Sunteți pe pagina 1din 8

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice Omenirea, n evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale,

etnice, culturale, militare nsotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente att n perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, ndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile. n acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari mase de oameni. Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta o informatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitati minime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circula paralel si n mod frecvent n contrasens cu informatiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice ntre membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta ntrebari fara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adnc n continutul lor, cu att mai mult n cazul zvonurilor emergente, rezultat al tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane n vederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavnd credibilitate. Se impune considerarea zvonului n raport cu alte fenomene nrudite: ponegriri, brfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care circula din gura-n gura pentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare n lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se nalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari: Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat n spatiu: e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. Nu e dect o vorba" nseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de nsemnatate. La origine, cuvntul ponegrire" se referea att la sursa, ct si la efectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar n prezent acest cuvnt se refera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei. Cuvntul brfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Brfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne nconjoara, fie ei bogati sau saraci, persoane nsemnate sau nensemnate. n general, brfa nu e rautacioasa si se practica n special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie: interesul pe care l prezinta e de scurta durata, de aceea o brfa trebuie repede nlocuita cu alta mai savuroasa. Cuvntul clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sau vorba, reprosndu-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci cnd avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o informatie". n cazul unei erori, nu este un zvon ci o informatie falsa". ntelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi n ntregime false sau continnd unele elemente adevarate, dar distorsionate n raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate. n lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale acestuia: - noutatea; - plasarea actiunii sub aspectul consecintelor n viitor; - corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilor sau colectivitatilor. n conditiile n care are loc mpletirea continutului informatiei cu interesele si aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis. Ca forma specifica de comunicare, ndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi:

- curiozitatea; - dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia oficiala; - tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale; - reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice (nemultumire, anxietate) etc.; - capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul ntr-un univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat. Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau, Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gndirea magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare dect este ea n realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. n lipsa adevarului sau corespunznd pe de-antregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara ncetare din om n om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, n care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se putea propaga. Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii intragrupale si intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu ct e mai mare interesul mediu n cadrul colectivitatii cu att cresc sansele de raspndire a zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.]. Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea ntelegerii si relatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de nteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia nu merge, nsa, pna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele reguli: - cu ct o povestire este mai scurta si mai concisa, cu att are sansa sa fie reprodusa mai fidel; - cu ct subiectul are mai putine detalii ntre care sa aleaga riscul distorsiunii ulterioare, scade; - relatarea devine att de scurta nct este memorata mecanic, lucru care confera si rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om n om) . Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, n sensul ca sunt retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. n interiorul acestei tendinte se produc fenomene ca: - sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante; - adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate n povestire; - plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; n general ntr-un cadru dinamic, spatio-temporal. Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si n functie de atitudinile, aspiratiile si motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor care raspndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurnd, astfel, circulatia lui ntr-un mediu determinat si nu n oricare altul. Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - se spune", am aflat", cica", am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori. Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului Zvonurile pot fi spontane, generate de ncercarile oamenilor de a-si explica evenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adica sunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele de specialitate, n scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, n cadrul conflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta n toate tarile de a organiza si instrui nca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinznd politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa construiasca" zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, n scopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii. Aparitia presei, apoi a radioului si n sfrsit explozia audiovizualului nu a fost nsa de natura sa potoleasca

zvonurile. n ciuda mijloacelor de comunicare n masa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile n doi, discutiile n grup, confidentele, discursurile solemne. Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente, l poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia i este destinat urmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumite conditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea: - publicul este actor, informatia reprezentnd o valoare, aur curat" aceasta ncearca astfel sa obtina ct mai multa informatie; - starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau diminueaza; - n cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care ncearca sa reconstituie puzzle-ul alcatuit din crmpeie de informatii; - avnd uneori un smbure de adevar, este privit n totalitate exprimnd adevarul; - producnd dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe; - martorii unor evenimente raspund mai mult n functie de gradul de probabilitate a lucrurilor n functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.] analiznd rezultatele unor experiente rezuma n felul urmator comportamentul: 1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corecte fiind n acelasi timp de buna credinta; 2. numai n mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie n totalitate exacta; 3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gndirii noastre de gndire, dect ceea ce au vazut cu adevarat; 4. n consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu nseamna neaparat ca sunt adevarate. Asta nseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane mpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepnd faptele n acelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, Le rumeur, Stanke, Ottawa, 1978.]. - nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective duce la interpretarea gresita a unui mesaj, nentelegere ce se poate accentua. Un caz celebru ilustreaza felul n care procesul nentelegerii se poate repeta: n masura n care de fiecare data noul mesaj ramne ambiguu, acesta permite o interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. n cazul nostru, este vorba de transformarile suferite de un articol de presa n momentul reluarii lui de alte ziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. n timpul primului razboi mondial, un ziar german Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de pe prima pagina era: La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarul era german, se ntelegea de la sine ca n Germania se trasesera clopotele n cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez Le Marin". Potrivit informatiilor din Kolnische Zeitung", preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din Le Marin" e preluata de Trimes" la Londra: Potrivit ziarului Le Marin", via Koln, preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune se afla n Corriere della Sera": Potrivit ziarului Trimes", citnd informatii din Koln, via Paris, nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spnzurndu-i n clopote cu capul n jos, ca balante vii". Astfel, Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus cte un element nou: dispunnd de o informatie prea saraca, a ncercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sfnt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalnd rusinea nfrngerii din 1870 si eroismul era cu att mai mare cu ct dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificnd temerile latente ale populatiei; - prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind strict local, ci international; - raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua o informatie; - zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilor socioprofesionale. n cadrul unei anchete ntreprinse n U.R.S.S.[Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], n legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil dect informatia

transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai mica ncredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobndi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg. n concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat fals", n schimb el este neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat. Dezinformarea - definire, scop si obiective n epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales n strainatate. Ziarele, revistele, radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul este folosit n acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare orice lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare n masa. ntelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscnd perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea este ntotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, avnd n vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevnd astfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, ca influentarea constiintelor este mai putin riscanta dect violenta fizica. Dezinformarea poate deveni nsa o obisnuinta fatala pentru o societate care se vrea nchisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu realitatea. Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv ntr-o confruntare favorabila. Cnd se desfasoara permanent si sistematic ea devine o redutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efecte nebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimb interuman, deoarece este un act antisocial. Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu ntotdeauna folosit corect si cu discernamnt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice, nsa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul ntregii activitati sociale, att militare ct si economice. Se pot da o multitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocirea informatiilor, nsa nu exista nici macar un singur conflict politic, economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda n mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin nselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si n acest caz si n celalalt este, binenteles, vorba de lupta. Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putin explicit, un fel de comunicare de tip special ntre dezinformator si tinta sa. Poate lua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este dect unealta cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze n sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin pentru a convinge, ct pentru a conduce ctre un tel care, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana sau grup, fara nsa sa li se permita libera apreciere. Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea n actiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora n actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite o anumita variatie a nivelului de violenta n functie de conditiile concrete. Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, n care gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul n sine este de data recenta, ncepndu-si cariera n mediul sovietic nca din anii 1920. Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, n special emigranti, subminarii ncrederii ntre aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinat compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. nca din 1917 el scria: Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau alese n asa fel nct sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul ci pentru a-l disloca nu pentru a-i ndrepta

greselile ci pentru a-l distruge, maturndu-i structurile de pe suprafata pamntului"[Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor n lucrarea Ancheta asupra KGB" defineste dezinformarea ca fiind propagarea constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi n prefata lucrarii lui Pietre Nord i indica scopul printr-o exprimare deosebit de semnificativa: Crearea unei realitati false att de convingatoare nct adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.]. L. Batman, specialist ceh n dezinformare, arata ca aceasta constituie una din aspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda neagra (aceea care si ascunde originea), desfasurate pentru slabirea inamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate nsa cu predilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Franceza propune urmatoarea definitie: Actiune intermitenta sau continua - prin folosirea oricarui mijloc ce consta n eroarea unui adversar sau n favorizarea subversiunii n rndurile acestuia n scopul de a-l slabi". n concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentului individual si grupal n scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea unei realitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare la realitate. Scopul dezinformarii l constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unor proiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotarte de organul investit cu putere n conducerea domeniului respectiv, care determina n special repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie: - contacte prin negociatori; - campanii de presa; - demonstratii de forta militara; - presiuni economice, - manipularea constiintelor. Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis n cadrul general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilor complementare ntreprinse. n cadrul ansamblului, dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni proprii nsa ntotdeauna subordonate scopului fixat. Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este nsarcinata sa le determine la tintele destinate atacului. n cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee avnd si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformare trebuie sa ramna centralizate. Nu poate fi lasat la ndemna oricarui executant dreptul de a decide n domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efecte contrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma si ascunde cu grija originea si si camufleaza intentia de transformare a tintei ntr-un obiect manipulat, refuzndu-i dreptul la trasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru ntelegerea particularitatilor dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare: Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care se urmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea n cele mai mici amanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, deceptiongame" cum l numesc anglo-saxonii, se nrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerea n joc a unei diversitati de mijloace cuprinznd obiecte false, deplasari false, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni, mai ales n timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiunea aparuta sub numele de Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor n Europa, dupa recucerirea Africii de Nord, n iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia, furnizndu-le, prin mijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua n Sardinia sau n Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat n largul coastelor spaniole cadavrul unui fals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant de ncheietura minii o mapa continnd documente false, sau mai bine zis fanteziste, ntocmite nsa n mod autentic de nalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare. Actiunea a nregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiune minutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica n cadrul careia s-a desfasurat si o profunda remaniere desfasurata n acea perioada n cadrul conducerii Abwehrului ceea ce a mpiedicat de buna seama o analiza critica a documentelor falsificate. Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a unei organizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea n considerare a unei maxime populare ntelepte care afirma ca de unde nu e foc nu iese fum", folosindu-se n acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare, folosind interpretari

tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator l constituie afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich si Skobalin au actionat n aceasta afacere determinati att de motive personale ct si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri, prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta n rndurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse ntr-un voluminos dosar. Este greu de apreciat pna la ce punct Salin a fost nselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara. Crearea nentelegerilor dintre natiuni. Uneori prin dezinformare se mpiedica o apropiere, se dizolva o alianta, se urmareste sa se anihileze influenta pe care o mare putere o exercita ntr-un stat oarecare, obtinerea unei rupturi ireversibile. Este cunoscuta operatia afacerea Palmer din Indonezia (1964), care a constituit un remarcabil succes pe plan tehnic nsa cu consecinte finale catastrofale. Terenul de desfasurare a fost foarte bine ales, Indonezia era condusa de presedintele Sukarno, ce se voia unul dintre cei mai nflacarati purtatori de cuvnt ai lumii a treia mpotriva capitalismului si neocolonialismului, si care se gasea n conflict cu statul vecin Malaysia. Actiunea este declansata de cehi si urmarea perturbarea relatiilor americano-indoneziene. Prin intrarea pe rnd n actiune a unei modalitati specifice dezinformarii, se insinueaza ca W. Palmer, care asigura de 20 de ani importul de filme americane n Indonezia este o nalta oficialitate CIA. Pentru aceasta se folosesc drept canale de informatii: ambasadorul indonezian n Olanda, care lucra pentru cehi, articole mpotriva lui Palmer aparute n Ceylon si Singapore si atacuri ale studentilor mpotriva institutiilor culturale americane. Agitatia antioccidentala ntarita si prin programele unor posturi de radio est-europene (din URSS si Cehoslovacia), mpinge partidul comunist la insurectia din 1965 la sugestia comunistilor chinezi. Reprimarea a fost dramatica: peste 500.000 de comunisti si simpatizanti sunt masacrati. Abia peste 20 de ani partidul comunist indonezian si va regasi o mica parte din influenta sa de alta data. Captarea ncrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de a actiona asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin intermediul liderului sau. Se poate ncerca, adesea dupa o pregatire care dureaza ani, infiltrarea unui agent n anturajul unui factor de decizie sau instalarea lui ntr-un post ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuia sa serveasca la reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple reliefnd aceasta modalitate care i ntrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor de informatii. Semnificativa pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacerea Guillaume. Serviciile secrete ale R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unul dintre agentii lor n rndurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F. Germania. n momentul n care a fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoit sa demisioneze si a fost ales noul cancelar H. Kohl. Protectia mpotriva zvonurilor si dezinformarii ca forme dintre cele mai periculoase ale agresiunii psihologice este o problema a tuturor sau mai bine zis, a fiecaruia dintre noi. Protejarea mpotriva minciunii este, nainte de toate, o problema de vointa individuala. Este nevoie ca institutiile si organizatiile care au responsabilitati n domeniul asigurarii psihologice si a securitatii nationale n general, sa actioneze ntr-o asemenea maniera nct sa promoveze valorile nationale si militare, sa le asigure stabilitatea la orice ncercari ce urmaresc diminuarea semnificatiei sau chiar schimbarea acestora.

Zvonul Zvonul reprezint o afirmaie prezentat drept adevrat fr a exista posibilitatea s i se verifice corectitudinea. Zvonurile care sunt lansate n circulaie au o funcie dubl : funcie explicativ funcie de atenuare a anumitor tensiuni emoionale.

Circulaia lor este dependent de contextele societale, de trsturile de personalitate ale indivizilor i de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunitilor. Lucrrile lui Allport i Postman (1965) au pus n eviden trei legi de transmisie a zvonurilor:

legea srciei (a nivelrii) pe msur ce zvonul circul, el tinde s fie tot mai scurt, mai uor de neles i de relatat. legea accenturii anumite detalii se vor ntri, dobndind loc central n semnificaia acestuia legea asimilrii informaia se conserv i se reorganizeaz n jurul unor motive centrale. Asimilarea se poate face la tema central, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri verbale.

Zvonurile tind s se ajusteze intereselor individului, apartenenei sociale sau rasiale, prejudecilor personale ale celui care le transmite. Individul care propag zvonul se lovete de dificultatea de a sesiza i de a reine n obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare. Pentru a putea s le utilizeze, ei trebuie s le adapteze i s le structureze conform modelului lor de nelegere i n funcie de interesele personale. Kapferer (1987) a artat c circulaia zvonurilor se bazeaz pe trei condiii eseniale : credibilitatea zvonului (poate i a sursei etc.) aparena de adevr (ca un zvon s circule mai mult trebuie s aib totui un miez important de adevr) dezirabilitatea coninutului informaional (dac zvonul este indezirabil, exist posibilitatea blocrii lui) Pentru public, zvonul evoc ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboar, serpuiesc, mocnesc, circul. Circulaia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii i a incertitudinilor n faa unei situaii ambigue. Ea este corelat cu forma, cantitatea, calitatea i credibilitatea informaiei oficiale sau formale. Cu ct cea din urm este mai srac, incomplet sau puin credibil, cu att se intensific propagarea zvonului. Din acest motiv n societile totalitare zvonurile au o mare rspndire (informaia oficial este gestionat strict). Circulaia zvonurilor se restrnge atunci cnd exist posibilitatea verificrii rapide a adevrului unei informaii. Zvonul nu este neaprat fals, n schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori n opoziie cu informaia oficial, zvonul o contest, propunnd alte realiti. Aa se explic faptul c mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiinat 1. El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar i o informaie paralel, aadar necontrolat. Pentru profesionitii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei defeciuni a fiabilitii informaiei, defeciune ce trebuie eliminat. Pentru cetaean i pentru

Jean Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureti, 1993, p.284.

omul politic, lipsa controlului denot lipsa cenzurii i accesul la o realitate obscur sau ascuns. Autorul amintit determin 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latur sursa zvonului un eveniment, un detaliu sau imaginaia pur-, iar pe cealalt latur modul de apariie a zvonului spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseaz tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a cror apariie este premeditat. n aceste cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmresc sa profite de pe urma unui eveniment. Astfel se pot obine efecte care se ntind pe o gam larga (panic, furie, frustrare, modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.). n spaiul cultural romnesc trebuie amintit, ca aproape identificndu-se cu zvonul, brfa. Aceasta are aceleai motivaii psihologice (emoionale, afective, cognitive), putnd fi perceput ca un laborator de producie a zvonurilor. sumar

S-ar putea să vă placă și