Sunteți pe pagina 1din 10

Betanina

Denumire substan: Betanin Categoria de substane: Glicozid heterociclic cu azot Denumire chimic: 2,6-Pyridinedicarboxylic acid, 4-[2-[(2S)-2-carboxy-5-(b-Dglucopyranosyloxy)-2,3-dihydro-6-hydroxy-1H-indol-1-yl]ethenyl]-2,3-dihydro-, (2S)- (9CI) Formula: C24H26N2O13 Masa molecular: 550,47 Formula structural:

Specii n care se intlnete: Beta vulgaris var. rubra Stachys officinalis planta Aciune/Importana: colorant E162

Sfecla roie

Betaine sunt sruri interne de trimetilamoniu ale aminoacizilor. Pot fi considerate ca produi de deshidratare ai hidroxizilor de amoniu cuaternari ai aminoacizilor.

Termenul de betain se refer la derivatul de trimetilamoniu al glicinei i a fost atribuit deoarece compusul se gsete n sfecl. Betaina se formeaz prin alchilarea grupei aminice a aminoacizilor cu iodur sau sulfat de metil n prezen de hidroxizi alcalini. Betainele sunt substane solide, cu temperaturi de topire sau de descompunere ridicate, neutre, uor solubile n ap. Betaina este o substan azotat derivat din glicocol rspndit la neverteberate i n unele plante, mai ales n sfecl. Betaina glicinei se gsete n sfecla, hercinina (betaina histidinei) se gsete n ciuperci, hipafarina (betaina triptofanului) se gaseste in plantele exotice, stahidrina (betaina prolinei) n iarba de rni i n stnjenei, miochinina (betaina ornitinei) n muchi. Prin nclzirea betainei glicinei se formeaz N,N-dimetilglicinat de metil. Reacia este reversibil; la 200C, esterul se transform din nou n betain. Ca si aminoacizii ,betainele au structura de amfioni. Cu acid azotos, aminoacizii reactioneaza in solutie acida cu formare de hidroxi-acizi, azot si apa. Reactia este identica cu actiunea acidului azotos asupra aminelor primare, cand rezulta alcooli. Cu unele metale grele, alfa si beta aminoacizii dau saruri complexe interne sau chelatice, in care metalul intra ca un cation central. La incalzire amino-acizii se comporta diferit, dupa pozitia relativa a grupelor functionale. Alfa-amino-acizii formeaza, prin eliminare de apa intre 2 molecule, derivati ai 2,5-dicetopiperazinei. Beta-amino-acizii trec, prin eliminarea unei molecule de amoniac din molecula amino-acidului, in acizi alfa-beta-nesaturati.

Modaliti de obinere
Colorant, rou, natural, din grupa betaninei. Se extrage din soiuri de sfecl roie (Beta vulgaris L. var. rubra) prin presare sau prin extracie apoas (pH = 4,5) a tieilor de sfecl roie. Sucul obinut se concentreaz i se usuc prin atomizare. Pigmenii componeni ai sucului de sfecl roie sunt: - betainele de culoare roie i - betaxantinele de culoare galben. Colorantul este stabil n domeniul de pH = 3,5 - 7,0. Se obine prin extragerea cu ap acidulat (pH = 5) a tieilor de sfecl roie, extractul fiind apoi concentrat i uscat prin pulverizare. O alternativ comod de izolare a pigmenilor roii din sfecl const n macinarea acesteia, urmat de presare i filtrare. Prin evaporarea soluiei rezult o pulbere roie, utilizabil drept aditiv alimentar. O alt categorie de metode propune extracia cu medii alcool-ap. n calitate de materie prim se poate utiliza sfecla sub form de tiei, fie reziduuri de la prelucrarea alimentar a acesteia.

Este un colorant instabil n timpul procesului de fabricare i poate da un gust neplcut. Determinarea cantitativ a betainei din sfecl se realizeaza frecvent pe cale spectrofotometric. Ale metode implic separarea pigmenilor individuali prin electroforez; benzile rezultate pe electroforezograme sunt cuantificate, prin compararea picului obinut cu aria picului rezultat, la utilizarea unor soluii etalon. Concentraia betainei n sfecl variaza n limite foarte largi, situndu-se ntre 100 mg/100g preparat biologic proaspt i 16-38 mg/100g n sfecla conservat. Doza maxim zilnic pentru E162 (Rosu sfecla, betanina) este nelimitat. Efecte secundare: momentan nu se cunosc efecte secundare pentru E162. Restricii dietetice: nici una, E162 poate fi consumat de catre toate gruparile religioase i vegetarieni. Se utilizeaz la fabricarea buturilor nealcoolice, a produselor de patiserie i panificaie, a deserturilor pe baz de gelatin, budincilor, supelor, n carnea tocat (n amestec cu derivate proteice). Se recomand s fie evitat n alimentaia copiilor.

Factorii care influieneaz culoarea i modaliti de stabilizare a coloranilor betainici.


Se constat o puternic dependen a culorii soluiilor apoase de colorani betainici, de pH: pH max, nm Culoare 2 535 Rou 4-7 537-538 Rou 7 575-650 Rou-violet 9 544 Rou 10 540-550 Rou

Aceti pigmeni se folosesc n preparate alimentare pe domeniul de pH 3-6, cnd culoarea lor rmne aproximativ constant. Alturi de pH, temperatura determin n mare msur stabilitatea nuanei soluiilor colorate cu betain. Constantele de vitez ale degradrii n soluii tampon (acid citric-fosfat trisodic) la pH 3, 4, 5, 6 i 7 la 100C sunt 94, 51, 48, 79, 118 * 10-3 min-1. Rezult c stabilitatea termic maxim o prezint soluiile de betanin la pH 4-5. Ali factori ce contribuie la afectarea culorii acestor aditivi alimentari sunt aerul i lumina. n timpul nclzirii are loc hidroliza la legtura glicozidica cu

formarea colorantului(2), care fiind un derivat al oxigenul din aer la chinona respectiv (3):

pirocatehinei este oxidat de

Transformarea grupelor hidroxil (electronodonoare) n grupe carbonil (electronoacceptoare) provoac o deplasare hipsocrom a maximului de absorbie i culoarea roie a betainei se schimb spre galben-portocaliu. Toate aceste aspecte limiteaz domeniile de utilizare a coloranilor extrai din sfecl. Stabilizarea betainelor n soluie se poate realiza prin adaos de antioxidant (acid ascorbic, cistein, etc). Se menioneaz i posibilitatea de stabilizare a preparatelor, care conin betaine, prin formarea unor compui de incluziune cu caramelul sau guma arabic. Produsele stabilizate se pot utiliza att n industria alimentar, mai ales pentru nlocuitorii de carne, ct i n cea farmaceutic i cosmetic.

Sfecla roie i benificiile asupra sntii


Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier. Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari. Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu rebutabil in tratarea obezitatii si constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele. Asupra organismului uman, betaina prezint efecte lipotrope i antioxidante. Alturi de colin amplific catabolismul lipidelor. n ficat, betaina intensific producia de lecitin i contribuie la eliminarea toxinelor . Betaina exogen este activ dar labil i se poate neutraliza chiar nainte de absoria intestinal. Ea este protejat de la degradare de ctre colin, substan care chiar ea poate trece n betain n urma unor reacii de transmetilare. Betaina sau trimetil glicina datorita structurii sale poate forma legaturi cu apa sau cu alte molecule schimbandu-si proprietatile. Nontoxica, se gaseste si in suplimenti alimentari. Pentru proprietatile sale, betaina este larg utilizata in produsele pentru ngrijirea tenului, a parului, suplimente alimentare si produse de igiena. n ngrijirea tenului, este utilizata pentru proprietatile sale: - antiinflamatorii - pe leziuni superficiale - antirid - creste proliferarea fibroblastelor. Mecanismul de crestere nu a fost complet elucidat, dar, dat fiind capacitatea sa de a se lega de apa sau de alte

molecule, explicatia ar putea fi cresterea absorbtiei de nutrienti la nivelul celulelor - depigmentant - datorita proprietatii antiinflamatorii betaina previne stimularea melanocitelor pe aceasta cale. n ngrijirea prului: - Betaina este prezenta in structura parului in concentratii mici. Cum functia sa principala este protectia celulara in fata oricarui dezechilibru osmotic, la nivelul parului poate proteja proteinele parului in situatii de stress osmotic: caldura, umiditate, tratamente chimice (decolorare, vopsire). Studii clinice au aratat absorbtia betainei chiar si prin prezenta sa intr-un sampon. Un studiu clinic condus de Hazel Pool Associates a aratat ca tratarea parului cu o solutie de 5% betaina a dus la: - Un par mai puterinic - Scaderea friabilitatii si a fragilitatii - Cresterea rezistentei pe o perioada mai lunga. n igiena oral: - datorita proprietatii antiinflamatorii, poate deminua inflamatiile de la nivelul mucoaselor. Betaina are proprietati de protectie osmotica intervenind in metabolismul lipidic si asigura organismului grupari metil. Datorit bogiei de elemnte, mai ales sruri minerale i amine, rdcinile de sfecl contribuie la normalizarea metabolismului general. La nivelul ficatului crete rezerverele de glicogen i le scade pe cele de grsime. Prezena betainei face din sfecla roie o lipotrop i o hepatoprotectoare de excepie. Proprietile antiseptice (antibacteriene i antivirale) sunt de necontestat. Sfecla roie trateaz i previne gripa i enterocolitele infecioase. Sfecla roie, graie antocianozidelor i a acidului oxalic, fluidific sngele, ntrind n acelai timp vasle mici de snge (capilare, venule). Crud (n salate sau sub form de suc), sfecla roie se folosete ca adjuvant n oboseal, demineralizare, hipertensiune, cancer, leucemie, litiaz uric, gut, steatoz hepatic, ciroz, infertilitate, avort spontan, sarcin, alergie. Sfecla roie prezint proprieti antioxidante remarcabile.

TRATAMENTE INTERNE * Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor. * Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda. * Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smntna. Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere * Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor. * Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara). Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea. Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300

ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente. * Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese. * Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea. * Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi. * Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi. * Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 35 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece. * Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale. * Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.

* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile. * Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale. * Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi. * Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa. TRATAMENTE EXTERNE * Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare. * Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme. * Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa. * Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile. * Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).

SFECLA i CANCERUL Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore. Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii. Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins. In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate. Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.