Despre iepuri

ACESTE INFORMATII LE-AM SCRIS PERSONAL DIN CARTI. Dintii iepurelui cresc neintrerupt si astfel apare necesitatea ca din alimentatia lui sa nu lipseasca nutreturile tari: graunte, fan, paie, ramurele. Este obligatoriu ca din cusca iepurelui sa nu lipseasca o ramura, un cocean sau o bucata de lemn pentru ros. In lipsa acestora, iepurele isi roade cusca pentru asi toci dintii. Studiile de specialitate arata ca in stomac alimentele stationeaza 40-48 de ore, ceea ce determina fenomenul numit coprofagie (numai jumatate din cantitatea de mancare trece in intestin si abia dupa 4 zile stomacul se goleste complet ; rezulta ca nutretul mesei urmatoare se suprapune peste nutretul ingerat anterior). Glandele din stomac secreta pepsina si acid clorhidric, la care se adauga secretiile glandelor din gura, care se amesteca cu hrana ingerata pregatind-o pentru asimilare. De aceea, din ratia de mancare a iepurelui nu trebuie sa lipseasca sarea de bucatarie (clorura de sodiu) care intra in compozitia sangelui si are rol important in digestie, deoarece reprezinta materia prima pentru producerea acidului clorhidric din continutul sucului gastric. O alimentatie corecta a iepurelui trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele: proteine, grasimi (lipide), substante minerale, vitamine, carbohidrati (glucide), apa. Proteinele intra in compozitia tuturor organelor si tesuturilor. Scaderea sub necesar a proteinelor din nutret determina scaderea rezistentei la boli, animalul slabeste, apare casexia(stare generala proasta a organismului, comuna multor boli, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, slabire, anemie extrema, scaderea temperaturii corpului) si apoi moare (asa, ca din senin). Iepurasii isi procura proteinele necesare cu precadere cu precadere din furajele vegetale. Cele mai bogate in proteine sunt: laptele, fanurile (verzi si uscate), furajele verzi din plantele leguminoase. Foarte bogate in proteine sunt: - sroturile (floarea soarelui, soia) 40-50 % ; - cerealele si semintele de la culturile de leguminoase, 30-35 % ; - fanul de la plantele lefuminoase, 15-18%. Lipidele sunt o sursa de energie si un dizolvant al unor substante biologice active, din organism, participand la arderile care se produc in celulele cii. Avantajul la iepuri este ca aceste grasimi nu se depun intre fibrele musculare, ci se acumuleaza sub piele si in jurul organelor interne. Atentie! Excesu lde grasimi depozitate in organism produce scaderea fecunditatii si chiar sterilitatea. Multe grasimi se gasesc in: - srotu de floarea-soarelui, soia etc. - culturile cerealiere: graul si mai ales porumbul. Glucidele - carbohidratii constituie principala sursa de energie necesara functiilor vitale, cum sunt: bataile inimii, respiratia, miscarea. Acestea sunt: - amidonul si zaharurile;

- semintele, fructele, palntele radacinoase. Substantele minerale sunt necesare organismului pentru formarea scheletului si a dintilor, precum si pentru numeroase activitati fiziologice, cum sunt: respiratia, digestia etc. In constitutia organismului intra cantitati indemnate: calciu, fosforul, potasiul, sulful, magneziu, fierul, iodul, zincul, cobaltul etc. Lipsa de: - calciu, provoaca paraplegii (paralizia ambelor membre inferioare ), paralizii, rahitism, osteomalacie (decalcifierea oaselor) si uneori moartea dupa fatare; - iod, provoaca tulburari in functia glandei tiroide; - fier, provoaca anemie; - fosfor provoaca avort si infecunditate; - magneziu creeaza paralizii, anchilozari, toxemii. Concentratia buna de: - sulf intra in compozitia parului si a unghiilor; - sarea de bucatarie intra in compozotia sangelui, ajuta la digestie, este obligatorie in alimentatia zilnica; - calciu furajer (circa 2%) sub forma de coji de oua. Vitaminele efectueaza reglarea schimbului de substante din organism. Absenta acestora din ratie produce avitaminoze (boli de nutritie provocate de lipsa indelungata a vitaminelor din organism) Pentru iepuri, cea mai mare importanta o au vitaminele A, D si E. Vitamina A Lipsa acestei vitamine sau insufucienta ei produce: - slabirea rezistentei organismului fata de bolile microbiene si parazitare (de exemplu: Coccidioza - boala parazitara a animalelor domestice, cu localizare in tractul digestiv, provocata de coccidii); - inflamatia mucoasei; - oftalmie (inflamarea ochilor, conjunctivita); - defecte de vedere (chiar orbirea); - paralizie; - sterilitate; - sensibilitatea labelor; - uscarea pielii si mucoaselor, care apoi se ingroasa, crapa si in cele din urma se infecteaza; - reducerea activitatii glandelor sebacee si salivare. Tratamentul: se administreaza in mancare vitamina A sintetizata chimic. Consum de nutreturi care contin vitamine A, cum ar fi: morcovi, furaje verzi, legume, galbenus. Vitamina D juta la cresterea tineretului, previne aparitia rahitismului, decalcifierea oaselor, tulburari nervoase si circulatorii. Lipsa vitaminei D produce deformarea scheletului si a articulatiilor, tulburari nervoase, paralizii. Prevenirea se face prin administrarea de unture de peste 1-3% ; fanul obtinut din plantele leguminoase uscate la soare. Vitamina E are un rol important in activitaea de reproducere. Lipsa vitaminei E produce tulburari ale aparatului sexual masculin si feminin, provoaca sterilitate si avorturi. Prevenirea se face prin administrarea de verdeturi sau graunte incoltite (orz, ovaz ,grau, porumb). Prevenirea bolilor este mai usor de realizat decat de tratat!

ACESTE INFORMATII LE-AM SCRIS PERSONAL DIN CARTI. Criteriile orientative pentru stabilirea varstei iepurilor de casa sunt mai putin concludente fata de cele exeistente la alte specii. Ghidandu-me dupa dinti si alte semne, aceste criterii satisfac, totusi, cerintele. Aprecierea varstei dupa dinti Schimbarea dintilor de lapte (caduci) cu dinti permanenti se face timpuriu. Dintii caduci (schimbatori) sunt numai cei 2 incisivi superiori secundari si premolari ; ei sunt de culoare mai deschisa decat dintii permanenti. Dupa cateva zile de la nastere apar incisivii care-i inlocuiesc pe cei caduci. La aceasta varsta sunt 6 incisivi superiori asezati pe 3 randuri, spate in spate, cei dinurma asteptand caderea celor din mijloc, pentru a le lua locul. La 18 zile apar premolarii permanenti care-i imping si le iau locul celor caduci: 3 superiori si 2 inferiori, de fiecare maxilar. La 20 de zile ies molarii: 3 superiori si 3 inferiori pe fiecare maxilar, care la 30 de zile ajung la nivel. Cresterea incisivilor principali are loc tot timpul vietii. Tocirea lor se face prin roaderea furajelor tari: graunte, ramuri, coaja copacilor sau unele obiecte din lemn. Forma suprafetei de tocire este ovala in tinerete si devine rotunda odata cu inaintarea in varsta. Lungimea incisivilor creste, de asemenea, odata cu varsta. Culoarea incisivilor se inchide pe masura ce trece timpul, fiind alb-galbuie la tineret si galbena inchis spre bruna la iepurii in varsta. Santul median, care exista numai la incisivii superiori ,se adanceste odata cu inaintarea in varsta, largindu-se si umplandu-se cu tartru. Curbura incisivilor, mai accentuata la cei 3 superiori, se destinde odata cu varsta, forma de arc de cerc devine ovala si apoi ascutita, cu un unghi de la an la an mai mic. Aprecierea varstei dupa alte indicii Puii la nastere au pleoapele lipite, iar la 8-10 zile se dezlipesc si dupa aceea puii incep sa vada. La nastere sunt fara par, la 6 zile se observa cresterea parului, care la 3 saptamani acopera bine corpul. Puii se hranesc timp de 3 saptamani numai cu lapte, dupa care ies din cuib si consuma nutret din hrana mamei. La 2 luni are loc prima naparlire. La 3 luni apare instinctul genezic si la 4-5 luni sunt dezvoltate organele sexuale, la mascul testiculele

migrand din cavitatea palviana in scrotum. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. In tot acest timp, distanta intre oasele lungi ale membrelor, in special la genunchi si graset, se percepe cu usurinta, permitand delimitarea capetelor cu degetul, ceea ce se face mai greu dupa aceasta varsta. UNGHIILE la iepurii tineri sunt scurte, subtiri, elastice si ascutite ; odata cu inaintarea in varsta se ingroasa si devin cornoase, tari, curbate si cu varful bont. Culoarea unghiilor se inchide odata cu varsta, pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, indicand perioadele de gestatie sau de hranire deficitara, asemenator cercurilor observate pe coarnele ovinelor sau taurinelor in situatii asemanatoare. Toate aceste criterii privitoare la varsta iepurilor de casa sunt orientative. Ele sunt in functie de sortimentele de furajare folosite, modul de preparare a hranei, precum si de conditiile in care sunt crescuti. In crescatoriile bine organizate, iepurii sunt individualizati (prin tatuaj la ureche sau cu crotalii numerotate), tinandu-se evidenta datei de nastere fiecaruia. Consultand aceasta evidenta, putem sti cu exactitate varsta iepurilor de casa din crescatoria respectiva.

ACESTE INFORMATII LE-AM SCRIS PERSONAL DIN CARTI. La inceputul vietii, iepurasii depind numai de mama lor. Insa dupa cateva saptamani acestia vor trebui separati de mama lor, proces care se numeste "intarcare" si este prezent la toate mamiferele. Informatiile care vor urma sunt luate din cartile de mai sus, aceleasi informatii le gasiti si pe site-ul www.iepuri.info, postate tot de mine. Ca si in cazul oamenilor, intarcarea reprezinta trecerea la independenta fata de mama. Acum iepurasii au aparatul digestiv aproape dezvoltat corespunzator pentru a se hrani cu nutreturi obisnuite. - exemplarele pentru sacrificare se intarca la varsta de 4-5 saptamani; - exemplarele de elita se intarca la 8 saptamani; - intercarea se incepe seara, treptat, in mai multe zile, cu exemplarele mai mari si incheiati cu cele mai mici; ATENTIE! Evitati intarcarea iepurasilor intre 6 si 8 saptamani, deoarece este perioada in care se produce prima naparlire juvenila, perioada in care iepurasii sunt foarte sensibili si pot suferi de stres (devin suparati si mor). Nu intarcati toti iepurasii in acelasi timp! Imediat dupa terminarea intarcarii,reduceti ratia de mancare a iepuroaicei timp de 3 zile pentru a preveni aparitia bolii mamita (din cauza excesului de lapte).

In ce conditii trebuie crescuti iepurasii: Se muta iepurasii in custi curate, dezinfectate, luminoase, evitand totodata ploaia, soarele, curentul si mai ales zgomotele. Pana la 3 luni iepurasii pot sta impreuna, iar dupa aceea separati masculii de femele. Daca exista posibilitati, e bine sa fie mutati in custi individuale. ATENTIE! Evitati nutretul verde (iarba, trifoi, lucerna etc.). Nu exagerati in administrarea de mancare din cauza faptului ca sunt animale pofticioase si pot manca mult, aceasta ducand la aparitia Enteritei (care provoaca gaze, umflarea burtii si in cele din urma decesul). Cum se administreza mancarea iepurasilor intarcati: - luati ca masura un capac de spray, in care sa puneti orz sau amestec de boabe de grau si ovaz; - verdeata: numai morcovi, telina, patrunjel: - fan si apa la discretie; - sare (tip bulgare); - de doua ori pe saptamana presarati peste graunte coji de oua pisate; - in apa de baut puneti vitamine pe care le cumparati de la farmacia veterinara; - administrati in mancarea zilnica, de doua ori pe saptamana Pedigree pentru iepuri (atentie! acesta are valabilitate 60 zile). Atentie la produse, astfel: - orzul, ovazul, graul sa fie achizitionate numai de la persoane cuniscute, care nu le-au tratat cu diferite substante chimice, prevenind astfel intoxicatiile; - cerealele nu se dau in stare proaspata, ci doar dupa 2-3 luni de la recoltare si numai acelea care prezinta un aspect galbui-cenusiu, nu sunt mucegaite, nu prezinta mirosuri dubioase; - painea nu le-o dati in stare proaspata, ci doar uscata la soare sau in cuptor si sa nu provina din drojdie rapida; - evitati cartofii, cojile de cartof, varza stropita, sfecla, guliile deoarce provoaca balonari. Cele mai indicate sunt: - morcovul, telina, patrunjelul, pastarnacul, cu conditia sa nu fie ude sau inghetate; - fanul sa fie verde si foarte bine uscat; - nu se da ud, mucegait si cu mirosuri de substante chimice; - evitati administrarea fanului timp de 15-20 de zile, in cazul in care zona a fost stropita cu avionul sau elicopterul; - administrati cu incredere arbori si arboret sub forma de ramurele, astfel: salcie (imbunatateste digestia), stejar(foarte bun in caz de diaree).

Toate acestea se culeg din martie pana in iulie, putand fi depozitate in stare uscata in vederea administrarii si pe timp de iarna. IMPORTANT: Curatati si dezinfectati adaposturile si vasele iepurasilor. Aplicati lunar tratamente preventive,astfel: - dupa 20 de zile de viata, tuturor iepurasilor, administrati-le tratament impotriva Coccidiozei, timp de 4 zile consecutiv cu produsul Coccistop 5 - 1,5 ml/zi l de apa statuta; - tratamentul vermifug - 2 zile consecutiv cu produsul Vermizol sau Verizen (1 pastila/kg greutate vie); - Verificati urechile si labele tuturor iepurilor, in special la masculi; - aplicati vaccinurile necesare impotriva Mixomatozei si febrei hemoragice; Achizitionati iepuri numai din surse sanatoase, avand aplicate toate vaccinurile la zi. Sursa: carti despre iepuri

CESTE INFORMATII LE-AM SCRIS PERSONAL DIN CARTI. Va prezint niste informatii culese din cartile de mai sus, despre intoxicatiile pe care le pot face iepurii. (aceleasi informatii le gasiti si pe site-ul www.iepuri.info, postate tot de mine).

Cu toate ca, in mod normal, iepurele de casa cunoaste si evita instinctiv nutreturile daunatoare sanatatii - nutreturi alterate, mucegaite, otravite cu substante toxice, provenite de la fabrici, cum ar fi plumbul si arsenicul, raticide, paraziticide, ingrasaminte agricole sau plante toxice ajunse in mod accidental in furaje - totusi uneori le consuma, fie din cauza foamei si lipsei altor nutreturi, fie din cauza nesesizarii prezentei elementului toxic. In majoritatea cazurilor, aceste accidente de nutritie pot fi evitate de crescator. In acest scop, enuntam unele caracteristici ale intoxicatiilor alimentare precum si unele plante toxice. Subliniem ca si unele plante medicinale, din flora spontana sau din culturi, cu actiune binefacatoare asupra sanatatii, pot deveni adevarate otravuri daca sunt ingerate in cantitati mai mari decat dozele terapeutice. Simptomatologia intoxicatiilor alimentare Intoxicatiile alimentare pot sa se exteriorizeze de catre unele aparate (ca de exemplu aparatul digestiv) sau de intreg organismul iepurelui de casa afectat. Sunt frecvente simptomele localizate la aparatul digestiv la sistemul nervos, adeseori si la cord, aparatul respirator, rinichii etc. O caracteristica a acestor tulburari este aparitia brusca a simptomelor clinice dupa un timp relativ scurt

de la ingerarea nutretului toxic. Afectiunea se produce deodata la toate animalele care au consumat nutretul respectiv. In mod obisnuit declansarea se face fara febra, ceea ce inlesneste diferentierea intoxicatiilor alimentare de bolile infecto-contagioase, care au ca simptom initial febra. Simptome digestive frecvente sunt: anorexia, salivatia (de exemplu in intoxicatia cu cucuta, mercur etc.), stomatita, gingivita, scrisnirea dintilor (in intoxicatia cu omeag, cornul secarei, rugina de la paiele si spicul cerealelor, intoxicatia cu plumb etc.), colici, gastroenterita, constipatie, diaree (in intoxicatia produsa de brandusa de toamna, lacramiaoara, arsenic etc.). Simptomele nervoase: somnolenta, apatie, pareze, paralizii (in intoxicatiile cu: cornul secarei, mucegaiuri etc.) sau manifestari opuse acestora: nelinistem, agitatie, contractii, spasme epileptiforme, vertigii (in intoxicatiile cu matraguna, stirigoaie, cucuta etc.). Destul de frecvente sunt tulburarile respiratorii (produse de stirigoaie, tutun etc.) ; tulburarile renale cu manifestari de hematurie (provocate de brandusa, malura, mucegai etc.) ; tulburari de reproducere manifestate prin avort (cauzata de barba caprei, brnadusei, parul porcului etc.) ; tulburari cardiace: puls neregulat, prea puternic sau oprirea batailor cordului (cauzate de digitala etc.). Tratamentul intoxicatiilor alimentare Este diferit, dupa natura toxicului si simptomatologie. Ca prima masura se va opri furajarea toxica, se va actiona pentru neutralizarea otravii absorbite, precum si pentru eliminarea grabnica din organism a otravii respective. Totodata ,se va actiona pentru protejarea mucoasei tubului digestiv. folisind substante protectoare (cum e uleiul comestibil, laptele, mucilagiile etc.). Ceaiurile calmante ( de exemplu ceaiul de musetel) sau diuretice ( de exemplu ceaiul de codite de cirese ,matase de porumb, frunze de mesteacan etc.) sunt foarte indicate pentru potolirea setei cauzata de intoxicatii, cat si pentru eliminarea toxicului din organism. In caz de hemoragii gastrointestinale se vor folosi clorura de calciu, vitaminele A, K etc. Depresiunile nervoase si tulburarile cardio-vasculare se vor combate cu injectii cu cofeina. In caz de dispnee si asfixie se face respiratie artificiala etc. Plante toxice

Brandusa de toamna ( Colchicum autumnale L.), numita si balura, ceapa ciorii, brandusei, este o planta vivace, inalta de 20-45 cm, cu un bulb carnos in pamant. Creste prin fanelete umede. Este foarte otravitoare, producand sete mare, colici, gastroenterita, diaree uneori cu sange, hipotermie, dispnee, dilatarea pupilei, tremuraturi musculare, oprirea secretie laptelui, avort, racirea extremitatilor, moarte. Se intervine cu cofeina, ceaiuri (de tei, de nalba), tinctura de iod in apa (1 l la 200), tanin (ca antidot), clisme. Cornul secarei (Claviceps purpurea) este sclerotul ciupercii Claviceps purpurea care paraziteaza cerealele, indeosebi secara, si are forma de corn negru-violet, lung de 1-3 cm. Este otravitor prin ergotina pe care o contine. Prin consumul spicelor sau boabelor de cereale infestate cu cornul secarei, iepurele de casa se imbolnaveste, cu simptome in functie de cantitatea consumata, instalandu-se pe

parcurs tulburari ca: stomatita ulceroasa, salivatie, gastroenterita, dilatatia pupilei, tremuraturi musculare, somnolenta, avort ,convulsii, paralizii, marasm, moarte. Se intervine cu cofeina, mucilagii, lapte, tanin. Lacramioara ( Convallaria majalis L.), numita si margaritar, este o planta ierbacee perena, cu un rizon alungit in pamant. Are frunzele lungi de 8-17 cm si late de 3-7 cm, cu nervuri paralele si cu un petiol lung. Are flori albe, frumos mirositoare. Este o planta otravitoare. Prin consumul ei se produc salivatie, colici violente, diaree, mers impletici, paraplegie. Se intervine cu tonice cardiace, ceaiuri diuretice, clisme sarate. Laurul (Datura stramonium), numit si ciumafaie, ciuma fetei, este o planta ierbacee anuala, inalta pana la 1,5 m, cu tulpina cilindrica si dreapta, care se ramifica in forma unui copacel. Are frunze ascutite lavarf si cu dinti marginale ; florile sunt albe, cu 5 petale unite ca o palnie, un miros neplacut si dau nastere la un fruct acoperit cu ghimpi, care are 4 despartituri cu numeroase seminte negre. Este o planta otravitoare, producand convulsii si acceelerarea pulsului, orbire, moarte. Se intervine cu terapie simptomatica. Maselarita (Hyoschyamus niger L.), numita si nebunarita, este o planta ierbacee cu tulpina inalta de 20100 cm, de obicei ramificata, cu frunze mari, ovale, lungi de 5-20 cm, cu marginile scobite adanc. Infloreste in iunie-august, iar florile au 5 petale de culoare galben-murdar ; fructul este o capsula cu numeroase seminte riniforme. Planta este toxica, producand salivatie, respiratie grea, neliniste, colici, fenomene de excitatie urmate de paralizie pupilara, oprirea defecarii si urinarii, moarte. Se intervine prin terapie simptomatica. Matraguna ( Atropa belladonna L.), numita si cireasa lupului sau iarba codrului, este o planta vivace, inalta de 50-7- cm, cu tuplina cilindrica usor paroasa ; cu frunze ovale nedintate, ascutite la varf ; cu flori formate din 5 petale si 5 sepale de forma unui clopotel violet spalacit. Toata planta este otravitoare (dar indeosebi fructele), producand moartea. Pana si praful din fanul in care matraguna este amestecat cu alte plante poate produce intoxicatii. Simptomele sunt: sete mare, tulburari ale vederii, greutate la inghitire, meteorism, tremuraturi musculare, paralizii, racirea extremitatilor, relaxarea sfincterelor, oprirea respiratiei, moarte. Se intervine cu cofeina, solutie de iodura e potasiu in injectii subcutanate, ezerina, pilocarpina, respiratie artificiala, ser fiziolgic. Omagul (Aconitum napellus L.), numit si aconit sau toaie este o planta perena inalta (pana la 1 metru), cu radacina tuber, cu frunze lucioase, mari, palmate, divizate adanc si avand un petiol lung. Are flori de culoare albastra-violet formate din 5 petale asezate in forma de coif. Este otravitoare, prin alcaiodul numit aconitina, producand salivatie, scrasnirea dintilor, dispnee, balonare, colici, diaree, aritmie cardiaca, racirea extremitatilor, tulburari ale vazului si auzului, contractari musculare, molesire, paralizii, moarte prin intoxicare bulbara.

Se intervine cu cofeina, permanganat de potasiu solutie 2 la 1000 tinctura de iod in apa (1%) ; iodura de potasiu. Ruscuta de primavara (Adonis vernalis L.), numita si cocosel de camp, chimen cainesc ,ruscuta, adonis, este o planta perena, avand in pamanat rizom cu radacini negricioase. Tulpina este de circa 30 cm, ramificata, la baza cu solzisori bruni ; frunzele se asemana cu cele de marar, florile sunt mari, de culoare galbena-aurie, cu 5 sepale si 10-20 petale lungi de 2-4 cm. Fructele sunt grupate. Este toxica prin adonidina pe care o contine , producand sete, gastroenterita, colici, icter, convulsii, pierderea vederii. Se intervine cu medicatie tonifiata, ceaiuri calmante si diuretice. -

ACESTE INFORMATII LE-AM SCRIS PERSONAL DIN CARTI. De multe ori, cand sacrificam iepuri aruncam pielea, dar aceasta poate reprezenta o alta o sursa de bani. Va prezint mai jos niste informatii culese din cartile de mai sus, cum sa procedam cu pieile dupa ce am sacrificat iepurii. (aceleasi informatii le gasiti si pe site-ul www.iepuri.info, postate tot de mine). VALORIFICAREA BLANITELOR DE IEPURE Blanitele rezultate in urma sacrificarii iepurilor de casa se valorifica in raport cu calitatea lor. Cele valoroase sunt destinate industriei de blanarie. De la celelalte se folosesc parul si lana, pentru industria textila, iar pielea (cu par sau depilata) se valorifica in marochinarie.

CONSERVAREA BLANITELOR

Blanitele de iepure de casa se pot conserva prin uscare la aer sau prin sarare si uscare. Conservarea prin uscare a blanitei jupuite "in burduf" se face prin intinderea pe forme confectionate din sarma otelita arcuita sau din lemn. Formele din sarma se largesc dupa marimea blanitei, distantandu-se cu mana cele doua capete. Formele din lemn se fac din doua betisoare prinse intr-un surub la un capat, la celalalt fixandu-se cu un cui pe o tija de reglare a largimii. Formele sunt tronconice, partea mai ingusta fiind destinata pentru zona capului blanitei, iar partea mai

larga pentru zona posterioara. Conservarea prin uscare a blanitei jupuita "prin despicare" pe linia mediana inferioara a corpului se face intinzand-o simetric fata de axa ei, pe un panou de lemn sau pe rama, cu partea carnoasa in afara. Blanita se intinde si se fixeaza cu cuie batute la 2 cm de marginea pielei, la intervale egale intre ele. In lipsa panourilor, blanita se poate usca si prin intindere pe franghii sau sipci, indoita cu partea carnoasa in afara si cu partea paroasa inauntru. Uscarea blanitelor se face in aer liber, la umbra in magazii sau in camere cu posibilitati de ventilatie si de asigurare a temperaturii de 20-30 grade Celsius. Este contraindicata uscarea blanitelor la soare sau prea apropiate de sursele de caldura ( sobe, calorifere, radiatoare etc. ). De asemenea, blanitele trebuie ferite de inghet pentru a se preveni deprecierea lor. In perioadele calde, pentru pastrarea pieilor, se foloseste sararea fetei carnoase, metoda ce conserva pielea pana in faza de uscare. Dupa ce au fost bine uscate, blanitele se scot de pe rame iar cele recoltate "in burduf" se intorc cu parul in afara, se scutura, se perie, se netezesc si se presara cu naftalina pentru a le proteja impotriva moliilor. Dupa aceea, se pot depozita un timp oarecare, nu prea lung, pana la folosirea lor in productie. Depozitarea se face la loc uscat si bine aerisit, asezate par la par, una peste alta. In cazul cand se sacrifica un numar mare de iepuri de casa intr-o perioada scurta, cum este cazul abatoarelor profilate de aceasta activitate, metoda clasica de conservare a blanitelor prin sarare-uscare nu satisface cerintele, deoarece ar necesita prea mult timp si ar fi nevoie de spatii prea mari. Metoda folosita in asemenea cazuri consta in utilizarea de benzi rulante si incalzirea cu raze infrarosii, uscarea conservata realizandu-se in maxim 6-8 ore, indiferent de anotimp. Blanitele corespunzatoare ca marime, colorit si calitatea parului, provenite numai de la animale sanatoase, se argasesc in unitati industriale sau in gospodarii individuale, dupa care sunt folosite ca materie prima pentru diferite confectii, fie in coloritul lor natural, fie dupa ce au fost vopsite. Ele pot fi folosite ca piei ( blanite ) intregi sau de pe anumite regini corporale: crupa, poale, flancuri, cozi etc.

CLASIFICAREA SORTIMENTELOR DE BLANITE DE IEPURE DE CASA

Din gama variata de sortimente de blanite de iepure de casa mentionam: - Sortimentul "Seal" (din engleza, se citeste "sil") Este o blanita inobilata printr-un procedeu special prin care se indeparteaza jarul (spicul) ramanand pe ea numai puful. Blanitele "seal"se vopsesc apoi in negru si capata un luciu pronuntat, parul fiind pufos, des si matasos. Lungimea pufului este de 2 cm, lungimea pielicelii de 40-50 cm, iar la suprafata de 10 dm2 ( decimetri patrati ). Sortimentul "seal" este utilizat la confectionarea hainelor intregi, lungi, scurte, sport ori pentru gulere, putand fi folosite si in combinatie cu alte sortimente de blanuri. Blanitele "seal" se recolteaza de la animale adulte, bine dezvoltate, cu blana deasa si de calitate superioara. - Sortimentul "Imitatie de nurca" (vizon). Acest sortiment de blanite provine de la iepurii de casa din rasa "REX" varietatea Castor (Castor-Rex), care au culoare bruna, ciocolatie, asemanatoare castorului. Blanita argasita se taie in suvite late de 5 cm, confectionandu-se din acestea paltoane de blana, gulere, caciuli, mansoane etc. dupa acelasi procedeu de confectionare care se foloseste la blanurile de lux din piele de nurca veritabila. - Sortimentul de blanite "Chinchilla" Acest sortiment se confectioneaza in culoarea naturala a blanitei iepurelui de casa din rasa "CHINCHILLA". Cel mai frecvent se utilizeaza la confectionarea paltoanelor pentru femei si copii. Se mai foloseste si pentru confectionarea de gulere ori caciuli atat pentru femei cat si pentru barbati, adolescenti etc.

Blanitele de culoare alba se folosesc fie in culoarea lor naturala (alba), fie vopsite in culori cerute de moda ( imitatie de blanita de tigru, leopard etc. ). Mai frecvent, din blanitele de culoare alba se

confectioneaza bundite pentru copii, gulere etc. Toate blanitele colorate natural ( Castor, Chinchilla, Albastru etc. ) trebuie sa fie astfel sortate incat sa aiba aceeasi nuanta de culoare si, pe cat posibil, sa provina de la animale de varste apropiate. Pe plan mondial, se constata o tendinta de crestere a interesului pentru iepurii de casa cu blanita alba, fata de cei cu blanita colorata. Asa cum s-a mai aratat, sortimentele cele mai frecvente de imbracaminte confectionata din blanite de iepure de casa sunt: mantourile pentru femei, caciuli pentru femei, adolescente, copii. In ultima vreme s-a raspandit si moda caciulilor pentru barbati, confectionate din blanite de iepure de casa. Din portiunile de la poalele blanitei iepurelui de casa cu parul mai lung se imita blana de vulpe. Deseurile rezultate la confectionarea diverselor articole vestimentare din blanitele iepurilor de casa se folosesc la productia unor obiecte de artizanat. ARGASIREA SAU TABACIREA BLANITEI DE IEPURE DE CASA IN GOSPODARIE

Argasirea ( tabacirea ) blanitei de iepure de casa in conditiile gospodariei individuale necesita o munca migaloasa pentru a se obtine o blana frumoasa si supla, dar ofera crescatorului satisfactii morale si materiale. Prima faza de lucru consta in curatirea blanitei de carne, nervuri si grasime. Daca blanita este conservata prin uscare-sarare ea trebuie mai intai sa fie bine inmuiata in apa calduta timp de cateva zile, dupa care se razuieste de eventualele resturi carnoase. Faza urmatoare este argasirea (tabacirea propriu-zisa). Blanita se introduce intr-o solutie obtinuta prin dizolvarea in 5 litri de apa a 250 grame sare de bucatarie si 450 grame alaun (piatra acra). Solutia se prepara la cald si se mentine calduta tot timpul, astfel incat pieile sa fie bine patrunse de conservant. Dupa scoaterea din aceasta solutie, blanitele se usuca pe rame, intinzandu-se si prinzandu-se usor in cuie. Intrucat prin uscare pieile se contracta si s-ar putea desira, cuiele se scot si se muta in functie de necesitati.

Uscarea se face incet, intr-un loc aerisit, la umbra, fara a expune pieile la soare sau in imediata apropiere a sursei de caldura. Inainte de a fi complet uscate, blanitele se desfac din cuie, iar daca parul este inca umed, se atarna un timp pentru uscare completa. Blanita se netezeste apoi in directie naturala a perilor, frecandu-se cu o bucata de matase sau de lana. Argasirea se poate si prin frecarea blanitei pe partea carnoasa cu o solutie alcatuita din doua parti piatra acra (alaun) si o parte sare de bucatarie. Impregnarea pielii cu aceasta solutie necesita o perioada de circa 10 zile. Dupa aceea, pielea se curata de tesutul conjunctiv care a mai ramas aderent, folosind un cutit bine ascutit. Apoi blanita se curata, frecand-o in raspar cu rumegus de lemn sau tarate, dupa care se netezeste in directia normala a perilor.