Sunteți pe pagina 1din 32

SUBIECTUL 1. Dreptul fiscal. Definiie. Principii. Izvoare. Norme.

Definitia dreptului fiscal Dreptul fiscal, ca ramura a dreptului public, reglementeaza raporturile juridice care se nasc in procesul colectarii impozitelor si taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obtin venituri sau detin bunuri impozabile sau taxabile. Altfel spus, dreptul fiscal reprezinta totalitatea actelor juridice care reglementeaza obligatia/obligatiile fiscale. Dreptul fiscal este o ramura a dreptului public. Ca atare, raporturile juridice fiscale sunt raporturi de drept public reglementate de norme juridic de drept public. Fata de aceasta conceptie traditionalista nsa, legislatia si practica au dezvoltat foarte mult si aspectul privat al dreptului fiscal. Astfel, n ciuda faptului ca titlurile statului care au ca obiect impozite si taxe sunt si ramn titluri executorii, pentru a caror realizare nu este necesara interventia magistratului, totusi exista mai multe situatii n care traditionalul caracter de drept public este atenuat de raporturi juridice n care egalitatea partilor si chiar posibilitatea contribuabilului de a formula pretentii de natura patrimoniala asupra statului modifica semnificativ conceptia traditionala cu privire la raporturile juridice fiscale.Raporturile juridice fiscale se nasc n procesul colectarii impozitelor si taxelor, sau al administrarii acestora. Administrarea impozitelor si taxelor este o notiune legala folosita de codul de procedura fiscala, a carei arie de acoperire este nsa mult mai larga, avnd n vedere nu numai colectarea, dar si nregistrarea fiscala, declararea impozitelor, inspectia fiscala si contenciosul fiscal. Subiect al impunerii este orice persoana fizica sau juridica (de drept public sau privat) care realizeaza venituri ori detine bunuri impozabile ori taxabile. Principiul este universalitatea impunerii, exceptia fiind scutirea de la impunere, care trebuie sa fie expres si limitativ prevazuta de legea fiscala, niciun fel de extindere pe cale de interpretare nefiind admisa.Obiectul impunerii sunt att bunurile ct si veniturile considerate de legiuitor ca fiind impozabile ori taxabile. Principiile dreptului fiscal Principiile dreptului fiscal sunt definite de Codul fiscal n art. 3 si au urmatorul continut: Neutralitatea masurilor fiscale n raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurnd conditii egale investitorilor, capitalului romn si strain; Certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si ntelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; Echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, n functie de marimea acestora; Eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel nct aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, n raport cu impozitarea n vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.Acestor principii legale li se mai poate adauga un principiu formulat de mai multi teoreticieni, care are n vedere contributia fiecaruia la sistemul fiscal proportional cu capacitatea sa contributiva. Aceasta nseamna consacrarea ideii de egalitate prin impunere, preferabila principiului egalitatii n fata impunerii. Izvoarele Dreptului fiscal Constitutia Romniei este primul si cel mai important izvor al dreptului fiscal. Legea fundamentala a tarii reglementeaza n art. 56 obligatia cetatenilor de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice, ntre ndatoririle fundamentale cetatenesti.Codul Fiscal strnge la un loc principiile generale ale fiscalitatii, raportul dintre legea romna si tratatele internationale cu privire la impunere, inclusiv conventiile de evitare a dublei impuneri, principalele impozite si taxe din sistemul fiscal romnesc.Codul de procedura fiscala concentreaza toate reglementarile legale procedurale care tin de administrarea impozitelor si taxelor.Reglementarile secundare, respectiv Normele, Instructiunile si Regulamentele de aplicare ale legislatiei fiscale, adoptate prin Hotarre de Guvern ori prin Ordin al Ministrului finantelor Publice, joaca un rol foarte important n explicarea si aplicarea legislatiei fiscale.Deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finantelor Publice, a carei ratiune de functionare este interpretarea unitara a reglementarilor fiscale sunt obligatorii doar pentru organele fiscale SUBIECTUL 2. Raporturile de drept fiscal Raporturile juridice fiscale sunt formate din relatii de impunere care iau nastere n procesul repartizarii unei parti din venitul national si n redistribuirea unor venituri ale persoanelor juridice si ale persoanelor fizice, n scopul constituirii fondurilor banesti ale bugetului de stat. Nu exista o reglementare legala care sa defineasca raportul juridic fiscal, dar din interpretarea mai multor prevederi ale Codului de procedura fiscala, respectiv art. 1, art. 16 si art. 21 rezulta att partile, ct si continutul si obiectul raporturilor juridice fiscale.Raporturile juridice fiscale sunt de doua categorii: raporturi juridice fiscale de drept material si raporturi juridice de drept procedural fiscal.Titlul de creanta fiscala este actul ultim care finalizeaza activitatea desfasurata sub imperiul raportului juridic de drept material fiscal. Titlul de creanta fiscala este un act specific raportului de drept material fiscal, ntruct conform art. 21 alin. (1) C. proc. fisc. creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal n timp ce titlul de creanta fiscala este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, ntocmit de organele fiscale competente.n cazul celor doua categorii de raporturi juridice subiectele sunt aceleasi, respectiv organele fiscale si contribuabilii, obiectul este acelasi, respectiv stabilirea si ncasarea la bugetul general consolidat a impozitelor, taxelor si altor contributii datorate de catre debitorii fiscali, dar difera continutul celor doua categorii de raporturi. Subiectele raporturilor juridice fiscale Subiectele raporturilor juridice fiscale sunt, pe de o parte, statul, prin organele fiscale nvestite cu atributii specifice realizarii veniturilor fiscale(Agentia Nationala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale), iar pe de alta parte, persoanele juridice sau persoanele fizice obligate sa plateasca impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului de stat. Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, n conditiile legii.n relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate avea un raport juridic direct, sau poate fi reprezentat printr-un mputernicit. mputernicitul poate fi conventional, sau legal.n anumite situatii, generate de structura raportului juridic de drept material fiscal,

Page 1 of 32

obligatia de plata a unui impozit stabilit de lege n sarcina unui contribuabil nu revine nici contribuabilului si nici reprezentantului sau legal ori conventional, curatorului ori succesorului n drepturi, ci platitorului.Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, n numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat. Platitorul nu este un debitor al unui impozit, ci persoana desemnata de legiuitor ( de ex: angajatorul n cazul unui raport juridic de munca este platitor al obligatiilor fiscale constnd n impozit pe salarii si contributii sociale n numele si pe seama angajatului) care are obligatia retinerii si varsarii impozitului datorat de contribuabil n cazul impozitelor a caror realizare se face prin retinere la sursa si virarea n conturile trezoreriei statului. Obiectul raporturilor juridice fiscale Obiectul raporturilor juridice fiscale de drept material sau procedural este comun, respectiv stabilirea si prelevarea la bugetul general consolidat a impozitelor, taxelor si altor contributii datorate de catre debitorii fiscali. Obiectul secundar, despre care discutam n general pentru simplificare chestiunilor legate de obiectul raporturilor de drept fiscal l constituie chiar sumele de bani ce reprezinta impozite, taxe si alte venituri. Continutul raporturilor juridice fiscale a) Raportul juridic de drept material fiscal are n continutul sau drepturile si obligatiile partilor legate de perceperea impozitelor, perceperea dobnzilor si penalitatilor, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor, dreptul la rambursarea T.V.A. si obligatiile corelative de declarare a materiei impozabile, a bunurilor detinute si veniturilor realizate impozabile ori taxabile etc. Drepturile subiectelor reprezinta creante fiscale, iar obligatiile subiectelor reprezinta obligatii fiscale. Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Acestea pot fi: dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite de legiuitor creante fiscale principale; dreptul la perceperea dobnzilor si penalitatilor de ntrziere, n conditiile legii, denumite creante

fiscale accesorii.
Obligatiile fiscale pot fi: obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; obligatia de a calcula si de a nregistra n evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; obligatia de a plati dobnzi si penalitati de ntrziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii; obligatia de a calcula, de a retine si de a nregistra n evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa; orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, n aplicarea legilor fiscale. b) Raportul de drept procedural fiscal are n continutul sau acele drepturi si obligatii legate de actiunile administrative, administrativjurisdictionale si procesual civile legate de activitatea de administrare a impozitelor si taxelor. Prin administrarea impozitelor si taxelor se ntelege, n sensul Codului de procedura fiscala, ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale n legatura cu: nregistrarea fiscala; declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat; solutionarea contestatiilor mpotriva actelor administrative fiscale. SUBIECTUL 3. Sistemul fiscal n orice ornduire sociala, sistemul veniturilor publice este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de productie si de sfera relatiilor marfa-bani.Putem defini sistemul fiscal ca reprezentnd totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si persoanele fizice care alimenteaza bugetele publice. n practica financiara, se utilizeaza si notiunea de fiscalitate, care este definita ca un sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului national cu aportul impozitelor si taxelor, reglementat prin norme juridice. Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii, care afecteaza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, ponderea efortului fiscal fiind suportata de masa populatiei, mai ales prin intermediul preturilor.Pentru o buna functionare a economiei, este necesara asigurarea unei stabilitati a sistemului fiscal.Reglementarile legale adoptate dupa Revolutia din Decembrie 1989 permit a se observa cteva orientari spre care s-a ndreptat noul sistem fiscal:a) reforma fiscala care se realizeaza n Romnia are n vedere, n principiu, conditiile sociale si economice specifice etapei actuale de dezvoltare. Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma socialeconomica aflata n plina desfasurare.Nu este posibil sa se copieze un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece conditiile economice si sociale sunt esential diferite, dar se poate ncerca o armonizare fiscala cu sistemele fiscale mai avansate.b) Prin reforma fiscala se urmareste construirea unui sistem fiscal coerent, echitabil si eficient. Spunem construirea unui sistem fiscal, deoarece regimul comunist a renuntat la definirea unui sistem fiscal coerent si la clasificarea si principiile traditionale ale impunerii, pentru a se masca metoda preluarii fortate la bugetul statului a venitului net obtinut de ntreprinderile de stat.Imediat dupa Revolutia din 1989, a fost initiat cadrul legislativ al privatizarii, prin adoptarea unor masuri de stimulare a acesteia, att n ce priveste sectorul de stat, ct si n organizarea activitatilor pe baza liberei initiative si atragerii capitalului strain.n aceste conditii, apare necesara organizarea unui sistem fiscal coerent si eficient, bazat pe obtinerea veniturilor publice pe cale fiscala, iar nu prin metode administrative.

Page 2 of 32

SUBIECTUL 4. Fiscalitatea. Definitie. Nivel. Structura. Principii Definitia fiscalitatii ntr-o definire sintetica a fiscalitatii, putem spune ca aceasta este formata din totalitatea taxelor si a impozitelor reglementate prin acte normative.Fiscalitatea mai poate fi definita si ca un sistem de percepere a impozitelor, taxelor si contributiilor de catre autoritatile publice n scopul realizarii functiilor social-economice ale statului. ntruct marimea impozitelor, n expresie nominala, este puternic influentata de procesul inflationist, pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este mai concret indicatorul care exprima partea din produsul intern brut care este prelevata la dispozitia statului pe calea impunerii. Marimea prelevarii este dependenta de anumiti factori, printre care: a) ponderea sectorului public n productia industriala a tarii; b) nivelul cotelor de impozit; c) dimensiunile nevoilor fiscale si ale mijloacelor de acoperire a acestora; d) proportiile evaziunii fiscale. La acelasi procent din produsul intern brut sarcina fiscala este cu att mai apasatoare cu ct produsul intern brut care revine n medie pe cap de locuitor este mai scazut. O consecinta directa a sporirii fiscalitatii este diminuarea corespunzatoare a veniturilor care ramn la dispozitia persoanelor fizice si juridice pentru consum personal si acumulare. Structura fiscalitatii este reprezentata de diversitatea impozitelor prin intermediul carora statul colecteaza veniturile fiscale.mice ale statului. Principiile fiscalitatii 1. Principiul individualitatii - impozitul trebuie sa caute egalitatea sanselor. El trebuie sa se axeze pe favorizarea accesului la proprietate si la puterea economica a celor mai capabili.Idealul democratic implica ideea ca individul sa fie lasat liber n alegerile (optiunile) sale si n utilizarea veniturilor. Aceasta presupune ca fiscalitatea sa nu aiba drept obiectiv influentarea, n mod eronat, a alegerilor individuale pe care cetatenii le fac n functie de nevoile pe care ei nteleg sa si le satisfaca. Principiul de nediscriminare - Acest principiu impune ca impozitul sa nu fie discriminatoriu. El trebuie stabilit n conditiile unor reguli identice pentru toti contribuabilii. Principiul de impersonalitate - Impozitul trebuie sa fie impersonal. Acest principiu semnifica faptul ca prelevarea nu trebuie sa implice cercetari de tip inchizitorial asupra persoanelor sau gestiunii ntreprinderilor, tinnd cont ca finalitatea vietii ntr-o societate libera trebuie sa fie respectul persoanei. O singura exceptie s-ar putea justifica si anume cercetarea permanenta a averii oamenilor politici. Principiul de neutralitate - Conform acestui principiu, impozitul trebuie sa fie favorabil unei economii eficiente. Principiul de non-arbitru - Impozitul trebuie sa fie prelevat dupa principii simple, clare si care sa nu lase loc arbitrariului.

2. 3.

4. 5.

SUBIECTUL 5. Concepii tradiionale i moderne privind impozitele i impunerea. Dreptul statului de a reglementa un sistem de impunere (impozitare) Principalele teorii care justific acest drept: Teoria organic - Hepel dreptul de impunere este un produs necesar dezvoltrii popoarelor. Scopul impozitrii trebuie s fie constituirea de venituri publice care sunt necesare meninerii ordinii n stat. Teoria contractului social - J.J.Rousseau, T.Hobbes n temeiul unui contract ncheiat ntre ceteni i stat, cetenii sunt de acord s renune la o parte din liberti, realizeaz anumite sacrificii financiare, iar n schimb, statul garanteaz prestarea unor servicii. Teoria echivalenei - A.Smith, Montesquieu impozitele sunt preul serviciilor prestate de stat. Statul modific i poate modifica unilateral cotele de impozitare, n funcie de calitatea serviciilor prestate. Teoria sacrificiului / a datoriei - Statul nu este un organism creat prin voina tuturor cetenilor. Statul este un produs necesar dezvoltrii istorice. Dac suntem de acord cu ideea c viaa social este condiionat de existena statului, atunci dreptul statului de a impune este o consecin a obligaiei statului de a ndeplini nite funcii necesare ntreinerii vieii sociale. Maxime n legtur cu acest drept (aparinnd lui A.Smith): maxima justiiei cetenii au obligaia de a plti anumite impozite, avnd n vedere veniturile concret realizate, sub protecia statului. Persoanele trebuie s plteasc un impozit proporional cu beneficiul realizat. maxima certitudinii impozitele trebuie s fie stabilite n acte normative i nu trebuie s fie arbitrare. maxima comoditii termenele i procedeele de percepere a impozitelor trebuie s fie determinate a.. s fie pe ct posibil convenabile contribuabilului. maxima economiei contribuiile trebuie reduse la minimul posibil fa de necesiti. Dubla impunere= supunerea la impunere a aceleiai materii impozabile pentru aceeai perioad de timp de ctre 2 sau mai multe autoriti din 2 sau mai multe state diferite. Poate interveni i pe plan naional, n cadrul aceluiai stat, cnd aceeai mas impozabil este impozitat succesiv. Forme de manifestare:

Page 3 of 32

economic impozitarea n cadrul aceluiai stat, n mai multe rnduri, a aceleiai mase impozabile. juridic de regul, avem de a face cu impozitarea aceleiai materii de ctre 2 state diferite n acelai timp.

Dubla impunere intervine deoarece statele folosesc criterii diferite de impozitare: domiciliul sau sediul fiscal. cetenia. criteriul teritorialitii. Pentru a permite dezvoltarea relaiilor internaionale este necesar evitarea dublei-impuneri, iar acest fapt se poate realiza prin reglementri specifice: acte interne ale statelor. convenii bilaterale de evitare a dublei-impuneri. acorduri bi i multilaterale care s aib drept obiect i prevederi fiscale(ex: impozit pe profit sau pe dividende). Romnia a semnat peste 60 de convenii de evitare a dublei impuneri. Metode de evitare a dublei impuneri: metoda scutirii. metoda creditrii. a) stabilete faptul c statul de reziden al beneficiarului unui venit nu impoziteaz acele venituri care au fost impozitate de un alt stat. Exist 2 forme: - scutire total (statul de reziden nu ia n calcul venitul impozitat de un alt stat la determinarea masei impozabile). - scutire parial (venitul realizat i impozitat n alt stat nu se impoziteaz direct i de statul de reziden, dar se are n vedere la calcularea materiei impozabile). b) statul de reziden ia n calcul i veniturile realizate i impozitate ntr-un alt stat cu precizrile: - dac se aplic o creditare total, statul de reziden scade din impozitul datorat, n ntregime, impozitul pltit n strintate. - dac se aplic o creditare ordinar, statul de reziden deduce din impozit o sum mai mic dect impozitul efectiv, pltit n alt stat (aceast metod a fost avut n vedere la stabilirea legislaiei n Romnia). n situaia n care un stat a semnat convenia de evitare a dublei impuneri sau acorduri internaionale cu relevan fiscal, textul conveniilor i acordurilor va prevala fa de legislaia naional. SUBIECTUL 6. Particularitile veniturilor publice. Elementele definitorii ale veniturilor publice. Continutul si natura juridica a impozitelor; clasificarea impozitelor Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului, n vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face n mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului. Ct priveste natura juridica, impozitele au fost reglementate de-a lungul timpului ca procedeu financiar de constituire a fondurilor banesti destinate acoperirii cheltuielilor publice, atribuindu-li-se particularitatea de obligatii financiar-fiscale sau obligatii financiare publice (denumite si obligatii fiscale), avnd deci natura juridica a obligatiei de a plati bugetului statului sumele de bani care erau individualizate ca impozite. Aceasta natura juridica este proprie si taxelor si celorlalte plati prevazute de reglementarile n vigoare ca fiind datorate catre bugetul statului. Natura juridica de obligatie financiar-fiscala a impozitelor este expres prevazuta n Constitutie, unde se prevede ca cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice. n concordanta cu prevederile constitutionale, aceasta natura juridica este prevazuta si de acte normative, care reglementeaza veniturile bugetului de stat, fie n mod explicit, fie implicit. Putem afirma ca obligatia de a plati impozit n folosul bugetului de stat reprezinta o obligatie de natura juridica, deoarece este reglementata ca atare prin legi, nendeplinirea ei atragnd raspunderea juridica a subiectului impozabil, aplicarea unor sanctiuni contraventionale specifice (amenda fiscala, majorari de ntrziere, majorarea dobnzilor s.a.) si, n cele din urma, executarea silita n vederea recuperarii sumelor de bani cuvenite bugetului statului neachitate integral si la termenele stabilite. Obligatia financiar-fiscala, care consta n plata unor sume de bani catre bugetul statului, are natura patrimoniala dar, n comparatie cu alte obligatii juridice, care prezinta natura juridica patrimoniala, aceasta se distinge prin unele trasaturi caracteristice, dintre care vom retine pentru exemplificare doar doua: izvorul obligatiei financiar-fiscale este legea, ca act de reglementare emis de catre Parlament; chiar daca Parlamentul deleaga, n mod temporar si exceptional, Guvernul sa instituie taxe si impozite, acesta din urma instituie respectivele taxe si impozite tot pe calea legii (ordonantele de guvern fiind ulterior aprobate sau respinse de Parlament etc.), conceputa ca act normativ emis de catre autoritatile statului. beneficiarul acestei obligatii este statul, care este reprezentat prin organele fiscale create n cadrul administratiei de stat sub conducerea Ministerului Finantelor si de catre unitatile Trezoreriei Finantelor Publice competente sa ncaseze sumele de bani care reprezinta venituri ale bugetului de stat. Elementele definitorii ale veniturilor publice. A )Denumirea venitului fiscal - Aceasta este adecvata n raport de natura sa financiar-economica si juridica: impozit, taxa, contributie, prelevare, varsamnt etc.

Page 4 of 32

b) Debitorul sau subiectul impunerii - Debitorul este reprezentat de o persoana fizica sau juridica care datoreaza, conform legii, o taxa, un impozit sau este obligat la efectuarea unei anumite prelevari la bugetul statului. Regula o constituie faptul ca aceeasi persoana are dubla calitate: cea de debitor si cea de platitor. Exceptiile de la aceasta regula sunt determinate de cauze tehnice financiar-fiscale, atunci cnd plata la buget se face de catre alte persoane (terti) dect subiectul impunerii (de ex.: pentru oamenii de litere, arta, stiinta, impozitul pe venit este partial retinut si virat la buget de catre platitorul de venit). c) Obiectul sau materia impozabila - Este reprezentata de veniturile sau bunurile impozabile ori taxabile. d) Unitatea de evaluare - Unitatea de evaluare a venitului fiscal reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al acestuia n raport cu baza sa de calcul. Cuantumul unitar al venitului se poate stabili n functie de posibilitatile tehnice determinate, de obiectul si de natura venitului, astfel: cota fixa si cota procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva). e) Unitatea de impunere - Este reprezentanta de unitatea n care se exprima obiectul sau materia impozabila: leul (n cazul veniturilor), metrul patrat sau hectarul (n cazul terenurilor) etc. f) Asieta sau modul de asezare a venitului - Asieta reprezinta modalitatea de asezare a obiectului sau marfii fiscale, identificarea subiectului si a materiei impozabile, evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului de plata. g) Perceperea (ncasarea) venitului fiscal - - Metoda platii directe; - Metoda retinerii si varsarii (stopajul la sursa); - Metoda aplicarii de timbre fiscale. h) Termenele de plata - Termenul reprezinta data la care sau pna la care un anumit venit trebuie sa fie varsat la bugetul public. Termenul de plata se poate stabili: - fie sub forma unui interval de timp (an, trimestru, luna etc.), situatie n care scadenta(data limita) este ultima zi a perioadei respective; - fie sub forma unei zile de plata, situatie n care scadenta coincide cu termenul de plata. i) Inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorilor - Inlesnirile pot mbraca forma reducerilor, scutirilor, amnarilor si esalonarilor la plata acordate detinatorului obiectului sau materiei impozabile; aceste nlesniri au ca scop stimularea valorificarii anumitor resurse materiale, productiei unor marfuri si sporirea rentabilitatii. j) Raspunderea debitorilor - Reprezinta aplicarea formelor raspunderii juridice administrative patrimoniale si penale n cazurile n care platitorii savrsesc infractiuni sau contraventii n domeniul veniturilor fiscale. k) Calificarea venitului fiscal - Aceasta calificare se refera la stabilirea caracterului local sau central al venitului si atribuirea prin lege. SUBIECTUL 7. Obligaia fiscal. Noiune. Particulariti. Continutul fundamental al raportului juridic fiscal l constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat n sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit, n contul bugetului de stat. Suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati reprezinta un venit al bugetului de stat, iar obligatia al carei obiect este va fi denumita obligatie fiscala. Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere ntre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al carui izvor este legea, executarea fiind asigurata, n caz de necesitate, prin intermediul constrngerii de stat. Acest specific al raporturilor juridice fiscale, la care statul participa ca purtator al suveranitatii, al autoritatii publice, este cel care justifica diferentele ce disting obligatia fiscala de obligatia civila clasica. Particularitatile ce individualizeaza obligatia fiscala privesc n special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere. Izvorul obligatiei fiscale va fi ntotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat (impozit sau taxa). In cazul obligatiei civile, izvorul este contractul. Beneficiara a obligatiei fiscale este ntreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul. In cazul obligatiei civile, beneficiari sunt partile si tertii fata de care isi produce efectele contractul. Obiectul obligatiei fiscale consta ntotdeauna ntr-o suma de bani, aceasta fiind, n prezent, unica forma n care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat. Obligatia fiscala este constatata n forma scrisa, prin titlul de creanta fiscala. care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil n raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute. In cazul obligatiei civile, obiectul este conduita partilor. Conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate de lege n mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri. In cazul obligatiilor civile, conditiile de stabilire si executare sunt stabilite de parti. Modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor n raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, n general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale. Dar, de regula nu se modifica. In cazul obligatiei civile, modificarea se produce prin vointa partilor. Stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate nsa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi compensarea, scaderea sau anularea obligatiei fiscale. In cazul obligatiei civile, stingerea are loc prin executarea prestatiilor. Cu toate diferentele existente ntre obligatia fiscala si obligatia civila, prin aplicarea n ceea ce priveste obligatia fiscala a unui criteriu de clasificare folosit n dreptul civil, aceasta a fost considerata n literatura de specialitate ca fiind o obligatie de a face. Constatarea calitatii de contribuabil a unei persoane si stabilirea elementelor ce caracterizeaza obligatia fiscala ce i revine n special a cuantumului sumei ce urmeaza a o plati bugetului de stat, precum si a eventualelor nlesniri legale de care beneficiaza, are loc prin ntocmirea de catre organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala. SUBIECTUL 8. Individualizarea obligaiei fiscale. Titlul de crean fiscal. Noiune. Particulariti. Forme. Prin reglementarea fiecarei categorii de venituri fiscale (impozite si taxe), legea instituie o obligatie cu caracter general, a carei concretizare ca obligatie baneasca ntr-un anumit cuantum, ce incumba unui anumit contribuabil, se realizeaza prin titlul de creanta fiscala. Ca modalitate de individualizare a obligatiei fiscale cu vocatie generala instituita prin lege, titlul de creanta fiscala reprezinta actul juridic prin care se stabileste ntinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil. Odata stabilita ntinderea acestei obligatii, care va fi diferita de la un subiect la altul, executarea sa se va face n conditiile si cu respectarea termenelor prevazute de actul normativ ce reglementeaza venitul fiscal n cauza. Titlul de creanta fiscala se ntocmeste sau se confirma de catre organele ce compun aparatul fiscal al statului si carora le revine competenta de a calcula

Page 5 of 32

impozitele si taxele datorate bugetului de stat. Dat fiind faptul ca obligatia fiscala este o obligatie impusa n mod unilateral de catre stat contribuabilului, si titlul de creanta ce o individualizeaza, ntocmit de organele financiare abilitate, va fi un act juridic unilateral. Manifestarea de vointa n acest sens a organelor financiare si are temeiul n lege, care impune o anumita sarcina fiscala. Prin urmare, depasirea de catre aceste organe a cadrului stabilit de lege pentru individualizarea obligatiei fiscale va da contribuabilului dreptul de a contesta titlul de creanta fiscala astfel emis. Titlul de creanta fiscala, ca act juridic unilateral, da nastere unui drept de creanta al statului avnd ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datoreaza bugetului de stat, precum si obligatiei ce revine contribuabilului de a plati aceste sume n cuantumul si termenele stabilite. La baza emiterii titlului de creanta de catre organele financiare se afla, pentru anumite categorii de venituri fiscale, declaratia de impunere sau taxare pe care contribuabilul are obligatia legala de a o prezenta acestor organe din momentul n care realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul are obligatia de a comunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate anterior. Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea contraventionala a contribuabilului. Titlul de creanta fiscala este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii. Prin emiterea sau confirmarea de catre organele competente se constata doar dreptul statului de a ncasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligatia n acest sens ce revine contribuabilului. Prin legea ce reglementeaza un impozit sau o taxa se instituie o obligatie ce va reveni oricarei persoane fizice sau juridice ce va ndeplini conditiile cerute de acea lege. Importanta practica a calificarii titlului de creanta fiscala ca fiind un act juridic declarativ este evidentiata n ipoteza n care contribuabilul nu si respecta obligatia de a ntocmi si depune la organele fiscale, n termenul stabilit, declaratia de impunere. n lipsa acesteia, nu va fi emis nici un titlu de creanta fiscala. Ulterior, prin intermediul unui control ntreprins de organele abilitate sau prin declaratia facuta cu ntrziere de catre contribuabil, se constata ca acesta realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil si, n consecinta, se va emite titlul de creanta fiscala. n paralel, va fi angajata si raspunderea contraventionala sau chiar penala a contribuabilului pentru nedeclararea n termen a veniturilor realizate sau a bunurilor detinute, fapta sa reprezentnd o forma de evaziune fiscala. Caracterul executoriu. Titlul de creanta fiscala este executoriu de drept, fara a mai fi necesara nvestirea sa cu titlu executoriu, urmarirea silita a veniturilor si bunurilor detinute de debitor putndu-se realiza fara parcurgerea unor etape prealabile. n masura n care contribuabilii nu si executa la termenele stabilite obligatia de a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silita a acestor sume. Procedura executarii silite urmeaza a fi declansata din oficiu de catre organele fiscale competente, nefiind necesara interventia unor alte organe ale statului care sa autorizeze executarea silita. A.Titluri de creanta explicite Majoritatea titlurilor de creanta fiscala au un caracter explicit, fiind acte juridice constituite exclusiv n scopul de a constata obligatia unui contribuabil de a plati o anumita suma catre bugetul de stat, individualiznd astfel obligatia cu vocatie generala instituita de legea ce reglementeaza venitul fiscal respectiv. Aceste titluri de creanta sunt reprezentate de actele de impunere ntocmite n forma scrisa de organele fiscale, diferite n functie de categoria de impozite sau taxe pe care o constata. Procesul-verbal de impunere - n baza procesului-verbal de impunere, organele fiscale vor comunica subiectului platitor, nainte de termenul la care impozitul trebuie platit, o nstiintare de plata, care contine precizarea sumei pe care acesta o datoreaza bugetului de stat. Declaratia de impunere - n ceea ce priveste anumite categorii de impozite, titlul de creanta fiscala l reprezinta chiar declaratia de impunere ntocmita de contribuabil si depusa la organul fiscal competent. Organul fiscal va verifica exactitatea datelor nscrise n declaratia de impunere si a calculului impozitului datorat, calcul cuprins n acea declaratie, dar nu va emite un alt act care sa aiba natura unui titlu de creanta. Documentul de evidenta ntocmit de contribuabil - n cazul obligatiilor fiscale care se stabilesc de catre platitor, titlul de creanta l va reprezenta documentul de evidenta pe care acesta are obligatia de a-l ntocmi n conditiile si la termenele stabilite de lege. Pe baza acestor evidente, platitorul ntocmeste declaratiile sau deconturile fiscale, pe care le va depune la organele financiare competente. De exemplu, n cazul impozitului pe profit, contribuabilii depun declaratii trimestriale si anuale privind impozitul pe profit, n temeiul carora se efectueaza platile trimestriale si anuale ale acestui impozit. Un alt venit fiscal pentru care titlul de creanta fiscala este reprezentat de declaratia ntocmita de contribuabil si verificata de organele fiscale este taxa pe valoarea adaugata. Astfel, platitorii de taxa pe valoarea adaugata au obligatia de a ntocmi si depune lunar la organul fiscal, pna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care a fost ntocmit, un decont privind operatiunile realizate si taxa pe valoarea adaugata ce urmeaza a fi platita. Declaratia vamala - n ceea ce priveste taxele vamale, titlul de creanta fiscala l va reprezenta declaratia vamala de import ntocmita de importatorul-debitor al taxelor vamale. Prin acelasi document se va determina si taxa pe valoarea adaugata datorata pentru bunurile importate. B. Titluri de creanta implicite Anumite categorii de venituri fiscale sunt individualizate prin titluri de creanta cuprinse n acte juridice care au un alt continut principal. Desi sunt ntocmite cu un alt scop, aceste acte juridice contin si individualizarea obligatiei de plata a unui impozit sau a unei taxe, fiind, astfel, n masura n care constata existenta si cuantumul acestei obligatii fiscale, titluri de creanta fiscala. Aceste nscrisuri, reprezentnd titluri de creanta fiscala implicite, sunt ntocmite de organele financiar-contabile sau de alte organe ale statului. Astfel, au n acelasi timp si natura juridica a unui titlu de creanta fiscala urmatoarele nscrisuri: Documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi salariale impozabile - Acestea contin si calculul impozitului pe salarii datorat de fiecare persoana angajata, potrivit legii angajatorul avnd, pe lnga obligatia de a calcula impozitul, si pe aceea de a-l retine si varsa bugetului de stat. n materia impozitului pe dividende, societatile comerciale platitoare ale dividendelor au obligatia ca, o data cu plata acestora catre actionari sau asociati, sa calculeze, sa retina si sa verse impozitul aferent acestora. n acest caz, documentul care va constata plata dividendelor si retinerea impozitului pe dividende corespunzator va reprezenta un titlu de creanta fiscala implicit.

Page 6 of 32

Actul constatator ntocmit de organul de control financiar - Un titlu de creanta aparte datorita continutului sau complex este actul ce constata rezultatele unui control financiar ntreprins de organele de control competent: proces-verbal de control n cazul controalelor inopinate (efectuate de obicei de catre Garda Financiara) sau raport de inspectie fiscala n cazul controalelor de fond asupra contabilitatii efectuate de catre Directiile Generale de Finante Publice Judetene ori de catre Directia Generala Mari Contribuabili.

SUBIECTUL 9. Modificarea obligaiei fiscale. Pna n momentul stingerii obligatiei pot interveni o serie de situatii, expres reglementate de lege, care sa determine modificarea obligatiei bugetare stabilite initial. n asemenea situatii, titlul de creanta bugetara va fi modificat, obligatia astfel constatata urmnd a fi adusa la ndeplinire n conformitate cu noul sau continut. Modificarea obligatiei bugetare intervine n una din urmatoarele situatii: 1) Modificarea elementelor n raport de care s-a facut individualizarea obligatiei bugetare Pna n momentul n care creanta bugetara devine exigibila este posibila aparitia unor modificari n ceea ce priveste premisele n raport de care a avut loc individualizarea obligatiei bugetare n sarcina unui subiect platitor. Elementele aratate de acesta prin declaratia de impunere sau constatate direct de organele fiscale si care au stat la baza emiterii titlului de creanta ce individualizeaza obligatia fiscala se pot modifica pna n momentul executarii obligatiei. n consecinta, obligatia bugetara se va modifica. Modificarea poate avea loc n situatia inventarierii patrimoniului si reevaluarii imobilizarilor corporale (art. 7 Legea 82/1991 privind contabilitatea, fuziunii si divizarii persoanei juridice (art. 28 Legea 82/1991 privind contabilitatea), auditarii situatiilor financiare anuale (art. 33 Legea 82/1991 privind contabilitatea). Conform art. 82 C. proc. fisc. declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili din proprie initiativa. Articolele 79-82 reglementeaza amanuntit obligatiile contribuabililor de ntocmire si depunere a declaratiilor fiscale pe baza carora urmeaza sa se stabileasca masa impozabila la care se aplica impozitele si taxele. De asemenea, actele normative ce instituie impozite si taxe stabilesc obligatia ce revine subiectului platitor de a comunica organelor fiscale modificarile intervenite n legatura cu declaratiile initiale. Modificarea elementelor n raport cu care a fost determinata obligatia bugetara mai poate interveni si n urma admiterii contestatiilor formulate de contribuabili mpotriva actelor de stabilire a obligatiilor fiscale sau n urma controlului exercitat de organele financiare competente. 2) Modificarea situatiei juridice a contribuabilului Si n acest caz, modificarea obligatiei bugetare va interveni n masura n care sunt ndeplinite conditiile prevazute de actele normative. n situatia lichidarii/dizolvarii unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia n calcul si profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. n cazul fuziunii sau al divizarii unui contribuabil care si nceteaza existenta sumele rezultate din evaluarile generate de aceste operatiuni se vor reflecta n conturile de rezerve ale entitatilor rezultate, fara a fi utilizate la majorarea capitalului social. 3) Modificarea obligatiei fiscale prin acordarea nlesnirilor legale Acest caz de modificare a obligatiei fiscale intervine n situatiile n care, ulterior individualizarii obligatiei n sarcina unui contribuabil, acesta solicita si obtine acordarea de nlesniri prevazute de lege amnari, esalonari, reduceri, scutiri. n masura stabilirii acestor nlesniri, obligatia fiscala initiala va fi modificata fie n privinta termenelor la care va fi scadenta, fie n privinta cuantumului sumei ce face obiectul obligatiei. Reglementarea de principiu a nlesnirilor legale ce pot fi acordate de organele financiare ale statului se regaseste la art. 122 C. proc. fisc. Actele normative ce instituie venituri ale bugetului de stat datorate de persoane fizice sau juridice pot reglementa nsa, pentru fiecare asemenea categorie de venituri, nlesnirile ce pot fi acordate, precum si competentele n aceasta materie. nlesnirile pentru impozitele si taxele datorate bugetului de stat se pot acorda att naintea nceperii executarii silite, ct si n timpul efectuarii acesteia. Procedura de acordare a nlesnirilor legale se stabileste prin legi speciale. Pe perioada pentru care s-au acordat amnari sau esalonari la plata obligatiilor fiscale cursul prescriptiei va fi suspendat, dar vor curge majorarile stabilite si calculate potrivit dispozitiilor legale. Nerespectarea de catre contribuabili a conditiilor n care le-au fost acordate nlesnirile are drept consecinta revocarea acestora, precum si obligatia de plata a majorarilor de ntrziere pentru ntreaga perioada n care au beneficiat de nlesniri. De asemenea, organele fiscale competente vor putea trece de ndata la executarea silita a obligatiilor bugetare devenite exigibile n acest mod. 4) Modificarea actelor normative prin care se instituie si reglementeaza veniturile bugetare Aceste acte normative se aplica tuturor raporturilor juridice existente, ceea ce duce la modificarea n mod corespunzator a tuturor obligatiilor bugetare stabilite anterior, n sensul reducerii, majorarii sau stingerii acestora. Actele normative n materie fiscala sunt ntotdeauna de imediata aplicare, ele modificnd obligatiile bugetare nascute nainte de intrarea lor n vigoare dar nca neajunse la scadenta. Actele normative fiscale nu modifica nsa titlurile de creanta fiscale si nici titlurile executorii emise nainte de intrarea n vigoare a noii reglementari fiscale. SUBIECTUL 10. Stingererea obligaiei fiscale prin plat i scdere. Potrivit prevederilor legale, obligatiile bugetare individualizate prin titlu de creanta n sarcina contribuabililor se sting prin urmatoarele modalitati: plata, compensare, executare silita, prescriptie, anulare si scadere. Stingerea obligatiilor fiscale prin plata

Page 7 of 32

Stingerea obligatiilor fiscale are loc, de regula, prin aceasta modalitate, contribuabilii executndu-si de bunavoie obligatia impusa n mod unilateral de catre stat. Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, n functie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, n una din urmatoarelemodalitati: - prin plata directa; - prin retinere la sursa; - prin aplicare si anulare de timbre fiscale mobile. Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie sau alte venituri bugetare, inclusiv majorari de ntrziere de orice fel. Art. 111 C. proc. fisc. stabileste urmatoarea ordinea platilor. n situatia n care contribuabilul nu-si executa obligatiile bugetare, la plata acestor obligatii vor fi obligati, n conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat; cel care preia, n tot sau n parte, drepturile si obligatiile persoanei juridice supuse divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz; persoana careia i s-a stabilit raspunderea n conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; persoana care si asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act ncheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata. De asemenea, obligatia de plata poate fi asumata de terte persoane, printr-un angajament de plata sau printr-un act de garantie, ncheiate n forma autentica. Executarea obligatiei bugetare prin plata directa - poate avea loc prin decontare bancara, n numerar, prin mandat postal sau prin anulare de timbre fiscale mobile. La termenele stabilite de prevederile legale pentru fiecare tip de obligatie fiscala, subiectul platitor va calcula si va dispune unitatii bancare virarea din contul sau la bugetul de stat a sumelor datorate. Ordinul dat bancii n acest sens se constata prin dispozitia de plata, n care se nscriu datele din care sa rezulte natura venitului si destinatia sa bugetul central sau bugetele locale. Plata n numerar presupune achitarea n aceasta modalitate a sumelor datorate bugetului de stat, de catre subiectul platitor, prin prezentarea acestuia sau a reprezentantului sau la organele fiscale competente sau prin mandat postal. Executarea obligatiei bugetare prin retinere la sursa - Acest mod de executare a obligatiei bugetare se realizeaza prin calcularea, retinerea si varsarea veniturilor bugetare de catre o alta persoana dect contribuabilul. ntre persoana care retine si varsa la bugetul de stat sumele reprezentnd obligatii fiscale si contribuabil exista un raport juridic, n cadrul caruia prima persoana (fizica sau juridica) are obligatia de a plati contribuabilului o suma de bani. Aceasta suma de bani va reprezenta pentru contribuabil un venit impozabil. Avantaje pentru stat: siguranta, rapiditate, comoditate. Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile - se face n momentul ntocmirii actului pentru care se datoreaza taxa de timbru. Stingerea obligatiei bugetare prin scadere Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatiile n care contribuabilul persoana fizica a decedat fara sa lase avere, este insolvabil sau a disparut. n situatia n care debitorul este o persoana juridica, aceasta modalitate de stingere a obligatiilor sale fiscale va interveni: a) daca debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si faliment care a fost nchisa; b) cnd debitorul si nceteaza existenta n alt mod si ramn neachitate obligatii bugetare. Considerarea operatiunii de scadere ca fiind un mod de stingere a obligatiei fiscale este oarecum improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din evidenta curenta si trecerea lor ntr-o evidenta separata pna la mplinirea termenului de prescriptie. n consecinta, si n acest caz, stingerea obligatiei fiscale se face tot prin prescriptie. Avnd n vedere situatiile n care intervine operatiunea de scadere si procedura pe care o presupune, aceasta este analizata ca o modalitate de stingere a obligatiei fiscale. a) Starea de insolvabilitate determina aplicarea procedurii speciale de scadere n urmatoarele situatii: - debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; - n urma executarii silite creanta bugetara nu a fost acoperita n ntregime; - debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere; -debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut si la acestea ori n alte locuri unde exista indicii ca a avut bunuri, nu se gasesc bunuri urmaribile; - debitorul persoana juridica si nceteaza existenta si ramn neachitate obligatii bugetare. Constatarea starii de insolvabilitate se face de catre organele financiare locale, nefiind necesara declararea sa printr-o hotarre judecatoreasca. Daca din toate aceste date rezulta ca debitorul nu obtine venituri sau nu detine bunuri sesizabile, se va ntocmi un proces-verbal prin care este declarata starea de insolvabilitate a debitorului respectiv. Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute ntr-o evidenta separata. Dispozitia de trecere a acestor sume n evidenta separata va avea ca efect ntreruperea termenului de prescriptie. Din acest moment va ncepe sa curga o noua prescriptie n ceea ce priveste obligatia bugetara respectiva. Organele financiare au obligatia de a urmari situatia debitorului pna la mplinirea termenului de prescriptie si de a relua cel putin o data pe an investigatiile pentru a se constata daca exista venituri sau bunuri sesizabile. Desfasurarea acestor investigatii nu reprezinta acte efective de executare si, prin urmare, nu va avea ca efect ntreruperea prescriptiei. n masura n care se constata ca debitorul realizeaza venituri sau a dobndit bunuri sesizabile, creanta va fi trecuta din evidenta speciala n cea curenta si se vor lua masuri de executare silita. Daca insolvabilitatea debitorului persista pna la mplinirea termenului de prescriptie, se procedeaza la scaderea definitiva a creantei respective. b) Disparitia debitorului poate duce n anumite situatii la imposibilitatea realizarii creantei bugetare, atunci cnd cel disparut nu a lasat venituri sau bunuri sesizabile. Nu este necesara pentru desfasurarea operatiunii de scadere declararea judecatoreasca a disparitiei, fiind suficienta constatarea acesteia de catre organele financiare. Aceste organe au obligatia de a desfasura cercetari n vederea

Page 8 of 32

constatarii veniturilor sau bunurilor sesizabile ramase, precum si a gasirii celui disparut. n situatia n care se constata imposibilitatea realizarii creantei bugetare, sumele respective vor fi trecute din evidenta curenta ntr-o evidenta separata, urmnd ca investigatiile sa fie reluate cel putin o data pe an. La mplinirea termenului de prescriptie se va proceda la scaderea creantei bugetare. c) Decesul debitorului. n cazul n care debitorul a decedat fara sa lase avere, situatie constatata de organele financiare, creanta mpotriva sa se va da la scadere, fara a se mai trece n prealabil n evidenta speciala. De asemenea, creantele n privinta carora s-a facut contestatie la executare se pot trece n evidenta speciala numai dupa solutionarea contestatiei prin hotarre judecatoreasca definitiva.

SUBIECTUL 11. Stingerea obligaiei fiscale prin compensare i anulare. Stingerea obligatiei fiscale prin compensare Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatia n care un contribuabil a platit bugetului de stat o suma nedatorata sau a platit mai mult dect datora. Sumele astfel platite se vor compensa cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului, restante sau viitoare. Se poate considera ca debitorul obligatiei fiscale efectueaza o plata nedatorata n urmatoarele situatii: a) cnd nu exista titlu de creanta fiscala; b) cnd titlul de creanta fiscala a fost emis ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale n materie. Contribuabilul poate plati mai mult dect datoreaza fie ca urmare a unei erori de calcul, fie datorita altor mprejurari, cum ar fi modificarea ulterioara a obligatiei sale fiscale prin solutionarea unei contestatii mpotriva actului constatator al acestei obligatii. Termenul de compensare este folosit n aceasta materie ntr-un sens diferit de cel consacrat n dreptul civil, deoarece operatiunea de compensare n dreptul fiscal nu presupune existenta unor creante reciproce, cum este cazul dreptului civil, ci creantele care se compenseaza apartin aceluiasi creditor statul iar obligatia de plata revine aceluiasi debitor-contribuabilul. Principii de aplicare a compensarii: Compensarea va opera n privinta obligatiilor restante n masura n care nu s-a mplinit termenul de prescriptie a acestor obligatii, stabilit de actele normative ce reglementeaza fiecare categorie de venituri bugetare. Taxele percepute prin aplicarea de timbre fiscale mobile nu se pot restitui, deoarece timbrele, odata anulate, nu mai pot fi folosite. Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentnd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pna la concurenta celei mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel. Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentnd sume de restituit de la bugetele locale, pna la concurenta celei mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cte ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare. Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmnd ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, n urmatoarea ordine: a) bugetul de stat; b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru mprumuturi externe; c) bugetul asigurarilor sociale de stat; d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; e) bugetul asigurarilor pentru somaj. Dispozitiile de mai sus nu se aplica n cazul creantelor bugetelor locale. Organul competent va nstiinta n scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), n termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Conform art. 132 C. proc. fisc., dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligatiile bugetare se prescrie n termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire. Dreptul contribuabilului de a solicita organelor competente compensarea sau restituirea ia nastere n momentul n care a facut o plata nedatorata catre bugetul de stat. Compensarea este alternativa cu restituirea sumelor. n principiu, restituirea nu intervine dect n situatia n care compensarea nu este posibila, ntruct contribuabilul nu are niciun fel de datorie fiscala fata de bugetul general consolidat. Conform art. 118 C. proc. fisc., n cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobnzile si penalitatile de ntrziere se datoreaza pna la data stingerii inclusiv. n cazul n care n urmare a exercitarii controlului sau a analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica dect suma cuprinsa n cererea de compensare, dobnzile si penalitatile de ntrziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data nregistrarii cererii de compensare. Stingerea obligatiei fiscale prin anulare Aceasta modalitate de stingere a obligatiei bugetare se realizeaza prin acte ale organelor financiare competente. Actele care declara anularea unei obligatii bugetare pot avea fie aplicabilitate generala (amnistia fiscala), fie ele vor avea n vedere situatia unui anumit contribuabil. Amnistia fiscala - n acest caz anularea priveste fie obligatiile bugetare ce revin anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare nencasate pe o perioada ndelungata. Amnistia fiscala se declara printr-un act normativ care

Page 9 of 32

anuleaza obligatia unor categorii de contribuabili de a plati o serie de sume restante catre bugetul de stat. Un asemenea act de clementa intervine foarte rar, fiind determinat de conditii social-economice, politice sau de alte situatii deosebite (calamitati naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei fiscale este scaderea definitiva a debitelor restante din evidentele organelor fiscale ale statului. Anularea obligatiilor fiscale individuale - Potrivit art. 174 C. proc. fisc. n situatiile n care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari dect creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal. Creantele fiscale restante aflate n sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anuleaza. Anual, prin hotarre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

SUBIECTUL 12. Stingerea obligaiei fiscale prin restituire i prescripie. Stingerea obligaiei fiscale prin restituire Compensarea este alternativa cu restituirea sumelor. n principiu, restituirea nu intervine dect n situatia n care compensarea nu este posibila, ntruct contribuabilul nu are niciun fel de datorie fiscala fata de bugetul general consolidat. Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume: a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta; b) cele platite n plus fata de obligatia fiscala; c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotarri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, n temeiul hotarrii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul al dobnda din ziua urmatoare expirarii termenului de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere. Acordarea majorarilor de ntrziere se face numai la cererea contribuabilului. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mica dect obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pna la concurenta sumei de rambursat sau de restituit. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mare dect suma reprezentnd obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pna la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului. Stingerea obligatiei fiscale prin prescriptie Dreptul statului de a executa silit titlul de creanta fiscala avnd ca obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat n termenul prevazut de lege. mplinirea termenului de prescriptie a obligatiei fiscale duce la stingerea dreptului statului de a urmari ncasarea veniturilor bugetare. Se stinge astfel si obligatia de plata ce revine contribuabilului cu privire la venitul bugetar respectiv. Datorita caracterului executoriu al titlului de creanta fiscala, prescriptia reglementata n domeniul fiscal este de fapt o prescriptie a dreptului statului de a executa silit creanta sa si nu o prescriptie a dreptului la actiune, cum este cazul dreptului civil. Astfel, prescriptia reprezinta si n aceasta materie o cauza legala de ncetare a fortei executorii a unui titlu executoriu, producnd urmatoarele efecte juridice: - stinge dreptul creditorului de a obtine executarea silita; - stinge obligatia debitorului de a se supune executarii silite (da nastere dreptului de a se opune executarii); n materie fiscala, prescriptia produce si un alt efect, si anume stinge dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumelor platite n plus la bugetul de stat. Corelativ, organele fiscale au dreptul de a refuza restituirea acestor sume. De asemenea, si n aceasta materie va fi aplicabila regula stabilita n dreptul civil, conform careia dupa mplinirea termenului de prescriptie obligatia bugetara se transforma n obligatie naturala. Conform art. 131 alin. (2) C. proc fisc., sumele achitate de debitor n contul unor obligatii fiscale, dupa ndeplinirea termenului de prescriptie, nu se restituie. Termenele de prescriptie stabilite de reglementarile fiscale ncep sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care a luat nastere acest drept. Termenul de prescriptie n privinta creantelor fiscale provenind din impozite si taxe, precum si din majorarile aferente, este de 5 ani. Termenul de prescriptie n materie fiscala se aplica si n cazul creantelor provenind din amenzi contraventionale. ntreruperea prescriptiei extinctive intervine, potrivit art. 130 C. proc. fisc., n urmatoarele cazuri: a) n cazurile si n conditiile stabilite de lege pentru ntreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune; b) pe data ndeplinirii de catre debitor, nainte de nceperea executarii silite sau n cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute n titlul executoriu ori a recunoasterii n orice alt mod a datoriei; c) pe data ndeplinirii, n cursul executarii silite, a unui act de executare silita; d) pe data ntocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului. Suspendarea prescriptiei va interveni, potrivit art. 129 C. proc. fisc.: a) n cazurile si n conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune; b) n cazurile si n conditiile n care suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent; c) pe perioada valabilitatii nlesnirii acordate de lege;

Page 10 of 32

d) ct timp debitorul si sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita; e) n alte cazuri prevazute de lege. SUBIECTUL 13. Executarea silit a obligaiilor fiscale. n situatia n care contribuabilii nu si-au executat obligatiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia nastere la aceasta data dreptul statului de a trece la executarea silita a creantelor fiscale. Datorita caracterului executoriu al titlului de creanta fiscala, procedura de executare silita desfasurata de organele financiare nu este precedata de o alta procedura cu caracter judiciar. Actul normativ care reglementeaza executarea silita a creantelor bugetare este Codul procedura fiscala (art. 133 171). Prevederile Codului de procedura fiscala se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, n masura n care acesta nu dispune altfel. Asadar, executarea silita este o modalitate speciala, exceptionala la care creditorul statul recurge impotriva persoanelor care nu isi indeplinesc obligatiile legale. Pentru a se putea trece la executarea silita a creantei fiscale este necesar sa fie ntrunite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe titlul de creanta fiscala devenit titlu executoriu. Acesta reprezinta actul juridic prin care se constata si se individualizeaza obligatia contribuabilului de a plati o anumita suma catre bugetul de stat. n lipsa acestui titlu, obligatia ce revine contribuabilului nu este individualizata si, prin urmare, nu se cunoaste ntinderea acestei obligatii de plata. n aceste conditii este evident ca nu se poate trece la executarea silita att timp ct nu este stabilita cu certitudine ntinderea obligatiei ce urmeaza a fi executata. Ad validitatem, titlul executoriu trebuie sa ndeplineasca din punct de vedere al formei conditiile generale cerute de lege pentru actul administrativ fiscal, la care se adauga urmatoarele elemente de forma: codul de identificare fiscal, domiciliul fiscal al contribuabilului, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Conditia titlului executoriu (adica a titlului de creanta devenit titlu executoriu) este prevazuta expres n art. 137 alin. (1) C. proc. Fisc. creanta fiscala sa fie exigibila. Momentul exigibilitatii creantei bugetare este reglementat n actele normative ce instituie venituri fiscale (cele mai multe sunt reglementate de catre Codul fiscal), pentru fiecare asemenea categorie de venituri. Consideram ca o creanta fiscala poate deveni exigibila nainte de termenul fixat n acest sens de actul normativ ce o reglementeaza n ipoteza n care contribuabilul este un comerciant mpotriva caruia s-a declansat procedura reorganizarii judiciare potrivit Legii nr. 64/1995. n ceea ce priveste persoana fizica insolvabila, va fi aplicata procedura speciala de stingere a obligatiei fiscale prin scadere, reglementata prin art. 172 C. proc. fisc. dreptul statului de a ncepe executarea silita sa nu se fi prescris. mplinirea termenului de prescriptie stabilit de actele normative n materie fiscala da dreptul contribuabilului de a se opune executarii silite declansate mpotriva sa. Organul de executare va nceta de ndata procedura de executare silita n cazul n care debitorul si executa obligatia de plata a creantei bugetare, iar odata cu aceasta achita si majorarile de ntrziere, dobnzile, cheltuielile de executare si orice alte obligatii de plata conexe obligatiei bugetare stabilite n sarcina sa conform legii. Subiectele executarii silite Executarea silita a obligatiei fiscale se desfasoara cu participarea subiectelor raportului juridic fiscal creditorul (statul, prin organele financiare) si debitorul (contribuabilul), la care se adauga instanta judecatoreasca. Statul prin organele de executare prevazute de art. 133 si 135 C. proc fisc.: Agentia Nationala de Administrare Fiscala organele de specialitate ale Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti; unitatile subordonate acestora; pentru creantele determinate n vama, unitatile subordonate Directiei Generale a Vamilor; organele administratiei publice locale pentru creantele bugetelor locale. Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Competenta organelor de executare Competenta teritoriala va reveni organelor financiare n a caror raza teritoriala se gasesc bunurile supuse urmaririi, ntreaga procedura de executare silita fiind coordonata de organul n raza caruia si are sediul sau domiciliul debitorul ori unde este luat n evidenta fiscala. Atributiile organelor de executare Organele de executare au obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum si a bunurilor si veniturilor lui ce pot fi urmarite silit. n situatia n care debitorul nu este gasit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa ceara concursul organelor de politie si sa ceara relatii de la Oficiul Registrului Comertului sau de la orice persoana fizica sau juridica n vederea determinarii locului unde se afla debitorul si obtinerii oricaror date necesare n legatura cu acesta. n situatia n care debitorul nu si executa obligatiile fiscale, la plata sumelor cuvenite bugetului de stat sunt obligati: a) mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului; b) cel care preia, n tot sau n parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz; c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea n conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

Page 11 of 32

d) persoana care si asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act ncheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata. Obiectul executarii silite Executarea silita a obligatiilor fiscale se desfasoara asupra elementelor active ale patrimoniului debitorului, respectiv veniturile banesti si bunurile sale. Aceasta va avea ca obiect toate bunurile si veniturile debitorului ce pot fi urmarite potrivit legii. Cu toate acestea, potrivit Codului de procedura fiscala si Codului de procedura civila, anumite categorii de venituri si anumite bunuri NU pot fi supuse urmaririi silite, precum: credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte, sume in valuta fara a fi convertite a priori, ajutoarele sociale (pentru incapacitate temporara de munca, sumele cuvenite somerilor, alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutorul acordat n caz de deces, etc.), compensatia acordata angajatilor n caz de desfacere a contractului de munca pe baza oricaror dispozitii legale; diurnele si orice indemnizatii cu destinatie speciala; bursele de studii. Masurile asiguratorii Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cnd exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitnd sau ngreunnd n mod considerabil colectarea, precum si n cazul suspendarii executarii actului administrativ dispusa de catre organul de solutionare a contestatiei n faza administrativa prealabila sesizarii instantelor judecatoresti, prevazute de art. 185 C. proc. fisc. Formele si procedura executarii silite Premergator declansarii executarii silite, organul fiscal va remite contribuabilului nstiintarea de plata. Daca n termen de 15 zile de la comunicarea nstiintarii de plata debitorul nu a executat de bunavoie obligatia fiscala, organul de executare va declansa executarea silita. Modalitatile de executare silita a creantelor fiscale ale statului reglementate prin Codul de procedura fiscala sunt urmatoarele: - executarea silita prin poprire; - executarea silita a bunurilor mobile; - executarea silita a bunurilor imobile; Executarea silita ncepe prin comunicarea unei somatii n care i se notifica debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate n termen de 15 zile sau sa faca dovada stingerii obligatiei bugetare, n caz contrar aplicndu-se modalitatile de executare silita prevazute de lege. Somatia este nsotita de o copie certificata de pe titlul executoriu. Poprirea - reprezinta acea forma de executare silita prin care creditorul urmareste sumele pe care o terta persoana le datoreaza debitorului urmarit. Ea consta n indisponibilizarea n minile tertului debitor al contribuabilului urmarit si n obligarea acestuia de a plati direct creditorului urmaritor ceea ce datoreaza creditorului sau (debitorul urmarit). Executarea silita mobiliara - Urmarirea bunurilor mobile ale debitorului reprezinta o modalitate de executare silita indirecta a creantei bugetare. Bunurile mobile ale debitorului sunt valorificate prin vnzarea la licitatie sau prin alte modalitati, suma de bani astfel obtinuta fiind destinata a acoperi obligatia de plata ce revine contribuabilului urmarit. Debitorul are la dispozitie 30 de zile pentru a vinde singur bunurile, cu acordul organului de executare. Executarea silita mobiliara la fel ca in cazul vanzarii mobiliare. Bunurile sunt vandute la licitatie, fiind necesara publicitatea vanzarii.

Cheltuielile de executare Cheltuielile de orice natura necesare desfasurarii procedurii de executare silita vor fi n sarcina debitorului urmarit, n masura n care nu exista dispozitii legale contrare. Contestatia la executare Orice persoana interesata poate face contestatie mpotriva masurilor de executare silita luate de organul de executare. Contestatia poate fi facuta si mpotriva titlului executoriu n temeiul caruia a fost pornita executarea, n masura n care acest titlu nu este reprezentat de hotarrea unei instante judecatoresti sau a altui organ jurisdictional. Termenul n care poate fi facuta contestatia la executare este de 15 zile si va ncepe sa curga la urmatoarele momente: a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta nstiintare primita ori, n lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau n alt mod; b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a ndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a, de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. Daca prin intermediul contestatiei la executare o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia poate fi introdusa la instanta competenta n termen de 15 zile de la ncetarea executarii silite. Data ncetarii executarii silite va fi data efectuarii ultimului act de executare, care va fi momentul varsarii n contul bugetului de stat a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor supuse executarii silite. n cazul admiterii contestatiei, actele de executare nelegale vor fi desfiintate, urmnd a fi refacute, sau executarea va nceta cu privire la un anumit bun. Prin hotarrea de admitere a contestatiei instanta va dispune, daca este cazul, sa i se restituie celui ndreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile facute n urma popririi. Respingerea contestatiei are ca efect continuarea de catre organul financiar competent a procedurii de executare, sau reluarea acesteia n cazul n care instanta a decis suspendarea executarii.

Page 12 of 32

SUBIECTUL 14. Impozitul pe profit. Aspecte generale. Categorii de contribuabili. Ecuatia impozitului pe profit. Aspecte generale Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlul nerambursabil, datorata, conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda. Profitul reprezinta o forma de venit obtinut din derularea unei activitati economice, ca urmare a investirii unui capital. Conditia ca venitul realizat sa poata fi calificat drept profit este ca activitatea economica sa se desfasoare cu scopul obtinerii unui beneficiu. Prin profit supus impozitarii (profit impozabil) ntelegem acea suma de bani calculata ca diferenta ntre veniturile realizate de un agent economic din desfasurarea oricarei activitati permise de lege si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat asupra beneficiului obtinut dintr-o activitate economica. Impozitul pe profit are un rol important n cadrul sistemului fiscal, ntruct: - este o sursa certa de alimentare cu venituri a bugetului public; - duce la cresterea ponderii impozitelor directe n sistemul fiscal romn. Randamentul fiscal al impozitului pe profit este scazut, n general, deoarece exista multiple posibilitati de evaziune fiscala. Sunt considerati contribuabili: - persoanele juridice romne pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, att din Romnia, ct si din strainatate; - persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent n Romnia pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; - persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente1 care desfasoara activitati n Romnia ntr-o asociere fara personalitate juridica; - persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau n legatura cu proprietati imobiliare situate n Romnia sau din vnzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romna; - persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romne, pentru veniturile realizate att n Romnia, ct si n strainatate din asocieri care nu dau nastere unei persoane juridice. n acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romna. n cazul unei asocieri fara personalitate juridica, veniturile si cheltuielile nregistrate se atribuie fiecarui asociat, corespunzator cotei de participare n asociere. Orice asociere fara personalitate juridica ntre persoane juridice straine, care si desfasoara activitatea n Romnia, trebuie sa desemneze una din parti care sa ndeplineasca obligatiile ce i revin fiecarui asociat potrivit prezentului titlu. Sunt scutite de la plata impozitului pe profit urmatoarele categorii de contribuabili: a) Trezoreria statului; b) Banca Nationala a Romniei c) institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitatile realizate si utilizate, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta nr. 45/2003 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, daca legea nu prevede altfel; d) persoanele juridice romne care platesc impozit pe veniturile microntreprinderilor1; e) organizatiile de nevazatori, de invalizi si ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitatile economice fara personalitate juridica ale acestora, protejate potrivit Ordonanta de urgenta nr. 102/1999 aprobata de Legea nr. 519/2002. Scutirea de impozit pentru aceste organizatii opereaza doar n situatia n care minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc n vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii, sau pentru amenajarea locurilor de munca protejate. Scutirea de impozit pe profit nu va opera dect pna la data de 31 decembrie 2006. f) fundatiile romne constituite ca urmare a unor legate; g) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia utilizarii sumelor respective pentru ntretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru lucrarile de construire, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor ecleziastice, pentru nvatamnt si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despagubiri sub forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate; h) institutiile de nvatamnt particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii nvatamntului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru mbunatatirea finantarii nvatamntului superior; i) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitatile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru mbunatatirea confortului si eficientei cladirii, pentru ntretinerea si repararea proprietatii comune; j) Fondul Romn de Garantare a Depozitelor n Sistemul Bancar; k) Fondul de Compensare a Investitorilor4, nfiintat potrivit legii; l) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pna la nivelul echivalentului n lei a 15.000 euro, ntr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizatiile nonprofit, sindicale si patronale datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele dect cele scutite n mod expres de legiuitor.

Page 13 of 32

Cota de impozit pe profit este de 16% (ncepnd cu anul fiscal 2005). Determinarea profitului impozabil Ecuatia impozitului pe profit Profitul impozabil se calculeaza pe baza unei operatiuni matematice care poate fi ilustrata astfel: Profit impozabil = venituri impozabile cheltuieli deductibile venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile Venituri impozabile = orice venituri obtinute din orice sursa n cadrul unei activitati economice legale desfasurata n conformitate cu obiectul de activitate al societatii comerciale platitoare; Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli considerate ca fiind necesare si obligatorii pentru realizarea obiectului principal de activitate al contribuabilului si, de aceea, sunt deductibile integral din venitul realizat. Ele au caracterul cheltuielilor necesare, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila. Venituri neimpozabile = veniturile care, desi realizate de catre societatea comerciala n cadrul activitatii sale economice, datorita interesului public sau utilitatii publice a activitatii producatoare de venit sunt declarate de legiuitor ca neimpozabile. Venituri neimpozabile sunt: - dividende primite de la o alta persoana juridica romna; - dividendele primite de la o persoana juridica straina, din statele Comunitatii Europene, dupa aderarea Romniei la Uniunea Europeana, daca persoana juridica romna detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridica straina, pe o perioada nentrerupta de cel putin 2 ani, care se ncheie la data platii dividendului; - veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere; veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile; - veniturile neimpozabile prevazute expres n acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative. Cheltuieli nedeductibile = cheltuielile efectuate n scopul realizarii venitului care depasesc limita legala admisa la scadere (aceasta limita se calculeaza procentual) ori cheltuieli ale societatii comerciale care, desi efectuate n cadrul desfasurarii activitatii economice, nu sunt aferente realizarii venitului. Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligati sa ntocmeasca un registru de evidenta fiscala, ntr-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, snuruit, parafat si nregistrat la organul fiscal teritorial. Acest registru se completeaza n ordine cronologica, n toate situatiile n care informatiile din declaratiile fiscale sunt obtinute n urma unor prelucrari ale datelor furnizate de contabilitate. SUBIECTUL 15. Cheltuielile in cazul impozitului pe profit. Obligatii ale societatilor comerciale in cazul impozitului pe profit. Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli considerate ca fiind necesare si obligatorii pentru realizarea obiectului principal de activitate al contribuabilului si, de aceea, sunt deductibile integral din venitul realizat. Ele au caracterul cheltuielilor necesare, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila. Cheltuieli nedeductibile = cheltuielile efectuate n scopul realizarii venitului care depasesc limita legala admisa la scadere (aceasta limita se calculeaza procentual) ori cheltuieli ale societatii comerciale care, desi efectuate n cadrul desfasurarii activitatii economice, nu sunt aferente realizarii venitului. Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligati sa ntocmeasca un registru de evidenta fiscala, ntr-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, snuruit, parafat si nregistrat la organul fiscal teritorial. Acest registru se completeaza n ordine cronologica, n toate situatiile n care informatiile din declaratiile fiscale sunt obtinute n urma unor prelucrari ale datelor furnizate de contabilitate. Cheltuielile deductibile limitat sunt cheltuieli necesare realizarii obiectului de activitate al contribuabilului, dar n conditiile limitarii cuantumului acestora de catre legea fiscala. Asa cum am aratat mai sus, limitarea cuantumului acestora se realizeaza prin reglementarea unui procent din totalul veniturilor, ori din profit etc. Acestea au caracterul cheltuielilor utile, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila. Sunt cheltuieli deductibile limitat: cheltuielile de personal si cheltuieli de productie Alte cheltuieli mai sunt: cheltuieli de productie, cheltuieli de reclama si publicitate, cheltuielile aflate n strnsa corelatie cu obiectul principal de activitate: taxele de nscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale; Perisabilitatile: reprezinta scazamintele care se produc n timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor, determinate de procese naturale, cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, nghetare, topire, oxidare. Nu constituie perisabilitati pierderile incluse n normele de consum tehnologic, precum si cele produse prin neglijenta, sustrageri si cele produse de alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forta majora. Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate la marfuri sunt prevazute diferentiat de legiuitor, n functie de categoria de marfuri perisabile, respectiv: produse alimentare si nealimentare, produse medicamentoase de uz uman, produse farmaceutice si alte produse de uz veterinar. Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare si desfacere se stabilesc la nivelul ntregii activitati a persoanei juridice platitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de marfuri la pretul de nregistrare al marfurilor intrate sau la pretul de livrare pentru marfurile vndute n perioada cuprinsa ntre doua inventare. Pierderile sau scaderile cantitative care depasesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal. n actuala reglementare a

Page 14 of 32

provizioanelor agentii economici persoane juridice, cu exceptia bancilor, organizatiilor cooperatiste de credit si a fondurilor de garantare,constituie urmatoarele provizioane deductibile fiscal: a) provizioane pentru clientii nencasati, n cazul declararii falimentului acestora, pe baza hotarrii judecatoresti de deschidere prin care se atesta aceasta situatie, n limita creantei neacoperite prin avansurile ncasate si garantiile detinute de agentul economic asupra clientilor respectivi, si orice alte elemente asiguratorii b) provizioane pentru garantii de buna executie, acordate clientilor pentru remedieri n perioada de garantie, n limitele prevazute distinct n contractele ncheiate, cu conditia ca acestea sa se regaseasca n facturile emise. Aceste provizioane se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate n cursul trimestrului respectiv pentru care se acorda garantie n perioadele urmatoare, la nivelul cotelor prevazute n contractele ncheiate, dar nu mai mult dect cota medie realizata n exercitiul financiar precedent. c) provizioane pentru garantii de buna executie a contractelor externe, acordate, n conditiile legii, producatorilor si prestatorilor de servicii, n cazul exporturilor complexe, proportional cu cota de participare la realizarea acestora, cu conditia ca acestea sa se regaseasca distinct n contractele ncheiate si n facturile emise. Provizioanele nu au, n fapt, dect o existenta contabila, ele nefiind indisponibilizate efectiv n conturi sau constituite sub forma unor depozite. Provizioanele sunt considerate, n conditiile respectarii limitelor legale de constituire, cheltuieli deductibile care micsoreaza masa impozabila la care se aplica cota de impozit pe profit, cu precizarea ca sumele reprezentnd provizioane continua sa fie folosite de contribuabili fara nici un fel de restrictie. Rezervele reprezinta sume calculate si stabilite scriptic n contabilitate care constituie deductibilitati legale, n masura n care sunt constituite cu respectarea procentului maxim de 5% aplicata asupra profitului contabil. Ca si provizioanele, rezervele nu au o existenta reala, ci doar contabila, reprezentnd mai mult o cauza legala de reducere a bazei impozabile la care se aplica impozitul pe profit. Amortizarea: Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalariisau mbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol. Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care ndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este detinut si utilizat n productia, livrarea de bunuri sau n prestarea de servicii, pentru a fi nchiriat tertilor sau n scopuri administrative; b) are o valoare de intrare mai mare dect limita stabilita prin hotarre a Guvernului; c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an. Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de nchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea; b) mijloacele fixe puse n functiune partial, pentru care nu s-au ntocmit formele de nregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind n grupele n care urmeaza a se nregistra, la valoarea rezultata prin nsumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor; c) investitiile efectuate pentru descoperirea n vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei n subteran si la suprafata; d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate n scopul mbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix; e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate n bunuri noi, de natura celor apartinnd domeniului public, precum si n dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate n proprietate publica; f) amenajarile de terenuri. Nu reprezinta active amortizabile: a) terenurile, inclusiv cele mpadurite; b) tablourile si operele de arta; c) fondul comercial; d) lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii; e) bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare; f) orice mijloc fix care nu si pierde valoarea n timp datorita folosirii, potrivit normelor; g) casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele dect cele utilizate n scopul realizarii veniturilor. Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe1 si se include n cheltuielile de exploatare. Amortizarea se calculeaza ncepnd cu luna urmatoare celei n care mijlocul fix amortizabil se pune n functiune. Agentii economici amortizeaza mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utiliznd unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare: A. Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea uniforma n cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea liniara se calculeaza prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. B. Amortizarea degresiva consta n multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori: a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este ntre 2 si 5 ani; b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este ntre 5 si 10 ani; c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.

Page 15 of 32

Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotarre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. C. Amortizarea accelerata consta n includerea, n primul an de functionare, n cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pna la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizarile anuale pentru exercitiile urmatoare sunt calculate la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul liniar, prin raportare la numarul de ani de utilizare ramasi. Cheltuieli de functionare: cheltuieli de functionare, ntretinere si reparatii aferente unui sediu aflat n locuinta proprietate personala a unei persoane fizice si n scop personal, deductibile, n limita corespunzatoare suprafetelor puse la dispozitia societatii n baza contractelor ncheiate ntre parti, n acest scop; cheltuieli de functionare, ntretinere si reparatii aferente autoturismelor folosite de angajatii cu functii de conducere si de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturismaferent fiecarei persoane fizice cu astfel de atributii. Sunt cheltuieli nedeductibile: cheltuieli de personal, cheltuieli de productie, cheltuieli de functionare, cheltuieli cu impozite, taxe, amenzi, pierderi fiscale. SUBIECTUL 16. Impozitul pe dividende = un I direct, care se face venit la bug de stat. Obiectul, ac I se aplica dividendelor obtinute de soc comerciale (SC). Dividendul este beneficul realizat si distribuit catre actionari. Divid poate lua forma unor plati in natura, bani, sau alocar de noi actiuni in SC. Dividendele se distribuie din profitul net obtinut de SC si se impart intre actionari, in functie de : Cota de participare la captalul social; Decizia Adunarii Generale a Actionarilor (AGA). Beneficiul net + profitul net al societatii, care se deterina ca Profitul impozabil I pe profit. Contribuabil = pf si pj, rom si straine, ce detin actiuni intr-o SC. PF cad sub incidenta I veniturilor, sub forma de dividende, din tara si din strainatate. PF, nerezidente, cad sub incidenta CF(cod fiscal) Rom, cu exceptia in care Conventiile de evitare a dublei impuneri, prevad o alta reglementare. La pj asemanator pf , CF se aplica atunci cand Conventiile de evitare a dublei impuneri nu prevad altceva. Uneori, daca sunt indeplinite unele conditii, dividendele platite de o soc rom unei pj UE, pot fi scutite de plata I pe dividende. Avem distinctie intre debitorul I si platitor. Calitatea de platitor o are SC ce distribuie dividendele. Ea are obligatia de a a calcula, retine si depune declaratiaprivind I pe dividend. Cota de impozitare = 16%, daca conventiile de evitare a dublei impuneri nu stabilesc o situatie mai favorabile. Daca avem o astfel de conventie, pers nerezidenta va trebui sa obtina un certificat de rezidenta fiscala in Rom. Moneda de plata este LEUL. Cand dividendele se obtin in natura, bunurile se evalueaza si in final I se plateste tot in lei. Plata I pe dividende I se retine, plateste si se declara pana la 25, inclusiv, a lunii urmatoare, in care s-a platit dividendul catre actionari (Metoda de plata stopaj la sursa). Este necesar sa se faca distinctia intre: Distribuirea dividendelor catre actionari. Plata efectiva catre actionari Distribuirea dividendelor catre actionari este consemnata in hotararea AGA; in baza acestei hotariri, ulterior, SC plateste efectiiv catre actionari sumele reprezentatnd dividendele. Daca unele sume distribuite in timpul anului, nu au fost platite actionarilor pana la sf anului fiscal, in care s-a aprobat situatia financiara anuala, impozitele pe dividende, aferent dividendelor distribuite si neplatite, trebuie varsate la bugetul de stat pana la 30 dec. a anului respectiv. I pe reprezentanta = I direct, se face venit, la bug de stat Contrib= pj straine care au cate o reprezentanta autorizata sa functioneze in Rom. Autorizarea este data de Ministerul Economiei, Comertului si Finantelor. I se plateste anual, pentru un an fiscal, I este egal cu ehivalentul in LEI al sumei de 4000 euro. Pt determinarea echivalentului in lei se are in vedere, cursul de schimb comunicat de BNR, ca fiind aplicabil in ziua platii. In cazul pj straine, care in timpul unui an fiscal desfiinteaza/infiinteaza o reprezentanta in Rom, I pe anul acela se calculeaza proportional cu nr de luni de existenta a reprezentantei. Plata I pe reprezentanta pj au obligatia de a varsa I la bug de stat in 2 transe egale, pana al 20 iunie, respectiv 20 dec. Contrib au oblig de a depune o declaratie fiscala anuala ref la plata I pe reprezentanta pana la 28 sau, dupa caz, 29 febr a anului de impunere. Reprezentantele pj straine sunt obligate sa conduca evidenta contabila conform legii romane si nu conform legislatiei aplicabilei socmama. SUBIECTUL 17. Impozitul pe salarii Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile n bani si/sau n natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate n baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se

Page 16 of 32

refera,de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca. Din punct de vedere fiscal, n vederea impunerii, sunt asimilate salariilor: a) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica, stabilite potrivit legii; b) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese n cadrul persoanelor juridice fara scop lucrativ; c) drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii; d) indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome; e) sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin subscriptie publica; f) sumele primite de reprezentantii n adunarea generala a actionarilor, n consiliul de administratie, n comitetul de directie si n comisia de cenzori; g) sumele primite de reprezentantii n organisme tripartite, potrivit legii; h) indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul valorii nscrise n declaratia de asigurari sociale; i) sumele acordate de organizatii nonprofit si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii n alta localitate, n tara si n strainatate, n interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice; j) indemnizatia administratorilor, precum si suma din profitul net cuvenite administratorilor societatilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generala a actionarilor; k) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor. Urmatoarele sume nu sunt incluse n veniturile salariale si nu sunt impozabile, n ntelesul impozitului pe venit: ajutoarele de nmormntare, ajutoarele pentru pierderi produse n gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentnd cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului; cadourile oferite de angajatori n beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 Iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile; - tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, n conformitate cu legislatia n vigoare; contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitatii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activitatii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de aparare nationala; cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitatilor publice, a angajatilor consulari si diplomatici care lucreaza n afara tarii, n conformitate cu legislatia n vigoare; sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare n interesul serviciului; veniturile din salarii realizate de catre persoanele fizice cu handicap grav si accentuat, ncadrate cu contract individual de munca; veniturile din salarii, ca urmare a activitatii de creare de programe pentru calculator; sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitati dependente desfasurate ntr-un stat strain, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac exceptie veniturile salariale platite de catre sau n numele unui angajator care este rezident n Romnia sau are sediul permanent n Romnia, care sunt impozabile indiferent de perioada de desfasurare a activitatii n strainatate; cheltuielile efectuate de angajator pentru pregatirea profesionala si perfectionarea angajatului legata de activitatea desfasurata de acesta pentru angajator; ntruct venitul din salarii nu presupune efectuarea unor cheltuieli specifice de catre contribuabil, astfel ca impozitul se aplica la o suma bruta, iar nu la o suma rezultata din scaderea din venitul brut a unor cheltuieli deductibile, legiuitorul fiscal, pentru motive de echitate, a creat institutia deducerilor personale, adica a unor cheltuieli recunoscute de catre legiuitor n beneficiul contribuabilului care obtine venituri din salarii. Aceste cheltuieli sunt considerate deductibile n persoana unui contribuabil aflat ntr-o anumita situatie expres prevazuta de legiuitor (de exemplu un copil n ntretinere), urmnd ca baza impozabila la care se aplica impozitul pe salarii sa fie stabilita prin deducerea din venitul net a cheltuielilor avnd caracter de deducere personala. Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pna la 10.000.000 lei inclusiv, astfel: pentru contribuabilii care nu au persoane n ntretinere 2.500.000 lei; pentru contribuabilii care au o persoana n ntretinere 3.500.000 lei; - pentru contribuabilii care au doua persoane n ntretinere2 4.500.000 lei; pentru contribuabilii care au trei persoane n ntretinere 5.500.000 lei; pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane n ntretinere 6.500.000 lei. Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse ntre 10.000.001 lei si 30.000.000 lei, inclusiv, deducerile personale1 sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice. Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 30.000.000 lei nu se acorda deducerea personala. Deducerea personala nu se acorda personalului trimis n misiune permanenta n strainatate, potrivit legii. Determinarea impozitului pe venitul din salarii :Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar, final, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri. Impozitul lunar se determina astfel: a) la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta ntre venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si urmatoarele: deducerea personala acordata pentru luna respectiva;

Page 17 of 32

cotizatia sindicala platita n luna respectiva; contributiile la schemele facultative de pensii ocupationale, astfel nct la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul n lei a 200 euro; b) pentru veniturile obtinute n celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta ntre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora; Platitorul este obligat sa determine valoarea totala a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil. Termen de plata a impozitului pna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se platesc aceste venituri. Informatiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind n fisele fiscale. Platitorul de venituri are obligatia sa completeze fisele fiscale pe ntreaga durata de efectuare a platii salariilor. Platitorul este obligat sa pastreze fisele fiscale pe ntreaga durata a angajarii si sa transmita organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, pna n ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat. SUBIECTUL 18. Impozitul pe venituri din activitati independente Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate n mod individual si/sau ntr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente. n cazul drepturilor de proprietate intelectuala aferente unei inventii, legiuitorul stabileste o scutire speciala n favoarea titularului brevetului de inventie, n sensul n care veniturile obtinute prin aplicarea efectiva n tara de catre titular sau, dupa caz, de catre licentiatii acestuia a unei inventii brevetate n Romnia, incluznd fabricarea produsului sau, dupa caz, aplicarea procedeului, n primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data nceperii aplicarii si cuprinsi n perioada de valabilitate a brevetului, precum si venitul obtinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia, sunt neimpozabile. A. Stabilirea venitului (adica a bazei de impozitare) n sistem real - Venitul (baza de impozitare) din activitati independente se poate stabili att n sistem real, adica pe baza datelor din contabilitate, ct si pe baza normelor de venit. Venitul net din activitati independente se determina ca diferenta ntre venitul brut si cheltuielile aferente realizarii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea n partida simpla. Venitul brut cuprinde: - sumele ncasate si echivalentul n lei al veniturilor n natura din desfasurarea activitatii; - veniturile sub forma de dobnzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate n legatura cu o activitate independenta; - cstigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate ntr-o activitate independenta, inclusiv contravaloarea bunurilor ramase dupa ncetarea definitiva a activitatii; - veniturile din angajamentul de a nu desfasura o activitate independenta sau de a nu concura cu o alta persoana; - veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plata aparute n legatura cu o activitate independenta. Nu sunt considerate venituri brute: - aporturile n numerar sau echivalentul n lei al aporturilor n natura facute la nceperea unei activitati sau n cursul desfasurarii acesteia; - sumele primite sub forma de credite bancare sau de mprumuturi de la persoane fizice sau juridice; - sumele primite ca despagubiri; - sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari, mecenat sau donatii. Conditiile generale pe care trebuie sa le ndeplineasca cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: sa fie efectuate n cadrul activitatilor desfasurate n scopul realizarii venitului, justificate prin documente; sa fie cuprinse n cheltuielile exercitiului financiar al anului n cursul caruia au fost platite; sa respecte regulile privind amortizarea, prevazute n titlul II, dupa caz; cheltuielile cu primele de asigurare sa fie efectuate pentru: 1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii; 2. activele ce servesc ca garantie bancara pentru creditele utilizate n desfasurarea activitatii pentru care este autorizat contribuabilul; 3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional; 4. persoane care obtin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu conditia impozitarii sumei reprezentnd prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul platii de catre suportator. Cheltuielile deductibile limitat: cheltuielile de sponsorizare si mecenat efectuate conform legii, n limita unei cote de 5% din baza de calcul; cheltuielile de protocol, n limita unei cote de 2% din baza de calcul; suma cheltuielilor cu indemnizatia platita pe perioada delegarii si detasarii n alta localitate, n tara si n strainatate, n interesul serviciului, n limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice; cheltuielile sociale, n limita sumei obtinute prin aplicarea unei cote de pna la 2% la fondul de salarii realizat anual; pierderile privind bunurile perisabile n limite legale - cheltuielile reprezentnd tichetele de masa acordate de angajatori, potrivit legii; prima de asigurare pentru asigurarile private de sanatate, n limita echivalentului n lei a 200 euro anual pentru o persoana; cheltuielile reprezentnd contributii sociale obligatorii pentru salariati si contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de munca si boli profesionale, potrivit legii; dobnzi aferente mprumuturilor de la persoane fizice si juridice, utilizate n desfasurarea activitatii, pe baza contractului ncheiat ntre parti, n limita nivelului dobnzii de referinta a Bancii Nationale a Romniei; - cotizatii platite la asociatiile profesionale n limita a 2% din baza de calcul determinata conform alin. (6).

Page 18 of 32

cheltuielile reprezentnd contributiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, n limita a 5% din venitul brut realizat. Nu sunt cheltuieli deductibile: sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale; cheltuielile corespunzatoare veniturilor neimpozabile ale caror surse se afla pe teritoriul Romniei sau n strainatate; impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat n strainatate; cheltuielile cu primele de asigurare, altele dect cele prevazute pentru asigurarea activitatilor rezultate din activitatea autorizata; amenzile, confiscarile, dobnzile, penalitatile de ntrziere si penalitatile datorate autoritatilor romne si straine, potrivit prevederilor legale, altele dect cele platite conform clauzelor din contractele comerciale; ratele aferente creditelor angajate; dobnzile aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe, n cazul n care dobnda este cuprinsa n valoarea de intrare a imobilizarii corporale, potrivit prevederilor legale; B. Stabilirea venitului net anual din activitati independente pe baza normelor de venit - Venitul net dintr-o activitate independenta, care este desfasurata de catre contribuabil, individual, fara salariati, se determina pe baza normelor de venit. n cazul n care un contribuabil desfasoara o activitate impozitata pe baza normelor de venit si o alta activitate impozitata n sistem real, atunci venitul net din activitatile independente desfasurate de contribuabil se determina pe baza contabilitatii n partida simpla, adica n sistem real. n cazul venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuala, platitorul de impozit are, de asemenea, posibilitatea de a opta ntre calculul bazei de impunere n sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ori pe baza normelor de venit. ntruct, nsa, regula n materia drepturilor de proprietate intelectuala este calcularea bazei de impunere pe baza de norme de venit, optiunea platitorului pentru sistemul real trebuie sa fie expresa. Astfel, cererea de optiune pentru stabilirea venitului net n sistem real se depune la organul fiscal competent pna la data de 31 ianuarie inclusiv, n cazul contribuabililor care au desfasurat activitate si n anul precedent, respectiv n termen de 15 zile de la nceperea activitatii, n cazul contribuabililor care ncep activitatea n cursul anului fiscal. Optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea n partida simpla este obligatorie pentru contribuabil pe o perioada de 2 ani fiscali consecutivi si se considera rennoita pentru o noua perioada daca nu se depune o cerere de renuntare de catre contribuabil. Calcularea efectiva se face cu respectarea regulilor aratate mai sus, comune pentru toate veniturile obtinute din activitati independente. n cazul stabilirii bazei de impunere n temeiul normelor de venit, venitul net din drepturile de proprietate intelectuala se stabileste prin scaderea din venitul brut a urmatoarelor cheltuieli: a) o cheltuiala deductibila egala cu 40% din venitul brut; b) contributiile sociale obligatorii platite. n cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrari de arta monumentala, venitul net se stabileste prin deducerea din venitul brut a urmatoarelor cheltuieli: a) o cheltuiala deductibila egala cu 50% din venitul brut; b) contributiile sociale obligatorii platite. Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, n bani si/sau n natura, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, altele dect veniturile din activitati independente. Veniturile din activitati agricole sunt venituri din urmatoarele activitati: cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, n sere si solarii special destinate acestor scopuri si/sau n sistem irigat; cultivarea si valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor; exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si altele asemenea. Venitul net dintr-o activitate agricola se stabileste, ca regula, pe baza de norme de venit. Normele de venit se stabilesc de catre directiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si se aproba de catre directiile generale ale finantelor publice teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizeaza si se publica pna cel trziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplica aceste norme de venit. Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafata. Daca o activitate agricola a unui contribuabil nregistreaza o pierdere datorata calamitatilor naturale, norma de venit aferenta activitatii se reduce, astfel nct sa reflecte aceasta pierdere. Contribuabilii care desfasoara activitati pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit nu au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate n partida simpla, pentru activitatea respectiva. Venitul net anual impozabil se stabileste pe fiecare sursa din categoriile de venituri mentionate mai sus (activitati independente, cedarea folosintei bunurilor si activitati agricole) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate din anii precedenti. Veniturile realizate ntr-o fractiune de an sau n perioade diferite ce reprezinta fractiuni ale aceluiasi an, se considera venit anual. Pierderea fiscala anuala nregistrata pe fiecare sursa din activitati independente, cedarea folosintei bunurilor si din activitati agricole se reporteaza si se completeaza cu venituri obtinute din aceeasi sursa de venit din urmatorii 5 ani fiscali. Contribuabilii care ncep o activitate n cursul anului fiscal sunt obligati sa depuna la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, n termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac exceptie de la aceasta regula contribuabilii care realizeaza venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursa. Contribuabilii care, n anul anterior, au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici dect anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimeaza ca vor realiza venituri care difera cu cel putin 20% fata de anul fiscal anterior depun, o data cu declaratia speciala, si declaratia estimativa de venit. Contribuabilii care determina venitul net pe baza de norme de venit, precum si cei pentru care cheltuielile se determina n sistem forfetar si au optat pentru determinarea venitului net n sistem real, declaratia de venit se depune o data cu cererea de optiune pentru trecerea la stabilirea bazei impozabile n sistem real. Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, cedarea folosintei bunurilor ori din activitati agricole, au obligatia

Page 19 of 32

sa efectueze plati anticipate n contul impozitului anual datorat la bugetul de stat. De la aceasta regula fac exceptie doar veniturile pentru care se plateste o parte din impozit prin retinere la sursa, n cazul carora plata anticipata se efectueaza prin retinere la sursa. Platile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursa de venit,lundu-se ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat n anul precedent, dupa caz, prin emiterea unei decizii care se comunica contribuabililor potrivit legii. Platile anticipate se efectueaza n 4 rate egale, pna la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Impozitul pe venitul net din activitati agricole se calculeaza prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net, determinat pe baza de norme de venit, cat si n sistem real, impozitul fiind final. n cazul unei activitati pe care contribuabilul ncepe sa o desfasoare dupa data de 30 iunie, declaratia de venit se depune n termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul ncepe sa desfasoare activitatea. Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaratiei de venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv. Declaratia de venit se depune de catre contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente, cedarea folosintei bunurilor si din activitati agricole.

SUBIECTUL 19. Impozitul pe cldiri. Subiectele impunerii Debitor al impozitului pe cladiri este orice persoana fizica sau juridica care are n proprietate o cladire situata n Romnia. Subiectul impozabil datoreaza anual impozit pentru acea cladire. Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, nchiriate, date n administrare ori n folosinta, dupa caz, impozitul pe cladiri nu reprezinta sarcina fiscala a proprietarului, ci sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz. n cazul n care o cladire se afla n proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai cladirii datoreaza impozitul pentru spatiile situate n partea din cladire aflata n proprietatea sa. n cazul indiviziunii, coindivizarii datoreaza, n comun, cte o parte egala din impozitul pentru cladirea respectiva. Obiectul sau materia impozabila Obiectul impunerii l constituie valoarea cladirilor. n ntelesul codului fiscal, cladire este orice constructie care serveste la adapostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele asemenea. Codul fiscal prevede o serie de scutiri de la plata impozitului pe cladiri, care pot fi clasificate astfel: Scutiri prin raportare la obiectul impunerii: 1. cladirile proprietate a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a oricaror institutii publice, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice3; 2. cladirile care, potrivit legislatiei n vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, muzee ori case memoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice; 3. cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinnd cultelor religioase recunoscute de lege si partile lor componente locale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice; 4. cladirile institutiilor de nvatamnt preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice etc. Scutiri prin raportare la subiectele impunerii A. Scutiri acordate persoanelor fizice. Aceste scutiri sunt de doua categorii: scutiri legale si scutiri administrative Scutiri legale debitorul este veteran de razboi sotul/sotia celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati n timpul detentiei, internati abuziv n spitale de psihiatrie, stramutati, deportati n strainatate sau prizonieri, daca ulterior nu s-a recasatorit persoana care a fost deportata n strainatate dupa 23 august 1944; debitorul este persoana cu handicap grav sau accentuat ori persoana ncadrata n gradul I sau II de invaliditate etc Observatii n cazul unei proprietati detinute n comun de soti, scutirea se aplica integral pentru acea proprietate; Scutirea de la plata impozitului pe cladiri se aplica doar cladirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice aratate mai sus. Impozitul pe cladiri se reduce cu 50% pentru debitorii care domiciliaza sau lucreaza n unele localitati din Muntii Apuseni si n Rezervatia Biosferei Delta Dunarii Scutiri administrative Potrivit Codului fiscal (art. 286) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe cladiri sau o reducere a acestuia pentru o cladire folosita ca domiciliu de persoana fizica ce datoreaza acest impozit. Criteriile de acordare a acestor scutiri sau reduceri pot fi: debitorii realizeaza venituri lunare mai mici dect salariul minim brut pe tara ori veniturile debitorului constau, n exclusivitate, din indemnizatie de somaj ori ajutor social; debitorul a fost victima unei calamitati naturale. Acordarea de scutiri poate fi data n orice alte conditii si pentru orice alte considerente, sub conditia prezentarii de catre solicitant a unor documente justificative B Scutiri acordate persoanelor juridice

Page 20 of 32

Persoanele juridice sunt scutite complet de plata impozitului pe cladiri n urmatoarele situatii: a) debitorul este institutie sau unitate care functioneaza sub coordonarea Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cu exceptia incintelor folosite pentru activitati economice; b) debitorul este fundatie testamentara1 constituita conform legii, cu scopul de a ntretine, dezvolta si ajuta institutii de cultura nationala, precum si de a sustine actiuni cu caracter umanitar, social si cultural; c) debitorul este organizatie umanitara care are ca unica activitate ntretinerea si functionarea caminelor de batrni si a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani si a copiilor strazii. d) debitorii care au n patrimoniu elemente ale infrastructurii feroviare publice, numai pentru impozitul pe cladiri aferent acestor elemente de infrastructura. Observatii Persoanele juridice vor plati un impozit pe cladiri redus cu 50% pentru acele cladiri care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioada de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic. Impozitul pe cladiri se reduce, de asemenea, cu 50% pentru cladirile nou-construite detinute de cooperatiile de consum sau mestesugaresti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achizitiei cladirii. Stabilirea si perceperea impozitului pe cladiri Stabilirea si perceperea impozitului pe cladiri se realizeaza, n mod concret, n raport de mai multe criterii si mai multi factori Cota de impozitare este de 0,2% pentru cladirile situate n mediul urban si de 0,1% pentru cladirile din mediul rural. Valoarea impozabila a unei cladiri se determina pe baza unui calcul matematic, prin nmultirea suprafetei construite desfasurate a cladirii, exprimata n metri patrati, cu o valoare corespunzatoare dintr-un tabel desfasurat actualizat periodic prin act normative. n cazul persoanelor fizice ce detin mai multe cladiri utilizate ca locuinta, impozitul se majoreaza astfel: a) cu 15% pentru prima cladire n afara celei de la adresa de domiciliu; b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire n afara celei de la adresa de domiciliu; c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire n afara celei de la adresa de domiciliu; d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele n afara celei de la adresa de domiciliu n cazul detinerii a doua sau mai multe cladiri n afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determina n functie de ordinea n care proprietatile au fost dobndite, asa cum rezulta din documentele ce atesta calitatea de proprietar. Persoanele fizice au obligatia sa depuna o declaratie speciala la compartimentelede specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale n raza carora si audomiciliul, precum si la cele n raza carora sunt situate celelalte cladiri ale acestora.Modelul declaratiei speciale va fi cel prevazut prin norme metodologice aprobate prinHotarre a Guvernului Stabilirea impozitului pe cladiri pentru persoane juridice n cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarre a consiliului local si poate fi cuprinsa ntre 0,5% si 1%, inclusive. n cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli: a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar; b) valoarea care se ia n considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii nregistrata n contractul de leasing financiar Stabilirea impozitului pe cladiri n situatia dobndirii, nstrainarii si modificarii cladirilor n cazul unei cladiri care a fost dobndita sau construita 2 de o persoana n cursul anului, impozitul pe cladire se datoreaza de catre persoana respectiva cu ncepere de la data de nti a lunii urmatoare celei n care cladirea a fost dobndita sau construita. n cazul unei cladiri care a fost nstrainata, demolata sau distrusa, dupa caz, n cursul anului, impozitul pe cladire nceteaza a se mai datora de persoana respectiva cu ncepere de la data de nti a lunii urmatoare celei n care cladirea a fost nstrainata, demolata sau distrusa. n cele doua cazuri mai sus-aratate, impozitul pe cladiri se recalculeaza pentru areflecta perioada din an n care impozitul se aplica acelei persoane. n cazul extinderii, mbunatatirii, distrugerii partiale sau al altor modificari aduse unei cladiri3 existente, impozitul pe cladire se recalculeaza ncepnd cu data de nti a lunii urmatoare celei n care a fost finalizata modificarea Depunerea declaratiilor fiscale Att persoanele fizice, ct si persoanele juridice, inclusiv institutiile publice, pentru cladirile pe care le detin n proprietate, au obligatia sa depuna declaratii fiscale la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale ale comunelor, oraselor, municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucuresti, n a caror raza se afla cladirile, chiar daca, potrivit prevederilor din Codul fiscal, pentru acestea nu datoreaza impozit pe cladiri sau sunt scutite de la plata acestui impozit. Declaratiile fiscale se depun o singura data pe durata existentei cladirii, pna cnd intervine orice modificare de natura celor care privesc situatia cladirii ori situatiapersoanei fizice sau juridice proprietar Plata impozitului pe cladiri Impozitul pe cladiri se datoreaza catre bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale n care este amplasata cladirea. Impozitul pe cladiri se plateste anual, n patru rate egale, pna la datele de 15 martie,15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

Page 21 of 32

Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri, datorat pentru ntregul an de catrepersoanele fizice, pna la data de 15 martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pna la 10%, stabilita prin hotarre a consiliului local. Calculul impozitului pe cladiri datorat pentru perioade mai mici de un an fiscal se face dupa cum urmeaza: a) impozitul anual determinat se mparte la 12, respectiv la numarul de luni dintr-un an fiscal; b) suma rezultata n urma mpartirii se nmulteste cu numarul de luni pentru care se datoreaza impozitul pe cladiri. Pentru cladirile dobndite n cursul anului, impozitul pe cladiri, datorat de la data de nti a lunii urmatoare celei n care aceasta a fost dobndita si pna la sfrsitul anului respectiv, se repartizeaza la termenele de plata ramase, iar ratele scadente sunt n functie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual, proportional cu numarul de luni pentru care se datoreaza impozitul pe cladiri.

SUBIECTUL 20. Impozitul pe terenuri. Subiectele impunerii Orice persoana, fizica sau juridica, care are n proprietate un teren situat n Romnia datoreaza pentru acesta un impozit anual. Pentru terenurile concesionate, nchiriate, date n administrare ori n folosinta, dupa caz, impozitul pe teren se datoreaza astfel: n situatia terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, impozitul pe teren reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta n situatia terenurilor proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, impozitul pe teren se datoreaza de proprietarul sau n cazul terenului care este detinut n comun de doua sau mai multe persoane, fiecare proprietar datoreaza impozit pentru partea din teren aflata n proprietatea sa. n cazul indiviziunii, fiecare coindivizar datoreaza o parte egala din impozitul pentru terenul respectiv. Obiectul sau materia impozabila Obiectul impunerii l reprezinta valoarea terenului detinut n proprietate. n principiu, conform Codului fiscal, pentru orice teren detinut, proprietarul datoreaza impozit. Codul fiscal prevede n material impozitului pe cladiri, o serie de scutiri. Acestea pot fi clasificate astfel: Scutiri n raport de obiectul impunerii: - terenul aferent unei cladiri1, pentru suprafata de teren care este acoperita de o cladire; terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, orice terenuri ocupate de iazuri, balti, lacuri de acumulare sau cai navigabile, cele folosite pentru activitatile de aparare mpotriva inundatiilor, gospodarirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apa, cele folosite ca zone de protectie definite n lege, precum si terenurile utilizate pentru exploatarile din subsol, ncadrate astfel printr-o hotarre a consiliului local, n masura n care nu afecteaza folosirea suprafetei solului; terenurile ocupate de autostrazi, drumuri europene, drumuri nationale, drumuri principale administrate de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romnia S.A., zonele de siguranta a acestora, precum si terenurile din jurul pistelor reprezentnd zone de siguranta terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii; orice teren al unui cimitir, crematoriu Scutiri n raport de subiectul impunerii Scutiri acordate persoanelor fizice. Aceste scutiri sunt de doua feluri. Scutirilegale si scutiri administrative. Scutiri legale debitorul este veteran de razboi; sotul/sotia celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati n timpul detentiei, internati abuziv n spitale de psihiatrie, stramutati, deportati n strainatate sau prizonieri, daca ulterior nu s-a recasatorit persoana care a fost deportata n strainatate dupa 23 august 1944; debitorul este vaduva de razboi sau vaduva a unui veteran de razboi care nu s-aurecasatorit; debitorul este persoana cu handicap grav sau accentuat ori persoana ncadrata n gradul I sau II de invaliditate

Observatii n cazul unei proprietati detinute n comun de soti, scutirea se aplica integral pentru acea proprietate; Scutirea de la plata impozitului pe terenuri se aplica doar terenului aferent cladirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice aratate mai sus. Impozitul pe terenuri se reduce cu 50% pentru debitorii care domiciliaza saulucreaza n unele localitati din Muntii Apuseni si n Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Page 22 of 32

Scutiri administrative Potrivit Codului fiscal (art.286) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe terenuri sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent cladirii folosita ca domiciliu de persoana fizica ce datoreaza acest impozit. Criteriile de acordare a acestor scutiri sau reduceri pot fi: debitorii realizeaza venituri lunare mai mici dect salariul minim brut pe tara ori veniturile debitorului constau, n exclusivitate, din indemnizatie de somaj ori ajutor social; debitorul a fost victima unei calamitati naturale. Acordarea de scutiri poate fi data n orice alte conditii si pentru orice alte considerente, sub conditia prezentarii de catre solicitant a unor documente justificative Persoanele juridice sunt scutite complet de plata impozitului pe cladiri n urmatoarele situatii: - orice teren al unui cult religios recunoscut de lege si al unei unitati locale a acestuia, cu personalitate juridica; - orice teren al unei institutii de nvatamnt preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau acreditata; orice teren al unei unitati sanitare de interes national care nu a trecut n patrimoniul autoritatilor locale; orice teren detinut, administrat sau folosit de catre o institutie publica, cu exceptiasuprafetelor folosite pentru activitati economice; orice teren proprietate a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a altor institutii publice, aferent unei cladiri al carui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptnd suprafetele acestuia folosite pentru activitati economice; terenurile trecute n proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale n lipsa de mostenitori legali sau testamentari; terenurile aferente cladirilor aflate n patrimoniul public sau privat al statului si date n administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat, cu exceptia celor folosite pentru activitati economice. debitorul este institutie sau unitate care functioneaza sub coordonarea Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cu exceptia incintelor folosite pentru activitati Persoanele juridice vor plati un impozit pe terenuri redus cu 50% pentru acelecladiri care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioada de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic. Stabilirea si perceperea impozitului Impozitul pe teren se stabileste n functie de urmatoarele criterii: numarul de metri patrati de teren; rangul localitatii n care este amplasat terenul; zona si/sau categoria de folosinta a terenului, conform ncadrariifacute de consiliullocal. Impozitul pe teren este rezultatul unui calcul matematic ce ia n considerare elementele aratate mai sus si o serie de valori care se actualizeaza anual prin hotarre de guvern. Impozitul pe teren se stabileste anual n suma fixa, n lei pe metru patrat de teren, n mod diferentiat, n functie de locul situarii, intravilanul sau extravilanul localitatilor. Pentru calculul impozitului aferent terenurilor situate n intravilanul localitatilor, att n cazul persoanelor fizice, ct si n cel al persoanelor juridice, sunt necesare urmatoarele date: a) rangul localitatii unde se afla situat terenul; b) zona n cadrul localitatii; c) categoria de folosinta; d) suprafata terenului; e) n cazul terenului ncadrat la categoria de folosinta terenuri cu constructii, suprafata construita la sol a cladirilor. Stabilirea impozitului pe terenuri n cazul dobndirii ori transferului terenului,precum si altor modificari aduse terenului Pentru un teren dobndit de o persoana n cursul unui an, impozitul pe teren sedatoreaza la data de nti a lunii urmatoare celei n care terenul a fost dobndit. Pentru orice operatiune juridica efectuata de o persoana n cursul unui an, care are caefect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana care nstraineaza1terenul nceteaza a mai datora impozitul pe teren ncepnd cu prima zi a lunii urmatoarecelei n care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului. n situatiile n care terenul se afla n proprietate comuna, impozitul pe teren sedatoreaza dupa cum urmeaza: a) n cazul n care fiecare dintre contribuabili are determinate cotele-parti, impozitul se datoreaza de fiecare dintre contribuabili, proportional cu partea de teren corespunzatoare cotelor-parti respective; b) n cazul n care contribuabilii nu au stabilite cotele-parti din teren pe fiecare contribuabil, impozitul se mparte la numarul de coproprietari, fiecare dintre acestia datornd, n mod egal, partea din impozit rezultata n urma mpartirii n cazul n care terenul este administrat sau folosit de alte persoane dect titularul dreptului de proprietate si pentru care locatarul, concesionarul ori arendasul datoreaza chirie, redeventa sau arenda n baza unui contract de nchiriere, locatiune, concesiune sau arendare, dupa caz, impozitul pe teren se datoreaza de catre proprietar. Plata impozitului pe terenuri Impozitul pe teren se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale n raza careia este situat terenul. Impozitul pe teren se plateste anual, n patru rate egale, pna la datele de 15 martie,15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe teren, datorat pentru ntregul an de catre persoanele fizice, pna la data de 15 martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pna la 10%, stabilita prin hotarre a consiliului local.

Page 23 of 32

SUBIECTUL 21. Taxa pe valoare adaugata. Notiuni introductive. Sfera de aplicare. Elemente esentiale ale TVA. Cota TVA. Termenul de plata Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, deci un impozit stabilit nu pe averea, posesiunile ori venitul unui contribuabil, ci asupra vnzarii bunurilor oriprestarii serviciilor. Taxa pe valoarea adaugata este un impozit asupra consumului, ntruct nu este stabilita asupra averii (privita calitativ), ci asupra gradului de consumare a acesteia. Taxa pe valoarea adaugata nu pune n valoare principiul egalitatii prin impozit (potrivit caruia n politica fiscala, n cadrul sistemului de impunere trebuie sa se aiba n vedere ca fiecare contribuabil sa participe la formarea fondurilor banesti generale ale societatii proportional cu situatia sa materiala), ci din contra, principiul egalitatii n fata impozitului (potrivit caruia impunerea se face n acelasi mod pentru toate persoanele fizice sau juridice, fara deosebire de tratament fiscal si deci netinnd seama de situatia personala, concreta a fiecarui contribuabil). Un impozit indirect asa cum este taxa pe valoarea adaugata prezinta numeroase avantaje pentru stat, ntruct: 1) acesta are ntotdeauna un randament fiscal ridicat, adica: - este platit, n mod obligatoriu de catre toti beneficiarii operatiunilor supuse impozitarii; - nu reclama cheltuieli mari de percepere; - nu este susceptibil de evaziuni fiscale dect n foarte putine situatii; 2) este stabil, nefiind supus fluctuatiilor determinate de conjunctura economica; 3) este elastic, ntruct poate fi majorat sau micsorat ( prin modificarea cotei de impozitare ) n functie de nevoile concrete ale bugetului de stat. ntre impozitele indirecte, taxa pe valoarea adaugata ocupa un loc principal fiind considerata drept cea mai moderna forma de impunere si fiind adoptata de un mare numar de state, inclusiv de statele Uniunii Europene, ea reprezentnd o cerinta esentiala si o obligatie n acelasi timp pentru tarile membre UE. n literatura de specialitate au fost subliniate o serie de caracteristici ale taxei pe valoarea adaugata. Cteva dintre acestea le vom sublinia si noi: transparenta taxa pe valoarea adaugata asigura fiecarui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaste exact care este marimea impozitului si a obligatiei de plata ce-i revine. unicitatea taxa pe valoarea adaugata nu este independenta de ntinderea circuitului economic. Oricte verigi are de strabatut produsul pna la consumatorul final, nivelul cotei si marimea taxei este aceeasi. taxa pe valoarea adaugata este suportata ntotdeauna de catre beneficiar. este un impozit neutru, eliminnd inegalitatile fiscale ntre circuitele de desfacere a produselor. n sfera de aplicare a T.V.A. se cuprind: A. Operatiunile efectuate n Romnia, care ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii (denumite operatiuni impozabile): constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi n Romnia; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre urmatoarele activitati economice [stabilite de art. 127 alin. (2) Cod fiscal]: activitatile producatorilor, activitatile comerciantilor, activitatile agricole, activitatile profesiilor libere, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, n scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate. O operatiune economica, pentru a fi impozabila din punctul de vedere al T.V.A. trebuie sa ndeplineasca, n acelasi timp, toate conditiile mai sus-aratate, legiuitorul stabilind expres conditia cumulului tuturor acestor conditii. B. Importul de bunuri Mecanismul: Taxa pe valoarea adaugata este un impozit care se calculeaza pe baza lunara, ca diferenta ntre T.V.A. aferenta operatiunilor impozabile si taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitiei de bunuri si servicii de catre platitorul de T.V.A. T.V.A. aferenta operatiunilor impozabile se numeste T.V.A. colectata, iar T.V.A. aferenta achizitiei de bunuri si servicii se numeste T.V.A. deductibila. Taxa pe valoarea adaugata este un impozit care se calculeaza pe baza lunara, ca diferenta ntre T.V.A. aferenta operatiunilor impozabile si taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitiei de bunuri si servicii de catre platitorul de T.V.A. Perioada fiscala a T.V.A. este luna calendaristica. Documentul pe baza caruia se calculeaza T.V.A. de plata este decontul de T.V.A. Astfel, pna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza T.V.A., persoanele nregistrate ca platitori de T.V.A. trebuie sa ntocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent, decontul de T.V.A. unde sunt evidentiate, pe doua coloane separate, T.V.A. colectata si T.V.A. deductibila. Rezultatul operatiunii matematice a scaderii din T.V.A. colectata a T.V.A. deductibila, poate fi: pozitiv si atunci va rezulta T.V.A. de plata pentru perioada fiscala de raportare [art. 148 alin. (2) C. fisc.] negativ si atunci va rezulta o suma negativa a T.V.A. n cazul existentei unei sume negative de T.V.A persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative de taxa, cu conditia ca acest sold sa fie de minim 50 milioane ROL. [art.149 alin. (5) Cod Fiscal]. Elemente esentiale ale T.V.A.: 1.Faptul generator si exigibilitatea T.V.A. - Evenimentul care genereaza obligatia de plata a T.V.A. se produce n momentul realizarii operatiunii impozabile, respectiv livrarea bunurilor si/sau prestarea serviciilor. Principiul legal este ca faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii. Faptul generator si exigibilitatea sunt concomitente. De la aceasta regula exista doua exceptii importante reglementate de Codul fiscal: exigibilitatea anticipata faptului generator si exigibilitatea determinata de alte elemente dect faptul generator, exigibilitate care poate fi anterioara sau ulterioara acestuia.

Page 24 of 32

2.Cotele de T.V.A. - Cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata. Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare: intrarea in muzee, castele etc; livrare manuale, carti etc; livrarea de proteze; livrare medicamente de uz uman si animal; cazarea in cadrul sectorului hotelier etc. Cota redusa de 5% pentru locuinte si terenuri sociale, art 140 alin. 2 indice 1. 3.Locul operatiunilor impozabile - T.V.A. este guvernata de principiul teritorialitatii impunerii, n sensul n care este aplicabil regimul legal al T.V.A. din statul pe al carui teritoriu este considerata a fi fost efectuata operatiunea impozabila. 4. Dreptul de deducere - Au dreptul de deducere a T.V.A. numai persoanele impozabile nregistrate la organele fiscale ca platitoare de T.V.A.. Dreptul de deducere se exercita lunar, prin scaderea taxei deductibile din suma reprezentnd T.V.A. facturata (T.V.A. colectata) pentru bunurile livrate si/sau serviciile prestate. Dreptul de deducere a T.V.A. se refera la: a) achizitii de bunuri si servicii care se reflecta n cheltuielile de productie. b) livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, scutite cu drept de deducere a T.V.A.; n vederea exercitarii dreptului de deducere, platitorii de T.V.A. au obligatia de a prezenta anumite documente. c) actiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum si pentru alte actiuni prevazute n legi, cu respectarea limitelor si destinatiilor prevazute n acestea. d) operatiuni rezultnd din activitati economice ale producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere. e) operatiuni referitoare att la transferul activelor si pasivelor unei persoane impozabile, efectuat cu ocazia operatiunilor de fuziune si divizare a firmelor. f) operatiuni desfasurate n strainatate care, daca ar fi efectuate n Romnia, ar da drept de deducere a T.V.A. aferente achizitiilor respective. Situaii de activiti economice scutite de la plata TVA nu aplicm nici o cot: - spitalizrile; - ngrijirile medicale; - transportul persoanelor bolnave i al persoanelor accidentate de ctre entiti specializate n acest sens; - livrarea de organe umane; - activitatea de nvmnt reglementat de legea nvmntului; - prestarea de servicii financiar-bancare, ETC. Termenul de plata a TVA-ului TVA-ul se datoreaza odata cu depunerea decontului lunar de TVA, adica pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pt care s-a calculat TVA-ul de plata (exceptie o fac importurile de bunuri, care se plateste la organul vamal odata cu plata drepturilor de import) SUBIECTUL 22. Taxa pe valoare adaugata. Locul operatiunii impozabile in materia TVA. Dreptul de deducere. Materia impozabila. Subiecte impozabile si obligatii ale acestora. Reprezentantul fiscal. Locul operatiunilor impozabile - T.V.A. este guvernata de principiul teritorialitatii impunerii, n sensul n care este aplicabil regimul legal al T.V.A. din statul pe al carui teritoriu este considerata a fi fost efectuata operatiunea impozabila. Dreptul de deducere - Au dreptul de deducere a T.V.A. numai persoanele impozabile nregistrate la organele fiscale ca platitoare de T.V.A.. Dreptul de deducere se exercita lunar, prin scaderea taxei deductibile din suma reprezentnd T.V.A. facturata (T.V.A. colectata) pentru bunurile livrate si/sau serviciile prestate. Dreptul de deducere a T.V.A. se refera la: a) achizitii de bunuri si servicii care se reflecta n cheltuielile de productie. b) livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, scutite cu drept de deducere a T.V.A.; n vederea exercitarii dreptului de deducere, platitorii de T.V.A. au obligatia de a prezenta anumite documente. c) actiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum si pentru alte actiuni prevazute n legi, cu respectarea limitelor si destinatiilor prevazute n acestea. d) operatiuni rezultnd din activitati economice ale producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere. e) operatiuni referitoare att la transferul activelor si pasivelor unei persoane impozabile, efectuat cu ocazia operatiunilor de fuziune si divizare a firmelor. f) operatiuni desfasurate n strainatate care, daca ar fi efectuate n Romnia, ar da drept de deducere a T.V.A. aferente achizitiilor respective. Deducerea = dreptul contribuabilului de a scdea din TVA-ul colectat TVA-ul pltit pentru achiziii necesare desfurrii activitii. Dreptul de deducere ia natere la momentul exigibilitii TVA. De principiu, orice persoan impozabil are dreptul s deduc TVA aferent achiziiilor dac achiziiile sunt destinate utilizrii n folosul operaiunilor taxabile. Pentru exercitarea dreptului de deducere contribuabilul trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s dein factur fiscal; s nregistreze TVA ca tax colectat n decontul aferent perioadei fiscale n care ia natere exigibilitatea TVA; n cazul TVA achitat pentru importul de bunuri s dein declaraia vamal de import i alte eventuale documente emise de ctre organele vamale i solicitate de legislaia fiscal.

Page 25 of 32

Contribuabilul are dreptul s scad din suma total colectat pentru o perioad fiscal suma TVA care a luat natere i care poate fi dedus n aceeai perioad. Contribuabilul care realizeaz sau intenioneaz s realizeze activitile economice care implic operaiuni fiscale taxabile sau operaiuni care nu sunt supuse TVA, dar beneficiaz de dreptul de deducere (vezi categoria a doua!) au obligaia de a se nregistra n scopul de taxe pe valoarea adugat la organele fiscale competente. Persoanele impozabile stabilite n Romnia trebuie s in evidene corecte i complete ale tuturor aciunilor efectuate n desfurarea activitilor economice. Fiecare contribuabil are obligaia de a emite facturi fiscale ctre fiecare cocontractant cel puin pn n a 15-a zi lucrtoare a lunii urmtoare celei n care a intervenit faptul generator de TVA. Decontul de TVA este documentul special ale crui condiii-cuprins sunt stabilite de Ministerul Finanelor Publice. Periodic, ministerul poate s solicite informaii mai amnunite sau nu, dar n mod obligatoriu vor fi cuprinse ntr-un decont TVA urmtoarele: 1) sumele TVA deductibile pentru care ia natere dreptul de deducere n perioada fiscal de raportare. 2) suma TVA colectat a crei exigibilitate s-a pierdut n perioada fiscal de raportare; i dac este cazul: 3) suma TVA colectat care nu a fost nscris n decontul perioadei fiscale n care a intervenit exigibilitatea TVA. Orice persoan obligat la plata TVA ctre bugetul de stat are obligaia de a calcula corect i de a plti la termenul legal TVA colectat, avnd totodat obligaia de a ntocmi i depune deconturile de TVA i orice declaraii referitoare la TVA prevzute de legislaia fiscal la un moment dat. Obiectul sau materia impozabila Baza de impozitare la operatiunile interne Pentru operatiunile interne, baza de impozitare a T.V.A. se constituie din: a) tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator de la cumparator, beneficiar sau tert. b) preturile de achizitii sau pretul de cost aferente: - bunurile achizitionate sau fabricate de persoanele impozabile, utilizate n alte scopuri dect cele legate de activitatea desfasurata sau acordate gratuit peste limitele legale, daca s-a dedus total sau partial T.V.A.; - utilizarii bunurilor persoanei impozabile n alte scopuri dect activitatea desfasurata sau n vederea utilizarii n mod gratuit, peste limitele legale, daca T.V.A. a fost dedusa total sau partial; - prestarilor de servicii efectuate n mod gratuit de persoana impozabila, n alte scopuri dect activitatea desfasurata, pentru uzul personal al angajatilor sai sau al altor persoane peste limitele legale, daca T.V.A. a fost dedusa total sau partial, etc. Se exclud din baza de impozitare: a) rabaturile, remizele si alte reduceri de pret cu respectarea cumulata a urmatoarelor conditii: sa fie efective si n sume exacte, n beneficiul clientului; sa nu constituie, n fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestatie oarecare; sa fie reflectate n facturi fiscale sau alte documente legale. b) penalizarile si sumele percepute peste preturile sau tarifele negociate, stabilite prin hotarri judecatoresti ramase definitive, solicitate pentru nendeplinirea partiala sau totala a obligatiei contractuale; c) dobnzile percepute pentru: plati cu ntrziere; vnzari cu plata n rate; operatiuni de leasing. d) ambalajele de circulatie (navete, butelii, sticle etc.) oferite la schimb ntre furnizorii de marfuri si beneficiari; e) ambalajele de circulatie pentru care furnizorii primesc de la beneficiari garantii banesti n schimbul ambalajelor livrate. Subiect impozabil este orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor definite de lege, respectiv activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, n scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate. De asemenea, institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate n calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati. Obligatiile subiectelor impozabile: a. nregistrarea la organele fiscale. a) la nfiintare, n mod obligatoriu, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata; b) la nfiintare, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri sub plafonul de scutire prevazut de Codului fiscal, opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata; c) dupa nfiintare, n mod obligatoriu, daca depaseste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, n termen de 10 zile de la sfrsitul lunii n care a depasit acest plafon; d) dupa nfiintare, daca cifra de afaceri realizata este sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, dar doreste sa opteze pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata. b. Evidenta operatiunilor impozabile si depunerea decontului. c. Calculul si plata T.V.A.

Page 26 of 32

Reprezentantul fiscal. In cazul in care o persoana realizeaza operatiuni taxabile si NU are sediul sau domiciliul stabil in Romania, aceasta este obligata sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat in Romania care sa-i indeplineasca obligatiile ce-i revin ca platitor de TVA (se poate adminte un singur reprezentant fiscal, care este numit de respectiva persoana in baza unei cereri depunse la organul fiscal unde acesta reprezentantul este inregistrat ca platitor de impoz si taxe). Cererea va fi insotita de: - declaratia de incepere a activitatii (data, volumul si natura activitatii pe care o va desfasura in Romania) - copie dupa actul de constituire in strainatate a persoanei impozabile respective - accesul scris al persoanei propuse ca reprez fiscal prin care aceasta se angajeaza sa-i indeplineasca toate obligatiile fiscale ce-i revin si precizeaza si natura operatiilor si valoarea estimata a operatiunilor Pe baza cererii depuse, organul fiscal verifica indeplinirea conditiilor legale si comunica decizia luata in termen de 30 de zile de la data primirii cererii atat persoanei straine, cat si reprezentantului fiscal.

Activitatile Reprezentantului Fiscal Sunt acele activitati prevazute de legislatia romana pt platitorii de TVA cu sediul in Romania. In relatia dintre acesta si persoana straina se urmeaza procedura urm: persoana straina transmite reprez fiscal factura externa, fara a preciza suma taxei datorate, destinatia beneficiarului sau/si 2 copii ale acesteia reprez fiscal emite factura fiscala conform reglem in vigoare in Romania reprez fiscal transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale impreuna cu factura externa originala, emise de persoana straina reprez fiscal intocmeste si depune decontul de TVA doar pt operatiunile rezultate din activitatea desfasurata in Romania de persoana straina pe care o reprezinta Reprezentantul fiscal poate renunta la angajamentul asumat printr-o cerere la organul fiscal in care trebuie sa precizeze: ultimul decont TVA pe care il va depune in aceasta calitate data cand va lua sfarsit mandatul sau daca renuntarea la mandat se datoreaza incetarii activitatii persoanei straine SUBIECTUL 23. Inspectia fiscal Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii ndeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, a respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferitelor obligatiilor de plata, precum si a accesoriilor aferente acestora. Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si nengradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat. Inspectia fiscala are urmatoarele atributii: constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultnd din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea ndeplinirii obligatiilor fiscale, n vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; analiza si evaluarea informatiilor fiscale, n vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse; sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale. Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege. Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent. Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. La ncheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordndu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului n care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare n urma inspectiei fiscale sau a cazului n care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala. Formele si ntinderea inspectiei fiscale inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata; inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.

Page 27 of 32

Metodele realizarii inspectiei fiscale controlul prin sondaj, care consta n activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative n care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat; controlul inopinat, care consta n activitatea de verificare faptica si documentara, n principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de ncalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea n prealabil a contribuabilului; controlul ncrucisat, care consta n verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului n corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul ncrucisat poate fi si inopinat. Inspectia fiscala se efectueaza n cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, cu urmatoarele distinctii: La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale ncepe de la sfrsitul perioadei controlate anterior si se poate extinde pentru o perioada de maxim 5 ani corespunzatoare termenului de prescriptie La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute n ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca: exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat; nu au fost depuse declaratii fiscale; nu au fost ndeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat. Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, n spatiile de lucru ale contribuabilului. Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau n orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, n timpul programului de lucru al contribuabilului.Inspectia fiscala se poate desfasura si n afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal. Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, n functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni. n cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni. Inspectia fiscala ncepe prin comunicarea avizului de inspectie fiscala. Astfel, naintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa nstiinteze contribuabilul n legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, n scris, nainte de nceperea inspectiei fiscale, astfel: cu 30 de zile pentru marii contribuabili; cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili. Inspectia fiscala va avea n vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere. La nceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. nceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata n registrul unic de control. La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. Rezultatul inspectiei fiscale1 va fi consemnat ntr-un raport scris, n care se vor prezenta constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si legal. Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala n legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea ntruni elemente constitutive ale unei infractiuni, n conditiile prevazute de legea penala. mpotriva actelor de control fiscal se poate formula plngere prealabila n conditiile art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. SUBIECTUL 24. Cazierul fiscal Cazierul fiscal tine evidenta persoanelor fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor si reprezentantilor legali ai persoanelor juridice, care au savrsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si de disciplina financiara. Cazierul fiscal se organizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice la nivel central, iar la nivel local de catre directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti ori de catre Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili. La nivelul Ministerului Finantelor Publice se organizeaza cazierul fiscal national, n care se tine evidenta contribuabililor de pe ntregul teritoriu al Romniei, iar la nivelul directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, se organizeaza cazierul fiscal local, n care se tine evidenta contribuabililor care au domiciliul/sediul n raza teritoriala a acestora. n cazierul fiscal se nscriu date privind: sanctiuni aplicate contribuabililor pentru savrsirea faptelor2 de ncalcare a legislatiei vamale, financiare si de disciplina financiara, ramase definitive si irevocabile potrivit prevederilor legale n vigoare; masuri de executare silita aplicate contribuabililor n legatura cu faptele aratate mai sus, ramase definitive si irevocabile potrivit prevederilor legale n vigoare; nscrierea datelor n cazierul fiscal se face pe baza hotarrilor judecatoresti definitive si irevocabile. nscrierea datelor n cazierul fiscal se face n baza urmatoarelor documente extrasele de pe hotarrile judecatoresti definitive, transmise de instantele judecatoresti Ministerului Finantelor Publice. Certificatul de cazier fiscal este valabil 30 zile de la data emiterii si numai n scopul n care a fost eliberat. Contribuabilii care figureaza n evidenta cazierului fiscal pot cere rectificarea datelor nscrise, daca acestea nu corespund situatiei reale ori nregistrarea lor nu s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale. Contribuabilii carora li s-a respins cererea de rectificare pot introduce contestatie n termen de 30 de zile de la comunicare. Contestatia se poate introduce si n cazul n care eroarea nregistrarii n cazierul fiscal nu se datoreaza organelor fiscale. Contestatia se solutioneaza de catre Tribunal, Sectia de contencios administrativ n a carui raza teritoriala si au domiciliul sau sediul contribuabilii, fara procedura prealabila. Contestatia este scutita de taxa de timbru. Hotarrea prin care se solutioneaza contestatia este definitiva si irevocabila. n caz de admitere a contestatiei instanta va trimite o copie de pe hotarrea organului fiscal n vederea rectificarii cazierului fiscal

Page 28 of 32

SUBIECTUL 25. Evaziunea fiscal. Notiune. Forme. Particulariti. In doctrina este data si o definitie conform careia prin evaziune fiscala se ntelege ansamblul sustragerilor intentionate de la obligatiile fiscale, comise nu prin ncalcarea directa a legii, ci prin eludarea, prin ocolirea ei, cu ajutorul unor acte simulate si numai aparent reale. Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a unei neprevederi si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot att de vinovata ca si cei pe care i provoaca prin aceasta la evaziune. Dupa modul n care se procedeaza n activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face diferentierea ntre: evaziunea fiscala legala; evaziunea fiscala frauduloasa. Prin evaziune fiscala legala se ntelege actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgnd la o combinatie neprevazuta a acesteia si, deci, tolerata. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cnd o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale este sustrasa de la impunere datorita modului n care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil. Contribuabilii gasesc anumite mijloace si exploatnd insuficientele legislatiei le eludeaza n mod legal, sustragndu-se n totalitate sau n parte platii impozitelor, tocmai datorita unei insuficiente a legislatiei. Procednd astfel, contribuabilii ramn n limita drepturilor lor, fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara dect printr-o legislatie clara, stiintifica, precisa. Cele mai frecvent folosite metode sunt urmatoarele: - practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat n achizitii de masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura menita sa stimuleze acumularea; - folosirea n anumite limite a prevederilor legale cu privire la donatiile filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de la impunere; - scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate, indiferent daca au fost facute sau nu; - interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati (scutiri, reduceri) pentru contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive; - constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva ntr-un cuantum mai mare dect cel ce se justifica din punct de vedere economic, micsornd astfel venitul impozabil. Prin evaziunea fiscala ilicita se ntelege actiunea contribuabilului ce ncalca (violeaza) prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscala este frauduloasa cnd contribuabilul, obligat sa furnizeze date n sprijinul declaratiei n baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului. n activitatea fiscala exista nsa forme care se regasesc mai frecvent si de acelea trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila: - nregistrarile facute n scopul micsorarii rezultatelor; - nfiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive; - trecerea de cifre nereale n registrele contabile; - amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari; - ntocmirea de declaratii false; - ntocmirea de documente de plati fictive; - crearea de rezerve latente; - alcatuirea de registre contabile nereale; - nejustificarea cu documente legale a nregistrarilor; - trecerea n conturi personale a unor parti din beneficiu; - compensatiuni de conturi; - reducerea cifrei de afaceri; - nedeclararea materiei impozabile; - crearea de conturi pasive la care se gasesc alocate diferite rezerve; - declararea de venituri impozabile inferioare celor reale; - falsificarea sau crearea pur si simplu a unor piese si acte justificative; - executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv; - contabilizari de cheltuieli si facturi fictive; - erori de adunare si raportare; - diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin nregistrarea n cheltuielile unitatii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori nregistrarea de cheltuieli neefectuate n realitate; - vnzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vnzare efectiva, careascund operatiunile reale supuse impozitarii; - falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie ntre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa. Efectele evaziunii fiscale - efecte asupra formarii veniturilor statului; - efecte economice; - efecte sociale; - efecte politice. 1.Existenta fenomenului de evaziune fiscala duce n mod direct si obligatoriu la diminuarea volumului veniturilor statului. Aceasta diminuare a veniturilor statului determina automat un buget de stat mai mic care nu mai poate sa acopere cererea de fonduri financiare necesare statului pentru ndeplinirea functiilor sale de baza. n urma lipsei, uneori acute, de fonduri financiare, statul nu poate lua

Page 29 of 32

dect o singura masura eficienta si cu efect imediat cresterea cotelor de impunere la impozitele existente si chiar nfiintarea de noi impozite si taxe. existenta unui fenomen de evaziune fiscala crescuta determina o diminuare si mai accentuata a volumului veniturilor. Avnd la dispozitie un buget mai mare statul dispune de fondurile banesti necesare pentru ndeplinirea n conditiuni bune a functiilor sale principale, astfel nct se reduce nevoia suplimentara de venituri la bugetul de stat. Fenomenul de evaziune fiscala influenteaza n mod negativ volumul veniturilor statului prin doua mecanisme: - unul direct, prin care faptele de evaziune/frauda fiscala priveaza n mod direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislatiei n vigoare prin neplata obligatiilor fiscale; - un altul indirect, prin determinarea administratiei publice centrale de a majora cotele de impozitare si, implicit, de a mari presiunea fiscala, rezistenta la impozite si ponderea fenomenului de evaziune fiscala n cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezulta un volum mai scazut al veniturilor statului. 2. Necolectarea si nevarsarea la timp (n termenul stabilit de lege) a sumelor ce se cuvin bugetului de stat afecteaza n mod negativ executia bugetara. mprumuturile menite sa finanteze, respectiv sa refinanteze deficitele bugetului de stat pot fi contractate din interiorul statului prin emisiunea de titluri de stat care sunt purtatoare de anumite dobnzi (care de obicei sunt ridicate) sau din exteriorul statului prin contractarea de credite externe. Pentru ndeplinirea rolului si functiilor statelor cu o economie de piata, structura bugetara mplineste o serie de functii importante. n primul rnd bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic. De la interpretarea juridica a bugetului de stat s-a trecut la evidentierea rolului bugetului de stat n viata economica, la necesitatea nlocuirii bugetului economiei nationale prin functia economica a acestuia. Bugetul economiei nationale este un fundament al masurilor de reglare a proceselor economice, de interventie a statului n viata economica. n al doilea rnd, bugetul de stat este un mijloc de corectare a conjuncturii economice. Efectele fenomenului de evaziune fiscala, care ntr-o prima etapa diminueaza considerabil volumul veniturilor bugetului de stat si, implicit, i diminueaza acestuia forta financiara de care are nevoie, pot fi mpartite n doua categorii: - efectele asupra contribuabililor ce si respecta obligatiile fiscale; - efectele asupra contribuabililor ce nu si respecta obligatiile fiscale. Evaziunea fiscala are, de asemenea, efecte economice si asupra contribuabililor care nu si respecta obligatiile fiscale. Neplata creantelor bugetare determina obtinerea unui venit crescut pentru respectivul agent economic, venit care ramne la dispozitia contribuabilului. 3. Bugetul de stat este considerat un instrument de realizare a unor obiective social-economice prin intermediul subventiilor si al facilitatilor fiscale. Subventiile se realizeaza att pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare, ct si pe calea renuntarii statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin conform legislatiei n vigoare. n general, ntr-o societate n care ponderea fenomenului de evaziune fiscala este mare si se resimte n mod acut datorita nivelului de trai care este deja la un nivel scazut, apar profunde sentimente de inechitate sociala care, la rndul lor, pot determina multe alte efecte negative pentru societatea respectiva. 4. Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de sentimentul de inechitate sociala l reprezinta scaderea drastica a ncrederii contribuabililor n autoritatea publica si n politica promovata de aceasta. fenomenul evaziunii fiscale este un factor important generator de inechitate sociala si de nencredere a contribuabililor n puterile publice, acesta (fenomenul de evaziune fiscala) este, de asemenea, un factor generator de nencredere n puterile politice ale perioadei actuale. Astfel, acest factor al nemultumirilor cetatenilor determinate de sentimentul inechitatii sociale si economice (conditii economice inegale pentru diferitii agenti economici) produse sau cel putin amplificate de ponderea crescuta a fenomenului de evaziune fiscala, pot avea o importanta deosebit de crescuta asupra evolutiei sistemului politic, mai ales ntr-o tara ca Romnia, n care nivelul de trai si puterea reala de cumparare pe care o detin cetatenii sunt destul de reduse. Subiectul 26. Regimul aplicabil evaziunii fiscale Inregistrarea fiscala Evaziunea fiscala poate fi definita ca fiind sustragerea prin orice mijloace, n ntregime sau n parte, de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului general consolidat de catre persoanele fizice si persoanele juridice romne sau straine. Premisa bunei-credinte fiscale, adica a intentiei contribuabilului de achitare a impozitelor si taxelor datorate bugetului consolidat este nregistrarea fiscala fiscala. Astfel, activitatea generatoare de venituri impozabile, permanenta sau temporara, trebuie n mod obligatoriu sa se desfasoare n baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege. Potrivit art. 69 C. proc. fisc. Orice persoana sau entitate care este subiect ntr-un raport juridic fiscal se nregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi: a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de nregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala; b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale; c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala; d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului n strainatate, codul unic de nregistrare atribuit potrivit legii speciale; e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de nregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Subiectele evaziunii fiscale

Page 30 of 32

Subiect al evaziunii fiscale este contribuabilul persoana fizica sau juridica, romna sau straina care desfasoara activitati generatoare de impozite. Obiectul evaziunii fiscale Obiectul juridic al infractiunii de evaziune fiscala l reprezinta relatiile sociale privind constituirea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare. Obiectul material al infractiunii este constituit din sumele datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si juridice romne si straine. Latura subiectiva a infractiunii de evaziune fiscala. Infractiunile reglementate de Legea nr. 241/2005 se savrsesc cu intentie directa si uneori indirecta. Faptele care nu sunt savrsite n astfel de conditii nct potrivit legii sa constituie infractiuni reglementate de lege pot atrage raspunderea contraventionala. Latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala. Latura obiectiva este constituita din actiuni si inactiuni privind: - refuzul de a prezenta organelor de control prevazute de lege documentele justificative si actele de evidenta contabila necesare pentru stabilirea obligatiilor fata de stat; - ntocmirea incompleta sau necorespunzatoare de documente primare sau de evidenta contabila, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a mpiedica verificarile financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune; - sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului, prin nenregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia nregistrarii; - sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale, n ntregime sau n parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricaror alte operatiuni n acest scop; - neevidentierea prin acte contabile sau alte documente legale, n ntregime sau n parte, a veniturilor realizate ori de a nregistra cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului; - organizarea sau conducerea unei evidente contabile duble, de catre conducatorul unitatii sau alte persoane cu atributii financiar-contabile, ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj, sau a altor mijloace de stocare a informatiilor, n scopul diminuarii veniturilor supuse impozitelor; - declararea fictiva facuta de contribuabili sau mputernicitii acestora cu privire la sediul unei asociatii comerciale sau la schimbarea acesteia, fara ndeplinirea obligatiilor prevazute de lege. Categorii de fapte incriminate ca infractiuni n sistemul Legii nr. 241/2005 Fapte care au drept scop ascunderea materiei impozabile si deci alterarea masei impozabile supusa impozitelor si taxelor. Astfel, constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu nchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, n tot sau n parte, a evidentierii, n actele contabile ori n alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidentierea, n actele contabile sau n alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive; Fapte de natura a altera datoria fiscala prin nendeplinirea ori ndeplinirea defectuoasa a unor obligatii de disciplina financiar-contabila. Astfel, sunt infractiuni: alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; executarea de evidente contabile duble, folosindu-se nscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenta contabila distruse, n termenul nscris n documentele de control, desi acesta putea sa o faca. Fapte savrsite de contribuabili n legatura cu atributiile de control fiscal ale organelor competente si realizarea creantelor fiscale, n scopul mpiedicarii cunoasterii de catre organul fiscal a realitatilor fiscale si mpiedicarea recuperarii sumelor datorate bugetului consolidat. Astfel, constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda: refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, n scopul mpiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale. mpiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, n conditiile prevazute de lege, n sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale. De asemenea, constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 8 ani: sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; substituirea, degradarea sau nstrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate n conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala. Fapte savrsite de contribuabili n legatura cu plata drepturilor bugetare n cazul impozitelor cu retinere la sursa. Astfel, constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, n cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentnd impozite sau contributii cu retinere la sursa. Fapte savrsite de contribuabili cu intentie directa prin care se diminueaza sarcina fiscala datorata bugetului consolidat, dar n acelasi timp se obtin si venituri necuvenite pe seama bugetului de stat. Astfel, constituie infractiune punerea n circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate n domeniul fiscal, cu regim special. Pentru punerea n circulatie, cu stiinta, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate n domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

Page 31 of 32

De asemenea, constituie infractiune stabilirea cu rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avnd ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidate ori compensari datorate bugetului general consolidat.

Page 32 of 32