vedea Ph. Malaurie, Cours de droit civil. Les succesions, Paris, 1989, p.184-186; P.Perju, Probleme de drept civil si procesual civil din practica Tribunalului Judetean Suceava, n Dreptul nr.4, 1993, p.51 19 A se vedea Francisc Deak, op.cit.,p.55

Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit (art.1226 alin.2 Cod civil). In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare (art.1228 Cod civil). d lucrul sa fie proprietatea vanzatorului. Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel (art.1227 Cod civil). Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate (art.1230 Cod civil). Daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vandut apartine vanzatorului, se admite ca vanzarea este anulabila20 pentru eroare asupra calitatii esentiale a vanzatorului, care a fost socotit de cumparator proprietarul lucrului. Sanctiunea care intervine este nulitatea relativa, putand fi invocata pe cale de actiune sau pe cale de exceptie numai de cumparator si succesorii lui. Vanzatorul nu poate cere anularea chiar daca a fost de buna credinta, caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul. Anularea nu poate fi ceruta nici de catre cumparator sau succesorii lui daca vanzatorul a devenit proprietarul lucrului dupa vanzare sau vanzarea este ratificata de catre adevaratul proprietar. Adevaratul proprietar nu poate cere anularea, dar poate intenta actiune in revendicare21, daca bunul se afla in posesia vanzatorului. Daca partile au incheiat contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut este proprietatea unei alte persoane si, deci problema anularii pentru eroare nu se poate pune, solutia fiind aceea de nulitate absoluta in virtutea cunoscutului adagiu clasic fraus omnia corrumpit(frauda corupe totul)22. In cazul in care un coindivizar instraineaza fara acordul celorlalti, un bun, nu se aplica regulile privitoare la vanzarea lucrului altuia, ci regulile proprii starii de indiviziune, soarta contractului de vanzare-cumparare depinzand de rezultatul partajului23. In cazul in care are loc instrainarea cotei ideale de proprietate dintr-un bun determinat sau dintr-o universalitate ori dintr-un bun determinat din universalitate, cumparatorul se substituie in drepturile coindivizarului vanzator24 fiind fara relevanta rezultatul partajului care va interveni ulterior si la care va participa cumparatorul in calitate de coindivizar25. Alta este situatia cand vanzatorul instraineaza in natura, in materialitatea sa, bunul aflat in indiviziune sau o portiune determinata material din acel bun, desi nu
20

A se vedea R. Sanilevici,I. Macovei, Consecintele vanzrii lucrului altuia n lumina practicii judiciare, n RRD nr.2,1975, p33-47 21 A se vedea TS, col.civ.,dec.nr.2257/1967, n CD, 1967, p.83; CSj, sect.civ.,dec.nr.2467/1992 si nr.132/1994; TMB, sect.a IV-a civ. 22 -a civ.,dec.nr.385/1997, n Culegere TMB 1993-1997, p.58-59 A se vedeaTS,sect.civ.,dec.nr.279/1976, n CD,1976,p.82 23 A se vedea C.Sttescu si C.Barsan, Teoria general a obligatiilor,p.178-182; D.Cozma, Teoria general a actului juridic civil, Editura Stiintific, Bucuresti, 1969, p.217; R.Sanilevici, I.Macovei, Consecintele vanzrii lucrului altuia n lumina solutiilor practicii judiciare, n RRD nr.2, 1975, p.33 si urm. 24 A se vedea CSJ, sect.civ.,dec.nr.1306/1995, n Dreptul nr.2, 1996, p.109 25 A se vedea M.Eliescu, Transmisiunea si mprteala mostenirii, Editura Academiei, Bucuresti, 1966, p.208; CSJ, sect.civ.,dec.nr.1199/1991, n Deciziile CSj 1990-1992, p.150

are drept de proprietate exclusiva asupra lucrului vandut sau asupra unei parti materiale din lucru. In aceasta din urma situatie avem mai multe solutii: daca bunul este atribuit la partaj copartasului instrainator, contractul ramane valabil si dreptul cumparatorului se consolideaza retroactiv, deoarece imparteala are caracter declarativ, deci produce efecte retroactive, vanzatorul devenind retroactiv proprietar exclusiv; daca bunul instrainat este atribuit altui copartas, actul de instrainare va fi ineficace retroactiv pentru lipsa calitatii de proprietar al vanzatorului, aplicandu-se regulile care guverneaza vanzarea lucrului altuia. In cazul vanzarii bunului indiviz de catre unul dintre coindivizari, ceilalti coindivizari nu pot cere constatarea nulitatii sau anularea actului de instrainare in timpul starii de indiviziune si nici nu pot intenta o actiune in revendicare daca cumparatorul a intrat in posesia bunului. I.2.3.2. Pretul Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului. El consta intr-o suma de bani pe care cumparatorul o plateste vanzatorului. 1. Conditii: a. Sa existe b. Sa fie fixat in bani; c. Sa fie determinat sau determinabil; d. Sa fie sincer si nu fictiv e. Sa fie serios Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, contractul este nul absolut26. a. Pretul trebuie sa existe, in sensul ca el trebuie mentionat ca prestatie a cumparatorului in momentul incheierii contractului. b. Pretul sa fie stabilit in bani Stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este de esenta vanzarii. Daca instrainarea unui lucru se face nu pentru bani, ci in schimbul unui alt lucru, pentru stingerea unei obligatii sau in schimbul unei alte prestatii, contractul nu mai poate fi calificat vanzare-cumparare, ci un schimb, o dare in plata sau un alt contract, eventual contract nenumit. Nu poate fi calificat vanzare-cumparare contractul prin care proprietatea unui lucru se transmite in schimbul intretinerii pe viata. Obligatia de intretinere a dobanditorului este o obligatie de a face, care nu echivaleaza cu un pret. Tot astfel, daca drept contra-echivalent s-a stipulat o prestatie periodica in bani, dar care se plateste pana la moartea creditorului nu mai este vanzare, ci renta viagera27. c. Pretul sa fie determinat sau determinabil. Pretul este determinat daca cuantumul lui este hotarat de parti in momentul incheierii contractului. Determinarea pretului nu presupune stabilirea modalitatii de plata28 ori a termenului platii, aceste elemente urmand a fi determinate. Pretul este determinat si atunci cand stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti.
26 27

A se vedeaCSJ, sect.com.,dec.nr.257/1997, n Buletinul CSJ 1997, p.460-462 A se vedeaF. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed Actami, Bucuresti, 1999, p.570-572 28 A se vedea F.Deak op. Cit.p.65

In cazul in care exista preturi legale obligatorii, partile trebuie sa se conformeze, respectiv se subintelege ca partile au avut in vedere pretul legal, chiar daca contractul nu contine precizari in aceasta privinta, caci numai conventiile legal facute au putere obligatorie de lege intre parti. Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor (art.1661 Cod civil). Atunci cand persoanele astfel desemnate nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste in cote egale de catre parti. Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit un alt mod de determinare a pretului (art.1662 alin.2 si 3 Codul civil). d. Pretul sa fie sincer si nu fictiv. Prin pret sincer se intelege un pret real pe care partile sa-l fi stabilit nu in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate. In cazul in care pretul este fictiv, contractul este nul ca vanzare-cumparare caci ii lipseste pretul, dar poate fi valabil ca o donatie, daca vanzatorul a avut intentia de a face o liberalitate si daca sunt indeplinite toate conditiile cerute pentru validitatea donatiei. Este nula vanzarea prin care partile se inteleg, printr-un act secret, sa se plateasca un pret mai mare decat cel care se declara in actul autentic. Vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit. De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare. Partile pot sa realizeze o simulatie prin deghizarea partiala a pretului. Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor universali sau cu titlu universal. Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila (1289 Cod civil). Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor care, intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent. Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand acesta le vatama drepturile (art.1290 Cod civil). Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand pretind ca aceasta are caracter ilicit (art.1292 Cod civil). e. pretul sa fie serios Pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut, incat sa nu existe pret29, sa nu poata constitui
29

A se vedea A. Benabent,op.cit.p.30-31

obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate. Daca in momentul incheierii contractului exista o disproportie vadita intre cele doua obiecte, se poate cere anularea pentru leziune, dar numai daca lezata este o persoana cu varsta intre 14-18 ani, care incheie singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal, un contract pentru a carui valabilitate nu se cere autorizarea prealabila a Autoritatii Tutelare si numai daca nu l-a ratificat expres sau tacit dupa ce a implinit varsta de 18 ani. I.2.4. Cauza in contractul de vanzare-cumparare Cauza reprezinta un element constitutiv in structura actului juridic si o conditie de validitate a acestuia. Cauza reprezinta scopul in vederea caruia vanzatorului, cat si cumparatorul se obliga unul fata de celalalt. Din dispozitiile art.1236 Cod civil se desprind trei conditii pe care cauza contractului de vanzare-cumparare trebuie sa le indeplineasca: Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala. Cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice. Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri. I.3. Efectele contractului de vanzare-cumparare Prin efectele contractului de vanzare-cumparare se inteleg obligatiile pe care contractul le creeaza in sarcina partilor contractante. Intelesul unui contract de vanzare-cumparare daca este indoielnic se interpreteaza in favoarea cumparatorului. Potrivit art.1269 Cod civil daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane neclar, acesta se interpreteaza in favoarea celui care se obliga. Stipulatiile inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a propus. Codul civil introduce notiunea de impreviziune (art.1271 Cod civil)in contracte dispunand ca daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor; b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste. Aceste dispozitii sunt aplicabile numai daca: a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului; b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului; c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului. I.3.2. Obligatiile vanzatorului. Vanzatorul are trei obligatii: sa transmita proprietatea bunului (sau dreptul vandut) sa predea lucrul vandut cumparatorului si sa-l garanteze pe acesta contra evictiunii si contra viciilor. I.3.2.1. Obligatia de a transmite dreptul vandut (art.1673 Cod civil)

Vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vandut. Odata cu proprietatea cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului. Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un alt drept decat dreptul de proprietate. Riscul in contractul translativ de proprietate ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului (in lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului). In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie. Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp (art.1274 Cod civil). Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca (art.1674 Cod civil). In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara (art.1676 Cod civil). Atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului (art.1678 Cod civil). Stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului (art.1684 Cod civil). I.3.2.2. Predarea lucrului vandut. Prin predare se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului30 impreuna cu tot ce este necesar exercitarii libere si neingradite a posesiei. Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue. Vanzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului. Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue. Vanzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului. In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, afara numai daca lotul era anume prevazut in conventie. In ceea ce priveste modul de executare, predarea presupune, in unele cazuri numai o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului iar in alte cazuri indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru intrarea in stapanirea efectiva a lucrului cumparat (art.1315, art.1316 si art.1318 C.civ.).
30

A se vedea F.Deak op.cit.p.72

a. Pentru termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor31. b. Predarea se face la locul unde se afla lucrul in momentul contractarii In celelalte cazuri predarea va trebui sa se faca la domiciliul debitorului c. Cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului iar cele ale ridicarii de la locul predarii, in sarcina cumparatorului (obligatia este cherabila si nu portabila), daca nu exista stipulatie contrara si daca lucrul nu poate fi localizat d. In ceea ce priveste obiectul predarii, vanzatorul este obligat sa predea lucrul vandut in masura determinata in contract In cazul predarii avem si reguli speciale atunci cand este vorba de vanzare de imobile. Daca imobilul s-a vandut cu aratare de cuprinsul sau si pe atat masura (un teren de 500 mp pe un pret de 10 mil. lei mp.), si la predare sau ulterior se constata ca intinderea nu corespunde celei aratate in contract, diferenta va fi luata in consideratie dupa cum urmeaza: Daca intinderea este mai mica, cumparatorul poate cere completarea terenului sau reducerea din pret proportionala cu intinderea gasita lipsa32. Rezolutiunea se poate cere numai daca imobilul nu poate fi folosit pentru destinatia avuta in vedere la achizitionarea lui. Daca intinderea este mai mare, cumparatorul este obligat sa plateasca in plus pretul excedentului sau, daca excedentul dovedit prin masuratoare depaseste a 20-a parte a intinderii aratate in contract el poate cere rezolutiunea contractului (art.1328 C.civ.). Daca vanzarea este facuta altfel decat pe masura adica pe un pret global (un loc de casa se vinde cu 10 mil. lei), diferenta intre intinderea declarata si cea reala nu se ia in consideratie, ea poate insa provoca un spor sau o micsorare a pretului daca valoreaza cel putin a 20-a parte din pretul total al vanzarii. In caz de excedent peste a 20-a parte cumparatorul poate opta si pentru rezolutiunea vanzarii (art.1333 C.civ.). Daca s-au vandut doua sau mai multe imobile printr-un singur contract si pret, iar intinderea unuia este mai mare iar a celuilalt este mai mic, diferentele de pret datorate potrivit regulilor aratate se compenseaza. In toate cazurile cand cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii el are dreptul, pe langa pret, la restituirea cheltuielilor vanzarii si la daune-interese, conform regulilor generale, fiindca vanzatorul este in culpa. Daca cumparatorul pastreaza imobilul acesta este obligat sa plateasca dobanda la suplimentul de pret. e. In lipsa de stipulatie contrara vanzatorul este obligat sa predea , o data cu lucrul si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate, vanzatorul are dreptul sa primeasca cheltuielile facute pentru producerea fructelor (art.1324 C.civ.). f. Cumparatorul are de asemenea dreptul la accesoriile lucrului vandut si la tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu (art.1325 C.civ.) Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul, in cazul culpei vanzatorului, poate fi: rezolutiunea vanzarii cu daune-interese, executarea in natura a contractului sau invocarea exceptiei de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus). In cazul executarii cu intarziere a obligatiei de predare, cumparatorul are dreptul sa ceara daune-interese (art.1321 C.civ.) dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului (art.1081 si art.1079 C.civ.).
31 32

A se vedea C.Sttescu, C.Barsan op.cit. p.287-291 A se vedea TS, col.civ.,dec.nr.1021/1956, n CD, 1956 p.107-109

In cazul in care lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului, vanzatorul este obligat sa-l conserve pana in momentul predarii deoarece lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului, chiar daca, potrivit conventiei, proprietatea se transmite ulterior, dar lucrul exista in acel moment si este individualizat (obligatie accesorie predarii). In caz de deteriorare a lucrului vanzatorul raspunde ca un depozitar, culpa fiind prezumata cat timp nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere (caz fortuit, forta majora). Daca cumparatorul a devenit proprietar din momentul incheierii contractului el trebuie sa suporte cheltuielile ocazionate de pastrarea lucrului (art.1618 C.civ.). 3.1.2. Obligatia de garantie (art.1672 si urm. Cod civil) Obligatia de garantie a vanzatorului are o tripla infatisare: vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator pe cumparator contra evictiunii, a viciilor bunului si pentru buna functionare a bunului. 3.1.2.1. Garantia contra evictiunii. Se numeste evictiune pierderea totala sau partiala a proprietatii lucrului ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului sau de proprietate. Obligatia de garantie impotriva evictiunii exista nu numai fata de cumparator dar si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular sau cu titlu gratuit. Obligatia de garantie contra evictiunii a vanzatorului se transmite mortis causa la succesorii universali sau cu titlu universal. Evictiunea impotriva cumparatorului poate proveni din fapte personale ale vanzatorului sau din pretentiile unui tert. I. Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale. Se numeste fapt personal orice act sau fapt anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract, savarsit de catre vanzator sau succesorii sai universali ori cu titlu universal, de natura al tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt cumparatorul este deposedat de o parte din terenul vandut sau de drept (vanzatorul invoca un drept de uzufruct asupra lucrului vandut, nereprezentat prin contract). In cazul tulburarii din partea vanzatorului, cumparatorul se poate apara prin invocarea unei exceptii personale numita exceptie de garantie: cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga (art.1696 Cod civil). Vanzatorul daca a vandut lucrul altuia si apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar, nu-l poate evinge pe cumparator, acesta putandu-i opune exceptia de garantie. Deoarece obligatia de garantie a vanzatorului este o obligatie patrimoniala, dupa moartea lui ea se transmite asupra succesorului universal sau cu titlu universal. Exceptia de garantie nu poate fi opusa succesorilor cu titlu particular al vanzatorului, ei nefiind tinuti de obligatiile autorilor. Obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert. Art.1699 Cod civil ne arata limitele clauzei de neraspundere pentru evictiune si anume, chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori de cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa. II. Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert.

Daca tulburarea vine din partea unui tert, vanzatorul trebuie sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere va fi obligat sa suporte consecintele evictiunii, indiferent ca a fost sau nu de buna credinta. Obligatia de garantie exista in acest caz daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: sa fie vorba de o tulburare de drept, cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii si cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. La cele trei conditii se mai adauga, uneori, necesitatea actiunii in justitie intentata de catre un tert impotriva cumparatorului. a. Sa fie vorba de o tulburare de drept. Vanzatorul este garantat numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept, el nu raspunde pentru simpla tulburare de fapt33. Dreptul invocat de catre tert trebuie sa fie un drept real, cum ar fi dreptul de proprietate sau dreptul de uzufruct ori a unui drept de creanta. In cazul ipotecilor si privilegiilor obligatia de garantie se declanseaza numai daca debitorul principal nu-si plateste datoria si creditorul trece la realizarea creantei. b. Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii. Vanzatorul este garantat numai daca tulburarea din partea tertului are o cauza anterioara vanzarii34. Vanzatorul nu poate raspunde de imprejurarile ivite dupa incheierea contractului si transmisiunea lucrului in patrimoniul cumparatorului 35, afara numai daca evictiunea provine dintr-un fapt personal. Deoarece cauza evictiunii trebuie sa fie anterioara vanzarii, pentru uzucapiunea, chiar inceputa inainte, dar desavarsita ulterior, vanzatorul nu raspunde. c. Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. Daca cumparatorul a avut cunostinta de pericolul evictiunii, inseamna ca a acceptat riscul si problema raspunderii vanzatorului in caz de realizare a riscului nu se poate pune; sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre cumparator incumba vanzatorului. Cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul este tinut sa se abtina de la orice fapt sau act ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului. Daca evictiunea este pe cale sa se produca, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului (obligatia de a face). Daca evictiunea s-a produs, se angajeaza raspunderea vanzatorului pentru pagubele suferite de cumparator. Cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a se respinge cererea. Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea. Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii in garantie este de 3 ani, termen ce incepe sa curga de la data producerii evictiunii. 1. Evictiunea totala.

33 34

A se vedea V.Georgescu, Not la dec.civ. a T. Regional Iasi nr.2239/1957, n LP,nr.3,1960,p.123-128 A se vedea CAS.1,dec.nr.788/1911, n C.civ.adnotat, p.453 nr.14 35 A se vedea TS, sect.civ.,dec.nr. 1071/1964, n CD, 1964, p.70-73

Vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit, chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite sau din neglijenta cumparatorului 36, cu singura exceptie a foloaselor realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului. Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul. Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit. Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora. Daca insa cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu. Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii. Daunele-interese datorate de vanzator cuprind (art.1702 Cod civil): a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins; b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului; c) cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator; d) pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii. De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului sau sa faca sa i se ramburseze de catre acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile. Daca vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, el este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si, dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare. 2. Evictiunea partiala. In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese. Pentru stabilirea intinderii daunelor-interese, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 1.702 3.1.2.2. Garantia contra viciilor lucrului vandut. Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic (art.1707 Cod civil). Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistenta de specialitate, de catre un cumparator prudent si diligent. Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului. Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor pe care cumparatorul le cunostea la incheierea contractului. In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse.
36

A se vedea D.Alexandresco, op.cit.p.218

Daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut. Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii contractului. I. Conditii: a. Trebuie ca viciul sa fie ascuns, vanzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga. Viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-a cunoscut si printr-o verificare normala, dar atenta, nici nu putea sa-l cunoasca37. Trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului38. Pentru viciile ivite ulterior contractarii vanzatorul nu raspunde, deoarece prin efectul incheierii contractului riscurile trec asupra cumparatorului o data cu dreptul de proprietate. In cazul in care proprietatea nu se transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile ivite ulterior vanzarii. b. Trebuie ca viciul sa fie grav, adica din cauza lui, lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai mic. Obligatia de garantie pentru vicii se aplica la orice vanzare, inclusiv 39 la antecontratul de vanzare-cumparare, indiferent ca lucrul este un mobil sau imobil, in stare uzata sau noua, cu doua exceptii: Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului intr-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu imprejurarile, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere rezolutiunea vanzarii. In cazul in care cumparatorul este profesionist, iar bunul vandut este mobil corporal, termenul in care cumparatorul trebuie sa-l instiinteze pe vanzator este de doua zile lucratoare. Atunci cand viciul apare in mod gradual, termenele mentionate mai sus incep sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea viciului. In cazul in care vanzatorul a tainuit viciul nu poate invoca prevederile prezentului articol. II. Efectele si intinderea raspunderii vanzatorului pentru vicii40. In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz: a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia; b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii; c) reducerea corespunzatoare a pretului; d) rezolutiunea vanzarii. La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune o alta masura prevazuta la alin. (1) decat cea solicitata de cumparator. Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta dispune rezolutiunea contractul se desfiinteaza numai in parte.

37 38

A se vedea TMB, sect.a IV-a civ.,dec.nr.155/1990 A se vedea V Stoica, C.Turianu, loc.cit.p.10-11; M.Muresan, op.cit.p.92 39 A se vedea TS, sect.civ.,dec.nr.1604/1989 40 A se vedea F.Deak, op.cit., p.92-94

Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu. Daca la incheierea contractului vanzatorul cunostea viciile bunului vandut, vanzatorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea intregului prejudiciu cauzat, daca este cazul. Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus fie reducerea corespunzatoare a pretului fie rezolutiunea vanzarii el este obligat sa restituie cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vanzarii, in tot sau in parte, dupa caz. In cazul pierderii sau deteriorarii bunului, chiar prin forta majora, cumparatorul poate sa obtina a)inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia; b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;c) reducerea corespunzatoare a pretului; d) rezolutiunea vanzarii. Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti. In cazul vanzarii dupa mostra sau model, vanzatorul garanteaza ca bunul are calitatile mostrei sau modelului. III. Termenul de intentare a actiunilor. Termenul de prescriptie al dreptului de valorificare a garantiei este de 3 ani. Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune izvorat din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrari, cu vicii aparente, in cazurile in care legea sau contractul obliga la garantie si pentru asemenea vicii, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a bunului ori a lucrarii sau, dupa caz, de la data implinirii termenului prevazut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru inlaturarea de catre debitor a viciilor constatate (art.2530 Cod civil). Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori al lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala. Dreptul la actiunea in raspundere pentru vicii ascunse incepe sa curga: a) in cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie, de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale a bunului sau a lucrarii, in afara cazului in care viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii; b) in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii sau receptiei finale a constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii. (2) Pentru executarea unor lucrari curente, termenele sunt de o luna, in cazul prevazut la lit. a), respectiv de 3 luni, in cazul prevazut la lit. b). Dispozitiile enumerate mai sus se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori al lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala. Potrivit art.2531 Cod civil termenele prevazute sunt termene de garantie inauntrul carora viciile trebuie, in toate cazurile, sa se iveasca. Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce insa nicio atingere termenelor de garantie speciale, legale sau conventionale. Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si in cazul produselor pentru care s-a prevazut un termen de valabilitate, ca si in cazul bunurilor sau lucrarilor pentru care exista un termen de garantie pentru buna functionare. 3.1.2.3. Garantia pentru buna functionare a bunului

Noul cod civil prevede la art.1617 Cod civil obligatia vanzatorului privind garantia pentru buna functionare a bunului. In cazul oricarei defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea bunului. Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit in schimbul inapoierii bunului. Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator. Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea inainte de implinirea termenului de garantie. Daca aceasta comunicare nu a putut fi facuta in termenul de garantie, din motive obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil de la data expirarii termenului de garantie. Aceleasi dispozitii sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care vanzatorul a garantat ca bunul vandut va pastra un timp determinat anumite calitati. Potrivit art.1177 Cod civil contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, in completare, dispozitiilor prezentului cod. O dispozitie speciala este cea prevazuta in Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor. Prezenta lege are drept scop o mai buna functionare a pietei si asigurarea unui nivel inalt de protectie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. O ala dispozitie speciala este aceea prevazuta de Legea nr.449/2003, republicata in 2008 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora unde se definesc urmatorii termeni: a) consumator - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in cadrul contractelor care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale; b) produs - bun material mobil a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva. Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei legi bunurile vandute in urma confiscarilor, in cadrul procedurii de executare silita sau pe baza unui alt act emis de autoritatile judecatoresti, apa si gazele care nu sunt ambalate intr-un volum limitat sau intr-o cantitate fixa si energia electrica; c) vanzator - persoana fizica sau juridica autorizata, care, in cadrul activitatii sale, comercializeaza produse in conditiile unui contract incheiat cu consumatorul; d) producator: 1. operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs; 2. operatorul economic care fabrica materia prima; 3. operatorul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

4. operatorul economic care reconditioneaza produsul; 5. operatorul economic sau distribuitorul care modifica, prin activitatea sa, caracteristicile produsului; 6. reprezentantul inregistrat in Romania al unui operator economic care nu isi are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului; 7. operatorul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerilor; 8. distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat; 9. distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata, in termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identitatii importatorului; e) garantie - orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta; f) reparare - in caz de lipsa de conformitate, aducerea unui produs la conformitate cu contractul de vanzare-cumparare; g) viciu ascuns - deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare; h) durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit intre parti, in cadrul caruia produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare. Nu sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt vandute prin procedura licitatiei publice, la care consumatorul are posibilitatea sa participe personal. Intra sub incidenta prevederilor prezentei legi si produsele care vor fi achizitionate pe baza unui contract de vanzare de produse ce urmeaza a fi fabricate sau prelucrate. Vanzatorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare. Se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vanzarecumparare daca: a) corespund descrierii facute de vanzator si au aceleasi calitati ca si produsele pe care vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau model; b) corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut vanzatorului si acceptat de acesta la incheierea contractului de vanzarecumparare; c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelasi tip; d) fiind de acelasi tip, prezinta parametri de calitate si performante normale, la care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, date fiind natura produsului si declaratiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, facute de vanzator, de producator sau de reprezentantul acestuia, in special prin publicitate sau prin inscriere pe eticheta produsului.

Nu poate fi invocata neconformitatea daca in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare consumatorul a cunoscut sau nu putea, in mod rezonabil, sa nu cunoasca aceasta lipsa de conformitate ori daca lipsa de conformitate isi are originea in materialele furnizate de consumator. Vanzatorul nu este raspunzator de declaratiile publice prevazute la litera d), in oricare dintre urmatoarele situatii, daca probeaza ca: a) nu a cunoscut si nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratiile in cauza; b) declaratia fusese corectata la momentul incheierii contractului de vanzarecumparare; c) decizia de a cumpara produsul nu putea fi influentata de declaratiile publice in cauza. Orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din contractul de vanzare a produselor si produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea sa. Prevederile de mai sus se aplica si in cazul in care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta si instalarea incorecta este datorata unei deficiente in instructiunile de instalare. Potrivit dispozitiile prezentei legi vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice lipsa a conformitatii existenta la momentul cand au fost livrate produsele. In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului sa i se aduca produsul la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea contractului privind acest produs. In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului in primul rand repararea produsului sau are dreptul de a solicita inlocuirea produsului, in fiecare caz fara plata, cu exceptia situatiei in care masura este imposibila sau disproportionata. O masura reparatorie va fi considerata ca disproportionata, daca ea impune vanzatorului costuri care sunt nerezonabile in comparatie cu cealalta masura reparatorie, luandu-se in considerare: a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele daca nu ar fi existat lipsa de conformitate; b) importanta lipsei de conformitate; c) daca cealalta masura reparatorie ar putea fi realizata fara un inconvenient semnificativ pentru consumator. O masura reparatorie va fi considerata ca imposibila daca vanzatorul nu poate asigura produse identice pentru inlocuire sau piese de schimb pentru reparare, inclusiv ca urmare a lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente. Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord, in scris, intre vanzator si consumator, si fara niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luandu-se in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilita nu poate depasi 15 zile calendaristice de la data la care cumparatorul a adus la cunostinta vanzatorului lipsa de conformitate a produsului. In cazul repararii produsului, in acesta vor fi montate numai piese noi. Notiunea fara plata, prevazuta se refera la toate costurile necesare aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile postale, de transport, manipulare,

diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manopera, materiale utilizate si ambalare. Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri: a) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului; b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila; c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, fara inconveniente semnificative pentru consumator. Consumatorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, daca lipsa conformitatii este minora. Daca vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru lipsa de conformitate rezultata dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a producatorului ori a unui operator economic din acelasi lant contractual, vanzatorul are dreptul de a se indrepta impotriva celui responsabil de lipsa de conformitate, in conditiile legii. Raspunderea vanzatorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajata daca lipsa de conformitate apare intr-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului. Dupa expirarea termenului consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite in scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare, in conditiile legii. Pentru produsele a caror durata medie de utilizare este mai mica de 2 ani, termenul prevazut la art. 16 se reduce la aceasta durata. Consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre lipsa de conformitate in termen de doua luni de la data la care a constatat-o. Pana la proba contrara, lipsa de conformitate aparuta in termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezuma ca a existat la momentul livrarii acestuia, cu exceptia cazurilor in care prezumtia este incompatibila cu natura produsului sau a lipsei de conformitate. Garantia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, in conditiile specificate in declaratiile referitoare la garantie si in publicitatea aferenta. Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita. Garantia trebuie sa precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garantie, durata medie de utilizare, modalitatile de asigurare a garantiei intretinere, reparare, inlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vanzatorului si ale unitatii specializate de service. Garantia trebuie redactata in termeni simpli si usor de inteles. La cererea consumatorului garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil si accesibil acestuia. In cazul in care garantia nu respecta prevederile legale, valabilitatea acesteia nu este afectata, consumatorul avand dreptul de a solicita vanzatorului indeplinirea conditiilor incluse in declaratiile referitoare la garantie. Clauzele contractuale sau intelegerile incheiate intre vanzator si consumator inainte ca lipsa de conformitate sa fie cunoscuta de consumator si comunicata vanzatorului, care limiteaza sau inlatura, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevazute de prezenta lege, sunt nule de drept. In cazul produselor folosite, consumatorul si vanzatorul pot conveni reducerea termenului, dar nu la mai putin de un an de la data livrarii produsului.

3.2. Obligatiile cumparatorului Cumparatorul are urmatoarele obligatii: de a plati pretul, de a lua in primire lucrul vandut si de a achita cheltuielile privind vanzarea. 3.2.1. Plata pretului. Locul si data platii. Plata pretului este cea mai importanta obligatie a cumparatorului, in lipsa careia contractul este nul absolut. In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce proprietatea este transmisa (art.1720 alin.1, Cod civil). Daca la data incheierii contractului bunurile se afla in tranzit, in lipsa unei stipulatii contrare, plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, in lipsa acestora, la locul destinatiei (art.1720 alin.1 Cod civil). In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, insa ii procura alte foloase. Daca cumparatorul are motive de a se teme de o evictiune, el are dreptul sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, daca nu s-a prevazut ca pretul va fi platit si in asemenea situatii. Cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare. Sanctiunea neplatii pretului. In cazul contractului de vanzare-cumparare, ca si in orice alt contract bilateral, neexecutarea obligatiei de catre una dintre parti confera celeilalte parti posibilitatea de a invoca exceptia de neexecutare sau de a cere fie executarea, fie rezolutiunea contractului. Vanzatorul poate invoca exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie, daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei), refuzand sa predea lucrul vandut, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen suspensiv. Atunci cand vanzatorul a acordat un termen pentru plata pretului, se considera ca a renuntat la acest drept si nu va putea refuza predarea decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul termenului . Vanzatorul poate cere si obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei, ceea ce este posibil atunci cand debitorul este solvabil. Actiunea in plata pretului are un caracter personal si se prescrie in termenul general de 3 ani. Atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari. Daca actiunea in restituire nu a fost introdusa in conditiile stabilite de acesta, vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului Atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca in cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept in intarziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.

3.2.1. Luarea in primire a lucrului vandut. Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea suportand cheltuielile ridicarii de la locul predarii41. In caz de neexecutare, dupa punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere instantei obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea de daune cominatorii sau poate cere autorizatia sa-l puna in alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste, cheltuielile (de transport, depozitare etc.) fiind in sarcina cumparatorului. Vanzatorul mai are optiunea sa ceara rezolutiunea contractului de vanzarecumparare cu daune-interese. Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului. Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor. Daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen. Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit. Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial. 3.2.2. Suportarea cheltuielilor vanzarii. In lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel. In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cumparatorului. 4. Varietati de vanzare 4.1. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura Aceasta varietate de vanzare are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat, deci dintr-un gen limitat si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare, fie pentru individualizarea cantitatii vandute din lot, fie pentru determinarea pretului. Vanzarea devine perfecta din momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si asupra pretului si deci in caz de neexecutare din partea vanzatorului cumparatorul este in drept sa ceara fie executarea contractului, fie rezolutiunea cu daune interese42.
41 42

A se vedea supra nr.23.2-23.4 A se vedea F.Deak, op.cit., p.108

Proprietatea si riscurile nu se transmit daca lucrurile nu au fost masurate, cantarite sau numarate, deoarece nu este individualizat lucrul vandut sau nu este determinat pretul, iar in caz de pieire determinarea nici nu ar fi posibila. Daca pieirea este fortuita, vanzatorul nu va putea fi obligat sa plateasca dauneinterese, dar nici nu va putea cere pretul. 4.2. Vanzarea pe incercate Vanzarea pe incercate este un contract incheiat in momentul realizarii acordului de vointa, in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator (art.1681 Cod civil). Cumparatorul nu poate refuza obiectul pe motiv ca nu ii place, iar daca o face vanzatorul poate cere expertiza. De aici rezulta concluzia ca lucrul poate fi refuzat doar daca este necorespunzator. Vanzatorul are facultatea de a fixa termen potrivit pentru incercare si raspuns. Contractul este incheiat din momentul realizarii acordului de vointa, deoarece este vorba de o conditie suspensiva. Riscul pieirii fortuite a lucrului este in sarcina vanzatorului, deoarece vanzarea sub conditie suspensiva nu este translativa de proprietate. Delimitarea fata de vanzarea pe gustate. Vanzarea pe incercate nu trebuie confundata cu vanzarea pe gustate, deoarece vanzarile nu se socotesc incheiate decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine. Cumparatorul poate refuza marfa pe motiv ca nu ii place. Aceasta vanzare nu este o vanzare sub conditie, deoarece in acest caz conditia care ar afecta vanzarea ar fi pur potestativa si vanzarea ar fi nula. Proprietatea se transmite dupa individualizarea bunului. 4.3. Vanzarea cu pact de rascumparare (art.1758 si urm.) Vanzarea cu pact de rascumparare este o vanzare supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta in facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen, reluarea operand cu efect retroactiv atat impotriva cumparatorului cat si impotriva tertilor dobanditori de drepturi asupra bunului vandut, numai fructele percepute pana la rascumparare nefiind supuse restituirii43. Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de publicitate. Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si a celor utile, insa in acest din urma caz numai in limita sporului de valoare. In cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza. Efectele vanzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica in mod corespunzator. Cu toate acestea, vanzatorul este tinut de locatiunile incheiate de cumparator inaintea exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din momentul exercitarii. Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa ii notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi exercite acest drept.
43

A se vedea F.Deak, op.cit., p.110

In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele mentionate la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobanditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare. In cazul vanzarii cu optiune de rascumparare ce are ca obiect o cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si in raport cu vanzatorul daca acesta nu si-a exercitat inca optiunea. Vanzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare in cadrul partajului decade din dreptul de optiune, chiar si atunci cand bunul este atribuit, in tot sau in parte, cumparatorului. In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul rascumpararii va fi redus la pretul platit pentru vanzare. Prevederile prezentului Cod se aplica si vanzarilor in care vanzatorul se obliga sa rascumpere bunul vandut. 4.4. Vanzarea unei mosteniri (de drepturi succesorale) Vanzarea unei mosteniri este un contract prin care titularul unui drept succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane44. Vanzarea poate avea loc numai dupa deschiderea mostenirii, daca s-a facut vanzarea mostenirii inainte de a fi deschisa atunci sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta. O mostenire nu poate fi instrainata nici cu acordul persoanei despre a carei mostenire este vorba, intrucat poate trezi dorinta mortii45. Vanzarea are ca obiect mostenirea dobandita de vanzator, fie dreptul asupra unei universalitati, fie cota-parte indiviza asupra universalitatii46. Vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului fructele percepute, creantele incasate sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala, daca nu exista o conventie contrara. Obligatia de garantie a vanzatorului este aceea ca acesta raspunde numai de calitatea sa de mostenitor nu si de continutul universalitatii transmise. 4.5. Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios Dreptul litigios, supus unei contestatii judiciare, poate forma obiectul vanzarii indiferent ca este un drept real sau de creanta, inclusiv drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale. Contractul acesta este un contract aleatoriu, deoarece exista sanse de castig sau pierdere, vanzatorul nu garanteaza existenta dreptul cedat. Daca s-a facut o asemenea instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios impreuna cu cheltuielile si dobanzile. Aceasta operatiune porta numele de retract litigios, iar cel care il exercita retractant. Conditii si efecte a. sa existe un proces inceput, dar neterminat asupra fondului dreptuluiProcesul trebuie sa fie in curs de judecata atat in momentul cesiunii, cat si in momentul exercitarii retractului. Un viitor proces nu justifica exercitarea retractului litigios. b. cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret c. manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar.
44 45

A se vedea M.Eliescu, Transmiterea si mprteala mostenirii, Editura Academiei, 1966, p.222 A se vedea F.Deak, op.cit., p.111 46 A se vedea CSJ, sect.civ.,dec.nr. 1199/1991, n Deciziile CSJ 1990-1992, p.148-151

d. retractul litigios sa fie exercitat inaintea instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare. Retractul litigios nu se poate exercita in anumite conditii limitativ prevazute de lege: 1. cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat. In acest caz cesiunea are ca scop sa puna capat indiviziunii. 2. cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei. 3. cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

CAPITOLUL V CONTRACTUL DE DONATIE II.1. Notiune, reglementare si caractere juridice II.1.1. Notiune (art.985 Cod civil). Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane. Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament. Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar. II.1.3. Caractere juridice. a. Donatia este un contract unilateral, deoarece numai una dintre parti are obligatii contractuale (donatorul). b. Donatia este un contract cu titlu gratuit. Astfel, donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fara ca aceasta din urma sa se oblige la plata vreunui echivalent. Ca exceptie mentionam donatia cu sarcina, in acest caz donatia devine cu titlu oneros, dar numai in limita valorii sarcinii. c. Donatia este un contract solemnn, deoarece este supusa formei speciale, impusa ca o conditie ad validitatem. Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. Sunt exceptate donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale. Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei. Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului. d. Donatia este un contract translativ de proprietate. In cazul in care partile nu au certitudinea ca au incheiat un contract de donatie, atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati47. e. Donatia este un contract irevocabil. In acest caz exista exceptii de la regula si anume donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei. II.2. Conditii de fond Pentru a fi valabil incheiat un contract de donatie trebuie sa indeplineasca conditiile de fond prevazute de art.987 Cod civil II.2.1. Capacitatea partilor Orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi exprima consimtamantul.
47

A se vedea M.Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei, Editura Actami, Bucuresti 1966, p.153-154

Conditia capacitatii de a primi o donatie trebuie indeplinita la data la care donatarul accepta donatia. II.2.2. Incapacitatea partilor II.2.2.1. Incapacitati de a dona Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui materiale, si nici sa garanteze obligatia altuia (art.146 Cod civil). Actele facute cu incalcarea dispozitiilor prevazute de art.144 sunt anulabile, dispozitiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile in mod corespunzator. In cazul interzisilor judecatoresti, potrivit art.175 Cod civil bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati de catre tutore, cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport. Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil. Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert. Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la randul sau, tot de catre dispunator. II.2.2.2. Incapacitati de a primi. Incapacitati absolute de a primi. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput poate fi gratificat. Potrivit legilor speciale ale profesiei, demnitarii, judecatorii, procurorii au interdictia de a primi cu titlu gratuit. Sanctiunea civila a actului facut cu incalcarea acestei incapacitati este nulitatea absoluta. Incapacitati relative de a primi Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli. Sunt exceptate de la sanctiune potrivit art.990 alin.2 Cod civil liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati si liberalitatile facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati. Sunt de asemenea anulabile liberalitaptile facute de cel reprezentat sau ocrotit chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa.

Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului. Sanctiunea nulitatii relative se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui curator special numit de Autoritatea Tutelara, care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului. 1. Persoanele juridice. a. Donatiile facute statului urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza: Donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul organului sau institutiei; Donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti Donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului tutelar, iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz. b. Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor oferite asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial se poate face numai cu autorizatie prealabila si avizul guvernului, cu exceptia contributiilor sau donatiilor initiale necesare pentru alcatuirea patrimoniului propriu, a cotizatiilor periodice si a subventiilor din partea statului48. c. Persoanele juridice care nu sunt de stat dat urmaresc un scop patrimonial, precum si sindicatele49, pot accepta donatiile, prin organele lor, fara autorizatie prealabila. Cu privire la momentul cand capacitatea este ceruta trebuie sa retinem urmatoarele aspecte. Daca donatia se incheia prin acte separate (intre absenti), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii ofertei, in momentul acceptarii ei de catre donatar si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai in acest moment. Nerespectarea incapacitatilor atat de a face, cat si de a primi donatii se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. In unele cazuri cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului (sanctiunea nulitatii absolute se aplica si donatiilor facute medicilor, farmacistilor si preotilor). II.2.3. Consimtamantul Pentru a fi incheiata valabil o donatie trebuie sa exprimat in mod liber cu intentia de a produce efecte juridice, avand la baza vointa partilor. In cazul in care consimtamantul este viciat se sanctioneaza cu nulitatea relativa.

48

A se vedea Art.3 si 89 din Legea nr.21/1924; CSJ, sect.com., dec.nr.46/1993 si nr. 259/1992, n Dreptul nr.9, 1993,p.77; Deciziile CSJ 1990-1992, p.492; E. Popa Regimul juridic privind nfiintarea de persoane juridice cu scop nepatrimonial sau nelucrativ, n Dreptul nr.9, 1993, p.37-39; S.Beligrdeanu, Instanta competent s dispun cu privire la persoanlitatea juridic a asociatiilor, fundatiilor, federatiilor si confederatiilor, n Dreptul nr.2, 1994, p.70-71. 49 A se vedea Art.23 alin.1 din Legea nr.54/1991

II.2.4. Obiectul contractului Potrivit dreptului comun, bunul care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, posibil, licit 50 si sa existe sau sa poata exista in viitor. Din bunurile viitoare nu pot forma obiectul donatiei. II.2.5. Cauza contractului de donatie Scopul pentru care donatorul transfera, cu titlu gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane trebuie sa fie real licit si moral. In caz contrar, donatia nu poate fi valabil incheiata. Donatia ce are o cauza care contravine legii sau bunelor moravuri ori ordinii publice este nula absolut. Dovada incumba celui care o pretinde si poate fi facuta prin oricare dintre mijloacele de proba. Cauza donatiei cuprinde doua elemente: intentia de a gratifica si motivul determinant. Intentia de a gratifica consta in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real sau de creanta, cu titlu, gratuit. Motivul determinat este scopul practic urmarit de donator, element subiectiv, variabil si concret. II.3. Principiul irevocabilitatii donatiilor Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor, irevocabile51. II.3.1. Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa. Astfel, este lovita de nulitate absoluta donatia care (art.1015 Cod civil): a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului; b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie; c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul; d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti. Sunt considerate clauze permise urmatoarele: Donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept. Donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta, respectiv si de vointa unei alte persoane decat donatorul. Poate fi stipulata plata datoriilor prezente al donatorului Prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui. In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei persoane, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa. Nici clauzele de inalienabilitate nu contravin principiului irevocabilitatii. Donatia cu rezerva uzufructului in favoarea donatorului52 sau a unui tert. II.3.2. Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei.
50 51

A se vedea dec.civ.nr.1147/1986, a T.J. Hunedoara, n RRD nr.9, 1987, p.76 A se vedea F. Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Actamin,1999, p.141-142. 52 A se vedea TJ Timis, dec.civ.nr.40/1987, n RRd nr.5/1987, p.67

II.3.3. Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului de rea-credinta. Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti. Este prezumata persoana interpusa, pana la proba contrara, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care nu a rezultat din casatoria cu donatorul. II.3.4. Cauzele legale de revocare a donatiilor Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de drept. Revocarea pentru ingratitudine. Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri: a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat; b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator; c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei. Actiunea in revocare53 pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza prin urmatoarele: a. Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de donator. In mod exceptional mostenitorii devin titularii actiunii in revocare: Daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului; Daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea poate fi intentata. b. Titularul actiunii cunoscand faptul de ingratitudine il poate ierta pe donatar. c. Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine d. Admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata de terti. Toate donatiile sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii Daca donatia este cu sarcina, donatarul are obligatia de a executa sarcina, deoarece in caz contrar, donatia va fi revocata. Sarcina reprezinta o obligatie impusa de donator gratificatului, in limita carei se diminueaza caracterul gratuit al liberalitatii. Sarcina trebuie sa fi posibila, licita si morala. Ea poate fi dispusa in favoare dispunatorului, in favoarea tertului sau in favoarea gratificantului insusi. Revocarea donatiei intervine in situatia in care neexecutarea ei provine de la donatar care se afla in culpa. Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciara, deci pentru a produce efecte ea trebuie sa fie ceruta instantei de judecata. Sarcina poate fi executata de oricine are vreun interes si anume de mostenitorii, de creditorii chirografari ori de cesionar.
53

A se vedea TJ Bihor, dec.civ.nr.178/1979, n RRD nr.12/1979, p.40

In cazul sarcinii stipulate in favoare unui tert, acesta poate cere numai executarea obligatiei asumate de donatar, dar nu si rezolutiunea contractului, deoarece el nu este parte contractanta. Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata. Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, actualizata la data la care sarcina trebuia indeplinita. Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui II.4. Donatiile simulate, indirecte si darurile manuale II.4.1. Donatiile simulate Donatiile simulate sunt de mai multe feluri: donatii deghizate, donatii prin interpunere de persoane. Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros Simulatia in general nu este sanctionata cu nulitatea54. Forma pe care trebuie sa o imbrace donatia deghizata este cea autentica55. Cat priveste proba deghizarii, se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori si prezumtii56. Tertii, inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai partilor, pot face dovada prin orice mijloc de proba. Potrivit Codului civil pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familie sale. Sanctiunea nulitatii relative se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse. Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane. II.4.2. Donatii indirecte Donatiile indirecte sunt acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica, dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie57.

54 55

A se vedea C. Sttescu, C. Barsan, op.cit., p.78 A se vedea C.Hamangiu, I.Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, op.cit. p.773 56 A se vedea CSJ,sect.civ.dec.nr.463/1993, n Jurisprudenta CSJ 1993, p.37-39. 57 A se vedea TS sect.civ.,dec.nr.427/1971, n CD,1971, p.121

In cazul donatiei indirecte actul ce se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o libertate58. Donatiile din aceasta categorie nu trebuie sa fie facute respectand forma autentica si sunt supuse numai regulilor de fond (nu si de forma)ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma si de fond. Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei donatii deghizate sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia59. Daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica atunci aceasta are ca rezultat facerea unei liberalitati60. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul respectiv. Renuntarile obisnuite sunt scutite de forma prevazuta pentru donatii, doar daca sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative. 1. Remiterea pe datorie. Un creditor renunta cu acordul debitorului total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea dreptului de creanta61. 2. Stipulatia in favoarea unei terte persoane. Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar, se naste direct si nemijlocit in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent62. Acceptarea donatiei poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului. Donatia devine irevocabila numai din momentul acceptarii. II.4.3. Darurile manuale. Darul manual63 reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer intrunite doua elemente: a). acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit; b). traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Temeiul juridic al darului manual este acordul partilor. Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului. Poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la CEC pe numele copilului minor (sau major), astfel incat nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii64, afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu
58 59

A se vedea F. Deak, op.cit., p.154 A se vedea Dec TS, completul de 7 judectori, nr.9/1986, cu Note de A. Chiara si V. Stoica, M. Ronea, n Dreptul nr.2-3, 1991, p.41-52. 60 A se vedea C.Hamangiu, I.Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, p.777 61 A se vedea C. Sttescu, C. Barsan, op.cit., p.345 62 A se vedea C. Sttescu, C. Barsan, op.cit., p.72-73 63 F. Deak, op.cit., p.159 64 A se vedea V. Ptulea, Natura si efectele juridice ale actelor de depunere de sume de bani pe librete de economii CEC ntocmite pe numele altor persoane decat depuntorul, n RRD nr.5,1982,p.12-14; E. SaftaRomano, Examen teoretic al participrii judiciare referitoare la contractul de donatie, n RRD nr.6,1989, p.48; TS,

s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului65. Nu constituie dar manual predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla predarea a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor66. Nu constituie dar manual predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la clauza testamentara, pentru ca drepturile sale se vor naste numai la moartea titularului de libret. Daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea primirea libretului s-au facut cu intentia de a face si de a primi o liberalitate. II.5. Efectele contractului de donatie Ca efect67 al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. II.5.1. Obligatiile donatorului. II.5.1.1. Obligatia de predare. Donatorul are obligatia sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui din vina sa. Daca predarea se face ulterior atunci donatorul are obligatia si de a conserva lucrul. II.5.1.2. Obligatia de garantie. In principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit. Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri: a. Daca a promis expres garantia pentru evictiune sau pentru vicii. b. Daca evictiunea provine din faptul sau personal. c. In caz de dol, donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse, cunoscute de el si necomunicate, care au cauzat un prejudiciu donatarului d. Daca donatia nu este pur gratuita, donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor. II.5.1.3. Obligatia de a da Principalul efect al donatiei este transmiterea dreptului real care formeaza obiectul contractului din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului (obligatia de a da). Daca obiectul contractului de donatie este un drept real imobiliar atunci aceste trebuie inscrise in cartea funciara sunt drepturi tabulare. Ele se dobandesc, se modifica si se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciara. II. 5.2. Obligatiile donatarului. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional recunostinta68, care, in cazuri anume determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine69. Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta in justitie. Sarcina ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului, fie in favoarea unei terte persoane, fie in favoarea donatarului insusi.
sect.civ.,dec.nr.2264/1984, n CD, 1984, p.96 65 A se vedea TS,sect.civ.,dec.nr.1466/1982, n CD, 1982, p.134-137 66 A se vedea T. Menesi, Not la dec.civ. a TJ Bihor nr.178/1979, n RRD nr.12, 1979, p.40-41. 67 A se vedea F. Deak, op.cit., p.168 68 A se vedea F. Deak, op.cit., p.170 69 A se vedea C. Sttescu, C. Barsan, op.cit., p.318

Prin caracterul sau translativ de proprietate, contractul de donatie produce efecte direct doar intre partile contractante. Pentru ca donatia sa produca efecte si fata de terti, este necesara indeplinirea formelor de publicitate. II.6. Raportul si reductiunea donatiei II.6.1. Raportul donatiilor Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel ce lasa mostenirea. In lipsa de stipulatie contrara din partea donatorului, sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei. In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile. Prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal. Dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor, precum si, pe cale oblica, creditorii personali ai acestora. Mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile pe care le-a primit personal de la donator. Daca descendentul donatarului vine in nume propriu la mostenirea donatorului, nu este obligat sa raporteze donatia facuta ascendentului sau, chiar daca a acceptat mostenirea acestuia din urma. Descendentul care vine la mostenire prin reprezentare succesorala este obligat sa raporteze donatia primita de la defunct de catre ascendentul sau pe care il reprezinta, chiar daca nu l-a mostenit pe acesta din urma. Nu sunt supuse raportului: a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele prevazute pentru liberalitati; b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport; c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel; d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat. De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului. Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.

Raportul se face prin echivalent. Este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura. Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani. Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputatie sau in bani. Raportul prin preluare se realizeaza prin luarea din masa succesorala de catre mostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cat posibil de aceeasi natura si calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia. In cazul raportului prin imputatie, valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport. In cazul raportului in bani, cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale. Raportul se realizeaza in cadrul partajului, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca. Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat in mod expres la raport. In vederea efectuarii raportului prin echivalent, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se insa cont de starea lui in momentul donatiei, din care se scade valoarea, la momentul judecatii, a sarcinilor asumate prin contractul de donatie. Daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama de valoarea lui la data instrainarii. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont de valoarea, la data raportului, a bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunului intrat in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii sale, inlocuirea bunului nu este luata in considerare. Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii raportului. Donatarul are dreptul sa recupereze, proportional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum si cu lucrarile autonome necesare si utile pana la data raportului. Totodata, donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile. (3) Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce ii sunt datorate pentru cheltuielile facute,afara de cazul in care creanta lui se compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza. II.6.2. Reductiunea donatiilor Stabilirea rezervei succesorale si a cotitatii disponibile Valoarea masei succesorale, in functie de care se determina rezerva succesorala si cotitatea disponibila, se stabileste astfel: a) determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii; b) determinarea activului net al mostenirii, prin scaderea pasivului succesoral din activul brut;

c) reunirea fictiva, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea. In vederea aplicarii alin. (1) lit. c), se ia in considerare valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate, tinandu-se insa cont de starea lor in momentul donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donatie. Daca bunurile au fost instrainate de donatar, se tine seama de valoarea lor la data instrainarii. Daca bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se tine cont de valoarea, la data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea lor la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este luata in considerare. In masura in care bunul donat sau cel care l-a inlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data deschiderii mostenirii. Nu se va tine seama in stabilirea rezervei de darurile obisnuite, de donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta. Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare. Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se tine seama de cei care au renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport. Dupa deschiderea mostenirii, liberalitatile care incalca rezerva succesorala sunt supuse reductiunii, la cerere. Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta numai de catre mostenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum si de catre creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari. Caile de realizare a reductiunii Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala a celor interesati. In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz. In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia. Dreptul la actiunea in reductiune a liberalitatilor excesive se prescrie in termen de 3 ani de la data deschiderii mostenirii sau, dupa caz, de la data la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor. In cazul liberalitatilor excesive a caror existenta nu a fost cunoscuta de mostenitorii rezervatari, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand au cunoscut existenta acestora si caracterul lor excesiv. Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv. Ordinea reductiunii Legatele se reduc inaintea donatiilor.

Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate. Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua. Donatiile concomitente se reduc toate deodata si proportional, afara daca donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte donatii. Daca beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda la reductiunea donatiei anterioare. Reductiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, dupa caz, desfiintarea donatiilor in masura necesara intregirii rezervei succesorale. Intregirea rezervei, ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura. Reductiunea se realizeaza prin echivalent in cazul in care, inainte de deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului. Cand donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donatiei, acesta va putea pastra in contul rezervei sale partea care depaseste cotitatea disponibila. Daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate pastra bunul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin luare mai putin sau prin echivalent banesc. In cazul intregirii rezervei in natura, gratificatul pastreaza fructele partii din bun care depaseste cotitatea disponibila, percepute pana la data la care cei indreptatiti au cerut reductiunea. Reductiunea unor liberalitati speciale Daca donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit dreptului comun. Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face potrivit dreptului comun. Imputarea liberalitatilor Daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar, liberalitatea primita se imputa asupra cotitatii Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea nu este supusa raportului, ea se imputa asupra cotitatii disponibile. Daca este cazul, excedentul se imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul si, daca o depaseste, este supus reductiunii. Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea este supusa raportului, ea se imputa asupra rezervei celui gratificat, iar daca exista, excedentul se imputa asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. In acest ultim caz, numai partea care excedeaza rezervei globale se imputa asupra cotitatii disponibile. In toate cazurile, daca se depaseste cotitatea disponibila, liberalitatea este supusa reductiunii.

CAPITOLUL III CONTRACTUL DE MANDAT Mandatul cu reprezentare III.1. Notiune Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta70. Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros. Daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este determinata prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzantelor ori, in lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate. Mandatul este cu sau fara reprezentare. Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant. Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numita mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat. Conflictul de interese intervine atunci cand contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului. III.2. Caractere juridice. a). Mandatul este un contract consensual deoarece pentru incheierea lui valabila este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor. In practica mandatul se prezinta sub forma unui inscris care de cele mai multe ori, poarta numele de mandat, imputernicire sau procura. In cazul in care mandatul este tacit dovada mandatului se va putea face prin orice mijloc de proba (inclusiv martori sau prezumtii), atat intre parti cat si fata de terti71. b). In principiu mandatul este cu titlu gratuit, dar in cazul in care mandatarul este un profesionist atunci se considera ca mandatul este cu titlu oneros. c). Mandatul este un contract intuitu personae deoarece se incheie in consideratia unei anume persoane, increderea pe care o are mandantul o are in mandatar are o importanta deosebita la incheierea contractului de mandat. - Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar. Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi.
70 71

A se vedea F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, p.336 A se vedea fr. Deak, op.cit. p.343

Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel. Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului, inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in executarea acestuia (art.2036 Cod civil). In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data. Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata. Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului. III.3. Dovada mandatului. Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atat intre parti cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul. In cazul mandatului tacit, dovada acestor fapte se face, atat de catre parti cat si de tertul care contracteaza cu mandatarul sau de alti terti, prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea actului incheiat sau care urmeaza sa se fi incheiat de catre mandatar72. Daca existenta mandatului a fost dovedita, continutul si intinderea imputernicirii se stabilesc prin interpretarea clauzelor contractuale, orice dovada in acest scop fiind admisa potrivit dreptului comun, insa interpretarea trebuie sa fi restrictiva. Daca existenta mandatului nu a fost dovedita, raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza. Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi. Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel. III.4. Conditii de validitate a mandatului III.4.1. Capacitatea partilor. Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul cu a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Anularea pentru lipsa capacitatii de exercitiu a mandantului poate fi invocata si de mandatar, pentru a nu fi expus raspunderii fata de tertul cu care contracteaza si care ar suferi pagube in urma anularii mandatului. In privinta mandatarului se cere, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie trebuie sa exprime un consimtamant valabil73. Numai trimisul poate fi o persoana chiar fara capacitate de exercitiu, deoarece acesta trimite doar declaratia de vointa a persoanei care l-a trimis, fiind suficient sa aiba discernamant strict necesar pentru activitatea sa. Mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. III.4.2. Obiectul si intinderea mandatului. Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat, posibil si ilicit. Mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre mandatar, actele

72 73

A se vedea CSJ,sect.civ.,dec.nr.335/1991, n Deciziile CSJ 1990-1992, p.62-64 A se vedea S. Ghimpsu, S.Grosu, Capacitatea si reprezenatarea personelor fizice, Editura Stiintific Bcuuresti, 1961, p.323.

materiale putand avea numai caracter accesoriu 74. Actele cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar. Intinderea mandatului: a. Mandatul special cand se da pentru o singura operatie juridica. b. Mandatul general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului. Pentru actele de dispozitie se cere un mandat special75. Actele de conservare sau de administrare pot fi incheiate de mandatar pe baza unui mandat general. Mandatul conceput in termeni generali nu este valabil decat pentru actele de administrare si conservare. In toate cazurile mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau. Fie ca este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite. 76 III.4.3. Forma mandatului . Mandatul este de regula un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. Mandatul poate fi dat in forma scrisa sau verbala, ori in mod tacit. In practica mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura (act juridic unilateral) sau imputernicire. Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma solemnna atunci procura trebuie sa fie data in forma autentica, deoarece procura formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat77. Pentru unele operatii juridice , legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar, in numele mandantului. Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor si nu trebuie confundat cu mandatul aparent. In cazul mandatului aparent, desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat78, tertii contracteaza cu credinta scuzabila si legitima ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare. Mandatul aparent produce efecte ca si cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare, tertul contractant de buna-credinta poate actiona impotriva mandantului in baza actului incheiat cu mandatarul aparent, caz in care va fi obligat sa execute si obligatiile asumate. Persoana reprezentata fara voia ei poate actiona impotriva tertului numai daca a ratificat actul incheiat de mandatarul aparent, caz in care mandatul aparent se transforma, cu efect retroactiv intr-un mandat cu reprezentare de drept comun. 79 III.4.4. Actul cu sine insusi si dubla reprezentare (autocontractul) . In cazul in care mandatarul incheie actul juridic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta, exista
74 75

A se vedea CSJ, sect.civ.,dec.nr.355/1991 A se vedea TS, sect.civ. dec.nr.1396/1978, n RRD nr.3, 1979, p.60 si dec.nr. 2080/1978, n RRD nr.5, 1979, p.54 76 A se vedea V.M.Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedur civil, vol.I, Editura National, Bucuresti,1996, p.337-348; G.Boroi, D.Rdulescu, Codul de procedur civil comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti,1994, p.130-135 77 A se vedea C.Rosu, M. Nicolae, Valabiliatea mandatului verbal si a mandatului tacit pentru cererea de stabilire a dreptului de proprietate n temeiul legii fondului funciar, n Dreptul nr.1,1999, p.19-30; TS,sect.civ.,dec. nr.24/1972, n CD, 1972, p.152. 78 A se vedea D. Gherasim, Buna credint n raporturile civile, Editura Academiei, Bucuresti, 1981, p.218-219 79 A se vedea F.Deak, op.cit., p.347

pericolul neglijarii intereselor mandantului, in primul caz, sau al unuia dintre mandanti, in cel de-al doilea. Un asemenea pericol nu exista daca mandantul fiind in cunostinta de cauza, convine sa dea imputernicire mandatarului in acest sens ori daca clauzele actului sunt astfel precizate, incat este exclusa vatamarea intereselor mandantului. Mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticenta sau pentru violarea de catre mandatar a obligatiei fata de mandant80. Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie sa fie confundate cu mandatul in interes comun. Mandatul in interes comun nu se confunda cu mandatul remunerat. In primul caz, mandatarul este cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului. In al doilea caz, interesul lui rezida in contractul de mandat care il indreptateste la plata remuneratiei, chiar daca operatiunea juridica in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi realizata. III.5. Efectele contractului de mandat III.5.1. Efecte intre parti. III.5.1.1. Obligatiile mandatarului. a. Indeplinirea mandatului. Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de dol dar si de culpa simpla. Prin executarea mandatului nu trebuie inteleasa incheierea actului proiectat. Daca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul juridic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata. Daca culpa mandatarului este stabilita, masura raspunderii lui va fi data de paguba suferita de mandant din cauza neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate. Mandatarul nu raspunde insa pentru neexecutarea obligatiilor asumate de tertul contractant, daca nu a comis o culpa in alegerea acestuia si contractul de mandat nu prevede in sarcina lui o obligatie de garantie. Daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu raspunde, chiar daca l-ar fi putut salva, sacrificand un bun propriu. Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin conventia partilor. Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin mandat. Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite, daca ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat abaterea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. In acest caz, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului. Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre imprejurarile care au aparut ulterior incheierii mandatului si care pot determina revocarea sau modificarea acestuia. b. Obligatia de a da socoteala. Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului. In virtutea acestei obligatii mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului (bunurile sau documentele primite de la mandantul insusi sau de la terti) in acest din urma caz, chiar daca
80

A se vedea T.R.Popescu, P.Anca, Teoria general a obligatiilor, Editura Stiintific, Bucuresti, 1968, p.76; A.Pop, Ghe.Beleiu, Drept civil. Teoria general a dreptului civil, Universitatea din Bucuresti, 1980, p.342-343.

bunurile primite nu s-ar cuveni mandantului, deoarece tertul pagubit va cere restituirea platii nedatorate de la mandant. Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve. c. Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane. Pluralitatea de mandatari In absenta unei stipulatii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra impreuna nu are efect daca nu a fost acceptat de catre toate aceste persoane. Cand mai multe persoane au acceptat acelasi mandat, actele lor il obliga pe mandant chiar daca au fost incheiate numai de una dintre ele, afara de cazul cand s-a stipulat ca vor lucra impreuna. In lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze impreuna. Substituirea facuta de mandatar Mandatarul este tinut sa indeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului in care mandantul l-a autorizat in mod expres sa isi substituie o alta persoana in executarea in tot sau in parte a mandatului. Chiar in absenta unei autorizari exprese, mandatarul isi poate substitui un tert daca: a) imprejurari neprevazute il impiedica sa aduca la indeplinire mandatul; b) ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant asupra acestor imprejurari; c) se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. Mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la substituire. Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusi. Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind executarea mandatului. In toate cazurile, mandantul are actiune directa impotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o. d. Obligatia de conservare a bunurilor mandantului Mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere. In caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar. III.5.1.2. Obligatiile mandantului. a. Desdaunarea mandatarului81. Mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului. El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli, chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata si nici
81

A se vedea F.Deak, op.cit., p.353

sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa. Mandantul trebuie sa plateasca si dobanzi la sumele avansate de mandatar. Aceste dobanzi curg, fara punere in intarziere, din ziua cand mandatarul a facut plata. De asemenea, mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu i se poate imputa vreo culpa. b. Plata remuneratiei. Cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Mandantul poate fi scutit de plata remuneratiei numai in cazul in care exista o culpa a mandatarului, nu si in cazul in care el executa mandatul cu intarziere. c. Solidaritatea mandantilor. Cand mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala. d. Dreptul de retentie al mandatarului. Mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit pentru indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic82. III.5.2. Efecte fata de terti. a. Raporturile dintre mandant si terti. Ca urmare a actelor incheiate de mandatarul reprezentant, intre mandant si terti de creeaza raporturi juridice directe; in fapt tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul. Mandantul desi absent, a fost reprezentat de mandatar si toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se resfrang asupra mandantului. El devine personal creditorul respectiv debitorul tertului ori titularul dreptului real dobandit prin actul incheiat, respectiv patrimoniul sau va suferi modificarea rezultand din instrainarea sau constituirea dreptului real in favoarea tertului ori prin stingerea unui raport obligational Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primite nu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit. Daca mandantul ratifica mandatul atunci mandatul incepe sa-si produca efectele retroactiv intre parti si succesorii lor de la data incheierii actului, iar fata de terti de la data ratificarii 83. In lipsa ratificarii si daca nu poate fi invocata ideea mandatului aparent, actele excesive ale mandatarului obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de afaceri, ceea ce presupune dovada utilitatii pentru gerant a actului incheiat si faptul ca, prin contractul de mandat, nu s-a interzis depasirea limitelor imputernicirii, caci gestiunea nu se poate face decat fara cunostinta gerantului, iar nu impotriva vointei lui84. Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite mandantul va putea fi actionat numai in limita imbogatirii. Daca mandantul nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale (art.1546 C.civ.), evident ca el nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului care, in orice caz, sunt afara din limitele puterilor sale85. b. Raporturile dintre mandatar si terti.
82

A se vedea R.Sanilevici, Teoria general a obligatiilor, Universitatea Al. I.Cuza, Iasi, 1976, p.324; M-L. Ghinea, Unele probleme referitoare la dreptul de retentie, n RRD nr.11, 1983, p.10. 83 A se vedea F.Deak, op.cit., p.355 84 A se vedea C.Sttescu, C.Barsan, op.cit., p.100 si urm. 85 A se vedea F.Deak, op.cit., p.355

Intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creeaza raporturi juridice intre el si tertii cu care contracteaza. Fata de mandatar actul incheiat in limitele imputernicirii nu produce efecte juridice. Mandatarul este insa obligat sa cunoasca limitele imputernicirii sale iar in cazul in care el depaseste actele pentru care a fost imputernicit este raspunzator de faptele sale fata de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii. III.6. Incetarea efectelor contractului de mandat Modurile de incetare Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri: a) revocarea sa de catre mandant; b) renuntarea mandatarului; c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. d) falimentul mandatarului sau al mandantului Cu toate acestea, atunci cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor ori al mostenitorilor acestora. III.6.1. Revocarea mandatului. Mandatul este revocabil. Mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricand, chiar daca este cu termen si poate sa-l constranga pe mandatar a-i restitui procura. In caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin consimtamantul tuturor. Conditiile revocarii Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil. Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial. Mandatul dat in conditiile prevazute la art. 2.028 (cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele mandatului) nu poate fi revocat decat cu acordul tuturor mandantilor. Efectele revocarii Mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute obligatiile fata de mandatar. El este, de asemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii nejustificate ori intempestive. Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora. Publicitatea revocarii procurii autentice notariale Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita, de indata, revocarea catre Registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii. Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura are obligatia sa verifice la Registrul national notarial daca acea procura a fost revocata.

Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazul autentificarilor realizate de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei. III.6.2. Renuntarea mandatarului. Mandatarul poate renunta la mandat, neavand nici o importanta daca mandatul este cu titlu oneros sau gratuit. El are obligatia de a anunta pe mandatar de renuntarea sa. Mandantul va raspunde fata de mandant in cazul in care renuntarea este de natura sa pagubeasca pe mandant, afara de cazul cand dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i-ar fi pricinuit lui insusi o paguba insemnata. III.6.3. Moartea unei parti. Mandatul inceteaza prin moartea uneia dintre parti, a mandatarului sau a mandantului. Cu toate acestea in caz de moarte a mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant si pana atunci sa continue indeplinirea mandatului, efectuand actele necesare apararii intereselor acestuia, daca au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului86. In caz de deces al mandantului, mandatarul este tinut sa termine operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului. Actele incheiate de mandatar cu tertii de buna-credinta, atunci cand nu avut la cunostinta moartea mandantului raman valabile. Dupa moartea mandantului obligatia mandatarului de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului87. Dispozitiile legale referitoare la incetarea mandatului prin deces nefiind imperative, da posibilitatea partilor de a stipula in contract o clauza derogatorie, stabilind conditiile in care executarea contractului continua dupa moarte. III.6.4. Alte cauze de incetare. punerea sub interdictie insolvabilitatea88 falimentul89 In general mandatul inceteaza in orice imprejurare care provoca o incapacitate, intrucat normele privind incapacitatea si reprezentarea legala a incapabililor se opun continuarii mandatului. III.7. Efectele incetarii mandatului Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve. - Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere In unele cazuri desi mandatarul lucreaza in interesul mandantului, incheie totusi actul in numele sau personal fara a-l reprezenta pe mandant. In aceste situatii contractul incheiat intre mandant si mandatar se numeste: mandat fara reprezentare.
86 87

A se vedea C.Hamangiu, I.Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, op.cit., p.1013 A se vedea F.Deak, op.cit., p.359 88 A se vedea Legea nr.64/1995, modificat ulterior 89 A se vedea Legea nr.64/1995 modificat ulterior

Intrucat reprezentarea este de natura contractului de mandat, alaturi de mandatul fara reprezentare din dreptul comercial, poate exista si un contract civil de mandat fara reprezentare, cunoscut sub numele de contract de interpunere90. Contractul de interpunere este de fapt un contract simulat prin interpunerea de persoane, un caz particular de interpunere de persoane91. Se recurge la aceasta formula juridica cand o persoana (mandantul) vrea sa incheie un act juridic, dar in asa fel incat persoana sa nu fie cunoscuta de terti, cum ar fi cocontractantul mandatarului ocult si alti terti. In acest scop mandantul da un mandat unei alte persoane, care insa contracteaza in nume propriu si nu in calitate de mandatar. Contractul de interpunere este o simulatie prin interpunerea unor persoane indiferent ca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie. In ambele cazuri, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii si deci este simulat. Conventia de interpunere de persoane nu este prin ea insasi ilicita 92, dar daca a fost intrebuintata in scopuri ilicite, atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult, cat si actul incheiat cu tertul contractant vor fi nule. Daca nu suntem in prezenta fraudei la lege, in cazul contractului de interpunere, raporturile dintre mandant si mandatar se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat. Ca si mandatarul cu reprezentare, persoana interpusa este obligata sa predea mandantului tot ce a primit in executarea mandatului 93. Daca tertul este partas la simulatie, actul incheiat cu mandatarul va produce efecte si fata de el in conditiile regulilor aplicabile mandatului cu reprezentare. In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pentru a inlatura aparenta creata prin actul public. Fata de tertii de buna-credinta care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul care n-a fost partas la simulatie, mandatarul apare ca adevaratul contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Efectele fata de terti Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul. Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar. Bunurile dobandite de mandatar Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de buna-credinta. Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite. Creditorii mandatarului Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.
90 91

A se vedea F.Deak, op.cit., p.361 A se vedea R.Petrescu, Aspecte din practica Tribunalului Suprem referitoare la simulatia n actele juridice, n RRD nr.1, 1976, p.35 92 A se vedea A. Ionascu, Contributia practicii judectoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman, II, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, p.36-37 93 A se vedea TS, sect.civ., dec.nr.804/1970, p.38-39