Sunteți pe pagina 1din 11

TITULARIZARE 2012 Rezolvarea subiectelor

-Model-

Subiectul I

45 puncte

Desfășurarea procesului de instruire necesită anticiparea de către profesor a activităților din

clasă.

Aceasta înseamnă construirea strategiei predării care presupune identificarea deprinderilor și a informațiilor pe care trebuie să și le însușească elevul; profesorul este cel care decide și este responsabil asupra a „ce”, „cum” și când se învață.

Competențele specifice ale programelor se detaliază în timpul proiectării, pe lecții.

Activitatea didactică în cadrul secvenței date parcurge următoarele etape:

- identificarea competențelor specifice: „În ce scop voi face?”;

- selectarea conținuturilor : „Ce voi face?”

- analiza resurselor:„Cuce voi face?”;

- stabilirea activităților de învățare:„Cum voi face?”;

- stabilirea instrumentelor de evaluare:„Cât s-a realizat?” Competențele specifice propuse fac parte din domeniul achizițiilor, care permit învățarea autonomă pe parcursul întregii vieți.

Aceste competențe specifice permit transferuri transdisciplinare care contribuie la realizarea profilului de formare al elevului.

Din punctul de vedere al conținuturilor, unitatea de învățare Religia și viața religioasă cuprinde temele:Mari religii și Reforma religioasă și urmările sale și stabilește următoarele competențe specifice:

1.1.Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări orale sau scrise;

3.2.Utilizarea dialogului intercultural;

5.3.Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale și spațiale relative la un subiect istoric.

Conținuturile Marile religii și Reforma religioasă și urmările sale sunt asociate unui set de competențe specifice ce sugerează concentrarea demersului didactic asupra dobândirii de către elevi a competenlor respective prin activitatea de predare-învățare-evaluare.

Pe parcursul unității de învățare „Marile religii”, elevii studiază și analizează temele:„Iudaismul”, „Budismul”, „Creștinismul” și „Islamul”, cu scopul de a identifica elementele referitoare la apariția acestor religii și a consecințelor lor în evoluția societății omenești pentru perioada respectivă cu

repercursiuni până astăzi; de a dezvolta gândirea istorică a elevilor, de a le trezi interes pentru dialog intercultural prin desprinderea importanței religiei pentu moștenirea spirituală.

La sfârșitul unității de învățare, elevii vor fi capabili:

- să structureze și să creeze diferite tipuri de comunicare orală și scrisă pe baza documentelor istorice, a izvoarelor sau a filmelor istorice;

- -și dezvolte creativitatea prin rezolvarea unor investigații;

- să creeze abilități de lucru în echipă și individual pentru realizarea sarcinilor de lucru;

- să transpună din limbaj cartografic în limbaj verbal conținuturi istorice;

- să prezinte achizițiile lor prin prezentări orale, scrise sau prezentări power-point. Pe parcursul activității, pe baza documentelor istorice, elevii identifică relația cauză-efect- acțiune, formulează exprimări legate de cronologie lemente legate de asemănare și deosebire între islam și budism și între islam și creștinism, argumentează caracterul monoteist al religiei islamice.

Pe baza hărților vor identifica principalele centre ale iudaismului, creștinismului și islamului și vor realiza frize cronologice pentru a stabili traseul creștinismului de la religie persecutată la religie oficială de stat.

Elevii trebuie să știe că pe parcursul prezentării orale sau scrise va fi evaluat și este conștient de performanțele pe care trebuie să le atingă.

Elevii vor filma și fotografia momente ale desfășurării activității, vor realiza prezentări power-point în vederea evaluării activității.

Utilizarea dialogului intercultural are ca scop îndrumarea elevilor în a asimila conținutul temei, înțelegerea caracteristicilor „Marilor religii” și acceptarea lor, asigurarea respectului diferențelor în cadrul unor sisteme de atitudini reciproce.

Își propune să sensibilizeze elevii prin respectarea diversității, toleranță și solidaritate.Vizează o abordare pedagogică a diferențelor culturale prin exprimarea atitudinii față de existența celorlalte religii.

Elevii trebuie să conștientizeze îndatorirea de respect față de moștenirea spirituală, să militeze pentru atenuare antipatiei dintre creștini și musulmani, să tempereze pofta de agresiune ( djihad-ul), să denunțe pe cei care seamănă ură, vrajbă, dezbinare.

Dialogul intercultural vizează dezvoltarea în spiritul recunoașterii diferențelor care există între religii, dar și în interiorul aceleiași religii.

Dialogul intercultural se concentrază pe formarea competenței de acțiune și de decizie individuală, propunând spre analiză studii de caz a căror dezbatere necesită ezprimarea unor poziții, atitudini față de problemele discutate. Acceptarea diversității presupune o atitudine intelectiuală și morală, care să faciliteze dialogul și capacitatea de a-l asculta pe celălalt.

Toleranța este o decizie personală care provine din credința că fiecare persoană este o valoare în sine.

Timpul istoric contribuie la individualizarea evenimentelor istorice aparținând unor epoci și culturi.

Unitatea de învățare „Marile religii”, raportată la această competență specifică este analizată din perspectiva apariției și evoluției iudaismului, creștinismului, islamului și budismului din punct de vedere al apariției și evoluției.

Această competență specifică este aplicată în activitatea didactică prin obiectivele generale ale istoriei ca disciplină de învățământ, obiective ce au în vedere orientarea în timp și formarea unor reprezentări corecte despre timpul istoric.

Coordonatele spațiale presupun încadrarea Temei într-un spațiu teritorial concret, reprezentat geografic.Localizarea se face în funcție de anumite repere istorice sau geografice actuale.

Analiza hărților istorice de către elevi permite localizarea principalelor centre ale iudaismului, creștinismului, islamului și budismului și răspândirea lor.

Interdisciplinaritatea ( geografie-istorie) își spune cuvântul.

În ceea ce privește activitățile de învățare în funcție de competențele specifice date, putem exemplfica:

- 1.Citiți D1 identificați elementele preluate de creștinism de la religia iudaică.Citiți D3

și D4. 2Realizați o comparație între islam și budism. Această activitate de învățare poate fi utilizată în cadrul secvenței „Dobândirea noilor cunoștințe(20 minute).

Profesorul expune cunoștințele noi folosind explicația, conversația, tabla și creta. Elevii citesc documentele din manual și prin intermediul conversației expun elementele preluate de creștinism de la religia iudaică. Folosind apoi metoda comparației stabilește asemănări și deosebiri între islam și budism.

- 1Citiți D2. Priviți imaginea alăturată (Sacrificarea creștinilor la jocurile de circ).

Precizați mijloacele folosite pentru persecutarea creștinilor.Această activitate de învățare poate fi utilizată încadrul secvenței: Exersarea gândirii reflexive și recuperarea cunoștințelor”( 7 minute)Elevii își exprimă poziția și atitudinea față de persecutarea creștinilor din perspectiva

utilizării dialogului intercultural.

- 1. Priviți harta 1 de la pagina 42. Identificați principalele centre ale iudaismului,

creștinismului și islamului. Precizați dacă există un centru comun al celor trei religii.2. Realizați o friză cronologică în care să prezentați evoluția creștinismului de la religie persecutată la religie oficială de stat.Această activitate de ănvățare poate fi utilizată în cadrul secvenței „Evaluarea cunoștințelor”( 9 minute). Folosirea hărților și realizarea frizei cronologice favorizează munca independentă, permit o

învățare temeinică.

Manualul de istorie are următoarele caracteristici: operează o selecție permisivă a conținuturilor din care rezultă un ansamblu variabil de informații în care profesorul și elevii au un spațiu de creație; informațiile prezentate stimulează interpretări alternative și deschise, constituind un mijloc pentru formarea unor competențe, valori, și atitudini; reprezintă un mecanism de stimulare a gândirii critice.

Manualele alternative de istorie reprezintă un semn al normalizării școlii în direcția democratizării învățării . Sunt necesare, deoarece nici profesorii, nici elevii nu sunt identici. Programele școlare actuale definesc în termeni generaliinformațiile necesare pentru formarea intelectuală, fără a mai preciza timpul necesar asimilării fiecărei unități de conținut.

Rămâne la atitudinea autorului de manual și a profesorului să organizeze instruirea în funcție de obiectivele, competențele și conținuturile prevăzute în programele școlare și de propriile opțiuni privind progresia, abordarea metodologică și interesele elevilor.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competență semnificația unui „organizator” în relație cu care sunt stabilite finalitățile învățării, sunt selectate conținuturile specifice și sunt organizate strategiile de predare-învățare – evaluare, actuala programă școlară a urmărit valorizarea cadrului european al competențelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competențelor generale și selectarea setului de valori și atitudini; organizarea elementelor de conținut și corelarea acestora cu competențele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Trebuie să corelăm competențele specifice și unitățile de conținut, astfel încât o anumită competență specifică să poată fi formată/dezvoltată prin diferite unități de conținut, în contextul în care competențele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu și decurg din competențele generale.

Dimensiunea europeană a educației impune istoriei să aibă în vedere următoarele competențe – cheie: competențe cognitive, competențe sociale și competențe afective.

În domeniul competențelor cognitive („ a învăța să înveți”), profesorul de istorie își instruiește elevii oferindu-le posibilitatea de a se informa rapid și eficient, de a folosi cunoștințele acumulate în contexte diferite pentru rezolvarea problemelor specifice domeniului. Fără a incerca să transforme elevul în istoric, ci doar să modeleze formarea unor aspecte ale gândirii istorice și a unor capacități practice, profesorul stimulează curiozitatea elevilor prin investigarea diferitelor fapte, opinii și puncte de vedere, ca și prin posibilitatea de a analiza și evalua critic informația.

Subiectul II

45 puncte

1. Itemii obiectivi reprezintă componente ale testelor de progres, în special al celor

standardizate; au obiectivitate ridicată în măsurarea/evaluarea rezultatelor învățării; nu nrcasită scheme de notare detaliate; punctajul se acordă în funcție de marcarea răspunsului corect.

a) Itemii cu alegere duală, care îi solicită elevului să selecteze din două răspunsuro posibile: adevărat/fals; corect/ greșit. Exemplu:

Citiți cu atenție următoarele enunțuri. Încercuiți litera A, în situația în care considerați enunțul adevărat, respectiv, litera F,dacă îl considerați fals: „In mediul orașelor se va

naște o nouă o nouă societate mai deschisă și mai dinamică-cea burgheză”. A

F.

b) Itemii de tip pereche solicită din partea elevilor stabilirea unei corespondențe, intre cuvinte, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe două coloane:

Exemplu: Stabiliți corespondența dintre personalitățile culturale din coloana A și curentele culturale din sec XIX, din coloana B:

 

A

B

V.

Hugo

Realism

I.

L. Caragiale

Romantism

E.

Zola

Naturalism

I.

Minulescu

Parnasianism

L.

de Lisle

Simbolism

Cl. Monet

Impresionism

c) Itemii cu alegere multiplă presupun existența unei premise( enunț) și a unei liste alternative( soluții posibile).Elevul trebuie să aleagă un singur răspuns corect sau ccea mai bună alternativă. Exemplu:

Alegeți răspunsul corect pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos:

1.

Trăsătură specifică curentului cultural romantism:

a) imaginație, sensibilitate, subiectivitate; b) obiectivitate, veridicitate; c) interes pentru redarea impresiilor, a efectelor luminii.

2.

Itemii semiobiectivi.

Principalele caracteristici ale itemilor semiobiectivi sunt: răspunsul cerut elevului poate fi limitat ca spațiu, formă, conținut prin structura enunțului; sarcina este foarte puternic structurată; libertatea elevului de a reorganiza informația primită și de a formula răspunsul în forma dorită este redusă; pentru a oferi răspunsul corect, elevul trebuie să demonstreze nu numai cunoașterea , dar și abilitatea de a structura/elabora cel mai corect și mai scurt răspuns.

Itemii semiobiectivi se concretizează în mai multe moduri:

1. Itemii cu răspuns scurt, unde elevul trebuie să formuleze răspunsul sub forma unor propoziții, fraze, a unui cuvânt. Exemplu:

Scrieți răspunsurile corecte, care completează enunțurile de mai jos:

În anul 1829 apare publicația în limba română

Modul de prezentare a unei întrebări structurate include: un material stimul ( text); subîntrebări;date suplimentare.

Exemplu:

Citeste cu atenție documentele 2 și 4, compară documentele în privința mesajului transmis și a credibilității acestora în raport cu epoca în care au fost scrise.Identifică în documentul 4 indicii privind contrastele vieții urbane la mijlocul secolului al XIX-lea.

3. Itemii subiectivi( cu răspuns dechis)

Reprezintă forma tradițională de evaluare în țara noastră; sunt ușor de construit și testează obiectivele care vizează originalitatea, creativitatea și caracterul personal al

răspunsului.

Itemii subiectivi pot fi formulați prin: rezolvare de probleme, eseu structurat și eseu nestructurat.

1) Rezolvarea de probleme a unei situații problemă reprezintă antrenarea într-o activitate nouă, diferită de activitățile curente ale programului de instruire, pe care profesorul o propune în clasă, cu scopul dezvoltării creativității, gândirii divergente, imaginației, capacității de a generaliza, a reformula o problemă.

În funcție de domeniul solicitat, comportamentele care pot fi evaluate sunt cele din categoria aplicării sau explorării. Este evident faptul că acestea nu pot fi manifestate decât în condițiile în care comportamentele de nivelul analizei, sintezei, evaluării, transpunerii sunt corespunzător însușite.

2) Itemii de tip eseu pun în valoare abilitatea de a evoca, organiza și integra ideile, abilitatea de exprimare personală în scris, precum și abilitatea de a realiza/produce interpretarea și aplicarea datelor.

După tipul răspunsului așteptat, itemii de tip eseu pot fi:

a) eseu structurat:

Alcătuiți un eseu structurat în care să explicați tendințele critice ale autorilor din

secolul al XX-lea față de urmările progresului tehnic.

b) eseu nestructurat:

Pornind de la documentul 5 și folosind cunoștințele de istorie din anii trecuți alcătuiți un text de 15- 20 de rânduri în care să vă exprimați opinia cu privire la consecințele sociale și culturale ale regimului sovietic.

Validitatea reprezintă calitatea testului de a măsura ceea ce este destinat să măsoare( competențele de evaluat). Tipurile de validitate urmărite prin acest test sunt:

- validitatea de conținut care exprimă măsura în care testul acoperă uniform elementele de conţinut majore pe care le testează. Aprecierea validităţii de conţinut se face prin estimarea concordanţei dintre itemii testului şi rezultatele învăţării specificate prin competenţe de evaluare;

- Validitatea de construct, care exprimă acurateţea cu care testul măsoară un anumit „construct”

- Validitatea predictivă, care se referă la măsura în care testul face prognoza rezultatelor viitoare ale elevului.

Printre factorii care pot influenţa negativ validitatea unui test menţionăm:

- indicaţiileneclare;

- nivelul de dificultatenecorespunzător al itemilor;

- itemii de calitateslabă;

lung),

necorelareadintresarcinilespecificateşitimpulefectiv de lucru. Fidelitatea reprezintă calitatea unui test de a produce rezultate comparabile în cursul

- dimensiuneatestului (testulpreascurt/

aplicării sale repetate.

O metodă care poate estima fidelitatea instrumentului de evaluare este matricea de specificație.

După stabilirea tipul de test — de exemplu, formativ sau sumativ avem nevoie de un instrument care să certifice faptul că testul măsoară competenţele de evaluat propuse şi are validitate de conţinut. Unul dintre cele mai utilizate procedee care să servească acest scop este matricea de specificaţii.

Matricea de specificaţii constă într-un tabel cu două intrări care serveşte la proiectarea şi organizarea itemilor dintr-un test docimologic, în care sunt precizate, pe de o parte, competenţele de evaluat corelate cu nivelurile taxonomice la care se plasează acestea şi, pe de altă parte, conţinuturile care vor fi vizate”(Mason şi Bramble, 1997; Schreerens, Glas şi Thomas, 2003; Gall, Gall şi Borg, 2007).

Matricea de specificaţii indică ceea ce urmează a fi testat - competenţele de evaluat prin raportare la conţinuturile învăţării.

O matrice de specificaţii detaliată trebuie să precizeze competenţele educaţionale formate prin procesul didactic pentru fiecare unitate tematică parcursă într-o anumită perioadă de timp. Pe liniile matricei sunt precizate conţinuturile abordate, iar coloanele conţin nivelurile cognitive corespunzăroare competenţelor de evaluat (de exemplu: achiziţia informaţiei, înţelegere,aplicare, analiză, cf. B.S. Bloom).

Profesorul evaluator stabileşte procentele ce urmează a fi evaluate din fiecare domeniu/conţinut/temă raportate la nivelurile cognitive/competenţele specificate în matrice. De exemplu, în cadrul unui test sumativ care urmăreşte evaluarea anumitor competenţe la diferite niveluri cognitive (achiziţia informaţiei, înţelegere, aplicare,analiză) prin intermediul a patru elemente de conţinut, profesorul stabileşte ponderea pe care fiecare competenţă şi element de conţinut o va avea în cadrul testului. Astfel, se stabilesc - pe ultima linie a

matricei- ponderile 10%, 30%, 30%, 30%, pentru nivelurile cognitive şi ponderile 10%, 25%, 35%, 30% pentru elementele de conţinut - pe ultima coloană a matricei.

Exemplu de matrice de specificaţii

Niveluri cognitive

Achiziţia

Înţelegere

Aplicare

Analiză

Pondere

informaţiei

%

Competenţe de evaluat/ Conţinuturi

c 1

c 2

c 3

c 4

 

Element de conţinut 1

1

3

3

3

10

Element de conţinut 2

2,5

7,5

7,5

7,5

25

Element de conţinut 3

3,5

10,5

10,5

10,5

35

Element de conţinut 4

3

9

9

9

30

Pondere %

10

30

30

30

100

Completarea celulelor matricei se realizează prin înmulţirea coloanelor cu liniile corespunzătoare. De exemplu, ponderea „Achiziţiei de informaţii” raportată la elementul de conţinut 1 este: 10% x 10%=1%. Procentele din interiorul fiecărei celule a matricei sunt determinante pentru calcularea numărului de itemi. Profesorul stabileşte numărul total de itemi pe care doreşte să îl conţină testul (de exemplu, 20 de itemi), după care completează fiecare celulă a matricei utilizând formula: procentaj/ 100 x nr.total de itemi. Astfel, rezultă o a doua matrice care specifică numărul itemilor care trebuie elaboraţi în funcţie de competenţele de evaluat stabilite şi elementele de conţinut abordate.

Baremul de corectare și notare este a doua metodă prin care se poate estima fidelitatea instrumentului de evaluare.

Formularea itemilor se realizează în funcție de obiectivele planificate. Stabilirea cotei( scorului) fiecărei întrebări incluse in test se înfăptuiește în funcție de gradul său de dificultate. Itemii cuprind probleme de bază, esențiale ale temei învățate de elevi. Profesorul axează itemii pe obiectivele cognitive, afective și psihomotorii ale lecției și le formulează clar, concis.

Evaluarea prin probă pe bază de barem are ca scop de a uniformiza verificarea pentru toți elevii prin stabilirea , odată cu proba, și a punctajului aferent fiecărei părți din probă, nota finală fiind alcătuită din totalizarea punctelor realizate la toate problemele din lucrare.

În cazul acestui instrument de evaluare răspunsurile elevilor se confruntă conținutul secvențelor de lecții din manualul de istorie.

Este indicat ca punctajul baremului să fie comunicat elevilor de la început pentru a-i determina să-și organizeze munca în forma cea mai convenabilă.

Nu este bine ca elevii să memoreze lecția exact ca în carte pentru a o transcrie întocmai în proba dată.

Din contră, este îmbucurător când același conținut este redat de elev, chiar într-o formă mai reușită ca în manual.

Subiectul I

10 puncte

Citiți cu atenție următoarele enunțuri. Încercuiți litera A, în situația în care considerați enunțul adevărat, respectiv, litera F,dacă îl considerați fals:

In mediul orașelor se va naște o nouă o nouă societate mai deschisă și mai

dinamică-cea burgheză”. A

F.

Subiectul II

12 puncte

Stabiliți corespondența dintre personalitățile culturale din coloana A și curentele culturale din sec XIX, din coloana B:

 

A

B

V.

Hugo

Realism

I.

L. Caragiale

Romantism

E.

Zola

Naturalism

I.

Minulescu

Parnasianism

L.

de Lisle

Simbolism

Cl. Monet

Impresionism

Subiectul III

8 puncte

Alegeți răspunsul corect pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos:

Trăsătură specifică curentului cultural romantism:

a) imaginație, sensibilitate, subiectivitate; b) obiectivitate, veridicitate; c) interes pentru redarea impresiilor, a efectelor luminii.

Subiectul IV

10 puncte

Scrieți răspunsurile corecte, care completează enunțurile de mai jos:

În anul 1829 apare publicația în limba română

Subiectul V

20 puncte

Citeste cu atenție documentele 2 și 4, compară documentele în privința mesajului transmis și a credibilității acestora în raport cu epoca în care au fost scrise.Identifică în documentul 4 indicii privind contrastele vieții urbane la mijlocul secolului al XIX-lea.

Subiectul VI

30 puncte

a)Pornind de la documentul 5 și folosind cunoștințele de istorie din anii trecuți alcătuiți un text de 15- 20 de rânduri în care să vă exprimați opinia cu privire la consecințele sociale și culturale ale regimului sovietic.

b) Alcătuiți un eseu structurat în care să explicați tendințele critice ale autorilor din secolul al XX-lea față de urmările progresului tehnic.

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Se acordă 10 puncte din oficiu

I. câte 10 puncte pentru fiecare enunț corect;

10p

II. câte 2 puncte pentru fiecare corespondență corectă:

2*6p=12p

V. Hugo- romantism, I.L. Caragiale-realism;E.Zola-naturalism;I. Minulescu-simbolism; L. de Lisle-parnasianism Cl. Monet -Impresionism;

III. câte 8 puncte pentru răspunsul corect : a)

8puncte

IV. câte 10 puncte pentru răspunsul corect Albina românească

10 puncte

V.câte 10 puncte pentru compararea documentelor;

Câte 10 puncte pentru identificarea indiciilor privind contrastele vieții urbane la mijlocul secolului al XIX-lea;

2*10p=20puncte

30puncte

VI.a) câte 10 puncte pentru exprimarea opiniei personale;

b)câte 20 de puncte pentru realizarea eseului.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Matricea de specificații:

Niveluri cognitive

Achiziția

Înțelegere

Aplicare

Analiză

Pondere

informației

%

Competențe de evaluat/conținuturi

C1

C2

C3

C4

 

Sate,târguri și orașe din Europa și din spațiul românesc

         

Viziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX-XX: curente și politici culturale, identități naționale și identitate europeană

         

Politici culturale și românii din afara granițelor