Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAICLUJ NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Caracterizarea geografică a zonei turistice Vișeu – Borșa

Cluj Napoca, 2011

1

Masterand

Sima Andrei

RRMHA, AN I

1.Caracterizarea condiților geografice

1.1.Așezare

Zona turistică Vișeu – Borșa este situată în bazinul Vişeului, în extremitatea nordică a României,

bazin care ocupă din punct de vedere geografic partea centrală a Grupei Nordice a Carpaţilor Orientali (Fig.

1). Administrativ zona aparţine judeţului Maramureş, situată în partea est-sud-estică a judeţului. Zona

turistică Vișeu -Borșa reprezintă un puternic centru polarizator din punct de vedere economic pentru

comunele învecinate dar și din punc de vedere turistic pentru întrega regiune de nord a României.

vedere turistic pentru întrega regiune de nord a României. Fig. 1. Harta așeză rii geografice Din

Fig. 1. Harta așezării geografice

Din punct de vedere administrativ în zonă avem 3 aşezări mai importante: 2 oraşe mici (Vişeu de Sus

şi Borşa, Fig. 2) şi o comună (Moisei) având împreună o populaţie de peste 50000 de locuitori, dezvoltate în

lunca Vişeului, Vaserului şi Ţâslei, cu o extindere teritorială continuă ce dă impresia existenţei unei singure

localităţi.

1.2.Relief

Munţii Maramureşului ocupă întreg spaţiul de pe dreapta Vişeului, pâna la graniţa ţării, din defileul

Tisei, din aval de localitatea Valea Vişeului şi pâna la văile Cârlibaba si Bistriţa Aurie.

Sunt alcătuiţi dintr-o singură culme principală înaltă, orientată NV - SE , care urmăreşte destul de

fidel cumpăna de ape dintre bazinul Tisei superioare şi cel al Ceremuşurilor, înscrisă pe aliniamentul Pop

2

Ivan (1937 m), Vf. Micu Mic (1718 m), Stogu (1651 m), Copilaşu (1611 m), Ludescu (1580 m), Budescu (1679m), Suligu (1683 m), Lastun (1642 m), Comanu (1723 m). Un afluent de ordinul II al Tisei, Vaserul, care se varsa în Vişeu în localitatea Vişeu de Sus, a străpuns culmea principală morfologică, trecând dincolo de ea. Există şi a doua străpungere a Cumpenei din bazinul superior al Ruscovei, aceasta fiind efectul eroziunii diferenţiale şi regresive, care pornea de la nivelul de bază local mai coborât din Depresiunea Ruscovei. De aici rezultă întinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalină spre est (Vf. Mihailecu, 1963 m). Culmea principală se prezintă ca un podiş cu o suprafaţă de nivelare situată la 1800-1600 m. Cea mai frumoasă zonă, ca înfaţisare, o întâlnim în Munţii Prelucile Cerbului, Cornu Nedeii, din apropierea pasului Prislop şi în zona Pietrosul Maramureşului. Ea are o înclinare generală spre Muntele Stogu (Vf. Sârcu, 1971 m). Cea mai bine reprezentată este o suprafaţă de păduri şi poieni care cuprinde spinări largi şi ramificate între 800-1200 m (Vf. Mihailecu, 1963 m). A treia suprafaţă se gaseşte la 400-450 m. Reţeaua hidrografică s-a extins şi s-a adâncit, datorită activităţii intense a eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi, şi au format în cristalin defilee (Vaser, Ruscova, Frumuşeaua, Bistriţa, Ţibau). Reţeaua hidrografică a cristalinului este deosebit de bogată şi cu pante mari, marcate de numeroase repezişuri, praguri şi cascade (Haidu, 1993) (Fig. 3). Puternica fragmentare a masivului individualizează între principalii afluenţi ai Vişeului (Ruscova, Vaser, Ţâsla şi Vişeuţ) şapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan, Masivul Farcău, Culmea Pietrosu Maramureşului (Bardăului), Culmea Toroioaga-Jupania, Masivul Cearcănul-Prislop, Munţii Zâmbroslavele şi Obcina Ţapului. În Munţii Rodnei diferenţa de altitudine de mai mult de 1600 m (între 600 m şi 2303 m) denotă existenţa unor condiţii şi forme variate. Din întregul lanţ carpatic oriental, Munţii Rodnei păstrează cel mai bine urmele glaciaţiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acţiunea gheţarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrării anterioare şi cu formele eroziunii postglaciare. Relieful galciar este bine reprezentat pe versantul nordic. Munţii Rodnei se remarcă prin înalţime şi masivitate,

caracteristici determinate în primul rând de constituţia geologica.

Trecând de 2200 m (Vf. Inău – 2279 m, Vf. Inăuţ – 2222 m, Vf. Buhăescu Mare – 2257 m, Pietrosu Mare – 2303 m), aceste vârfuri formeaza cea mai proeminentă unitate muntoasă din Carpaţii Răsăriteni.

Fig. 3.Repezişuri, praguri şi cascade sub Ineu
Fig. 3.Repezişuri, praguri
şi cascade sub Ineu

3

Aspectele geomorfologice şi gruparea caracterelor de detaliu duc la diferenţierea Munţilor Rodnei în 5 compartimente sau complexe morfologice, dispuse de la est la vest astfel: Inău, Omu-Gârgălău, Galaţ- Puzdrele, Pietrosu şi Batrâna. Se impun în relief bogaţia formelor glaciare şi crionivale, manifestări ale glaciaţiunilor Mindel, Riss şi Wurm, care au dus la instalarea unor gheţari de circ, de vale şi de platou. Urmele acestora sunt prezente în jurul Pietrosului şi a crestei principale. Se detaşează între acestea complexele glaciare cu lacuri: Iezer (Fig. 4), Buhăescu (Fig. 5), Repedea, Negoiescu, Cimpoieşul, Cailor, Bistricioara, Putredu, Inău si Lala.

Fig. 4. Lacul Iezer
Fig. 4. Lacul Iezer
Fig. 5. Lacul Buhăescu
Fig. 5. Lacul Buhăescu

Din diversitatea mare a formelor de relief se remarcă: vârfurile şi crestele modelate prin procese

criergice, versanţii de gelifracţie, râurile şi torenţii de pietre, marile de blocuri, trenele de grohotişuri, blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplantaţie şi solifluxiune, culoarele de avalanşe, pâlniile şi nişele de nivaţie precum şi microdepresiunile nivale. Endocarstul este reprezentat prin 80 de peşteri şi avene. Relieful are o influenţă directă în organizarea scurgerii apei râurilor concretizată prin panta şi fragmentarea reliefului, caracteristici ce determină viteza scurgerii specifice, precum şi o influenţă indirectă prin zonalitatea verticală a climei. Panta bazinelor hidrografice din bazinul Vişeului are valori cuprinse între

40 ‰ şi 3 ‰

În Fig. 7 este prezentată harta pantelor în grade din bazinul Vişeului.

prezentată harta pantelor în grade din bazinul Vişeului. Fig. 8. Harta expoziției versanților Fig. 7. Harta

Fig. 8. Harta expoziției versanților

harta pantelor în grade din bazinul Vişeului. Fig. 8. Harta expoziției versanților Fig. 7. Harta pantelor

Fig. 7. Harta pantelor

4

Densitatea fragmentării exprimată prin densitatea reţelei de râuri are valori cuprinse între 0,5 şi 0,7

km/km² în bazinul Vişeului.

Orientarea versanţilor are o importanţă deosebită în interceptarea traiectoriilor ciclonale. Arealul

studiat se evidenţiază prin predominarea versanţilor cu orientare nordică, urmaţi de cei cu orientare vestică,

estică şi sudică (Fig. 8).

Zonalitatea verticală este dată de diferenţa de altitudine dintre altitudinea minimă (332 m) şi

altitudinea maximă (2303 m Pietrosul Rodnei) (Fig. 9), diferenţă ce permite o etajare climatică pornind de

Fig. 9. Harta elevației
Fig. 9. Harta elevației

la climatul de depresiune intramontană până la climatul de munte alpin.

1.3.Reţeaua hidrografică

Suprafaţa regiunii aparţinând bazinului hidrografic Vişeu este de 1023 km 2 . Din bazinul hidrografic

Vişeu fac parte cinci râuri mai mari cu ordine Horton-Strahler peste 4. Cea mai mare suprafaţă a bazinului

hidrografic o are Ruscova (432.7 km 2 ), cu o lungime a cursului principal de 41 km, urmat de Vaser cu

suprafaţă mai mică (409,7 km 2 ) dar lungime a cursului principal mai mare (51.1 km), cele două râuri au

ordinul 6 pe scara Horton-Strahler. Urmează apoi bazinele hidrografice Ţâsla (suprafaţa 103 km 2 , lungimea

22.2km ), Frumuşeaua (suprafaţa 53.1 km 2 , lungimea 16,1 km) de ambele de ordinul 5 şi Bistra (suprafaţa

24.8 km 2 lungimea 10.7 km) de ordinul 4.

Scurgerea lichidă medie se desfăşoară sub influenţa condiţiilor climatice şi a substratului litologic.

Cel mai mare debit mediu multianual şi scurgere specifică medie, dintre râurile din Munţii Maramureşului, o

are Ruscova la vărsarea în Vişeu, urmat de Vaser la Vişeu de Sus. Valoarea medie a scurgerii specifice în

Munţii Maramureşului este de 8,41 l/s/km2, mai scăzută decât în Munţii Oaş, Gutâi şi Ţibleş, situaţi mai

spre vest în prima linie în faţa maselor de aer oceanice (Haidu, 1993).

5

Tabel 1. Caracteristicile morfometrice ale principalelor cursuri de apă şi bazine hidrografie Cursul de apă
Tabel 1. Caracteristicile morfometrice ale principalelor
cursuri de apă şi bazine hidrografie
Cursul de apă
Date privind cursul de apă
Date privind bazinul hidrografic
Lungimea km
Altitudine m
Panta
Coeficient
Suprafaţa
Altitudinea
Suprafaţa
medie
de
km 2
medie
fondului
sinuozitate
m
forestier ha
Amonte
Aval
TISA
61
342
205
2
1.24
3237
835
144054
Vişeu (Borşa)
82
1535
330
15
1.31
1581
1011
88995
Repedea
11
1700
696
91
1.04
42
1374
1579
Ţâsla (Cisla)
20
1600
640
48
1.3
103
1214
6944
Vaser
48
1675
481
25
1.36
410
1090
34213
Novăţ
16
1580
561
64
1.25
88
987
7093
Roşcova
38
1480
404
28
1.18
433
1079
28019
Socolău
14
1460
620
60
1.25
73
1204
5811
Repedea (Chioroi)
19
1500
496
53
1.27
88
1167
6379
Frumuşeaua (Crasna)
1?
1720
381
89
1.15
53
898
2834
Sursa: Cocuţ, 2008

Scurgerea în timpul anului are valori mai mari primăvara datorită suprapunerii topirii zăpezii peste perioada ploioasă din lunile aprilie-mai şi valori minime în timpul iernii. Tipul de alimentare este pluvio- nivală şi pluvială moderată.

de alimentare este pluvio- nivală şi pluvială moderată. Fig. 10. Rețeaua hidrografică 1.4 Covorul vegetal din

Fig. 10. Rețeaua hidrografică

1.4 Covorul vegetal din zona turistica Vișeu – Borșa

În funcţie de factorii determinanţi, condiţiile climatice, altitudinea, panta şi expoziţia, tipul de sol, substratul litologic şi vegetaţia forestieră existentă au fost identificate următoarele etaje de vegetaţie:

Etajul deluros de gorunete şi făgete gorunete situat în zona de deal, la altitudini cuprinse între 300-700m.

Etajul montan-premontan face trecerea de la deal la munte, la altitudini cuprinse intre 700-1200m.

Etajul montan de amestecuri este situat la limita superioară a munţilor, la altitudini cuprinse între 1000-

1400m.

Etajul montan de molidişuri - este situat la limita superioară a pădurii, la altitudini de peste 1300m. Vegetaţia lemnoasă este formată în general din molidişuri pure (Picea abies). Ca arbust mai semnificativ ca prezenţă este afinul (Vaccynium myrtillus).

6

Etajul montan numit şi etaj de limită joacă un rol foarte important pentru protecţia împotriva eroziunii solului şi viiturilor.

Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor.

Etajul alpin apare doar fragmentar, ocupând vârfurile munţilor celor mai înalţi şi stâncăriile, abrupturile, îndeosebi cele orientate spre nord.

Identificarea asociaţiilor vegetale din Munţii Maramureşului s-a făcut prin utilizarea bazei de date CLC2000 (CORINE Land Cover 2000) dezvoltat începând cu anul 1991, în cadrul programului CORINE (Coordination of Information on the Environment) al Agenţiei Europene de Mediu. Activitatea umană prezentă în Munţii Maramureşului de peste un mileniu, a determinat o extindere continuă a terenurilor agricole în detrimentul pădurilor, în special a celor de fag şi amestec. Dintre suprafeţele agricole, cea mai mare extindere o au păşunile, urmate de suprafeţele ocupate de diverse culturi care ocupă parcele mici în apropierea localităţilor şi spre periferia acestora (Fig. 11 şi Fig. 12). Suprafeţele forestiere din categoria „Suprafeţe forestiere tranzitorii tufişuri/arbori" reprezintă în cea mai mare parte suprafeţe defrişate sau în proces de regenerare după defrişări (regenerare naturală sau plantaţii).

Fig. 11. Acoperirea terenului în Munţii Maramureşului conform sistemului CORINE Land Cover Fig. 12.
Fig. 11. Acoperirea terenului în Munţii Maramureşului conform sistemului CORINE Land Cover
Fig. 12. (www.muntiimaramuresului.ro)
7

2. Caracterizare climatică a zonei turistice Vișeu - Borșa

Regiunea Vișeu-Borșa şi zona montană limitrofă sunt situate în cadrul climatului temperat continental cu influenţe oceanice şi baltice fiind caracterizate de regiunea climatică de munte cu domeniile topoclimatice de pădure, pajişti montane şi păşuni alpine şi de un topoclimat de depresiune intramontană

carcaterizat prin ierni lungi şi geroase şi veri scurte şi umede.

Succesiunea continuă a maselor de aer cu diferite caracteristici meteorologice pe o anumită perioadă de timp, într-o regiune sau zonă, determină prin cumulare, caracterul climatic al acesteia (N. Topor, C. Stoica, 1965). În cadrul Depresiunii Maramureş şi implicit în regiunea Vișeu - Borșa se manifestă patru tipuri de circulaţie majoră a atmosferei, cu caracteristici specifice: circulaţia vestică, circulaţia polară, circulaţia tropicală, circulaţia de blocare. Configuraţia reliefului are cel mai mare rol în geneza şi regimul unor elemente climatice, respectiv caracteristicile acestuia cum sunt: altitudinea - determină etajarea pe verticală a intensităţii elementelor climatice, conform legii etajării altitudinale; orientarea versanţilor şi panta determină o distribuţie neuniformă a cantităţii de umezeală, precipitaţii , radiaţiei solare. Vegetaţia generează la rândul său particularităţi topoclimatice diferite în raport cu gradul de acoperire, specii, densitatea acestora etc, dintre categoriile de formaţiuni vegetale pădurea prezintă cele mai pronunţate particularităţi topoclimatice. Zonalitatea solului şi a vegetaţiei reflectă în bună măsură zonalitatea climatică, la rândul lor acestea determină particularităţi microclimatice. Influenţa factorului antropic se manifestă la nivel topoclimatic, prin modificarea suprafeţei active, ce determină modificări ale particularităţilor topoclimatice. Un factor important care influenţează formarea scurgerii îl constituie regimul termic care are un rol determinant în perioada caldă a anului prin evapotranspiraţie iar în perioada rece a anului prin fenomenele de îngheţ de pe râuri şi stocarea apei în stratul de zăpadă. Temperatura aerului este unul din cei mai importanţi parametri ai stării aerului, caracterizându-se printr-o mare variabilitate în timp şi spaţiu. Factorii genetici se manifestă pregnant în repartiţia caracteristicilor multianuale ale temperaturii aerului. Temperatura aerului prezintă valori medii anuale cuprinse între 8.5 °C şi -0.4 °C în etajul alpin (Fig. 13). Temperatura lunii celei mai reci (ianuarie) are valori cuprinse între -3°C şi -10°C, iar a lunii celei mai calde (iulie) între 8 °C şi 19 °C. Particularităţile termice se reflectă şi în numărul mare de zile cu îngheţ (80 în depresiune şi 280 în zona montană limitrofă), precum şi în durata stratului de zăpadă (80 200 zile/an). Posturile meteorologice reprezentative luate în calcul în studiul de caz sunt Iezer şi Vişeu de Sus, aflate în interiorul bazinului precum şi staţiile Sighetu Marmaţiei şi Ocna Sugatag aflate in exteriorul bazinului dar care reflectă fidel condiţiile climatice din această zonă (Tabel 2).

8

Tabel 2. Variaţia lunară a mediei multianuale a temperaturii aerului(1985-1995) Denumire altitudine I II III
Tabel 2. Variaţia lunară a mediei multianuale a temperaturii aerului(1985-1995)
Denumire
altitudine
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XI
XII
Anual
Ampl.term.
staţie
(m)
-
-
Iezer
1785
-6.5
-6.8
5.1
0.5
6
9
11.1
10.7
6.3
2.9
1.1
-5.7
1.8
17.9
Vişeu de Sus
Ocna
Şugatag
Sighetu
Marmaţiei
478
-4.6
-2.4
2.3
8
13.6
16.4
18.1
17
13.3
8.3
3.1
-1.8
7.6
22.7
490
-3.8
-1.7
2.8
8.2
13.6
16.5
18.1
17.2
13.6
8.7
3.3
-1
8
21.9
275
-3.6
-1.2
3.5
9.5
14.6
17.5
18.8
18.2
14
8.9
3.8
-1.3
8.6
22.4
Fig. 13. Harta repartiţiei temperaturilor medii anuale din Bazinul Vişeu
Fig. 13. Harta repartiţiei temperaturilor medii anuale din Bazinul Vişeu

Inversiunile de temperatură se manifestă în perioada rece a anului, determină inversarea stratificării termice a atmosferei joase în condiţii sinoptice şi de relief specifice, aspect reflectat în inversarea etajării normale a componentelor dependente de factorul termic. Spaţiul de vale al Vişeului superior

întruneşte condiţiile favorabile de formare a inversiunilor termice - formă depresionară de relief (microdepresiunile Borşa, Vişeu de Sus), unităţi montane înalte în vecinătate de pe care se scurge gravitaţional aerul rece, dar şi prin răciri radiative nocturne ale suprafeţei active şi implicit ale aerului. Inversiunile termice se manifestă prin scăderi de temperatură (regim anticiclonic), zile şi nopţi geroase, fapt cu implicaţii deosebite privind locuirea . În bazinul Vişeului, intensitatea şi regimul presiunii atmosferice este determinat de către factorii climatogenetici generali şi locali astfel intalnim valoarea medie anuală a presiunii atmosferice la Vişeu de Sus de 959.2 mb, maxima anuală de 986.6 mb, iar minima anuală de 933.2 mb. Radiaţia solară globală medie anuală este de 110 - 112,5 Kcal / cm2 /an, iar durata de strălucire a soarelui 1800 -1900 ore / an. Nebulozitatea atmosferică este direct legată de circulaţia atmosferei şi de relief, acesteia îi este specifică o distribuţie în timp şi spaţiu similară umezelii aerului, variază invers proporţional cu temperatura şi durata de strălucire a soarelui şi creşte cu altitudinea. Valorile medii anuale ale nebulozităţii sunt cuprinse între 6 şi 7 zecimii, cele mai ridicate valori sunt specifice zonei montane înalte ale Rodnei şi Maramureşului. Pentru luna ianuarie valorile sunt cuprinse între 6.5 şi 7 zecimi, iar pentru iulie între 5 şi 7 zecimi. Precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 mm / m / an, ajungând la 1400 - 1500 mm / m2 / an în masive mai înalte (Farcâu, Pop Ivan, Tbroiaga, Cearcănu). Acest lucru este facilitat de expoziţia vestică a Munţilor Maramureş. Numărul de zile cu precipitaţii mai mari de 0,1 mm este de 160 - 170. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 90 cm în etajele mai joase, în timp ce în etajele înalte

9

ajunge la 1 - 2 m. Numărul de zile cu strat de zăpada este de 70 - 100 în regiunile mai joase şi 150 în cele înalte. Repartiţia teritorială a precipitaţiilor este prezentată în Fig.14.

Fig.14.Harta repartiţiei precipitaţiilor medii multianuale din Bazinul Vişeu
Fig.14.Harta repartiţiei precipitaţiilor medii multianuale din Bazinul Vişeu
precipitaţiilor medii multianuale din Bazinul Vişeu Fig. 15. Varia ţ ia precipita ţ iilor medii lunare

Fig. 15. Variaţia precipitaţiilor medii lunare multianuale la Iezer, Ocna Şugatag, Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei

Distribuţia precipitaţiilor în timpul anului la staţiile meteorologice Iezer, Ocna Şugatag, Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei este prezentată în Fig. 15. Analiza distribuţiei precipitaţiilor în timpul anului evidenţiază o maximă principală în luna iunie şi o maximă secundară în luna iulie la toate staţiile meteorologice, în timp ce minimele se produc în lunile februarie şi ianuarie. Cantităţile semnificative de precipitaţii plasează arealul studiat în zona de umiditate bogată şi excesivă (I.Ujvari, 1972). Direcţia vântului în bazinul Vişeului este determinată de circulaţia generală a atmosferei şi de configuraţia reliefului. Astfel, predominantă este circulaţia vestică care prin canalizarea în Depresiunea Maramureşului îşi schimbă direcţia pe componentă NV - SE şi circulaţia nord - vestică, predominantă în sezonul rece (H. Popa-Bota, Organizarea spaţiului în Depresiunea Maramureşului, teză de doctorat). În zona montană înaltă direcţia vântului este predominant NE - SV (Staţia Iezer). În condiţiile reliefului din bazin sunt specifice vânturile de munte-vale, cunoscute ca brizele de vale şi de munte. Ziua aerul se deplasează în lungul văilor şi al versanţilor sub forma unui flux ascendent -dinspre vale spre culme, iar noaptea în sens opus, sub forma unui flux descendent. Brizele se produc tot timpul anului fiind mai pronunţate în perioada caldă şi în zilele senine, momentele de schimbare a direcţiei brizei se caracterizează prin calm atmosferic. Alte fenomene climatice ce se produc (chiciura, poleiul, grindina, fenomenele orajoase. seceta) se manifestă, în general, pe intervale scurte de timp dar cu rezultate semnificative asupra infrastructurilor de transport şi utilităţi (poleiul, chiciura), culturilor agicole şi livezilor (grindina), activităţilor economice - avarii suferite de infrastructuri (fenomenele orajoase). Seceta, în general, nu este un fenomen climatic specific pentru unitatea considerată, deşi perioade secetose se instalează atât în perioada caldă cât şi rece a anului, fenomenul însă nu se manifestă în forme excesive.

10

Datorită morfologiei de detaliu, morfometriei, altitudinii, tipului de vegetaţie în zonă bazinului apar diferenţieri topoclimatice elementare precum: topoclimatul de luncă, topoclimatul versanţilor, topoclimatul urban.

3. Activitățile turistice din zona Vișeu-Borșa 3.1.Elemente de atractivitate. Zona Bazinului Vişeu este o zonă de interes major deoarece are în primul rând un mare potenţial turistic, este o zonă cu tradiţie, o zonă transfrontaliera şi reprezintă zona de legătură dintre Maramureşul

Istoric şi Bucovina (Fig. 16).

C
C
D C E A B
D
C
E
A B
D
D
B
B
A
A
E
E

Fig. 16 . Zona turistică Vișeu-Borșa

Potențialul turistic al zonei este dat de: relief, stratul geologic, climă, hidrologie, vegetație, faună precum și de antropizare. O mare importanță o are prezența celor 2 mari parcuri naturale: Parcul Natural Munții Maramureșului si Parcul Național Munții Rodnei. Ele oferă turiștilor obiective din cele mai diversificate precum: trasee montane de creastă prin fomațiunile majore de relief (Vf. Pietrosul Rodnei, Vf. Ineu, Pop Ivan, Puzdrele, etc. ), pârtii de schi (Complex Borșa), numeroase lacuri glaciare (Iezer A, Buhaiescu, Lala, etc.), cascade (Cascada Cailor B), peșteri și numeroase formațiuni calcaroase (Peștera Izvorul Albastru al Izei, Ponorul Izei, etc.), văi pitorești cu posibilitatea de vizitare cu mocănița (Valea Vaserului C), izvoare cu ape minerale (borcut), rezervații științifice (Poiana cu narcise Tomnatec D, Rezervaţia faunistică de cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii, etc), precum și biserici tradiționale din lemn (Mănăstire de la Moisei E), elemente de etnografie și folclor.

11

3.2.Infrastructură și flux turistic Staţiuni turistice În zona destudiu exista o serie de localităţi cu funcţie turistică ce au un rol deosebit în derularea activităţilor turistice din aceşti munţi. Staţiunile cele mai cunoscute sunt Borşa, Complex Turistic Borşa.

Staţiunea Borşa, situată pe Valea Vişeului (judeţul Maramures), la o altitudine de 617 metri, este una dintre cele mai vechi amenajări de acest fel din ţară. Prin prisma condiţiilor naturale oferite, Borşa este o staţiune de odihnă apreciată de toţi vizitatorii îndeosebi pentru peisajul montan deosebit şi bioclimatul tonic stimulent. Factorii naturali recomandă staţiunea în tratarea afecţiunilor pulmonare, cardio-vasculare (mofete), ale sistemului nervos periferic, iar apele minerale sunt eficiente în tratarea afecţiunilor tubului digestiv, renale şi ale căilor urinare. Este totodată un punct de plecare spre ascensiunile în Munţii Rodnei. Include mai multe hoteluri, cabane, restaurante şi centre de informare turistică.

Complexul turistic Borşa, situat la poalele Munţilor Rodnei, la 850 m alt. este una dintre cele mai importante staţiuni montane din zona nordică a ţării. Este o destinaţie foarte solicitată de amatorii sporturilor de iarnă, întrucat aici există mai multe pârtii de schi şi sanie, special amenajate pentru iubitorii sportului alb. Cea mai cunoscută este pârtia Poiana Ştiol, cu o lungime de peste 2 500 m şi o diferenţă de nivel de 650 m, dotată cu telescaun. Tot aici este şi cea mai lungă trambulină naturală din Europa (113m). De asemenea staţiunea dispune de pârtie halfpipe, ideală pentru practi-carea snow-boardului. Sezonul alb durează din decembrie până în aprilie. Turiştii pot primi găzduire în cele 4 hoteluri sau în numeroase case particulare şi pensiuni agroturistice. Vișeu de Sus (în maghiară Felsővisó, în germană Oberwischau) este situat la confluența a două râuri, Vișeu și Vaser, la o altitudine de 427 m deasupra nivelului mării, având latitudinea nordică 47 grade și 43 minute și longitudinea estică de 24 grade și 25 minute, având înfățișarea caracteristică orașelor de munte. Se învecinează la NNE cu munții Maramureșului și Republica Ucraina, la SE cu Munții Rodnei și are ca vecini comunele Moisei în partea de SE și Vișeu de Jos în partea de V și Poienile de sub Munte în partea de NV. Din data de 7 octombrie 2009 orașul este declarat Stațiune de interes local, conform HG 1204, publicat în Monitorul Oficial la 13 octombrie 2009. Unităţi de cazare

Cele mai numeroase unităţi de cazare se întâlnesc în Complexul Turistic Borşa, majoritatea fiind vile particulare şi pensiuni, numărul lor fiind dificil de apreciat întrucât multe se află încă în construcţie. Hotelurile se găsesc în principalele staţiuni:

Borşa (As, Iezer, Perla Maramureşului, Păltiniş);

Complex Turistic Borşa (Cerbul, Cascada, Stibina, Brădet);

Vișeu de Sus ( Bradu, Gabriela)

12

În ceea ce priveşte structurile de primire a turiştilor, este greu de estimat numărul acestora întrucât deşi funcţionează ca pensiuni turistice nu sunt în evidenţa autorităţilor. În prezent capacitatea structurilor de primire existente satisface circulaţia turistică din zonă, unităţile de tip pensiune fiind tot mai numeroase, însă structurile de agrement sunt insuficient dezvoltate.

Infrastructura de transport

În ceea ce priveşte căile de acces, acestea se găsesc de-a lungul văilor principalelor cursuri de apă, ce au oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiţii prielnice dezvoltării unor căi de comunicaţie.

Căile ferate înconjoară masivul Rodnei din trei părţi, gravitând spre staţiile CFR Salva si Vişeul de Jos. La Ilva Mică o cale ferată urcă spre est-nord-est urmărind cursul Someşului Mare şi ajunge Ia Rodna. Spre partea nordică, urmând cursul Sălăuţei, o linie de cale ferată ajunge în depresiunea Maramuresului. Din nodul feroviar Vişeul de Jos, o ramură coboară spre Sighetul Marmaţiei, iar alta urcă de-a lungul râului Vişeu până la Borşa. Din păcate de câtiva ani, C.F.R.-ul a sistat transportul de călători pe ruta Vişeu - Borşa, aceasta fiind preluată de transportul cu autobuze sau maxi-taxi. Cele trei tronsoane de cale ferată prezintă importanţă din punct de vedere turistic datorită faptului că staţiile sunt amplasate în apropierea vărsării principalelor cursuri de apă pe care Ie urmăresc majoritatea treseelor turistice marcate.

Căile rutiere care faciliteaza accesul spre Vișeu-Borșa sunt alcătuite din drumuri naţionale, judeţene, comunale şi forestiere.

Drumul naţional 18, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei şi Vişeul de Sus, iar începând de la Moisei se îndreaptă către Borşa şi Pasul Prislop, permite apropierea de munte, dinspre nord. Din pas, tre Cârlibaba, lacobeni şi Vatra Dornei, acelaşi drum asigură trecerea sau accesul spre şi dinspre Moldova.

Drumul naţional 17C pătrunde din sud, între Munţii Rodnei şi cei ai Tibleşului, legând Becleanul pe Someş, Salva şi Coşbucul cu Romuli, cel (prin Pasul Şetref) şi, respectiv, Moisei. Din el pornesc traseele de pe versantul vestic al Rodnei, asigurând totodatä trecerea spre ,,Ţara Maramureşului”.

Facilităţi de agrement

Structurile turistice de agrement sunt reduse ca structură şi număr, fiind vorba în principal de amenajările pentru practicarea sporturilor de iarnă. Din acest punct de vedere cel mai bine dotat este Complex turistic Borşa, cu pârtii de schi pentru toate categoriile de practicanţi (200 2 900 m lungime) (Fig. 17, 18, 19), precum şi mijloace de transport pe cablu, pârtii pentru snowboard precum şi cea mai mare trambulină naturala din Europa.

13

Fig. 17. Teleschi – Complex Turistic Borşa Fig. 18. Pârtiile din stațiunea Borșa (www.i-tour.ro) Nume

Fig. 17. Teleschi – Complex Turistic Borşa

Fig. 17. Teleschi – Complex Turistic Borşa Fig. 18. Pârtiile din stațiunea Borșa (www.i-tour.ro) Nume pârtie

Fig. 18. Pârtiile din stațiunea Borșa (www.i-tour.ro)

Nume pârtie

Olimpică

Puzdrele

Poiana

Poiana Ştiol - Vf. Ştiol

Brădet

Ştiol

Diferenţă de nivel

650

80

70

40

30

Lungime(m)

2980

1000

1600

500

200

Nivel dificultate

greu

mediu

mediu

mediu

uşor

Nocturnă

da

nu

Nu

Nu

nu

Zăpadă artificială

nu

nu

Nu

nu

nu

Transport cablu

teleschi,

teleschi,

teleschi,

teleschi,

teleschi,

telescaun

telescaun

telescaun

telescaun

telescaun

Fig.19. Date pârtii de schi Complex turistic Borşa

De asemenea, se mai desfăşoară o serie de programe turistice constând în drumeţii cu ghizi însoţitori

sau în parcurgerea călare pe drumuri forestiere şi păşune, pe parcursul mai multor zile, a unor zone de

interes turistic deosebit.

Turismul de recreere valorifică însuşirile cadrului natural, astfel cei interesaţi pot să parcurgă trasee

montane de o frumuseţe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice, să se bucure de

priveliştea lacurilor şi căldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite. Acest tip de turism

antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind

puntea între om şi natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a

simţurilor umane.

Drumeţia montană reprezintă una dintre formele de turism cele mai importante care se desfăşară în

Munţii Rodnei și în Munții Maramureșului. Drumeţia montană se desfăşoară în special în zona înaltă

(creaste principale sau cele secundare) sau pe traseele de acces către aceasta. În prezent în masiv există mai

multe trasee turistice marcate.

Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă reprezintă una din principalele forme de turism

desfăşurate în masiv în perioada hivernală. Astfel, staţiunea turistică Borşa (Complex Borşa) oferă condiţii

14

optime de desfăşurare datorită existenţei în zonă a cinci pârtii de schi şi a instalaţiilor de transport pe cablu care deservesc aceste pârtii.

Existenţa în Munţii Rodnei și Marmureșului a unor rezerve semnificative de ape minerale, dar şi a altor tipuri de factori terapeutici (bioclimatul), face ca zona să beneficieze de condiţii deosebite pentru practicarea turismului balnear. A doua destinaţie turistică balneară ca importanță din Munţii Rodnei este reprezentată de Complexul turistic Borşa. Deaseamenea ser remarcă zona Vișeului pentru apele sale minerale (Vaser, Făina, Șuligu, Glimboaca, Novăț, etc).

Turismul rural şi agroturismul

Zona Munţilor Rodnei întruneşte condiţii deosebite pentru desfăşurarea acestei forme de turism cu toate că aici agroturismul nu are aceeaşi amploare precum în alte zone care valorifică mult mai bine resursele turistice locale (de exemplu zona Bran-Moeciu). Din păcate, până în prezent în circuitul turistic rural au intrat numai localităţile Moisei pe rama nordică şi Şanţ, Rodna, Parva şi Maieru în zona sudică. În aceste sate, folclorul, portul tradiţional, arhitectura, tradiţiile şi obiceiurile, mobilarea şi decorarea interioarelor în stil rustic predomină şi impun specificul lor etnografic. Spaţiul rural din localităţile limitrofe masivului dispune de un potenţial turistic deosebit. ”Parfumul vechilor tradiţii din satele de munte transilvănene şi maramureşene conferă întregii zone un farmec aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacanţe de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiţionale şi ospitalitatea gazdelor încântă întotdeauna sufletul călătorului de pretutindeni” (Nădişan, I., 1980).

Turismul de aventură este mai puţin dezvoltat în această zonă şi se manifestă, în special, prin speoturism, alpinism, mountain-bike, free ride (practicarea shiului pe pârtii neamenajate) dar există condiţii şi pentru practicarea altor sporturi precum parapantă etc. Peşterile existente în masiv constituie atracţii turistice pentru practicanţii speoturismului. Totuşi, accesibilitatea dificilă şi lipsa de amenajări a acestora le fac disponibile numai turiştilor bine antrenanţi. Alpinismul este mai puţin dezvoltat şi se desfăşoară în special în zona vârfului Pietrosu. Cicloturismul montan găseşte condiţii bune de desfăşurare în zona Pasului Prislop Poiana Ştiol, Dealul Moisei – Iza Izvor, Pasul Rotunda – Vf. Gajei, Şanţ – Valea Blaznei, Şanţ – Valea Cobăşel, Rodna – Valea Vinului şi pe creastă, între Şaua Gărgălău şi Şaua Galaţului. Pentru sărituri cu parapanta au fost identificate următoarele locuri Vf. Pietrosul, Piatra Rea, Vf. Gărgalău, Vf. Cormaia, Vf. Bătrâna şi Şaua Gajei ca fiind favorabile.

4. Concluzii Factorii geografici, resursele turistice și cel mai important, condițiile climatice existente în zona Vișeu - Borșa au determinat ca de-a lungul timpului în teritoriu să se canalizeze numeroase fluxuri turistice având motivaţii diferite. În prezent, în arealul de studiu se desfăşoară o serie de forme de turism cu motivaţii dintre cele mai diverse. Toate aceste forme de turism sunt puternic influențate de condițiile climatice și meteorologice.

15

Se pot identifica două perioade cu fluxuri mai însemnate: în sezonul hivernal (care se extinde

cateodată până în luna aprilie), când turiştii vin pentru practicarea sporturilor de iarnă şi în sezonul estival,

când se practică cele mai multe drumeţii montane (în special in lunile august-septembrie când zona este

caracterizată de un calm atmosferic) şi tratamente în staţiunile balneoclimaterice. Un maxim al numărului de

turişti se înregistrează la sfârşit de săptămână, când vin şi persoanele din oraşele mai apropiate pentru

recreere.

Turismul din această zonă, poate deveni cu timpul o sursă importantă de venit pentru numeroşi

locuitori ai zonei. Zona beneficiază de un important potenţial turistic, insuficient valorificat în prezent. În

acest sens se impun inceperea demersurilor pentru iniţierea unor acţiuni în vederea promovării

ecoturismului: tabere ecoturistice, excursii organizate cu ghizi, promovarea acţiunilor de tip teambuilding,

alpinism, speologie, treking, tabere de creaţie, acţiuni de voluntariat, educaţie montană, turismul rural,

cicloturism.

Mai întâi e nevoie de o infrastructură adecvată, de drumuri bune, accesibile, de spaţii de cazare

rurale de toate tipurile, de trasee montane bine marcate etc. Apoi e nevoie de promovare susţinută, făcută în

mod profesionist şi concentrată pe segmente de piaţă. Şi nu în ultimul rând e nevoie de servicii turistice

conexe variate, de calitate, constante şi profesioniste, atât la nivelul spaţiilor de cazare cât şi la nivelul

agenţiilor de turism, la fel de importantă fiind şi implicarea populaţiei locale în realizarea acestor obiective.

6. Bibligrafie

Cocean, P.(2002), Geografie regională. Presa Universitară Clujeană Cocuţ, M. (2008), Teză de doctorat – Caracteristicile scurgerii apei din Depresiune Maramureşului în zona montană limitrofă, Cluj – Napoca Dohotar., V. (2008), Organizarea spaţiului geografic şi amenajarea teritoriului în bazinul superior al Vişeului, Cluj Napoca Dragotă, C. (2006), Precipitaţiile excedentare în România, Edit. Academiei Române, Bucureşti Fărcaş, I., Holobâcă, I., Alexe, M. (2003), Climă locală şi microclimă, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca Gâştescu, P.(1988), Resursele de apă ale României şi repartiţia lor în teritoriu. Terra, Anul XX (XL), nr.3-4,Bucureşti Haidu, I. (1993), Evaluarea potenţialului hidroenergetic natural al râurilor mici – Aplicaţie la Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei , Edit. GLORIA în colaborare cu RENEL, Cluj Napoca Morariu, T.(1989), Ţara Maramureşului în lumina literaturii ştiinţifice, Cluj Napoca Mureşan, A. (2008), Teză de doctorat – Geomorfodinamica văilor de pe versantul vestic al Munţilor Maramureşului, Cluj Napoca Nădişan, I. (1976), Monumente ale naturii din Maramureş, Editura Sport – Turism, Bucureşti. Nădişan I. (1980), - Maramureş - ghid turistic al judeţului, Editura Sport Turism, Bucureşti. *** (2008). Clima României, Administraţia Naţională de Meteorologie *** (1983) Geografia României.Vol. I Geografia Fizică, cap.5 Apele. Editura Academiei, Bucureşti *** (1987) Geografia României, III,Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, Bucureşti

www.muntiimaramuresului.ro

www.parcrodna.ro

www.wikipedia.org

16