Sunteți pe pagina 1din 226

Sosise prin serviciul postal tradiional, deoarece Judectorul se apropia de optzeci de ani i nu avea incredere n tehnologia modern.

Nici mesajele prin e-mail i nici chiar faxurile nu erau pentru el. Nu folosea robot telefonic i, de fapt, nu se daduse niciodata in vint dupa convorbirile la telefon. i batea scrisor ile, folosindu-se de ambele degete aratatoare, apasnd fara putere cate o clapa. p e rnd, grbovit peste vechea lui masina de scris manuala tip Underwood, pe biroul cu capac rulant, sub portretul lui Nathan Bedford Forrest. Bunicul Judecatorului luptase alturi de Forrest la Shiloh i n sud-est, iar pentru el nu exista personaj istoric mai respectat. Timp de treizeci i doi de ani, Judecatorul refuzase, discret, sa prezideze procese n data de 13 iulie, ziua de natere a lui Forrest. Sosise mpreun cu o alta scrisoare, o revista i doua facturi, i fusese plasata ca de obicei ln casuta potal a profesorului Ray Atlee, la Facultatea de Drept. Atlee o recunoscuse imediat, deoarece plicuri ca acela facusera parte din viaa lui de cnd ii aducea aminte. Provenea de la tatal sau, barbatul caruia pina si el ti spunea Judecatorul. Profesorul Atlee studie plicul, ntrebndu-se daca ar fi trebuit sa-l deschida imediat ori sa mai atepte. Cu Judecatorul, nu putea ti niciodata daca aveau sa fie veti bune sau rele, dei batrnul se apropia de soroc i vestile bune fusesera tot mai rare. Plicul subire parea sa conina doar o foaie de hrtie, ceea ce n-ar fi constituit o surpriza Judectorul era chibzuit ln folosirea cuvintului scris, dei, cndva, fusese renumit pentru admonestarile prolixe din sala de judecata Scrisoarea avea un scop practic, n privina aceasta nu putea fi nici o indoiala. Judecatorul nu era defel predispus spre flecareli i detesta brfele i trancaneala, att in scris, cit i prin viu grai. Ceaiul cu gheata baut mpreuna cu el pe veranda insemna o noua rememorare a razboiului de secesiune, probabil a bataliei de la Shiloh. Avea sa arunce din nou toata vina pentru infringerea Confederaiei pe cizmele stralucitoare i imaculate ale generalului Pierre G. T. Beauregard, un om pe care l-ar fi urit i n Rai, daca, prin cine tie ce minune, s-ar fi ntlnit acolo. Judecatorul nu mai avea mult de trait. Trecuse de saptezeci si noua de ani i i se diagnosticase un cancer la stomac. Era supraponderal, diabetic i fumator inrait de pipa, avea o inima ubred, care fusese incercata de trei preinfarcte, i era asaltat de o mulime de boli minore, care-l chinuisera de douazeci de ani si care, acum, se pregteau pentru lovitura finala. Durerile erau permanente. n ultima lor convorbire telefonica, cu trei saptamini in urma, cind l sunase Ray, deoarece Judecatorul considera ca apelurile interurbane erau jecmaneala curata, glasul batrnului paruse slabit i tensionat. Nu discutasera nici doua minute.

Adresa expeditorului era tanata cu litere aurii: Reuben V. Atlee, Judector al Curii de Echitate a districtului 25, Tribunalul inutului Ford, Clanton, statul Mississippi. Ray strecura plicul n revista i porni spre cabinetul sau. Reuben Atlee nu mai detinea funcia de judecator al Curii de Echitate. Electoratul i votase pensionarea cu noua ani nainte de termen, o nfrngere amara, din care nu-i mai revenise. n ciuda celor treizeci i doi de ani dedicati slujirii cu zel a concetenilor si, acestia i facusera vnt n favoarea altuia mai tanar, care aparea mereu la radio i TV. Judecatorul refuzase s participe la campanie. Pretextase ca avea prea mult treab i, ceea ce era cu adevrat important, oamenii l cunoteau bine, iar daca doreau sa-l realeaga, atunci aveau s-o faca. Strategia sa pruse multora aroganta. Ctigase n Ford, dar fusese fcut praf n celelalte cinci tinuturi. Fusesera necesari trei ani pentru a-l scoate din tribunal. Cabinetul sau de la etajul intai scapase dintr-un incendiu i evitase doua renovari. Judecatorul nu ngaduise sa fie atins de vopsea ori de ciocan. Cnd, n cele din urma, mai-marii inutului il convinseser ca trebuie s plece, daca nu voia sa fie evacuat, varse n cutii de carton dosare i blocnotesuri inutile, alaturi de cari colbuite, acumulate n treizeci de ani, le dusese acas i le depozitase n biroul sau. Cnd incaperea se umpluse, stivuise cutiile pe coridoare, n sufragerie si chiar n holul de la intrare. Ray saluta din cap un student aezat pe un scaun pe hol i se opri cteva clipe n faa cabinetului sau, ca sa discute cu un coleg. Dupa ce intra, incuie ua i aseza corespondena pe birou, n mijloc. i scoase sacoul, l atrna pe spatele uii, pai peste un teanc de cri groase de legislaie care sttea in drum de jumtate de an, apoi si facu promisiunea zilnic de a face ordine in camera aceea. ncaperea avea patru metri pe cinci i coninea un biroua i o sofa micuta, ambele acoperite cu destule hrtii pentru a-l face pe Ray sa par un om foarte ocupat. Nu era deloc aa. n semestrul de primavara preda o seciune din legislaia antitrust. De asemenea, ar fi trebuit sa scrie o carte, un alt volum monoton i anost despre monopoluri, care n-avea sa fie citit de nimeni, dar care urma sa-i completeze n mod elegant bibliografia. Avea postul garantat, dar, ca toi profesorii seriosi, era condus de dictonul publici sau pieri" al vieii universitare. Se aseza n fata biroului i mpinse hrtoagele ntr-o parte. Plicul era adresat profesorului N. Ray Atlee, Facultatea de Drept, Universitatea Virginia, Charlottesville, Virginia. Literele e i o se confundau. De mai bine de un deceniu, maina de scris avea nevoie de o panglica noua. n plus, Judecatorul nu credea nici n utilitatea codurilor potale. Iniiala N provenea de la Nathan, prenumele generalului, nsa puini tiau asta. Una dintre certurile lor cele mai neplacute fusese legata de decizia fiului de a renuna la Nathan" i de a continua viata doar ca Ray". Scrisorile Judecatorului erau expediate intotdeauna pe adresa facultii, niciodat la apartamentul fiului sau din centrul lui Charlottesville. Judecatorului ii plceau titlurile i

adresele impozante i dorea ca locuitorii din Clanton, chiar i lucratorii de la pota, sa tie ca fiul sau era profesor la Drept. Era inutil. Ray preda (i publica) de treisprezece ani, iar persoanele importante din inutul Ford tiau asta. Deschise plicul i despaturi unica foaie de hrtie dinauntru. Era, de asemenea, imprimata cu numele, fostul titlu i adresa Judecatorului, mai putin, din nou, codul potal. Probabil ca batrnul avea o provizie uriaa de papetarie. Mesajul se adresa lui Ray i fratelui sau mezin, Forrest, singurele vlastare ale unei casnicii ratate, care se sfrise in 1969 prin moartea mamei lor. Ca ntotdeauna, era laconic: Va rog, facei aranjamentele necesare pentru a fi prezeni n cabinetul meu, duminica 7 mai, la om 17.00, pentru a discuta despre administrarea bunurilor mele. Cu stima, Reuben V. Atlee." Semnatura distinctiva se micorase i parea trasata de o mna nesigura. Ani de zile, ea mpodobise sentinte i ordonane care modificasera nenumarate viei. Sentine de divort, custodii, suspendarea drepturilor parentale, adoptii. Ordonane soluionnd contestaii testamentare, electorale, dispute legate de terenuri i anexari. Iscalitura Judecatorului fusese autoritara i bine cunoscuta; acum era mzgalitura vag familiara a unui batrin grav bolnav. Bolnav sau nu, Ray tia nsa ca va fi prezent in cabinetul tatalui sau la ora stabilita. Tocmai fusese convocat i, dei maniera l irita, nu avea nici o indoiala ca el i fratele sau aveau sa-i faca apariia naintea Onorabilului Judector pentru un alt discurs. Era caracteristic Judecatorului sa aleaga o zi convenabila pentru el, fara sa consulte i prile. Facea parte din natura sa i, poate, din natura majoritatii judecatorilor, sa stabileasca termene pentru lnfatiari i termene finale fara sa se sinchiseasca de ceea ce le convenea altora. Un asemenea despotism se nvata, ba chiar era necesar, atunci cind aveai de-a face cu programe aglomerate, parti ovaielnice, avocai ocupati sau lenesi. Judecatorul i condusese insa familia aproape in aceeai maniera n care condusese sala de judecata si acesta era principalul motiv pentru care Ray Atlee preda Dreptul n statul Virginia, nu in Mississippi. Citi din nou scrisoarea, apoi o puse deasupra teancului de probleme curente care ii ateptau soluionarea. Se apropie de fereastra i privi curtea interioara unde totul era n floare. Nu se simea furios sau ranchiunos, ci doar frustrat ca tatal sau putea din nou sa dicteze intr-o asemenea masura. Se gndi totui ca batrnul avea sa moara n scurt timp. Putea trece cu vederea. Nu avea sa mai faca prea multe drumuri spre casa. Averea J udecatorului era invaluita n mister. Activul principal l constituia casa - o construcie dinaintea razboiului de secesiune, mostenita de la acelai Atlee care luptase

alaturi de generalul Forrest. Pe o strada umbroasa din vechea Atlanta, ar fi pretuit peste un milion de dolari, dar nu i n Clanton. Se ridica in mijlocul unui teren de doua hectare, nengrijit, la trei intersecii de piaa centrala a oraului. Podelele erau deformate, prin acoperi se infiltrau precipitatiile, iar pereii nu mai fusesera zugravii dupa nasterea lui Ray. El i fratele sau ar fi putut s-o vinda, poate, pentru o suta de mii de dolari, dar cumparatorul ar fi trebuit sa investeasca alte doua sute de mii ca s-o renoveze. Nici unul dintre ei nu intentiona sa locuiasca acolo; mai mult, Forrest nu mai inlrase de ani buni n ea. Reedina se numea Maple Run, ca i cum ar fi fost un adevarat domeniu, cu servitori i activitati mondene. Ultimul servitor fusese Irene, camerista. Murise cu patru ani n urma i de atunci nimeni nu mai aspirase podelele i nici nu mai lustniise mobilele. Judectorul i platea douazeci de dolari pe luna unui fost deinut local ca sa !unda peluza, i o facea cu stringere de inima. Optzeci de dolari pe luna nsemna jaf, n opinia lui savanta. n copilaria lui Ray, mama i spunea reedina Maple Run. Nu invitau pe nimeni sa cineze acasa la ei, ci la Maple Run. Adresa nu era familia Atlee, Fourth Street, ci reedina Maple Run, Fourth Street. Puini ali locuitori din Clanton i botezasera casele. Mama murise de anevrism i o depusesera pe o masa n salonul principal. Timp de doua zile, locuitorii oraelului traversasera Veranda din faa i holul, intrind n salon ca sa i aduca ultimul omagiu, apoi ncheiasera in sufragerie cu punci i prajiturele. Ray i Forrest se ascunsesera n pod i ii blestemasera tatal fiindca tolera un asemenea spectacol. Aceea era mama lor, o tinara draguta, acum palida i nemicala in sicriu! deschis. Forrest i spusese ntotdeauna Maple Ruin. Ararii roii i galbeni care se iniruisera cndva pe alee se uscasera n urma unei boli necunoscute. Cioturile lor putrede nu fusesera excavate niciodata. Patru stejan' uiiai umbreau peluza din faa. Toamna, ei revarsau tone de frunze, mult prea numeroase ca sa fie greblate i adunate de cineva. i, de cel puin doua ori pe an, pierdeau cite o creanga, care se rupea i cadea undeva pe casa, de unde putea sau nu sa fie indepartata. Casa ramnea locului, an dupa an, deceniu dupa deceniu, ncasnd lovituri, dar fara sa se prabueasca. Continua sa fie o cldire frumoasa n stilul georgian cu coloane, cndva un monument pentru cei care o construisera, iar acum un memento trist al unei familii n declin. Ray nu mai dorea sa aiba de-a face cu ea. Pentru el, era plin de amintiri neplacute i fiecare revenire acolo il depi-ima. n nici un caz nu i-ar fi putut permite gaura neagra financiara a meninerii unei proprietati care ar fi trebui! demolat. Forrest i-ar fi dat mai degraba foc decit sa-i fie proprietar. Judectorul dorea totui ca Ray s-o moteneasca i s-o pstreze n familie. Subiectul fusese abordat pe departe n ultimii ani. Ray nu-i adunase niciodata curajul sa intrebe Care familiei. Nu avea copii. Divortase i deocamdata nu

se intrevedea perspectiva altei insuratori. Situaia statea la fel i n cazul lui Forrest, cu excepia faptului ca acesta avea o colecie ameitoare de foste prietene i o relaie actuala cu Ellie, o pictoria i olaria de 150 de ilograme, mai mare cu doisprezece ani dect el. Era un miracol biologic faptul ca Forrest nu avusese copii, dar deocamdata nu fusese descoperit nici unul. Genealogia Atlee se ingusta spre un trist i inevitabil capat de linie, care nu-l deranja ctui de puin pe Ray. El i ducea viaa sa, nu n beneficiul tatalui ori al trecutului glorios al familiei. Revenea n Clanton exclusiv pentru funeralii. Celelalte bunuri ale Judecatorului nu fusesera niciodata aduse n discuie. Cindva, familia Atlee fusese bogata, dar asta se ntimplase cu mult nainte de naterea lui Ray. Existaser terenuri, plantaii de bumbac, sclavi, cai ferate, banci i participare n viaa politica - obinuitul ponofoliu confederat de bunuri care, in termenii lichiditailor, nu nsemnau nimic la sfritul secolului al XX-lea. El conferea totui familiei Atlee statutul de motenitori avui. Pe la zece ani, Ray stinse ca familia sa era bogata. Tatal lui era judecator, reedina lor purta un nume, iar n comunitatea rurala din Mississippi asta nsemna ca, intr-adevar, era un copil bogat. naintea morii, mama se straduise din rasputeri sa-i convinga pe Ray i pe Forrest ca o duceau mai bine dect majoritatea oarnenilor. Locuiau intr-un conac. Erau prezbiterieni. La fiecare trei ani, i petreceau vacana n Florida Ocazional, cinau n Peabody Hotel din Memphis. Aveau haine mai frumoase. Apoi Ray fusese acceptat la Stanford. Castelul de nisip se naruise, cnd Judecatorul anunase sec: - Nu-mi pot pennite. - Ce vrei sa spui? ntrebase Ray. - Exact ce am spus. Nu-mi pot permite sa te trimit la Stanford. - Nu-neleg. - Atunci sa te lamuresc. Poi sa mergi la orice colegiu doreti, dar nu ai sprijinul meu financiar dect daca mergi la Sewanee. Ray mersese la Sewanee, fara povara motenirii familiei, i fusese intretinut de tatal sau, care-i asigurase o bursa ce abia acoperea taxele pentru cursuri, manuale, camin i cotizaia fratemitaii. Facultatea de Drept era la Tulane, unde Ray supravietuise, servind ntr-un local cu specific pescaresc din Cartierul Francez. Timp de treizeci i doi de ani, tatal sau ctigase salariul de judecator al Curii de Echitate, care se numara printre cele mai mici din inut. Pe cnd studiase la Tulane, Ray citise un rapon despre compensarile judiciare i aflase cu tristee ca judecatorii din Mississippi citigau 52000 de dolari pe an, n timp ce salariul mediu naional era de 95 000.

Judecatorul locuia singur, cheltuia puin pentru casa i nu avea vicii, cu excepia pipei, dar prefera tutunul ieftin. Conducea un automobil Lincoln vechi, consuma mincare proasta, insa n cantiti mari, i purta aceleai costume negre pe care le mbracase din anii cincizeci. Viciul sau era operele de caritate. i economisea banii, apoi i daruia. Nimeni nu tia ci bani dona anual JudectoruLn mod automat, zece la suta mergeau la Biserica Prezbiteriana. Sewanee capata 2 OOO de dolari pe an, la fel ca Urmasii veteranilor Confederaiei. Aceste trei donaii erau sapate n granit, dar nu i restul. Judecatorul Atlee daruia oricui i-ar fi cerut. Unui copil olog, n crje. Unei echipe celebre, care efectua un tumeu prin statul sau. Pentru o calatorie a Clubului Rotary, ca sa vaccineze copii n Congo. Pentru un adapost de cini i pisici vagabonde in inutul Ford. Pentru renovarea acoperiului singurului muzeu din Clanton. Lista continua la nesfirit, iar pentru a primi un cec era suficient sa redactezi o scrisoare scurta i sa-l ceri. Judecatorul Atlee trimitea intotdeauna banii i o facuse din clipa in care Ray i Forrest plecasera de acasa. Ray i-l nchipuia acum, coplesit de praful i harababura biroului cu capac rulant, scriind mesaje scurte pe Underwood i vrindu-le n plicurile de judecator al Curii de Echitate, cu cecuri de-abia lizibile, adresate catre First National Ban din Clanton - cincizeci de dolari aici, o suta de dolari acolo, cite puin pentru fiecare, pna se topeau toi. Patrimoniul nu avea s fie complicat, fiindca erau foarte puine de inventariat. Volume juridice vechi, mobilier uzat, fotografii i mementouri dureroase de familie, dosare i hnii de mult uitate - un maldr de gunoaie care aveau sa arda cu flacari impresionante. El i Forrest vor vinde casa indiferent cu ce pre i vor fi mulumii sa recupereze ceva din ultimii bani ai averii familiei Atlee. , Ar fi trebuit s-l sune pe Forrest, ns telefoanele acelea erau ntotdeauna uor de amnat. Forrest reprezenta o cu totul alta serie de probleme, mult mai complicata decit un tata batrin, pe patul morii, retras i dedat irosirii propriilor bani. For-rest era un dezastru n aciune, un tnr de treizeci i ase de ani al crui creier fusese ameit de toate substan ele legale i ilegale cunoscute in cultura americana. - Ce mai familie, mormai Ray n barba. Lipi pe avizier o ntiinare, anulndu-i cursul de la ora ll, i pleca s-i faca terapia. Primvara n Piedmont nsemna cerul senin. poalele dealurilor nverzindu-se de la o zi la alta i Valea Shenandoah modificndu-se pe masura ce fermierii i trasau i retrasau araturile perfecte. Pentru a doua zi fuseser anun ate precipitaii, ns n centrul Virginiei nu te puteai increde n nici o prognoza meteo.

Cu aproape 300 de ore de zbor la activ, Ray ncepea fiecare zi examinnd cerul, n timp ce alerga opt ilometri. Putea sa alerge pe ploaie ori pe timp senin, dar nu i sa piloteze. i jurase in sinea lui (i promisese i companiei de asigurari) ca nu va zbura noaptea i ca nu se va aventura in nori. Nouzeci i cinci la suta dintre accidentele avioanelor mici se petreceau din cauza ntunericului sau a condi iilor meteo nefavorabile i, dup aproape trei ani de pilotare, Ray continua sa fie decis sa joace pe mna lait ii. Exista pilo i btrni i piloi ndrzne i, spunea o maxim, dar nu exista pilo i btrni ndrzne i." Credea cu strnicie n adevrul acela. n plus, centrul Virginiei era prea frumos ca sa zboare prin nori. El atepta vremea perfecta, fr vnt, care sa-l impinga de colo-colo i sa complice aterizrile, fr pcle care sa nnegureze orizontul i s-l rtceasc, i fara nici o ameninare de furtuna sau umiditate atmosferica. Cerul senin MOENITORII ts vzut n timp ce fcea jogging i determina de obicei restul zilei. Putea sa-i decaleze prnzul, sa anuleze un curs sau sa-i amine documentarea pentru o zi ploioasa, sau chiar pentru o sptmna ploioasa. Un buletin meteo corespunztor nsemna ca Ray pornea spre aeroport. Aeroportul se gsea n nordul oraului, la un sfert de ora de facultate. La Docer`s Flight School, primi obinuitul salut grosolan din partea lui Dic Docer, Charlie Yates i Fog Newton, cei trei foti piloi ai Marinei, care, dupa ce ieiser la pensie, cumpraser locul i-i instruiau pe majoritatea aviatorilor amatori din zona. Ceremonialul lor se desfura zilnic n Cocpit, un rnd de scaune de cinematograf vechi, dispus in partea din faa a colii de zbor, unde beau litri de cafea i povesteau istorii ce sporeau n exagerari de la o ora la alta. Toi clientii i elevii aveau parte de acelai tratament verbal vulgar; daca nu le convenea, n-aveau dect sa plece, lor nu le pasa. Beneficiau de pensii frumuele. Apariia lui Ray determina o repriza cu cele mai recente bancuri despre avocai; nici unul nu era prea amuzant, dar toate stmira hohote de ris n momentul poantei. - Nu-i de mirare ca nu avei elevi, le zise Ray pe cnd completa documentele. - Unde mergi? se interesa Decer. - Dau i eu nite guri prin cer. - Cred c-ar fi cazul sa alertam controlul traficului. - Sntei prea ocupati ca sa avei timp de aa ceva. Dupa zece minute de insulte i formulare pentru nchiriere, Ray fu liber sa plece. Pentru optzeci de dolari pe ora, putea inchiria un avion Cessna care avea sa-l poarte la 1 500 de metri deasupra solului, departe de oameni, telefoane, trafic rutier,

studeni, documentare i, in ziua aceasta, chiar i mai departe de tatal sau aflat pe patul morii, de fratele nebun i de harababura inevitabil care-l astepta acasa. Pe pista de parcare existau treizeci de avioane uoare, n majoritate Cessna mici, cu aripi parasol i tren de aterizare fix, care continuau sa tie aparatele de zbor cele mai sigure construite vreodata. Existau nsa i altele mai sofisticate. Linga Cessna pe care-1 nchiriase se afla un Beech Bonanza, o minunatie monomotor de 200 de cai-putere, pe care Ray l-ar fi putut pilota peste vreo luna, dupa nca niic instruire. Zbura cu aproape aptezeci de noduri mai rapid dect Cessna si avea destule gadget-uri i sisteme electronice ca sa-i lase gura apa oricarui pilot. Mai ru nca, Bonanza era de vnzare pentru 450 000 de dolari - neoficial, desigur, dar pe aproape. Proprietarul construia centre comerciale si dorea un King Air, confonn celor mai recente analize din Cocpit. Ray se indeparta de Bonanza si se concentra asupra micutului aparat Cessna de alaturi. Ca toti piloii novici, i inpecta atent avionul, conform listei de control. Fog Newton, instructorul sau, incepea fiecare lectie cu o poveste oribila despre incendii i moarte, cauzate de piloti prea grabiti sau prea lenei ca sa foloseasca listele de control. Dupa ce se asigura ca toate partile i suprafetele exterioare erau n perfecta stare, Ray deschise ua, se instala i-i fixa centurile. Motorul pomi lin i radioul nvie. Ray termina o lista de predecolare i apela tumul de control. 0 cursa de navetiti era programata naintea lui, iar la zece mii-iute dupa ce inchise ua, primi acceptul de decolare. Se nalta lin i vira spre vest, catre Valea Shenandoah. La altitudinea de l 300 de metri, traversa Muntele Afton, aflat destul de aproape sub el. Citeva secunde de turbulenta muntoasa leganara Cessna, dar nu fu nimic anormal. Dupa ce trecu de poalele dealurilor si peste terenurile agricole, vzduhul deveni tacut i nemicat. n mod oficial, vizibilitatea ajungea la treizeci de ilometri, dar la altitudinea aceea putea sa vada mult mai departe. Nici un plafon, nici un nor, nicaieri. La l 700 de metri, vrfurile din West Virginia se ridicara lent la orizont. Ray completa o lista de control n timpul zborului, stabili amestecul de combustibili pentru croaziera normala i se relaxa pentru prima data de cnd rulase pe pista spre poziia de decolare. Sporovaielile din radio disparura i nu avea sa le mai re cepioneze pina ce nu comuta pe tumul de control Roanoe, aflat la aizeci i cinci de ilometri sud. Decise sa evite Roanoe i sa ramina n spatiul aerian necontrolat. Din proprie experienta, Ray tia ca psihiatrii din Charlottesville aveau onorariul de 200 de dolari pe ora. Zborul era mai ieftin i mai eficient, dei, la drept vorbind, tot un psihiatru, unul foarte inteligent, i sugerase sa-i gaseasca un hobby... i asta ct mai repede. l consultase pe individ pentru c simea nevoia sa stea de vorba cu cineva. Exact la o luna dupa ce fosta doamna Atlee deschisese procesul de divor, ii parasise slujba i plecase din casa lor avind asupra ei numai hainele i bijuteriile, totul fiind executat cu o efi-

ciena rece n mai putin de ase ore, Ray plecase pentru ultima data de la psihiatru, mersese cu maina pna la aeroport, se mpleticise n Cocpit si receptase prima insulta din partea lui Dic Docer sau a lui Fog Newton - nu-i mai amintea cu exactitate. Insulta avusese un efect benefic - cuiva i pasa de el. Uimasera mai multe si Ray, ranit si confuz, ii descoperise un camin. Trecusera de atunci trei ani de cnd brazda cerul senin i solitar de deasupra Munilor Blue Ridge i a Vaii Shenandoah, linitindu-i mnia, varsnd cteva lacrimi, instalndu-i viaa agitata pe scaunul gol de alaturi. Ea a plecat", i repeta ntruna scaunul acela. Unele femei pleaca, apoi se ntorc. Altele pleaca i sufera o reconsiderare dureroasa. n sfrit, altele o fac cu o asemenea hotarire, nct nu mai privesc niciodata n urma. Plecarea lui Vici din viaa sa fusese att de bine planuita i executata cu atta snge-rece, nct primul comentariu al avocatului lui Ray fusese: Renunta, arnice. i Ea gsise o afacere mai buna, la fel cum un fotbalist pleaca la finele contractului la alta echipa. mbraca noul tricou, zmbete spre aparatele de fotografiat, uita de vechiul stadion. ntr-o dimineaa ca oricare alta, pe cnd Ray se afla la facultate, Vici plecase intr-o limuzina. Fusese urmat de o duba care-i transporta obiectele personale. Peste alte douazeci de minute, intrase n noua ei reedina, un conac situat intr-o ferma hipica, in estul oraului, unde Lew Lichidatorul o atepta cu braele deschise i cu un contract prenupial. Lew era un pradator de corporaii, ale carui raiduri ii adusesera o jumatate de miliard de dolari, conform cercetrilor lui Ray, i care, la vrsta de aizeci i patm de ani, i incasase banii, plecase de pe Wall Street i, dintr-un motiv necunoscut, alesese Charlottesville ca birlog. Undeva, pe drum, daduse peste Vici, i oferise un trg, o lasase nsrcinat cu copiii pe care ar fi trebuit sa-i zamisleasca Ray i acum, cu o soie desprinsa din reclame i cu alta familie, dorea sa fie privit cu toata seriozitatea ca noul rechin local. - Ajunge, i zise Ray cu glas tare. Vorbea la altitudinea de 1 700 de metri i nu-i raspundea nimeni. Presupunea i spera ca Forrest nu mai lua droguri, dei asemenea presupuneri erau, de obicei, gresite, iar asemenea sperante erau, adeseori, spulberate. Dupa douazeci de ani de tratamente de dezintoxicare si recidive, parea improbabil ca fratele sau avea sa-i invinga vreodata viciile. Iar Ray era sigur ca Forrest ajunsese falit, o stare asociata ntotdeauna obiceiurilor sale. Fiind falit, era in cautare de bani i... sursa cea mai la ndemina o constituia motenirea tatalui sau. Banii pe care Judecatorul nu-i donase pentru aciuni de binefacere si copii bolnavi i tumase n gaura fara fund a dezintoxicarilor lui Forrest. Atia bani i timp fusesera irosii acolo, nct Judecatorul, aa cum numai el putea sa faca,

il excomunicase practic pe Forrest din relaia tata-fiu. Vreme de treizeci i doi de ani, el pusese capat casatoriilor, luase copii de la parinti, ncredinase copii unor parinti adoptivi, intemase pe viaa bolnavi mintal, ordonase intemniarea unor prini delincveni - o mulime de sentinte drastice i extinse, care erau puse n aplicare prin simpla lui semnatura. Cnd i ncepuse cariera, autoritatea i fusese acordata de statul Mississippi, dar ulterior n cariera primea ordine numai de la Dumnezeu. Daca exista cineva care putea izgoni un fiu, acela era judecatorul Reuben V. Atlee. Forrest pretindea ca nu se sinchisea de ostracizarea sa. Se considera un spirit liber i sustinea ca de noua ani nu mai calcase n Maple Run. l vizitase pe Judector o data, n spital, dupa un preinfarct, cnd medicii i chemasera pe membrii familiei. n mod surprinztor, atunci fusese treaz. - Cincizeci i doua de zile, fratioare, ii optise el mndru lui Ray pe coridorul seciei de reanimare. Cnd dezintoxicarea funciona, era un raboj umblator. Daca Judectorul inteniona sa-l includa pe Forrest in testament. nimeni n-ar fi fost mai surprins dect acesta. Dar, existind posibilitatea ca banii sau bunurile sa treaca dintr-o mna n alta, Forrest avea sa fie prezent, n cautarea ftrimiturilor i a resturilor. Deasupra lui New River Gorge, linga Becley, West Virginia, Ray vira i pomi spre casa. Dei zborul costa mai puin dect terapia cu un expert, nu era ieftin. Ceasul ticaia. Daca dadea lovitura la loterie, ar fi cumprat Bonanza i ar fi zburat peste tot. Peste doi ani, avea programat anul sabatic, un respira de la rigorile vieii universitare. Din partea lui se astepta ca pna atunci sa termine caramida de 800 de pagini despre monopoluri i exista o ansa bunicica sa reuseasca intr-adevar s-o faca. Visul sau nsa era sa cumpere n leasing un Bonanza i sa se piarda in cer. La optsprezece ilometri vest de aeroport, chema turnul de control si fu directionat n trafic. Vntul era slab i variabil, iar aterizarea avea sa fie floare la ureche. La apropierea finala, cu pista de aterizare la mai puin de doi ilometri si la 500 de metri sub el, cnd Ray i micutul sau Cessna lunecau intr-o coborre perfecta, un alt pilot se auzi n difuzorul radioului. `i anuna controlului identitatea sa, ,,Challenger-doLpatru-patru-deltamie"; se afla la douazeci i patru de ilometri spre nord. Tumul i acorda permisiunea de aterizare, imediat dupa Cessna. Ray alunga gindurile despre celalalt aparat, timp suficient pentru a face o aterizare ca la carte, apoi coti de pe pista i incepu sa ruleze spre parcare. Challenger este un avion cu reacie privat construit de canadieni, cu opt pina la cincisprezece locuri, n funcie de configuraie. Poate sa zboare de la New Yor la Paris, fara escala, ln stil maiestuos, cu propriul sau steward, care sa serveasca bauturi i mincare. Un avion nou se vinde cu vreo

25 de milioane de dolari, n functie de lista nesfrita de opiuni. Aparatul cu numarul de identificare 244DM era proprietatea lui Lew Lichidatorul, care-l luase de la una dintre multele companii jalnice pe care le terminase. Ray il privi ateriznd in spatele sau i pentru o secunda spera ca avea sa se prabueasca i sa arda chiar acolo, pe pista. ca sa se bucure de spectacol. Nu se intimpla asa i, pe masura ce se n drepta catre terminalul sau privat, Ray i dadu seama ca se afla Intr-o stare tensionata. n anii scuri de la divor, o vazuse pe Vici de doua ori i in nici un caz nu dorea s-o vada acum - el la bordul unui Cessna vechi de douazeci de ani, ea coborind scara jetului poleit n aur. Poate ca Vici nu se afla n avion. Poate ca nuntru nu se gasea decit Lew Rodowsi, revenind din alt raid. Ray lntrerupse admisia combustibilului, motorul se opri i, n timp ce Challengerul se apropia de el, ncepu sa se lase cit mai in jos tn scaun. Pina in momentul opririi, la mai puin de treizeci de metri de locul unde Ray cauta sa se ascunda, un automobil Suburban negru-lucios aparuse n parcare, gonind niel cam tare, cu farurile aprinse, ca i cum o familie regala ar fi debarcat n Charlottesville. Doi tineri in camasi verzi i sorturi ai identice satir, gata sa-l primeasca pe Lichidator i pe ceilali pasageri. Ua Challengerului se deschise, scara se extinse i Ray, care putea sa vada scena perfect peste bordul de comanda, privi fascinat un pilot, care aparu primul, cu dou sacose mari de cumparaturi. Urma Vici, cu gemenii. Aveau acum doi ani, Simmons i Ripley, bietii copii primind nume asexuate n loc de prenume, deoarece mama lor era o idioata, iar tatal lor procrease deja ali noua inaintea lor i probabil ca nu-i pasa cum i chema. Erau baieti, Ray tia asta, deoarece urmarea anunurile din ziarul local - nateri, decese, spargeri etc. Se nascusera in spitalul Martha Jefferson, la apte saptamini i trei zile dupa ce se pronunase divorul fara probleme dintre cei doi Atlee si la apte sptmni i doua zile dupa ce Vici, cu o sarcina foarte evidenta. se maritase cu Lew Rodowsi, aflat la al patrulea sau dntm spre altar... sau spre ceea ce se folosise n ziua aceea la ferma hipica. inindu-i pe baieti de miini. Vici cobor cu grija treptele. O jumatate de miliard de dolari aratau bine pe ea - blugi strimi de colecie pe picioarele lungi, care devenisera considerabil mai zvelte de cind intrase n lumea bogailor care calatoresc de placere. De fapt, Vici parea sa fie nfometata in mod elegant- braele erau numai piele i os, posteriorul mic i plat, obrajii scolllcii. Ray nu-i putea zari ochii, bine ascunsi inapoia ochelarilor negri integrali, ultimul racnet al modei la Hollywood sau la Paris... nu conta locul exact. Lichidatorul nu era infometat. Atepta nerabdator inapoia soiei i odraslelor curente. Pretindea ca participa la maratonuri. nsa prea puine din cele ce afirma n presa se dovedeau adevarate. Era bondoc, cu un abdomen proeminent. i pierduse jumatate din par, iar restul era sur. Vici avea patmzeci i unu

de ani i-i puteai da treizeci. El avea aizeci i patru i parea de aptezeci, sau cel puin aa socoti Ray, cu multa satisfacie. Intrata in cele din unna ln Suburban, iar cei doi piloi i oferii incarcata i relncarcara bagaje i sacose mari de la Sas and Bergdorf. Fusese doar o calatorie scurta, de cumparaturi ln Manhattan, un zbor de patruzeci i cinci de minute la bordul Challengerului privat. Suburbanul accelera, indepanlndu-se. spectacolul lua sfirit i Ray se indrepta n scaunul Cessnei. Daca n-ar fi urt-o att de mult pe Vici, ar fi ramas aici mult timp, retraind casatoria lor. Nu existasera certuri, dispute, nici o modificare de temperatura. Pur i simplu, ea daduse peste o afacere mai buna. Deschise ua, sa traga aer adnc n piept, i-i dadu seama ca gulerul i se imbibase de transpiratie. i terse fruntea i cobor din avion. Pentru prima data de cind inea minte, i dori sa nu fi venit la aeroport. Facultatea de Drept se afla lnga cea de Finane, ambele fiind situate ln nordul campusului care se extinsese mult de la neobinuitul stuc universitar proiectat i construit de Thomas Jefferson. Pentru o universitate care venera intr-o asemenea masura arhitectura fondatorului ei, Facultatea de Drept era pur i simplu alta cladire modem& specific pentru campusuri, patrata i tunit, din crmid i sticla, insipida i lipsita de imaginatie ca multe altele construite n anii aptezeci. Donatiile recente o renovasera nsa i o decoraser elegant. Fcea pane din Top Ten, aa cum tiau prea bine toti cei care lucrau i studiau acolo. Citeva din Ivy League* erau plasate deasupra ei, dar nici o alta facultate publica. Atrgea o mie de studeni de vrf i detinea un corp profesoral sclipitor. Ray fusese multumit sa predea legislaia titlurilor financiare la Norheastern, n Boston. Unele dintre articolele lui atrasesera atenia unui comitet de recrutare, lucrurile se legasera, iar posibilitatea mutrii n Sud, la o facultate mai buna, devenise atragatoare. Vici era din Florida i, dei nflorea n viaa citadina a Bostonului, nu se putuse adapta niciodat pe deplin iernilor. Cei doi soi se acomodasera iute cu ritmul mai lent din Charlottesville. Lui Ray i se garantase postul, iar ea i luase doctoratul n limbi romanice. ncepuser sa se gndeasc la copii, cnd Lichidatorul se infiltrase n tablou. Un alt barbat i lasa soia insarcinata, apoi o ia i tu ai dori sa-i pui nite ntrebari. Poate ca ai cteva ntrebari i pentru ea. n zilele imediat urmtoare plecarii lui Vici, Ray nu putuse sa adoarma, gndindu-se la intrebarile acelea. dar, pe masura ce timpul trecuse. i daduse seama ca nu avea sa se confrunte niciodata cu ea. ntrebrile se estompasera; totui, vederea ei pe aeroport i le readusese in minte. Ray o

supunea din nou unui interogatoriu, cnd opri n parcarea facultatii i reveni n cabinetul sau. Statea pna trziu dupa-amiezele i nu erau necesare programari. Ua ramnea deschisa i orice student era bine venit. Era totui nceputul lunii mai i zilele erau calduroase. Vizitele studenilor se rarisera. Ray reciti directivele primite de la tatal sau i se simi din nou iritat de obisnuitul lui stil dictatorial. La ora 17 incuie cabinetul, iei din facultate i pomi pe strada, spre un complex de sali de sport, unde studentii din anul trei jucau mpotriva profesorilor n al doilea meci de base-ball dintr-o serie de trei. Profesorii fusesera de-a dreptul mcelarii n primul meci. Meciurile doi i trei nici nu mai erau necesare pentru a decide echipa mai buna. Simind mirosul sngelui, studentii dirt anii nti i doi umplusera tribunele micue i se rezemau de gardul de srma dinapoia liniei primei baze, acolo unde echipa profesorilor se strnsese pentru a se ncuraja n mod inutil naintea jocului. n partea stnga, nite studeni cu reputaie dubioasa din anul nti se adunasera n jurul a doua frigidere mari i berea ncepuse deja s curga. Nu exista loc mai bun ca sa-i petreci primvara decit campusul unui colegiu", i zise Ray, apropiindu-se de teren i cautnd o poziie convenabila de unde sa priveasca meciul. Fete n sorturi, ntotdeauna un frigider n preajma, atmosfera festiva, petreceri ad-hoc, vara care se apropia... Avea patruzeci i trei de ani, era celibatar i dorea sa redevina student. Toi spuneau ca activitatea profesorala te ine tnar, energie i ascutit la minte, nsa Ray nu-i dorea dect sa stea pe un frigider alaturi de zurbagii i sa se ia de fete. Un grup mic dintre colegii sai rmsese napoia liniei de fund, rnjind curajos cnd echipa profesorilor intra pe teren intr-o forma ie deloc impresionanta. C iva chioptau. Jumatate purtau cel puin o genunchiera. Ray l zar-i pe prodecanul Carl Mir. prietenul sau cel mai bun, rezemat de gard; cu cravata desfacuta i sacoul atmat pe un umar. - Jalnica echipa, comenta Ray. - Stai sa-i vezi jucind, replica Mir. Carl era dintr-un orael din Ohio, unde tatal sau era judecator, sfnt local i bunicu ul tuturor. Carl fugise, de asemenea, de acas i-i jurase sa nu se mai ntoarc niciodata. - N-am vazut primul meci, explica Ray. - A fost un dezastru. aptesprezece la zero dupa primele doua reprize. Batatorul principal al studenilor trimise prima aruncare In partea stnga a terenului, o dubla de rutina, dar pna cnd extrema stnga i mijlocaul profxlor chiopatar pina acolo, izbutira sa stapneasca mingea, o lovira de vreo doua ori cu piciorul, se luptara pentru ea i apoi o trimisera spre interior,

alergatorul studenilor ajunsese n casa i ocazia fu ratata. Scandalagiii din stnga se tavaleau de rs. Studenii din tribune racneau cernd mai multe greeli. - 0 sa fie i mai rau, prevesti Mir. Aa se i intimpla. Dupa alte cteva faze dezastruoase, Ray se plictisi. - La inceputul saptaminii viitoare, spuse el intre doua lovituri, o s lipsesc din ora. Am fost chemat acasa. -mi dau seama ca eti n culmea ncntarii. Alta nmormntare? - Nu nca. Taic-meu a convocat o reuniune de familie, ca sa discutam despre motenire. - mi pare rau. - N-ai de ce. Nu-s prea multe de discutat, nimic pentru care sa ne luam la bataie, aa ca probabil va fr neplcut. - Fratele tau? - Nu tiu cine va cauza mai multe probleme - fratele sau tatal. - O sa ma gindesc la tine. - Mulumesc. O sa-mi anun studenii i o sa le dau teme. Totul ar trebui s fie acoperit. - Cind pleci? - smbt, i ar trebui sa ma-ntorc mari, cel mai tirziu miercuri, dar cine tie ce se mai intimpla? - Ne gasesti tot aici, facu Mir. i sper ca pna atunci se termina i cu seria asta de meciuri. O minge se rostogoli neatinsa printre picioarele prinzatorului. - Cred ca deja s-a terminat, facu Ray. Nimic nu-i strica mai mult cheful lui Ray dect gndul revenirii acasa. Nu mai fusese acolo de peste un an i, chiar daca n-ar mai fi trebuit sa se ntoarc niciodata, tot i s-ar fi parut prea curnd. Cumpara un bunito de la un stand mexican i-l mnca la o terasa din apropierea patinoarului, unde obisnuita gaca de derbedei brunei se aduna ca s-i sperie pe oamenii cu frica lui Dumnezeu. Vechea Main Street era un mall pietonal foarte placut, cu terase micue, pravalii de antichiti i buchiniti, iar, daca vremea era frumoasa, ca n majoritatea cazurilor, programul localurilor n aer liber se prelungea pentru clienii care zaboveau. `

Cnd redevenise brusc celibatar, Ray parsise casa veche din ora i se mutase n centru, unde cele mai multe cladiri fusesera renovate, capatnd un aspect mai urban. Apartamentul lui de ase camere se afla deasupra unui magazin de covoare persane. Avea un balcona deasupra mall-ului i, cel puin o data pe luna, i invita studenii la o cina cu lasagna i vin. Aproape ca se ntunecase cnd descuie ua de pe trotuar i urca pe treptele scriitoare spre apartament. Era complet singur - nu avea partenera, cine, pisica sau petiori. n ultimii ani intlnise doua femei pe care le gsise atragatoare, dar n-o invitase pe nici una la o ntlnire. Se simea prea nspaimntat pentru o idila O studenta ndrazneata din ultimul an, Kaley, i facea avansuri, dar zidurile lui defensive erau bine ridicate. Pomirile sexuale i adonnisera n asemenea masura, nct se gndise n mod serios sa recurga la serviciile unui consilier sau poate chiar ale noilor medicamente minune. Aprinse lumina i verifica robotul telefonic. l sunase Forrest, un eveniment cu adevarat ieit din comun. totui nu complet neateptat. n mod tipic pentru Forrest, nu lasase nici un numar. Ray si pregati un ceai fara cofeina i puse un disc de jazz, ncercnd sa traga de timp in vreme ce se pregatea pentru convorbire. Era straniu ca o discuie telefonica cu singurul sau frate sa necesite attea eforturi, dar discuiile cu Forrest erau ntotdeauna deprimante. Ei doi nu aveau nici neveste, nici copii, nimic n comun, cu exceptia numelui i a tatalui. Ray tasta numarul locuintei lui Ellie din Memphis. Telefonul suna mult, pna sa raspunda cineva. - Buna seara, Ellie, snt Ray Atlee, rosti el politicos. - Ah, mormai femeia de parca ar mai fi sunat de opt ori pna atunci. Nu-i aici, e plecat. Mulumesc bine, Ellie, dar tu? Grozav, multumesc pentru ntrebare. Ma bucur sa te aud. Cum e vremea pe-acolo?" - M-a sunat, zise Ray. - i-am zis, nu-i aici. - Te-am auzit. Exista vreun alt numar? - Al cui? - Al lui Forrest. sta-i singurul numar la care-l pot contacta? - Aa cred. Aici sta n majoritatea timpului. - Sa-i spui, te rog, ca l-am cautat. Se ntlnisera in clinica de dezintoxicare: ea pentru bautura, Forrest pentru un meniu aproape complet de substane interzise. Pe atunci, Ellie cntarea patruzeci i noua de ilograme i sustinea c la maturitate nu se hrnise aproape dect cu votca. Renunase la butur, prsise clinica complet vindecat, i triplase greutatea i, cumva, se alesese i cu Forrest.

Mai degrab mam dect prieten, l gazduia acum intr-o ncpere de la demisolul casei pe care o motenise, o cldire victorian veche i stranie in centrul Memphisului. Ray inea inc receptorul n mn, cnd telefonul sun. - Salut, fratioare, zise Forrest. Ai sunat? - Am vzut c m-ai cutat. Cum merge? - Mergea binisor, pin-am primit o scrisoare de la btrnu'. Ai primit i tu? - Azi a sosit. - Tot se mai crede judector, iar pe noi doi prini delincveni, nu? - Va ramine de-a pururi Judectorul. Ai vorbit cu el? Un pufnet, urmat de o pauz. - De doi ani n-am mai vorbit la telefon i n-arn mai clcat n casa aia de nu mai tin minte cnd. Nici nu-s sigur c-o s vin duminic. - O s vii. - Tu ai vorbit cu el? - L-am sunat acum trei sptmni. Prea foarte bolnav. Forrest, cred c n-o s-o mai duc mult. Cred c-ar trebui sate gindesti serios... - Nu-ncepe iari, Ray. N-ascult predici. Se lasa tcerea, o linite apstoare, n care amindoi inspirar adnc. Fiind un dependent de droguri provenit dintr-o familie respectabil, Forrest avusese parte de cnd se tia de predici, dscleli i sfaturi nesolicitate. ` - Iart-m, spuse Ray. Eu ma duc. Tu ce faci? - Cred c-o s vin. - Eti curat? Era o ntrebare foarte intim, dar la fel de obinuit ca i Cum e vremea?" n cazul lui Forrest, rspunsul era ntotdeauna direct i cinstit. - De o sut treizeci i nou de zile, fi-tioare. - Grozav! Era i nu era grozav. Fiecare zi fara droguri reprezenta o usurare, totusi era demoralizant ca dupa douzeci de ani s continui sa numeri. - i am i o slujba, continua Forrest, mindru.

- Bravo. n ce domeniu? - Ma ocup de cazuri pentru o companie locala de ambulante. nite jeguri care-i fac reclama pe cablu i se-nvirt pe linga spitale. Le fac rost de pacieni i iau comision. O asemenea meserie era dificil de apreciat, dar pentru Forrest orice angajare nsemna o veste buna Fusese garant de cautiuni, aprod, paznic, detectiv - la un moment sau altul, incercase practic toate slujbele de la nivelurile cele mai de jos din domeniul juridic. - Nu-i rau, comenta Ray. Forrest incepu o istorie despre o disputa fizica din sala de urgente a unui spital i Ray ncepu sa-i piarda atenia. Fratele lui lucrase de asemenea ca bodyguard intr-un bar de strip-tease, o funcie care nu durase prea mult, dupa ce fusese batut de doua ori n aceeai noapte. Petrecuse un an ntreg, facind turul Mexicului pe o motocicleta Harley-Davidson noua; nu fusese niciodata clar cine sponsorizase calatoria. incercase sa lie recuperator pentm un camatar din Memphis, dar se dovedise din nou deficitar cnd se ajunsese la violenta. Slujbele cinstite nu-l atrasesera niciodata, dei, pentru a spune adevarul, potenialii angajatori erau in general nspaimintati de cazierul lui. Doua condamnati asociate consumului de droguri, ambele inainte sa fi mplinit douazeci de ani, care ramaseser nsa pete permanente. - O sa-l suni pe batrinu"! ntreba el. - Nu, o sa-l vad duminica, raspunse Ray. - Pe la ce ora ajungi n Clamon? - Nu tiu, cred ca pe la cinci. Tu? - Dumnezeu a zis ora 17; nu? - Da. - Atunci o sa vin dupa cinci. Pa, fratioare. Ray dadu ocol telefonului n ora unnatoare, deciznd ca da, avea sa-i sune tatal, doar ca sa-i auda vocea, apoi deciznd ca nu, orice ar fi spus acum putea fi spus i mai trziu, faa n faa. Judecatorul detesta convorbirile telefonice, mai ales cele noctume, care-i tulburau solitudinea. De cele mai multe ori, refuza pur i simplu sa raspunda. Iar daca o facea. era de obicei att de grosolan i morocnos, nct celcare suna regreta efonul facut. Probabil ca avea s poarte pantaloni negri i o camasa alba, presarata de gaurele minuscule de la scrumul pipei. dar foarte scrobita, deoarece aa purtase dintotdeauna. Pentru el, o camasa alba de bumbac rezista un deceniu, indiferent de numrul petelor i al gaurelelor cauzate de scrum, spalata i scrobil saptamnal la curaatoria lui Mabe din piaa. Cravata avea sa fie la

fel de veche ca i cmaa, avnd ca model un imprimeu decolorat, asortata intotdeauna cu bretele bleumarin. i va fi ocupat la biroul sau, sub portretul generalului Forrest, fara sa-i atepte fiii pe Veranda. Va dori sa-i lase sa cread ca avea de lucru, chiar i duminica dupa-amiaza, i c sosirea lor nu era chiar atit de importanta. Drumul cu automobilul pn n Clanton dura n jur de cincisprezece ore, daca mergeai cu camionagiii pe autostrada cu patru benzi aglomerate i te luptai cu gtuirile din jurul oraelor, i putea fi parcurs intr-o zi daca te grbeai. Ray nu se grbea i puse puinele bagaje n portbagajul Audiului TT decapotabil cu doua locuri, pe care-l avea de nici o sptmn, nu-i lua ramas-bun de la nimeni, fiindca nimnui nu-i pasa realmente cind venea sau pleca, i iei din Charlottesville. Nu avea sa depaseasca viteza legala i nu avea sa mearga pe autostrada, daca putea s-o evite. Asta era provocarea lui - o calatorie fara digresiuni. Pe scaunul tapisat n piele de alaturi avea harti, un termos cu cafea tare. trei tigari de foi cubaneze i o sticla cu apa. La citeva minute dupa ce parsise oraul prin vest, coti la stinga pe Blue Ridge Parway i ncepu sa erpuiasca spre sud, peste deluoare. 'I"I`-ul era un model 2000, ieit de cel mult doi ani de pe planetele de proiectare. Cu vreo optsprezece luni n urma, Ray citise anunul dat de Audi referitor la noua lor maina sport i se grabise s-o comande pe prima din ora. De atunci nu mai vazuse alta, dei dealerul l asigurase ca modelul avea sa devina popular. Cind ajunse la o belvedere, cobori capota, aprinse o tigara de foi i sorbi din cafea, apoi pomi iari, fr sa depeasc 70 m/h. Chiar i la viteza aceea, Clanton se apropia amenin tor. Peste patru ore, n cutarea unei benzinrii, Ray se trezi ateptnd la un semafor pe strada principal a unui orasel din North Carolina Trei avocai traversau strada chiar prin faa lui. vorbind toi n acelai timp i avnd nite Serviete vechi, care artau la fel de uzate i sclciate ca i pantofii. Ray privi n stnga i zri tribunalul. ntoarse capul spre dreapta i se uita dupa avoca ii care disprur intr-un local. Brusc se simi flmnd, att de mncare, ct i de vocile oamenilor. Cei trei stateau ntr-un separeu lnga fereastra din faa, continuind sa palavrageasca, pe cnd amestecau n cestile de cafea. Ray se aseza la o masa relativ apropiata i comanda un sandvi triplu de la chelneria batxina, care-i servea de citeva decenii. Un pahar de ceai cu gheaa i un sandvi. dar ea scrise totul cu atenie n cameelul de comenzi. Ray se gndi ca bucatarul era probabil i mai batrin. Avocaii avusesera o dimineaa plina n tribunal, ciorovaindu-se pentru un teren din muni. Terenul fusese vindut, urmase o aciune judiciara etc. etc., si acum incepuse procesul. Chemasera martori, citasera cazuri precedente, contestasera tot ce declarasera ceilali i n general se infierbntasera intr-atit nct necesitasera o pauza.

Asta voia tata sa fac", fu ct pe-aici sa spuna Ray cu glas tare. Se ascundea in spatele gazetei locale, prefacindu-se ca citete, dar i asculta pe avocai. Visul judecatorului Reuben Atlee fusese ca bieii lui sa termine dreptul i sa revina in Clanton. El avea sa se retraga din funcia publica i, mpreuna, umiau sa deschida `un cabinet juridic n piaa. Acolo aveau sa aiba o meserie onorabila, iar el avea s-i nvee cum sa fie avocai - avocai gentlemeni, avocai de provincie. Avocai falii fusese felul n care i imaginase Ray situaia. Aidoma tuturor oraelelor din Sud, Clanton abunda n avocai, care se nghesuiau n cldirile aflate vizavi de tribunal, de cealalta parte a pieei, i aveau funcii de conducere n politica, banci, cluburi i coli, ba chiar i in biserici i n liga de base-ball. Unde anume, pe perimetrul pieei trebuia s-i gaseasca locul? n vacantele pentru tatl avocaii din doar ca erau de var din colegiu i facultate, Ray lucrase sau. Desigur, fara sa fie platit. i cunotea pe toti Clanton. n ansamblu, nu erau oameni ri, atta prea muli.

Cotitura spre droguri a lui Forrest venise destul de repede si sporise presiunea asupra lui Ray, de a-i urma tatal ntr-o viaa de saracie cultivata. Se impotrivise insa i, dupa ce terminase primul an la Drept, ii promisese c nu avea s revina n Clanton. Avusese nevoie de nca un an pentru a-i aduna curajul ca sa-i anune tatal, care nu mai vorbise opt luni cu el. Cnd absolvise facultatea, Forrest era n nchisoare. Judecatorul sosise trziu la ceremonia acordarii diplomelor, sttuse n ultimul rnd, plecase devreme i nu-i adresase nici un cuvnt lui Ray. Fusese nevoie de primul preinfarct ca sa se reuneasca. Totui, banii nu reprezentasera motivul principal pentru care Ray plecase din Clanton. Atlee & Atlee nu pomise niciodata la drum, deoarece partenerul mai tinar dorea sa evadeze din umbra celui vrstnic. Judecatorul Atlee era un barbat uria intr-un ora micut. Ray gasi benzinaria la marginea oraului i n scurt timp reveni pe oseaua care urca i cobora deluoarele, mergnd cu aptezeci de ilometri pe or. Uneori cu saizeci i cinci. Se oprea n belvedere si admira peisajul. Evita aezrile i-i studia hartile. Toate drumurile se ndreptau, mai devreme sau mai trziu, spre Mississippi. n apropierea frontierei cu North Carolina, gasi un motel vechi care anuna aer condiionat, TV prin cablu i camere curate pentru 29,99 de dolari, dei indicatorul era strmb i ruginit pe margini. Inflaia sosise o data cu cablul, deoarece acum camera costa 40 de dolari. Alturi se afla un local nonstop, unde Ray nfuleca galuste, specialitatea din seara aceea. Dup cin, se aez pe o banca n faa motelului, fuma alta igar de foi si privi mainile ocazionale care treceau pe acolo. De cealalta parte a oselei, la o suta de metri depanare, se

gsea un cinematograf n aer liber. Marchiza se naruise i era acoperita de buruieni i iedera. Ecranul cel mare i gardul de srm mprejmuitor se prabuiser de muli ani. Cndva, Clanton avusese un cinematograf similar, imediat la intrarea n ora, lnga autostrada. Facuse pane dintr-un lan deinut de o Corporaia din Nord i livrase localnicilor obinuitele suocesiuni de filme de groaza ung-fu i tavaleli pe plaja, care atrageau tineretul i ofereau pastorilor motive de scnceala. n 1970, puterile nordiste decisesera sa polueze din nou Sudul, trimiind filme scandaloase. Ca majoritatea lucrurilor bune i rele, pomografia sosise trziu n Mississippi. Atunci cnd marchiza anunase Major& tele, traficul continuase nepastor. Cnd, a doua zi, fusese adaugat XXX, circulaia se oprise i spiritele se ncinseser n localurile din jurul pieei. Premiera avusese loc intr-o seara de luni, naintea unei mulimi mici, curioase i destul de entuziaste. Recenziile de la coala fusesera favorabile i pna mari cete de adolesceni se ascundeau prin pduri, muli cu binocluri, privind cu stupefacie. Dupa slujba de miercuri seara, clerul se organizase i lansase un Contraatac bazat mai mult pe intimidare, dect pe tactici viclene. nvand de la protestatarii pentru drepturile civile, o grupare pentru care nu aveau nici cea mai marunta simpatie, preoii i condusesera turmele de enoriai spre autostrada din faa cinematografului, unde purtasera pancarte, se rugasera i intonasera imnuri, dar n acelai timp notasera grbii placutele de nmatriculare ale mainilor care ncercau sa intre. Afacerea ncetase brusc. Conducatorii corporaiei din Nord i acionasera imediat n judecata, cerind daune. Preoii ripostaser n mod similar i nu fusese o surpriza cnd du' blul dosar sfrise n sala de judecata a Onorabilului Reuben V. Atlee, membru de o viaa al Primei Biserici Prezbiteriene, urmasul familiei Atlee, constructor al sanctuarului original i de treizeci de ani profesor la coala de duminic, pentru o clasa de monegi care se reunea in bucataria din demisolul lacaului sfnt. Audierile durasera trei zile. Deoarece nici un avocat din Clanton nu dorea sa apere Majoretele, proprietarii erau reprezentai de o firma mare din Jacson. O duzina de localnici depusesera marturie mpotriva filmului, tinind partea clerului. Dupa zece ani, la Facultatea de Drept din Tulane, Ray studiase verdictul tatalui sau n cazul respectiv. Urmnd cele mai recente cazuri federale, judecatorul Atlee protejase drepturile protestatarilor, cu anumite restricii. n acelasi timp, citind un caz recent de obscenitate al carui verdict fusese pronunat de Tribunalul Suprem, permisese filmului sa ruleze n continuare. Din punct de vedere juridic, opinia sa n-ar fi putut sa tie mai intemeiata. Din punct de vedere politic, n-ar fi putut sa fie mai proasta. Nimeni nu fusese mulumit. Telefonul zbmise toata noaptea, cu amenintari anonime. Preoii l declarasera pe Reuben Atlee tradator. Asteapta tu urmatoarele alegeri!" ii promisesera din amvoanele lor.

Scrisorile inundasera redaciile ziarelor Clantan Chronicle i The Ford County Times, acuzndu-l fara excepie pe Atlee pentru ca ngaduise asemenea mizerii n comunitatea lor neprihanit. Atunci cnd Judectorul se plictisise finalmente de critici, decisese sa replice. i alesese locul i momentul cnd s-o fac ntr-o duminic, la Prima Biserica Prezbiteriana - i vestea se raspindise cu iueala, aa cum se ntmpla ntotdeauna in Clanton. naintea unei biserici ticsite, judecatorul Atlee intrase sigur pe sine, strabatuse naosul, suise treptele mochetate i se oprise n amvon. Era nalt de peste un metru optzeci i voinic, iar costumul negru i conferea o aura dominatoare. ` - Un judecator care numara voturile naintea procesului ar trebui s-si arda toba si sa plece din inut, ncepuse el sever. Ray i Forrest statusera ct mai departe cu putin., intr-un col de la balcon, ambii gata sa izbucneasc n lacrimi. l imploraser pe tatal lor sa le ngduie sa nu fie prezeni, dar absena de la biserica nu era admisa, indiferent de circumstane, Judecatorul le explicase celor mai puini informai ca, indiferent de opinii sau considerente personale, trebuiau urmate precedentele juridice, iar judecatorii buni urmeaza ntotdeauna legea. Judecatorii slabi unneaza masele. Judectorii slabi au n minte numai voturile care s-i menin n post i apoi se plng de injustete cnd sentinele lor lae snt supuse recursului la instanele superioare. - Putei s-mi spunei cum dorii, se adresase el mulimii amuite, dar nu snt un la. Ray auzea i acum cuvintele acelea, i vedea i acum tatal acolo, in depanare, singur, aidoma unui uria. Dupa o sptmn, protestatarii obosiser, iar filmele pomo i urmasera cursul. K ung-fu revenise n fora i toi fuseser fericiti. Peste ali doi ani, judectorul Atlee primise obinuitele optzeci la suta din voturi n inutul Ford. Ray azvrli chitocul tigarii n direcia unui tufis i pomi spre camera lui. Noaptea era racoroasa. aa ca deschise o fereastra i asculta automobilele care ieeau din ora i dispareau printre dealuri. Fiecare strada avea o istorie, fiecare cldire reprezenta o amintire. Cei binecuvntai cu copilarii minunate pot sa se plimbe pe strazile localitatii natale i sa-i revada, fericii, trecutul. Restul snt mnati spre casa de ndatoriri i cauta sa plece ct mai repede cu putin. Dupa primele cincisprezece minute petrecute in Clanton, Ray de-abia atepta sa poata pleca. Oraul se schimbase i n acelai timp ramasese la fel. Pe autostrazile ce se ndreptau spre el, cladirile metalice ieftine i rulotele se inghesuiau ct mai aproape de drum, pentru vizibilitate maxima. n inutul Ford nu exista pic de planificare edilitara. Un proprietar putea construi orice, fara autorizaie, fara inspectii, fara certificate de urbanism, fara acordul vecinilor. Numai crescatoriile de porci i centralele nucleare nece-

sitau autorizaii i dosar de construcie. Rezultatul era o aglomerare de demolari i construiri care devenea tot mai hidoasa cu trecerea anilor. n cartierele vechi, de lnga piaa, oraul nu se modificase ins deloc. Strazile lungi i umbrite erau la fel de curate i cochete ca pe vremea cnd Ray hoinarea cu bicicleta pe ele. Cele mai multe case aparineau tot proprietarilor pe care-i cunotea, iar n cazul celor care fuseser vindute, se pastraser obloanele vopsite i peluza tunsa. Numai citeva erau neglijate. Vreo cinci fusesera abandonate. Aici, n centrul inutului Bibliei, se meninuse regula nescrisa potrivit careia duminica nu faci altceva dect s mergi la biserica, stai pe Veranda, i vizitezi vecinii, te odihneti i te destinzi aa cum a dorit-o Domnul. Era innorat i destul de rece pentru luna mai, cnd Ray facu un tur al locurilor n care-i petrecuse copilaria, pierznd vremea pna la ora stabilita i straduindu-se sa evoce amintiri frumoase din Clanton. Trecu pe lnga parcul Dizzy Dean, unde jucase n campionatul local de base-ball pentru Pirates, apoi pe lnga trandul public, unde se balacise n fiecare vara, mai putin n 1969, cnd municipalitatea preferase sa-l inchida dect sa admita copiii negrilor. Zari apoi bisericile - baptista, metodista i prezbiteriana - faa n faa la intersecia dintre Second i Elm, aidoma unor santinele alerte, cu turlele concurind n inaltime. Erau pustii acum, dar peste vreo ora habotnicii aveau sa se adune pentru slujba de seara. Piaa era la fel de lipsita de viaa ca i strzile ce duceau spre ea. Cu 8000 de locuitori, Clanton era suficient de mare ca sa fi atras magazinele cu reduceri care nenorociser attea oraele, Aici nsa oamenii rmseser credincioi negustorilor localnici i pe perimetrul pie ei nu exista nici mcar o singura cldire pustie sau nchisa - un adevrat miracol. Magazinele detailiste se amestecau cu bncile, cabinetele de avocatura i localurile, toate nchise duminica. Ray trecu fr graba prin cimitir i merse spre parcela familiei Atlee din partea veche, unde monumentele funerare erau mai mari. Unii dintre stramoi ridicasera adevarate palate pentru mortii lor. Ray bnuise dintotdeauna ca motenirea familiei, pe care el n-o vazuse niciodata, fusese nghiita de cavourile acelea. Se ndrepta catre mormntul mamei sale, ceva ce nu facuse de ani buni. Ea fusese ngropata n captul indepartat al parcelei, deoarece fusese o Atlee doar prin casatorie. n curnd, n mai puin de o ora, avea s stea n cabinetul Judecatorului, sorbind ceai solubil prost si primind instruciuni despre modul exact n care si va ngropa tatal. Urrnau sa fie date multe ordine, decizii i ndrumari, deoarece Judecatorul era un om de vaza i-i pasa extrem de mult de felul in care va fi evocat. Ray se ntoarse n main i trecu pe lnga tumul de apa in care se carase de doua ori, a doua oara cu poliia ateptndu-l la baza. Se strmba spre vechiul sau liceu, un loc n care nu mai pusese piciorul de cind parasise orasul. Dincolo de

acesta se afla terenul de fotbal, unde Forrest Atlee ii calcase n picioare oponenii i aproape ca devenise faimos, nainte de a fi eliminat din echipa. Era 16.40, duminica, 7 mai. Momentul reuniunii de familie. La Maple Run nu se zarea nici un semn de viaa. Peluza din faa fusese tunsa recent, iar vechiul Lincoln negru al Judecatorului era parcat n spate, dar acelea constituiau singurele semne ca aici locuia, de muli ani, cineva. Fatada cladirii era dominata de patru coloane mari i rotunde, sub un portie; pe vremea cnd Ray locuise aici, coloanele fusesera vopsite n alb, dar acum erau nverzite de iedera i via salbatica. Glicina suia nestavilita peste coloane, pe acoperi. Buruienile sufocau totul - rondurile de flori, tufele, aleile. Amintirile l lovira cu putere, aa cum faceau ntotdeauna, cnd opri n parcare i clatina din cap, vznd starea unei locuinte cndva maiestuoase. i, tot ca de fiecare data, erau nsoite de acelai val de vinovatie. Ar fi trebuit sa ramina aici, sa se fi alaturat batrnului i sa fi ntemeiat firma Atlee & Atlee, sa se fi nsurat cu o fata din partea locului i sa fi zamislit o droaie de urmai care sa locuiasca la Maple Run, unde l-ar fi adorat pe Judector i i-ar fi facut batrnetile fericite. Trnti portiera ct putu de tare, spernd sa atraga atenia oricui ar fi trebuit sa fie alertat, dar sunetul de-abia se auzi n Maple Run. Casa vecina, din dreapta era o alta relicva ocupata de o familie de fete batrne, care mureau una cte una de cteva decenii. Fusese construita tot naintea razboiului de secesiune, dar nu era acoperit de iedera i buruieni, fiind complet umbrita de cinci dintre cei mai mari stejari din Clanton. Treptele i veranda din faa fusesera mturate recent. 0 matura era rezemata de ua ntredeschisa. Judecatorul refuza sa ncuie casa i, fiindca refuza de asemenea sa-si instaleze aer condiionat, lasa permanent uile i ferestrele deschise. Ray inspir adnc i mpinse ua pna cnd aceasta se lovi de opritor, scond un sunet surd. Pasi inauntru i atepta sa fie izbit de miros, indiferent care ar fi fost natura sa de aceasta data. Ani de zile, Judecatorul avusese o pisica bau-ina, cu obiceiuri dintre cele mai proaste, iar locuina !rada asta. nsa pisica disparuse, iar mirosul nu era defel neplacut. Aerul dinauntru era cald, prafos i purta izul putemic al tutunului de pipa. - Este cineva acasa? ntreba Ray, nu prea tare. Nici un raspuns. Ca i restul casei, holul era utilizat pentru depozitarea cutiilor cu dosare i hroage vechi de care Judecatorul se agata. de parca ar fi fost importante. Zaceau acolo din clipa n care fusese evacuat din tribunal, Ray privi n dreapta. spre sufrageria unde nimic nu se schimbase de patruzeci de ani, i dadu coltul, spre coridorul de asemenea ticsit de cutii. Pasi fara zgomot i strecura capul n cabinetul tatalui sau.

Judecatorul moaia pe canapea. Barbatul se retrase iute i pomi spre bucatarie, unde, surprinzator, n chiuveta nu existau farfurii murdare, iar mesele erau curate. De obicei, bucataria era o catastrofa, nsa nu i azi. Gasi o sticluta de apa minerala n frigider i se aseza la masa, ncercnd sa decida daca sa-i trezeasca tatal sau sa amine inevitabilul. Batrnul era bolnav si avea nevoie de odihna, aa ca Ray bau din sticla i privi ceasul de deasupra plitei, care avansa lent spre ora l7. Forrest avea sa apara, n privina asta era sigur. ntlnirea era prea importanta ca s-o rateze, dar nu fusese punctual n viaa lui. Refuza sa poarte ceas si pretindea ca nu tia niciodata n ce zi se afla, iar oamenii l credeau. Fix la ora 17, Ray decise ca se saturase sa atepte. Strabatuse un drum lung pentru momentul acesta si dorea sa rezolve problema. Intra in cabinet, observa ca tatal sau nu se clintise i, timp de aproape doua minute, ramase locului, nedorind sa-l trezeasca, i in acelai timp simindu-se ca un intrus. Judecatorul era mbrcat n aceiai pantaloni negri i aceeai cmaa alba i scrobita pe care le purtase de cnd inea Ray minte. Bretele bleumarin, sosete negre i pantofi negri cu gaurele. Slabise i se pierdea n haine. Era palid i tras la faa, cu prul rar, pieptanat peste cap. Mirtile incrucisate n dreptul taliei erau aproape la fel de albe ca i camasa. Linga mini, ataat de curea n panea dreapta, se zarea un conteiner micut de plastic alb. Ray se apropie un pas, n tacere, ca sa priveasca mai bine. Era un flacon de morfina. Ray inchise ochii, iar apoi i deschise i privi n jurul ncaperii. Biroul cu capac rulant de sub generalul Forrest nu se modificme de cnd l tia. Vechea maina de scris Underwood era tot acolo, cu un teanc de coli alaturi. La un metru mai departe se afla biroul mare, de mahon, motenit de la stramosul Atlee care luptase alaturi de Fonest. Sub privirea sever a generalului Nathan Bedford Forrest, i stind acolo, in mijlocul unei odai aflate n afara timpului, Ray ncepu sa-i dea seama ca tatal sau nu rasufla. ntelese asta treptat. Tui, dar nu capata nici cel mai mic raspuns. Dupa aceea, se apleca i atinse incheietura stinga a Judecatorului. Nu simi pulsul. V Judecatorul Reuben V. Atlee murise. In cabinet exista un scaun de rachita vechi, cu o pema zdrenuita i o cuvertura destramata pe spatar. Nimeni nu-l folosise vreodat, cu excepia pisicii. Ray se retrase cu spatele i se lasa n el, pentru ca era locul cel mai apropiat n care se putea aseza, iar apoi ramase mult timp acolo, vizavi de canapea. ateptind ca tatal sau sa inceapa sa respire, sa se tremasca, sa se ridice n capul oaselor, sa preia conducerea situaiei i sa ntrebe unde era Forrest. Judecatorul continua sa ramina nemicat. Singura rasuflare din Maple Run o reprezenta efortul destul de chinuitor

al lui Ray de a-i rectiga autocontrolul. Casa era tacuta, iar aerul nemicat parea i mai apasator. Barbatul fixa cu privirea minile palide, care se odihneau linistite, i atepta sa se miste orict de puin. n sus i n jos, foarte lent, pe masura ce sngele rencepea sa fie pompat, iar plmnii se umpleau i se goleau. Nu se ntmpla ns nimic. Tatal lui era rigid ca lemnul, cu minile si picioarele alipite, barbia n piept, de parca ar fi tiut, atunci cnd se ntinsese, ca acea motaiala va fi venica. Buzele erau strnse, cu o urma de surs. Drogul puternic curmase durerile. Pe masura ce socul ncepea sa se destrame, prinser sa-l asalteze intrebarile. De ct timp murise? l rapusese cancerul, sau pur i simplu luase o doza prea mare? Care era diferena? nscense totul pentru fiii si? Unde naiba era Forrest? Desigur, nu c l-ar fi ajutat cine tie ce. Singur cu tatl su pentru ultima data, Ray i stvili lacrimile i obinuitele ntrebri chinuitoare - de ce n-am venit mai devreme?, De ce n-am venit mai des? De ce n-am scris i n-am telefonat?, iar lista putea s continue, dac ar fi ngduit-0. n cele din urm, se mic. ngenunche n tcere lng canapea, i puse capul pe pieptul Judectorului i opti: - Te iubesc, tat. Dup aceea, spuse o rugciune scurt. Cnd se ridica, avea lacrimi n ochi, desi nu voia s plng. Fratele lui mai mic avea s apar dintr-o clip n alta i Ray era decis s controleze situatia far emoii. Pe biroul de mahon, gsi scrumiera cu dou pipe. Una era goal, Cealalta era plin de tutun i se fumase recent din ea. Prea uor cldut, cel putin aa i se paru lui Ray, desi nu putea s fie sigur. i-l putea imagina pe Judector fumnd, n timp ce-i aranja hrtiile pe birou, nedorind ca bieii s vad o dezordine prea mare, pentru ca apoi, cnd durerea l lovise, s se ntind pe canapea i s ia o doz mic de morfina, ca s-i mai alunge suferina, alunecnd apoi n moarte. Lng Underwood se afla unul dintre plicurile oficiale ale J udectorului. Pe el scria Testamentul final al lui Reuben V. Atlee. Dedesubt era consemnat data de ieri, 6 mai 2000. Ray l lu i prsi cabinetul. Gsi o alt sticl de ap mineral n frigider i o duse pe Veranda din fa, unde se aez n leagan i-l atept pe Forrest. Ar fi trebuit sa sune la serviciile funerare i sa-i scoat tatl din casa nainte de sosirea lui Forrest? Dezbtu problema cu ncrncenare pentru o vreme, iar apoi citi testamentul. Era un document simplu, de numai o pagin, lipsit de surprize. Decise s atepte exact pn la ora 18, iar dac Forrest nu aprea pn atunci, s sune la serviciile funerare. Judectorul era tot mort cnd Ray reveni n cabinet, ceea ce nu era deloc o surpriz. Puse plicul la locul su, lng ma

ina de scris, rasfoi prin alte hrtii i, la nceput, ncerc o senzaie stranie pentru ca proceda n felul acela. Avea totui sa fie executorul testarnentar al tatalui sau i, in curnd, urma sa se ocupe de toate actele necesare. Trebuia sa inventarieze bunurile, s achite facturile, s ajute la legalizarea ultimelor resturi ale banilor familiei Atlee i, in cele din urma, sa le ngroape. Testamentul impartea totul ntre cei doi fii, aa ca succesiunea avea sa fie clara i relativ simpla. Privind ceasul i ateptindu-i fratele, Ray ncepu sa examineze cabinetul, fiecare pas fiindu-i unnarit cu atenie de generalul Forrest. Era ct mai silentios, nedorind n continuare sa-i tulbure tatal. Sertarele birouaului cu capac erau pline cu obiecte de papetarie. Pe biroul de mahon se afla un teanc de corespondena curenta. napoia canapelei, peretele era acoperit de rafturi ticsite cu tratate juridice care pareau sa fi fost neglijate de decenii. Rafturile construite din lemn de nuc reprezentau un cadou din partea unui uciga eliberat din nchisoare de catre bunicul Judecatorului cu un secol n urma, conform tradiiei de familie, care, ca regula generala, nu fusese pusa sub semnul intrebarii, pna la apariia lui Forrest. Rafturile erau aezate pe o comoda lunga, tot din lemn de nuc, nalta de cel mult un metru. Comoda avea ase uie si era destinat depozitarii. Ray nu se uitase niciodata n ea. Canapeaua se gasea n faa comodei, blocnd-o aproape complet vederii. Una dintre usiele comodei era deschisa. n interior, Ray distinse o stiva ordonata de cutii de papetarie Blae & Son, verde-nchis, aceleai pe care le tia dintotdeauna. Blae & Son era o tipografie veche din Memphis. Practic, toti avocatii i judecatorii din stat cumparau plicuri i coli cu antet de la ea i o facusera din vremuri imemoriale. Ray se apleca si trecu in spatele canapelei, ca s vada mai bine. Spaiile de depozitare erau mici i ntunecate. O cutie pentru plicuri, lipsita de capac, fusese lasata n uita deschisa, la numai civa centimetri deasupra podelei. nauntrul ei nu se gaseau ns plicuri. Cutia era umplut cu bani: bancnote de o suta de dolari. Sute de bancnote, aranjate ordonat ntr-o cutie lata de treizeci de centimetri, lunga de patruzeci i cinci i nalt de vreo doisprezece. Ray ridic cutia i constata ca era grea. n adncul comodei fuseser nghesuite alte citeva zeci. Barbatul mai scoase o cutie, la intimplare. Era de asemenea ticsita cu bancnote de o suta de dolari. La fel i a treia. n a patra cutie, bancnotele erau infasurate cu banderole de hrtie galbena, pe care fusese tiparit 2 000. Numara repede cincizeci i trei de banderole. O suta ase mii de dolari. Trindu-se n patru labe n lungul canapelei, atent sa nu atinga i sa nu miste nimic de la locul sau, Ray deschise celelalte ase uite ale comodei. Cu totul erau cel putin douazeci de cutii Blae & Son verde-nchis. Se ridic n picioare, porni spre ua cabinetului, iar apoi

traversa holul i iei pe Veranda din faa, la aer curat. Se simtea ametit i, cnd se aseza pe treapta cea mai de sus, o picatura mare de transpiratie i se rostogoli de pe nas i-i cazu pe pantaloni. Dei o gndire limpede nu era pe deplin posibil, Ray izbuti sa faca nite calcule rapide. Presupunnd ca ar fi fost douzeci de cutii i c fiecare coninea cel puin o sut de mii de dolari, atunci banetul depaea cu mult orice ar fi ncasat Judecatorul n treizeci i doi de ani de slujba. Funcia se judecator al Curtii de Echitale i ocupase tot timpul; nu avusese timp de activiti suplimentare i practic nu mai facuse nimic de la nfrngerea n alegeri, cu noua ani n urma. Nu era un mptimit al jocurilor de noroc i, dup stiinta lui Ray, nu cumparase niciodata vreo aciune la burs. O masina se apropie pe strada. Ray nlemni, temndu-se c era Forrest. Maina trecu mai departe, iar barbatul sri n picioare i fugi spre cabinet. Ridica un capat al canapelei i-l ndeprta cu cincisprezece centimetri de rafturi, apoi proceda la fel cu captul opus. Se ls n genunchi i ncepu sa scoata cutiile Blae & Son. Cnd facu o stiva de cinci. le duse prin buctrie, spre o debara din spate, napoia cmarii, unde camerista Irene si tinuse ntotdeauna mturile i periile. Aceleai obiecte se gseau i acum acolo, evident neatinse dupa moartea ei. Ray rupse pnzele de paianjen, iar apoi aseza cutiile pe jos. Debaraua nu avea ferestre, aa ca Ray nu putea fi vzut din bucatarie. Din sufragerie, inspecta aleea pentru maini de la strada, nu zari nimic si alerga inapoi n cabinet. unde echilibra apte cutii Blae & Son n alta stiva i le duse n debara. napoi la fereastra sufrageriei, nimeni afara, napoi n cabinet, unde Judecatorul era tot mai rece cu fiecare clipa. Alte doua drumuri pna la debara i termin treaba. Douazeci i apte de cutii, toate depozitate n sigurana, ntr-un loc unde nu avea sa le caute nimeni. Era aproape ora 18 cnd Ray se duse la automobilul sau i scoase geanta cu schimburi. Avea nevoie de o camasa care sa nu fie mbibata de transpiratie i de pantaloni curati. Casa era plina de praf i murdarie, iar el ar fi patat orice ar fi atins. Se spala i se terse cu prosopul n singura baie de la parter. Dupa aceea aranja cabinetul, muta canapeaua la locul ei i trecu dintr-o camer in alta, cautnd alte comode. Se gasea la etaj, in dormitorul J udecatorului, cu ferestrele deschise, scotocind prin dulapuri, cnd auzi o maina pe strada. Cobor n fuga si izbuti sa se instaleze n leaganul de pe Veranda, exact n clipa cnd Forrest parca napoia Audiului sau. Ray respira adnc i se stradui sa se calmeze. ocul unui tata mort era ndeajuns pentru o zi. ocul descoperiri banilor l facea sa tremure din tot corpul. Forrest urca treptele ct putu mai ncet, cu minile nfundate adnc n buzunarele pantalonilor albi de pictor. Era incaltat cu bocanci de armat negru-stralucitor, cu sireturi verde-viu.

ntotdeauna altfel. - Salut, Forrest, rosti Ray ncet i fratele sau se rasuci i-l vzu. - Salut, fratioare, - A murit. Forrest se opri i, pentru o clipa, l cerceta cu privirea, dupa care se uit spre strad. Purta un sacou maro vechi peste un tricou rou, o combinaie pe care nimeni, cu excepia lui, n-ar fi incercat-o. i nimeni, cu exceptia lui, n-ar ti avut succes n ea. Ca primul spirit liber autoproclamat din Clanton. Forrest se straduise dintotdeauna sa fie excentric, extravagant, avangardist, la curent cu ultima moda. Se mai ngrase, dar i statea bine. Parul lung i nisipiu ncarunea mult mai repede dect al lui Ray. Purta o sapca uzata de base-ball cu insemnele celor de la Cubs. - Unde-i? ntreba el. - nuntru. Forrest trase ua din plasa i Ray l urma n casa. Se opri n ua cabinetului i paru nesigur n legatura cu ce sa faca n continuare. Privindu-i tatl, capul i cazu ncet spre un umar i, pentru o clipa, Ray se gndi ca s-ar fi putut prabusi. Dei ncerca s lase impresia unui dur, emoiile lui Forrest ieseau ntotdeauna imediat la suprafaa. - Dumnezeule, bolborosi el, iar apoi nainta stngaci spre scaunul din rachit n care se aez i privi nencreztor spre Judector. A murit de-adevratelea? reui sa articuleze printre falcile ncletate. - Da. Forrest nghii un nod i-i stvili lacrimile, pentni ca n cele din urm sa ntrebe: - Cnd ai ajuns aici? Ray se aseza pe un taburet rotativ i-I ntoarse spre fratele sau. - Pe la cinci. Am intrat, am crezut c moia si abia dup aceea mi-am dat seama ca era mort. -mi pare rau c-a trebuit sa-l gseti tocmai tu, zise Forrest, stergndu-i colurile ochilor. - Cineva trebuia s-l gseasc. - Ce facem acum? - Sunam la serviciile funerare. For-rest ncuviin, de parc ar fi stiut c exact aa trebuia procedat. Se scula ncet i nesigur i se apropie de canapea.

Atinse minile tatalui sau. - De ct timp murise? mormi el cu o voce raguit i tensionata. - Nu tiu. De vreo dou ore. - Ce-i asta? - Un flacon de morfina. - Crezi c-a luat o doz prea mare? - Sper s fi fost aa, rspunse Ray. - Cred c-ar fi trebuit s. fi fost aici amindoi. - Hai sa n-o lum de la capt. -JForrest privi n jurul incaperii, ca i cum n-ar mai fi intrat niciodat acolo. Se apropie de biroul cu capac rulant i se uita la maina de scris. - Pina la urma, spuse el, n-a mai avut nevoie de o panglica noua. - Aa-i, ncuviin Ray, trgnd cu ochiul ctre comoda dinapoia canapelei. Acolo e testamentul, daca vrei s-l citeti. Semnat cu data de ieri. - Ce conine? - Totul se mparte ntre noi doi. Eu voi fi executorul. - Mi se pare normal. Forrest ocoli biroul de mahon i cerceta rapid, din ochi teancurile de hrtii care-1 acopereau. ` - Au trecut noua ani dc cnd n-arn mai calcat in casa asta. Greu de crezut, aa-i? - Da. - Am fost pe-aici la cteva zile dup alegeri, i-am zis c-rni parea rau ca electoratul a renunat la el, iar apoi i-at cerut bani. Ne-am certat. . - Haide, Forrest, nu-ncepe acum... Povetile despre certurile dintre Fortest i Judector erau interminabile. - N-am mai capatat niciodat banii aia, mormai el, deschiznd un sertar. Cred ca va trebui sa inventariem totul, nu? - Aa-i, dar nu acum. - O s-o faci tu, Ray. Tu eti executorul, tu te ocupi de ches tiile neplacute.

- Trebuie sa sunm la serviciile funerare. 48 - Eu trebuie neaparat sa beau ceva. - Nu, Forrest, te rog. - Termina, Ray. Beau cnd am chef. - Asta a fost dovedit de o mie de ori. Haide, o sa sun la serviciile funerare i o sa-i ateptam pe veranda. Primul sosi un poliist, un tinar ras in cap, care arata ca i cum ar fi fost deranjat din Siesta de duminica Puse ntrebari pe Veranda din faa, dupa care examina corpul. Trebuiau completate documente i, n timp ce o faceau, Ray pregati o carafa de ceai instant cu mult zahar. - Cauza decesului? ntreba poliistul. - Cancer, probleme cardiace, diabet, vrsta, rspunse Ray. i el, i Forrest se balansau ncetior in leagan. - N-ajunge? facu Forrest, obraznic. Orice respect pe care l-ar fi avut cndva faa de poliie fusese abandonat de mult. - Vei solicita o autopsie? - Nu, raspunsera cei doi la unison. Poliistul termina de completat formularele i lua semnaturi de la ambii frai. Dupa ce pleca, Ray observa: - Acum vestea se va raspndi instantaneu. - Nu i-n frumosul nostru orasel. - Greu de crezut, aa-i? Sa tii totui ca oamenii brfesc i aici. - Persoana mea i-a alimentat vreme de douazeci de ani. - Asta aa-i. Stateau unul lnga celalalt, innd n miini pahare goale. - Ia zi, n ce consta motenirea? ntreba Forrest n cele din urma. - Vrei sa vezi testamentul? - Nu, spune-mi tu. - i-a enumerat bunurile - casa, mobilierul, masina, cartile, 6000 de dolari depui n banca.

- Att? - Doar att a trecut n testament, zise Ray, ocolind minciuna - Cu siguran, trebuie s fie mai muli bani pe-aici, replica Forrest, gata sa nceap sa caute. - Cred ca i-a donat pe toi, rspunse Ray calm. - i pensia statala? - A renunat la ea cind a pierdut alegerile - o gaf teribila. L-a costat zeci de mii de dolari. Banuiesc ca toi ceilali bani i-a donat. - N-a.i de gnd s ma tragi pe sfoara, nu-i aa, Ray? - Fii serios, Forrest, n-avem pe ce sa ne certam. - Datorii? - Zicea ca n-avea nici una. - Altceva? - Daca vrei, poi s citesti testamentul. - Nu acum. - L-a semnat ieri. - Crezi c-a planuit totul? - Mie aa mi se pare. O furgoneta neagra, de la casa funerar Magargel se opri n fa la Maple Run, apoi vira ncet, intrnd pe aleea spre casa. Forrest se apleca n faa, cu coatele pe genunchi i faa ingropata n palme i ncepu sa plnga. In spatele furgonetei se gasea medicul legist, Thurber Foreman, n aceeai camioneta Dodge rosie pe care o conducea de pe timpul cnd Ray era la colegiu, iar dupa Thurber venea Silas Palmer, reverendul Primei Biserici Prezbiteriene, un scoian mititel, caruia nu-i puteai ghici vrsta i care-i botezase pe fraii Atlee. Forrest o terse pe neobservate i se ascunse n curtea din spate, n vreme ce Ray i ntmpina pe nou-venii pe terasa din faa. Primi condoleante. Domnul B.J. Magargel de la casa de servicii funerare i reverendul Palmer aproape ca izbuenira n plins. Thurber vazuse nenumarai decedati. Nu avea nsa nici un interes financiar n acesta i parea indiferent, cel puin pentru moment. Ray i conduse in cabinet, unde l privira respectuos pe judecatorul Atlee, !imp suficient pentru ca Thurber sa decida n mod oficial ca murise. O facu n tacere, fara un cuvnt, mulumindu-se sa ncuviineze scurt, sobru i birocratie din barbie spre domnul Magargel, parca spunndu-i: Este mort. Te poti ocupa de el." Magargel raspunse printr-un gest

similar, completnd astfel un ritual silenios, pe care cei doi l parcurseser de multe ori mpreuna. Thurber scoase o singur foaie de hrtie si ceru datele de baza. Numele complet al Judectorului, data i locul naterii, rudele cele mai apropiate. Pentru a doua oara, Ray refuza autopsia. Ray i reverendul Palmer ieira din camera i se aezara la masa din sufragerie. Reverendul era mult mai emotionat dect fiul. l adorase pe Judector i declar ca-i fusese prieten apropiat. O nmorrnintare pentru o persoana de importana lui Reuben Atlee avea sa adune multi prieteni i admiratori, de aceea trebuia sa tie bine planuita. - Reuben si cu mine am discutat despre asta, nu cu mult timp n urma, vorbi Palmer cu un glas scazut i raguit, gata sa se nece dintr-o clipa n alta. - Asta-i bine, incuviina Ray. - El a ales imnurile i scripturile, i a facut o lista cu cei care vor purta sicriul. Ray nca nu se gndise la asemenea detalii. Poate ca i-ar fi venit n minte, daca nu s-ar fi mpiedicat de cele doua milioane de bani gheata. Mintea lui suprasolicitata l asculta pe Palmer i intelegea majoritatea cuvintelor, dar apoi revenea la debaraua cu maturi i ncepea din nou sa fie prins n vrtej. Brusc se simi nelinistit pentru ca Thurber i Magargel ramsesera singuri cu Judecatorul n cabinet. Relaxeaza-te, i repeta el intruna. - Multumesc, spuse el apoi, realmente usurat pentru ca detaliile fusesera puse la punct. Ajutoml domnului Magargel mpinse o targa pe rotile pe ua din fata, prin hol, i se chinui s-o introduca in cabinetul Judecatorului. - n plus, dorea o ceremonie, continua reverendul. Ceremoniile reprezentau o tradiie, un preludiu necesar la o nmonnntare corespunztoare, mai ales n rndul Hatrinilor. Ray ncuviina din cap. - Aici, n casa. - Nu, replica imediat Ray. Nu n casa. Imediat ce ramnea singur, dorea sa cerceteze fiecare centimetru ptrat al casei, n cautare de alte bogatii. De asemenea, l ngrijorau banii din debara. Ci erau? De ct timp avea nevoie ca sa-i numere? Erau cumva falsi? De unde proveneau? Ce trebuia sa faca cu ei? Unde sa-i duca? Cui sa pomeneasca despre ei? Avea nevoie sa fie singur, ca sa se gndeasc, sa pun lucrurile cap la cap i sa ntocmeasc un plan.

- Tatl tu a fost foarte clar n privin a asta, zise Palmer. - mi pare rau, domnule reverend. Vom organiza o ceremonie, dar nu aici. - Pot sa te ntreb de ce nu vrei aici? - Din cauza mamei. Reverendul surse. incuviina din cap i spuse: - Mi-o amintesc pe mama ta. - Au depus-o pe masa acolo, in sufrageria din faa, i timp de doua zile tot oraul a defilat prin faa ei. Eu i cu fratele meu ne-am ascuns la etaj i l-am blestemat pe tata pentru spectacolul acela. Vorbea ferm, cu ochi arzatori. - Domnule reverend, n casa aceasta nu se va organiza nici o ceremonie. Ray era realmente sincer. n acelai timp, l ngrijora securitatea locului. Un priveghi ar fi necesitat dereticarea amanuntita a casei de o firma de curatenie, pregatirea mncarii de cae o fuma de catering, plus coroane i jerbe aduse de la tlorarii. Iar toate activitatile acelea ar fi demarat chiar de dimineata. - neleg, aproba reverendul. Ajutorul domnului Magargel se retrase cu spatele, tragnd targa cu rotile, care era impinsa uor de eful sau. Judecatorul era acoperit de 1a cap la picioare cu un cearaf alb, scrobit, care fusese bagat sub el, pe parti. Urmati de Thurber, l scoasera din cabinet, traversara veranda din faa i coborra treptele - ultimul Atlee care locuise n Maple Run. Dupa o jumtate de ora, Forrest se materializa de undeva din casa. Avea n mna un pahar nalt i transparent, umplut cu un lichid maroniu cu aspect dubios, care nu era n nici un caz ceai cu gheata. - Au plecat? ntreba el, privind aleea. - Da, ncuviina Ray. Sttea pe treptele din faa i fuma o igar de foi. Cnd Forrest se aez lnga el, izul de whisy l urma imediat. - Unde ai gasit butura? se interesa Ray. - Avea o ascunztoare n baie. Vrei i tu? - Nu. De cnd tiai de ascunztoarea aia? - De treizeci de ani. O duzina de predici i se ivir brusc n minte, dar Ray le alunga pe toate. Le inuse de multe ori pna atunci i era eviden! ca nu avuseser nici un efect, deoarece Fonest bea acum

Bourbon dupa 141 de zile de abstinen. - Ce face Ellie? ntreba el dupa ce pufi din igar. - La fel de nebuna ca-ntotdeauna. - O sa vina la nmormntare? - Nu, a ajuns la 150 de ilograme. aptezeci i cinci este limita pentru ea. Dac are sub aptezeci i cinci, iese din casa. Peste aptezeci si cinci, se ncuie inauntru. - A avut vreodata mai puin de aptezeci i cinci? - Acum trei-patru ani. A gasit un doctor entuziast, care a ndopat-o cu pilule. Ajunsese la cincizeci de ilograme. Doctorul a intrat la pmaie i ea s-a ingrasat cu o suta de ilograme. O sut cincizeci este totusi maximul. Se cntat-este zilnic si intr-n panica daca acul sare de 150. - I-am spus reverendului Palmer ca vom avea o ceremonie, dar nu aici, nu n cas. - Tu eti executorul. - Eti de acord? - Sigur c da. O sorbitura lung din Bourbon, un alt pufif prelung din igar. - Ce mai tii de parasuta aia care i-a tras clapa? Cum o chema? - Vici. - Asa-i, Vici. Am urit-o din clipa cind am vazut-o la nunta ta. - Pacat c n-am fcut-o i eu. - Mai e pe-acolo? - Da, am vazut-o saptamina trecuta la aeroport, cobornd din avionul ei particular. - S-a mritat cu un binos batrin, nu? Un escroc de pe Wall Street. - Exact. Hai sa nu mai vorbim despre asta. - Tu ai nceput sa vorbeti despre femei. - Asta a fost mereu o greeal mare. Forrest mai trase un gt de whisy, apoi spuse: - Atunci sa vorbim despre bani. Unde snt?

Ray tresari imperceptibil i simi ca i se opreste inima, nsa Forrest privea peluza din fa i nu observ nimic. La ce bani te referi, draga fratioare*** - l-a donat. - De ce? - Erau banii lui, nu ai notri. - De ce nu ne-a lasat i noua ceva? Nu cu multi ani n urma, Judectorul i mrturisise lui Ray ca intr-o perioad de cincisprezece ani cheltuise peste 90 000 de dolari cu Forrest pe comisioane pentru avocai, amenzi i tratamente de dezintoxicare. Ar fi putut sa-i lase banii aceia lui Forrest, ca sa-i bea sau sa-i cumpere droguri, sau i-ar fi putut dona operelor de binefacere si familiilor nevoiae. Ray avea o profesiune i se putea descurca singur. - Ne-a lasat casa, rspunse el. - Ce se va ntmpla cu ea? - Daca vrei, o vindem. Banii intra alturi de toti ceilali. Cincizeci la sut vor fi taxele ctre stat. Legalizarea va dura un an. - Da-mi suma finala. - O s fim norocosi, daca peste un an putem mpri ntre noi 50 000. Desigur, mai existau i alte bunuri. Averea atepta inocenta n debaraua mturilor, dar Ray avea nevoie de timp s-o evalueze. Erau bani murdar-i? Trebuiau sa fie inclui n masa succesoral? Daca o facea, aveau s produc necazuri teribile. n primul rnd, trebuia sa le explice provenienta, n al doilea rnd, cel putin jumatate avea sa dispar n taxe i impozite. n al treilea rnd, Fort-est avea sa-i umple buzunarele cu nite bani gheata care probabil ca aveau sa-i aduca moartea - Aadar, peste un an capat douzeci i cinci de miare? ntreba Forrest. Ray nu-i putu da seama daca era nerabdator sau dezgustat. - Cam aa ceva. - Tu vrei casa? - Nu - o vrei tu? - Nici vorba, nu mai intru acolo. - Haide, Forrest... - tii bine ca m-a dat afara i mi-a spus c-am facut destul familia de ruine. Mi-a zis sa nu mai pun piciorul aici.

- Mai tirziu i-a cerut scuze. Un glgiit scurt. - Da, i-a cerut, nsa locul asta ma deprima. Tu eti executorul, ocupa-te tu. Trimite-mi cecul, cnd se autentifica testamentul. - Ar trebui cel puin sa facem mpreuna inventarul. - Nu pun mna pe lucrurile lui, rosti Forrest i se ridica. Vreau o bere. Au trecut cinci luni i vreau o bere. Pomi spre maina in timp ce vorbea. - Vrei i tu? - Nu. - Vrei sa vii cu mine? Ray ar fi mers, ca sa-i poata proteja fratele, nsa simea imboldul mai putemic de a ramine pe loc ca sa protejeze averea familiei Atlee. Judecatorul nu-i incuia niciodata casa Unde erau cheile? - Te atept aici, i rspunse el. - Cum vrei. Urmatorul musafir nu fu o surpriza. Ray era n bucatarie, scotocind prin sertare dupa chei, cnd auzi un glas putemic strignd la ua din faa. Dei nu-l mai auzise de ani buni, nu incapea indoiala ca-i aparinea lui Harry Rex Vonner. Se mbriar; o strinsoare ca de urs din partea lui Harry Rex, o strngere scurt pentru Ray. - Condoleante, repet Harry Rex de cteva on'. Era nalt, cu pieptul i abdomenul lat, un brbat masiv, care-l venerase pe judectorul Atlee i ar fi fcut orice pentni bieii lui. Era un avocat strlucit, rmas in captivitatea unui orel, la care judectorul Atlee apelase mereu cind Forrest avusese probleme cu legea. - Cnd ai sosit? - Pe la cinci. L-am gsit n cabinet. - De dou saptamini sint prins cu procese si nici mcar n-am mai vorbit cu el. Underi Forrest? - S-a dus s cumpere bere. Amndoi rumegara gravitatea gestului. Stateau n balansoare, lng leagn. - M bucur s te revd, Ray.

- i eu m bucur. - Nu-mi vine s cred c-a murit. - Nici mie. Crezusem c va fi mereu aici. Harry Rex i terse ochii cu dosul mnecii. - mi pare att de ru, munnur el. Pur i simplu, nu-mi vine s cred. L-am vzut acum vreo dou sptmni, cam aa ceva. Mergea de colo-colo, cu mintea brici. Avea dureri, dar nu se plngea. - i mai dadusera un an, i asta a fost acum douasprezece luni. Crezusem ins c-o s-o duca mai mult. - i eu. Un btrnel dat naibii... - Vrei nite ceai? - Mulumesc. Ray merse in buctrie i umplu dou pahare cu ceai cu ghea. Le aduse pe Veranda i spuse: - Nu-i prea grozav. Harry Rex sorbi i incuviin din cap. - Cel puin e rece. - Trebuie s organizam o ceremonie si n-o s-o facem aici. Ai vreo idee n privina asta? Avocatul se gndi o clipa, iar apoi se aplec n faa, zmbind larg. - Sa-l depunem la tribunal, n rotunda de la parter, i sa-i acordam toate onorurile. - Vorbesti serios? - De ce nu? I-ar fi plcut. Tot orasul ar putea veni acolo s-i aduc ultimele omagii. - Sa tii ca-mi place ideea. - Este excelent, crede-m. O sa vorbesc cu seriful i o sa obin aprobarea. Toi vor fi incntai. Cnd este nmormintarea? - Mari. - Atunci ceremonia va fi miine dupa-amiaza. Vrei sa spun cteva cuvinte? - Sigur ca da. organizezi tu totul? - S-a facut. Ai ales sicriul?

- O sa mergem miine diminea. - Sa luai stejar, nu mizeriile alea de bronz si alama. Anul trecut am nmormntat-u pe mama intr-un sicriu de stejar i a fost extraordinar de frumos. n doua ore, Magargel va poate aduce unul din Tupelo. i zic s nu v-ncurcai c-o cripta, snt bani aruncai pe fereastra. Din arn am venit si-n tarina ne ntoarcem, ingroapa-i i lasa-i sa put-rezeasca - asta mi se pare calea fireasc. Episcopalii procedeaza asa cum trebuie. Ray se simea ameit de torentul de sfaturi, dar pe de alta parte era recunoscator. Testamentul Judecatorului nu menionase nimic despre sicriu, dar specificase cripta. Dorise de asemenea o placa funerar frumoasa. La urma urmelor, era un Atlee si avea sa tie ngropat printre ceilali membri de seam ai familiei. Daca exista cineva care s cunoasca detalii despre afacerile Judectorului, acela nu putea fi dect Harry Rex. Privind umbrele care se lungeau peste peluza mare din faa lui Maple Run, Ray rosti pe un ton cit mai indiferent: - Se pare ca si-a donat toi banii. - Nu m mira. Pe tine te mira? - Nu. - La nmormntare vor veni o mie de oameni care au beneficiat de generozitatea lui. Copii schilozi, bolnavi fara asigurare de sanatate, puti negri pe care i-a trimis la colegiu, toate unitatile de pompieri voluntari, clubul civic, echipa stelelor, colarii plecai n Europa. Biserica noastr a trimis ctiva medici n Haiti i Judecatorul ne-a donat 1000 de dolari. - De cnd ai nceput s mergi la biseric? - De doi ani. - De ce? - M-am recstorit. - A cita soie este? - A patra, dar de asta chiar mi place. - Norocul ei. - Este foarte norocoasa. -mi place ideea sa-l depunem pentru o ceremonie la tribunal, Harry Rex. Toti oamenii aceia de care ai amintit i pot manifesta recunostinta n public. Parcarea este mare i nu vor fi probleme cu scaunele. - Este o idee exceptionala. Maina lui Forrest aparu pe alee i frina brusc, oprind la civa centimetri napoia Cadillacului lui Harry Rex. Forrest se tr afar i se mpletici spre ei n semintuneric, crnd ceea

ce prea a fi o lada de bere. Cnd rmase singur, Ray se aez n scaunul de rchit din faa canapelei i se strdui s se convinga ca viaa fara tatal lui n-avea sa difere prea mult de viata departe de el. l atepta o zi lunga, pe care trebuia s-o ia pur i simplu ca atare, nsotind-o cu o masura potrivita de doliu. Urmeaza tradiia, !i spuse el, ncheie socotelile in Mississippi i da-i bataie inapoi, n Virginia." Cabinetul era luminat de un singur bec slab, sub abajurul unei veioze prafuite de pe biroul cu capac rulant, iar urnbrele erau prelungi i ntunecate. Mine avea sa se aeze la birou i s se afunde n hroage, dar nu n noaptea asta. n noaptea asta trebuia s se gndeasc. Forrest plecase, trt de Harry Rex, amindoi bine piliti. Ca de obicei, Forrest devenise posac i dorise sa se ntoarc n Memphis. Ray i propusese s ramina pur i simplu_ acolo. - Dormi pe Veranda, daca nu vrei s stai n cas, i spusese el far s insista. Daca ar fi insistat, ar fi dat natere la o cearta. Harry Rex spusese c, n condiii normale, l-ar fi invitat pe Forrest s nnopteze la el, dar noua soie era aspra i probabil c doi brbai ameii ar fi nsemnat prea mult. - Rmi aici, zisese Harry Rex, dar Forrest nu cedase. Forrest era destul de incpnat i n stare de trezie, dar dupa cteva pahare nu mai puteai sa te nelegi cu el. Ray vazuse asta de prea multe on', aa ca ramasese tacut, n vreme ce Harry Rex discuta aprins cu fratele sau. Problema fusese rezolvata, cnd Forrest decisese ca va nchiria o camera la motelul Deep Roc din nordul oraului. - Ma duceam acolo acum cincisprezece ani, chicotise el, cnd ma-ntlneam cu nevasta primarului. - E plin de purici, comentase Harry Rex. - Deja i duc dorul. - Nevestei primarului? ntrebase Ray. - Mai bine sa nu tii, facuse Harry Rex. Plecasera la cteva minute dupa ora 23 i casa devenea tot mai tacuta. Ua din faa se incuia cu un zavor cu bol, iar cea de la curtea interioara cu o broasca cu cheie. Ua bucatariei, singura din partea din spate a casei, avea doar un mner rotativ fragil i o ncuietoare defecta. Judecatorul nu era n stare sa manevreze o urubelni, iar Ray i motenise lipsa de dibacie tehnica Toate ferestrele fusesera nchise i zavorte, i era convins ca reedina Atlee nu fusese att de baricadata de zeci de ani. Daca era necesar, avea sa doarma n bucatarie, unde pu-

tea pazi debaraua. ncerca sa nu se gndeasca la bani. Statea n sanctuarul tatalui sau i ntocmea mental un necrolog neoficial. Judecatorul Atlee a fost numit la Curtea de Echitate a districtului 25 i, pna n 1991, a fost reales la fiecare patru ani aproape n unanimitate. Treizeci i doi de ani de serviciu neabatut. Ca om al legii, dosarul lui a fost impecabil. Rareori Curtea de Apel i-a anulat vreo decizie. Adeseori a fost rugat de colegi sa preia cazuri imposibile din tinuturile lor. A fost confereniar invitat la Facultatea de Drept Ole Miss. A scris sute de articole despre practica, proceduri i tendine. n doua rnduri, a refuzat numirea la Curtea Suprema din Mississippi; pur i simplu n-a dorit sa paraseasca scaunul judecatoresc. Atunci cnd n-a purtat roba, judecatorul Atlee s-a implicat n toate domeniile locale - politica, activitai civice, coli i biserici. Puine aciuni din inutul Ford au fost aprobate fara ncuviinarea lui i puine aciuni carora li s-a opus au fost vreodata ncercate. n diverse ocazii, a facut parte din toate comitetele locale de conducere, consiliile i comisiile ad-l1oc. A participat discret la selectarea candidatilor pentru funcii locale i tot discret a ajutat la infringerea celor care nu captasera binecuvntarea sa. n putinul timp liber care i-a mai ramas, a studiat istoria i Biblia i a scris articole pe teme juridice. Niciodata n-a jucat fotbal cu fiii sai i niciodat nu i-a luat la pescuit. Sotia lui, Margaret, a murit pe neasteptate in 1969, n urma unui anevrlsm. Dupa el au ramas doi fii. i undeva, n tot acest timp, a reuit sa strnga o avere n bani lichizi. Poate ca misterul banilor avea sa fie soluionat chiar acolo, pe biroul acela, ascuns prin teancurile de hrtii sau in sertare. Cu sigurana, tatal lui lasase un indiciu, daca nu o explicaie directa. Trebuia sa existe o pista. Ray nu cunotea nici mcar o singura persoana in inutul Ford care sa aiba o avere neta de doua milioane de dolari i era de domeniul incredibilului sa fi avut o asemenea suma n bani gheata. Trebuia sa-i numere. n decursul serii, intrase de doua ori n debara, iar simpla numaratoare a celor douazeci i apte de cutii Blae &L Son l agitase. Avea sa atepte pna n zori, cind lumina era suficienta i nainte ca orasul sa se trezeasca. Avea sa acopere ferestrele bucatariei i sa ia cte o cutie pe rnd. Cu puin nainte de miezul noptii, Ray gasi o Salteluta ntr-un dormitor de la parter si o tri n sufragerie, la vreo apte metri de debaraua cu maturi, de unde se vedea aleea dinspre intrare i casa vecina. La etaj, n sertarul noptierei, gasise pistolul Smith & Wesson de calibrul 38 alludecatorului. Se dota cu o pema si o patura de lina care miroseau a mucegai si ncerca zadarnic s adoarma. Zanganitul se auzi dinspre capatul opus al casei. Provenea de la o fereastra, nsa Ray avu nevoie de cteva minute sa se

trezeasca, s-i limpezeasca mintea, sa-i dea seama unde se afla i ce auzea. O ciocanitura, apoi un zgliit mai puternic, dupa aceea tacere. O pauza indelungata, n care se ncorda pe saltea i strnse pistolul n mna. Casa era mult mai ntunecoas dect ar fi dorit, deoarece aproape toate becurile se arsesera i Judecatorul fusese prea zgrcit ca sa le inlocuiasca. Prea zgrcit! Douzeci i apte de cutii cu bancnote. Sa puna becuri, primul lucru pe lista de mine dimineaa. Zgomotul se auzi iarai, prea fenn i rapid ca sa fie vorba despre frunze sau ramuri miscate de vnt. Cioc! cioc! cioc! apoi o impingere sau o zgltire putemica, de parca cineva ar fi vrut sa deschida fereastra cu fora. Pe aleea dinspre strada se aflau doua maini - a lui i a lui Forrest. Orice idiot ar fi putut vedea ca n casa era cineva, prin urmare acestui idiot nu-i pasa. Probabil ca avea si o arma i, cu siguranta, tia s-o manevreze mai bine dect Ray. Ray luneca pe burta prin holul de la intrare, leganndu-se ca un crab i gifind ca un sprinter. Se opri n holul cufundat n bezna i asculta cu atenie. Liniste. O linite binecuvntata. Pleaca, i repeta el intruna, te rog, pleaca Cioc, cioc, cioc, i Ray se tri spre dormitorul din spate, cu revolverul atintit n faa. Oare este incarcati se ntreba, mult prea trziu. Cu sigurana, Judectorul ii inea incarcata arma de la capul patului. Sunetele se auzeau mai tare, dinspre un dormitor mic pe care, cndva, l folosisera pentru musafiri, dar care, de cteva decenii, aduna numai lazi ticsite cu fleacuri i maruniuri. mpinse uor cu capul n ua, deschiznd-o, nsa nu vazu nimic n afara cutiilor mari de carton. Ua se deschise i mai larg si lovi un lampadar care se inclina i se prabui cu zgomot lnga prima dintre cele trei ferestre ntunecate. Ray fu ct pe-aci sa apese pe tragaci; totui, se opri la timp, tinndu-si rasuflarea. Rmase nemicat pe podeaua de scnduri deformate timp de aproape o ora, sau cel putin asai se paru, transpirnd, ascultnd concentrat, strivind paianjeni, fara sa auda nimic. Umbrele se ridicau i coborau. Un vnticel mica ramurile copacilor i undeva n apropierea acoperiului o creanga se freca de cladire. Fusese, aadar, numai vntul. Vintul i stafiile din Maple Run, un loc bntuit de multe spirite, conform spuselor mamei sale, deoarece era o casa veche intre peretii careia murisera zeci de oameni. Tot ea le povestise ca in beci fusesera ngropati sclavi, iar fantomele lor deveneau agitate i bntuiau. Judecatorul detesta istoriile cu stafii si le respingea. Cnd Ray se scula in cele din urma in capul oaselor, coatele i genunchii i amorisera. Se ridica treptat, rezemindu-se de canatul uii, i privi cele trei ferestre, cu pistolul pregatit. Daca acolo fusese intr-adevar un inu-us', era limpede ca prbuirea lampadarului il speriase. Cu toate acestea, cu fiecare clipa care se scurgea, barbatul era tot mai convins ca

fusese numai vintul. Forrest avusese ideea mai buna. Oricit de murdar ar fi fost motelul Deep Roc, trebuia sa fie mai relaxant decit locul acesta. _ Cioc, cioc, cioc, iar Ray se azvrli din nou la podea, fulgerat iarai de spaima, atit doar ca acum era i rau intrucit sunetele rasunau dinspre bucatarie. Lua decizia sa mearga n patru labe i, pna reveni in hol, genunchii l innebuneau de durere. Se opri la glasvandul care ducea spre sufragerie i atepta. Podeaua era intunecata, totui o lumina slaba dinspre Veranda se strecura fara putere printre jaluzele, proiectindu-se pe tavan i pe partea superioara a pereilor. Nu pentru prima data, Ray se ntreba ce facea, de fapt, el - un profesor de drept la o universitate prestigioasa - aici, ascunzindu-se n bezna casei n care copilarise, inarmat, speriat peste poate, gata sa-i sara inima din loc, totul fiindca dorea cu disperare sa apere o avere misterioasa, peste care daduse din intimplare. -Ia raspunde la asta, murmura el n barba. A Ua bucatariei se deschidea pe o platforma micuta de lemn. Cineva se afla acolo, inapoia uii - scindurile scirtiiau sub nite pai. Dupa aceea, minerul rotativ i fragil, cu incuietoarea defecta, fu smucit. Necunoscutul luasesdecizia ndrazneaa de a patrunde direct pe ua, n loc sa se furieze printr-o fereastra. Ray era un Atlee, iar aceasta era casa lui. Se gasea de asemenea n Mississippi, unde armele puteau sa fie folosite pentru autoaparare. Nici un tribunal din stat nu s-ar fi ncruntax naintea unei aciuni drastice intr-o :mtfel de situaie. Se ghemui napoia mesei din bucatarie, inti sus, spre fereastra de deasupra chiuvetei i ncepu sa apese pe tragaci. Un foc asurzitor, bubuind prin bezna, venind dinauntru i spargnd un geam, avea, fara indoiala, sa ngrozeasca orice spargator. n clipa cnd ua zangani din nou, apasa mai tare, percutorul acani. .. i nu se ntmpla nimic. Pistolul nu avea gloane. Butoiaul se roti, el apasa din nou, la fel de inutil. Cuprins de panica, Ray nha de pe masa carafa de ceai, goala acum, i o azvrli catre ua. Spre marea lui usurare, produse mai mult zgomot decit ar fi putut s-o faca orice glont. Speriat de moarte, lovi cu palma comutatorul luminii i se napusti spre ua, agitnd arma i racnind: - Cara-te dracului de-aici! Cnd o smulse cu putere, deschiznd-o, i nu vazu pe nimeni, exhala sonor si rencepu sa respire. Vreme de o jumatate de ceas matura cioburile, facind ct mai mult zgomot cu putinta. Numele politistului era Andy, nepotul unui tip cu care Ray fusese coleg n liceu. Relaia respectiva fu stabilita n primele treizeci de secunde dupa ce sosise i, o data ce devenira conectai, discutata despre fotbal, in timp ce se

inspecta exteriorul lui Maple Run. Nu se gasi nici un semn de forare la nici una dintre ferestrele de la parter. Nimic nici la usa de la bucatarie, cu excepia cioburilor de sticla. La etaj, Ray cauta gloane de pistol, n vreme ce Andy trecu dintr-o camer n alta. Cele doua inspecii nu dadura nici un rezultat. Ray pregati cafea i o baura pe Veranda, palavragind ncetior n zorii zilei. Andy era singurul poliist care patrula n Clanton la ora aceea i marturisi ca, de fapt, nici nu era nevoie de el. - Luni dimineaa nu se-ntmpla nimic aa devreme, zise el. Oamenii domi, nainte de a pleca la serviciu. ndemnat n mod discret, trecu iri revista scena delictelor din tinutul Ford - camionete furate, batai n barurile de noapte i ceva vinzari de droguri prin Lowtown, cartierul celor de culoare. Anunta cu mndrie ca n ultimii patru ani nu mai existase nici o crima. Filiala unei banci fusese sparta cu doi ani in urma. Continua sa vorbeasc i mai accept o ceasca de cafea. Daca ar fi fost nevoie, Ray i-ar fi tumat i ar fi preparat cafea pina la rasaritul soarelui. Se simtea n siguran, in prezena unei maini de poliie cu girofarul aprins, in faa casei. Andy pleca la 3.30. Timp de o ora, Ray rmase intins pe saltea, privind gaurile din tavan i innd n mna un pistol inutil. Se impotrivi sonmului, elabornd strategii pentru protejarea banilor. n nici un caz nu se gndea la scheme de investiii, acelea puteau sa mai atepte. Mai presant era planul pentru scoaterea banilor din debara, din casa, i mutarea lor intr-un loc sigur. Oare avea sa fie nevoie sa-i duca n Virginia? n nici un caz nu-i putea lasa n Clanton, nu? i cind i putea numara? Dupa un timp, oboseala i stresul emotional al evenimentelor de peste zi l copleira i adonni. Zanganitul reveni, dar nu-l auzi. Ua bucatariei, proptita acum cu un scaun i fixata cu o bucata de sfoara, fu zgltita i mpins, dar Ray don-ni bustean. La 7.30 l trezira razele soarelui. Banii erau tot acolo, neatini, iar din cte i dadea seama, uile i ferestrele nu fusesera deschise. Fcu un ibric de cafea i, n timp ce bau prima ceasca la masa din buctrie, lua o decizie importanta. Daca cineva turnarea sa puna mna pe bani, nu-i putea parasi nici macar pentru o clipa. Totui, cele douazeci i apte de cutii Blae & Son n-ar fi incput n portbagajul micut al Audi-ului decapotabil. Telefonul suna la ora 8. Era Harry Rex, anunnd ca Forrest fusese cazat la motelul Deep Roc, ca inutul aprobase depunerea sicriului n rotonda tribunalului la ora 16.30, i ca angajase deja o soprana i o escorta ceremoniala. De ase-menea., lucra la ntocmirea unui panegiric pentru iubitul sau prieten. - Ce a.i facut cu sicriul? intreba el. - Ne-ntlnim cu Magargel la 10, rspunse Ray. - Perfect. Nu uita, alegei stejar. Judecatorului i-ar fi placut.

Discutara alte cteva minute despre Forresl, aceeai conversaie pe care o purtasera de multe ori. Dup ce nchise, Ray intra rapid n aciune. Deschise ferestrele i jaluzelele, ca sa poata vedea i auzi orice musafiri. Prin localurile din jurul pieei se raspndea deja vestea cajudecatorul Atlee murise i exista posibilitatea unor musafiri nepoftii. Casa avea prea multe ui si ferestre, i nu putea sta de paz permanent. Daca ar fi venit cineva dup bani, nu i-ar fi fost greu s-i ia Pentru citeva milioane de dolari, un glont n capul lui Ray ar fi fost o investitie solida. Banii trebuiau mutati din locul lor. Opernd n fata debaralei, lu prima cutie i-i vars continutul intr-un sac din plastic negru pentru gunoi. ncpura acolo alte opt cutii i, cnd avu aproximativ un milion de dolari n primul sac, l duse la ua buctriei i privi afar. Cutiile goale le duse napoi, n comoda de sub rafturi. Umplu alti doi saci de gunoi. Trase maina cu spatele aproape de platfomi, ct putu mai aproape de bucatarie, iar apoi cerceta mprejurimile, cutnd martori. Nu zri pe nimeni. Singurii vecini erau fetele btrne de alaturi, iar ele nu vedeau nici pn la televizorul de pe masa lor. Micndu-se rapid de la ua la Audi, incarca averea n portbagaj, impingnd sacii ncoace i-ncolo, iar cnd se paru ca nu va putea nchide capacul, il trnti oricum cu putere. ncu-ietoarea fcu clic i se bloca, iar Ray Atlee se simti aproape uurat. Nu prea tia cum avea sa descarce banii n Virginia i cum avea sa-i transporte din parcare, prin mallul pietonal aglomerat, pn n apartament. n privinta asta, avea s-i fac griji la momentul respectiv. Deep Roc avea un restaurant, un locor ncins, unsuros i strmt pe care Ray nu-l vizitase niciodat, dar perfect pentru a mnca n dimineata de dup moartea judecatorului Atlee. Cele trei localuri din jurul pietei aveau sa zumzaie de brfe i istorii despre marele om, iar Ray prefera s le evite. Forrest arata decent; n tot cazul, Ray l vazuse n ipostaze mult mai rele. Purta aceleai haine din ziua precedent i nu facuse dus, nsa asta nu era foarte neobinuit la el. Avea ochii nroii, far sa fi fost umflati. i spuse c dormise bine, dar ntepenise. Amndoi comandara ou cu unc. - Pari obosit, comenta Forrest, sorbind cu pofta din cafeaua tare. Ray se simea intr-adevar istovit. - N-am nimic - daca ma-ntind doua ore, snt gata de treaba. Privi pe geam spre Audiul pe care-l parcase cit mai aproape posibil. La nevoie, avea sa doarma n maina. - Ciudat, facu Forrest. Cind sint curat, dorm ca un prunc. Opt-noua ore pe noapte, ca buteanul. Pe de alta parte, cind iau ceva la bord snt baftos daca apuc vreo cinci ore. i nici nu-i un somn profund. - Din pura curiozitate, cnd eti curat, te grtdeti la

urmatoarea runda de bautura? - ntotdeauna. Se acumuleaza, ca sexul. Reziti o vreme fara, dar presiunea crete i, mai devreme sau mai trziu, trebuie sa te descarci intr-un fel. Bautura, sex, droguri - pna la urma, recidivez. - Ai fost curat" timp de o suta patruzeci de zile. - O suta patruzeci i una. - Care-i recordul? - Paisprezece luni. Am ieit de la dezintoxicare acum civa ani. o clinica exceptionala, pentru care a platit batrnu' i-am dus-o bine mult timp. Dupa aceea, am cazut. - De ce? Ce te-a facut sa cazi? - ntotdeauna e la fel. Cind eti dependent, poi scapa hamrile oricind, oriunde, din orice motiv. nca n-au gasit o cura absoluta pentru mine. Snt dependent, fratioare, pur i simplu. - Mai iei droguri? - Cum sa nu? Aseara a fost tarie i bere, la fel diseara, la fel mine. Pina la sfiritul saptaminii, o sa trec pe chestii mai pacatoase. - i vrei s-o faci? - Nu, dar tiu ce-o sa se-ntmple. Chelneria le aduse micul dejun comandat. Forrest unse un biscuit cu unt 'i musca pofticios. Dupa ce termina de mestecat, vorbi din nou: - Batrinu' e mort, Ray, i vine sa crezi? Ray fu mulumit de schimbarea subiectului. Daca ar fi continuat pe tema lipsurilor lui Forrest, ar fi ajuns destul de repede sa se certe. - Nu. Ma crezusem pregatit pentru asta, dar de fapt nu eram. - Cnd l-ai vazut ultima data? -n noiembrie, cnd s-a operat de prostata. Tu? Forrest tuma sos Tabasco peste omleta si cazu pe ginduri. - Cnd a avut preinfarctul? Cu attea operaii i internari, era greu sa-i reaminteasca. - Au fost trei. - Cel din Memphis. - la a fost al doilea. Acum patru ani.

- Cam asa. Am petrecut nite ore cu el, la spital. La dracu', era la nici ase strazi de mine. M-am gndit ca macar atta puteam face. - Despre ce-ai povestit? - Despre rzboiul de secesiune. Continua sa creada ca noi nvinseseram. Zmbira amindoi i, pentru cteva minute, mncar n tacere. Linitea fu spulberata cnd i gasi Harry Rex. Avocatul lua un biscuit i ncepu sale ofere ultimele detalii despre ceremonia splendida pe care o planuia pentru judecatorul Atlee. - Toi vor sa vina i acasa, vorbi el cu gura plina. - Numai familia o sa vina acasa, rspunse Ray. - Aa le-am zis i eu. Vrei sa avei musafiri diseara? - Nu, zise Forrest. - Ar trebui? se interesa Ray. - Aa ar fi normal, fie acasa, fie la serviciile funerare. Nu va fi nsa nici o problema, daca nu dorii. Oamenii nu se vor supara i nu va vor ntoarce spatele. - Ceremonia de la tribunal i nmormntarea nu snt de ajuns? intreba Ray. - Cred ca da. - N-o sa stau toata noaptea n sala de la serviciile funerare, mbraisndu-ma cu babe care ma brfesc de douazeci de ani, spuse Forrest. Tu n-ai dect s-o faci, daca vrei, dar pe mine nu ma prinzi pe-acolo. - Sa trecem mai depane, propuse Ray. - Ai vorbit ca un adevarat executor, pufni Forrest. - Executor? repeta Harry Rex. - Da, pe biroul lui era un testament, pur-tind data de simbata Un testament simplu, de o pagina, scris de mna, prin care ne lasa totul noua. enumerindu-i bunurile si desemnndu-ma pe mine ca executor testamentar. Tu erai menionat pentru legalizare. Harry Rex se oprise din mestecat. i freca rdcina nasului cu un deget dolofan i privi n gol peste masa. - Ciudat, reflecta el, evident surprins de ceva. - Ce anume? - Acum o luna, am redactat pentru el un testament lung. Toi se oprita din mincat. Ray i For-rest schimbata priviri

care nu transmiteau nimic, deoarece nici unul nu avea vreun indiciu asupra gndurilor celuilalt. - Probabil ca s-a razgndit, urma Harry Rex. - Ce cuprindea celalalt testament? ntreba Ray. - Nu va pot spune. Era clientul meu, aa ca-i confidenial. - Stai aa, ca m-ai pierdut pe drum, interveni Forrest. mi cer scuze ca nu-s avocat. - Singurul testament care conteaza este ultimul, explica Harry Rex. El anuleaza toate testarnentele anterioare, aa ca orice mi-ar fi cerut Judecatorul sa pun n testamentul acela este irelevant. - i de ce nu ne poi spune ce coninea? insista Forrest. - Pentru c, n calitate de avocat, nu pot oferi detalii despre testamentul unui client. -nsa testamentul pe care l-ai redactat nu mai este valabil, corect? - Corect, totui nu pot sa spun nimic despre el. - Mi se pare o porcarie, l fulgera Forrest cu privirea pe Harry Rex. Toi trei inspirara adnc, apoi ncepura sa mnnce. Ray tiu imediat ca trebuia sa vada cellalt testament, i nca repede. Daca acolo se pomenea despre banii ascunsi n comoda, Harry Rex tia despre existena lor. ntr-un asemenea caz, banii aveau sa fie scoi rapid din portbagajul micului 'IT decapotabil, reambalai n cutiile Blae & Son i pui napoi de unde venisera. Dupa aceea aveau sa fie inclui n masa succesoral, care era de domeniul public. - n biroul lui n-ar trebui sa existe o copie a testamentului tau? intreba Foirest. - Nu. - Eti sigur? - Foaite, ncuviinta Harry Rex. Atunci cind faci un testament, l distrugi la modul fizic pe cel vechi. Nu e bine ca testamentul vechi sa fie gasit de cineva care sa-l legalizeze. Unii oameni ii modifica anual testamentul, iar n calitate de avocai tim ca trebuie sa ardem versiunile vechi. Judecatorul credea cu hotarire n distrugerea testamentelor revocate, fiindca a petrecut treizeci de ani solutionnd cazuri de contestare a unor testamente. Faptul ca bunul lor prieten tia ceva despre tatal lor raposat i ca nu voia sa le impartaseasca cunotinele respective cobori un aer inghetat peste masa. Ray decise sa atepte pina raminea singur cu Harry Rex pentru a-l descoase.

- Magargel ne asteapta, i se adresa el lui Forrest. - Sa vezi distractie. Adusera sicriul elegant de stejar n aripa estica a tribunalului, pe un carucior funerar tapisat cu catifea purpurie. Domnul Magargel deschidea cortegiul, iar un asistent mpingea cruciorul. napoia sicriului veneau Ray i Forrest, urmati de o escorta ceremonial de cercetasi cu drapel i uniforme ai impecabile. Deoarece Reuben V. Atlee luptase pentru ara sa, sicriul era acoperit cu drapelul national. Din acelai motiv, un contingent de rezerviti de la arsenalul local incremeni simultan, lund pozitia de drepti, cnd capitanul in rezerva Atlee fu oprit in mijlocul rotondei. Harry Rex atepta acolo, imbracat intr-un costum negru elegant, n fata unui ir lung de coroane i jerbe. Toi oamenii legii din inut erau prezeni i, la sugestia lui Harry Rex, se grupara intr-o seciune speciala, in apropierea sicriului. Participau toate oficialitatile din ora i tinut, personalul tribunalului, poliitii si seriful, iar cnd Harry Rex facu un pas n fata, pentru a ncepe, mulimea strnse rndu rile. Sus, la etajele unu i doi ale tribunalului, ali oameni se aplecau peste balustradele de fier, holbndu-se n jos. Ray purta un costum bleumarin noumou, pe care-1 cumparase cu numai citeva ore n urma de la Pope's, singurul magazin cu haine barbatesti din ora. La 310 dolari era cel mai scump produs, iar preului acela considerabil i se aplicase o reducere de zece procente pentru care insistase domnul Pope. Costumul nou al lui Forrest era gri-nchis. Costase 280 de dolari nainte de reducere i fusese achitat tot de Ray. Forrest nu mai purtase costum de douazeci de ani i jurase ca n-avea sa imbrace unul la inmonnntare. Numai mustrarile caustice ale lui Harry Rex l mpinsesera sa intre la Pope's. Fiii se aflau la un capat la sicriului, Harry Rex la capatul opus, iar Billy Boone, paznicul vesnic tinar al tribunalului, plasase intre ei un portret al judecatorului Atlee. Fusese realizat cu zece ani n urma, gratuit, de un pictor local i toi tiau ca Judecatorul nu se daduse n vnt dupa el. l inuse n camera din spatele saliei lui de judecata, pe o ua, ca sa nu-l poata vedea nimeni. Dupa infringerea din alegeri, autoritile inutului l pusesera n sala principalaa tribunalului, deasupra scaunului judecatoresc. Fusesera tiparite pliante pentru Ceremonia desparirii de judecatorul Reuben Atlee". Ray l studie cu atenie pe a1 sau, deoarece nu voia sa se uite la participani. Toi ochii erau atintii asupra lui i a lui Forrest. Reverendul Palmer rosti o rugaciune exagerat de lunga. Ray insistase pentru o ceremonie scurta. nmormntarea avea sa fie a doua zi. Cercetasii avansar cu drapelul si intonara Jurmntul de Credina, reluat de panicipani, dupa care sora Oleda Shumpert de la Biserica Sfintului Duh al lui Dumnezeu ntrupat n Hristos facu un pas n faa i cnta o varianta plina de tristee al lui Shall We Gather- at the River, neacompaniata instrumental,

deoarece n nici un caz nu avea nevoie de ajutor. Cuvintele i melodia adusera lacrimi n ochii tuturor, inclusiv n ai lui Forrest, aflat imediat napoia fratelui sau, cu barbia n piept. Stnd lnga sicriu i ascultnd vocea bogata a sopranei ridicndu-se prin rotonda, Ray simi pentru prima oara povara morii tatlui sau. Se gndi la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face impreuna, acum cnd erau brbai, i la toate lucrurile pe care nu le facusera cnd el i Forrest fusesera biei. Fiecare avusese nsa viaa lui, iar asta le convenise amindurora. Nu era drept sa retraiasca acum trecutul, doar pentru ca batrnul murise. i repeta mereu lucrul acesta. Era firesc sa-i doreasca sa fi fcut mai multe, dar adevarul era ca Judecatorul fusese suparat pe el ani buni dupa ce Ray plecase din Clanton. i, din pacate, dupa ce nu mai profesase, devenise un sihastm. Un moment de slabiciune, apoi nsa Ray i ndrepta spinarea Nu inteniona sa se acuze pentru ca alesese o cale diferita de cea dorita de tatal lui. Harry Rex ncepu panegiricul, despre care promisese ca avea sa fie scurt. - Ne-am adunat astazi, aici, pentru a ne lua ramas-bun de la un prieten vechi. Cu toii tiam ca ziua aceasta va veni, i cu toii ne-am rugat ca ea sa ntrzie ct mai mult. Trecu n revista momentele de virf ale carierei Judecatorului, apoi rememora prima sa apariie n faa marelui om. cu treizeci de ani n unna, cnd Harry Rex iesise de pe bancile facultii. Se ocupase de un caz de divor necontestat, pe care reuise totui sa-l piarda. Toi avocaii auzisera povestea aceea de o suta de ori, ns reuira s rd n toate momentele cuvenite. Ray i privi, dupa care incepu sa-i studieze ca grup. Cum era posibil ca intr-un orasel atit de mic sa existe att de muli avocai? i tia cam pe jumatate dintre ei. Muli dintre cei vechi, pe care-i cunoscuse n copilarie i n studenie, tie se retrasesera din activitate, fie murisera. Pe muli dintre cei tineri nu-i vazuse niciodata. Desigur insa, toi l tiau pe el. Era baiatul judecatorului Atlee. Treptat, Ray intelegea ca plecarea lui rapida din Clanton dupa inmonnntare va fi doar temporara. Va fi nevoit sa revina destul de repede, sa compara n faa Curii impreuna cu Harry Rex i sa inceapa legalizarea testamentului, s pregateasca un inventar i sa faca alte cteva corvezi n calitate de executor testamentar. Partea aceasta avea sa tie simpl i rutiniera, durnd numai cteva zile. La orizont se profilau nsa saptamini, poate chiar luni, pentru a ncerca sa rezolve misterul banilor. Oare vreunul dintre avocaii aceia tia ceva? Banii ar fi trebuit sa provina dintr-o sentinta judecatoreasca, nu? Judecatorul nu dusese o alta viaa n afara celei din tribunal. Privindu-i, Ray nu-i putea imagina totui o sursa ndeajuns de

bogata pentru a genera sume de felul celei ascunse acum n portbagajul mainuei sale. Erau avocai maruni dintr-un ora micu. luptndu-se sa-i achite facturile si sa-l pacaleasca pe vecin. Aici nu se vehiculau asemenea sume. Firma Sullivan avea opt-noua avocai care reprezentau banci i companii de asigurari, iar acetia de-abia ctigau suficient ca sa se poata amesteca printre medici n clubul local. n inut nu exista nici macar un avocat cu bani seriosi. lrv Chamberlain, cel cu lentile groase de ochelari si o mesa de o calitate ndoielnica, detinea sute de hectare transmise de la o generaie la alta, dar nu putea vinde nimic, deoarece nu existau cumparatori. n plus, umbla vorba c petrecea mult timp n noile cazinouri din Tunica. n vreme ce Harry Rex continua sa-i depene aducerile aminte, Ray se gndi la avocai. Cineva cunotea secretul. Putea sa fi fost un membru distins al baroului inutului Ford? Glasul lui Harry Rex ncepu sa se hiuga; se apropia momentul final. Le mulumi tuturor pentru participare i anuna ca Judecatorul avea sa ramina n rotonda pna la ora 22. Dirija inceperea procesiunii din locul unde stateau Ray i Forrest. Multimea se deplasa ascultator spre aripa estica i forma o coada care serpuia afara din cladire. Timp de o ora, Ray fu silit sa zmbeasca, sa strnga mini i sa mulumeasca politicos pentru prezena. Asculta zeci de istorisiri scurte despre tatal sau i despre vieile pe care le influenase marele om. Se prefacu ca-i reaminteste numele tuturor celor care-l cunoteau. mbraia doamne vrstnice pe care nu le ntlnise in viaa lui. Procesiunea avansa lent, pe lnga Ray i Forrest, ajungind apoi la sicriu, unde toi se opreau i priveau cu tristee portretul nereusit al Judectorului, pentru ca dupa aceea sa treaca n aripa vestic, unde ii atepta cartea de condoleante. Harry Rex umbla de colo-colo prin mulime, aidoma unui politician care manipuleaza masele. La un moment dat, Forrest disparu. i mormai lui Harry Rex ceva despre plecarea acasa. n Memphis, i despre faptul ca era mort de oboseala. n cele din urma, Harry Rex i opti lui Ray: - Coada de afara ocoleste tribunalul. n ritmul sta o sa stai toata seara. - Scoate-ma de-aici, i rspunse Ray n acelai mod. - Trebuie sa mergi la toaleta? ntreba Harry Rex, suficient de tare ca sa poata fi auzit de urmatorii oameni de la coad. - Da, ncuviina Ray, plecnd deja de la locul sau. Se ndepartara, vorbind intre ei cu un aer preocupat, i patrunsera pe un holior ingust. Peste citeva clipe, ieira in spatele tribunalului. Plecara mpreuna, n maina lui Ray, desigur, mai nti ocolind piaa i privind spectacolul. Drapelul din faa tribu-

nalului era coborit n bem. O multime numeroasa atepta rabdator sa aduc ultimele omagii Judectorului. Aflat de douazeci si patru de ore n Clanton, Ray era. disperat sa plece. Dupa ce parasise rotonda, cinase cu Harry Rex la Claude`s, localul cu specific de culoare de pe latura sudica a pieei, unde meniul de luni consta n pui la gratar cu garnitura de fasole, att de iute nct baura doi litri de ceai cu gheata. Harry Rex era nespus de mndru de felul n care organizase mareaa ieire din scen a. Judectorului i de-abia atepta s revina n tribunal, pentru a supraveghea restul ceremoniei. n mod limpede, Forrest parasise oraul. Ray spera ca se afla n Memphis, cu Ellie, i ca nu ntrecea masura, dar tia bine ca adevarul era probabil altul. De cte ori putea sa mai recidiveze, nainte sa moara? Harry Rex spunea ca existau cincizeci la suta anse ca Forrest sa apara a doua zi la nmormrttare. Dupa ce ramase singur, Ray sui n maina i iei din Clanton, pomind la intimplare spre vest. De-a lungul fluviului se ridicasera cazinouri noi, pe o distana de peste o suta de ilometri, i la fiecare ntoarcere n Mississippi auzea tot mai multe brfe i discuii despre cea mai recenta industrie local nfloritoare. Legalizarea jocurilor de noroc sosise n stat o data cu venitul cel mai mic pe cap de locuitor din ara. La o ora i jumatate de Clanton, se opri sa faca plinul i, stnd lnga pompa de benzina, observ un motel nou de cealalt parte a autostrazii. Totul era nou-nout n mijlocul fostelor plantaii de bumbac. oselele, motelurile, localurile fast-food, benzinariile, panourile pentru reclame, toate efecte indirecte ale cazinourilor aflate la mai puin de doi ilometri departare. Motelul avea camere pe doua niveluri, cu uile deschizndu-se spre parcare. Parca o seara fara turiti. Ray plati 39,99 dolari pentru o camera cu doua paturi la parter, spre capat. unde nu existau alte automobile sau camioane. Trase Audiul ct mai aproape de ua sa i n citeva secunde aduse cei trei saci inauntru. Banii acopereau un pat. Nu se opri sa-i admire. fiindca era convins ca erau necinstii. Probabil ca fusesera nsemnai n vreun fel. Sau poate ca erau falsi. Indiferent cum ar fi stat lucrurile, nu erau ai lui, ca sa-i poata pastra. Toate bancnotele erau de cte o suta de dolari, unele nou-noue i nefolosite, altele doar puin utilizate. Nici una nu era foarte uzata i nici una nu data dinainte de 1986 sau de dupa 1994. Aproximativ jumatate erau prinse cu banderole n teancun' de 2 000 de dolari i Ray le numara nti pe acelea 100000 de dolari n bancnote de cte o suta nsemna un teanc nalt de aproape patruzeci de centimetri. Numara banii de pe un pat, apoi i aranja pe celalalt, n rnduri i grupe ordonate. Fu foarte atent, deoarece nu avea nici un motiv de graba. Atingnd banii, i freca ntre degete, ba chiar i mirosi, ca sa vada daca erau fali. Preau ct se poate de reali. Treizeci si una de grupe, plus nite maruni - un total de 3118000 de dolari. Scoi aidoma unei comori ngropate din

locuina pe cale de naruire a unui om care n toata viaa sa nu ctigase nici jumatate din suma aceea. Era imposibil sa nu admire averea ntinsa n faa lui. De cte ori n viaa avea sa mai priveasca trei milioane de dolari? Citi oameni aveau vreodata ocazia respectiva? Ray se aez pe un scaun cu faa in palme, privind irurile ordonate de bani, i se simi ameit de gindurile legate de originea i destinaia lor. Bufnitura unei portiere de maina din parcare l facu sa revina cu gindurile in prezent. Locul n care se gasea era perfect pentru a fi jefuit. Cnd calatoresti avnd asupra ta milioane n bani lichizi toi devin hoi poteniali. Reambala banii, i ncuie n portbagajul mainii i pomi spre cel mai apropiat cazinou. Relaia lui cu jocurile de noroc se limita la o excursie de wee-end in Atlantic City, n compania altor doi profesori de la Drept, care citisera o carte despre metodele de a ctiga la zaruri i erau convini c. pot sparge banca. N-o facusera. Ray jucase cari ocazional. i gasise un adapost la o masa de blacjac cu mize de cinci dolari i, dupa doua zile mizea rabile, petrecute intr-un subsol galagios, pierduse aizeci de dolari i-i jurase ca nu se va mai ntoarce. Pierderile colegilor sai nu fusesera niciodata declarate, dar el nvaase ca jucatorii obinuiesc sa minta despre succesele avute. Pentru o seara de luni, era o mulime respectabila n Santa Fe Club, un paralelipiped construit in graba, avind mrimea unui teren de fotbal. Blocul cu zece niveluri lipit de o latura a cazinoului asigura gazduirea juctorilor, n majoritate pensionari din Nord, care nu visasera niciodat sa puna piciorul n Mississippi, dar care fusesera atrai acum de nenumaratele automate cu monede si de ginul oferit gratuit jucatorilor. Ray avea n buzunar cinci bancnote luate din cinci grupe diferite ale averii pe care o numarase n camera de hotel. Se apropie de o masa de blacjac pustie, unde Crupiera era pe jumatate adormita, si puse prima bancnota pe masa. - Pe toi, rosti el. - Se joaca pe o suta, anuna crupiera peste umar, unde nu era nimeni care s-o auda. Lua bancnota, o freca dezinteresata ntre degete, iar apoi o puse n joc. nseamna ca nu-i falsa, i zise barbatul i se relaxa puin. Doar umbla toata ziua cu bani. Crupiera amesteca un pachet de cri, le mpri, primi imediat 24, apoi lua bancnota din averea ascunsa a judecatorului Atlee i puse jos doua fise negre. Cu nervi de oel, Ray le juca pe amndoua, o miza de dou sute de dolari. Crupiera imparti iute crile i, cu 15 pe masa, trase un nouar. Ray avea acum patru fise negre. n mai puin de un minut, ctigase trei sute de dolari. Zanganind cele patru fise negre n buzunar. se plimba

prin cazinou, mai nti printre automatele cu monede, unde jucatorii erau batrini i tacui, parca avnd creierele extirpate, stind cumini pe taburetele rotative, tragind monoton de manivele i privind trist ecranele. La masa de zaruri, atmosfera era incinsa i un grup galagios de aranoi racneau instruciuni lipsite de neles pentru el. Privi cteva clipe, complet zapacit de zaruri, de mize i de fisele ce-i schimbau intruna proprietarul. La alta masa goala de blacjac, azvrli a doua bancnota de o suta de dolari, acum cu gestul unui jucator mai experimentat. Crupierul o apropie de ochi, o ridica, o freca i o duse civa pai pina la eful de sector, care o primi cu o suspiciune imediata. Extrase o lupa pe care i-o nfipse n ochiul sting i examina bancnota cu atenia unui chirurg. - Este buna, l auzi Ray pe unul dintre ei, exact n clipa cind se pregatea s-o ia la fuga i sa se piarda in mulime. Nu era sigur cine vorbise, deoarece privea disperat in jurul salii, cutnd sa-i vada pe bodyguarzii inarmati. Crupierul reveni la masa i aeza banii n faa lui Ray, care spuse: - Pe toi. Peste cteva secunde, dama de cupa i popa de pica l priveau n ochi pe Ray, care ctigase a treia mna consecutiv. Deoarece crupierul era un tip cu ochii-n patru i seful lui facuse o inspecie atenta, Ray decise sa pun capat suspansului. Scoase din buzunar i celelalte trei bancnote de cte o suta de dolari i le aseza pe masa. Crupierul le inspecta cu atenie, apoi strnse din umeri i ntreba: - Dorii sa le schimbai? - Nu, joc pe toi banii. - Se joaca pe trei sute, anuna crupierul tare si eful de sector veni lnga umarul sau. Ray capata un 10 i un 6. Crupierul trase un lO i un 4, iar cnd ntoarse valetul de caro, Ray ctigase a patra. mna consecutiv. Banii disparura i fura inlocuiti de ase fise negre. Ray avea acum zece, totaliznd o mie de dolari, i tia de asemenea ca celelalte treizeci de mii de bancnote din portbagajul mainii sale nu erau false. Lasa o fisa pentru crupier i se duse sa bea o bere. Barul sport se afla pe un podium inaltat cu cel puin un metru deasupra podelei, astfel ca, daca doreai, puteai sa bei ceva i sa vezi tot ce se ntmpla n sala. Sau puteai sa urmaresti base-ball, curse NASCAR sau partide de bowling pe o duzina de ecrane. Nu puteai nsa face pariuri - nca nu exista autorizaie pentru asta. Ray era perfect contient de riscurile implicate de cazinou. Acum, dupa ce se asigurase ca banii nu erau fali, urmatoarea ntrebare era daca fusesera nsemnai n vreun fel. Suspiciunile celui de-al doilea crupier i ale efului sau aveau probabil sa

fie suficiente pentru ca baietii de la etaj sa examineze bancnotele. l inregistrasera pe Ray pe caseta video, era sigur n privina asta, aa cum faceau cu toti clienii. Supravegherea din cazinouri era totala - o stia de la cei doi colegi isteti ai sai, care intentionasera sa sparga banca la zaruri. Daca banii declanau alarma, l-ar fi putut gasi cu uurina, nu? Dar unde altundeva ar fi putut merge, pentru o verificare a banilor? Sa fi intrat n filiala din Clanton a lui First National Ban i sa-i fi ntins casierei cteva bancnote? - Doamna Dempsey, vreti, va rog, sa va uitati la astea i s-mi spunei daca snt false? Nici un casier din Clanton nu vazuse vreodata bani falsi, iar pna la prnz tot oraul ar fi tiut ca baiatul judecatorului Atlee umbla cu bani dubioi. Se gndise sa atepte pna la revenirea n Virginia. S-ar ft dus la avocatul lui, care putea gasi un expert pentru a examina un esantion, n mod elegant i confidential. nsa nu putea atepta aa mult. Daca banii erau falsi, avea sa-i arda. Daca nu... nu era sigur ce sa faca i bau berea fara graba, lasndu-le timp sa trimita doi zdrahoni n costume negre, care sa se apropie i sa-l ntrebe: Ne putei acorda un minut Nu se puteau misca att de rapid i Ray o tia. Daca banii erau insemnai, avea sa dureze cteva zile pna sa-i asocieze sursei. Presupunnd ca era prins cu bani nsemnai, ce delict ar fi comis? i luase din casa tatalui sau decedat, un loc care fusese lasat motenire lui i fratelui. El era executorul testamentar i n curnd avea sa fie mpovarat de responsabilitatea de a proteja bunurile comune. Beneficia de cteva luni pentru a declara banii att tribunalului pentru legalizate, ct i autoritatilor fiscale. Daca Judecatorul adunase banii aceia prin mijloace ilicite, atunci, regrete eteme, omul murise. Ray nu ncalcase cu nimic legea, cel puin deocamdata. Merse la prima masa de blacjac i miza cinci sute de dolari. Crupiera atrase atentia efului ei, care se apropie, innd o mna n dreptul maxilarului i lovindu-i uor urechea cu un deget, cu un aer multumit de sine, de parca o miza de cinci sute de dolari ar fi fost ceva frecvent la Santa Fe Club. Ray primi un as i un popa i crupierul i ntinse apte sute cincizeci de dolari. - Vreti sa bei ceva? ntreba eful de sector, zmbind larg i aratndu-i dinii cariai. - O bere Bec's, raspunse Ray i o chelneria se materializa ca prin farmec linga el. Miza o suta de dolari pe mna urmatoare i pierdu. Dupa aceea puse trei fise i ctiga. Ctiga opt din urmatoarele zece miini, altemnd sumele mizate ntre o suta i cinci sute de dolari, de parca ar fi tiut cu exactitate ce inteniona. eful de sector ramase tot timpul linga crupiera. Aveau de-a face cu un poten-

ial jucator profesionist de blacjac, care trebuia supravegheat i filmat. Celelalte cazinouri aveau s tie anunate. Dac ar fi tiut adevarul... Ray pierdu mize consecutive de cte doua sute de dolari i apoi, doar de-al naibii, mpinse zece fise pentru o miza ndrazneaa i nechibzuita de o mie de dolari. Mai avea trei milioane n portbagaj. sta era maruni. Cnd doua dame aterizara lnga fisele sale, pastra un chip perfect inexpresiv, ca i cum ar fi ctigat de ani buni n felul acela. - Dorii sa luai cina, donmule? se interesa eful de sector. - Nu. - Va putem servi cu altceva? - A vrea sa ramn peste noapte. - O camera sau un apartament? Un fraier ar fi spus: Un apartament, desigur", dar Ray se stapini. - O camera obisnuita. Nu intenionase sa ramina acolo, dar, dupa doua beri, se gndise ca n-ar fi fost prudent sa se urce la volan. Dac l oprea un poliist local? i ce ar fi facut acesta, daca ar fi deschis portbagajul? - Nici o problema, domnule, ncuviina eful de sector. Va cazez imediat. n urmatoarea ora, nici nu pierdu, nici nu ctiga. Chelneria se oprea lnga el la fiecare cinci minute, aducnd bauturi, ncercnd sa-1 destinda, dar Ray sorbea alene din prima bere. n timp ce se amestecau carile, i numara fisele negre i vazu ca avea treizeci i nou. La miezul nopii ncepu sa cate i-i aminti ct de puin dorrnise n noaptea trecuta. Avea cheia de la camera n buzunar. Masa limita miza unei miini la o mie de dolari, altfel i-ar fi pus pe toi jos i ar fi sfrit n glorie. Plasa zece fise negre n cerc i, deja privit de spectatori, facu blacjac. Alte zece fise i crupiera pierdu cu 22. i strnse fisele, i lasa patru crupierei i se duse la casierie. Trecusera trei ore de cnd intrase n cazinou. Din camera sa de la etajul patru avea sub ochi parcarea i, deoarece i vedea i maina, se simti mboldit s-o vegheze. Orict de obosit ar fi fost, nu putea adormi. i trase un scaun lnga fereastra i ncerca sa moaie, dar gindurile l ncercau mereu. Oare Judecatorul descoperise cazinourile? S-ar fi putut ca jocurile de noroc sa fi fost sursa averii sale, un viciu marunt si profitabil, pe care-1 ascunsese de toi?

Cu ct i spunea c ideea era irnplauzibil, cu atit se convingea c descoperise sursa banilor. Dupa tiina lui, Judecatorul nu fusese niciodata interesat de speculaiile bursiere, i chiar daca l-ar fi interesat, chiar daca ar fi fost un alt Warren Buffettl, de ce s-i fi transformat profitul in bani lichizi pe care sa-i ascunda sub rafturi? n plus, ar fi existat teancun' de documente asociate. Daca ar fi dus viaa dubla a unui judecator care se lasa mituit, n tribunalele din regiunile rurale din Mississippi nu se puteau fura trei milioane de dolari. lar mitele ar fi implicat prea multe persoane. Trebuia sa fi fost vorba despre jocuri de noroc. Aici erau bani lichizi. Ray tocmai ctigase 6000 de dolari ntr-o singura noapte. Desigur, fusese un noroc chior, dar nu se putea spune asta despre toate jocurile de noroc? Poate ca batrlnul se pricepea la carti sau la zaruri. Poate ctigase potul cel mare la un automat cu monede. Traise singur i nu daduse nimanui socoteala. Ar fi putut s-o faca. Totui, sa fi ctigat trei milioane de dolari n apte ani? Cazinourile nu ntocmeau acte pentru ctigurile substantiale? Formulare pentru impozitare i altele? i de ce ar fi ascuns banii? De ce nu-i donase, aa cum facuse cu ceilali? La cteva minute dupa ora 3, Ray renunta la camera oferita gratuit de cazinou. Dormi n Audi, pna cnd rsri soarele. l Warren Edward Buffett '(l930- ), om de afaceri american, presedintele firmei de investitii Bershire Hathaway Inc. (n. tr.). Usa din faa era uor ntredeschisa, iar lucrul acesta la ora 8 dimineaa, intr-o casa pustie, nu putea fi dect un semn rau prevestitor. Ray o privi aproape un minut, fara sa fie sigur daca dorea sa intre, dar stiind c nu avea ncotro. O mpinse, nclet pumnii, ca i cum houl mai putea s fie nuntru, i inspira profund. Ua se deschise larg. sclrtind pna la capat, iar cnd lumina cazu pe stivele de cutii din hol, Ray zar-i urme de pamnt pe podea. Intmsul patrunsese de pe peluza din spate, unde era noroi, i, dintr-un motiv necunoscut, alesese sa iasa pe ua din faa. Ray scoase lncetior pistolul din buzunar. Cele douazeci i apte de cutii verzi Blae & Son erau imprastiate prin cabinetul Judecatorului. Canapeaua fusese rastumat. Usile comodei de sub rafturi erau deschise. Biroul cu capac rulant parea sa fi scapat, dar hrtiile de pe biroul din mahon erau risipite pe jos. Intrusul scosese cutiile, le le calcase n picioare i le ciuda faptului ca acum totul lena i-l facea s se simt deschisese i, gsindu-le goale, aruncase, cuprins de mnie. n era nemical, Ray simea vioneputincios.

Banii i-ar fi putut aduce moartea.

Cnd reui sa se miste, aranja canapeaua i ridica hrtiile. Strngea cutiile, cnd auzi micare pe Veranda din fa. Trase cu ochiul pe geam i zri o btrn ciocnind. Claudia Gates l cunoscuse pe Judector ca nimeni altul. i fusese stenograf, secretara, ofer i multe altele, confomi brfelor care circulasera nca de pe cnd Ray era doar copil. Vreme de aproape treizeci de ani, ea i Judectorul calatoriser mpreuna prin cele ase tinuturi ale districtului 25, adeseori plecnd din Clanton la ora 7 dimineaa i revenind mult dupa lasarea intunericului. Cnd nu erau la Curtea de Echitate, imparteau cabinetul Judecatorului din tribunal, unde ea dactilografia stenogramele, n timp ce el se ocupa de hrtoage. Odata, un avocat pe nume Turley i surprinsese intr-o pozitie compromitatoare n cabinet, n timpul pauzei de prnz, i facuse greeala teribila de a le povesti i altora. n urmatorul an, pierduse toate procesele avute la Curtea de Echitate i nu mai avusese nici un client. Judecatorul Atlee avusese nevoie de patru ani ca sad elimine din barou. - Buna ziua, Ray, rosti ca prin ua de plasa. Pot sa intru? - Sigur ca da, ncuviina barbatul si deschise usa mai larg. Ray i Claudia nu se placusera niciodata. Ray avusese permanent impresia ca femeia capata atentia i afectiunea de care el i Forrest nu beneficiau, iar ea l considera o ameninare. Cnd venea vorba despre judecatorul Atlee, i considera pe toi ca fiind o amenintare. Avea puini prieteni i chiar mai puini admiratori. Era grosolan i rece, fiindc i petrecuse viaa ascultnd procese. n plus, era aroganta, intrucit parerile ei fusesera ascultate de marele om. -mi pare nespus de ru, i spuse ea. . - i mie. Cnd trecur pe lng cabinet, Ray nchise usa i zise: - Nu intra aici. Claudia nu observase urmele de pai ale intrusului. - Poarta-te frumos cu mine, Ray, murmur ea. - De ce? Intrara n bucatarie, unde brbatul puse cafeaua la fiert i se aezar fat n faa. - Pot sa fumez? ntreba Claudia. - mi este indiferent. Fumeaza pna mori, babe!" Costumele negre ale tatalui sau purtasera ntotdeauna izul picator al igarilor ei.

Judectorul i ngaduise sa fumeze n maina, n camere, n cabinetul sau, probabil i n pat. Peste tot, cu excepia salii de judecata. Rasuflarea uierata, vocea raguita, nenumaratele riduri din jurul ochilor - ah, satisfaciile tutunului! Femeia plnsese, ceea ce nu era un eveniment lipsit de importana din viaa ei. n vara cnd lucrase pentru tatal sau, Ray avusese nenorocul sa participe la un caz sfietor de abuz juvenil. Depoziia fusese att de trista i de jalnica, nct toi, inclusiv Judecatorul i avocaii, fusesera micai pna la lacrimi. Singurii ochi uscai din sala de judecata apartinusera chipului de piatra al Claudiei. - Nu-mi vine sa cred c-a murit, rosti ea, suflnd apoi un nor de fum spre tavan. - Era pe moarte de cinci ani. N-a fost nici o surpriza. - E totusi trist. - E foarte trist, dar n final a suferit. Moartea a fost o alinare. - Nu voia sa ma lase sa vin sa-l vad. - N-are rost sa repetam povestea, da? Povestea, n funcie de versiunea pe care o credeai, inuse capul de afis n Clanton timp de aproape doua decenii. La civa ani dupa moartea mamei lui Ray, Claudia divorase de soul ei din motive care nu fusesera niciodata clare. O pane din locuitorii oraului credeau ca Judecatorul i promisese ca se va nsura cu ea dupa divor. Cealalta parte credea ca Judecatorul, de-a pururi un adevrat Atlee, nu intenionase niciodata sa se nsoare cu o femeie de rnd precum Claudia, iar ea divorase fiindca sotul o prinsese facndu-i de cap cu altul. Anii trecusera, iar cei doi se bucurasera de toate beneficiile mariajului, exceptnd certificatul i faptul ca nu locuiau mpreuna. Ea insistase s-l bata la cap pe Judector sa se casatoreasca, dar el continuase sa amne lucrurile. n mod clar obinuse ceea ce-i dorise. n cele din urma, Claudia i dduse un ultimatum, ceea ce se dovedise o strategie greit. Ultimatumurile nu-l impresionau pe Reuben Atlee. Cu un an nainte ca el s fie indepartat din functie, Claudia se mritase cu un brbat cu noua ani mai tina: dect ea. Judectorul o concediase imediat, iar in localuri i n cercurile de tricotat nu se discutase despre nimic altceva. Dupa civa ani agitati, soul mai tinar murise. Ea ramasese singur, la fel ca Judectorul. l trdase ns fiindca se remaritase, iar el n-o iertase niciodat. - Unde-i Forrest? ntreba Claudia. - Ar trebui sa apar. - Cum o mai duce?

- Este acelai Forrest dintotdeauna. - Vrei sa plec? - Cum doreti. - A prefera sa stau de vorba cu tine. Simt nevoia sa stau de vorba cu cineva. - Nu ai prieteni? - Nu. Reuben era singurul meu prieten. Ray tresari cnd o auzi spunndu-i Reuben. Claudia i vr tigara ntre buzele roii i umede, un rou-palid, n semn de doliu, nu rou] strlucitor pentru care fusese cndva renumita. Avea cel puin aptezeci de ani, dar se inea bine. Era nca dreapt i zvelta, mbrcat intr-0 rochie mulata pe corp pe care nici o alta femeie de aptezeci de ani din inutul Ford n-a.r fi indraznit s-o cumpere. Avea cercei cu diamante i un inel tot cu diamant, desi Ray nu putea spune daca pietrele erau autentice. Purta de asemenea un colier frumos de aur i doua bratari tot de aur. Era o cocot mbtrnit, dar ramasese un vulcan activ. Trebuia s-l ntrebe pe Harry Rex cu cine era ncurcata n prezent. i mai tum cafea i spuse: - Despre ce vrei s stiam de vorba? - Despre Reuben. - Tata e mort. Nu-mi place trecutul. - Nu putem fi prieteni? - Nu. Ne-am dispreuit dintotdeauna. N-o sa ne sarutam i nici n-o sa ne mbraiam acum, deasupra sicriului. De ce am face-o? - Snt batrna, Ray. - Iar eu locuiesc n Wrginia. Azi vom merge la nmormintare, apoi nu ne vom mai revedea vreodata. Ce parere ai? Ea i aprinse o alta igar i plnse din nou. Ray se gndi la dezordinea din cabinet i la ce avea sa-i spun lui Forrest, daca aparea acum i vedea urmele de noroi i cutiile aruncate peste tot. Iar daca For-rest o vedea pe Claudia stnd la masa, putea sa-i sara de gt. Dei nu aveau nici o dovada, Ray i Forrest suspectasera de mult ca Judecatorul o platise mai mult dect onorariile obinuite pentru stenografi. Ceva suplimentar, pentru suplimentele oferite de femeie. Nu era greu sa-i poarte pica. - Vreau ceva de care sa-mi aduc aminte, asta-i tot, zise ea. - Vrei sa-i aduci aminte de mine?

- Eti la fel ca tatal tau, Ray. Continuu sa susin asta. - Vrei bani? - Nu. - Eti falita? - Nu snt nici avuta. - Aici nu exista nimic pentru tine. - Ai testamentul lui? - Da, nsa numele tau nu este menionat. Claudia plnse iarai, iar Ray simi ca-1 cuprinde iritarea. Ea capatase banii cu douazeci de ani n urma, cnd el servea n restaurante i traia cu unt de arahide, straduindu-se sa mai supravietuiasca o luna la Facultatea de Drept, fara sa fie evacuat din garsoniera ieftina. Ea avusese mereu un Cadillac nou, pe cnd el i Forrest conduceau nite rable. Din partea lor se atepta sa traiasca aidoma unor aristocrai scapatai, n vreme ce ea avea bijuterii i garderoba de lux. - A promis mereu ca va avea grija de mine, spuse femeia. - A renunat la chestia asta de ani buni. Renunta i tu. - Nu pot, l-arn iubit prea mult. - Pentru tine era vorba de sex i bani, nu de iubire. Prefer sa nu mai discutam despre asta. - Ce conine masa succesoral? - Nimic. A donat toi banii. - Ce-a facut? - M-ai auzit. tii bine ct de mult i placea sa scrie cecuri. Viciul a luat proporii dupa ce ai ieit din scena. - i pensia? Deja nu mai plngea, ci discuta afaceri. Ochii ei verzi erau uscati i sclipeau. - n anul dupa ce n-a mai fost ales, a optat pentru varianta cu o singur suma globala, pe care a ridicat-o imediat. Afost o gafa financiara de proporii, dar a facut-o fara sa am habar. Era furios i pc jumatate nebun. A ncasat banii, a folosit o parte pentru traiul zilnic, iar pe restul i-a donat la cercetasi, cercetae, clubul Lions, Urmaii Confederaiei, Comitetul pentru pastrarea cmpurilor de lupta istorice i aa mai departe. Daca tatal sau fusese un judecator necinstit, ceva ce Ray nu dorea sa creada, atunci Claudia ar fi tiut despre bani. Era evident ca nu avea habar. Ray nu banuise nici o clipa ca ea ar

fi tiut, fiindca atunci banii n-ar mai fi ramas ascunsi n cabinet. Daca ar fi zarit cele trei milioane de dolari, ar fi tiut tot inutul. Daca femeia ar fi pus mna pe un dolar, s-ar fi vazut imediat. Vrednica de mila, aa cum arata de cealalta pane a mesei, Ray banuia ca era destul de saraca. - Crezusem ca al doilea so al tau avea bani, comenta el cu niel prea multa cruzime. - Aa crezusem i eu, raspunse Claudia i izbuti sa surda. Ray chicoti. Amndoi izbucnir n rs si atmosfera se detensiona spectaculos. Claudia fusese cunoscuta dintotdeauna pentru firea ei directa. - Nu i-ai gasit niciodata? - Nici un cent. Era un tip chipe, cu noua ani mai tinar ca mine, stii doar. -mi amintesc bine. Un scandal n toata regula - Avea cincizeci i unu de ani, te-mbrobodea cu vorba i baga texte cu afaceri din extragerea ieiului. Am dat guri ca nebunii mpreuna vreme de patru ani i nu m-am ales cu nimic. Ray rise i mai tare. n clipa aceea, nu-i amintea sa mai fi discutat despre sex i bani cu o femeie de aptezeci de ani. Parca ca avea o traista de poveti. succesele Claudiei. - Ari bine, ai mai avea timp de unul. - Snt obosita, Ray. Btrna i obosita. Ar trebui s-l educ i toate alea. Nu merita. - Ce s-a-ntmplat cu al doilea? - A murit de inima i n-am gasit dupa el nici macar o mie de dolari. - Judecatorul a lsat 6 000. - Numai att? ntreba ea nencrezator. - Nici aciuni, nici obligaiuni, nimic dect o casa veche i 6000 de dolari n banca. Claudia ii cobor ochii i clatina din cap; credea tot ce-i spunea Ray. Nu tia nimic despre avere. - Ce-o sa facei cu casa? - Forrest vrea s-i dam foc si s-ncasam asigurarea. - Nu-i o idee rea. - O s-o vindem. Pe Veranda se auzir pai, apoi un ciocnit. Sosise reve-

rendul Palmer, ca sa discute despre slujba de nmonnntare care urma sa inceapa peste doua ore. Claudia il mbraia pe Ray si pomira mpreun spre maina ei. l mai mbraisa o dat i-i lu ramas-bun. -mi pare rau ca n-am fost mai draguta cu tine, i opli ea cnd el i deschise portiera. - La revedere, Claudia. Ne vedem la biserica. - El nu m-a iertat niciodata. - Eu te iert. - Vorbesti serios? - Da. Te-arn iertat. Sntem prieteni de-acum. -i mulumesc foarte, foarte mult. l strnse n brae pentru a treia oara i ncepu sa plnga. Ray o ajuta sa suie n maina: ca ntotdeauna, un Cadillac. nainte de a pomi motorul, femeia inu-eba: - Pe tine te-a iertat vreodat? - Nu cred. - Nici eu. - Asta nu mai conteaza acum. S-l inmormintm. - Putea s fie un ticalos dat naibii, nu? facu ea, zmbind printre lacrimi. Ray nu se putu abine sa nu rid. Fosta amanta, n vrst de aptezeci de ani, a tatalui sau raposat tocmai il numise ticalos pe marele om. - Da, ncuviina el. Sa tii ca putea. Il purtara pe judectorul Atlee pe intervalul central, n sicriul sau fmmos de stejar, pna la altar, n faa amvonului, unde reverendul Palmer atepta nvesmntat n negru. Sicriul fusese nchis, spre dezamagirea participanilor, care, n majoritate, respectau stravechea tradiie sudista de a-l vedea pe raposat pentru ultima data, ntr-un straniu efect de cretere la maximum a durerii. -Nici vorba, ce dracu', i replicase politicos Ray domnului Magargel cnd l ntrebase despre deschiderea capacului. Dupa ce totul se potoli, Palmer ntinse lent braele, apoi le cobor i mulimea se aseza. Pe banca din faa, n dreapta sa, se afla familia - cei doi fii. Ray purta costumul nou i parea obosit. Forrest era mbracat n blugi i o jacheta neagra de piele, i arata remarcabil de treaz. napoia lor stateau Harry Rex i ceilali purtatori de sicriu, in spatele carora se niruia o adunatura trista de jude-

ctori batrini, ei nii la un pas de groapa. Pe banca din faa, n stnga reverendului, stateau mai multe oficialiti - politicieni, un fost guvemator, doi judecatori de la Curtea Suprema din Mississippi. Clanton nu mai avusese parte niciodata de attea personalitati adunate cu aceeai ocazie. Biserica era ticsila, oamenii stind n picioare de-a lungul pereilor, pe sub vitralii. Balconul de deasupra era plin. Cu un nivel mai jos se montasera difuzoare, iar ali prieteni i admiratori se gaseau acolo. Ray era impresionat de mulime. Forrest i privea deja ceasul. Sosise cu cincisprezece minute n urrna i fusese admonestat de Harry Rex, nu de Ray. Spusese ca-i murdarise costumul cel nou i n plus Ellie i cumparase de muli ani jacheta neagra de piele i considerase ca ar fi fost perfecta pentru ocazia aceea. Ea nsi, la o suta cincizeci de ilograme, nu voia sa-i paraseasca locuina, iar Ray i Harry Rex erau recunoscatori. Cumva, il mentinuse treaz pe Forrest, dar recidiva plutea n aer. Din o mie de motive, Ray dorea pur i simplu sa revina n Virginia. Reverendul inu o rugaciune scuna, un mesaj elocvent de multumire pentru viaa marelui om. Lasa dupa aceea locul unui cor de copii care ctigase premiul nti la un concurs muzical naional din New Yor. Conform spuselor lui Palmer, judecatorul Atlee le donase 3000 de dolari pentru calatoria respectiva. Cintara doua cntece pe care Ray nu le mai auzise niciodata, dar o facura minunat. Primul panegiric - aveau sa tie doar doua, scurte, conform instruciunilor lui Ray - fu rostit de un batrin, care de-abia reusi sa ajunga la amvon, dar cnd ncepu sa vorbeasca i surprinse pe toi cu vocea lui putemica i bogata. Fusese coleg de facultate cu Judecatorul, cu un veac n unria. Spuse doua istorii lipsite de umor i glasul sonor incepu sa se stinga. Reverendul citi din scriptura i rosti cuvinte de consolare pentru pierderea unei persoane iubite, chiar daca fusese un batrin cu viaa lunga. Al doilea panegiric fu oferit de un tnr de culoare, Naita Poole, care era aproape o legenda locala. Poole provenea dintr-o familie turbulent din sudul oraului si, daca n-ar fi existat profesoara de chimie din liceu, ar fi abandonat coala n clasa a noua i ar fi ajuns unul dintre numerosii delincveni din zona. Judecatorul l cunoscuse cu ocazia unui proces familial oribil i devenise interesat de puti. Poole detinea un talent uluitor pentru matematica i tiinele exacte. Terminase primul n clasa, trimisese cereri de nscriere la cele mai bune colegii i fusese acceptat peste tot. Judectorul compusese scrisori de recomandare convingatoare i trasese toate sforile la care avea acces. Naita alesese Yale, iar bursa lui acoperise lotul, mai puin banii de buzunar. Timp de patru ani, judectorul Atlee i scrisese saptamnal i n fiecare scrisoare inclu-sese un cec de douazeci i cinci de dolari.

- Nu am fost singurul care a primit scrisori sau cecuri, se adresa el mulimii tacute. Am fost muli. Naita era acum medic si se pregatea sa plece in Africa pentru doi ani de munca voluntara. - mi vor lipsi scrisorile acelea, spuse el i ochii tuturor femeilor din biserica notau n lacrimi. Urma la cuvnt medicul legist Thurber Foreman. De muli ani, fusese nelipsit la nmormntarile din inutul Ford, iar Judecatorul dorise n mod explicit sa cinte Just a Closer Wal with 771ee, cu acompaniament la mandolina. Cnta minunat i, cumva, reui s-o faca n timp ce plngea. Forrest ncepu, n cele din umia, s se tearg la ochi. Ray privi fix sicriu] i se ntreba de unde proveneau banii. Ce facuse btrnul? Ce crezuse ca se va ntmpla cu banii dupa moartea lui? Dupa ce reverendul termina printr-un mesaj foarte scurt, purtatorii sicriului il scoasera pe judectorul Atlee din biserica. Magargel i insoti pe Ray i pe Forrest printre banci, apoi pe treptele din faa, spre limuzina care atepta n spatele carului mortuar. Mulimea se revars din biserica i se ndrepta spre automobile, pentru a merge la cimitir. Precum locuitorii din majoritatea asezarilor mici, celor din Clanton le plceau procesiunile funerare. Toata circulaia se opri. Cei care nu se aflau n alaiul propriu-zis stteau triti pe trotuare, privind dricul i alaiul de masini care] urma. Toi poliitii erau n uniforma de gal si blocau ceva - o strada, o alee, nite spaii de parcare. Dricul ocoli tribunalul, unde drapelul era n bem, iar personalul iesise pe trotuarul din faa i statea cu capetele plecate. Negustorii din perimetrul pieei ieira din magazine, pentru a-i lua ramas-bun de la judecatorul Atlee. Urma s fie ngropat n parcela familiei Atlee, alaturi de soia lui de mult uitata i printre strmoii pe care-i venerase atit de mult. Avea sa fie ultimul Atlee nmurmntat n tarina tinutului Ford, dei n-o tia nimeni. i, in tot cazul, nu-i pasa nimanui. Ray avea sa tie incinerat, iar cenua sa urma sa fie imprtiat peste Munii Blue Ridge. Forrest recunotea ca se afla mai aproape de moarte dect fratele lui mai virstnic, nsa nu defmitivase ultimele detalii. Sigur era doar faptul ca nu avea sa fie nhumat in Clanton. Ray sustinea incinerarea. Lui Ellie ii placea ideea unui cavou. Forrest prefera sa nu intre n detalii asupra subiectului. Participantii la nmormntare se nghesuira n jurul umbrarului visiniu al serviciilor funerare Magargel, care era mult prea mic. Acoperea mormntul i patru rnduri de scaune pliante. Ar fi fost nevoie de o mie. Cu genunchii aproape atingnd sicriul, Ray i Forrest il ascultau pe reverendul Palmer rostind ultimele cuvinte. Stnd intrun scaun pliant la marginea gropii tatalui sau, Ray se gndi c lucrurile care i treceau prin minte n clipele acelea

erau stranii. Voia sa plece casa. Ducea dorul studentilor i orelor de curs. Ducea dorul zborului cu avionul i al peisajului Vaii Shenandoah vazuta de la peste l 500 de metri naltime. Se simea obosit i iritabil, i nu intentiona sa-i petreaca unnatoarele doua ore stnd n cimitir i palavragind cu oameni care-i aminteau cnd se nascuse. Ultimele cuvinte apartinur sotiei unui predicator penticostal. Ea cnta Amazing Grace i, vreme de cinci minute, timpul ncremeni. Glasul superb de soprana rasuna printre dimburile dulci ale cimitirului, alinindu-i pe morti i oferindu-le sperante celor vii. Pn i pasarile se oprita din zbor. Un militar cnta apoi Taps la trompeta i toti izbucnira n plns. mpturir drapelul i i-l nmnara lui Forrest, care suspina si transpira n nenorocita lui de jacheta din piele. Cnd ultimele note se pierdura printre copaci, Harry Rex ncepu sa plnga n hohote in spatele lor. Ray se aplecat n fata i atinse sicriul. i lua ramas-bun n gnd, iar apoi rmase cu coatele pe genunchi i cu faa ingropata n palme. Multimea se destrama repede. Era ora prnzului. Ray se gndise ca, daca avea sa stea locului, contemplnd sicriul, oamenii aveau sa-l lase n pace. Forrest i trecu un bra greu peste umerii lui i laolalta pamr ca i cum ar fi fost gata sa ramina acolo pna la caderea noptii. Harry Rex i regasi calmul i prelua rolul de purttor de cuvnt al familiei. Stnd n picioare lnga umbrar, le mulumi oficialitailor pentru prezenta, il felicita pe Palmer pentru slujba, o lauda pe soia predicatorului pentru interpretarea minunata, i spuse Claudiei ca nu putea ramine alaturi de baieti i ca trebuia sa plece, i multe, multe altele. Groparii ateptau sub un copac din apropiere, cu lopeile n miini. Dupa ce plecara toti, inclusiv Magargel i echipa sa, Harry Rex se lasa sa cada pe scaunul de lnga Forrest i, pentru mult timp, toi trei privira n gol, nedorind sa plece. Singurul sunet era zumzetul unui mini-excavator n departare. Forrest i Ray erau indiferenti. De cte ori n viata ti ngropi tatal? i ct de important este timpul pentru un gropar? - Reusita nmormntare, spuse n cele din urma Harry Rex, care era expert n asemenea probleme. - Ar fi fost mndru, rosti Forrest. -i placeau nmormntarile bine facute, adauga Ray, dar detesta nuntile. - Mie-mi plac nuntile, facu Harry Rex. - Patru sau cinci? se interesa Forrest. - Patru i numaratoarea poate continua. Un barbat n salopeta de lucru se apropie i ntreba discret: - Dorii sa coborm acum sicriul?

Nici Ray, nici Forrest nu tiura ce sa raspunda. Harry Rex nu avu indoieli. - Va rugam, incuviina el. Barbatul aciona vinciul de sub paravanul gropii. Foarte lent, sicriu] ncepu sa coboare. l privira pna se opri adnc n solul roiatic. Groparu] demonta curelele de transmisie, paravanul i vinciul, i se indeparta - Cred ca s-a terminat, zise Forrest. Prnzul se compuse din tamaie, placintele mexicane cu came nvelite in frunze de porumb, i apa gazoasa, la un restaurant de la marginea oraului, departe de localurile aglomerate unde cineva i-ar fi ntrerupt, fara indoiala. cu citeva cuvinte amabile despre Judector. Stateau la o masa din lemn, sub o umbrela mare, i priveau mainile aflate n trecere. - Cnd plecai? ntreba Harry Rex. - Eu plec mine dimineaa la prima ora, rspunse Ray. - Avem de rezolvat nite treburi. - tiu. sate facem azi dupa-amiaza. - Ce treburi? se interesa Forrest. - Legale de legalizarea testamentului, explica Harry Rex. Vom deschide succesiunea peste vreo doua saptamini... cnd se va ntoarce Ray. Acum trebuie sa examinam actele lasate de Judecator i sa vedem cita treaba ne asteapta. - Pare ceva de resortul executorului. - Poti sa ne ajui i tu. Ray mnca i se gndea la maina lui, pe care o parcase pe o strada aglomerata n apropierea bisericii prezbiteriene. Acolo trebuia sa fie n perfecta sigurana. - Aseara am fost la un cazinou, anunta el cu gura plina. - Care dintre ele? intreba Harry Rex. -Santa Fe i nu-mai-tiu-cum, primul la care am ajuns. l stii? - Am fost n toate, ncuviina avocatul, ca i cum nu avea sa se mai intoarca niciodata acolo. Cu exceptia narcoticelor ilegale, Harry Rex explorase toate viciile. - i eu, completa Forrest, care nu se abinea de la nimic.

- Cum i-a mers? - Am cistigat 2000 la blacjac. Mi-au facut cadou cazarea peste noapte. - Eu am platit pentru blestemata de camer, pufni Harry Rex. Mi s-a parut c-am platit pentru tot etajul. - Mie-mi plceau buturile gratuite, zise Forrest. Altfel, te costa douzeci de dolari un suc. Ray nghii un nod i decise sa arunce momeala. - Gsisem pe biroul btrnului un plic de Chibrituri de la Santa Pe. Avea obiceiul s mearg pe-acolo? - Sigur c da, ncuviina Harry Rex. Amndoi mergeam, o data pe saptamina. i plceau zarurile. - Btrnul era jucator? se minuna Forrest. - h. - Deci, acolo-i restul motenirii mele. Ce n-a donat, a pierdul la zaruri. - Nu cred, era destul de priceput. Ray se prefacu la fel de ocat ca i For-rest, dar fu uurat sa culeag primul sau indiciu, orict de vag ar fi fost. Parea aproape imposibil ca Judecatorul s fi adunat o asemenea avere jucnd zaruri o dat pe saptamina. El i Harry Rex aveau sa exploreze subiectul mai trziu. Pe msura ce se apropiase de sfritul vieii, Judecatorul fusese foarte atent n a-i organiza finanele. Actele importante se aflau n cabinet i le descoperita uor. Mai nti, cercetata biroul de mahon. ntr-un sertar se gaseau extrasele de cont din ultimii zece ani, aranjate ordonat, cronologic. Declaraiile de impozit se aflau n alt sertar. Existau de asemenea registre groase n care fusesera consemnate donatiile pe care le fcuse tuturor solicitanilor. Sertarul cel mai mare era ticsit cu zeci de dosare cu coperte din carton tare. Dosare coninnd impozitul pe proprietate, fie medicale, facturi care trebuiau achitate, dezbateri juridice, scrisori de la medicii sai, fondul de pensii. Ray le rasfoi n treaca!, fara sa le deschid, cu excepia celui care coninea facturile neachitate. nauntru se gasea una singura - 13,80 de dolari platibili firmei Wayne, care se ocupa de reparaiile mainilor de tuns iarba - datata cu o saptamina n urma. - ntotdeauna mi se pare straniu sa umblu prin hrtiile cuiva care a murit recent, comenta Harry Rex. Ma simt penibil, de parca a fi indiscret. - Eu ma simt mai degraba ca un detectiv n cautare de indicii, zise Ray.

Stateau de o parte i de cealalta a biroului, amindoi cu minecile suflecate i fara cravate, avnd intre ei teancuri de hrtii. Forrest era la fel de util ca ntotdeauna. Dupa prnz, bause trei cutii de bere n loc de desen i acum sforaia n leaganul de pe terasa din faa. Ramasese totui acolo, nu se pierduse mr-unul dintre excesele lui patentate. De-a lungul anilor, dispruse de nenumarate ori. Daca nvar fi aparut la nmorrnntarea tatalui sau, nimeni din Clanton n-ar fi fost surprins. Alta bila neagra n contul nebunului de Atlee, alta poveste care sa circule din gura ln gura. n ultimul sertar gasita maruntiuri personale - creioane, pipe. fotografii ale Judecatorului cu amicii sai la reuniunile baroului, cteva poze vechi cu Ray i Forrest, certificatul lui de casatorie i certificatul de deces al mamei lor. ntr-un plic vechi i nedeschis era necrologul ei, decupat din Clanton Chronicle, datat 12 octombrie 1969, avnd i o fotografie. Ray l citi i-l ntinse lui Harry Rex. - i-o mai amintesti? l ntreba el. - Am fost la nmormntare, raspunse avocatul, privind poza. O femeie frumoasa, care n-a avut muli prieteni. - De ce? - Era din regiunea Deltei i cei mai muli de acolo au snge albastru n vine. Asta-i dorise Judecatorul de la o soie, dar treburile n-au mers prea bine aici. Ea crezuse ca s-a mritat intr-o familie avuta. Judecatorul nu era mare pe-atunci, aa ca ea a trebuit sa se chinuie din greu ca sa fie mai buna dect toi ceilali. - Nu i-a placut de ea? - Nu prea mult. Ma considera necivilizat. - I-auzi! - Am inut la tatal tau, Ray, dar nu pot spune ca am plns la nmormntarea ei. - Haide sa nu mai vorbim despre alte nmormntari. - Iartama. - Ce era n testamentul pe care l-ai redactat pentru el? Penultimul. Harry Rex puse necrologul pe masa i se lasa pe spate in scaun. Se uita la fereastra din spatele lui Ray, apoi vorbi incetior. - Judecatorul dorea sa nfiineze un depozit bancar ln care s intre banii rezultai din vnzarea casei. Eu urma sa administrez depozitul i, n calitatea asta, a fi avut placerea de a v da bani cu trita. ns din partea care i revenea lui - arat din cap spre teras - urma sa fie sczut o suta de mii de dolari. care s fie introdus n masa succesoral. Judectorul estima c asta era suma pe care i-o

datora Forrest. - Ce dezastru! - Am ncercat sa-l conving sa renune. - Slava Domnului c l-a ars. - Aa-i. tia c nu era o idee buna, dar incerca sa-l apere pe Forrest de el nsui. - Cu toii ncercm asta de douzeci de ani. - Se gndise la toate detaliile. Intentiona s-ti lase totul ie i sa-l dezmoteneasc pe el complet, dar tia c asta va declana friciuni. Dupa aceea l-au apucat pandaliile, fiindc nici unul dintre voi nu voia sa locuiasca vreodat aici, aa ca mi-a cerut sa redactez un testament prin care lasa casa bisericii. N-a apucat s-l semneze, iar apoi Palmer l-a enervat, fiindca avea opinii diferite asupra pedepsei cu moartea, i a abandonat ideea. A zis ca dorea ca reedina sa fie vnduta dupa moartea lui i banii sa fie donai in scopuri caritabile. Ridica bratele mult deasupra capului, ntinzndu-le, pna cnd ira spinrii i trosni. Fusese operat la coloan de doua ori i rareori se simtea n apele lui. - Banuiesc, continu el, c motivul pentru care te-a chemat pe tine i pe Forrest a fost ca sa decideti cum sa procedai cu motenirea. - Atunci de ce a mai fcut un testament de ultim moment? - N-o s-o tim niciodata, nu-i aa? Poate ca s-a saturat de dureri. Banuiesc ca ncepuse sa devin dependent de morfina, aa cum se ntmpla n cele din urma cu toi cei care ajung ntr-o asemenea situaie. Poate c tia c era pe moarte. Ray se uita n ochii generalului Nathan Bedford For-rest, care privise sever cabinetul Judectomlui de aproape un secol din aceeai pozitie. Nu avea nici o ndoial ca tatal sau alesese sa moara pe canapea, astfel ca generalul s-l poata ajuta n ultimele clipe. Generalul tia. tia cum i cnd murise Judecatorul. tia de unde proveneau banii. tia cine patrunsese prin efractie cu o seara n urma si rascolise odaia. - Pe Claudia a inclus-o vreodat n vreun testament? ntreba el. - Niciodata. tii bine ca putea sa fie ranchiunos. - A trecut pe-aici azi-dimineata. - Ce voia? - Cred ca era n cautare de bani. Zicea ca Judecatorul i promisese mereu ca va avea grija de ea i dorea sa tie ce cuprindea testamentul.

- I-ai spus? - Cu placere. - O s se descurce, nu trebuie sa-i faci griji niciodata pentru ea. l mai tii minte pe btrnul Walter Sturgis, de loc din Karraway, mult timp contractor de materiale de construcii, un betiv cumplit? Harry Rex i tia pe toi din inut, treizeci de mii de locuitori - negri, albi, acum i mexicani. - Nu cred. - Se zice c-ar avea o jumatate de milion de dolari bani gheata, iar Claudia umbla dupa ei. L-a facut sa poarte camasi scumpe i sa mannce la club. Le povestete arnicilor c ia Viagra n fiecare zi. - sta barbat! - O sa-l faca arice. Forrest se foi pe teras i lanturile leagnului scrira. Cei doi asteptarii pna se facu linite. Harry Rex deschise un dosar i rosti: - Asta-i evaluarea casei. A fcut-o anul trecut un tip din Tupelo, probabil evaluatorul cel mai bun din nordul statului Mississippi. - Ct face? - Patru sute de mii. - Pentru banii tia, a vinde-o i acum. - Mie mi s-a prut exagerat. Bineneles, Judectoml considera ca merit un milion. - Evident. - Cred c trei sute de mii e mai aproape de realitate. - N-o s obinem nici jumtate din suma asta. Pe ce se bazeaz evaluarea? - Uite-o aici. Suprafa locuibila, teren, atractivitate, comparatii - chestiile obinuite. - D-mi o comparaie. Harry Rex rsfoi evaluarea. - Uite una. O cldire cam de aceeai vechime i mrime, de douasprezece hectare, la marginea lui Holly Springs, a fost vndut acum doi ani pentru opt sute de miam. - Aici nu-i Holly Springs.

- Nu, nu este. - sta-i un ora de dinaintea razboiului de secesiune, cu multe case vechi. - Vrei s-l dau n judecat pe evaluator? - Da, s ne lum de el. Tu ct ai da pe locul sta? - Nu l-a cumpra. Vrei o bere? - Nu. Harry Rex disparu spre buctrie i reveni cu o cutie de Pabst Blue Ribbon. - Nu tiu de ce cumpara aa ceva, monni el, iar apoi ddu pe git un sfert de cutie. - Asta-i marca pe care a but-o dintotdeauna. ` Avocatul trase cu ochiul printre jaluzele, dar nu zri dect picioarele lui Forrest atmnd din leagn. - Nu cred c-i face prea multe griji n legtur cu motenirea lasata de taica-su. - E ca i Claudia - vrea doar o verificare. - Banii l vor ucide. Era linititor sa-l auda pe Harry Rex impnindu-i gindurile. Ray l atept s revin la birou, deoarece voia si se uite n ochi. - Anul trecut, rosti el, privind o declaraie de impozitare, Judectorul a ctigat mai puin de 9 000 de dolari. - A fost bolnav, zise Harry Rex, intinzndu-se i rotindu-i spinarea masiva, dupa care se aseza. Dar a prezidat cazuri inclusiv anul asta. - Ce fel de cazuri? - Tot felul. Acum civa ani, am avut un guvemator nazist de extrema dreapta. - Mi-1 amintesc. - i placea sa se roage in tot timpul campaniei, sustinea valorile familiei i se opunea oricaror excese, mai puin armelor. Pn la urma s-a dovedit ca avea o slabiciune la cucoane i, cind l-a prins nevasta-sa, a urmat un scandal mare de tot, cu chestii picante. Din motive evidente, judecatorii locali din Jacson n-au vrut sa se amestece, aa ca l-au solicitat pe Judector sa intervina si sa arbitreze cazul. - S-a ajuns la proces? - Oho, la unul mare i urt. Soia avea dovezi, dar guver-

natorul crezuse c-l va putea intimida pe Judecator. Femeia s-a ales cu casa guvematorului i cu majoritatea banilor. Ultima data cnd am auzit despre el, locuia deasupra garajului fratelui sau, cu bodyguarzii, desigur. - Tu l-ai vazut vreodata pe batrin intimidat? - Niciodata. Nici macar o dat n treizeci de ani. Harry Rex i concentra din nou atenia asupra berii i Ray cerceta o alta declaratie de impozitare. Era linite, iar cnd il auzi pe Forrest sforaind din nou, barbatul spuse: - Am gasit nite bani, Harry Rex. Ochii celuilalt nu transmiteau nimic. Nici conspirativitate, nici surpriza, nici usurare. Nu clipi si nici nu se holba la el. Atepta o vreme, apoi ridica din umeri i ntreba: - Ct? - O cutie plina. Aveau sa urmeze ntrebari i Ray incercase sa le anticipeze. Harry Rex ramase i acum n expectativa, dupa care imita gestul inocent de mai devreme. - Unde? - Acolo, n comoda din spatele canapelei. Bani lichizi intro cutie, peste 90000 de dolari. Pina in clipa aceea nu spusese nici o minciuna. Desigur, nu relatase tot adevarul, dar nu minise. Nu nca. - Nouzeci de mii de dolari, repet Harry Rex destul de tare, iar Ray facu semn cu barbia spre terasa. - Da, ncuviina el pe ton scazut, in bancnote de o suta de dolari. Ai idee de unde pot proveni? Harry Rex trase un gt zdravan din cutie, miji ochii spre perete, i n cele din unna rspunse: - Nu prea. - Din jocuri de noroc? Ziceai ca se pricepe& la zarun'. Alta dusca de bere. - Mda, poate. Cazinourile s-au deschis acum ase-apte ani, iar noi doi ne duceam saptamina!, cel putin la nceput. - Te-ai oprit? - A fi vrut eu. ntre noi fie vorba, eu Jucam mult i nu voiam ca Judectorul sa cte ori mergeam mpreuna, mizam pe sume urmatoare, ma furiam singur i pierdeam mergeam mai des. tie, aa ca, ori de mici. n seara iarai n stil mare.

- Ct ai pierdut? - Mai bine sa discutm despre Judector. - Bine. El cistiga? - De obicei. ntr-o seara buna, ctiga vreo doua miare. - i-ntruna proasta? - Cinci sutare, asta-i era limita. Daca pierdea, tia cnd sa se opreasca. sta-i secretul jocurilor de noroc - trebuie sa tii cnd sa te opresti i sa ai curajul s te ridici de la masa. El tia i avea curajul, eu nu. - Mergea i fara tine? - Da, l-am vazut o dat. ntr-o seara, am ntins-o la un cazinou abia deschis - acum sint vreo cincisprezece - i, pe cnd jucam blacjac, la o masa de zaruri, nu departe de mine, se incinsese atmosfera. n mijlocul agitatiei 1-arn vazut pe judecatorul Atlee. Purta o sapca de base-ball, ca sa nu fie recunoscut, insa deghizrile astea ale lui nu ineau ntotdeauna, fiindca auzisem vorbe prin ora. Destul de muli frecventeaz cazinourile i unii l remarcasera - Ct de des mergea? - Cine poate ti? Nu raspundea nimanui. Am avut un client, unul dintre fraii Higginbotham, cei care vindeau maini vechi, i rni-a zis c-l vazuse la masa de zaruri, pe la 3 noaptea, n Treasure Island". Aa ca am dedus ca mergea la ore mici. ca sa nu fie vazut. Ray facu un ar fi jucat ctigat de fost n jur calcul rapid. Daca, intr-adevar, Judecatorul de trei ori pe sptmna timp de cinci ani, i ar fi fiecare data doua mii de dolari, ctigurile lui ar fi de un milion i jumtate de dolari.

- Ar fi putut acumula nouazeci de m de dolari? ntreba Ray. I se parea o suma mica. - Totu-i posibil, dar de ce sa-i fi ascuns? - La ntrebarea asta credeam ca-mi poi rspunde tu. Amndoi cazura pe ginduri. Harry Rex termina berea si-i aprinse o tigara. Ventilatorul din plafon roti lene fumul. Sutlnd un nor de fum intr-acolo, avocatul spuse: - Ctigurile se impoziteaza i, fiindca nu voia sa se tie ca joaca zamri, poate c-a preferat sa taca. - Dar nu trebuie sa completezi nite acte la cazinou, atunci cnd ctigi peste o anumita suma? - Mie nu mi-au dat nimic sa completez.

- Dar daca ai fi ctigat? - Aa-i, ai dreptate. Am avut un client care a ctigat ll OOO de dolari la mainile cu monede de cinci dolari. I-au dat formularul l 099, o notificare catre fisc. - i la zaruri? - Daca la o singura partida ctigi fise n valoare de peste l0 000 de dolari, atunci trebuie sa platesti impozit. Daca ramii sub 10000, nu se-ntmpla nimic. La fel ca orice tranzacie cu bani lichizi prin banca. - Ma-ndoiesc ca Judecatorul ar fr vrut dovezi. - Eu snt sigur ca n-ar fi vrut. - Cnd i-ai redactat testamentele, n-a pomenit nimic de banii astia? - Niciodata. Snt un mister, Ray. Nu mi-i pot explica. Habar n-am ce-a avut n minte. n mod clar tia ca vor fi gsii. - Exact. ntrebarea acum este ce sa facem cu ei? Harry Rex ncuviinta din cap i-i vr tigara ntre buze. Ray se lasa pe spate in scaun i privi Ventilatorul. Tcura mult timp, gndindu-se cum sa procedeze cu banii. Nici unul nu dorea sa sugereze ca ar fi trebuit pur i simplu sa continue sa pastreze secretul. Harry Rex decise s-i mai ia o bere, iar Ray spuse ca ar fi vrut i el una. O dat. cu scurgerea minutelor, deveni clar ca problema banilor nu avea sa mai fie abordata n ziua aceea. Peste cteva sptmni, cnd se deschidea testamentul i era depus inventarul bunurilor, puteau sa reia subiectul. Sau poate ca nu. Timp de doua zile, Ray se ntrebase daca sa-i spuna sau nu lui Harry Rex despre bani - fara sa menioneze toata suma, ci doar o parte a ei. Dupa ce luase decizia, urmasera mai multe ntrebari dect raspunsuri. n privina banilor, nu se facuse mai multa lumina. Judecatorului i placuse sa joace zar-uri i se pricepea; totui, parea implauzibil sa fi putut ctiga 3,1 milioane de dolari n apte ani. n plus, era practic imposibil s-o fi fcut fara sa fi lsat nici o unn sau documente. Ray reveni la declaraiile de impozitare, iar Harry Rex continua sa rasfoiasca registrele cu donaii. - Ce expert contabil o sa foloseti? intreba Ray dupa o perioad lunga de tacere. - Snt destui. - Nu din partea locului. - Nu, o sa m feresc de cei de-aici. Orasu-i mic.

- Mie mi se pare ca actele snt n regul, comenta Ray, nchiznd un sertar. - O sa mearga uor, mai puin in privina casei. - S-o scoatem pe pia - cu ct mai repede, cu att mai bine. N-o sa se vnd imediat. - Care sa fie preul de pomire? - Sa-ncepem de la trei sute. - Mai bagam bani n renovare? - Nu avem bani, Harry Rex. Cu puin nainte sa se ntunece, Forrest anun c se saturase de Clanton, i se acrise de mori, se plictisise sa se-nvrta pe lnga o casa veche i depzimanta, pe care n-o ndrgise niciodat, nu-i mai suporta pe Harry Rex i Ray, i se ducea acasa, in Memphis, unde-l ateptau femei de viaa i petreceri nebune. - Cnd te-ntorci? l ntreba pe Ray. - Peste doua-trei saptamini. - Pentru legalizate? - Da, ncuviina Harry Rex. Trebuie sa comparem n faa judecatorului. Poi veni i tu, dar nu-i obligatoriu. - Nu intru n tribunal. Am fost acolo de suficiente ori. Fraii pornita pe alee spre maina lui Fonest. - Te simi bine? se interesa Ray, doar fiindca se simea mboldit sa arate compasiune. - Da. La revedere, fratioare, spuse Forrest, grabit sa plece nainte ca fratele lui sa continue cu vreo prostie. Suna-ma cnd le-ntorci. Se sui n maina i pleca. Ray tia ca avea sa se opreasca undeva ntre Clanton si Memphis, fie la vreo bomba cu bar i mese de biliard, fie pur i simplu la un magazin de bauturi alcoolice, de unde sa cumpere o lada de bere i sa bea n timp ce conducea. Forrest supravieuise n mod impresionant funeraliilor tatalui sau, dar tensiunile se acumulasera. Prabusirea avea sa tie urta Harry Rex era flamnd, ca de obicei, i-l ntreba pe Ray daca nu voia somn fript. - Nu tocmai. - Perfect, pe malul lacului s-a deschis recent un local. - Cum i zice? - Jetefs Catfish Snac. - Glumeti?

- Nu, e delicios. Mincara pe un ponton pustiu, care se ntindea peste o poriune de mlastina derivata din lac. Harry Rex mnca somn de doua on' pe sptmn; Ray o data la cinci ani. Pestele fusese inecat in unt i ulei de arahide, iar Ray tia ca avea sa unneze o noapte lunga, din mai multe motive. Dormi cu pistolul incarcat n vechiul lui dormitor, la etaj, cu ferestrele i uile ncuiate, innd la picioare cei trei saci de gunoi ticsii de bani. n postura aceea, i venea greu sa priveasca n jur, prin bezna, i sa evoce amintiri placute din copilarie, care, n mod normal, se aflau aproape de suprafaa. Casa fusese intunecata i nca rece de atunci, mai ales dupa moartea mamei. n loc sa se piarda n amintiri, incerca sa adoarma rnd fisele negre i rotunde, fiecare n valoare de dolari, pe care Judecatorul le aducea de la mese la Numara cu imaginatie i ambiie, dar nu ajunse nici parte la averea cu care impartea patul. numao suta de casieri. pe de-

In piaa din Clanton existau trei localuri, dou pentru albi i unul pentru negri. Cei care frecventau Tea Shoppe lucrau n general n domeniul bancar, juridic i al vinzarilor n detaliu, fiind mai degraba funcionari care purtau conversatii destul de tehnice - cursul aciunilor la bursa, politica i golf. Claude's, localul pentru negri, exista de patruzeci de ani i avea mncarea cea mai buna. Coffee Shop era locul de ntlnire favorit al fermierilor, poliitilor i muncitorilor, care discutau despre fotbal i vintoare. Harry Rex l prefera, la fel ca ali civa avocai carora le placea sa maninoe alaturi de oamenii pe care-i reprezentau. Se deschidea zilnic la ora 5, cu excepia duminicilor, i, de obicei, la 6 era deja ticsit. Ray parca n piaa, ct mai aproape de local i incuie portierele. Soarele se ridica treptat peste dealuri, n est. Avea sa conduca vreo cincisprezece ore i spera sa ajunga acasa nainte de miezul nopii. Harry Rex ocupase o masa lnga fereastra i avea n faa un ziar din Jacson, care fusese deja despturit i rempaturit intr-att incit devenise inutil pentru altcineva. - Ceva noutati? ntreba Ray. n Maple Run nu exista televizor, - Nimic, mor-mai avocatul, cu ochii lipii de editoriale. 0 sa-i trimit necrologurile. i mpinse peste mas fascicula boita, de mrimea unei cri obinuite. - Vrei s citeti? - Nu, trebuie s plec. - Nu maninci mai nti?

- Ba da. - Hei, Dell! rcni Harry Rex. Tejgheaua, separeurile i celelalte mese erau ocupate numai de brbai care mncau i plvrgeau. - Dell tot mai lucreaz aici? - Nu-mbtrnete, rspunse Harry Rex i i flutura braul. Maic-sa are optzeci de ani, iar bunica-sa o sut O s lucreze aici mult timp dupa ce noi vom fi pe lumea cealalt. Lui Dell nu-i plcea s fie chemat prin strigate. Sosi la masa lor cu o can mare de cafea, ncruntat, dar se schimb imediat ce-i ddu seama cine sttea lnga avocat. l mbrtia pe Ray i-i spuse: - Nu te-arn vzut de douzeci de ani. Se aez apoi alturi de el, l prinse de bra i-i spuse ct de mult regreta pierderea Judectorului. - Nu-i aa c-a fost o nmomirttare grozava? ntreba Harry Rex. - Nu-mi amintesc s ti vzut alta la fel, ncuviin ea, ca si cum Ray ar fi trebuit s se simt consolat i impresionat. - Mulumesc, zise brbatul, simind ca-i lcrimeaz ochii nu att de tristee, ct din cauza melanjului de parfumuri ieftine care o nconjurau pe Dell. Ea sri brusc n picioare si ntreba: - Ce mncai? V fac cinste. Harry Rex comand clatite i cmati pentru amindoi, un teanc mare pentru el, unul mic pentru Ray. Dell dispru, lsnd n urma un nor dens de arome. - Te ateapt un drum lung. Clatitele or s-ti umple stomacul. Dup trei zile petrecute in Clanton, totul umplea sto macul. Ray de-abia atepta niste alergri lungi n vecinatatea oraului Charlottesville i o mincare mai uoar. Spre marea lui usurare, nimeni altcineva nu-l recunoscu. La ora aceea, n Coffee Shop nu mai erau ali avocai i nimeni care sa-l fi cunoscut intr-atit de bine pe Judecator nct sa fi participat la nmomintare. Poliitii si mecanicii erau prea prini cu glumele i brfele lor, ca sa mai priveasc n jur. n mod remarcabil, Dell i inu gura. Dupa prima ceasca de cafea, Ray se relaxa i ncepu sa aprecieze valurile de conversaie i risetele din jur. Dell reveni cu destula mincare pentru opt persoane;

clatite, cimai dintr-un porc intreg, un platou cu biscuii mari, un castron cu unt i altul cu gem de casa. Cine ar fi mincat clatite cu biscuii? l batu din nou uor pe umar i spuse: - A fost un om tare dragut. Dupa aceea dispru. - Se pot spune multe despre taica-tau, observa Harry Rex, inundndu-i clatitele cu aproape un litru de melasa, dar in nici un caz c-ar fi fost dragut. - Asta aa-i, aproba Ray. A venit vreodata aici? - Nu-mi amintesc. Nu mnca micul dejun, nu-i placea aglomeraia, detesta sa flecareasca i prefera sa doarma mult dimineile. Nu cred ca era genul lui de local. n ultimii noua ani, n-a prea fost vazut prin piaa. - Unde l-a cunoscut Dell? - La tribunal. Una dintre fetele ei a nascut. Tatal avea deja familie. O ntreaga tevatur. Izbuti cumva sa ndese n gura o portie de clatite care ar fi inecat pna i un cal. Dupa aceea, musca dintr-un cmat. - Snt sigur c-ai fost i tu implicat. - Bineneles. Judecatorul a tratat-o corect. Mesteca zgomotos. Ray se simi mpins sa muste zdravan din clatita. Cu melasa curgnd prin toate prile, se apleca peste farfurie i duse furculita plina la gura. - Judectorul a fost o legenda, Ray, sa tii. Cei de-aici l-au iubit. n inutul Ford, n-a obinut niciodata mai puin de optzeci la suta din voturi. Ray ncuviinta din cap i se lupta cu clatitele. Erau fierbinti i pline de unt, nsa nu extraordinar de gustoase. - Dac-am baga cinci mii de dolan' n casa, spuse Harry Rex, optindu-se din infulecat, atunci ne-am recupera banii de citeva ori. Este o investiie buna. - Cinci mii - pentru ce? Avocatul se terse pe indelete la gura. - Mai nti, pentru o curenie generala. Dat cu sprayuri, splat, dezinfectat, lustruit podelele, pereii si mobila, facut sa miroasa bine. Dupa aceea, zugravit exteriorul i parterul. Reparat acoperiul, ca sa nu se mai pateze tavanele. Taiat gazonul i plivit buruienile. Pot gasi localnici care sa se ocupe de toate astea. Se servi din nou i atepta raspunsul celuilalt.

-n banca snt numai ase mii de dolari, rosti Ray. Dell trecu pe lnga ei i reui sa reumple ambele ceti cu cafea i sa-l bata uor pe umar pe Ray. fara sa se opreasca din mers. - n cutia gasita de tine snt mai muli, observa Harry Rex, pregatindu-i o alta portie. - Propui sa-i cheltuim? . - M-am gndit la chestia asta, rspunse avocatul i nghii o gura mare de cafea. Mai exact, am stat treaz toata noaptea i m-am gndit la asta, - i? - Am redus totul la doua ntrebari - una importanta, alta mai puin. O muscatura scurta, de proporii modeste, apoi, folosindu-se de cuit i furculita pentru a-i spori elocventa, Harry Rex continua: -n primul rnd, de unde au aparut banii? Vrem sa tim raspunsul la ntrebarea asta, desi nu e foarte important. Daca a spart o banca, acum e mort. Daca a ctigat la cazinouri i n-a platit impozitele legale, acum e mort. Daca pur i simplu ii placea mirosul banilor pein i i-a economisit de-a lungul anilor, tot mort ramine. Eti de acord? Ray dadu din umeri, de parc s-ar fi ateptat la ceva mai complicat. Harry Rex folosi pauza pentru a se nfrupta din cmati, dupa care rencepu sa agite furculita prin aer. -n al doilea rnd, ce vei face cu ei? Asta-i ntrebarea cu adevarat importanta. Am presupus ca nimeni nu tie de existenta lor, corect? - Corect, erau ascunsi, aproba Ray dnd din cap. Auzea si acum ferestrele zgiltite. Vedea i acum cutiile Blae & Son imprastiate si calcate n picioare. Nu se putu abtine sa nu priveasca afara, spre 'IT-ul decapotabil, gata de plecare. - Daca incluzi banii n masa succesorala, jumatate va ncapea pe minile fiscului. - tiu asta, Harry Rex. Tu ce-ai face n locul meu? - Nu snt tocmai persoana potrivita pe care s-o intrebi. Ma razboiesc cu fiscul de optsprezece ani si ghici cine ctiga? n nici un caz eu. Lua-i-ar dracu'! - sta-i sfatul tau n calitate de avocat? - Nu, n calitate de prieten. Daca doreti consultanta juridi-

ca., ti voi spune ca toate bunurile trebuie colectate si inventariate n conformitate cu legislatia actualizata a statului Mississippi. - Multumesc. - Eu as lua vreo douazeci de miare, le-a pune n masa succesorala ca sa achit facturile, cheltuielile i taxele, dupa care a mai astepta si i-as da lui Forrest jumatate din ce a ramas. - Asta zic si eu consultanta juridica pertinenta. - Nici vorba, pur i simplu bun-simt. Misterul biscuitilor fu rezolvat, cnd Harry Rex i ataca. - Vrei un biscuit? ntreba el, dei se gaseau mai aproape de Ray. - Nu, multumesc. Harry Rex njumatti doi biscuiti, i unse cu unt, adauga un strat gros de gem i, n ultima clipa, strecura si o bucatica de cmat. - Esti sigur? - Da, snt sigur. S-ar putea ca banii sa tie nsemnai n vreun fel? - Numai dac ar proveni dintr-o rascumparare sau din vnzare de droguri. Nu-mi amintesc ca Reuben Atlee sa se fi ocupat de aa ceva. - Bine, cheltuieste cinci mii. - O s fii mulumit. Un barbat micut, cu camasa i pantaloni ai, asortai, se opri lng mas, zmbi cald i spuse: - scuza-ma, Ray, snt Loyd Darling. Pe cnd vorbea, ntinse mna. - Am o ferma n estul oraului. Ray i strnse mna i se ridic pe jumtate din scaun. Domnul Loyd Darling detinea mai multe terenuri dect oricine din inutul Ford. Cndva, i predase lui Ray la coala de duminic. - Ma bucur s va vad, zise Ray. - Stai jos, il apasa Loyd Darling uor pe umar. Doream s-ti spun ct de rau mi pare de dispariia Judectorului. - V mulumesc, domnule Darling. - Reuben Atlee a fost omul cel mai de seama pe care l-am cunoscut. Condoleante. Ray se mulumi sa aprobe din cap. Harry Rex se oprise din

mincat i parea gata sa izbucneasca n plins. Apoi Loyd se indeparta i dejunul continua. Harry Rex ncepu o poveste despre abuzurile fiscului. Dupa alte doua muscaturi, Ray se simi ghiftuit i, prefacndu-se ca asculta, se gndi la toi oamenii de calitate care-l admiraser att de mult pe tatal lui, la cei ca Loyd Darling, care l venerase pe batrin. Daca banii nu proveneau de la cazinouri? Dac Judectorul comisese un delict teribil i netiut? Stnd acolo, n mijlocul consumatorilor din Coffee Shop, privindu-l pe Harry Rex fara sal asculte, Ray Atlec lua o hotarire. i jura ca, daca avea sa descopere vreodat c banii din portbagajul mainii fuseser. incasati de tatal sau intr-o modalitate neetic, nimeni nu avea sa afle. Nu inteniona sa pngareasc reputaia sclipitoare a judecatorului Reuben Atlee. Semn un contract cu sine nsui, btu palma i facu un jurmnt solemn n faa lui Dumnezeu. Nimeni nu avea sa afle niciodata. Se desparira pe trotuarul din faa unui alt cabinet de avocatura. Harry Rex l strnse la piept n stilul sau caracteristic i Ray ncerca sa-i raspunda n aceeai manier, dar braele i fuseser fixate de trup. - Nu-mi vine sa cred c nu mai este, opti Harry Rex cu ochii din nou umezi. - tiu, tiu. Se indeparta, clatinnd din cap i stavilindu-i lacrimile. Ray sari n Audi i parasi piaa fara sa priveasca n un-na Peste cteva minute era la marginea oraului, dincolo de vechiul cinematograf n aer liber unde fusesera introduse filmele pomo i dincolo de fabrica de pantofi, unde o grev fusese mediata de Judector. Trecu pe lnga toate i patrunse n zona rurala, departe de circulaie, departe de legenda. i privi vitezometrul i vazu ca avea aproape 150 m/h. Poliitii trebuiau evitati, ca i tamponarile din spate. Drumul era lung, nsa momentul ajungerii n Charlottesville era crucial. Daca sosea prea devreme, s-ar fi confruntat cu traficul pietonal din mall. Daca sosea prea trziu, o patrula nocturna l-ar fi putut remarca i i-ar fi pus ntrebari. Dup ce intra n Tennessee, se opri sa fac plinul de ben zina i sa se odihneasca. Bause prea multa cafea. i mncase prea mult. ncerca sa-l sune pe Forrest pe telefonul celular, dar nu-i rspunse. Nu i dadu seama daca era bine sau ru cu Forrest, nimic nu era previzibil. Plec din nou, meninnd viteza la 90 m/h, i orele ncepura sa se scurg. inutul Ford se topi n alt viaa. Orice om i are radacinile undeva, iar Clanton era un loc unde puteai s te simi acasa. Cu toate acestea, nu avea sa fie nefericit, daca nu-l mai revedea. Examenele se ncheiau peste o saptamina, iar absolvirea peste doua, dupa care venea vacana de var.. Fiindca ar fi

trebuit sa se ocupe de documentare i de scrierea crii, n urmtoarele trei luni nu mai avea cursuri i seminarii. Ceea ce nsemna. c era aproape liber. Se va ntoarce n Clanton, pentru a-i juca rolul de executor testamentar al motenirii lsate de tatl su. Va lua toate deciziile de care amintise Harry Rex. i va ncerca sa rezolve misterul banilor. Beneficiind de timp suficient pentru a-i planifica aciunile, nu fu surprins cnd totul merse prost. Ora sosirii fusese bun - 23.20, miercuri, 10 mai. Sperase s poata opri neregulamentar, lnga bordura trotuarului, la numai doi men-i de ua de la parter, dar ali oferi i-o luasera nainte. Bordura nu fusese niciodat att de complet blocat de maini i, spre mulumirea lui ingrijorata, toate aveau tichete de amenda sub tergatoarele de parbriz. Putea s opreasc n mijlocul strzii drumurile nainte i inapoi, dar asta necazuri. Parcarea micu din spatele locuri, dintre care unul era rezervat ncuia la ora 23. i s fac rapid i-ar fi putut aduce cldirii sale avea patru pentru el, da: poarta se

Ca atare, fu nevoit s foloseasc o parcare ntunecoas i aproape complet abandonata, aflat la trei intersecii depan tare, uria i cu multe niveluri, ticsit ziua, dar bizara i pustie pe timpul nopii. Se gndise la opiunea aceea, accep!nd-o i respingnd-o pe rnd, vreme de multe ore, mergnd spre nord i est, i o considerase cea mai puin atractiva. Era planul D sau E, destul de jos pe lista modalitatilor in care dorise s aduc banii n cas. Parc la parter, iei cu geanta de voiaj, ncuie maina i o las acolo, simindu-se foarte nelinistit. Se grabi spre casa, privind agitat de jur imprejur, de parca ar fi fost urmrit i pindit de bande narmate. Spatele i picioarele i nepenisera de attea ore petrecute la volan, dar avea de lucru. Apartamentul arata exact 1a fel ca n momentul plecarii, ceea ce-l liniti n mod straniu. l ateptau treizeci i patru de mesaje, nendoios colegi i prieteni care i transmisesera condoleante. Avea sa le asculte mai trziu. n fundul debaralei micue de pe coridor, sub o patura, un poncho i alte obiecte care fusesera pur i simplu aruncate acolo, fara sa fi fost aranjate, gasi o geanta de tenis Wimbledon roie, pe care n-o mai atinsese de cel puin doi ani. Cu excepia valizelor, despre care credea ca ar fi trezit suspiciuni, era geanta cea mai mare din casa. Daca ar fi avut un pistol, l-ar fi bagat n buzunar. Delictele erau totui rare n Charlottesville i Ray preferase sa nu se incurce cu arme. Dupa episodul de duminica din Clanton, era chiar i mai ngrozit de pistoale. Ascunsese armele Judecatorului ntr-o debara din Maple Run. Cu geanta trecut pe un umar, ncuie ua de la strada i se strdui sa mearga ct mai relaxat prin mall. Era putemic iluminat, unul sau doi poliiti patrulau tot timpul. iar pietonii

de la ora aceea erau nite pusti teribiliti cu parul vopsit n verde, cte un boschetar ocazional i ctiva intrziai, grabindu-se spre casa. Dupa miezul nopii, Charlottesville era un ora linitit. Cu puin timp nainte de sosirea sa, avusese loc o furtuna cu tunete i fulgere. Strazile erau ude i vmul sufla puternic. Ray trecu pe lnga o pereche care se plimba inndu-se de mini, dar nu mai vazu pe nimeni altcineva n drum spre parcare. Initial se gndise sa puna pur i simplu sacii de gunoi n circa, aidoma lui Mo Craciun, i sa-i duca n apartament din locul unde oprea maina. Ar fi putut rezolva toata treaba din trei drumuri, reducind considerabil timpul petrecut pe strada. l oprisera doua lucruri. Mai nti: daca un sac se rupea si un milion de dolari se revarsa pe caldarm? Toi golanii i boschetarii din ora ar fi aparut din fundaturi, atrai ca rechinii de snge. n al doilea rnd, vederea cuiva care transporta saci de gunoi plini inauntrul apartamentului, nu invers, ar fi fost destul de suspecta pentru a atrage atenia poliiei. - Ce aveti n sac, domnule? ar fi putut ntreba un politist. - Nimic. Gunoi. Un milion de dolari. Nici unul dintre rspunsuri nu prea reuit. De aceea planuise sa dea dovad de rabdare, sa-i aloce tot timpul necesar, s transporte banii n incarcaturi mici i sa nu-i faca griji despre numarul drumurilor, deoarece factorul cel mai puin important era oboseala lui. Mai trziu, se putea odihni dupa pofta inimii. Partea cea mai grea o reprezenta transferul banilor din sac n geanta, aplecat deasupra portbagajului i straduindu-se sa nu dea impresia ca ar face ceva ilegal. Din fericire, parcarea era pustie. ndesa banii n geanta de tenis, pna cnd abia mai izbuti sa inchida fermoarul, apoi nchise portbagajul, privi n jur, de parc tocmai ar fi ucis pe cineva, i pleca. Luase, probabil o treime dintr-un sac: trei sute de mii de dolari. Mai mult dect suficient ca sa fie arestat sau njunghiat. Avea nevoie cu disperare de nonsalanta, dar mersul i micrile lui nu aveau deloc fluiditatea fireasca. inea ochii fixati spre nainte, dei ar fi vrut sa-i roteasca la dreapta i la stinga, n sus si in jos, ca sa observe totul. Un adolescent nspimntator, cu inte n nas, se mpletici pe lnga el, fcut cria. Ray iui i mai' mult pasul, fara sa tie daca avea curajul pentru alte opt-noua drumuri catre parcare. Un betiv de pe o banca aflata n bezna i striga ceva. Ray tresari, apoi se controla i mulumi cerului ca nu avea o arma. n clipa aceea, ar fi fost gata sa traga n orice umbra care ar fi micat. Povara se ngreunase cu fiecare pas, dar ajunse acasa fara incidente. Rastuma banii pe pat, ncuie toate usile i se ntoarse la maina.

La al cincilea drum, fu oprit de un batrin nebun, care se ivi brusc din intuneric i ntreba: - Ce dracu' faci? inea ceva negru n mna Ray presupuse c era o arma cu care avea sa-l atace. - terge-o, spuse el cit mai grosolan cu putin, nsa avea gura uscata. - Te tot plimbi incoace i-n-colo, zbier batrnul. Duhnea si ochii i sclipeau ca ai unui diavol. - Vezi-i de treaba ta. Ray nu se oprise, dar btrnul mergea i el, meninndu-se n faa lui. Idiotul satului. - Care-i problema? se auzi un glas limpede i oficial n spatele lor. Ray se opri i un poliist se apropie, cu bastonul n mna. - Buna seara, domnule poliist, zmbi larg Ray. Gifia i era leoarca de transpiratie. - sta face ceva! racni batrnul. Merge-nainte i-napoi, nainte i-napoi. Se duce-ncolo cu geanta goala. Vine-ncoace i-are geanta plina. - Uurel, Gilly, zise poliistul i Ray inspira adnc. Era ngrozit ca cineva l urmarise, dar uurat fiindca unnaritorul era unul de teapa lui Gilly. Dintre toate personajele bizare care bntuiau mallul, pe acesta nu-l vazuse niciodata. - Ce avei n geanta? ntreba poliistul. Era o ntrebare prosteasc, depasind mult limitele admise i, pentru o fractiune de secund, Ray, profesorul de Drept, se gndi sa in o lecie despre drepturile politiei privind oprirea cetenilor, percheziiile, reinerile i chiar simplelentrebari. Abandona nsa ideea i rspunse fara ezitari, conform scenariului pregtit: - Am jucat tenis la Bear's Head i m-am ales c-o intindere, aa c-am luat-o pe jos, ca sa menin muschiul incalzit. Locuiesc acolo, arata el spre apartamentul aflat la dou intersecii. Politistul se ntoarse ctre Gilly. - Gilly, nu ai voie sa ipi la oameni pe strada. i-arn mai zis asta. Ted tie c-ai ieit ? - Are ceva-n geanta aia, rosti Gilly, dar fara convingere,

indepartat ncet de poliist. - Da, snt bani, ncuviina poliistul. Snt sigur ca domnul a spart o banc i tu 1-ai prins. Bravo. - O data-i goala, dup-aia-i plina. - Noapte bun, domnule, vorbi poliistul peste umr. - Noapte buna. Ray, juctorul de tenis accidentat, se strdui sa schiopateze jumatate de strada, pentru ali eventuali urmaritori din umbre. Dupa ce rastuma al cincilea transport pe pat, deschise barul micut, scoase o sticl de scotch i-i tuma o porie zdravana. Atept& dou ore, timp suficient pentru ca Gilly s revina la Ted, care, spera el, l putea ine sedat i nchis pe restul nopii, i poate suficient i pentru schimbarea patrulelor, astfel ca un alt poliist s parcurg traseul acela. Doua ore foarte lungi, n care ii imagina toate scenariile posibile implicnd maina lasata in parcare. spargere, vandalism, incendiu, furt tot ce-i putea inchipui. La ora 3, iei din apartament mbrcat n blugi, bocanci de munte i o bluza de trening bleumarin pe pieptul creia scria VIRGINIA. Abandonase geanta roie de tenis n favoarea unei valize de piele roasa, n care nu incapeau la fel de muli bani, dar care n-ar fi atras atenia nici unui poliist. Era inarmat cu un cuit de tranat carnea pe care-l vrse la bru, sub bluza, gata sa-l scoata intr-o clipita i sa-l foloseasca mpotriva unora ca Gilly, sau a altor atacatori. Era o prostie i o tia prea bine, dar o luase razna i era perfect contient de asta. Se simea mort de oboseala, nedormit pentru a treia noapte la rnd, niel ameit de pe urma a trei scotchuri, decis sa ascunda banii ntr-un loc sigur i ngrozit de posibilitatea de a fi oprit din nou. La 3 noaptea, pna i boschetarii disprusera. Strazile erau pustii, dar, cnd intra n parcare, vazu ceva care-l ngrozi. n captul opus al mallului, pe sub unul dintre felinarele stradale trecea un grup de cinci-ase adolesceni de culoare. naintau ncet n direcia lui, strignd, vorbind galagios si cautnd samnta de scandal. Ar fi fost imposibil sa faca alte ase drumuri fara sa se ciocneasca de ei. Planul final fu creat ad-hoc. Pomi maina i iei din parcare. Descrise un ocol si se opri n strada, imediat lnga mainile oprite ilegal lnga bordura, cit mai aproape de usa apartamentului sau. Opri motorul, stinse farurile, deschise portbagajul i nhaa sacii. Peste cinci minute, toata averea se afla la etaj, acolo unde i era locul. La ora 9 l trezi telefonul. Era Harry Rex. - Deteptarea baiete, tun avocatul. Cum a fost calatoria? Ray se aseza pe marginea patului i se strdui s des-

chida ochii. - Grozava, morrnai el. - Ieri am stat de vorba cu un agent imobiliar, Baxter Redd, unul dintre cei mai buni din ora. Am dat ocol casei, am facut o verificare rapida - e de jale. Oricum. vrea sa menin preul din evaluare, palm sute de batrne, i crede c-i poate scoate minimum 250. El capata ase la suta. M-asculi? - Da. - Atunci spune ceva. - Zi mai departe. - E de acord ca trebuie sa bagam nite bani s-o repararn o zugraveal, nite podele rachetate, curenie generala. A recomandat un serviciu de curatenie. M-asculi? - Da. Harry Rex era treaz de cteva ore bune, fara indoiala pus n micare de un alt festin cu clatite, biscuii si cirnai. - Am angajat deja un zugrav i pe cineva pentru acoperi. n curnd, voi avea nevoie de capital. - M-ntorc n doua sptmni, Harry Rex, nu poate s-astepte pin-atunci? - Cum sa nu. Eti mahmur? - Nu, doar obosit. - E timpul s te trezesti, la voi e trecut de 9. - Mulumesc. - Apropo de mahmureal, continua Harry Rex cu un glas brusc scazut i pe un ton mai moale, aseara m-a sunat For-rest. Ray se ridica n picioare i si lasa capul pe spate, arcuindu-si spinarea. - Cred ca-i de rau, comenta el. - Cam aa ceva. Era facut - nu mi-am dat seama daca de bautura sau de droguri, probabil de ambele. Oricum, abuzase in mod sigur. Vorbea aa incet, de ziceam c-adormise, apoi nvia brusc i ma-njura - Ce voia? - Bani. Nu acum, zice ca nu-i falit, dar e-ngrijorat n privina casei i a motenirii, i vrea sa se asigure ca nu-l tragi pe sfoara.

- S-l trag pe sfoara? ` - Era crita, Ray, nu-i poi purta ranchiuna. A zis totui i nite chestii mai urte. - Te ascult. - i le spun ca sa tii despre ce-i vorba, dar te rog sa nu te enervezi. Ma-ndoiesc ca-i va mai reaminti totul n dimineaa asta. - D-i drumul. - A zis ca Judecatorul te-a favorizat asta te-a numit executor testamentar, mai mult de la btrn, ca datoria mea tine i sa-i apar interesele, fiindca sfoara cu banii i tot aa. ntotdeauna i ca de ca ai muls totdeauna este s fiu cu ochii pe o samcerci sa-l tragi pe

- N-a durat prea mult, aa-i? De abia l-am bagat n pamnt. - Aa-i. - Nu ma mira. - sa fii atent. E facut i s-ar putea sa-ti telefoneze pentru aceleai rahaturi. - Le-am mai auzit, Harry Rex. Problemele pe care i le imagineaza nu-s vina lui. Mereu exista cineva care-i vrea raul. Este o reacie tipica pentru persoanele dependente. - Crede ca valoarea casei este de un milion de dolari i a zis ca datoria mea este sa obin suma asta. Altfel, va fi nevoit sa-i angajeze propriul avocat i aa mai departe. Pe mine nu m-a suparat. i repet, era crita. - Este de compatimit. - Aa-i, dar peste vreo saptamina o s-ajunga la capat i-o sa se trezeasca. Atunci o sa-i trag un perdaf. N-o sa se ntmple nimic rau. - mi pare rau, Harry Rex. - Face parte din meserie. E tot un deliciu al avocaturii. Ray i pregati un ibric de cafea, o varietate italiana tare, cu care se obinuise i careia i simtise lipsa n Clanton. Terminase aproape complet prima ceaca nainte ca mintea sai se trezeasca. Necazurile cu Forrest aveau sa-i unneze cursul. n ciuda numeroaselor sale probleme, fratele lui era in esena inofensiv. Harry Rex se va ocupa de motenire i totul se va mpari la doi. Peste vreun an, Forrest unna sa primeasca un cec cu mai muli bani dect vazuse n viata lui. Imaginea unui serviciu de curatenie acionnd n Maple Run l deranja un timp pe Ray. Parca i zarea vreo zece

femei miunnd de colo-colo ca fumicile, fericite`sa aiba att de mult de curat. Daca dadeau peste o alta comoara diabolic ascunsa de Judector? Saltele umplute cu bancnote? Camari ticsite de averi? Totui nu era posibil. Ray cercetase fiecare centimetru patrat al casei. Cnd descoperi trei milioane de dolari, eti motivat sa investighezi sub fiecare scndura a podelei. i croise drum chiar i prin paienjeni surile din subsol, un loc n care nici o femeie nu avea sa patrunda pentru a face curatenie. i tuma o alt ceasca de cafea tare, reveni n dormitor, se aseza pe un scaun i privi monnanul de bani. Care era urmtorul pas? n ameeala ultimelor patru zile, se concentrase exclusiv asupra aducerii banilor n apartamentul sau. Acum trebuia s planuiasc pasul umiator i avea foarte puine idei. Banii trebuiau ascunsi i protejai, asta era tot ce tia. In mijlocul biroului sau se afla o jerba mortuara mare, nsotita de o scrisoare de condoleante semnata de cei paisprezece studeni ai cursului sau de legislaie antitrust. Fiecare scrisese cteva rnduri i Ray le citi pe toate. Lng jerba se gasea un teanc de scrisori de la colegii de facultate. Vestea intoarcerii lui se raspndi iute i toata dimineaa aceiai colegi trecur sa-l salute i sa-i exprime verbal condoleanele. n majoritate, membrii corpului profesoral din facultate formau un grup unit. i birfeau pe cei mai buni dintre ei n privina problemelor marunte de politica a campusului, dar la nevoie erau gata sa faca front comun. Ray se simi foarte fericit sa-i revada. Soia lui Alex Duffman i trimise un platou cu notoriile ei prajituri cu ciocolata, fiecare avnd aproape o jumatate de ilogram i garantnd depunerea altui ilogram pe talie. Naomi Kraig aduse un buchet de trandafiri culei din gradina ei. Ceva mai trziu, i facu apariia Carl Mir, care intra i nchise ua dupa el. Carl era prietenul cel mai bun al lui Ray din facultate, iar drumurile lor fusesera remarcabil de similare. Ambii erau de aceeasi' virsta i aveau tati judecatori n orae micue, care i condusesera tinuturile timp de decenii. Tatal lui Carl continua sa profeseze si nca nu-i trecuse supararea pe fiul sau, care nu revenise sa practice avocatura n firma familiei. Suprarea lui se destrama totui o data cu anii, n vreme ce judectorul Atlee parea ca o dusese cu el n mormnt. - Povestete-mi, zise Carl. Nu peste mult timp, el nsui avea sa faca aceeai calatorie, spre locul natal din nordul statului Ohio. Ray incepu cu descrierea casei linistite, prea linistita, i dadea seama acum. Relata scena gsirii J udecatorului. - L-ai gasit mon? casca ochii Carl. Dupa ce mai asculta o vreme. interveni din nou:

- Crezi ca a grabit singur deznodamntul? - Aa sper. Avea dureri mari. - Cumplit. Povestea se derula n detaliu i Ray i aminti lucruri la care nu se mai gindise de duminica. Cuvintele se revarsau i istorisirea deveni terapie. Carl era un ascultator excelent. Forrest i Harry Rex fura descrisi in culori vii. - Noi n-avem personaje din astea in Ohio, observa Carl. Cnd povesteau ntmplari din orelele lor, mai ales colegilor din orae mari, obinuiau sa exagereze, iar personajele deveneau mai complexe. Nu era cazul cu Forrest i cu Harry Rex. Adevarul era ndeajuns de spectaculos. Ceremonia, slujba, nmormintarea. Cnd Ray ncheie cu Taps i coborirea sicriului n groapa, amndurora li se umezisera ochii. Carl sari n picioare i spuse: - O ieire din scen superba Condoleane. - Ma bucur ca s-a tenninat. - Bine-ai revenit. Hai sa prnzim mine. - Ce zi e miine? - Vineri. - S-a facut. Pentru cursul de legislaie antitrust de la amiaza, Ray comanda pizza de la un local i mnca mpreun. cu studenii, n curte. Erau prezeni treisprezece, dintre care opt aveau sa temiine facultatea peste doua saptamini. Studenii erau mai preocupai de Ray i de moartea tatalui sau dect de examenul lor final. El tia insa ca situaia avea sa se modifice rapid. Dupa ce mncar, le dadu liber i studenii se risipir care ncotro. Kaley mai ramase, aa cum facea n ultimele luni. ntre corpul profesoral i studeni exista o zona-tampon mentinuta cu strasnicie, iar Ray nu inteniona sa se aventureze n ea. Era prea mulumit de postul lui ca sa-l riste, incurcndu-se cu o studenta. Totui, peste doua sptmni Kaley nu avea sa mai fie studenta, ci absolventa, i in felul acela ieea de sub incidena regulilor. Flirtul sporise niel - o ntrebare serioasa dupa curs, o vizita la cabinetul lui ca sa-i ia o tema la atribuirea careia lipsise, i de fiecare data sursul acela care-i dainuia n ochi o secunda in plus. Era o studenta medie, cu un chip dragut i un fundule care intorcea capetele pe strada. Jucase hochei pe iarba i Iacrassel n Brown si-i meninuse silueta supla, sportiva. Avea douazeci si opt de ani, era vaduva fara copii i cu un monnan de bani primit de la compania constructoare a deltaplanului cu care raposatul ei so se prabuise la civa ilo-

metri de coasta, n Cape Cod. l gasisera n apa adnca de douazeci de metri, cu centurile nca legate in jurul corpului i ambele aripi rupte n doua. Ray citise on-line raportul accidentului. Descoperise de asemenea i dosarul tribunalului din Rhode Island, unde Kaley acionase compania n judecata. Decizia tribunalului i acordase daune de patru milioane de dolari, la care se adauga o pensie anuala de cinci sute de mii de dolari, timp de douazeci de ani. Ray pastrase toate informaiile acelea pentru el. Dupa ce n primii doi ani de facultate alergase dupa biei, Kaley alerga acum dupa brbai. Ray cunotea cel puin ali doi profesori care aveau parte de acelai tratament ca i el. Unul dintre ei era chiar nsurat. Evident, toi manifestau aceeai precautie. Se ndreptar spre intrarea din faa a facultii, discutnd despre examenul final. Cu fiecare intrevedere, Kaley se apropia tot mai mult de el, devenind tot mai intim, singura de altfel care tia unde dorea sa ajunga. - Mi-ar placea sa zbor intro buna zi, l anunta ea Orice, numai de zburat nu. Ray se gndi la soul ei i la moartea lui oribila, i timp de o clip nu tiu ce sa raspunda. n cele din urma, zimbi i replic: - Cumpara-i un bilet. - Nu. mi-ar placea sa zbor cu tine, intr-un avion mic. Haide sa zburam cndva. - Te gindesti la un loc anume? - Nu, doar sa ne-nvirtim pe cer. M-arn gndit sa iau si lecii de pilotaj. - Eu m gindisem la ceva mai tradiional, poate un prnz sau o cina, dupa absolvire. Tnara se apropiase mult, astfel nct oricine ar fi trecut pe lnga ei nu ar fi avut nici urma de indoiala ca studenta i profesorul discutau despre activitati prohibite. - Examenul este peste paisprezece zile, spuse Kaley, ca i cum n-ar fi putut atepta atta pina sa intre n patul lui. - Atunci, peste cincisprezece zile te invit la cina. - Nu, haide sa-ncalcam regula acum, ct snt nca studenta. Haide sa cinam inainte de absolvire. Ray fu ct pe-ici sa spuna da. - Ma tem ca nu se poate. Legea-i lege. Sntem aici tocmai pentru ca o respectam. - Aa-i. E att de uor sa uit. Dar ieim? - Nu, a sa cinm.

Ea i arunca alt surs i se indeparta. Ray se stradui din rasputeri sa n-o admire din spate, dar i fu imposibil. Carnioneta inchiriata aparinea unei firme de mutari din nordul oraului i costa aizeci de dolari pe zi. Ray incercase sa obtina o reducere de pret, deoarece avea nevoie de ea numai cteva ore, nsa pna la urma fu nevoit sa plateasca suma integrala. Parcurse cu ea exact 650 de metri i se opri la Chaney's Selistorage, o ntindere de blocuri paralelipipedice i noi din beton, inconjurata cu un gard de lant i srma ghimpat sclipitoare. Videocamerele cocoate pe stlpii de iluminat i urmrir fiecare micare, de cnd opri camioneta i pn intr n birou. Spaiile de depozitare erau destule. O incint de 3x3 costa patruzeci i opt de dolari pe lun, fr nclzire, fr ventilatie. cu o u oblon i lumin din belsug. - Garantat mpotriva incendiilor? se interesa Ray. - Absolut, ncuviin doamna Chaney, luptindu-se cu fumul care se nalta din tigara nfipt in coltul gurii, n vreme ce completa formularele. Nimic altceva dect perei de beton. Totul era sigur la Chaney's. Aveau monitorizare electronic, explica femeia, artnd cele patru display-uri de pe raftul din stnga ei. Pe raftul din dreapta se afla un receptor TV micut, pe ecranul cruia mai muli indivizi tipau i se bteau ntre ei, un tal-show n stilul lui Jerry Springer, care se transformase ntr-o ncierare general. Ray tia ce raft era urmrit cu mai mult atenie. - Paznicii supravegheaza douzeci i patru de ore din douzeci i patru, urm ea, scriind de zor. Poarta este ncuiat permanent. N-am avut niciodat vreo tentativ de spargere i chiar daca s-ar ntmpla una ca asta, avem tot felul de asigurri. Semnati aici. Incinta 14B. Asigurare pentru trei milioane de dolari" i spuse Ray, semnnd. Plati n avans pentru sase luni i lu cheile incintei 14B. Reveni dupa ase ore, aducnd sase lzi nou-noute pentru depozitare, un teanc de haine uzate i vreo dou piese de mobilier lipsite de valoare, pe care le achizitionase de la.un bazar de vechituri pentru mai mult autenticitate. Opri pe aleea din fata incintei 14B i ncepu grbit s-i descarce i s depoziteze incarcatura. Banii erau bagati n cincizeci i trei de pungi pentru congelator, de cte un litru i un sfert fiecare. Pungile fuseser aezate pe fundul lzilor i apoi acoperite cu atenie cu hrtii, dosare i notie de cercetri pe care, pn foarte recent, Ray le considera utile. Acum fiele lui meticuloase slujeau unui scop mai nobil. Pentru ca nimic s nu bat la ochi, aruncase i nite cri vechi. Daca, printr-o intimplare, un ho patrundea n incinta l4B, probabil ca avea sa abandoneze cautarea dupa o examinare superficiala a lazilor. Pe ct posibil, banii erau bine ascunsi i

protejati. Cu excepia unui seif de valori intr-o banca, Ray nu-i putea inchipui un loc mai sigur. Ce avea sa se intimple in cele din urma cu banii era un mister care sporea de la o zi la alta. Contrar speranelor sale, faptul ca acum erau depozitai ntr-un loc sigur din Virginia nu-i readuse linitea. Privi un timp lazile i celelalte vechituri, fara sa se simta gata de plecare. si jura ca nu avea sa se opreasca zilnic pentru a verifica interiorul, dar, aproape imediat dupa ce facu juramintul acela, incepu sa aiba indoieli ca-l va putea respecta, Trase ua mlanta i o asigura cu un lacat nou. Cind pleca in camioneta, paznicul era alert, videocamera scana i poarta era incuiata. Fag Newton i facea griji in privinta vremii. Trebuia sa traverseze inutul pna la Lynchburg i napoi cu un elev, dar, coniomt indicatiilor radarului, furtuna se apropia rapid. Norii nu fusesera anticipati i pe durata verificarii dinaintea plecarii n zbor nu fusese difuzat nici un buletin meteo. - Cte ore are? intreba Ray. - Treizeci i una, rspunse grav Fog. intr-adevar, prea putina experiena ca sa piloteze pe timp de furtuna. ntre Charlottesville i Lynchburg nu exista nici un aeroport, doar muni. - Tu nu zbori, nu-i aa? facu Fog. - A fi vrut. - Nici vorba. Furtuna se apropie rapid. Haide s-o urmarim mpreuna Nimic nu nspaimnta un instructor de zbor mai mult dect posibilitatea ca un elev sa fie n aer pe vreme proasta. Toate zborurile de antrenament din inut trebuiau planificate cu atentie - ruta, durata, combustibil, condiii meteo, aeroporturi secundare i proceduri exceptionale. n plus, toate zborurile trebuiau aprobate n scris de instructor. Odata, Fog l inuse la sol pe Ray deoarece exista o ans. redusa de formare a ghetii la 1 700 de metri altitudine, intr-o zi perfect senin. Traversar hangarul, spre pista unde un Lear oprise i decupla motoarele. Spre vest, dincolo de dealuri, se zarea prima urma a norilor. Vintul sporise considerabil. - Zece-cincisprezece noduri in rafale, comenta Fog. Vnt de travers direct. Lui Ray nu i-ar fi placut sa ncerce o aterizare in condiiile acelea. napoia Lear-ului, un Bonanza rula spre pista de parcare i, pe msura ce se apropia, Ray observa ca era cel la care

tnjea de doua luni. - Uite i-avionul tau, rosti Fog. - Mi-ar placea. Bonanza se opri si decupl motoarele in apropierea lor, iar cnd pe pista se las din nou linitea, Fog rosti: - Am auzit c-a redus preul. - Cit? - n jur de doua sute cincizeci. Patru sute cincizeci era exagerat. Proprietarul, care pilotase singur, cobor din carling si i lua bagajele din compartimentul din spate. Fog ii muta privirile de la cer la ceasul de la mina. Ray ramase cu ochii la aparatul Bonanza, unde proprietarul ncuia ua. - Hai s-l luam pentru o tura, zise Ray. - Te referi la Bonanza? - Da. Care-i tariful? - Negociabil. l cunosc binisor pe tip. - L-a nchiria pentru o zi, sa zburam pn la Atlantic City i-napoi. Fog uita de norii care se apropiau i de elevul incepator. Se ntoarse i-l privi pe Ray. ` - Vorbesti serios? - De ce nu? Ar fi amuzant. 134 Cu excepia zborului i a pachetului, Fag nu prea avea pasiuni. - Cind? - Poimine, smbt. Plecam la prima or i ne-ntoarcem pe sear. Fog cazu brusc pe ginduri. i privi ceasul, se uita din nou spre vest, iar apoi spre sud. De la o fereastra, Dic Docer rcni: - Yance Tango e la aisprezece ilometri. - Slav cerului, moi-mai Fog n barba i se destinse n mod vizibil. nsoit de Ray, se apropie de aparatul Bonanza, ca s-l cerceteze mai bine.

- Simbata, zici? - Da, toata ziua. - Ma duc dupa proprietar. Sint sigur ca putem ajunge la o nelegere. Vntul slabi o clip n intensitate i Yanee Tango ateriz fr eforturi prea mari. Fog se relaxa i mai mult, apoi rlnji. - Nu tiam ct-i plac cazinourile, comenta el pe cnd traversau pista. - Ma mai prostesc la blacjac, rspunse Ray, nimic serios. Singuratatea dimineii de vineri fu destramata de soneria de la ua. Ray dormise pna tirziu, cutnd sa se refaca dupa oboseala calatoriei n Clanton. Dupa ce bause patru cesti de cafea si citise trei ziare, se simtea aproape complet treaz. Era un colet expediat prin pota rapida de Harry Rex, plin cu corespondenta i articole decupate din ziare. Ray le ntinse pe masa din bucatarie si ncepu cu ziarele. Clanton Chronicle din ziua de miercuri publica pe prima pagina o fotografie plina de demnitate a lui Reuben Atlee, n roba neagra i cu ciocanelul n mna. Imaginea era veche de cel puin douazeci de ani. Judecatorul avea parul mai des i mai nchis la culoare, iar roba nu atma pe el. Titlul anuna: ,Judecatorul Reuben Atlee a murit la 79 de ani. Pe aceeai pagina erau trei articole: un necrolog nflorit, o suita de comentarii ale prietenilor Judecatorului, i un omagiu adus incredibilelor sale aciuni de caritate. Ford County Times avea pe prima pagina tot o fotografie, dar facuta cu numai civa ani n urma. Judecatorul Atlee statea pe terasa din fata a resedintei sale, cu pipa n mna, parnd mult mai batrin, dar arbornd un surs foarte rar la el. Purta un cardigan i semana perfect cu`un bunic. Reporterul izbutise sa-l pacaleasca s-i acorde un interviu, oferindu-i posibilitatea de a vorbi despre razboiul de secesiune i despre Nathan l 36 Bedford Forrest. Facuse de asemenea trimitere la'o carte despre general si despre soldaii din inutul Ford care luptasera alaturi de el. Fraii Atlee de-abia erau menionai in articolele despre tatal lor. Referirea la unul necesita referirea i la celalalt, iar majoritatea celor din Clanton doreau sa evite subiectul Forrest. Era dureros de evident faptul ca fiii nu reprezentau o parte din viaa tatalui. Dar am fi putut reprezenta", si spuse Ray. Tatal lor fusese cel care optase, foarte timpuriu, sa-i limiteze implicarea alaturi de baiei, nu invers. Batrinul acela minunat, care daruise att de multe attora, avusese foarte puin timp pentru propria familie. Articolele i fotografiile l ntristara pe barbat, care se

simi frustrat, fiindca nu-i dorise aa ceva. Se inuse bine, din momentul n care i descoperise tatal mort, cu cinci zile in urma. n clipele de mihnire si durere, gasise taria de a stringe din dini i de a se sili sa continue, fara sa cedeze. Timpul scurs de atunci i departarea de Clanton l ajutasera enorm, dar acum, ca din senin, aparusera cele mai triste amintiri. Scrisorile fusesera luate de Harry Rex din casua postala a Judecatorului de la pota, de la tribunal i din cutia de la Maple Run. Unele erau adresate lui Ray i Forrest, altele familiei judecatorului Atlee. Scrisori lungi din panea unor avocai care lucrasera cu marele om i fusesera inspirati de pasiunea lui pentru lege, carti potale de condoleante din panea unor indivizi care, dintr-un motiv sau altul, comparusera naintea Judecatorului, nII-un caz de divor, adopie sau delict juvenil, iar corectitudinea sa le schimbase viaa, telegrame simple de la persoane din tot statul - judecatori, colegi de facultate, politicieni pe care judecatorul Atlee i ajutase de-a lungul anilor i prieteni care doreau s-si transmita regretele i sa-i aminteasca momentele placute. Lotul cel mai voluminos era din partea celor care beneficiasera de donaiile Judecatorului, Scrisorile erau lungi i din inima. sunnd toate la fel. Judecatorul Atlee le trimisese n mod discret banii de care avusesera neaparata nevoie i n multe cazuri banii aceia deterrninasera o modificare spectaculoasa n viaa cuiva. Cum putuse un om att de generos sa fi murit, avnd tainuite peste trei milioane de dolari? Cu siguran, pitise mult mai muli dect donase. Poate ca fusese afectat de maladia Alzheimer sau de o alta boala care nu fusese detectata Deviase spre dementa senila? Acesta ar fi fost raspunsul cel mai simplu; totui, ci nebuni ar putea stringe atia bani? Dupa ce citi vreo douazeci de scrisori i carti potale, Ray facu o pauza. Iei pe balconasul de deasupra mallului i privi pietonii de dedesubt. Tatal sau nu fusese niciodata n Charlottesville si, dei era sigur ca-l invitase, nu-i putea aminti o invitaie specifica Ei doi nu calatorisera nicaieri mpreuna, niciodata Erau attea lucruri pe care le-ar fi putut face. Judecatorul vorbise intotdeauna despre dorina de a vizita Gettysburg. Antietarn, Bull Run, Chancellorsville i Appomatox, i chiar ar fi facut-o, daca Ray ar fi dovedit cel mai mic interes. Pe Ray nu-l interesa nsa defel retrirea unui razboi vechi si schirnbase de fiecare data subiectul. Vinovatia l lovi cu putere i n-o putu alunga. Ce idiot egoist fusese! Claudia trimisese o carte postala. i mulumise lui Ray pentru ca statuse de vorba cu ea i o iertase. l iubise ani de zile pe tatal lui i avea sa-i poarte suferina in mormnt. Te rog, telefoneaza-mi", l implora ea, iar apoi ncheia cu mbratiari i sarutari. n plus, confonn spuselor lui Harry Rex, i trecuse prietenul curent pe Viagra. Revenirea nostalgica spre locurile natale se ncheie brusc, cu o scrisoare simpla i anonima, care-i ingheta sngele n

vine i-i facu pielea ca de gaina pe ambele picioare. Singurul plic roz din teanc coninea un cartona ndoit, cu cuvntul Condoleante" n exterior. n interior fusese lipita o bucata patrata de hrtie pe care fusese scris la maina: Ar fi o eroare sa cheltuiesti banii. Ajunge un telefon la Fisc. Plicul fusese expediat din Clamon miercuri, a doua zi dupa nmorrnintare, si era adresat familiei judecatorului Atlee, la Maple Run. Ray l lasa deoparte i examina celelalte scrisori i carti potale. Toate contineau n esen acelai mesaj, iar el citise suficient. Plicul roz statea acolo ca o arm incarcata, ateptndu-1 sa revina la el. Iesi pe balcona si repet ameninarea, stringnd balustra-da putemic n miini i straduindu-se sa analizeze situatia. Mormai cuvintele n bucatarie, cnd mai facu un ibric de cafea. Lasase cartonaul pe masa, ca sa-l poata zari din orice col al apartamentului. Reveni pe balcon i privi cum traficul pietonal se ndesea o data cu apropierea amiezii; orice persoana care ridica ochii putea sa tie despre bani. ngroapa o avere, da-i seama ca o ascunzi de cineva i imaginaia ti-o poate lua razna. Banii nu-i apartineau i, cu sigurana, era o suma ndeajuns de mare ca sa fie urmrit, supravegheat i vnat, poate chiar ranit. Dupa aceea, rse de propria sa paranoia. Nu voi trai n felul sta, i spuse el i intra n baie sa faca un du. Expeditorul necunoscut tia cu exactitate locul unde ascunsese banii Judecatorul. Fa o lista", i spuse Ray, aezndu-se pe marginea patului, in pielea goala, cu apa iroind pe podea. Detinutul care tundea saptamnal peluza. Poate ca era un gargaragiu, care-l pacalise pe Judecator ctigndu-i ncrederea i care avea acces n casa. Era uor de intrat. Poate ca de fiecare data cnd Judectorul faca o escapada la cazinouri, se furia n casa i jefuia. Claudia ar ti fost n capul listei. Ray i-o imagina cu uurina, aparnd n Maple Run, ori de cte ori o chema Judecatorul. Nu te culci cu o femeie timp de ani de zile pentru ca dupa aceea s-o ndepartezi complet, fara s-o fi nlocuit cu alta. Vieile lor fusesera att de interconectate, nct era uor de nchipuit ca relaia dintre ei continuase. Nimeni nu fusese mai apropiat de Reuben Atlee dect Claudia. Daca exista cineva care sa cunoasc provenienta banilor, numai ea putea sa fie. Daca femeia ar fi dorit o cheie a casei, ar fi putut s-o aiba, dei nu era necesara. Vizita ei n dimineaa nmorrnntarii putuse avea scopul unei recunoateri, nu a transmiterii de condoleante, dei i jucase rolul cu pricepere. Dura, inteligenta, mecherii, hirita prin viaa i batrna; totui, nu foarte batrna. Vreme de cincisprezece minute, Ray reflecta asupra Claudiei i se convinse ca ea se afla pe urma banilor. Alte doua nume i venita n minte, dar nu le putu adauga pe

lista. Primul era Harry Rex i, de ndata ce i murmura numele se simi ruinat. Celalalt era Forrest - de asemenea, o idee ridicola Forrest nu mai calcase de noua ani n casa. Presupunind, ca simpla ipoteza, ca tiuse cumva de existena banilor, nu i-ar fi lasat niciodata acolo. Da-i lui Forrest trei milioane de dolari si se va pune n pericol pe el, dar si pe cei din jur. ntocmirea listei il chinui destul, iar rezultatele nu meritau efortul. Ray ar fi dorit sa iasa pentru o alergare n aer liber, dar n loc de asta ndesa nite haine vechi n doua fete de pema i se duse la Chaney's. unde le depozita in incinta 14B. Nimic nu fusese atins, lazile erau exact la fel cum le lasase cu o zi n urma. Banii continuau sa fie bine ascunsi. Stnd inauntru, nedorind sa plece, se gndi ca putea sa lase urme. n mod evident, cineva tia ca luase banii din cabinetul Judecatorului. Pentru o asemenea suma, puteau fi angajai detectivi particulari care sa-l urmareasca pe Ray. L-ar fi putut urmari din Clanton n Charlottesville, de la apartamentul sau pna la Chaney's Self-Storage. Se blestema fiindca fusese att de neglijent. nti gndete, i apoi actioneaza. Banii nu-i aparin." ncuie incinta 14B cu toate ncuietorile care i stateau la dispoziie. Traversnd oraul, ca sa se ntlneasca pentru prinz cu Carl, privi in oglinzile retrovizoare i cerceta ali oferi, pentru ca dupa cinci minute sa izbucneasca n rs si sa-i jure ca nu va trai sub forma de prada ranita de arma vnatorului. N-aveau dect s ia blestematii de bani. O grija mai puin pe cap. Sa sparga incinta 14B i sa-i fure. Nu i-ar fi afectat deloc viata. n nici un caz. Timpul de zbor estimat pna 1a Atlantic City cu Bonanza era de 85 de minute, adica exact cu 35 de minute mai rapid dect Cessna pe care l nchiria Ray. n zorii zilei de smbt, el i Fog efectuara o verificare riguroas naintea decolarii, sub supravegherea neinvitata i adeseori neplacuta a lui Dic Docer i Charlie Yates, care ocoleau avionul cu paharele lor nalte cu cafea proasta, ca i cum ei ar fi um-iat sa zboare. n dimineaa aceea nu aveau elevi, dar se zvonise ca Ray va cumpara Bonanza i trebuiau sa vada lucrurile cu ochii lor. Brfele de hangar aveau tot atta temei ct i cele din localuri. - Ct a mai cerut acum? ntreba Docer n direcia lui Fog Newton, care, ghemuit sub o aripa, controla rezervoarele de combustibil, verificndu-le de apa i de impuriti. - A coborit la patru sute zece, raspunse Fog cu un aer important, deoarece el era responsabilul zborului. - Tot prea mult, comenta Yates. - i faci o oferta? l ntreba Docer pe Ray. - Vezi-i de treaba ta, replica acesta fr s-l priveasca i concentrndu-se asupra uleiului din motor. - Pai, asta-i treaba noastra, facu Yates i izbucnira cu

toii n ris. n ciuda ajutorului nesolicitat, verificarea fu . incheiata fara probleme. Fog sui primul i se fixa cu centurile pe scaunul din stnga. Ray l urma, aezindu-se n dreapta, iar cnd trase ua cu fora dupa el, o bloca i-i puse castile, tiu ca gasise aparatul de zbor perfect. Motorul de 200 de cai-putere pomi lin. Fog controla fara graba cadranele, instrumentele i aparatura radio, iar dupa ce terrninara verificarea dinaintea decolarii, apela tumul. Avea sa decoleze, pentru ca dupa aceea sal lase pe Ray sa piloteze. Vintul sufla slab, iar norii erau risipii i la altitudine mare, o zi aproape perfect pentru zbor. Se nalara de pe pista dupa ce atinsesera 110 m/h, ridicara trenul de aterizare i suira cu 250 rn/min, pna ajunsera la altitudinea de croaziera care le fusese atribuita: 2000 de metri. Ray preluase deja controlul i Fog i explica felul in care funcionau autopilotul, radarul meteo i sistemul de evitare a coliziunilor n trafic. - Are de toate, zise Fog nu doar o data. Fog fusese pilot de cariera pe avioanele de vinatoare ale Marinei, dar n ultimii zece ani fusese surghiunit la micuele aparate Cessna n care-i nvaase pe Ray i pe alti o mie de amatori sa zboare. Un Bonanza era echivalentul unui Porsche printre avioanele monomotor i Fog era incintat de ansa rara de a pilota unul. Ruta atribuita de tumul de control i purta prin sudul i estul Washingtonului, ocolind spaiul aerian aglomerat din jurul aeroporturilor Dulles i Reagan National. Dupa ce parcursera cincizeci de ilometri i mai urcara un ilometru i jumatate, zrira cupola Capitoliului, apoi trecura peste Chesapeae i vazura n depanare vrfurile zgxie-norilor din Baltimore. Golful era minunat, dar interiorul avionului era mult mai interesant. Ray l conducea singur, fara pilot automat. Meninea cursul i altitudinea atribuite, vorbea cu tumul de control din Washington i-l asculta pe Fog palavragind intruna despre performanele i caracteristicile aparatului Bonanza. Ambii piloi ar fi dorit ca zborul sa dureze ore ntregi, nsa Atlantic City aparu repede n faa lor. Ray cobor la 1300 de metri. apoi la 1000 i comuta pe frecvena de apropiere. Cnd pista se distinse cu ochiul liber, Fog prelua comenzile i aterizara lin. ndreptndu-se catre pista de parcare, trecuta pe lnga doua siruri de Cessna mici i Ray nu putu sa nu se gindeasc la faptul ca zilele acelea ramasesera de acum n urma. Piloii se aflau mereu n cautarea urmtorului avion, iar Ray il gasise pe al sau. Cazinoul favorit al lui Fog era Rio, pe aceeasi promenada cu alte cteva. Hotarra sa se ntlneasca la prnz ntr-un local de la etaj, apoi se desparira i se pierdura iute unul de celalalt. Fiecare dorea sa joace in intimitate. Ray se plimba printre automatele cu monede, cercetind mesele de joc. Era simbata i Rio era aglomerat. Mai facu uri tur i se apropie de mesele de pocher. l zari pe Fog la o masa plina, atent la carti, cu un teanc de fise sub mna. Ray avea n buzunar 5000 de dolari', cincizeci de bancnote

de cte o suta, luate la intimplare din banii adui din Clanton. Singurul sau tel era sa plaseze banii n cazinourile de pe prumenada i sa se asigure ca nu erau falsi sau nsemnai - ca nu puteau fi urmrii sub nici o forma. Dupa incursiunea de luni n Tunica, era aproape sigur ca banii nu erau falsi. Acum aproape ca spera sa fie nsemnai. n cazul acela, poate ca FBI-ul avea sa-i dea de urma i sa-i spuna de unde provenea averea. Nu comisese nici un delict. Vinovatul murise. Investigatorii federali puteau veni fara grija. Gasi un scaun gol la o masa de blacjac i ntinse cinci bancnote, ca sa primeasca fise. - Verzi, ceru el, ca un veteran al cazinourilor. - Schimb cinci sute, anuna Crupierul, aproape fara s i ridice ochii. - Schimba-i, ncuviina un ef de sector. Mesele erau aglomerate. n fundal se auzeau zomaiturile automatelor cu monede. O partida de zaruri se ncinsese altundeva i jucatorii rcneau la zaruri, ameninndu-le. Crupierul ridica banii i Ray nghea pre de o secunda. Ceilalti jucatori priveau cu o admiratie detaat. Toti jucau cu fise de cinci i zece dolari. Amatori. Crupierul introduse bancnotele J udecatorului, toate valabile, n casa i-i numara lui Ray douazeci de fise verzi de cte douazeci i cinci de dolari. Ray pierdu jumtate din ele n primele cincisprezece minute, dupa care se ridic i pleca sa-i ia o ngheat. Pierduse 250 de dolari si nu-i facea absolut nici o grija. Se apropie de mesele de zaruri i privi agitaia de acolo. Nu i-l putea imagina pe tatal sau stapnind un joc att de complicat. Unde naiba nvaai asta ln inutul Ford, statul Mississippi? Conform unei brouri subiri pe care o cumparase de la o librarie, una dintre mizele de baza era pe victoria aruncatorului de zaruri. Cnd i aduna curajul necesar, Ray se strecura ntre doi jucatori i puse cele zece fise ramase pe linia de cistig. Zarurile nsumara 12, banii fura luai de crupier i Ray pleca din Rio", ca sa viziteze cazinou] de alaturi, Princess". Interiorul acestuia aducea mult cu cel anterior. Batrni privind fara sperane la afiajele automatelor cu monede. n tavie zomaiau doar attea monede ct sa-i in atrai. Mese de blacjac ticsite de jucatori tacui, care beau whisy i bere pe gratis. Jucatori seriosi strni n jurul meselor de zaruri, anunnd zgomotos numerele. Civa asiatici la ruleta. Chelnerie in costume idioate, pe jumatate dezbracate, aducnd tavi cu bauturi. Alese o masa de blacjac i repeta procedura. Urmatoarele cinci bancnote trecura i ele de inspecia crupierului. Ray miza o suta de dolari pe prima mna, dar, n loc sa piarda ime-

diat banii, ncepu sa ctige. . Avea n buzunare prea multe bancnote care trebuiau testate, pentru a mai pierde vremea acumulnd fise, aa ca, dupa ce-i dubla banii, scoase alte zece bancnote i ceru fise de o suta de dolari. Crupierul l anuna pe eful de sector, care-i oferi un zmbet tirb i ncuviina din cap, rostind: - Sa fie cu noroc. Peste o ora, Ray parasi masa cu douazeci i doua de fise. Unnatoarea oprire fu n Forum". un cazinou care parea mai vechi, in care izul de fum de igar statut nu putuse fi acoperit complet de aroma dezinfectantelor ieftine. Jucatorii erau mai batrini, deoarece, aa cum i dadu seama repede Ray, specialitatea lui Forum erau automatele cu monede de douzeci i cinci de centi, iar persoanele peste aizeci i cinci de ani capatau gratuit, la alegere, micul dejun, prinzul sau cina. Chelneriele sarisera toate de patruzeci de ani i renunasera la ideea de a-si arata goliciunile. Circulau de colo-colo, purtnd un fel de treninguri, cu pantofi de sport asortai. La blacjac, limita mizelor era de zece dolari. Crupierul ezita cind zari banii lui Ray pe masa i ridica prima bancnota spre lumina, ca i cum ar ft prins finalmente \m falsificator. eful de sector inspecta i el bancnota, iar Ray i repeta mental scenariul n care explica faptul ca primise banii respectivi de la Rio". - Se incaseaza, incuviina eful de sector i momentul dificil trecu. Ray pierdu trei sute de dolari ntr-o ora. Fog pretinse ca spargea banca, atunci cnd se ntlnira pentru a mnca n graba un sandvi mpreuna. Faa de momentul cnd intrase, Ray se gasea in pierdere cu o suta de dolari, dar, ca toi jucatorii, mini i sustinu ca era intr-un uor cistig. Cazura de acord sa plece la ora 17 i sa se intoarca n Charlottesville. Ultimele bancnote ale lui Ray fura transformate n fise la o masa de cincizeci de dolari din Canyon Casino", cel mai recent de pe promenada. Barbatul juca o vreme, dar se plictisi i merse n barul sport, unde sorbi dintro apa gazoasa i privi meciuri de box din Vegas. Cei 5 000 de dolari pe care-i adusese n Atlantic City fusesera trecuti meticulos prin sistem. Avea sa plece de aici cu 4700 de dolari, dupa ce lasase o mulime de urme. Fusese fotografiat i filmat n apte cazinouri. n doua dintre ele completase acte, atunci cnd transfonnase fisele n bani la casierie. n alte doua folosise crile de credit pentru a efectua retrageri mici, tocmai pentru a lsa mai multe dovezi. Daca banii Judecatorului fusesera nsemnai i erau urmrii, atunci se tia cine era Ray i unde putea fi gasit. Fog tacu n dmm spre aeroport. n cursul dup-amiezei,

norocul l prsise. - Am pierdut dou sutare, recunoscu el n cele din urma, dar felul n care se comporta sugera c pierduse mai mult. ie cum i-a mers? - Bine, zise Ray. Am ctigat suficient ca sa pltesc nchirierea avionului. - Asta nu-i rau. - O pot plati cu bani ghea? - Dar ce, banii gheata nu mai snt legali? se strimba Fog. - Atunci aa o s-o platesc. n timpul verificarii dinaintea decolarii, Fog l ntreba dac nu dorea sa piloteze din scaunul din stnga. - Zicem ca-i o lecie, spuse el. Posibilitatea unei tranzacii bneti i ridicase moralul. Urmnd sa decoleze dupa doua curse de linie, Ray rula cu aparatul Bonanza n poziia de plecare i atepta degajarea traficului. Sub privirea atenta a lui Fog, accelera pna la 110 m/h, apoi se nal lin. Motorul cu supraalimentare parea de doua ori mai putemic dect al aparatului Cessna. Suira aproape fara efort pn 1a 2 200 de metri, ajungind n curnd deasupra lumii. Dic Decer moia n Cocpit, cnd Ray i Fog intrar ca s nscrie zborul n registru i sa predea castile. Tresri, se ridica i se apropie de tejghea. - Nu m-ateptam sa venii aa repede, mormai el pe jumtate adonnit i scoase formularele dintr-un sertar. - Am spart banca, anun Ray. Fog dispruse n camera de studiu a colii de zbor. - Mai sa fie, n-am mai auzit asta pn-acum. 146 Ray rasfoia registrul. - Platesti acum? se interesa Dic, calculnd sumele. - Da, i vreau rabatul pentru bani gheata. - Nu tiam c avem aa ceva - Avei, din clipa asta Este zece la suta. - Se poate. Mda, vechiul rabat pentru bani ghea. Recalcula totul, dupa care spuse:

-Totalul este 1320. Ray i scoase teancul de bancnote. - N-am de douazeci. Uite 1300. n vreme ce numra banii, Dic spuse: - Azi a trecut pe-aici un tip care zicea ca vrea s ia lecii, i a venit vorba despre tine. - Cine era? - Nu l-am mai vazut niciodata. - Cum de-a venit vorba despre mine? - A fost o chestie destul de ciudata. i ziceam despre tarifele noastre i brusc, pe neasteptate, m-a intrebat daca ai un avion al tau. Zicea cate tie de undeva. Ray i puse ambele palme pe tejghea. - Ai reinut cum il chema? - L-am ntrebat i mi-a zis ca Dolph nu-tiu-cum, n-a fost prea clar. ncepuse sa se comporte suspicios i-n cele din urm a plecat. M-am uitat dupa el. S-a oprit linga maina ta din parcare, i-a dat ocol, de m-am gndit ca poate vrea sa ti-o sparga, iar apoi a plecat. Cunosti vreun Dolph? -n viaa mea n-am cunoscut pe nimeni cu numele asta. - Nici eu. N-am auzit de cineva cu un asemenea nume. Cam ciudat... - Cum arta? - De vreo cincizeci de ani, micut, slabut, cu par des, grizonat si pieptnat peste cap, ochii negri de parc-ar fi fost un grec din ia. Genul de vnzator de maini de mna a doua. Avea chiar i cizme cu vrf ascutit. Ray clatina din cap. Nici un indiciu. - De ce nu l-ai impuscat pur i simplu? - Credeam c era un client. - i de cnd te pori frumos cu clienii? - Ce faci, cumperi Bonanza? - Nu, dar visez. Fog reveni i se felicitar reciproc pentru excursia minunat, promisera s-o mai fac i alt dat i ndrugar politeurile uzuale. Pe drumul spre cas, Ray privi cu atenie toate mainile i toate interseciile.

Era urmrit. Trecu o saptamina fara ca agenii FBI sau de la trezoreria statului sa-i bata la ua, fluturndu-i legitimaiile i punlnd ntrebari despre banii necurai care fusesera descoperii n Atlantic City. o sptmna fara ca Dolph sau altcineva sa par ca-l urmarea, o sptmna cu rutina normala a alergrii matinale de opt ilometri, urmata de activitatea de la facultate. Zburase cu Bonanza de trei ori, de fiecare data cte o lecie cu Fog n dreapta lui, iar toate leciile fusesera platite pe loc cu bani gheata. Banii de la cazinou, rnjise el, i nu era o minciuna. Fog de-abia atepta sa revina n Atlantic City, ca s-i recupereze pierderile. Pe Ray nu-l interesau mesele de joc, nsa ideea nu era tocmai rea. Se putea lauda cu o alt zi norocoasa la blacjac i n felul acela sa achite leciile de pilotaj cu banii jos. Banii se aflau acum n incinta 37F. l4B continua sa fie inchiriata de Ray Atlee i coninea hainele vechi i mobilele ieftine; 37F fusese inchiriata in numele firmei NDY Ventures", botezata aa n onoarea celor trei instructori de pilotaj. Numele lui Ray nu aparea nicaieri pe documentele pentru 37F. O lnchiriase pentru trei luni, cu bani ghea. - Vreau sa ramina confidenial, i spusese el doamnei Chaney. - Totu-i confidenial la noi. Avem fel de fel de cazuri. l privise conspirativ, parca spunnd: Nu-mi pasa ce-ascunzi acolo. Plateste-mi i-i treaba ta. Ray mutase lazile una cte una, noaptea, la adapostul ntunericului, privit din depanare de un paznic. Incinta 37F era la fel cu 14B i, dupa ce lazile fusesera mutate n sigurana, barbatul i jurase din nou ca nu avea sa treaca zilnic pe acolo. Nu se gndise niciodata ca manipularea a trei milioane de dolari putea fi o asemenea corvoada. Harry Rex nu-l mai sunase. i trimisese un alt pachet, coninnd scrisori de condoleante de acelai fel. Ray fusese ndemnat sa le citeasca pe toate, sau macar sa le arunce o privire, n eventualitatea ca ar ti existat un al doilea bilet criptic. Nu gasise nimic. Sesiunea de examene ncepuse i se terminase, iar dupa absolvire facultatea avea sa fte tacuta n restul verii. Ray i luase ramas-bun de la studenii sai, cu excepia lui Kaley, care. dupa ultimul ei examen, il anuna ca decisese sa ramina n Charlottesville peste vara. Insista din nou pentru o ntlnire naintea absolvirii. Pur i simplu ca sa sfideze regulile. - Asteptam pna nu mai eti studenta, raspunse Ray, meninindu-i poziia, dar dorindu-i sa ft cedat. Se gaseau n cabinetul lui, cu ua deschisa.

- Pna atunci mai sint oricum doar cteva zile. - Asa-i. - Atunci, sa alegem o zi. - Nu, mai nti termini facultatea i apoi alegem o zi. Ea il parasi, aruncndu-i acelasi surs prelung n privire, i Ray tiu ca putea sa-i faca probleme. Carl Mir l prinse uitndu-se pe coridor, dupa Kaley, care se ndeprta n nite blugi foarte strmti. - Frumos, comenta el. Ray se simi uor stingherit, dar nu-i feri privirea. - Vrea sa puna mna pe mine, i zise el. - Nu eti singurul. Ai grija. Stateau pe coridor, lnga usa cabinetului lui Ray. Carl i nmna un plic cu aspect ciudat i continua: - M-am gndit c-ti va face placere. - Ce este? - O invitaie la Balul oimilor. - Cum? facu Ray, scolnd invitaia din plic. - Primul Bal al oimilor - probabil i ultimul. O gal semioficiala, organizat n beneficiul protejarii vieii pasarilor in Piedmont. Uita-te cine snt gazdele. Ray citi cu glas tare: - Vici si Lew Rodowsi au plcerea sa va invite..." - Lichidatorul se ocupa acum de salvarea pasarilor. Mictor. nu? - Cinci mii de dolari pentru o pereche? - Cred ca-i un record pentru Charlottesville. A fost trimisa decanului. El se afla pe lista A, noi nu. Pina i nevasta-sa a fost socata cnd a vazut suma. - Suzie nu se sperie uor, aa-i? - Cel putin, aa crezuseram noi. Se dorete participarea a doua sute de perechi. Vor stringe in jur de un milion, ca sa arate tuturor cum se procedeaza. Oricum, asta-i planul. Suzie zice ca vor fi norocosi daca vin treizeci de perechi. - Ea nu merge? - Nu, i decanul este de-a dreptul uurat. Crede ca-i primul dineu semioficial pe care-l rateaza In ultimii zece ani.

- Cnta Drifters? se minuna Ray, parcurgnd restul invitatiei. - Numai asta o sa-l coste cincizeci de miare. - Ce idiot. - sta-i Charlottesville. Un oprlan e eliberat pe cauiune din Wall Street, si ia o soie noua, cumpra o ferma hipica mare, incepe s-arunce cu banii i vrea s fie omul cel mare din orasel. - Ei bine, eu nu merg. - Nici n-ai fost invitat. Pstreaz-o. Carl pleca si Ray reveni la cabinetul sau, cu invitaia n mna. i puse picioarele pe birou i ncepu s viseze cu ochii deschii. i-o imagina pe Kaley intr-o rochie neagra, mulata, fara spate, despicata n lateral i dezvaluindu-i coapsele, cu un decolteu foarte adnc, lasnd brbaii cu gura cascata, cu treisprezece ani mai tinara dect Vici i intr-o forma incomparabil mai buna, pe ringul de dans mpreuna cu Ray, care nu era deloc un dansator rau, unduindu-se i leganindu-se in ritmurile Motown ale lui Drifters, n vreme ce toi din sala priveau i opteau: Cine-i tipa?" Ca replica, Vici avea sa fie silita sa-l traga pe mo Lew pe ring, Lew n smochingul de comanda, care nu-i putea camufla bunicica; Lew, cu smocuri de par carunt deasupra urechilor; Lew, apul batrin care ncerca sa-i cumpere respectul celor din jur salvnd pasarile; Lew, cu spinare artritica i picioare lente, care se deplasa cu graia unei basculante; Dew, mndru de sotia sa trofeu, n rochia de un milion de dolari, care-i dezvaluia prea mult din corpul magnific infometat. Ray si Kaley aveau sa arate mult mai bine, aveau sa danseze mult mai bine, dar - de fapt - ce avea sa demonstreze prin asta? O scena placut de imaginat, nsa_ numai att. Acum, cind avea bani, nu inteniona sa-i risipeasca pe asemenea fleacuri. Drumul pna la Washington dura numai doua ore si mai mult de jumatate era destul de spectaculos i placut. Cu toate acestea, modalitatea preferata de calatorie a lui Ray se schimbase. nsotit de Fog, zbura cu Bonanza i ajunse n treizeci i opt de minute pe Reagan National, unde permisiunea de aterizare li se acorda cu destule retineri, dei detineau deja o preautorizare. Ray sari intr-un taxi i peste cincisprezece minute se afla la Departamentul Trezoreriei, pe Pennsylvania Avenue. Un coleg din facultate avea un currmat cu influena n Trezorerie. Fusesera date nite telefoane si domnul Oliver Talbert l primi pe profesorul Atlee n cabinetul sau destul de confortabil din BGT, Biroul pentru Gravare i Tipar. Profesorul se documenta n vederea unui proiect destul de vag definit i solicita ceva mai putin de o ora din timpul cuiva. Talbert nu era cumnatul, dar fusese rugat sa se ocupe el.

ncepura cu subiectul falsificarilor i Talbert expuse problemele curente, punndu-le aproape pe toate pe seama tehnologiei - n principal, bani falsificai cu ajutorul calculatoarelor i al imprimantelor cu jet. Arat mostre de imitaii dintre cele mai bune. Folosindu-se de o lupa, atrase atenia asupra erorilor - lipsa detaliilor de pe fruntea lui Ben Franlin, absena reelei fine de linii din fundal, cemeala care depaea marginile la numerele de serie. - Acesta este un fals foarte bun, comenta el, iar falsificatorii se perfecioneaza intruna. - Unde ai gasit-o pe aceasta? se interesa Ray, dei ntrebarea era complet irelevanta. Talbert examina eticheta de pe spatele panoului de afiaj. - n Mexic, raspunse el fara alte detalii. Ca s-o ia naintea falsificatorilor, Trezoreria investea masiv n propria tehnologie. Maini de tiparit care confereau bancnotelor un efect aproape holografic, filigrane, cemelim' a caror culoare se modifica n funcie de unghiul din care erau privite, sabloane de tiparire cu linii extrem de subiri, portrete excentrice si scanere care puteau detecta falsurile n mai puin de o secunda. Metoda cea mai eficienta nu fusese nca utilizata Simpla schimbare a culorii banilor. Trecerea de la verde la albastru, la galben, apoi la roz. Colectarea vechilor bancnote si lansarea celor noi pe piaa. Falsificatorii n-ar fi putut ine pasul, cel puin n opinia lui Talbert, -nsa Congresul nu este de acord, clatina el din cap. interesul real al lui Ray l constituia urmarirea banilor care nu erau falsi, i n cele din urma ajunsera si acolo. n realitate, explica Talbert, banii nu erau risemnai din motive evidente. Dac escrocul putea examina bancnotele i vedea semnele, atunci flagrantul cadea. nsernnarea consta pur i simplu n notarea numerelor de serie, pe timpuri o operaiune foarte laborioas, fiindc se executa manual. Se lansa ntr-o poveste despre o rapire urmata de solicitarea recompensei. Banii sosisera cu numai cteva minute nainte de momentul planificat pentni schimb. Doua duzini de ageni FBI muncisera disperai, ca sa noteze numerele de serie ale bancnotelor de o sut de dolari. - Recompensa era de un milion de dolari i pur i simplu n-au avut timpul necesar sa scrie toate numerele. Au inregistrat vreo 80 000, dar s-a dovedit suficient. I-au prins pe rapitori dupa o luna cu cteva bancnote nsemnate i restul a fost rutina. Pe de alta pane, noile scanere uurau mult treaba, fotografiind zece bancnote simultan i nregistrind o suta de numere in patruzeci de secunde. - Dupa ce nregistrai numerele de serie, cum gasiti banii? se interesa Ray, scriind de zor intr-un blocnotes. -n doua moduri. n primul rnd, daca-l gasesti pe escroc

cu banii la el, l acuzi pur i simplu. Aa-i prind DEA* i FBI pe traficanii de droguri. Arestezi unul de pe strada, faci o nelegere cu el, ii dai 20000 in bancnote nsemnate ca sa cumpere cocaina de la fumizorul lui i dupa aceea prinzi petele cel mare cu banii respectivi. - i daca nu-l prinzi cu banii? intreba Ray, gndindu-se, fara sa vrea, la raposatul lui tata. - Atunci se procedeaz n al doilea mod, care este mult mai dificil. Dupa ce banii snt retrai din circulaie de Rezerva Federala, n mod obinuit un eantion din ei este scanat. Daca se descopera o bancnota nsemnat, ea poate fi urmarita pna la banca de la care a fost predata. Desigur, este deja prea trziu. Ocazional, o persoana avnd bani nsenmai Ii va folosi ntr-o singura locaie generala pe o perioada de timp i n felul asta am prins civa escroci. - Pare destul de nesigur. - Cam aa-i, ncuviina Talbert. - Acum civa ani, ncepu Ray pe un ton nepasator povestea pe care o pusese la punct n toate detaliile, am citit un articol despre nite Vinatori de rate salbatice care au dat din intimplare peste epava unui avion mic de turism. La bord au gasit nite bani, mi se pare c era aproape un milion de dolari. Au crezut ca avionul aparinuse unui traficant de droguri si au pastrat banii. S-a dovedit ca avusesera dreptate - banii erau nsemnati si au aparut n scurt timp n oraselul lor. - Parca-mi aduc i eu aminte de cazul asta, facu Talbert. Doamne, ce priceput snt", i zise Ray i continua: - ntrebarea mea este urmatoarea: Ei, sau altcineva care ar fi gasit banii, nu i-ar fi putut aduce pur i simplu la FBI, la DEA sau la Trezorerie, pentru a fi scanai, ca sa vada daca snt nsemnai? n caz afirmativ, puteau afla i de unde provenisera. Talbert i scarpina obrazul cu un deget usciv i reflecta, dupa care dadu din umeri. - Nu vad de ce n-ar fi putut s-o faca. Riscul era ns evident- puteau pierde toi banii. - Snt convins ca nimeni n-ar proceda aa, comenta Ray i chicotira amindoi. Talben povesti despre un judecator din Chicago care pn'mea mita de la avocai, sume mici, ntre cinci sute i o mie de dolari, ca sa le inainteze cazurile pe rol i sa nu dea verdicte dure. Proceda aa de ani buni, nainte ca FBI sa primeasca o sesizare. Investigatorii i ncolisera pe civa avocai i-i convinsesera sa le faca jocul. Numerele de serie ale bancnotelor fusesera nsemnate si n decursul operaiunii, care durase doi ani, judecatorul primise 350000 de dolari. Cu toate acestea, n ziua percheziiei, nu se gasise nici un sfan. Cineva i vnduse pontul judecatorului. n cele din urma, FBI gasise banii n garajul fratelui judecatorului, tocmai n Arizona, i

toi fusesera condamnai la nchisoare. Ray se surprinse tresarind. Era o coincidenta, sau Talbert ncerca sa-i transmita ceva? Totui, pe masura ce povestea se derula, se relaxa si ncerca s-o aprecieze, n ciuda similitudinilor. Talbert nu avea habar de tatal sau. n taxiul care-l duse napoi la aeroport, Ray i facu socotelile pe blocnotes. Ca sa acumuleze trei milioane, un judecator aa cum fusese cel din Chicago ar fi avut nevoie de optsprezece ani, cu o medie de 175000 pe an. Era nsa vorba despre Chicago, unde existau o suta de curi de judecata si mii de avocai bogai, cu cazuri mult mai importante decit cele din nordul statului Mississippi. Sistemul juridic de acolo era de-a dreptul o industrie, prin care se puteau strecura lucruri, unge roi i schimba verdicte. n lumea judecatorului Atlee, o mn de oameni fcea totul, iar daca se ofereau sau se acceptau bani, s-ar fi tiut. Trei milioane de dolari nu puteau fi luai din Curtea de Echitate a districtului 25, pur i simplu pentru ca acolo nu existau sume att dc mari. Decise c mai era necesar o excursie n Atlantic City. Avea s ia mai muli bani i s-i fac s circule prin sistem. Un ultim test. Trebuia sa se asigure ca banii J udectorului nu erau insemnai. Fog avea sa fie n culmea bucuriei. Cind Vici i prsise domiciliul i se mutase cu Lichidatorul, un prieten profesor i-l recomandase pe Axel Sullivan ca specialist n divoruri. Axel se dovedise un avocat excelent, dar dirt punct de vedere legal nu putea face mare lucru. Vici plecase, nu se mai ntorcea i nu dorea nimic de la Ray. Axel supervizase actele, recomandase un psihiatru bun i se straduise n mod remarcabil sa-l expuna ct mai puin pe Ray. Conform spuselor sale, cel mai bun detectiv particular din ora era Corey Crawford, un fost poliist de culoare, care fusese nchis pentru maltratare. Cabinetul lui Crawford se gasea deasupra barului pe care fratele sau l detinea n apropierea campusului. Era un local dragut, cu meniu i geamuri simple, care oferea muzica live n weeend-uri i nu adapostea personaje suspecte, cu exceptia unui agent de pariuri care avea clientela formata din studeni la colegiu. Cu toate acestea, Ray si parca maina la trei cvartale distan. Nu dorea sa fie vazut intrnd acolo. Pe o latura a cladirii, un mic afis CRAWFORD INVESTIGATIONS se afla lng scara. Nu exista o secretara, sau cel puin nu era prezenta in clipa aceea. Ray ajunsese cu zece minute mai devreme de ora fixata, nsa Crawford l atepta. Se apropia de patruzeci de ani, avea easta rasa si chipul frumos, dar lipsit de orice umbra de zmbet. Era nalt i zvelt, cu haine scumpe i bine croite. Un pistol mare se zarea intr-un toc de piele neagra, la brlu. - Cred ca snt urmarit, ncepu Ray. - Nu-i o problema de divor?

Stateau de o parte i de cealalta a unei mese mici dintr-o camera mica, cu fereastra spre strada. - Nu. - Cine ar dori sate unnareasc? Ray pregatise o poveste despre necazuri familiale n Mississippi, un tata care murise, o motenire care putea sau nu sa-i revina, frai geloi, ceva destul de vag, din care Crawford paru sa nu creada nici o vorba. nainte de a-l putea ntreba ceva, Ray adauga episodul Dolph de la aeroport i dadu descrierea individului. - Pare a fi Rusty Wattle, comenta Crawford. - Cine-i asta? - Un detectiv particular din Richmond, nu foarte grozav. Mai are cazuri i pe-aici. Din ce mi-ai spus, nu cred ca familia dumitale ar angaja pe cineva din Charlottesville. Oraul este mic. Numele Rusty Wattle fu nregistrat si retinut pe vecie in memoria lui Ray. - Exista vreo posibilitate ca raii din Mississippi sa fi dorit sa tii ca eti unnarit? intreba Crawford. Ray paru complet descumpanit, asa ca detectivul continua: - Uneori sntem angajai ca sa intimidam, sa nspaimntam. Se pare ca Wattle, sau cine o fi fost, dorea ca amicii dumitale de la aeroport sa-ti ofere o descriere ct mai buna. Poate c a lsat n mod premeditat o pista. - Banuiesc ca-i posibil. - Ce vrei sa fac? - S afli daca ma urmareste cineva. Daca da, cine este i cine l-a angajat. - Primele doua raspunsuri pot fi simple. Al treilea poate fi imposibil. - Sa-ncercam, totui. Crawford deschise un dosar subire. - Tariful meu este de 100 de dolari pe or, rosti el, fixndu-l cu privirea pe Ray pentru a observa vreo indecizie. Plus cheltuielile. i un avans de 2 000. - Prefer sa platesc cu bani ghea, spuse Ray, fara sa-i fereasca ochii. Daca se poate. Detectivul schia pentru prima dat umbra unui surs. -n meseria mea. banii gheata snt ntotdeauna preferabili.

ncepu sa completeze un contract. - Mi-ar intercepta telefoanele i chestii de-astea? se interesa Ray. - O sa investigam totul. Ia-i alt telefon celular, digital, i nu-l nregistra pe numele dumitale. Majoritatea contactelor noastre se va desfasura prin intermediul lui. - Ce surpriza, monnai Ray. Lua contractul, l examina rapid, iar apoi l semna. Crawford l puse n dosar i reveni la blocnotesul sau. - n prima sptmn, i vom supraveghea miscarile. Totul va fi planificat. Vezi-ti de treburile obinuite, dar anunta-ne din timp, ca sa amplasam oameni. Va fi un ambuteiaj n urma mea", i zise Ray. - Duc o viat destul de anosta, rosti el cu glas tare. Fac jogging, merg la munca, uneori pilotez avioane, merg acasa. Snt singur i nu am familie. - Alte locuri prin care mergi? - Uneori cinez sau prinzesc n ora, dar micul dejun l iau ntotdeauna acasa. - O s-adorm cu programul sta, comenta Crawford i aproape ca zmbi. Femei? - A vrea eu. 0 tentativa sau dou, dar nimic serios. Dac gseti vreuna, d-i numele meu. - Rii din Mississippi caut ceva. Ce anume? - Familia mea este veche i de-a lungul anilor multe lucruri s-au transmis din mna n mna. Bijuterii, ediii bibliofile, cristale, argintarie. Prea firesc i, de data asta, Crawford accepta. - Avem n sfirsit o pista. Dumneata detii moteniri de familie? - Da. - Aici? - Sint depozitate in Chaney's Self-Storage, pe Bershire Road. - Ce valoare au? - Nu chiar att de mult pe ct cred rudele mele. - D-mi o cifr. - Jumatate de milion, n cazul cel mai bun.

- Ai dreptul legal sa le detii? - Sa zicem ca da. Altfel, ar trebui s-i povestesc istoria familiei, care ar dura vreo opt ore i ne-ar da amndurora migrene. - De acord. Crawford termin de scris un paragraf lung i se pregatea sa ncheie. - Cnd i poi cumpara telefonul cel nou? - Ma duc chiar acum. - Perfect. i cnd i putem verifica apartamentul? - Oricind dorii. Dup trei ore, Crawford i un ajutor caruia ii spunea Booty terminara ceea ce ei nurzriser perierea". Telefoanele lui Ray nu aveau microfoane i nici dispozitive de interceptare. Conductele de ventilaie nu adaposteau Videocamere secrete. n podul ticsit, nu descoperira receptoare sau monitoare ascunse printre lazi. - Eti curat, spuse Crawford nainte de plecare. Stnd pe balcon, Ray nu se simea ns foarte curat. Dac i deschizi viaa unor persoane complet straine, chiar daca snt alese i pltite de tine, te simi compromis. Telefonul suna chiar atunci. Forrest parea treaz - glasul era sonor i cuvintele lirnpezi. Imediat dupa ce auzi Salut, fratioare", Ray ciuli urechile ca sa perceapa n ce stare se gasea. Era deja un gest reflex, dupa ani de apeluri telefonice efectuate la toate orele din zi i din noapte, din tot soiul de locuri, pe care Forrest nici nu i le reamintea dupa aceea. Spuse ca se simea bine, ceea ce nsenma ca era treaz si curat, ca nu consumase droguri sau bautura, dar nu preciza de ct timp. Ray stia ca nu trebuie sa-l intrebe. nainte ca vreunul dintre ei sa poata aminti de Judecator, de motenire, de casa sau de Harry Rex, Forrest spuse: - Am o slujba noua. - la povestete-mi, zise Ray, instalndu-se n fotoliul cu spatar rabatabil. La celalalt capat al firului, glasul era surescitat. Ray dispunea de timp berechet ca sa asculte. - Ai auzit de Benalatofix? - Nu. - Nici eu. Porecla este Ben-scheletul. i zice ceva?

-mi pare rau, nu. - Este o pilula pentru slabit, produsa de compania Californiana Luray Products, o firma mare i privata de care n-a auzit nimeni vreodata. De vreo cinci ani, medicii prescriu Ben-schelete" n draci, fiindca dau rezultate. Nu se adreseaza femeilor care trebuie sa slabeasca zece ilograme, dar fac minuni pentru tipele realmente obeze, cit luptatorii de sumo. M-asculi? - Da. - Necazul este ca, dupa un an sau doi, bietele femei ncep sa sufere de endocardita. Zeci de mii au avut nevoie de tratament i compania este trta permanent n procese, n Califomia i Florida. FDAl a intervenit acum opt luni i Luray a retras luna trecuta Ben-scheletele de pe piaa. - i care-i rolul tau, Forrest? - Sint tester medical. - Cu ce se ocupa un tester medical? - Mulumesc de ntrebare. Azi, de exemplu, am fost intr-o camera de hotel din Dyersburg, Tennessee, ajutndu-le pe scumpele astea voinicute sa se suie pe un covor rulant. Medicul, platit de avocatii care ma platesc pe mine, le verifica starea inimii i daca nu corespund - ia ghici! l Administratia pentru controlul calitatii alimentelor si medicamentelor (n. tr. ). 161 - Avei o clienta noua. - Exact. Numai azi am recoltat patruzeci. - n medie, ct valoreaza un caz? - Vreo zece miare. Avocaii cu care lucrez acum au opt sute de cazun'. Asta face opt milioane de dolari, din care ei capata jumatate. Bun venit n lumea daunelor civile n bloc. - Tu ct ctigi? - Salariul de baza, o prima pentru cliente noi i un procentaj din suma finala. Ar putea sa fie vorba despre o jumatate de milion de cazuri, aa ca ne dam peste cap sa le gasim pe toate. - Asta nseamna daune de cinci miliarde. - Luray a ncasat opt miliarde. Avocaii tuturor reclamam telor din ara vorbesc despre Ben-schelete. - Nu apare o problema de natura etica? - S-a terminat cu etica, fratioare. Eti cu capu-n nori.

Etica-i numai ca sa fie predata de cei ca tine unor studeni care n-o vor folosi niciodata. mi pare rau ca-s nevoit s-i spun eu asta. - Am mai auzit-o. - Oricum, snt un nou cauttor de aur. M-am gindit c-o sa vrei sa tii cu ce ma ocup. - Ma bucur s-aud asta. - Pe-acolo nu ia nimeni Ben-schelete? - Dupa tiina mea, nu. - Fii cu ochii-n patru. Avocaii mei intra n parteneriat cu ali avocai din ara. Dupa cum am nvaat, aa funcioneaz daunele civile n bloc. Cu ct ai mai multe cazuri, cu atit suma finala negociata este mai mare. - O sa raspndesc vestea. - Mai vorbim, fratioare. -Ai grija, Forrest. ' i*** Urmatorul apel sosi puin dupa ora 2.30 si, ca toate apelurile de la asemenea ore, telefonul paru sa sune o vesnicie, 162 att n timpul somnului, ct i dupa aceea. Ray izbuti n cele din unna sa ridice receptorul din furca i sa aprinda luminile. - Ray, snt Harry Rex, imi pare rau ca te deranjez. - Ce s-a-ntimplat? intreba el, tiind perfect ca nu era de bine. - Este vorba despre Forrest. Am petrecut ultima ora vorbind cu el si cu o infinniera de la Spitalul Baptist din Memphis. L-au adus acolo. Cred c are nasul spart. - la-o cu-nceputul. - A fost intr-un bar, s-a imbatat i s-a luat la bataie, ca de obicei. Se pare ca s-a luat de cine nu trebuia i acum are fata plina de copci. Vor sa-l tina internat peste noapte. A trebuit sa vorbesc cu personalul de acolo i sa garantez rambursarea cheltuielilor. De asemenea, le-am cerut sa nu-i dea sedative i analgezice. Habar n-au cine-i printre ei. -mi pare rau ca ai fost implicat n aa ceva - Am mai fost i nu ma deranjeaza nsa a luat-o razna, Ray. A-nceput din nou sa vorbeasca despre motenire i despre felul cum e tras pe sfoara n legatura cu partea care-i revine toate chestiile alea. tiam ca era beat, dar pur i simplu nu

voia sa abandoneze subiectul. - Am vorbit cu el acum cinci ore. Se simtea perfect. - Probabil ca dupa aia s-a dus direct in bar. Pina la urma au trebuit sa-l sedeze ca sa-i refaca nasul, altfel ar fi fost imposibil. Ma-ngrijoreaza povestea cu medicatia i restul. Ce belea. - mi pare rau Harry Rex, repet Ray, deoarece nu-i trecea nimic altceva prin minte. Tcu apoi, straduindu-se sa-i adune gindurile. - Era perfect acum cteva ore, curat, treaz... cel puin aa parea. - El te-a sunat? - Da, era ncintat de noua lui slujba - ldiotenia aia cu Ben-scheletele? - Da, este ceva adevarat? - Aa cred. Pe-aici snt nite avocati care s-au apucat sa adune cazurile. Cantitatea este esentiala. Angajeaza tipi ca Forrest sa le caute. - Ar trebui dai afara din barou. - Asta-i valabil pentru jumatate dintre noi. Cred ca trebuie sa vii acasa. Cu ct demarm mai repede legalizarea testamentului, cu att l putem liniti mai repede pe Forrest. Urasc acuzaiile astea. - Ai fixat nfiarea la tribunal? - 0 putem face miercurea viitoare. Cred ca va trebui sa stai citeva zile. - Ma ateptam la asta. Fixeaz-o i o sa vin. - O sa-l anun i pe Fox-rest peste o zi doua. s-ncerc sa-l gasesc treaz. - mi pare rau, Harry Rex. Deloc surprinzator, Ray nu mai putu sa adoarma. Citea o biografie, cnd noul lui telefon celular suna. Probabil ca apelantul greise numarul. - Alo? rosti el banuitor. - De ce eti treaz? ntreba glasul gros al lui Crawford. - Fiindca telefonul meu suna intruna. Unde eti? - Te supraveghem. Te simti bine? - Perfect. Este aproape 4 dimineata. Voi dormiti vreodata?

- Motaim foarte mult. n locul dumitale, n-a sta cu luminile aprinse. - Multumesc. Mai supravegheaza cineva luminile mele? - Deocamdata, nu. - Asta-i bine. - A fost doar o verificare. Ray stinse luminile din apartament i se retrase in dormitor, unde citi la veioza micuta. i venea i mai greu sa doarma, stiind ca era taxat cu o suta de dolari pe ora in tot cursul noptii. Este o investiie inteleapta", ii repeta el intruna. La 5 fix, se furia pe coridor, ca i cum ar fi putut sa fie vazut de cineva de afara, i puse de cafea pe intuneric. Ateptndu-i prima ceasca, l suna pe Crawford, care, deloc surprinzator, avea o voce obosita. - Am pus de cafea, vrei i tu? - Nu-i o idee grozava, dar mulumesc. - Dup-amiaz zbor n Atlantic City. Ai un creion? - Da, spune. - Decolez de pe aeropon intr-un Beech Bonanza alb, cu numarul de inregistram 8-1-5-R, la ora 15, cu instructorul de zbor Fog Newton. Vom nnopta n Canyon Casino" i ne vom ntoarce miine pe la douasprezece. mi voi lasa maina la aeroport, incuiat ca de obicei. Mai este ceva? - Vrei sa venim n Atlantic City? - Nu, nu-i nevoie. O s m deplasez mult pe-acolo i o s-ncerc sa fiu atent daca ma unnaxete cineva. Asociaia fusese intocmita de unul dintre tovarasii de zbor ai lui Dic Docer. Nucleul era format din doi oftalmologi locali, care aveau clinici n West Virginia. Amndoi abia nvaasera sa piloteze si aveau nevoie sa se deplaseze dintr-o parte n alta cu o viteza ceva mai mare. Amicul lui Docer era consultant pe problemele de pensii i avea nevoie de Bonanza cam douasprezece ore pe luna. Un al patrulea partener s-ar fi ocupat de decolare. Fiecare contribuia cu 50 000 de dolari pentru dreptul asupra unui sfert de proprietate, apoi semna un mprumut bancar pentru restul pretului de cumparare, care actualmente era de 390000 de dolari i se parea ca nu va mai scadea. Polita se ntindea pe ase ani si avea s-l coste pe fiecare partener 890 de dolari pe luna. Asta nsemna cam unsprezece ore ntr-un Cessna pentru pilotul Atlee.

Printre plusuri se situau potenialele afaceri de amortizare prin nchiriere, atunci cnd partenerii nu utilizau avionul. Dintre minusuri puteau fi mentionate chiria hangarului, costurile cu combustibilul, ntreinerea i o lista care prea mult prea lunga. Nedeclarata de amicul lui Dic Decer i plasata de asemenea la minusuri era posibilitatea de a intra n afaceri cu trei necunoscuti, dintre care doi medici. Ray avea nsa 50000 de dolari i putea plti 890 de dolari pe luna; n plus, dorea cu disperare sa detina avionul pe care, n secret, l considera al sau. Aparatele Bonanza i mentineau valoarea, conform unui raport extrem de convingator care fusese ataat propunerii de asociere. Cererea de Bonanza ramasese ridicata pe piaa avioanelor de mina a doua. Sigurana aparatelor Beech era intrecut& numai de Cessna, dar practic era la acelai nivel. Ray purta cu el propunerea de asociere timp de doua zile, citind-o la facultate, in apartament i n localul unde prinzea. Ceilali trei parteneri platisera deja. Ajungea sa iscaleasca n patru locuri i devenea proprietarul unui Bonanza. n ziua dinaintea plecarii spre Mississippi, studie propunerea pentru ultima data, dadu naibii orice indoieli i semna actele. Daca baietii rai il urrnareau, i acopereau excelent urmele. Dupa ase zile de a incerca sa-i descopere, Corey Crawford aprecie ca nu exista nici un urmaritor. Ray ii plati 3 800 de dolari bani gheata i promise sa-l sune, daca redevenea banuitor. Sub pretextul depozitarii altor vechituri, mergea zilnic la Chaney`s Self-Storage, ca s verifice banii. Aduse acolo cutii umplute cu orice gasea n apartament. Ambele incinte l4B i 37F -incepeau treptat sa capete aspectul unui pod ticsit cu lucruri inutile. n ziua dinaintea plecarii spre Clanton, o ntreba pe doamna Chaney daca incinta 18R fusese evacuat. Da, sosi raspunsul, cu doua zile n urma. - A dori s-o inchiriez. - Asta inseamna trei. - Voi avea nevoie de spaiu. - De ce nu inchiriati una dintre incintele noastre mai mari? - Poate mai tirziu. Deocamdat voi folosi trei incinte mici. De fapt, femeii puin i pasa. Ray nchine incinta 18R pe numele firmei Newton Aviation i plati cu bani gheaa chiria pe ase luni. Cnd fu sigur ca nu privea nimeni, muta banii din 37F n 18R, unde asteptau nite lazi noi. Erau din

vinil placat cu aluminiu, garantate s reziste n foc la temperaturi pn la 150 de grade Celsius. De asemenea, erau impermeabile si puteau fi ncuiate. Banii intrara n cinci lazi. Pentru orice eventualitate, Ray arunc nite haine, paturi i plapumi vechi peste ele, astfel ca totul sa para ct mai firesc. Nu tia pe cine ncerca sa impresioneze cu harababura din incinta, dar se simea ceva mai bine cnd era dezordine. Multe din lucrurile pe care le facea n ultima vreme erau n beneficiul altora. Alt traseu ntre casa i facultate. Alta rut pentru jogging. Alta cafenea. Alta librarie n care sa rasfoiasca volume. i mereu cu ochii ateni la orice detaliu anormal, privind intruna n oglinda retrovizoare, rasucindu-se brusc atunci cnd mergea sau alerga, tragnd cu ochiul printre rafturi dupa ce intra ntr-un magazin. Cineva l supraveghea, i dadea seama foarte clar. Decise s cineze cu Kaley, nainte de a pleca pentru mai multe zile n Sud i nainte ca ea sa devina realmente o fosta studenta. Examenele se ncheiasera, atunci ce rau facea? Tnra avea s rmn peste vara n oras i decisese s-o abordeze cu multa precautie. Precauie, intrucit aceea era reacia pe care i-o declansa orice femeie. Precauie, deoarece n Kaley i se parea ca distinge un potenial aparte. Cu toate acestea, primul apel la numarul pe care i-l lasase fu un dezastru. i raspunse o voce masculin, apartinind unui tnr, aprecie Ray, i indiferent cine ar fi fost, nu prea ncntat de telefonul lui. Cnd Kaley lua receptorul, fu monosilabic. Ray ntreba daca putea sa revin la alt ora. Femeia zise ca-l va suna ea. Atepta trei zile, dupa care o scoase din orice discuie, un lucru pe care-l putea face cu uurina cu care rupea din calendar pagina zilei de ieri. n felul acesta, pleca din Charlottesville cu toate obligaiile rezolvate. nsoit de Fog n Bonanza, zbur patru ore pna la Memphis, unde nchirie o maina i porni sa-l caute pe Forrest. Prima i unica lui vizita la locuina lui Ellie Crum avusese acelai scop ca aceasta. Forrest clacase, disparuse, iar familia nu tia daca era mort sau doar zacea intr-o nchisoare. Pe atunci, Judecatorul era n plina activitate i viaa se desfasura normal, incluzind cautarea lui Forrest. Desigur, Judecatorul fusese prea ocupat penuu a pomi dupa fiul sau mezin, i de ce ar fi facut-o, cind exista Ray? Cladirea veche, n stil victorian, era situata n zona centrala a Memphisului, motenire de la tatal femeii, care, cindva, fusese prosper. Altceva nu prea ramasese de pe urma lui. Pe Fortest l atrasesera ideile de fond administrat i avere de familie, dar dupa cincisprezece ani renunase la orice sperane. La nceputul relaiei lor, sttuse n dormitorul principal. Acum se stabilise la demisol. n casa locuiau i alte persoane, i despre toate se afirma ca erau artiti talentati, dar pauperi.

Ray parca maina linga bordura trotuarului. Gardul viu ar fi trebuit tuns i acoperiul era vechi, dar casa mbatrnea cu demnitate. n fiecare an, n octombrie, Forrest o zugravea confonn altei combinaii de culori spectaculoase pentru care el i Ellie se certau in tot cursul anului urmator. Acum era bleu-pal, cu tocurile uilor i ferestrelor roii i portocalii. Forrest sustinea ca ntr-un an inteniona s-o zugraveasca n culoarea oului de ra. - Ce vrei? l ntreba destul de grosolan, din prag, o tinara cu pielea alba ca zapada i parul negru Ray o privi prin ua de plasa. ndaratul ei, interiorul arata intunecat i straniu, aa cum i-l rearnintea de la ultima vizita. - Ellie este acasa? ntreba el, straduindu-se sa fie cel puin la fel de grosolan. - E ocupata. Cine-ntreaba? - Snt Ray Atlee, fratele lui Forrest. - Cine? - Forrest. .. locuieste la demisol. - Ah, ala. Disparu i Ray auzi glasuri undeva prin casa. Ellie purta un cearaf alb acoperit de dungi i de pete de lut i apa, despicat n dreptul capului si al bratelor. i tergea minile pe o cirpa murdara pentru vase si prea nemulumit ca fusese ntrerupt din munca. - Salut, Ray, i se adres ea ca unui vechi prieten i deschise ua. - Salut, Ellie. O urma prin hol, in camera de zi. - Trudy, vrei sa ne-aduci nite ceai? striga Ellie. Trudy, cine o fi fost ea, nu raspunse. Peretii incaperii erau acoperii cu o colecie din cele mai trasnite vase si farfurii pe care le vazuse Ray vreodata. Forrest spunea ca Ellie modela zece ore pe zi i nu voia sa se desparta de creaiile ei. - Condoleante pentru taica-tu, spuse ea. Se aezara de o pane i de alta a unei masue de sticla Tablia era montata strimb pe trei cilindri in forma de falus, fiecare avnd o alta nuana de albastru. Ray se temu s-o atinga. - Mulumesc, replic el incordat. Pina in clipa acestei intilniri absolut ocazionale, nu existase nici un telefon. telegrarna, scrisoare, jerba funerar sau cuvint de compasiune din partea femeii. Undeva n

depanare se auzea neclar o arie de opera. - Cred ca-l caui pe Forrest, zise Ellie. - Da. - Nu l-am vazut in ultima vreme. Dupa cum tii, locuiete la demisol - vine i pleac aidoma unui motan. Azi-dimineaa, am trimis o fata sa se uite dupa el i mi-a zis ca, din cit se pare, lipsete de vreo saptamina. Patul n-a mai fost facut de cinci ani. - Asta-i deja mai mult decit doream sa tiu. - i n-a dat nici un telefon. Trudy sosi cu tava de ceai - alta dintre creaiile hidoase ale lui Ellie. Cetile erau niste cani desperecheate cu toarte imense. - Zahar i frisca? ntreba ea, tumnd i amestecnd. - Doar zahar. i ntinse o Cana i Ray o lua cu ambele miini, Dac ar ft scapat-o, i-ar fi strivit piciorul. - Cum o duce el? ntreba Ray, dupa ce Trudy pleca. - Cnd beat, cnd treaz... asta-i Forrest. - Droguri? - Nu intra n subiectul asta. Mai bine sa nu tii. - Ai dreptate, incuviinta barbatul i sorbi din ceai. Avea aroma de piersici i o picatura i fu de ajuns. - Azi-noapte a fost implicat ntr-o ncaierare, stiai ceva despre asta? Cred ca i-a fracturat nasul. - L-a mai avut fracturat. De ce se-mbata brbaii i se iau la bataie? Era o ntrebare Ellie sorbi din n urma, fusese de cincizeci de excelenta, la care Ray nu avea raspuns. ceai i nchise ochii, savurndu-1. Cu muli ani o femeie frumoasa. Acum nsa, apropiindu-se ani, ncetase sa mai ncerce.

- Nu-i pasa de el, aa-i? - Ba bine ca nu. - Vorbesc serios. - E important? - E fratele meu. Altcuiva nu-i pasa de el. - La nceput, am avut parte de nite partide extraordinare

de sex, dar dupa aceea ne-arn pierdut pur i simplu interesul. Eu m-am ngrat i acum snt prea implicata in ceea ce fac. Ray privi n jurul incaperii. -n plus, sexul n-a disparut de tot, continua Ellie, artnd din cap spre ua pe care intrase i iesise Trudy. Forrest mi este prieten, Ray, i banuiesc ca-l iubesc, la un anumit nivel. n acelai timp, este genul de dependent care va fi mereu dependent. Dupa un timp, devii frustrat. - tiu. Crede-m, tiu. - Cred totui ca are o personalitate rara. Este ndeajuns de putemic ca sa se redreseze n ultimul moment posibil. - Totui, nu suficient de putemic ca s se lase. - Exact. Eu m-am lsa!, Ray, cu cincisprezece ani in unn. Dependenii snt nemiloi ntre ei. De asta locuiete la demisol. Probabil c-i mai fericit acolo", ii zise Ray. i mulumi pentru ceai i minutele acordate, iar Ellie il conduse la u. Rmase acolo, n spatele plasei, in vreme ce el se ndeprta. Testamentul lui Reuben Atlee fu deschis n vederea legalizarii n sala n care prezidase timp de treizeci i doi de ani. De pe peretele lambrisat n stejar, de deasupra scaunului judecatoresc, judecatorul Atlee privea ncruntat procedurile judiciare, dintre steagul nstelat a1 Statelor Unite i drapelul statului Mississippi. Era acelai portret care fusese afiat linga sicriu, cu trei saptamini n urma, n decursul ceremoniei din rotunda. Acum revenise acolo unde-i era locul, intr-un loc unde, fara ndoial, avea sa atme de-a pururi. Barbatul care-i pusese capat carierei i-l trimisese n exil i izolare la Maple Run era Mie Fan' din Holly Springs. El fusese deja reales o data i, conform afirmatiilor lui Harry Rex, se \descurca bine. Judecatorul Farr reciti procura legala pentru administrarea motenirii i studie testamentul de o pagina anexat. Sala de judecata fremata de avocati i grefieri care misunau de colo-colo, completnd documente si stnd de vorba cu clienii. Era o zi rezervata cazurilor fara contestaii i reclamaiilor care puteau fi soluionate imediat. Ray statea n primul rind, n timp ce Harry Rex uotea de zor cu Fan'. Linga Ray se afla Fonest, care, exceptind vinataile decolorate de sub ochi, prea perfect normal. Insistase ca nu va ti prezent la des chiderea procedurii de legalizate, dar mutruluielile lui Harry Rex l convinsesera sa se razgndeasca. n cele din urma revenise n casa lui Ellie, obisnuita ntoarcere de pe strazi, fara sa spuna nimanui vreun cuvint despre ce fcuse ori unde fusese. Nimeni nu dorea sa tie. Nu se pomenise de nici o slujba, aa ca Ray presupunea ca scurta cariera de tester medical pentru avocaii Ben-scheletelor luase sfrit.

La fiecare cinci minute, un avocat se apleca lnga scaunul sau, ntindea mna i-i spunea lui Ray ce om minunat fusese tatal lui. Desigur, Ray ar fi trebuit sa-i cunoasca pe toi, deoarece toi l cunosteau. Nici unu] nu i se adresa lui Forrest. Harry Rex i facu semn lui Ray sa i se alature la masa judecatoreasca. Fan' l ntmpina calduros: - Tatal tau a fost un om extraordinar i un mare judecator, ii spuse acesta, aplecindu-se spre el. - Va mulumesc, replica Ray. Atunci, i veni sa ntrebe, de ce, n timpul campaniei, ai spus ca era prea batrin i depit de epoca?" Trecusera noua ani, care lui i se pareau cincizeci. Dupa moartea tatalui, totul din inutul Ford parea cu zeci de ani mai batrin. - Predai Dreptul? se interesa Farr. - Da, la Universitatea Virginia. Judecatorul dadu aprobator din cap i ntreba: - Toi mostenitorii snt prezeni? - Da, domnule, raspunse Ray. Eu i fratele meu, Forrest. - Amndoi ati citit acest document de o pagina despre care se afirma ca este ultimul testament al lui Reuben Atlee? - Da, domnule. - Nu exista nici o obiecie vizavi de autentificarea lui? - Nu, domnule. - Perfect. n conformitate cu prevederile acestui testament, te voi mputemici ca executor testamentar al motenirii lasate de raposatul vostru tata. Miine vor fi completate ntiinarile catre creditori i vor fi publicate ntr-un ziar local. Nu vor fi necesare garanii. Inventarierea i contabilizarea se vor desfasura conform statutului. Ray i auzise tatal pronunind de o suta de ori aceleasi instruciuni. Ridica ochii spre Farr. - Mai este ceva, domnule Vonner? - Nu, donmule judecator. - Condoleante, domnule Atlee. - Mulumesc, domnule judecator. Prnzira la Claude's i comandara somn fript. Ray se intorsese de doua zile i-i simea deja arterele ingroate de colesterol. Forrest avea puine de zis n privinta asta. El nu era curat i metabolismul i era poluat.

Planurile lui Ray erau vagi. Anunta ca dorea sa-i viziteze civa prieteni din stat. Nu se grabea sa revina n Virginia. Forrest i parasi dupa prnz, spunnd ca se intorcea n Memphis. - O sa fii la Ellie? ntreba Ray. - Poate, fu singurul lui rspuns. Ray statea pe terasa i o atepta pe Claudia, care sosi punctual la ora l7. Veni spre masina, cnd femeia se opri i privi pancarta De vnzare", pusa de agentul imobiliar n curtea din faa, lnga strada. - Trebuie s-o vindeti? ntreba ea. - Ori o vindem, on' o donam. Ce mai faci? - Bine, mulumesc. Izbutira sa se imbratiseze cu un minimum de contact. Claudia purta pantaloni, adidasi, o bluza cadrilat i palarie de pai, de parca tocmai ar fi venit de la gradinarit. Avea buzele rujate i era perfect fardata. Ray n-o vzuse niciodata nengrijita. - Ma bucur ca m-ai sunat, continua ea i pomir mpreuna, ncet, pe aleea spre casa. - Am fost azi la tribunal i am deschis autentificarea. - mi pare rau, cred ca i-a fost greu. - N-a fost chiar foarte rau. L-am cunoscut pe judecatorul Fan. - Ti-a lasat o impresie buna? - Mi s-a prut destul de dragut, n ciuda celor intmplate n trecut. O lua de brat i o conduse pe trepte, dei Claudia avea o forma fizica buna i putea sui pe munte, n ciuda celor doua pachete de tigari fumate zilnic. - Mi-l amintesc cnd abia iesise din facultate, spuse femeia. Nu facea deosebirea ntre reclamat i reclarnant. sa tii ca Reuben ar fi putut cistiga atunci, daca a fi fost alaturi de el. - Sa ne asezam aici, zise Ray si arata spre cele doua balansoare. - Ai facut curatenie, admira ea terasa. - Harry Rex s-a ocupat de toate. A angajat oameni sa repare acoperiul, sa zugraveasca pereii i sa curete inauntru. Au trebuit sa ia praful de pe mobile cu mirghelul, dar acum poti respira. - Te deranjeaza daca fumez?

- Nu. Fusese o ntrebare de complezenta. Oricum ar fi fumat. - Ma bucur ca mi-ai telefonat, repeta Claudia si-i aprinse o tigara. - Am cafea i ceai, zise Ray. - Ceai cu gheata, te rog, cu zahr i lamiie, rspunse femeia i i ncrucia picioarele. Statea pe marginea balansoarului ca o regina, ateptindu-i ceaiul. Ray i reaminti de rochiile mulate i picioarele lungi de acum muli ani, cnd Claudia statea la nivelul imediat inferior J udecatorului, stenografiind cu eleganta sub privirile tuturor avocatilor din sal. Vorbira despre vreme, aa cum fac cei din Sud atunci cnd conversaia lncezeste sau cind pur i simplu n-au despre ce discuta. Ea fuma i zmbea mult, realmente ncntata ca Ray n-o uitase. El ncerca sa rezolve un mister. Vorbira despre Forrest i Harry Rex, doua subiecte stufoase, iar dupa o jumatate de ora Ray ajunse n cele din urma la esenial. - Am gasit nite bani. Claudia, spuse el si se opri, lasind cuvintele sa atme n aer. Ea le absorbi, le analiza i actiona precaut. - Unde? Era o ntrebare excelent. Unde - in banca, avnd acte doveditoare? Unde - intro saltea, fr a ti de unde proveneau? - n cabinetul lui, bani ghea. Au fost lsai dintr-un motiv necunoscut. - Ci? ntreba Claudia, dar fr graba. - O suta de mii. i urmari cu atenie chipul i ochii. Zri surpriza, dar nu oc. Ray nsa avea un scenariu, aa ca urma: - Dosarele lui snt meticuloase - cecuri completate, depozite, registre cu toate cheltuielile - iar banii tia nu provin din nici o sursa documentata. - N-a inut niciodata sume mari de bani gheata, observa ea ncet. - Aa mi aminteam si eu. Nu am habar de unde ar putea sa provina. Tu tii ceva? - Nu, rspunse Claudia cu sigurana. Judecatorul nu lucra cu bani gheata. Punct. Totul se derula prin First National Ban. A fost mult timp n consiliul ei de conducere, mai tii minte?

- Da, foarte bine. Mai avea ceva colateral? - De pilda? - Te-ntreb pe tine, Claudia, pentru ca l-ai cunoscut mai bine dect oricare altul. i-i cunoteai afacerile. - Era complet devotat muncii. Pentru el, funcia de judecator era o chemare deosebita i muncea din greu. Nu avea timp pentru altceva. - Nici pentru familie, comenta Ray i regret imediat c o facuse. - i-a iubit bieii, Ray, dar aparinea altei generaii. - Haide sa nu mai discutam despre asta. - Bine. Tacura amindoi, regrupndu-i forele. Nici unul nu dorea sa discute despre familie. Banii le ocupau toat atenia. O maina trecu pe strada i paru sa ncetineasc suficient pentru ca ocupantii sa vada indicatorul De vnzare i s arunce o privire casei. O privire fu suficienta, deoarece dupa aceea accelerara. - tiai c frecventa cazinourile? ntreba Ray. - Judecatorul? Nu se poate. - Greu de crezut, aa-i? Un timp, Harry Rex l-a dus saptamnal. Se pare ca Judecatorul se pricepea, iar Harry Rex nu. - Despre avocai se aud fel de fel de zvonuri. Unii dintre ei au intrat i n necazuri acolo. - Despre Judector n-ai auzit nimic? - Nu. Tot nu-mi vine sa cred. - Banii trebuie sa fi provenit de undeva. i ceva mi spune ca snt murdar-i, a.ltfel i-ar fi inclus in restul masei succesorale. - Iar daca i-ar ti ctigat n cazinou, crezi ca i-ar fi considerat tot murdari? ntr-adevar, l cunotea pe J udecator mai bine dect oricine. - Exact. Tu ce crezi? - Ca aa ar fi procedat. Terminara runda aceea de conversaie i facura o pauza, leganndu-se amindoi ncetisor n umbra racoroasa a terasei din faa, de parca timpul nsusi s-ar fi oprit, fara ca vreunul dintre ei sa fi fost deranjat de tacere. ederea pe terasa ingaduia pauze de durata, in vreme ce i adunai gindurile, sau pur i simplu fara sa te gndeti la ceva.

n cele din urma, continund sa exploreze un scenariu nescris, Ray ii aduna curajul pentru ntrebarea cea mai dificila a zilei: - Claudia, trebuie sa tiu un lucru si te rog sa-mi raspunzi cinstit. - Snt ntotdeauna cinstita. Este unul dintre defectele mele. - N-am pus niciodata la ndoiala integritatea tatei. - N-ar trebui s-o pui nici acum. - Vrei sa ma ajui n privina asta? - Spune. - A existat cte ceva pe de laturi - o atentie de la un avocat, o felie de tort de la una dintre parti, o mica atentie, cum zic englezii? - Absolut nimic. - Claudia, eu trag la intimplare, spernd sa nimeresc ceva. Nu se poate sa gseti pur i simplu o suta de mii n bancnote aproape noi, puse pe un raft. Cind a murit, avea n banca 6 000 de dolari. De ce a pitit o suta de mii? - A fost omul cel mai corect din lume. - Te cred. - Atunci, nu mai vorbi despre mita i alte chestii de-astea. - Cu placere. Femeia ii aprinse o alta igara i Ray pleca sa umple paharele cu ceai. Cind reveni pe terasa, Claudia era adncita in ginduri, privind in gol mult dincolo de strada. 0 vreme, se leganara tacui. n cele din urma, barbatul spuse: - Cred ca Judectorul ar fi dorit sa capeti o parte din ei. - Aa crezi? - Da. Vom avea nevoie deocamdata de nite bani ca sa terminam reparaiile aici, probabil de vreo 25000. Ce-ai zice daca tu, eu i Forrest am imparti restul in trei? - Cite douazeci i cinci de fiecare? - Da. Ce crezi? - Nu-i declari n masa succesoral? Claudia cunostea legislatia mai bine decit Harry Rex. - Ce sa ne mai deranjam? Sint bani gheata, nimeni nu tie

de existena lor, iar daca-i declaram, impozitele ar lua jumatate din suma. - i cum o sa-i explici? insista ea, ca intotdeauna cu un pas inaintea tuturor. Se spunea ca decide& cazul nainte ca avocaii sa-i fi inceput pledoariile preliminare. n plus, ii placeau banii. Haine, parfumuri, mereu ultimu] tip de main, iar toate astea din slujba prost platita de stenografa juridica Daca avea pensie de la stat, nu putea sa fie prea mare. - Nu pot fi explicati. - Daca provin din cistiguri la jocuri de noroc, ar trebui sa-i iei toate declaraiile pentru impozitare din ultimii ani i sa le corectezi. O intreaga tevatura. - Aa-i. Tevatura fu ingropata discret. Nimeni nu avea sa tie vreodata de partea ei de bani. - Cndva am avut un caz, rosti Claudia, privind peluza din faa casei. n tinutul Tippah, acum treizeci de ani. Un anume Childers detinea o fuma de colectare a deeurilor metalice i a murit fara sa lase un testament, Tacu i trase adnc din tigara. - Avea muli copii i ei au gasit bani ascunsi peste tot, n biroul lui, n pod, intr-un atelier din spatele casei, ln semineu. Era ca de Pati, cind copiii caut ouale ascunse de iepuras. Dupa ce au scotocit fiecare centimetru patrat. au numarat toti banii i ieisera vreo doua sute de mii de dolari. Asta de la un individ care era restantier la plata telefonului i care punase zece ani aceeai salopeta. Alta pauza i alta inhalare profunda. Putea depana asemenea amintiri la nesfirit. - Jumatate din copii voiau sa imparta banii i s-o stearga, ceilali voiau sa anunte avocatul i sa includa banii n masa succesoral. Vestea s-a auzit, familia s-a speriat i a declarat banii. Urmasii s-au luptat cu ghearele i cu dinii. Dupa cinci ani, toi banii disparusera- jumatate nghititi de Fisc. cealalta jumatate de avocati. Tacu i Ray atepta morala povestirii. - Ce vrei sa spui? ntreba el dupa o vreme. - Judecatorul a zis ca era pacat, ca urmaii ar fi trebuit sa nu sufle o vorba despre bani i sa-i imparta. La urma urmelor, era proprietatea familiei. - Mi se pare corect. - Ura taxele de succesiune. De ce ar trebui guvemul sa

capete o parte din averea ta, doar fiindca ai murit? L-am auzit bombanind n privinta asta multi ani. Ray lua un plic dinapoia balansoarului sau i i-l intinse. - Aici snt 25 OOO bani gheata. Ea se holba la plic, apoi l privi nencreztor pe barbat. - Ia-l, spuse Ray, apropiindu-se mai mult. Nu va sti nimeni, niciodata. Claudia lua plicul i pentni o clipa nu putu sa rosteasca nimic. Ochii i se umezira, iar pentru ea asta nsemna ca fusese profund micata. - Mulumesc, sopti ea i strnse banii mai tare. Mult timp dup plecarea ei, Ray rmase n acelai balansoar. legnndu-se n bezna, destul de ncntat de felul n care o tiase pe Claudia de pe lista suspecilor. Felul n care femeia acceptase imediat cei 25 000 de dolari reprezenta o dovad convingatoare a faptului c nu tia nimic despre averea mult mai mare. n acelai timp, nu exista nici un alt suspect care s-i ia locul pe lista. Intilnirea fusese aranjata prin intennediul unui fost coleg de facultate, care acum era partener intr-o megafirma din New Yor, care la rindul ei asigura servicii de consultan grupului care administra lantul Canyon Casino din toata ara. Fuseser stabilite contacte, se facuse schimb de servicii, se foraser puin i foarte diplomatic nite miini. Subiectul era domeniul delicat al securitatii i nimeni nu dorea depasirea liniei. Profesorul Atlee avea nevoie doar de elementele de baza. Canyon" exista pe malul fluviului Mississippi, in inutul Tunica, inca din anii i50, aparind in al doilea val de construcii i supravieuind primei recesiuni. Avea zece niveluri, patru sute de cartiere, 7 500 de metri patrati de sali de joc i inregistrase succese deosebite cu vechile spectacole Motown. Domnul Jason Piccolo, unul dintre vicepresedinii sediului din Vegas, il atepta pe Ray, mpreun cu Alvin Barer, eful pazei. Piccolo de-abia mplinise treizeci de ani i era imbracat ca un model Armani. Barer avea vreo cincizeci de ani i aspectul unui poliist batrin i hrit, intr-un costum de mina a doua. ncepur prin a-i oferi o vizit prin tot Cazinoul, dar Ray refuza politicos. n ultima lun vazuse destule sali de joc ca s-i ajunga pentru toat viaa. - Cit pot sa arunc o privire din activitatile de la etaj? intreba el. - S mergem i sa vedem, rspunse Piccolo i-l condusera dincolo de mese si de automatele cu monede, spre un coridor aflat in spatele ghieelor casierilor.

Urcara scarile i pomira pe un alt coridor, oprindu-se intr-o incapere ngust, cu un perete de oglinda unisens. Dincolo de acesta se afla o sala mare, cu plafonul jos, ticsita cu mese rotunde acoperite cu monitoare in circuit nchis. Zeci de femei i barbati stteau cu ochii lipiti de ecrane, parca temndu-se sa nu scape ceva. - Aici este ochiul atotvazator, zise Piccolo. Cei din stnga urmaresc mesele de blacjac. n centru, zarurile i ruleta, iar n dreapta automatele i pocherul. - Ce anume urmresc? - Totul. Absolut totul. - Dai-mi o lista. - Toi jucatorii. i unnarim pe norocosi, pe profesioniti, pe statisticieni, pe escroci. sa luam, de exemplu, mesele de blacjac. Cei de acolo pot sa se uite la zece mini i sa-i dea seama daca un jucator ine evidena cartilor. Cel cu sacou gri studiaz fetele, cautnd juctorii seriosi. tia snt in permanent micare, azi aici, mine n Vegas, apoi se dau la fund pentru o sptmn i reapar n Atlantic City sau Bahamas. Daca triseaza sau tin evidenta cartilor, el i vede de cind se asaza. Piccolo vorbea, iar Barer l urmrea pe Ray, ca i cum ar fi fost un trior potential. - Ct de buna este rezoluia videocamerei? - Suficienta ca sa se poata citi numarul de serie al oricarei bancnote. Luna trecuta am prins un trior, fiindca am recunoscut un inel cu diamant pe care-l mai purtase. - Pot sa intru acolo? - mi pare ru. - Care-i situaia la mesele de zaruri? - La fel. Problema este mai delicata, deoarece jocul e mai rapid i mai complicat. - Exista i aici triori profesioniti? - Snt mai rari. Acelai lucru se poate spune i despre pocher i ruleta. Problema foarte mare n-o reprezinta trisatul. Principalele noastre griji snt asociate sustragerilor facute de angajai i erorilor de la masa de joc. - Ce fel de erori? - Aseara, un jucator de blacjac a ctigat o mn de patruzeci de dolari, dar crupierul nostru a fcut o eroare i i-a ncasat fisele. Jucatorul a obiectat si 1-a chemat pe eful de sector. Oamenii notri de aici au vazut cum s-au petrecut lucrurile i am corectat situatia.

-n ce fel? - Am trimis jos un tip de la paza ca s-i plateasca juctorului cei patruzeci de dolari, sa-i ceara scuze i s-i ofere un prnz gratuit. - Ce s-a ntmplat cu crupierul? - Pna atunci a avut o activitate fara repro, dar nca o eroare si-l dam afara. - Prin urmare, totul este nregistrat? - Totul. Fiecare mna jucata, fiecare aruncare de zaruri, fiecare tragere de mner a automatelor. n clipa de fata, nregistreaz doua sute de Videocamere. Ray se deplasa n lungul peretelui, strduindu-se sa absoarb nivelul de monitorizare. Avea impresia ca numarul supraveghetorilor l depsea pe al jucatorilor. - n condiiile astea, ntreba el, cum poate fura un crupier? - Exista diverse modalitati, rspunse Piccolo i .arunca o privire cu subneles spre Barer. Multe. n medie, prindem cte unul pe lun. - De ce supravegheai i automatele? schimb subiectul Ray. i fusese promisa o singura vizita la etaj, aa ca punea i ntrebri care nu-l interesau foarte mult. - Deoarece supraveghem totul. n plus, au existat cazuri cnd minorii au ctigat potul cel mare. Cazinourile au refuzat sa plateasca i au ctigat procesele care le fusesera intentate, 184 deoarece aveau videonregistrri artndu-i pe aduli jucnd peste capetele copiilor. Dorii s bei ceva? - Sigur c da. - Avem o cmru secret, cu o panorama mai bun. Ray i urm pe alte trepte, pe un balcon mic i inchis, de unde se putea vedea atit sala de joc, ct i cea de monitorizare. O chelneri aparu ca din senin i le lu comenzile. Ray ceru cappuccino. Gazdele lui doar ap. - Care este principala problem de securitate? ntreba Ray, consultnd o lista de ntrebri pe care o scosese din buzunarul hainei. - Juctorii care in evidena crilor i crupierii cu degete lipicioase, rspunse Piccolo. Fisele astea micue pot cdea foarte uor n manete i buzunare. Cincizeci de dolari pe zi

nseamn 1000 de dolari pe lun - bani neimpozabili, evident. - Cei care in evidena crilor snt muli? - Din ce n ce mai muli. n momentul actual, cazinourile funcioneaz n patruzeci de state, aa ca tot mai muli oameni le frecventeaza. Avem dosare detaliate ale suspecilor, iar cnd credem c am depistat unul, l rugm pur si simplu s plece. Cred c tii c avem dreptul asta. - Care a fost ctigul cel mai mare nregistrat intr-o singur zi? Piccolo privi spre Barer, care ntreba: - Excluznd automatele? - Da. - ntr-o sear, un tip a ctigat una i optzeci la zaruri. - O sut optzeci de mii? - Da. - i pierderea cea mai mare? Barer lua paharul de ap de la chelneri i-i scrpin obrazul pentru o clip. - Peste trei seri, acelai individ a pierdut doua sute de miare. - Exista ctigtori consecveni? continua Ray, examinndu-i notitele, de parc ar fi efectuat o documentare academic serioas. - Vrei sa fii mai explicit? facu Piccolo. - Sa zicem ca o persoana vine de doua-trei ori saptamnal, joaca zaruri sau carti, ctiga mai mult dect pierde, i, de-a lungul timpului, aduna sume importante. Ct de frecvente sint asemenea cazuri? - Snt foarte rare, raspunse Piccolo. Altfel n-arn mai nregistra profit. - Extrem de rare, adauga Barer. Este posibil ca vreun tip sa aiba noroc o saptamina sau doua. Sintem cu ochii pe el, il supraveghem de aproape, nimic dubios, si totui ne ia banii. Mai devreme sau mai tirziu, va risca prea mult, va face o prostie i ne vom recapata banii. - n decursul timpului, optzeci la suta pierd, preciza Piccolo. Ray amesteca n cappuccino i reveni asupra listei sale. - Alt scenariu: Apare o persoana complet necunoscuta,

pune o mie de dolari pe masa de blacjac i cere fise de o suta de dolari. Ce se ntmpla la etaj? Barer surise i-i trosni degetele groase. - Sntem cu ochii-n patru. l privim citeva minute, ca sa vedem ce tie, eful de sector l va ntreba daca vrea sa fie inscris i-n cazul asta i aflam numele. Daca refuza, i oferim o cina gratuita. Chelneriele vor aduce intruna bautura, dar daca nu bea, este un alt semn ca-i pus pe fapte serioase. - Profesionistii nu beau niciodat cnd joaca, interveni Piccolo. Pot comanda ceva de baut, ca sa nu atraga atentia asupra lor, dar abia daca sorb. - Ce inseamna sa fie nscris'? - Cei mai muli jucatori doresc anumite suplimente, explica Piccolo. Cina, bilete la un spectacol, un rabat la preul camerei... diverse facilitati pe care le putem oferi. Au carduri de membri, ca sa putem vedea ct de muli bani joac. Persoana din scenariul dumneavoastra nu are un asemenea card, aa ca o ntrebam daca nu vrea sa fie nscris ca membru. - Iar ea refuza. - Nici o problem. Necunoscui apar tot timpul. - Dar, pe ct posibil, ncercm sa le inem evidena, admise Barer. Ray mzgali ceva ininteligibil pe foaia de hrtie. - Cazinourile si coroboreaz monitorizarile? ntreba el si, pentru prima dat, Piccolo si Barer se foira simultan. - Ce vrei s spunei prin coroborare? ntreba Piccolo zmbind. Ray i rspunse tot cu un surs si Barer li se alatura rapid. - Perfect, ncuviina Ray, sa presupunem un alt scenariu legat de cstigtorul nostru consecvent. S zicem c el joac intr-o sear la Monte Carlo, seara urmtoare la Treasure Cove, apoi la Alladin, si tot asa de la un cazinou la altul. Trece prin toate cazinourile si ctig mai mult dect pierde. Treaba asta se ntmpla vreme de un an. Ct de mult vei sti despre o asemenea persoan? Piccolo incuviirta din cap spre Barer, care-si ciupea buza ntre degete. - Destule, recunoscu el. - Cit de mult? insist Ray. - Spune-i, rosti Piccolo si Barer ncepu fara chef. - Numele, adresa, ocupaia, numrul de telefon, automo-

bilul, banca la care-si ine banii. Vom sti unde-i n fiecare sear, cind soseste, cnd pleaca, ct ctig sau pierde, ct bea, daca a cinat, daca i-a lasat bacsis chelneriei si ct de mult, ct i-a lasat bacsis crupierului. - Avei dosare cu astfel de persoane? Barer privi spre Piccolo, care aprob din cap, foarte ncet, dar nu rosti nici un cuvnt. ncepusera sa fie rezervai, deoarece Ray scormonea prea adnc. i anuna c se rzgm dise si ca i-ar placea sa dea o raita i prin sala de joc. Coborr la parter, unde, n loc sa priveasca mesele, Ray cerceta videocarnerele. Piccolo i indica persoanele din dispozitivul de securitate. Acestea stteau aproape de o masa de blac jac, unde un adolescent avea in faa teancuri de fise de o suta de dolari. - Este din Reno, opti Piccolo. A aparut in TIIIIC& sptmna trecuta i ne-a luat treizeci de miare. Este foarte, foarte bun. - i nu ine evidena carilor, murmura Barer, alatur-ndu-se discret. - Snt oameni care au pur i simplu talentul acesta, ncuviin Piccolo, aa cum alii au talent la golf sau la operaiile pe cord. - Face turul cazinourilor? ntreba Ray. - Nu nca, dar l ateapt toi. Putiul din Reno i nelinistea extrem de mult pe Piccolo i pe Barer. Vizita lua sfrit intr-o recepie, unde baura apa gazoasa si schimbar citeva cuvinte de complezena. Ray i terminase lista de ntrebari, iar raspunsurile duceau spre ultima i cea mai delicata chestiune. - A dori sa va cer un serviciu, ncepu el. - Nici o problem, orice. - Tatal meu a murit acum cteva saptamini i avem motive sa credem ca se furia aici sa joace zaruri - poate chiar sa ctige mai mult dect pierdea. S-ar putea confruna n vreun fel? - Cum se numea? ntreba Barer. - Reuben Atlee, din Clanton. Barer clatina din cap, dar scoase un telefon din buzunar. - Despre ce sume ar fi vorba? se interesa Piccolo. - Nu tiu precis... poate chiar un milion, de-a lungul anilor.

Barer continua sa clatine din cap. - n nici un caz. Cunoastem perfect orice individ care ctiga sau pierde asemenea sume. Vorbi dupa aceea n receptor, solicitnd o verificare pentru Reuben Atlee. - Credei ca a ctigat un milion de dolari? ntreba Piccolo. - Ctigat i pierdut, replica Ray. Repet, nu este dect o ipoteza. Barer i nchise telefonul. - Nu exista nicaieri vreo nregistrare cu Reuben Atlee. Este imposibil s fi jucat asemenea sume aici. - Dar dac n-a intrat niciodat n cazinou] acesta? ntreba Ray, cunoscind deja rspunsul. - Am ti, rspunser simultan cei doi. Era singurul alergator matinal n Clanton. ceea ce atrase priviri curioase din partea doamnelor &plecate deasupra razoarelor de flori, a servitoarelor care mturau terase i a brbailor care tundeau iarba n cimitir. atunci cind trecu pe linga parcela familiei Atlee. Pamintul se mai lasase pe mormntul Judecatorului, dar Ray nu se opri i nici macar nu ncetini ca sa-l inspecteze. Groparii sapau alt mormnt. n fiecare zi, n Clanton se nastea i murea cineva. Viaa se schimba prea puin. Nu se facuse ora 8, dar soarele ardea i aerul era dens. Umiditatea nu-l deranja pe Ray, fiindca aici se nascuse i crescuse, dar n nici un caz nu avea sa-i duca dorul. Gasi strazile umbrite i se ntoarse la Maple Run. Jeepul lui Forrest era acolo i fratele sau statea tolnit in leaganul de pe terasa. - Nu-i cam devreme pentru tine? facu Ray. - Ct de mult ai alergat? Eti ud fleaca. - Aa se-ntmpla, cnd alergi pe caldura. Opt ilometri. Arai bine. Era adevarat. Ochi limpezi, fara cearcane, barbierit, spalat, n pantaloni albi i curati. - Snt pe uscat, fratioare. - Bravo. Ray se aseza intr-un balansoar, gfind i acoperit de transpiratie. Nu avea sa-l ntrebe pe Forrest de ct timp era pe uscat". Nu putea fi vorba despre mai mult de douzeci i patru de ore.

Forrest sari din leagn i-i trase celalalt balansoar lnga Ray. - Am nevoie de ajutor, fratioare, rosti el, stnd pe marginea scaunului. ncepe", i zise Ray. - Te ascult. - Am nevoie de ajutor, repeta el, frecndu-si cu putere palmele, ca i cum cuvintele acelea l-ar fi durut. Ray mai asistase la scena aceasta i nu avea rabdare. - Zi, Forrest, despre ce-i vorba? Era vorba despre bani - n primul rnd. Dup aceea, veneau alte cteva posibilitati. - Exista un loc unde as vrea sa merg. cam la o ora de aici. n mijlocul padurii, departe de orice aezare, foarte dragut, cu un iaz frumos in mijloc, camere confortabile. Scoase din buzunar o carte de vizita mototolita i o intinse fratelui sau. Alcom Village. Tratament alcool i droguri. Sub egida Bisericii Metodiste - Cine-i Oscar Meave? se interesa Ray, privind cartea de vizita. - Un tip pe care l-am cunoscut acum civa ani. M-a ajutat, iar acum lucreaza aici. - Este o clinica de dezintoxicare. - Dezintoxicare, reabilitare, antidrog, loc de curatire, statiune de odihna, ferma, sat, nchisoare, temnia, spital de nebuni - zi-i cum vrei. Nu-mi pasa. Am nevoie de ajutor, Ray. Acum. si acoperi faa cu palmele i ncepu sa plng. - Gata, gata, facu Ray. Spune-mi detaliile. Forrest i terse ochii i nasul i icni, inspirnd adnc. - Suna-1 i vezi daca au locuri libere, rosti el cu un glas tremurtor. - Ct timp dureaza? - Mi se pare ca patru sptmni, dar Oscar i poate spune mai precis. - Ct costa? -n jur de trei sutare pe zi. Ma gindeam c a putea sa-i

mprumut n contul parii mele din motenire, sa-l pun pe Harry Rex sa-l intrebe pe judector daca nu exista vreo modalitate sa-mi dea nite bani acum. Lacrimile i se scurgeau prin colurile ochilor. Ray mai vazuse lacrimile acelea. Auzise juramintele i promisiunile i, indiferent cit de insensibil i cinic ar fi ncercat sa fie n clipa aceea. simi cum se topete. - O sa facem ceva, ncuviina el. l sun chiar acum pe individul asta. - Te rog. Ray, vreau sa ma intemez imediat. - Azi? - Da, fiindca... a-a-a, ei bine, nu ma pot ntoarce in Memphis. Cobor fruntea i-i trecu degetele prin parul lung. - Te caut cineva? - Da, ncuviina el. Niste tipi nasoi. - Nu poliia? - Nu, astia-s mai ai dracu' dect poliia. - tiu ca esti aici? ntreba Ray, privind n jur. Aproape c-i putea imagina traficani de droguri inarmati pna-n dini, pitii prin tufiuri. - Nu, habar n-au unde snt. Ray se ridica i intra n casa. Ca majoritatea oamenilor, Oscar Meave i-l amintea bine pe Forrest. Lucrasera impreuna intr-un program federal de dezintoxicare in Memphis i, cu toate ca l ntrista s auda ca Forrest avea nevoie de ajutor, fu ncntat s vorbeasca cu fratele lui despre el. Ray se strdui din rasputeri sa explice urgena problemei, dei nu dispunea de detalii i probabil ca nici nu avea sa le alle. Tatl lor murise cu trei saptamini in urma, zise el, deja scuzindu-se. - Adul, spuse Meave. Gsim noi un loc. 192 John Grisharn Prasir oraul peste treizeci de minute n maina inchiriata a lui Ray. Jeepul lui Forrest ramasese parcat in spatele casei, din masuri de precautie. - Eti sigur ca tipii aia nu vor investiga pe aici? ntreba Ray. - Habar n-au unde m-am nascut, replic Forrest.

i lasase capul pe tetiera i inea ochii nchii in spatele ochelarilor de soare excentrici. - Mi-ai putea spune cine snt? - Nite tipi cu adevarat draguti din sudul Memphisului. i-ar placea de ei. - Le datorezi bani? - Da. - Ct? - Patru mii de dolari. - Ce ai facut cu banii atia? Forrest i atinse cu delicatete rdcina nasului. Ray clatina din cap, frustrat i mnios, i-i musca limba, ca sa se abtina de la o alta predica amara. Sa mai treaca nite ilometri", i spuse el. Ieisera de acum n regiunea rurala, cu ogoare de ambele parti ale oselei. Forrest ncepu sa sforaie. Avea sa fie un alt episod Forrest, a treia oara cnd Ray il lua pe sus i-l ducea la dezintoxicare. Episodul anterior se petrecuse cu aproape doisprezece ani n urma; Judecatorul era nca n activitate, cu Claudia alaturi, iar Forrest consuma mai multe droguri dect oricine din stat. Lucrurile fusesera nomtale. Brigada Antidrog ntinsese un navod mare n jurul lui i, printr-un noroc chior, Forrest evitase sa fie prins. l suspectau ca vindea droguri, ceea ce era adevarat, i, daca l-ar fi prins, ar fi fost i acum n nchisoare. Ray il dusese la un spital de stat din apropierea Coastei, unde Judecatorul trasese nite sfori ca sa poata fi imemat. Acolo domiise timp de o luna, dupa care plecase. Prima excursie a celor doi frati la un centru de dezintoxicare avusese loc pe timpul cnd Ray facea facultatea in Tulane. Forrest luase o supradoza, constnd dintr-o combinaie teribila de pilule. i golisera complet stomacul i aproape 193 ca-l declaraser mort. Judecatorul i trimisese la o clinic de lnga Knoxville, cu pori ferecate si srma ghimpata. Forrest sttuse o saptamina i apoi evadase. Fusese inchis de doua ori, o data ca minor i o data ca adult, dei nu avusese dect nouasprezece ani. Prima arestare se petrecuse imediat inaintea finalei de fotbal interlicee - intr-o vineri seara, in Clanton, cu tot oraul ateptnd lovitura de incepere. Avea aisprezece ani, era junior, fundas de talie national, un arniaze caruia i placea sa placheze in ultima clip i sa dea cu capul. Brigada Antidrog l ridicase din vestiar si-l scosese cu ctusele la miini. Rezerva era un debutant fara experienta i, dupa ce echipa din Clanton fusese macelarita, oraul nu-l iertase niciodat pe Forrest Atlee.

Ray sttuse in tribuna alturi de Judecator, preocupat ca toi ceilali de rezultatul meciului. Unde-i Forrestl ncepusera sa se intrebe spectatorii n timpul ncalzirii. Cnd se trasese la sorti terenul, i se luau amprentele i era fotografiat. n maina lui fusesera gasite patru sute de grame de marijuana. Statuse doi ani intr-un intemat pentru delincveni minori i fusese eliberat cnd implinise optsprezece ani. Cum devine traficant de droguri fiul de aisprezece ani al unui judecator respectat, ntr-un orasel sudic unde pina atunci nu existasera probleme cu narcoticele? Ray i tatal lui i pusesera intrebarea aceasta de peste o mie de ori. Doar For-rest cunotea rspunsul i, cu mult timp n urm, luase decizia de a nu-l dezvalui nimanui. Ray i era recunoscator ca-i nmorminta secretele. Dupa ce dormi zdravan, Forrest se trezi brusc si anuna ca simea nevoia s bea ceva. - Nu, zise Ray. - Fr alcool, ti jur. Se oprira la un magazin rural i cumparata apa gazoasa. n loc de mic dejun, Forrest lu o punga de alune. - Unele dintre locurile astea au mincare buna, spuse el cnd pomir din nou la drum. Forrest - criticul clinicilor de dezintoxicare. Forrest - ghidul Michelin al facilitatilor de reabilitare. 194 - De obicei, slabesc cteva ilograme, continua el, ronind alune. - Au sali de gimnastic? ntreba Ray, susinnd conversaia n realitate, nu avea chef sa analizeze avantajele diverselor clinici antidrog. - Unele, facu Forrest mulumit. Ellie m-a trimis la una din Florida, lnga plaja, cu nisip, apa i o mulime de bogatasi triti Dupa trei zile de spalare a creierelor, ne-au pus la munca. Covor rulant, bicicleta stationara, scarie, cine voia putea face i haltere. M-a.rn bronzat a-ntia si am slabit vreo opt ile. Am ramas curat opt luni. n viaa lui patetica, totul se masura n perioade nentrerupte de sobrietate. - Ellie te-a trimis? - Da, cu nite ani in umia. Pe-atunci avea ceva malai, nu mult. Ajunsesem la fund si pe-atunci tinea la mine. A fost totui un loc frumos, iar printre consilieri erau i gagicute de-alea din Florida cu minifuste i maxipicioare.

- Ar trebui sa dau si cu o raita pe-acolo. - Pupa-ma undeva. - Am glumit. - Mai e un loc n vest, unde merg toate starurile, Hacienda i zice si e Ritz ntreg. Camere tapisate, izvoare de ape minerale, masaje zilnice i nite bucatari care gatesc senzaional la numai o mie de calorii pe zi. Iar consilierii slnt cei mai buni din lume. Asta mi-ar trebui, fratioare, ase luni la Hacienda. - De ce ase luni? - Fiindca am nevoie de ase luni. Am ncercat doua luni, o luna, trei saptamini, doua saptamini - n-ajunge. Am nevoie de ase luni de izolare totala, spalare completa a creierului, terapie non-stop, plus maseuza personala - Ct costa? Forrest dadu ochii peste cap. - Zi o suma. Habar n-am. Trebuie s ai un morman de banet, plus doua recomandari. Numai imagineaza-i o scrisoare de recomandare: Oamenilor de omenie de la Hacienda: Prin prezenta, va recomand cu ncredere pe amicul meu Prostu' Smith ca pacient in minunata dumneavoastra clinica. Prostu' bea votca la micul dejun, prizeaza cocaina la prnz, ciugulete heroina i pna la cina intra de obicei n coma. Are creierul prlit, venele lacerate i ficatul praf. Prostu' este genul dumneavoastra de pacient si taticul lui deine statul Idahof' - Fac intemari de ase luni? - Eti paralel cu subiectul, aa-i? - Aa cred. - Muli dependeni de cocaina au nevoie de un an. Celor cu heroina le trebuie mai mult. i care-i otrava ta curenta?" don' Ray s ntrebe. Aproape imediat, nu vru sa afle rspunsul. - Un an? repeta el. - Da, izolare totala. i dup-aia tot trebuie sa se ina. tiu tipi care au stat trei ani la-nchisoare fara cocaina, fara crac. fara nici un drog, dar cnd au fost eliberai primul lor telefon a fost la traficani, nainte sa-i sune nevestele sau prietenele. - Ce se-ntimpla n asemenea cazuri? - E urt de tot.

Azvirli ultimele alune n gura, isi scutura palmele i imprastie sare peste tot. Spre Alcom Village nu existau nici un fel de indicatoare rutiere. Urmara indicaiile lui Oscar, pna fura convinsi ca se rtacisera, insa apoi vazura o poarta n departare. Dupa ce parcursera o alee umbrita de copaci plantati pe ambele pri, zarir complexul ntinzndu-se naintea lor. Era linitit i izolat, iar Forrest ii ddu nota mare pentru prima impresie. Oscar Meave sosi n recepia cladirii administrative i-i conduse ntr-o incapere unde completa el nsui formularele preliminare. Era consilier, administrator i psiholog; fusese dependent de droguri, se lasase cu ani in urma i luase doua doctorate. Purta blugi, bluza de trening, adidasi, barbua i doi cercei; la astea se adaugau ridurile i un dinte ciobit care aminteau de trecutul lui dur. Glasul i era nsa scazut i prietenos. Radia compasiunea brutala a cuiva care fusese n situaia n care se gasea Forrest acum. Tratamentul costa 325 de dolari pe zi i Oscar recomanda minimum patru saptamini. - Dupa aceea, vom vedea stadiul n care se afla. Va trehui sa pun nite ntrebari destul de indiscrete despre ce a facut Forrest. - Nu vreau sa asist la conversatia asta, se scuza Ray. - Nici nu-i nevoie, zise Forrest. Era resemnat fata de flagelarea care avea sa urmeze. - n plus, trebuie achitata n avans jumatate din suma, preciza Oscar. Cealalta jumatate va fi platita nainte de ncheierea tratamentului. Ray se nfiora i ncerca sa-i aminteasca soldul contului sau din Virginia. Avea bani gheata suficienti, dar nu era momentul potrivit pentru a fi utilizai. - Banii provin din motenirea lasata de tata, spuse Forrest. S-ar putea sa dureze cteva zile. - Nu se fac exceptii, clatina din cap Oscar. Politica noastra este jumatate n avans. - Nici o problema, ncuviina Ray. Semnez un cec. - Vreau sa platesc din motenire, protesta Forrest. Nu sa achiti tu tratamentul. - Cheltuiala mi va fi rambursata din masa succesoral, zise Ray. Nu era sigur cum se putea face asta, dar avea sa-l lase pe Harry Rex sa-i bata capul. Semna formularele, n calitate de garant al platii. Forrest iscali n subsolul unei pagini care enumera drepturi i ndatoriri.

- Nu poti sa pleci timp de douazeci i opt de zile, l anuna Oscar. Daca o faci, pierzi toi banii platiti i nu vei mai fi reprimit niciodata. Ai inteles? - Da, aproba Forrest. De cite ori trecuse prin aceleai preliminarii? - Te afli aici pentru c vrei s fii aici, aa? - Da. - i nu te silete nimeni? - Nimeni. Acum, ca ncepuse flagelarea, era momentul ca Ray s plece. i mulumi lui Oscar, l mbri pe Forrest i pe drumul de ntoarcere goni mult mai tare dect la venire. Ray se lamurise ca banii aparusera dupa 1991, anul cind Judecatorul nu mai fusese reales. Claudia ii fusese asociata pna in 1990 i nu avea habar de bani. Nu fusesera oferii ca mita i nici nu fusesera ctigai la jocuri de noroc. De asemenea, nu proveneau din investiii iscusite, fiindca Ray nu gasise nici macar un singur act care sa dovedeasca faptul ca Judectorul ar fi cumparat sau vndut aciuni la bursa. Nu descoperise nimic nici contabilul angajat de Harry Rex ca sa puna cap la cap toate documentele i sa ntocmeasca declaraia de impozitare finala. Le spusese ca activitile Judecatorului erau simplu de urmarit, intrucit se derulasera exclusiv prin intermediul lui First National Ban, filiera Clanton. Aa crezi tu", ii zisese Ray n gnd. Prin casa fuseser risipite aproape patruzeci de cutii cu dosare vechi si inutile. Serviciul de curenie le adunase i le stiviiixe in cabinetul Judecatorului i n sufragerie. Ray avu nevoie de citeva ore, dar in cele din urma ddu peste ceea ce cauta. Doua cutii contineau insemnarile i documentarea dosarele de lucru, cum le spusese intotdeauna Judecatorul cazurilor pe care le prezidase n calitate de judecator special, dupa infringerea din 1991. n timpul unui proces, Judecatorii] scria non-stop in blocnotesurile mari cu hirtie galbena, specifice oamenilor legii. Nota date, ore, fapte relevante, orice care l-ar fi putut ajuta sa ajung la o opinie finala in cazul respectiv. Obinuia s adreseze cte o ntrebare martorilor i n mod frecvent i folosea insemnarile pentru a-i corecta pe procurori. Ray l auzise nu o data glumind, n sala de judecata, desigur, ca scrisul l ajuta s nu adoarma. n cazul unor procese lungi, umplea pn la douzeci de blocnotesuri. Deoarece fusese avocat nainte de a fi judector, capatase obiceiul permanent de a scrie si de a pstra totul. Un dosar de lucru consta n insemnarile sale, copii ale cazurilor pe

care se fundamentau procurorii, copii de seciuni din codul civil, legi, ba chiar si declaraii care nu fuseser introduse in dosarul oficial de instan. O dat cu trecerea anilor, dosarele de lucru deveneau tot mai inutile, iar acum umpleau patruzeci de cutii de carton. Conform declaraiilor sale de impozitare, ncepnd cu 1993 se ocupase, n calitate de judector special, cu cazurile pe care nu dorea nimeni s le prezideze. n regiunile rurale nu era ceva neobisnuit ca un proces s fie prea delicat pentru un judecator ales. Una dintre pri depunea o moiune, cerndu-i judecatorului sa se autorecuze, iar acesta i anuna capacitatea de a ramine corect i imparial, indiferent de faptele comise sau de identitatea prilor, dup care se retrgea cu prere de ru, cednd cazul unui vechi amic din alt col al statului. Judecatorul special l prelua fr s fie mpovrat de orice alte cunotine anterioare i -fra s traga mereu cu ochiul spre electorat. n unele jurisdicii, judecatorii speciali erau utilizai pentru descongestionarea rolurilor aglomerate. Ocazional, inlocuiau un judector bolnav. Aproape toi erau retrai din activitate. Statul le platea cincizeci de dolari pe or, plus cheltuielile. n 1992, anul urmtor nfrngerii sale, judecatorul Atlee nu avusese nici un ctig suplimentar. n 1993, i se pltiser 5 800 de dolari. Anul cel mai productiv - 1996 -i adusese 16 300 de dolari. Anul trecut, 1999, primise 8 760 dolari, dar fusese bolnav n cea mai mare parte a timpului. Totalul general al ctigurilor n calitate de judector special era de 56 990 de dolari, pe o perioada de ase ani, i toate sumele fuseser consemnate n declaraiile de impozitare. Ray dorea sa tie ce cazuri audiase judecatorul Atlee n ultimii sai ani de viaa. Harry Rex menionase unul - scandalosul proces de divor al unui guvemator n functie. Dosarul de lucru respectiv era gros de peste sapte centimetri si includea taieturi din ziarul ce aparea in Jacson, cu fotografii ale guvematorului, viitoarea fosta soie i o femeie despre care se credea ca era pasiunea lui curenta. Procesul durase doua saptamini i, conform insemnarilor sale, judecatorul Atlee se bucurase din plin de fiecare clipa. Exista apoi un caz de anexare in apropiere de Hattiesburg, care durase o luna i-i iritase pe toi cei implicai. Orasul se exLindea spre vest i tragea cu ochiul spre nite terenuri industriale interesante. Fusesera intentate aciuni juridice i, dupa doi ani, judecatorul Atlee convocase toate parile implicate, pentru proces. i aici existau articole decupate din ziar, dar, dupa o ora de lectura, Ray se plictisi de caz. Nu se putea imagina ascultnd asa ceva timp de o luna. Macar acolo fusesera implicai bani. Judecatorul Atlee petrecuse opt zile n 1995, prezidnd n oraselul Kosciuso, aflat la doua ore depanare de Clanton, dar din dosarul sau parea ca nu se petrecuse nimic important.

n 1994, n inutul Tishomingo se petrecuse un teribil accident rutier, implicnd o cistem petroliera. Cinci adolescenti rarnasesera prini n automobil i murisera ari de vii. Fiind minori, jurisdictia revenise Curii de Echitate. Unul dintre judecatori era ruda cu o victima. Celalalt era pe moarte, avind o tumoare cerebrala. Judecatorul Atlee fusese solicitat i condusese un proces care durase doua zile i n urma caruia compania care detinea cistema fusese obligata sa plateasca 7400000 de dolari. 0 treime din bani revenise avocailor, iar restul familiilor adolescentilor. Ray aseza dosarul pe canapeaua Iudecatorului, lnga cazul de anexare. El nsui statea pe podeaua cabinetului, recent rachetata i lustruita, sub cautatura vigilenta a generalului Forrest. Avea o idee vaga despre ceea ce facea, insa nu-i ntocmise un plan propriu-zis de aciune. Inteniona sa parcurga toate dosarele, sa le selecteze pe cele care implicasera bani i sa vad unde putea duce pista. Milioanele pe care le gasise ascunse la mai puin de trei metri de el trebuiau sa provina de undeva. Telefonul celular suna. Era o companie de alarma din Charlottesville, cu un mesaj nregistrat, anuntndu-l ca n apartamentul lui avea loc o spargere. Sari n picioare, vorbind de unul singur, pna cnd mesajul se ncheie. Acelai apel era dirijat n mod automat la poliie i la Corey Crawford. Peste alte cteva secunde l suna Crawford. - Ma-ndrept intr-acolo, l anuna el i parea ca gfiia din cauza alergaturii. Era ora 21. n Charlottesville, era 22.30. Ray se plimba agitat prin casa, realmente fara sa poata ntreprinde nimic. Crawford l suna din nou abia dupa cincisprezece minute. - Snt aici, zise el. Cu poliia. Cineva a forat usa de la strada, apoi i pe cea de sus. Asta a declanat alarma. N-au avut mult timp la dispoziie. Unde sa vefificm? - N-am nimic de valoare acolo, raspunse Ray, incercnd s ghiceasc. ce ar fi putut dori un spargator. Nu avea lichiditati, bijuterii, obiecte de arta, arme de vinatoare, aur sau argint. - Televizorul, combina stereo, cuptorul cu microunde n-au fost luate, raporta Crawford. Pe jos snt carti i reviste de pe masua telefonului din bucatarie, care a fost rastumata, dar erau grabiti. sa ne uitam undeva anume? - Nu, n-a.rn nici o idee. Pe fundal se auzea priind radiotelefonul unui poliist. - Cite domritoare snt? ntreba Crawford, deplasndwse

prin apartament. - Doua. Al meu este cel din dreapta. - Toate uile dulapurilor snt deschise. Cautau ceva Ai idee despre ce poate fi vorba? - Nu. - n celalalt dormitor se pare ca n-au intrat, zise Crawford, care apoi ncepu sa discute cu doi poliiti. Rami pe fir, l anuna el pe Ray, care statea nemicat in pragul uii din faa, privind prin plasa mpotriva narilor i gndindu-se cum ar fi putut ajunge mai repede n Charlottesville. Poliitii i Crawford decisera ca fusese vorba de aciunea rapida a unui spargator destul de priceput, care fusese surprins de alarma Forase cele doua ui aproape fara sa le strice, ii daduse seama ca se declanase alarma, strabatuse n goana apartamentul, cutnd ceva anume, i, negasind nimic, facuse niel deranj, de-al naibii, i o stersese. Spargatorul sau spargatorii - era posibil sa fi fost mai muli. - Trebuie sa vii, ca sa spui poliiei daca-i lipsete ceva i sa semnezi raportul de constatare, spuse Crawford. - Vin mine. Poi sa asiguri apartamentul peste noapte? - Da, o sa improvizam ceva. - Suna-ma dupa ce pleaca poliia. Se aseza pe treptele din faa i asculta ritul greierilor, dorindu-si din tot sufletul sa fie la Chaney's Self-Storage, stind pe ntuneric cu o arma a Judecatorului in mna, gata sa traga n oricine s-ar fi apropiat de el. Cincisprezece ore cu maina. Trei ore si jumatate cu un avion particular. Suna la Fag Newton, dar nu raspunse nimeni. iritul propriului telefon l facu sa tresara. - Snt tot n apartament, l anuna Crawford. - Nu cred ca-i o intimplare. - Ai amintit de nite lucruri valoroase, mostenire de familie pe care le-ai depozitat la Chaney's Self-Storage. - Da. Ai putea supraveghea locul n noaptea asta? - Exista securitate acolo, paznici i Videocamere - nu-s deloc rau echipai. Crawford parea obosit i prea puin ncntat de ideea de a-i petrece noaptea moaind n automobil. - O poti face? - Nu pot intra. Trebuie sa fii client.

- supravegheaza intrarea. Crawford mri i suspina adnc. - Bine, ma duc pna acolo i poate chem pe cineva sa fie atent. - Mulumesc, Te sun miine, cnd ma-ntorc. Suna la Chaney's, dar nu rspunse nimeni. Atepta cinci minute, suna din nou, numara paisprezece apeluri, iar apoi auzi un glas: - Paza Chaney's Self-Storage. Murray la telefon. Ray fu foarte politicos, explicind cine era i ce dorea. nchiriase trei incinte i era uor ingrijorat, intrucit cineva patrunsese prin efractie n apartamentul sau din ora. Era domnul Murray att de amabil nct sa acorde o atenie speciala incintelor l4B, 37F i 18R? Nici o problema, incuviina domnul Murray, parind ca-i inabusa un cascat. Se simea doar puin nelinistit, explic Ray. - Nici o problema, morrnai domnul Murray. Avu nevoie de o ora i doua paharele, pentru ca tensiunea sa-i mai dispar. Nu se gasea mai aproape de Charlottesville. Simise imboldul de a sari n maina inchiriata i de a goni n noapte, dar i trecuse. Prefera sa doarma si dimineaa sa ncerce sa gaseasca un avion. Somnul era nsa imposibil, aa ca reveni la dosarele de lucru. Cndva, Judectorul spusese ca tia puine despre legislaia amenajarii teritoriale i urbanismului, deoarece n Mississippi speele respective erau rare, iar n cele ase tinuturi ale districtului 25 nu existase practic nici una. Cu toate acestea, cineva il convinsese, cumva, sa prezideze un caz de urbanism extrem de disputat in oraul Columbus. Procesul durase ase zile, iar cnd se terminase, un necunoscut l sunase pe Judector, ameninndu-l ca-l va mpuca Aa cel puin consemnau notiele sale. Amenintarile nu constituiau o noutate i se tia ca Judecatorul purta de ani de zile un pistol n servieta. i despre Claudia se zvonea ca ar fi avut unul. Prin tribunale umbla vorba ca ar fi fost mai bine sa traga n tine Judecatorul decit stenografa lui. Cazul respectiv aproape ca-l adormi pe Ray. Apoi nsa gasi o fisura, gaura neagra dupa care scotocea, si somnul i pieri ca prin farmec. Confonn declaraiilor sale de impozitare, Judecatorul primise in ianuarie 1999 suma de 8 110 de dolari, ca s prezideu un caz la Curtea de Echitate a districtului 27. Districtul respectiv era format din noua inuturi pe coasta Golfului Mexic, o pane a statului la care Judectorul inea prea puin. Faptul ca se oferise voluntar sa mearga acolo pentru cteva zile i se paru ciudat lui Ray.

i mai ciudata era absena dosarului de lucru. Cercet cele dou cutii, nu gasi nimic asociat cazului de pe Coasta i, de abia stapnindu-i curiozitatea, le rascoli i pe celelalte treizeci i opt. Uita de apartament, de Chaney's, de domnul Murray, care putea sa nu fie treaz i poate nici chiar n viaa, i aproape ca uita de bani. Lipsea un dosar de lucru. Cursa US Air decola din Memphis la 6.40 dimineaa, ceea ce insemna ca Ray trebuia sa plece cel mai tirziu la 5 din Clanton, i ca atare dormi numai trei ore in noaptea aceea media lui obinuit la Maple Run. Moai n prima etapa a zborului. trase un pui de somn in aeroportul din Pittsburgh i atipi pe parcursul zborului spre Charlottesville. i inspecta apartamentul, dupa care adormi pe canapea. Banii nu fusesera atini. Nu avusese loc nici o tentativa de spargere a vreuneia dintre unitile sale de depozitare din Chaney's Self-Storage. Nimic nu era micat de la locul sau. Se ncuie pe dinauntru n l8R, deschise cele cinci lazi rezistente la foc i apa, i numara cincizeci i trei de pungi pentru congelator. Stnd pe pardoseala de beton, cu trei milioane de dolari risipii in jurul sau, Ray Atlee recunoscu n cele din urma ct de importanti deveniser banii. Adevarata spaima din noaptea trecuta fusese posibilitatea de a-i pierde. Acum se temea sa-i lase acolo. n ultimele sptmni, devenise mult mai interesat de preul obiectelor, despre ce anume se putea cumpara cu bani i cum puteau fi nmulii, daca erau investii n mod conservator sau agresiv. Uneori se considera un om bogat, apoi alunga gindurile acelea Ele continuau totui sa dainuie, imediat sub suprafa, i se iveau tot mai frecvent. Lent, intrebarile incepusera sa capete raspunsuri. Nu, nu erau bani falsi. Nu, nu erau insemnai. Nu, nu fusesera ctigai la cazinou. Nu, nu erau mita primita de la avocaii i partile implicate n cazurile Curii de Echitate a districtului 25. i nu, nu vor fi impartiti cu Forrest, deoarece asta ar fi nsemnat moartea fratelui sau. Nu, nu vor fi inclui n masa succesoral, din mai multe motive perfect viabile. Una cte una, optiunile erau eliminate. Era posibil sa fie obligat sa-i pastreze. n ua metalica rasuna o ciocanitura putemica si barbatul fu cit pe-aci sa scoata un strigat de spaima. Se ridica grabit i racni: - Cine-i? - Paza. se auzi un glas care parea vag familiar. Ray pasi peste bani, se apropie de ua si n-o deschise mai mult de zece centimetri. Domnul Murray i zmbea larg.

- Totu-i n regula pe-aici? ntreba el. Era mai degraba un ingrijitor dect un paznic inarmat. - Da, mulumesc. spuse Ray, cu inima nca inghetata. - Daca dorii ceva. anunai-ma. - Mulumesc pentru azi-noapte. - Asta mi-e meseria. Ray mpacheta banii la loc, incuie uile i strabatu oraul, privind intruna n oglinda retrovizoare. Proprietarul apartamentului sau trimisese o echipa de tlmplari mexicani sa repare cele dou ui stricate. Acetia ciocanira si taiara cu ferastraul toata dupa-amiaza, iar cind terminara acceptara cte o bere rece. Ray flecari puin cu ei, apoi se stradui sa le fac vnt ct mai repede. Pe masa din bucatarie atepta un teanc de corespondena i, dupa ce-l ignorase toata ziua, se aseza i ncepu sa-l frunzreasca. Facturi care trebuiau achitate. Cataloage si pliante publicitare. Trei scrisori de condoleante. O scrisoare din partea Serviciului de Impozite Fiscale, adresata domnului Ray Atlee, executor testamentar al motenirii lui Reuben V. Atlee, expediata cu doua zile n urma din Atlanta. Studie cu atenie plicul, apoi l deschise fara graba. Coninea o singur fil, cu antet oficial, din partea lui Martin Gage, Biroul de Investigaii Penale, filiala Atlanta. Stimate domnule Atlee, n calitate de executor testamentat al motenirii tatalui dumneavoastra, sinteti obligat, conform legii, sa includeti toate bunurile n vederea evaluarii si stabilirii impozitelor. Tinuirea de bunuri este considerata frauda. Cheltuielile neautorizate din masa sucoesorala constituie o incalcare a legilor statului Mississippi si a unor legi federale. Martin Gaga Investjgator penal" Primul instinct al lui Ray fu sa-l sune pe Harry Rex, ca sa afle ce ntiinare fusese trimisa Fiscului. n calitate de executor, avea la dispoziie un an de zile, de la data consemnat n certificatul de deces, ca s completeze declaraia finala de impozitare i, conform expertului contabil, prelungirile termenului se acordau fr probleme. Scrisoarea fusese expediata a doua zi dupa ce el si Harry Rex se prezentasera la tribunal n vederea autentificrii testamentului. De ce sa fi acionat Fiscul att de rapid? i de unde sa fi tiut de decesul lui Reuben Atlee? Nu-l suna pe Harry Rex, ci telefona la numarul de pe antetul scrisorii. Mesajul nregistrat l anuna c sunase la Serviciul Impozite Fiscale, filiala Atlanta, dar c trebuia sa revin, deoarece era smbt. Intr. pe Intemet i n cartea de telefon a

Atlantei gasi trei indivizi cu numele Martin Gage. Primul pe care-l suna lipsea din ora, dar nevasta lui spuse ca nu lucra pentru Fisc, slav Domnului. La al doilea numr nu raspundea nimeni. La al treilea, dadu peste un domn Gage aflat la masa. - Lucrati la Serviciul Impozite Fiscale? intreba Ray dupa ce se prezentase politicos ca fiind profesor de Drept i se scuzase pentm deranj. - Da. - Biroul de Investigaii Penale? - Exact, de paisprezece ani. Ray i descrise scrisoarea, apoi i-o citi. - N-am scris-o eu, zise Gage. - Atunci cine? izbucni Ray i i regreta imediat reacia - De unde sa tiu? Putei s mi-o trimitei prin fax? Ray i privi faxul si, gndindu-se rapid, rspunse: - Bineneles. dar faxul meu este la birou. V-o pot trimite luni. - Scanati-o si trimitei-o prin e-mail, i propuse Gage. - Hm, scanerul meu e defect. V-o trimit prin fax, luni. - E-n regula, dar s tii ca v-a facut cineva o farsa. Scrisoarea aceea n-a fost trimisa de mine. Ray i dori brusc sa scape de Serviciul Impozite Fiscale, nsa Gage se ambalase. - V zic o chestie, continu el. Asumarea falsei identitati de lucrator la Serviciul Impozite Fiscale constituie un delict federal. tii despre cine poate fi vorba? - Habar n-am. - Probabil c a obinut numele meu din agenda noastra de telefoane on-line, cea mai mare prostie din toate timpurile. Libertatea informatiei i toate idioeniile astea. - Probabil. - Cnd a fost pusa pe rol autentificarea testamentului? - Acum trei zile. - Acum trei zile?! Declaraia finala de impozitare trebuie depusa abia dupa un an. - tiu. - Din ce se compune masa succesoral?

- Nimic important. O casa veche. - A fost o gluma proasta. Trimitei-o luni prin fax i v sun eu. - Mulumesc. Ray lasa telefonul pe masuta pentru cafea i se intreba de ce naiba sunase la IRSI, Serviciul Impozite Fiscale (n. tr.). Ca sa verifice scrisoarea. Gage nu avea sa capete copia scrisorii. Peste vreo luna, avea sa uite complet de ea. Iar peste un an nu si-ar fi reamintit, nici daca cineva ar fi menionat-o expres. Poate ca nu fusese micarea lui cea mai inteligent de pna atunci. Forrest se obinuise cu rutina din Alcom Village. Avea dreptul la doua telefoane zilnic i, dupa cum explica, convorbirile erau nregistrate. - Nu vor sa ne sunam fumizorii. - Nu-i prea amuzant, replica Ray. Statea de vorba cu Forrest cel treaz, cu vorba taraganata i mintea limpede. - De ce eti in Virginia? - Aici locuiesc. - Parca ziceai ca vrei sa-i vizitezi niste amici de pe-aici, colegi de facultate. - O sa ma-ntorc curind. Cum e mncarea? - Ca la spital, Jell-O de trei ori pe zi, dar de fiecare data de alta culoare, Nite mizerii, zau. Pentru trei sute de marafeti pe zi e jaf. - Ceva fete dragute? - Una singura, dar are paisprezece ani, fata de judector, daca-i vine sa crezi. Nite oameni amarti de-a binelea. Zilnic avem terapia asta oribila de grup, n care frecare l face praf pe-ala care 1-a mpins spre droguri, Ne discutam problemele. Ne ajutam reciproc. Ce naiba, tiu mai multe dect consilierii. Asta-i a opta mea dezintoxicare, fratioare, i vine sa crezi? - Pare ceva mai mult. - Mersi de ajutor. tii ce ma scoate din sarite? - Ce? - Snt cel mai fericit cnd sint curat. Ma simt grozav, ma simt destept, pot face orice. Dupa aceea ma urasc, cind

snt pe strazi, facind toate tmpeniile pe care le fac boschetarii. Nu tiu de ce-o fac. -mi pari in forma, Fortest. -mi place aici, mai puin mncarea. - Bravo, sim mndru de tine. - Poi sa vii s. ma vezi? - Sigur c-o sa vin. Lasa-mi numai vreo doua zile. l suna pe Harry Rex, care era la cabinet, unde-i petrecea de obicei weeend-urile. Dupa patru casatorii, avea destule motive sa nu-si piarda timpul pe acasa. - ti mai amintesti de un caz pe care Judectorul l-a avut pe Coasta. la nceputul anului trecut? ntreba Ray. Harry Rex mnca i clefaia la telefon. - Pe Coasta? Detestn Coasta, considerind c toi cei de acolo erau sudisti albi i mafioi. - A primit bani pentru un proces acolo, anul trecut, n ianuarie. - Anul trecut a fost bolnav, observa Harry Rex, care apoi glgli ceva. - Cancerul a fost diagnosticat n iulie. - Nu-mi amintesc de nici un caz pe Coasta, zise el i musca din ceva. Asta ma surprinde. - i pe mine. - De ce-i examinezi dosarele? - Corelez inregistrarile din statul de plata cu dosarele de lucru. - De ce? -- Fiindca snt executorul - Scuze. Cnd te-ntorci? -- Peste vreo doua zile. - Auzi, m-am ntlnit azi, n-o mai vazusem de luni de parcheaza Cadillacul negru testamentar. din intimplare, cu Claudia, zile. Vine devreme n ora, i nou-nout lnga Coffee Shop, ca

sa-l poata vedea toi, i dup-aia o freaca prin ora. Ce mai bucatica! Ray nu se putu abine s nu surida gndindu-se !a Claudia, alergnd spre dealerul de automobile cu buzunarele pline de bani. Judecatorul ar f: fost mndru.

Somnul se desfura sub forma unor picoteli pe canapea. Pereii trosneau mai putemic, conductele de ventilaie pareau mai active. Se auzeau fel de fel de sunete, care apoi ncetau. n noaptea urmtoare spargerii, ntregul apartament era pregatit pentru o alta. Suaduindu-se din rasputeri sa se comporte ct mai normal, Ray efectuase o alergare lunga pe un traseu favorit, de-a lungul mallului pietonal, apoi pe Main Street, spre campus, sus pe dealul observatorului i inapoi, cu totul noua ilometri. Prlnzise cu Carl Mir la Bizan, un bisrrou popular, la trei strazi de locuina lui, iar dupa aceea i bause cafeaua pe o terasa. Fog rezervase Bonanza pentru o lecie la ora 15, dar, dupa ce sosi corespondena, toate tentativele de normalitate fura spulberate. Adresa lui de pe plic era scrisa de mna, lipsea numele expeditorului i, conform tarnpilei potale, fusese trimis din Charlottesville cu o zi n urma. Un baton de dinamita n-ar fi aratat mai suspect. n plic se gasea o foaie de hrtie mpaturita ln trei, iar cnd Ray o deschise, toate sistemele i se blocar. Pentru o clipa, nu mai putu sa gndeasca, sa respire, sa simta ori sa auda. Era o fotografie color digitala a uii incintei l4B din Chaney's, tiparita de calculator pe hnie obisnuita de imprimanta. Nici un cuvint, nici un avertisment, nici o ameninare. Nici nu mai era nevoie de asa ceva. Cnd putu sa rasufle din nou, ncepu de asemenea sa transpire i amoreala se destrama ndeajuns pentru ca o durere ascuita sa-i strapunga stomacul. Se simea ametit, aa ca nchise ochii, iar cnd i deschise i privi din nou fotografia, tremura din tot corpul. Primul sau gnd, primul pe care putu sa si-l reaminteasca, fu ca n apartament nu exista nimic la care sa nu poata renuna. Putea sa lase totul acolo. Oricum, i strnse cteva lucruri intr-o geanta mica de voiaj. Dupa trei ore, se opri sa faca plinul n Roanoe, iar dupa alte trei ore intra` ntr-o parcare de camioane aglomerata, imediat n estul lui Knoxville. Ramase mult timp n parcare, lasndu-se jos n scaunul 'IT-ului, privindu-i pe camionagiii care veneau i plecau, uitndu-se la cei care intrau i ieseau din local. Exista o masa pe care dorea s-o ocupe, lnga fereastra, i cnd se elibera, ncuie maina si intra. De la masa si supraveghea Audi-ul aflat la cincisprezece metri i burdusit cu trei milioane de bani gheata. Pe baza izurilor, banui ca prajelile erau specialitatea casei. Comanda un hamburger i ncepu sa-i enumere opiunile pe un ervetel. Locul cel mai sigur pentru depozitarea banilor era o banca, ntr-un seif mare, n spatele pereilor grosi, videocamerelor etc. Putea sa imparta banii i sa-i depuna n mai multe banci, n cteva orae, ntre Charlottesville i Clanton, pe un traseu ntortocheat. Banii puteau fi transportati discret, cu servieta. Odata ncuiai n seif, aveau s ramina venic

n siguran. n acelai timp, asta nsemna sa lase o mulime de urme. Formulare de nchiriere, identificare completa, adresa, numa: de telefon, faceti cunotina cu noul nostru vicepreedinte, afaceri ncheiate cu persoane straine, Videocamere, registre cu parolele seifurilor i cine tie ce altceva, deoarece Ray nu mai ascunsese pna atunci nimic intr-o banca. Mergnd pe autostrada interstatal, trecuse pe lnga cteva locuri pentru depozitare. n ziua de azi acestea existau aproape peste tot i, dintr-un motiv necunoscut, se apropiau ct puteau mai mult de oselele principale. De ce sa nu aleaga unul n mod aleatoriu, sa achite chiria cu bani gheata i sa reduca la minimum hroagele? S-ar fi putut nvrti o zi sau dou prin Poduntown, ar fi cumparat alte cutii ignifuge de la o fuma local, si-ar fi depozitat banii, iar apoi ar fi ters-o pe furis. Era o idee excelenta, deoarece clul care-l tortura nu s-ar ti ateptat la ea. n acelai timp, era o idee idioata, fiindca ar fi trebuit sa lase banii acolo. Ar fi putut s-i duca acasa, n Maple Run, i sa-i ngroape n beci. Harry Rex putea alerta eriful i poliia sa fie atenti la orice straini suspecti care s-ar fi nvirtit prin ora. Daca era urmarit, urmaritorul trebuie sa nnopteze in Clanton i, pna la rasaritul soarelui, Dell de la Coffee Shop ar fi aflat orice detalii. Acolo nu puteai stranuta, fara ca ali trei oameni sa nu se imbolnaveasca de guturai. Camionagiii veneau n valuri, cei mai multi vorbind galagios din clipa !n care intrau, doritori de contact social dupa attia ilometri de izolare. Toti purtau blugi i cizme cu vrf ascutit. O pereche de adidasi intra pe ua i-i atrase atenia lui Ray. Pantaloni ai, nu blugi. Brbatul era singur i se aseza la tejghea. Ray ii zari chipul n oglinda i fu sigur ca-l mai ntlnise. Faa triunghiulara, cu un nas lung i turtit, par nisipiu, n jur de treizeci si cinci de ani. l vazuse undeva pe linga Charlottesville. dar era imposibil s-i reaminteasca locul exact. ,Sau acum toti devenisera suspecti? Daca fugi cu banii dupa tine, aidoma unui uciga cu victima in portbagaj, multe fee par familiare i amenintatoare. Hamburgerul sosi, fierbinte i aburind, acoperit de cartofi prajiti, dar Ray i pierduse pofta de mncare. ncepu sa scrie pe al treilea erveel. Primele dou nu-l ajutasera cu nimic. Pe moment, opiunile lui erau limitate. Deoarece nu voia sa scape banii din vedere, avea s conduc toata noaptea, oprindu-se pentru cafea, poate tragnd pe dreapta, ca sa moaie, urmind sa ajung n Clanton dimineata devreme. Revenit pe un teren familiar, lucrurile aveau s devina mai clare. Ascunderea banilor n beci era o idee proasta. Un scurtcircuit, un trsnet, un chibrit aruncat neglijent i casa se facea scrum. La urma urmelor, nu era mai mult de o stiva

de lemne uscate. Barbatul de la tejghea nu-i aruncase nici o privire i, cu ct l privea mai mult, cu att Ray era mai convins ca se nelase. Avea un chip obinuit, genul pe care-l vezi zilnic i pe care i-l amintesti rareori. Mnca o prajitura cu crema de ciocolata i bea cafea. Destul de neobinuit pentru ora 23. Intra n Clanton la cteva minute dupa ora 7. Avea ochii roii de nesomn, se simtea epuizat, trebuia sa faca du i s doarma doua zile. n timpul nopii, in momentele cind nu privise fiecare pereche de faruri din spatele lui i nu se palmuise ca sa ramina treaz, visase la singuratatea din Maple Run. O casa mare, goala, n care sa locuiasca numai el. Putea sa doarma la etaj, la parter, pe terasa. Nu existau telefoane care sa sune, nimeni care sa-l tulbure. Echipa de reparatii a acoperiului avea nsa alte planuri. Muncea deja cu spor, atunci cind ajunse Ray, cu camionetele, scarile i uneltele acoperind peluza din fata i blocnd aleea de acces pentru maini. Ray il gasi pe Harry Rex n Coffee Shop, mncnd oua fierte i citind doua ziare simultan. - Ce cauti aici? l ntreba el, de-abia ridicindu-i ochii. Nu terminase nici ouale, nici ziarele, i nu parea prea ncntat sa-l vada pe Ray. - Poate ca mi-e foame. - Arati ca dracu'. - Multumesc. N-am putut dormi in casa aa c-am venit aici. - Esti cu nervii-n piuneze. - Da. Harry Rex cobor n sfrit ziarul i ataca un ou care parea acoperit cu sos picant. - Ai condus toata noaptea din Charlottesville? - Nu-s dect cincisprezece ore. O chelnerita i aduse cafea. - Cit o sa lucreze echipa aia la acoperi? - Au venit deja? - Cel puin o duzina de muncitori. Voiam sa dorm urmatoarele doua zile. - Snt fraii Atins. Lucreaz rapid, daca nu se apuca sa bea i s se ncaiere. Anul trecut, unul a cazut de pe scara i i-a rupt gtul. A capatat treizeci de mii daune. - Atunci, de ce i-ai angajat?

- Snt ieftini, aa cum vrei tu, domnule executor. Du-te i culca-te n cabinetul meu. Am un hogeag la etajul doi. - Cu pat? Harry Rex privi n jur, de parca toti brfitorii din Clanton ar fi tras cu urechea. - O mai ii minte pe Rosetta Rhines? - Nu. - A fost a cincea mea secretara i a treia nevasta. Acolo a-nceput totul. - Cearafurile snt curate? - Care cearafuri? Daca vrei bine, daca nu, nu. Este un loc foarte linitit. dar vibreaza podeaua. Aa ne-au prins. - Scuze pentru intrebare. Ray bau o gura mare de cafea. i era foame, dar nu se simtea pregatit pentru un ospa. Ar fi dorit un castron cu cereale, cu lapte degresat i fructe, ceva uor, dar i s-ar fi rs n nas daca ar fi comandat aa ceva n Coffee Shop. - Nu maninci nimic? mon-nai Harry Rex. - Nu, Trebuie s depozitm ceva. Lzile i mobilierul ala... tii vreun loc? - S depozitam, sau sa depozitez"? - Bine, bine, s depozitez. - Snt numai gunoaie. Musca dintr-un biscuit de cas, pe care l ncrcase cu crnati, brinza cheddar i mustar. - Pune-le pe foc. - Nu pot face asta, cel puin nu deocamdat. - Atunci fa aa cum fac toi executorii pricepui. Depoziteaza-le doi ani, dupa aia doneaza-le Armatei Salvarii i d foc la ce nu-i primete. - Da sau nu? Exista vreun loc pentru depozitare n ora? 217 - N-ai fost coleg de coala cu nebunul Cantrell? - Erau doi frai. - Ba nu, au fost trei. Pe unul l-a calcat un autobuz Greyhound, pe lnga Tobytown.

O sorbitura zdravana de cafea, apoi din nou oua. - Un loc de depozitare, Harry Rex. - Esti nervos de dimineata? - Nu, doar nedormit. - i-am oferit cuibusorul meu de nebunii. - Nu, multumesc. O sa-mi ncerc norocul acasa. - Unchiul lor este Virgil Cantrell. Eu l-am divorat de prima soie. A transformat gara veche in depozit. - E singurul loc din ora? - Nu. Lundy Staggs a instalat niste miniincinte din alea in cartierul de vest, dar au fost inundate. Eu unul nu m-as duce acolo. - Cum se numete depozitul lui Cantrell? ntreba Ray, obosit de Coffee Shop. - Gara, Alt mbucatura din biscuit. - Linga sinele de cale ferata? - Exact, ncuviinta Harry Rex de sos Tabasco peste mormanul spatii libere, ba a construit tecia mpotriva incendiilor. si ncepu sa scuture o sticla de oua. De obicei, are ceva i o camera speciala pentru proOcolete totusi subsolul.

Ray sovai, stiind ca trebuia sa ignore nada. Privi spre maina sa parcata n faa tribunalului i n cele din urma ntreba: - De ce? - Acolo-i ine baiatul. - Baiatul? - Da, i el e nebun. Virgil nu l-a putut intema la Whitfield i nu-i poate permite o clinica particular, aa c s-a gndit sa-l inchida pur i simplu n subsol. - Vorbesti serios? - Ce dracu', sigur ca vorbesc serios. l-am spus ca-i o ilegalitate. Baiatul are tot ce-i trebuie - dormitor, baie, televizor. E mult mai ieftin dect sa platesti sa-l tina 1a ospiciu. - Cum il cheama? ntreba Ray, adncindu-i groapa. - Little Virgil. - Little Virgil?

- Little Virgil. - Ci ani are Little Virgil? - Nu stiu, patruzeci i cinci-cincizeci. Spre marea usurare a lui Ray, nici un Virgil nu era prezent cind intra in Gara". O femeie solida n salopeta i spuse ca domnul Cantrell plecase cu treaba i va lipsi vreo doua ore. Ray se interesa de facilitile de depozitare i ea se oferi sa-i arate locul. Cu ani in urma, un unchi indepartat din Texas venise sa-i viziteze. Mama lui Ray l mbaiase i-l ferchezuise, pna-i venise rau. Atltati de venirea unei rude necunoscute, plecasera la gara ca sti-l atepte pe unchi. Forrest era mic pe atunci i ramasese acasa cu bona; Ray ii amintea cu claritate cum ateptase pe peron, cum auzise fluieratul locomotivei i o vazuse apropiindu-se, simindu-se surescitat n mijlocul mulimii care atepta. Pe atunci, gara era un fumicar. Cnd Ray intrase In liceu, fusese inchisa si golanii o foloseau ca loc de intilnire. Fusese ct pe-aici sa fie demolat, dar consiliul municipal intervenise cu o renovare neinspirata. Acum consta n mai multe camere compartimentate, care se intindeau pe doua niveluri, ticsite pna in tavan cu vechituri inutile. La tot pasul erau stivuite placi de fibre i scnduri, dovezile numeroaselor reparaii. Podelele erau acoperite cu tala. Un tur rapid l convinse pe Ray ca locul era mai inflamabil decit Maple Run. - Mai avem spaii de depozitare i n subsol, zise femeia. - Nu, multumesc. Ray iei Cadillac mai mica ochelari ca sa plece i zari gonind pe Taylor Street un negru nou-nout, sclipind in soarele matinal, fara cea pata de murdarie; la volan era Claudia, purtnd de soare model Jacie O.

Stnd pe trotuar n caldura dimineii i uitndu-se dupa maina care disparea pe strada, barbatul simti cum tot oraselul Clanton i se prabuseste n cap. Claudia, Virgil, Harry Rex cu sotiile i secretarele lui, fraii Atins care reparau acoperisuri, beau i se bateau. Toi snt nebuni, sau doar eu?" Se sui in main i prsi Gara, azvirlind pietriul de sub roi. Drumul se oprea la marginea oraului. Spre nord ajungea 1a Forrest, n sud se gsea Coasta. Viaa nu s-ar fi simplificat cu nimic daca i vizita fratele, dar i promisese. Dupa doua zile, Ray ajunse pe poriunea din coasta Golfului Mexic care aparinea statului Mississippi. Dorea sa-i viziteze fotii prieteni din timpul facultii i se gndise serios la posibilitatea de a petrece nite ore n localurile pe care le frecventase pe atunci. Tnjea dupa stridiile saracului de la Frany & Johnny de linga debarcader, sandviurile

mulfaletta de la Maspero's pe Decatur, in Quarter, berea Dixie din Chart Room, pe Bourbon Street, cafeaua cu cicoare i begnetele de la Caf du Monde, locuri n care-i pierduse vremea cu douazeci de ani in unna. n New Orleans, criminalitatea era nsa n floare i eleganta lui masinuta sport putea fi o inta. Ferice de houl care o fura i ridica dupa aceea capacul portbagajului. Hotii nu aveau totui s-l prinda, i nici poliia rutier, deoarece nu se abatea cu nimic de la reguli. Era un ofer perfect respecta toate limitrile i cerceta cu atenie orice maina care se apropia. Traficul il ncetini pe autostrada interstatal 90 i vreme de o ora se tr spre est, prin Long Beach, Gulfport i Biloxi, zarind plaja i trecnd pe lnga cazinourile noi i sclipitoare de pe faleza, pe lnga restaurantele i hotelurile recent construite. Industriajocurilor de noroc lovise Coasta cu aceeai viteza cu care ajunsese n tinuturile rurale care nconjurau Tunica. Traversa Golful Biloxi i patrunse n inutul Jacson. n apropiere de Pascagoula, zari o reclama plpitoare, atragnd calatorii sa se opreasc pentru Mincare cajun ct poi sa duci", pentru numai 13,99 dolari. Parea o spelunca, dar parcarea era inundata n lumina. O examina mai nti i vazu ca putea sta la o masa lnga fereastra, ca sa aiba Audi-ul sub ochi. Se obinuise sa procedeze aa. Pe Coasta erau trei tinuturi. Jacson spre est, la grania cu Alabama, Harrison n centru i Hancoc spre vest, vecin cu Louisiana. Un politician local se descurcase frumusel n Washington si comenzile curgeau intruna spre santierele navale din Jacson, iar n Harrison taxele pe jocuri de noroc asigurau constrpirea colilor i reducerea impozitelor. n ianuarie 1999, judecatorul Atlee fusese n Hancoc, cel mai puin dezvoltat i populat dintre cele trei tinuturi, pentru a prezida un caz despre care nu tia nimeni din Clanton. Dupa ce mnca fara graba languste toufes i crevete rmoulade cu stridii crude, Ray se ntoarse, traversa golful, si trecu din nou prin Biloxi si Gulfport. n oraselul Pass Christian, gasi ceea ce cauta - un motel nou, cu un singur nivel i camere ale caror ui se deschideau direct afara. mprejurimile pareau sigure, iar parcarea nu era ocupat dect pe jumatate. Plati aizeci de dolari bani gheata pentru o noapte si parca Audiul ct mai aproape de ua. Se rzgndise n privinta armelor. Un singur sunet nocturn ciudat i avea sa fie afara intr-o clipita, cu pistolul de calibrul 38 al Judecatorului, pe care l ncarcase. La nevoie, era pregatit sa doarma n maina. inutul Hancoc i primise numele n cinstea lui John Hancoc, primul semnatar ndrazne al Declaraiei de Independenta. Tribunalul sau fusese construit n 1911, in centrul lui Bay St. Louis, dar fusesepractic spulberat de uraganul Camille din august 1969. Centrul uraganului trecuse prin Pass Christian i Bay St. Louis, i nici o cladire nu scapase fara avarii serioase. Peste o sut de oameni muriser, iar muli nu mai fusesera gasiti niciodata.

Ray se opri sa citeasca o placuta comemorativ de pe peluza tribunalului, apoi se ntoarse s-i mai priveasca o dat Audiul. Dei arhivele tribunalelor erau de obicei deschise publicului, se simea cu nervii ntinsi la maximum. Arhivarii din Clanton i supravegheau cu atenie documentele i-i urmreau grijulii pe toi solicitanii. Nu era sigur ce anume cauta sau de unde sa nceap. Pe de alta parte, temerea cea mai mare era legata de ceea ce putea gasi. Se nvirti prin biroul arhivei Curii de Echitate, suficient ca sa atraga atenia unei tinere dragute. - Va pot ajuta cu ceva? se interesa ea taraganat. Ray inea n mna un blocnotes de tipul celor folosite de tatal sau, de parca acesta i-ar fr acordat drepturi suplimentare i i-ar fi putut deschide toate usile. - Pastrati dosarele la toate procesele? ntreba el, straduindu-se sa atraga atenia asupra lui la toate i apsnd n mod exagerat pe cele doua cuvinte. Fata se ncrunt i-l privi ca i cum ar fi insultat-o. -` Avem procese verbale de la toate nfirile Curii, rspunse ea, vorbind rar, fiindca era evident c nu se adresa cuiva prea inteligent. n plus, avem i dosarele speelor. Ray scria de zor. - i, urma ea dupa o pauza, exist transcrierile integrale ale stenogramelor edinelor, dar acelea nu snt pstrate aici. - Pot consulta procesele verbale? ntreba el, agndu-se de primul articol menionat. - Bineneles. Ce sesiune? - Ianuarie, anul trecut. Fata facu doi pai n dreapta i ncepu sa bat pe o tastatur. Ray privi n jurul incaperii mari, n care cteva femei aezate la birouri scriau, completau fie sau vorbeau la telefon. Ultima data cnd intrase n biroul arhivei Curii de Echitate din Clanton exista un singur calculator. inutul Hancoc o luase nainte cu zece ani. ntr-un col, doi avocati beau cafea din pahare de unica folosina i uoteau despre probleme importante. Aveau n fa registre cu titluri de proprietate vechi de doua sute de ani. Ambii purtau ochelari pe vrful nasului, pantofi sclciai i cravate cu nod lat. Verificau titluri de proprietate asupra terenurilor pentru o suta de dolari bucata, una din numeroasele corvezi meschine efectuate de nertumraii avocati din oraele mici. Unul dintre ei l remarca pe Ray i-l privi suspicios. A fi putut sa fiu n locul lui", reflecta barbatul. Tnara se apleca i trase un sertar mare plin cu imprimate. Le rasfoi, apoi se opri i rasuci sertarul spre Ray.

- Uitati, ii indica ea, ianuarie i99, o sesiune de doua saptamini. Acesta este rolul, care are cteva pagini. Coloana aceasta listeaza dispozitia finala. Dupa cum veti vedea, cele mai multe cazuri au fost continuate n sesiunea din martie. Ray privea i asculta. - Va intereseaz un caz anume? - Va amintiti de un caz prezidat de judecatorul Atlee din inutul Ford? Mi se pare ca a venit n calitate de judecator special. Ea l privi de parca i-ar fi cerut propriul dosar de divor. - Sinteti reporter? l ntreba i Ray fu ct pe-aci sa se traga un pas inapoi. - Trebuie sa fiu? Alte doua femei se oprisera din treaba i se ncruntau spre el. Tnara se sili sa zmbeasca. - Nu, dar a fost un caz destul de important. Este chiar aici, arata ea din nou. Pe rol figura simplu ca Gibson v. Mi yer-Brac. Ray dadu aprobator din cap, de parca ar fi gsit exact ceea ce cauta. - Unde se afla dosarul respectiv? se interesa el. - Este destul de gros. Ray o urma pe tinara ntr-o alta camera plina cu dulapuri metalice negre care adaposteau mii de dosare. tia cu precizie la ce fiet sa mearga. - Semnati aici, i ntinse ea un clipboard pe care era fixata o fia de registru. Doar numele i data. De restul ma ocup eu. - Ce fel de caz a fost? ntreba Ray, completnd rubricile. - Omor din culpa. Trase un sertar lung i indica de la un capat la celalalt. - Tot ce-i aici. Capetele de acuzare, expunerea, i in sfrit stenogramele procesului. Le putei duce pe masa de acolo, dar nu avei voie sa le scoatei din camera. Acestea snt dispoziiile judecatorului. - Care judector? - Atlee. - sa tii ca a murit. - Poate ca nu-i rau, comenta ea, indepartndwse.

Parca tot aerul din camera disparu o data cu tinara i Ray avu nevoie de cteva secunde ca sa poata gndi din nou. Dosarul era gros de peste un metru, dar nu-i pasa. Avea toata vara la dispoziie. Clete Gibson murise in 1997, la vrsta de aizeci i unu de ani. Cauza decesului: blocaj renal. Cauza blocajului renal: medicamentul Ryax, produs de Miyer-Brac, conform capului de acuzare aprobat de onorabilul Reuben V. Atlee, n calitate de judecator special. Domnul Gibson lua Ryax de opt ani, pentru a-i regla colesterolul. Medicamentul fusese prescris de medicul de familie i cumparat de la farmacistul sau obinuit - de asemenea acionai n instana de soia i de copiii raposatului. Dupa ce luase medicamentul timp de cinci ani, ncepuse sa aiba probleme cu rinichii, pe care-i tratase la ali medici. n momentul respectiv, Ryax, un medicament relativ nou, nu avea efecte secundare cunoscute. Cnd rinichii lui Gibson cedasera complet, el facuse cumva cunotina cu avocatul aparator Patton French. Asta se ntmplase cu puin naintea morii sale. Patton French lucra la !inna French & French din Biloxi. Antetul firmei lista ali ase avocai. Pe lnga producatorul medicamentului, medicul de familie i farmacist, dintre acuzai mai faceau parte un comis-voiajor local de medicamente i compania sa de intemrediere din New Orleans. Acuzatii angajaser fin-ne importante de avocatura, inclusiv supergrei din New Yor. Discuiile fusesera agresive, complicate, chiar nverunate uneori, iar Patton French i micuta lui firma' din Biloxi purtasera un rzboi impresionant mpotriva giganilor aflai de cealalta parte a baricadei. Miyer-Brac era un colos farmaceutic elveian, proprietate particular, cu afaceri n aizeci de ari, conform declaraiei reprezentantului ei american. n 1998, nregistrase un profit de 635 de milioane de dolari, din incasari totaliznd 9,1 miliarde. Numai citirea declaraiei respective durase o ora. Dintr-urt motiv necunoscut, Patton French decisese sa depuna punerea sub acuzatie pentru deces din culpa la Curtea de Echitate, nu la Curtea Judiciara, unde majoritatea proceselor erau cu jurai. Conform statutului de funcionare, singurele procese cu jurai de la Curtea de Echitate erau contestrile testamentelor. Ray nsui participase la citeva dintre mizeriile acelea, n vara cnd l ajutase pe Judector. Curtea de Echitate detinea jurisdictie din doua motive. n primul rnd, Gibson murise, iar masa succesoral urma sa fie _ autentificata de Curtea de Echitate. n al doilea rnd, avea un copil sub optsprezece ani. Problemele juridice ale minorilor erau examinate de Curtea de Echitate. Gibson mai avea ali trei copii care nu erau minori. Punerea sub acuzatie s-ar fi putut nregistra fie la Echitate, fie la Judiciara, unul dintre cele o suta de tertipuri majore din

legea statului Mississippi. Odat Ray l rugase pe Judector sa-i explice enigma i rspunsul fusese acelai dintotdeauna: - Noi avem cel mai bun sistem juridic din ara. Toi judecatorii batrini erau convini de asta. Posibilitatea ca avocaii sa opteze asupra locului unde s acioneze n judecata nu mai exista n nici un alt stat. Schimbarea 'tribunalului era un joc care se practica la scara naionala. Totui, cnd o vaduva din regiunea rurala Mississippi chemase in faa justiiei o companie elveiana marnut care brevetase un medicament fabricat n Uruguay, depunerea plingerii la Curtea de Echitate a inutului Hancoc fusese prezentata drept o neregula. Tribunalele federale erau pregatite sa se ocupe cu asemenea dispute, iar Miyer-Brac i falanga sa de avocai ncercasera cu politee sa mute cazul. Judectorul Atlee ramasese pe poziie, ca i judecatorul federal. Dintre acuzai faceau parte localnici, aa ca mutarea la un tribunal federal putea fi respinsa Reuben Atlee preluase friele speei i, pe masura ce o mpinsese spre final, rabdarea sa faa de avocaii apararii ncepuse sa se diminueze. Ray zmbi fara sa vrea. citind cteva dintre deciziile tatalui sau. Erau concise, aproape brutale si concepute sa-i puna pe jar pe nenumaraii avocai care roiau n jurul acuzailor. Regulile modeme ale proceselor rapide nu fusesera niciodata necesare n sala judecatorului Atlee. Devenise clar ca Ryax era un medicament defectuos. Patton French gasise doi experi care-l facusera praf, iar experii care-i sarisera n aparare nu erau dect purtatori de cuvnt ai companiei farmaceutice. Ryax cobora in mod spectaculos nivelul colesterolului. Fusese trecut iute prin comisiile de aprobare, apoi propulsat pe piaa, unde devenise extrem de popular. Acum zeci de mii de rinichi fusesera afectai, iar Patton French pusese Miyer-Brac cu umerii pe saltea. Procesul durase opt zile. n ciuda obieciilor apararii, edinele incepeau n fiecare dimineaa, la 8.15 fix. i adeseori ineau pna la ora 20, declannd alte obiecii pe care judecatorul Atlee le ignora. Ray i vazuse comportamentul acela n numeroase ocazii. Judecatorul credea n munca susinuta i, n absena unor jurai pe care sa-i rasfee, era brutal. Decizia sa finala fusese anuntata la doua zile dupa ultima marturie a audierilor, o lovitura socanta pentru promptitudinea judiciara, n mod clar, el ramasese n Bay St. Louis i dictase stenografei de la tribunal o decizie de patru pagini. Nici asta nu-l surprinse pe Ray. Judecatorul detesta taraganarea deciziilor. n plus, avea notitele sale pe care sa se bizuie. n cele opt zile in care se depusesera mrturii non-stop, Judectorul umpluse probabil treizeci de blocnotesuri. Decizia lui coninea suficiente detalii pentru a-i impresiona pe experi.

Familia lui Clete Gibson primea daune de 1,1 milioane dolari, dupa evaluarea vieii barbatului, facuta de un economist. Compania Miyer-Brac trebuia sa plateasca daune punitive n valoare de lO milioane de dolari, deoarece promovase un produs periculos pentru sanatate. Decizia reprezenta o condamnare caustica a neglijenei i a lacomiei corporaiilor i era destul de clar ca judecatorul Atlee fusese foarte afectat de practicile companiei Miyer-Brac. Cu toate acestea, Ray nu tia ca tatal sau sa fi recurs vreodata la daune punitive. Urmase obinuitul vnej de reclamatii postverdict, pe care Judecatorul le respinsese prin paragrafe scurte. Miyer-Brac dorea anularea daunelor punitive. Patton French voia ca acestea sa aiba o valoare mai mare. Ambele parti primisera cite o mustrare fichiuitoare n scris. n mod curios, nu exista nici o cerere de recurs. Ray se atepta mereu sa dea peste una. Rsfoi de doua ori seciunea post-proces, apoi mai scotoci o data ntregul sertar. Era posibil sa se fi ajuns la o conciliere ulterioara i i facu o nsemnare sa-l ntrebe pe arhivar. O disputa minora, dar neplacuta, izbucnise in privina onorariilor. Patton French avea un contract semnat de familia Gibson, prin care capata cincizeci la suta din orice daune obinute. Ca ntotdeauna, Judecatorul apreciase ca suma era exagerata. La Curtea de Echitate, onorariile ramneau exclusiv la discreia judecatorilor. Dintotdeauna, limita sa fusese treizeci i trei la suta. Calculele erau simplu de efectuat i domnul French se luptase din rasputeri ca sa-i incaseze banii binemeritai. Onorabilul judecator nu cedase un pas. Procesul Gibson era unul dintre cele mai frumoase cazuri ale judecatorului Atlee i Ray se simi in acelai timp mndru i emotionat. Era greu de crezut ca avusese loc cu aproape un an i jumtate n urm, cnd Judectorul suferea de diabet, de inima i probabil de cancer, dei cel din urma avea s fie descoperit abia peste ase luni. l admira pe btrnul lupttor. Cu excepia unei femei care mnca o felie de pepene la biroul ei i n acelai timp lucra pe Intemet, ceilali arhivari plecaser la mas. Ray prsi locul i pleca n cautarea unei biblioteci. De 1a un local cu hamburgeri din Biloxi, i verific mesageria vocala din Charlottesville i gasi trei mesaje: Kaley sunase ca sa-i spuna c i-ar plcea sa cineze cu el. O tergere tacuta o rezolva, o data pentru totdeauna. Fog Newton l anuna ca Bonanza era liber n sptmna urmatoare i trebuiau s continue lectiile. Iar Martin Gage de la Serviciul Impozite Fiscale, filiala Atlanta, l anuna ca atepta faxul cu scrisoarea fals. Ateapt mult i bine", i spuse Ray.

Minca o salata preambalata, la o masa de plastic portocaliu-ipator, de cealalta parte a autostrazii, avnd plaja n faa. Nu-i putea aminti ultima ocazie cnd fusese singur ntr-un fast-food, iar acum o facea numai fiindca putea sa mannce n preajma mainii. n plus, locul era.ticsit de mame tinere nsoite de copii, un grup de obicei puin incli nat spre delicte. n cele din urm, abandona salata i-l suna pe Fog. Biblioteca publica din Biloxi se afla pe Lameuse Street. Folosindu-se de o hart nou, pe care o cumparase dintr-un magazin universal, Ray o gasi i parc ntr-un ir de maini din apropierea intrarii principale. Dupa cum i intrase n reflex, nainte s intre n cldire, se opri i-i privi Audi-ul i toate elementele din jurul sau. Calculatoarele se aflau la parter, ntr-o ncpere cu pereti de sticla, dar care, spre dezamagirea lui, nu avea ferestre spre exterior. Principalul ziar de pe Coasta era Sun Herald, ale carui arhive puteau fi accesate prin intermediul serviciului de tiri al bibliotecii pna n 1994. Ray merse direct la 24 ianuarie 1999, a doua zi dupa ce judecatorul Atlee i pronunase verdictul. Deloc surprinzator, pe prima pagina a seciunii locale exista un articol despre verdictul de 1,1 milioane din Bay St. Louis. Deloc surprinztor, Patton French avea multe de spus. Judecatorul Atlee refuzase orice comentarii. Avocaii apararii se declarasera ocai i promisesera ca vor face recurs. Aparea i fotografia lui Patton French, un barbat de vreo cincizeci i cinci de ani, cu faa rotunda i par grizonant, ondulat. Dupa cum se derula articolul, era clar ca el telefonase la ziar pentru a comunica vestea i fusese ncntat sa-i dea drumul la gura. Fusese un proces de groaza". Aciunile apartorilor fusesera nesabuite i rapace. Decizia tribunalului fusese curajoasa i dreapta". Orice recurs ar fi nsemnat o alta tentativa de a ntrzia restabilirea dreptatii. Se lauda cu cistigarea multor procese, dar acesta fusese verdictul cel mai important pe care-l primise. ntrebat asupra valului recent de cretere a sumelor puse n joc, respinsese orice sugestii potrivit carora decizia judecatoreasca ar fi fost exagerata. Acum doi ani, declarase el, n inutul Hinds, o curte cu jurai a decis daune n valoare de cinci sute de milioane de dolarii* Iar n alte pari ale statului, jurai luminai i ardeau cu zece sau douazeci de milioane pe avocaii companiilor lacome. Daunele, adaugase el, au toate temeiurile legale posibile." Specialitatea sa, se spunea n continuarea articolului, era farmacologia Preluase nu mai puin de patru sute de cazuri Ryax i numarul acestora sporea zilnic. Ray ceru o cautare pentru cuvntul Ryax" n arhiva Sun Herald. La cinci zile dupa articolul citit, pe 29 ianuarie, aparea un anun cu litere groase, pe o pagina ntreaga, ncepnd cu ntrebarea ameninatoare: Ai luat Ryax? Urmau doua paragrafe de avertizati teribile legate de folosirea medicamentului, apoi un paragraf care detalia victoria recenta a

lui Patton French, avocat expert, specializat n Ryax si alte medicamente dubioase. n urmatoarele zece zile, la un hotel din Gulfport urma sa se desfasoare o sesiune de examinare a potenialelor victime de catre experi medicali calificati. Consultaiile erau gratuite. Nu existau nici un fel de obligaii, sau cel puin nu erau menionate explicit. n pa:tea de jos a paginii se preciza c anunul fusese platit de firma de avocatura French & French, i erau menionate adresele i numerele de telefon ale cabinetelor din Gulfport, Biloxi i Pascagoula. Aceeai cautare obinu un anun aproape identic, datat l martie 1999. Singura diferena consta n data i locul consultaiilor. Un alt anun fusese publicat n ediia de duminica a lui Sun Herald, pe 2 mai 1999. Pentru aproape o ora, Ray se indeparta de Coasta i gasi aceleai anunuri n Clarion-Ledger din Jacson, TimesPicayurie din New Orleans, Hattiesburg American, Mobile Register, Commercial Appeal din Memphis i The Advocate din Baton Rouge. Patton French lansase un atac frontal masiv asupra lui Ryax si Miyer-Brac. Convins ca anunurile din ziare se puteau ntinde n toate cele cincizeci de state, Ray se plictisi. ncerca o cautare pe Web pentru Patton French" si gasi site-ul firmei de avocatura, o propaganda absolut impresionanta. n firma lucrau acum paisprezece avocai, cu filiale n ase orae, dar tin-na se extindea cu fiecare ora. Patton French avea o biografie magulitoare de o pagina, care i-ar fi stingherit pe cei cu obrazul mai subire. Tatal sau, batrnul French, parea sarit de optzeci de ani i capatase statutul de senior, indiferent ce putea sa nsemne asta. Direcia de aciune a firmei o constituia reprezentarea juridica a persoanelor afectate de medicamentele proaste i de medicii incompetenti. Negociase in mod sclipitor cel mai mare verdict Ryax de pna atunci - 900 de milioane de dolari pentru 7 200 de clienti. Acum atacase Shyne Medical, producatorii lui Minitrin, medicamentul impotriva hipertensiunii larg utilizat i scandalos de profitabil pe care FDA l retrasese din cauza efectelor secundare. Firma avea aproape doua mii de clienti Minitrin i gasea saptaminal alii. Patton French atacase i Clar Pharmaceutical pentru un verdict de opt milioane de dolari intr-un proces cu jurai in New Orleans. Medicamentul n cazul respectiv era Kobril, un antidepresiv care fusese vag asociat cu surzirea. Firma ctigase prima serie de cazuri Kobril - 1 400 - , obtinnd 52 de milioane. Nu se consemnau prea multe despre ceilali membri ai firmeLlasndu-se impresia clara ca era un spectacol cu un singur protagonist i o echipa de subordonati n fundal, care manevra miile de clieni strni de pe strada. O pagina ntreaga era dedicata conferinelor pe care urma sa le sustina domnul French, alta prezenta calendarul detaliat al proceselor sale i doua pagini enumerau consultaiile pentru depistarea

potentialelor cazuri - acestea dinurma se efectuau pentru opt medicamente, printre care i Ben-scheletele, pilulele pentru slabit mentionate de Forrest. Pentru o deservire optima a clientilor, finna French achizitionase un Gulfstream IV i fotografia color a aces tuia se lafaia, mare, pe o pista, desigur cu Patton French alaturi, ntr-un costum negru de comanda i cu un surs feroce, gata sa se imbarce i sa plece ca sa lupte pentru dreptate altundeva. Ray tia ca un asemenea avion costa n jur de 30 de milioane de dolari, cu doi piloi permanenti i o lista de cheltuieli de ntretinere care l-ar fi ingrozit pe orice contabil. Patton French era realmente un tip cu un eu nemasurat. Avionul constitui picatura finala i Ray parasi biblioteca. Rezemndwse de maina sa, forma numrul de telefon de la French & French i strabatu treptat meniul nregistrat client, avocat, judecator, alii, informatii pentru triere, asistenta juridica, primele patru litere ale numelui avocatului personal. Trei secretare lucrnd rabdatoare pentru domnu] French l trecur de la o etap la alta, pna ajunse la cea care se ocupa de programari. Epuizat, Ray rosti: - Chiar a vrea sa ma intilnesc cu domnul French. - Lipseste din ora, rspunse ea, surprinztor de politicoasa. Bineneles ca lipsea din ora. - Bine, fii atenta, vorbi grosolan Ray. Fac chestia asta doar o singur data. Ma numesc Ray Atlee. Tatal meu a fost judectorul Reuben Atlee. Ma aflu aici, n Biloxi, i doresc sa ma-ntlnesc cu Patton French. i lasa numarul telefonului celular, sui in Audi i pomi. Se ndrepta spre Acropolis", un cazinou tipator, stil Vegas, cu specific grecesc, incompetent realizat, dar fara ca asta sa deranjeze pe cineva. Parcarea era aglomerata i se vedeau suficieni paznici; nesigur era daca unnareau ceva. Ray gasi un bar de unde putea sa vad sala de joc i tocmai sorbea dintr-o apa gazoasa, cind telefonul i iri. - Domnul Ray Atlee, spuse glasul. - Eu snt, ncuviina Ray, apasndu-i telefonul de ureche. - Snt Patton French. Ma bucur ca ai sunat. Regret ca nu eram la birou. - Snt convins ca eti un om ocupat. - Aa este. Eti pe Coasta? - n clipa de faa stau n Acropolis, un loc minunat. - Ei bine, eu m ntorc. Am fost n Naplesl, pentru o

ntlnire a partilor civile cu nite avocai barosani din Florida. ncepe, i zise Ray. . - Condoleante, zise French i semnalul pri puin. Se afla probabil la 13 000 de metri altitudine, n drum spre casa. - Mulumesc. - Am fost la nmormntare i te-am vazut, dar n-am avut ocazia sa discutam. Un barbat deosebit, Judecatorul. - Mulumesc, repeta Ray. l Localitate turistica n sud-vestul Floridei (n. tr.). - Ce face Forrest? - De unde-1 tii pe Forrest? - tiu aproape tot, Ray. Pregatirile mele dinaintea proceselor snt meticuloase. Adunm tone de informaii. Aa ctigam. Este curat acum? - Din cite tiu, da, rspunse Ray, iritat de faptul ca o problema intim putea fi menionat cu uurina cu care se discuta despre buletinul meteorologic. De pe site-ul accesat tia ns c individul nu stralucea prin delicatee. - Bravo, uite ce-i, o s-ajung mine cndva. Sint pe iaht, aa ca nu inaintm prea repede. Ne putem ntlni la prnz sau la cin? N-am vazut nici un iaht pe pagina de Web, domnule French. Probabil c l-am scapat din vedere? Ray ar fi preferat o ora cu o cafea in fa dect un prnz de dou ore sau o cin i mai lung, dar el era invitatul. - La oricare. - Dac nu te deranjeaz, pstreaz libere ambele opiuni. Este cam vint aici n Golf i nu tiu sigur cnd voi ajunge. Fetele mele te pot suna mine? - Sigur ca da. - Discutm despre procesul Gibson? - Da - dac nu mai este i altceva. - Nu, totul a inceput cu Gibson. Revenit la Easy Sleep Inn, Ray privi nu foarte atent un meci de base-ball fr sonor i incerc s citeasc, n timp ce atepta apusul soarelui. Avea nevoie de somn, dar nu dorea s se culce nainte de a se ntuneca. l prinse pe For-rest la a doua ncercare i tocmai discutau despre

satisfactiile dezintoxicrii, cnd telefonul celular ncepu s riie. - Te sun eu, zise Ray i nchise. n apartamentul lui intrase din nou un intrus. spargere n desfasurare, rosti glasul prenregistrat al companiei de alarma. Dupa ce nregistrarea se sfiri, Ray deschise ua i-i privi maina, aflata la mai puin de apte metn'. inu celularul in mna i atepta. Compania de alarm l ntiint i pe Corey Crawford, care-l suna dupa cincisprezece minute, anunindu-i acelai lucru. Ua de la strada forat cu ranga, ua de la apartament fortata cu ranga, o masa rasturnata, luminile aprinse, nici un aparat electric lipsa. Acelai poliist completa acelai tip de raport. - Nu exista nimic de valoare acolo, zise Ray. - Atunci de ce continua cu spargerile? intreba Crawford. - Nu tiu. Crawford lua legatura cu proprietarul, care promise ca va cuta un timplar i va repara uile. Dupa plecarea politistului, Crawford atepta n apanament i-l suna din nou pe Ray. - Asta nu-i o coincidenta, ncepu el. - De ce? - Nu se ncearca nici un furt. Este intimidare, atta tot. Ce se-n-tmpl? - Nu stiu. - Eu cred ca tii. - i jur. - Cred ca nu-mi spui totul. Aici ai dreptate, i zise Ray, dar i meninu poziia. - Este o intimplare, Corey, relaxeaza-te. Nite puti divin-aia smecheri, cu parul roz i tepi prin falci. Drogai care cauta s faca rost repede de-un ban. - Cunosc zona. tia n-au fost puti. - Un profesionist nu s-ar fi ntors, daca ar fi tiut de existena alarmei. Au fost dou persoane diferite. - Nu-s de acord. Cazur de acord sa nu fie de acord, dei amindoi tiau adevarul. Ray se foi n intuneric timp de doua ore, incapabil macar

sa nchid ochii. Pe la ora 23, se sui n maina i se trezi napoi n Acropolis", unde juca la rulet i bu un vin prost pna la 2 noaptea. Ceru o camer cu vederea spre parcare, nu spre plaj, i de la. fereastra aflat la etajul al doilea i supraveghe maina pn diminea. Dormi pna cnd serviciul de curatenie se plictisi sa mai atepte. Ziua hoteliera lua sfrit la amiaza, fara exceptii, iar cnd camerista batu n ua la 11.45, Ray zbiera ceva prin ua i sari sub du. Maina arata perfect- nu se zareau lovituri, zgrieturi sau urme de forare n partea din spate. Descuie portbagajuli se uita iute inauntru: trei saci negri de gunoi, ticsiti cu bani. Totul era normal, pna cnd sui la volan i vazu plicul vrt sub stergatorul de parbriz din faa lui. nghea privindu-l, iar plicul parea ca-l privete la rindul sau, de la aptezeci i cinci de centimetri departare. Alb, simplu, de marimea unei coli de hirtie, lipsit de orice semne vizibile, cel putin pe partea dinspre el. Indiferent despre ce ar fi fost vorba, nu era un semn bun. Nu era un pliant pentru livrare de pizza la domiciliu, sau care l sa faca reclama unui candidat la cine tie ce functie politica. Nu era nici o amenda pentru depasirea timpului de parcare, deoarece parcarea era gratuita la cazinou] Acropolis". n plic exista ceva. Ray cobor foarte ncet din Audi i privi n jur, spernd sa remarce pe cineva suspect. Ridica tergatorul, lua plicul i-l examina de parca ar fi fost proba decisiva ntr-un proces de crima. Dupa aceea sui napoi n maina, fiindca banuia ca era urmrit. nauntru se afla o alta foaie mpaturita n trei, alt fotografie color digital tiprit la calculator - incinta 37F de la Chaney's Self-Storage, din Charlottesville, Virginia, aflata la 1 500 de ilometri deprtare i la cel puin 18 ore de condus. Acelai aparat foto, aceeasi imprimanta, nendoios acelasi fotograf care, fara ndoial, tia c 37F nu era ultima incinta pe care o folosise Ray ca sa ascunda banii. Desi se simea prea ametit pentru a actiona, Ray demara n tromba. Goni pe autostrada interstatala 90, privind toate mainile din urma lui, apoi coti brusc la stnga si intr pe o straduta pe care merse un ilometru i jumatate, oprind in parcarea unei spalatorii automate. Nu-I urmrea nimeni. Timp de o ora, se uita la toate masinile i nu vzu nimic suspect. Pentru siguran, pistolul se gasea pe locul de alaturi, gata sa fie utilizat. i mai linititori erau banii aflai la nici un metru departare. Avea tot ce-i trebuia. Apelul din partea secretarei cu programari a domnului French sosi la 11.15. Intervenisera nite probleme eseniale care fceau imposibil prinzul, dar domnul French avea sa fie ncntat sa-l aib ca invitat la o cina timpurie. nrreba daca Ray putea veni la sediul marelui om pe la ora 16, urmnd ca ntlnirea sa decurga din momentul acela.

Sediul, a crui fotografie magulitoare aprea pe pagina de Web, era o reedina georgian eleganta, situata deasupra Golfului, pe un teren lung, umbrit de stejari i iedera spaniola. Casele vecine aveau aceeasi arhitectura si vrsta. Curtea din spate fusese recent transformat intr-o parcare nconjurat de ziduri nalte de caramida i Videocamere de securitate, scannd nainte i napoi. O poarta metalica se deschise pentru Ray i fu nchis n urma lui de un paznic mbrcat ca un agent al Serviciului Secret. Parc rrtr-un loc rezervat i un alt paznic il escorta n spatele cldirii, unde o echipa de lucrtori punea dale, iar alta planta garduri vii. O renovare majora a sediului i a anexelor era n plin desfurare. - Guvematorul sosete n trei zile, opti paznicul. - I-auzi, facu Ray. Cabinetul personal al lui French se afla la etaj, dar avocalul nu se gasea acolo. Era tot pe iaht, n Golf, i explica o bruneta tnara i draguta, care purta o rochie scumpa, mulata pe trup. l conduse oricum n cabinetul domnului French il ruga sa atepte n zona pentru vizitatori de lnga ferestre. ncaperea era lambrisat n stejar deschis la culoare i coninea suficiente canapele masive tapisate n piele, fotolii i divane pentru a mobila o cas ntreag. Biroul de dimensiunile unei piscine era acoperit cu machete de iahturi faimoase. - i plac ambarcatiunile? ntreba Ray, privind n jur. Se ateptau sa lie impresionat. - Da. Folosind o telecomand, bruneta deschise o uia n spatele careia glisa un ecran mare. - Este ntr-o edina, dar va va contacta imediat. Dorii ceva de baut? - Da, mulumesc, cafea neagra. ` n colul din dreapta-sus al ecranului se gasea o videocamer minuscula i Ray banui c. el i domnul French aveau sa converseze prin intermediul unui satelit. Iritarea cauzata de faptul ca trebuia sa atepte se acumula lent. n mod normal, ar fi trebuit deja sa clocoteasca, dar pe de alta pane l captiva spectacolul care se desfura n jurul sau. El era unul dintre personaje. Relaxeaz-te si simte-te bine, i porunci. Ai timp destul la dispoziie." Bruneta reveni cu cafeaua, servita desigur n ceti de portelan, avnd gravat F&F n lateral. - Pot s ies? ntreba Ray. - Bineneles, zmbi tinara i reveni la biroul ei.

Dincolo de uile duble se ntindea un balcon lung. Ray i bau cafeaua lnga balustrada i admira panorama. Peluza lata din fata se termina la autostrad, iar dupa ea se zreau plaja i apele Golfului. Nu se vedea nici un cazinou, nici macar n faza de construcie. Dedesubt, la porticul din faa, civa zugravi sporovaiau n vreme ce-i mutau scarile. Totul degaja o impresie de nou. Patton French tocmai cstigase la loterie. - Domnule Atlee, l striga bruneta i Ray reveni n cabinet. Pe ecran se vedea chipul lui Patton French, uor ciufulit, ncruntindu-se peste ochelarii de citit aezai pe vrful nasului. - Iata-te, zise el scurt. Scuze pentru ntrziere, Ray. Aaza-te acolo, ca sa te pot vedea. Bruneta i indica fotoliul i Ray se aseza. - Ce mai faci? ntreba French. - Bine, mulumesc. i tu"! - Grozav. Uite ce-i, scuza-ma pentru ncurcaturi, e numai vina mea, dar am fost prins toata dupa-amiaza intr-una dintre blestematele astea de Videoconferine si n-am putut scapa. Ma gindeam c-ar fi mult mai linite sa cinam aici pe iaht, ce zici? Bucatarul meu e mai bun dect orice ai gsi pe uscat. Snt la numai treizeci de minute de arm. O sa bem ceva, numai noi doi, apoi luam o cina copioasa i discutam despre tatal tau. Va fi placut, i promit. Cnd termina de vorbit, Ray ntreba: - Maina mea va fi in sigurana aici? - Evident. Ce dracu', e-n curte. Daca vrei, o sa le zic paznicilor sa stea naibii cu fundurile pe ea. - Bine. Cum ajung - inot? - Nu, am alupe. O sa te-aduca Dicie. Dicie era acelai tnar voinic care-l adusese pe Ray n cladire. Acum l conduse afar, unde atepta un Mercedes argintiu, foarte lung. Dicie l conduse ca pe un tanc prin trafic, pna la docurile Point Cadet, unde erau arnarate o suta de ambarcaiuni mici. Una dintre cele mai mari era proprietatea lui Patton French. Purta numele Lady of Justice. - Golful e linitit i n-o sa dureze mai mult de douazeci i cinci de minute, zise Dicie dupa ce suira la bord. Motoarele erau deja pomite. Un steward cu un accent pronunat l ntreba pe Ray daca dorea ceva de baut. - Apa gazoasa, raspunse barbatul. Pomira printre siturile de ambarcaiuni, prin doc, pna se

indepartata de dig. Ray sui pe punte i privi linia tarmului pierzndu-se n zare. Ancorat la cincisprezece ilometri de Biloxi, se afla King of Tarts', un iaht de lux. lung de patruzeci si doi de metri, cu echipaj de cinci oameni i cabine pluate pentru doisprezece pasageri. Singurul pasager era domnul French, care ii atepta oaspetele la cina. - Chiar ma bucur, Ray, zise el. i strinse mna, apoi l strinse de umar. - i eu ma bucur, spuse Ray, ramnnd neclintit. deoarece lui French ii placea contactul fizic. Era cu patru-cinci centimetri mai inalt dect el, artos i bronzat, cu ochi albatri, strapungatori, care erau mijii, dar nu clipeau. - Sint foarte ncntat ca ai venit, facu French, continuind sa-i strnga mna. ` Doi frai de snge nu s-ar fi atins cu mai mult afectiune. - Rami aici, Dicie, striga el spre puntea de dedesubt. Haide, Ray. Suira cteva trepte, pna pe puntea principala, unde i atepta un steward n haina alba, cu un ervet scrobit F&F, mpturit perfect peste brat. - Ce bei? ntreba French. - Care-i specialitatea casei? se interesa Ray, bnuind ca gazda sa nu era genul de barbat care sa se ncurce cu sucurile. - Votca cu ghea i suc de lamie. - ncerc i eu. - Este o votca noua din Norvegia, excelenta O sa-ti placa. Tipul i cunotea marfa. Purta o camasa neagra de in, ncheiat la gt, i bermude aramii tot de in, perfect calcate, care-i veneau ca tumate. 1 Regele daunelor (n. tr.). Avea un nceput de burta, dar un piept masiv, iar antebraele erau de doua ori mai groase dect unele normale. Probabil ca era indragostit de propriul par, fiindca nu-i putea desprinde degetele din el. -- Ce zici de iaht? l ntreba el, aratind cu braul de la pupa la prova. A fost construit acum doi ani pentru un prin saudit, unul dintre cei mici. Idiotul a pus un semineu n el, i vine sa crezi? L-a costat vreo douazeci de milioane i dupa un an 1-a

schimbat cu altul de aptezeci de metri. - Este impresionant, rosti Ray, straduindu-se sa para suficient de uimit. Nu se apropiase niciodata de lumea iahturilor i banuia ca dupa episodul acesta va pastra de-a pururi distana. - Construit de italieni, comenta French, ciocanind ntr-o balustrada facuta dintr-un lemn teribil de scump. - De ce stai aici, n Golf! se interesa Ray. - Sint un tip caruia nu-i place sa stea pe uscat, ha-ha. Te-ai prins? Ia loc, l invita French. Se aezara pe punte, n doua sezlonguri lungi i joase, iar dupa aceea avocatul arata spre arm. - De abia poi sa vezi Biloxi i asta nseamna ca-i suticient de aproape. Aici pot sa lucrez intr-o zi mai mult dect intr-o saptamina la birou. n plus, ma mut de la o casa la alta. Sint n curs de divor. Aici e ascunzatoarea mea. -mi pare rau pentru divor. - Este iahtul cel mai mare din Biloxi i cei mai muli l pot vedea. Nevasta actuala crede ca l-am vndut, iar daca ma apropii prea mult de arm, jegosul ei de avocael poate sa noate pna aici i s-l traga n poza. Cincisprezece ilometri nseamna suficient de aproape. Votcile pe care pna n plescai cu ghea sosira n nite sonde nalte i subiri, era gravat F&F. Ray sorbi puin si bautura l arse vrful picioarelor. French trase un gt zdravan i din buze.

- Ce zici? intreba el mndru. - Buna votca. Ray nu-i putea aminti ultima data cnd buse una. - Dicie a adus niscai pete-spada proaspat pentru cina. i place? - Grozav. - i stridiile snt bune acum. - Am facut Dreptul n Tulane. Trei ani de zile am mncat numai stridii proaspete. - tiu. French scoase un radiotelefon micut din buzunarul cmaii i transmise comanda pentru cina cuiva din interiorul iahtului. i privi ceasul i decise ca vor mnca peste doua ore. - Ai fost coleg cu Hassel Mangrum, zise el.

- Da, era cu un an mai mare. - Avem acelai dresor de cini. Hassel s-a descurcat bine aici, pe Coasta. S-a bagat de la inceput pe lnga baietii cu azbestul. - N-am mai auzit de el de vreo douazeci de ani. - N-ai pierdut mare lucru. E o secatura acum i banuiesc c-a fost o secatura i-n facultate. - Asa-i. De unde stiai c-am fost colegi? - Documentare, Ray, documentare extensiva. Legana din nou votca. A treia sorbitura a lui Ray i se duse drept n creier. - Am cheltuit ceva malai investigndu-l pe judecatorul Atlee, familia lui, mediul, procesele prezidate, finanele, tot ce-am putut gasi. Nimic ilegal sau indiscret, Doamne ferete, ci munca detectivis pe stil vechi. tim de divorul tu - cum l cheama... Lew Lichidatorul? Ray se mulumi sa ncuviineze din cap. Ar fi _vrut s spun ceva urit despre Lew Rodowsi si ar fi dorit s-i impute lui French faptul c-i scormonise trecutul, dar votca i bloca semnalele. Aa ca ddu din Cap. -i cunoatem salariul ca profesor de Drept. Este informaie publica n Virginia, stiai? - Da, stiam. - Nu-i un salariu rau, dar i facultatea e celebra. - Aa-i. -n schimb, trecutul frateluitau a fost omu-eaga aventura. - Snt sigur. A fost o aventur i pentru familie. - Am citit toate verdictele date de tatal tau n procesele de vatamari i decese din culpa. Nu erau multe, dar am ciugulit unele indicii. Era conservator cu onorariile, dar n acelai timp i favoriza pe cei mici, pe muncitorii de rnd. tiam ca va respecta litera legii, dar mai stiam i faptul ca adeseori judecatorii batrini modeleaza legea astfel nct sa se potriveasca noiunii lor de dreptate. Am avut subaltemi care au ntocmit documentarea, nsa i-am citit toate verdictele importante. A fost un om sclipitor, Ray, i intotdeauna corect. N-am fost niciodata in dezacord cu vreuna dintre opiniile lui. - Tu l-ai ales pentru cazul Gibson? - Da. Atunci cnd am decis sa depunem plngerea la Curtea de Echitate i sa-ncercam fara jurati, am decis sa nu fim prezidati de un judector local. Avem trei n inut. Unul e ruda cu familia Gibson, altul refuza sa prezideze alte cazuri

dect cele de divor, iar al treilea are optzeci i patru de ani, e senil si n-a mai ieit din casa de trei ani. De aceea, am cautat prin stat i am gasit trei candidai poteniali. Din fericire, tatal meu i al tau se cunosc de saizeci de ani, de la Sewanee si dupa aia de la facultatea de Drept, la Ole Miss. N-au fost chiar prieteni apropiai, dar au pastrat legatura. _ Tatal tau mai activeaza? - Nu, acum este n Florida, s-a retras si joaca golf zilnic. Eu snt singurul proprietar al firmei. Cum i spuneam, tata a plecat n Clanton, a stat pe terasa cu judecatorul Atlee i au povestit despre razboiul de secesiune si Nathan Bedford Forrest. S-au dus chiar pna la Shiloh i-au umblat pe-acolo doua zile -cuibul viespilor, iazul nsngerat. Judecatorul Atlee era sa se sufoce de emotie, cnd a stat n locul unde a cazut generalul Johnson. - Am fost acolo de peste zece ori, surse Ray. - Nu influenezi n mod direct o persoana ca judectorul Atlee. n trecut se zicea i susuri la ureche. - Pentru chestia asta, zise Ray, odata a bagat un avocat la nchisoare. Individul a venit la el naintea nceperii procesului i a ncercat sa-i pledeze cazul. Judecatorul l-a bagat la inchisoare pentru o jumatate de zi. - Chadwic, n Oxford, nu? fcu French, mulumit de sine. Ray rmase cu gura cscat. - Oricum, trebuia sa-i subliniem importana litigiului cu Ryax. tiam c nu va. dori sa vin pe Coasta i s prezideze cazul, dar ar fi fcubo, dac ar fi crezut n cauz. - Ura Coasta. - tiam asta, crede-m, era una dintre grijile mele majore. Totusi, era un om cu principii deosebite. Dup ce a retrit rzboiul acolo timp de dou zile, a acceptat, fr chef, s prezideze cazul. - Judectorii speciali nu snt numii de Curtea Suprem? ntreba Ray. A patra sorbitur alunec pe gt fr s arda i votca avu parc un gust mai bun. - Ba da, ddu din umeri French, dar exist destule modaliti ca sa aranjezi lucrurile. Avem prieteni. n lumea lui Patton French, oricine putea fi cumprat. Stewardul aparu cu alte sonde. Le acceptar, dei nu aveau neaprat nevoie. French continua s fie prea surescitat pentru a sta locului prea mult timp. - Haide s-i art iahtul, zise el i sri fr efort din ezlong. Ray se ridic atent, inndu-i paharul.

Cina avu loc n salonul oficial - o sal lambrisat cu mahon, ai carei perei erau mpodobii cu machete de clipere i canoniere, hri ale Lumii Noi i Extremului Orient, plus o colectie de muschete vechi, adaugate pentru a lasa impresia ca de fapt King of Tarts naviga de secole. Se gasea pe puntea principala in spatele cabinei de comanda; un coridor ngust o lega de chicineta n care buclarul vietnamez asuda, muncind de zor. n mijlocul salonului trona o masa ovala de marmura pentru douasprezece persoane, care cntarea cel puin o tona i-l facea pe Ray sa se ntrebe cum naiba reusea iahtul sa nu se scufunde. n seara aceea. la masa cinau doar doua persoane; deasupra lor, un candelabru micut se legana o data cu valurile. Ray statea la un capat i French n capatul opus. Primul vin al serii fu un Burgundy alb, care, urmnd arsurii celor doua votci cu gheata, nu avu nici un gust pentru Ray. Nu acelai lucru se putea spune i despre gazda sa. French trasese trei votci, practic storsese paharele i limba ncepuse sa i se mpleticeasc uor. Simea ns. fiecare iz al strugurilor din vin, detecta chiar un damf vag al butoiului de stejar si, aidoma tuturor snobilor, trebui neaparat sa-i transmita lui Ray aceste informaii utile. - n cinstea lui Ray, rosti el, intinznd paharul intr-un toast intrziat. Ray ciocni uor, dar nu spuse nimic. Era o seara n care nu avea multe de zis, i o tia. Se va mulumi sa asculte. Gazda sa se va imbata i va vorbi destul. - Ryax m-a salvat, Ray, continua French, rotind vinul in pahar i admirndu-I. -n ce fel? -n toate felurile. Mi-a salvat sufletul. Eu venercz banii i Ryax m-a facut bogat. O sorbitura intima, urmata de obligatoriu] plescait din buze i rostogolitul ochilor peste cap. - Am ratat tunul cu azbestul acum douazeci de ani. antierele navale din Pascagoula foloseau azbest de muli ani si s-au imbolnavit zeci de mii de oameni. Eu am ratat ocazia. Eram prea ocupat cu acionarea n judecata a medicilor i a companiilor de asigurri, din care scoteam bani frumoi, dar pur i simplu nu ntrevazusem potenialul daunelor n bloc. Eti gata pentru nite stridii? - Da. French apasa pe un buton i stewardul aparu aproape instantaneu cu doua platouri de stridii crude n cte o jumatate de cochilie. Ray i mai puse hrean n etchupul dres cu sos de lamie i se pregati pentru festin. French rotea vinul n pahar i era ocupat sa vorbeasc. - Dupa aceea au venit tigarile, zise el cu tristee. Muli

dintre aceiai avocati, chiar i de aici. Am crezut ca erau nebuni - ce dracu', toi au crezut asta! - , dar au da n judecata marile companii productoare de igri din aproape toate statele. Mi s-a oferit ansa sa m-arunc in gol alaturi de ei, dar mi-a fost prea frica. E greu s-o admit, Ray. Pur i simplu, am fost prea nfricoat ca s risc. - Ce voiau de la tine? ntreba Ray, care apoi vri n gura prima stridie cu o saraea. - Un milion de dolari pentru finanarea litigiului. Iar eu aveam suma asta pe atunci. - La ct s-au ridicat daunele? - La peste trei sute de miliarde. Cea mai mare mecherie financiar i juridica din istorie. Practic, companiile productoare de tigari i-au cumprat pe avocai, care au fost de acord sa se vnd. O mita colosala, iar eu am ratat-o. Parea pe punctul de a izbucni n plins fiindca ratase o mita, dar i reveni iute cu o sorbitura prelunga din vin. - Bune stridiile astea, comenta Ray cu gura plina. - Acum douazeci i patru de ore, erau la cinci metri sub apa. French ii mai tuma vin i se apleca peste platoul sau. - Care ar fi fost rata dobinzii la milionul tau de dolari? se interesa Ray. - Doua sute la unu. - Doua sute de milioane de dolari? - Exact. Am fost bolnav un an de zile, i nu numai eu, ci muli avocai de pe-aici. i tiuseram pe jucatorii implicai i tremurasera chiloii pe noi. - Dup care a aparut Ryax. - Aa-i. - Cum a.i descoperit cazul? ntreba Ray, stiind ca trebuia sa fie un raspuns lung i ca avea sa poata mnca n tihna. - Participam la o conferina a avocatilor n St. Louis. Missouri este un loc dragut, nimic de zis, dar la ani lumina in urma noastra n privina litigiilor pentru daune. Ce dracu', pe la noi baietii cu azbest si tigari acionau de ani de zile, marcnd banul i aratindu-le tuturor cum se face. Eram la un pri cu un avocat batrin dintr-un orasel din Ozars. Fiul lui preda medicina la Universitatea din Columbia i lua Ryax. El facuse ceva cercetari i dduse peste nite rezultate oribile. Nenorocitul ala de medicament distrugea pur si simplu rinichii i fiindca era att de nou, nu exista nici un caz de litigiu. Am gasit un expert n Chicago, iar el l-a descoperit pe Clete Gibson, prin inter-

mediul unui medic din New Orleans. Dupa aia am nceput consultaiile i chestia a luat amploare. Ne trebuia doar un verdict bubuitor. - De ce n-ai vrut proces cu jurati? - Ma topesc dupa jurati. mi place sa-i aleg, sa le vorbesc, sa-i influentez, sa-i manipulez, chiar sa-i cumpr, dar sint imprevizibili. Voiam ceva garantat. n plus, doream un proces rapid. Zvonurile despre Ryax se raspndeau ca focul - i-ti poi imagina o hoarda de avocai tlamnzi care afla ca un medicament nou produce reactii adverse. Gasisem zeci de cazuri. la care capata primul verdict baban avea sa fie n fruntea cursei, mai ales daca era din zona Biloxi. Miyer-Brac este o companie elvetiana... - Am citit dosarul. - Pe tot? - Da, am fost ien' la Curtea de Echitate din Hancoc. - Ei bine, europenii snt ingroziti de sistemul nostru de daune. - Nu-i firesc? - Ba da, nsa ntr-un mod pozitiv. i obliga sa fie cinstiti. Ar trebui de fapt sa fie ingroziti de posibilitatea ca unul dintre blestematele lor de medicamente sa fie prost i s-i afecteze pe oameni, dar asta cade pe locul doi cnd n joc snt miliarde de dolari. Oamenii ca mine snt cei care-i obliga sa fie cinstiti. - Ei tiau ca Ryax avea probleme? French vr n gura o alta stridie, o inghiti cu greu, desena o jumatate de litru de vin i n cele din urma i regasi glasul. - De mult. Medicamentul era att de eficient in reducerea colesterolului, nct Miyer-Brac i FDA l-au mpins prea repede pe piata. Era un alt medicament minune si a functionat grozav pentru civa ani, fara nici un efect secundar. Dupa aceea - bum! esutul nefronilor... tii cum functioneaza rinichii? - Sa zicem ca nu. - Fiecare rinichi are vreun milion de unitati minuscule de filtrare numite nefroni, iar Ryax contine o substanta chimica sintetizata, care practic i topete. Nu mor toti pacientii, aa cum s-a ntmplat cu sarmanul Gibson, i exista grade diferite de lezare, nsa efectul este permanent. Rinichiul este un organ uluitor. care adeseori se poate autovindeca, dar nu dupa un tratament de cinci ani cu Ryax. - Miyer-Brac de cnd tiuse ca era nociv? - E greu de precizat, dar i-am aratat judecatorului Atlee

nite documente inteme, prin care laboratoarele lor insistau pentru prudenta i mai multe investigatii. Chit ca Ryax fusese pe piata vreo patru ani, cu rezultate spectaculoase, savantii companiei tot erau ingrijorati. Apoi pacientii au nceput sa se imbolnaveasca, chiar sa moara, si deja era prea trziu. Din punctul meu de vedere, trebuia sa gasim clientul perfect, i l-am gasit, scena perfecta, i am gasit-o, i sa actionam rapid, nainte ca un alt avocat sa capete un verdict rasunator. sta a fost rolul tatalui tau. Stewardul strnse cochiliile si aduse o salata de crabi. Un alt Burgundy alb fusese ales din colectia de la bord de nsui domnul French. - Ce s-a ntmplat dupa procesul Gibson? - Nici sa fi vrut n-ar fi ieit mai bine. Miyer-Brac s-a naruit pur i simplu. Idiotii aia aroganti au fost redui la lacrimi. Aveau bani de-i ntorceau cu lopata i abia ateptau sa-i cumpere pe avocatii reclamantilor. nainte de proces, aveam patru sute de cazuri i nici o putere. Dupa aceea, am avut 5000 de cazuri i un verdict de unsprezece milioane de dolari. Ma sunau sute de avocati. Am petrecut o luna intreaga zburnd prin tara intr-un Learjet i semnnd acorduri de reprezentanta cu alti avocati. Un tip din Kentucy avea o suta de cazuri. Altul din St. Paul avea optzeci. i tot aa. Pe urm, la vreo patru luni dupa proces, am plecat cu totii in New Yor pentru intrunirea finala de negociere a litigiilor. n mai putin de trei ore, am solutionat 6000 de cazuri pentru apte sute de milioane de dolari. Dupa o luna, am solutionat alte l 200 pentru dou sute de milioane. - Care a fost partea ta? ntrebarea ar fi fost grosolan daca ar fi fost pusa unei persoane normale, dar French de-abia atepta s vorbeasca despre onorariile lui. - Cincizeci la suta din total pentru avocai, dupa care se scadeau cheltuielile, iar restul se rnparea ntre clieni. Asta-i partea proasta a unui contract condiionat - trebuie Sri dai jumatate clientului. Oricum, am avut de platit i ali avocai, nsa am ieit din asta cu trei sute de milioane i ceva mamni. Asta-i frumuseea daunelor n bloc, Ray. Aduna-i cu turma, rezolva-i in turma i ia-le jumatate din total. Nu mai mnca nici unul. Sumele vehiculate erau prea mari. - Trei sute de milioane ca onorariu? repeta Ray uluit. French i clati gura cu vin. - Nu-i frumos? Vin att de rapid, ca n-am timp sa-i cheltuiesc. - Se pare ca le-ai tras-o. - i asta nu-i dect vrful aisbergului. Ai auzit vreodata de

Minitrin? - Am intrat pe pagina ta de Web. - Da? Ce parere ai? - Nu-i rau. Doua mii de cazuri Minitrin. - Trei mii n prezent. Este un medicament pentru hipertensiune cu efecte secundare periculoase. Produs de Shyne Medical. Au oferit cincizeci de mii pentru caz i i-am refuzat. O mie patru sute de cazuri Kobril, un antidepresiv care credem c provoaca surzirea. De Ben-schelete ai auzit? - Da. - Avem trei mii de cazuri. i o mie cinci sute... - Am vazut lista. Banuiesc ca site-ul este actualizat. - Bineneles. Snt noul rege al daunelor din ara, Ray. Toi ma suna. Am treisprezece avocai n firma i am nevoie de patruzeci. Stewardul reveni ca sa strng resturile. Le aduse petele-spad i urmatorul sortiment de vin, dei sticla anterioar era pe jumatate plina. French executa ritualul degustarii si, n cele din urm, parca fara entuziasm, ncuviina din cap. Lui Ray i se parea ca avea aproape acelai gust ca si cele doua dinainte. - Datorez totul judecatorului Atlee, zise French. - De ce? - A avut curajul sa ia decizia corecta. A oprit pe MiyerBrac n inutul Hancoc, fara s-i permita sa scape intr-un tribunal federal. A neles problema i nu s-a temut s-o pe nalizeze. Momentul optim este crucial, Ray. La mai puin de sase luni dupa ce a anunat verdictul, aveam trei sute de milioane. - Ai pastrat toi banii? French ridicase furculita spre gura. Ezita o clipa, vr bucata de pete n gura, mesteca, dupa care spuse: - Nu-neleg ntrebarea. - Eu cred ca-nelegi. I-ai dat bani judecatorului Atlee? - Da. - Ct? - Un procent. - Trei milioane de dolari?

- i ceva maruni. Pestele e delicios, nu? - Aa-i. De ce? French lasa cuitul i furculita pe masa i-i mngie din nou parul cu ambele mini. Dupa aceea se sterse pe ervet i roti vinul n pahar. - Banuiesc ' ca exista multe ntrebari. De ce, cnd, cum, cine. - D-i drumul - eti priceput la poveti. O nou rotire a vinului, urmata de o sorbitur satisfacut& - Nu-i ceea ce crezi, dei l-a fi mituit pe tatal tau, sau pe oricare alt judecator, pentm verdictul ala. Am mai facut-o i a face-o iarai fara s ezit. Face parte pur i simplu din cheltuielile suplimentare. S fiu nsa sincer, eram att de intimidat de el i de reputaia lui, nct n-am putut s-i propun o nelegere. M-ar fi aruncat n nchisoare. - Te-ar fi nmorrnntat n nchisoare. - Da, tiu, iar tata m-a convins de asta. De aceea, am jucat corect. Procesul a fost un rzboi cu ghearele i cu dinii, dar adevarul era de partea mea. Am ctigat, dupa aceea am ctigat mult, iar acum ctig i mai mult. Pe la sfritul verii trecute, dupa ce negociasem i banii mi intrasera n cont, am dorit sa-i fac un cadou. Eu am grija de cei care m ajut, Ray. O main nou aici, un apartament dincolo, un sac cu bani pein pentru un serviciu. .loc tare i-mi protejez prietenii. - Tata nu-i era prieten. - N-am fost amici sau frai de cruce, dar n lumea mea nam avut niciodat un prieten mai important. Totul a nceput cu el. i dai seama ci bani o sa fac n urmatorii cinci ani? - Mai socheaza-m o data. - O jumtate de miliard. i toti banii tia i datorez tatalui tau. - Cnd o sa ai suficienti? - Exista aici un avocat care s-a ocupat de tigari si a cistigat un miliard. Mai nti, a vrea sa-l ajung pe el. Ray simtea nevoia sa bea ceva. Examina vinul, de parca ar fi tiut ce sa caute n el, iar apoi l dadu pe gt. French revenise la pete. - Nu cred ca mini, zise Ray. - Nu mint. nel, mituiesc, dar nu mint. Cu vreo ase luni n urma, pe cnd umblam sa-mi cumpar avioane. ambarcatiuni, vile pe plaja, cabane la munte i un sediu nou. am auzit ca tatalui tau i fusese diagnosticat un cancer i ca

era serios. Am vrut sa fac ceva pentru el. tiam ca nu avea muli bani, iar puinii pe care-i avea parea decis sa-i doneze n stnga i-n dreapta. - Aa ca i-ai trimis trei milioane bani ghea? - Da. - Pur i simplu? - Pur i simplu. L-am sunat i l-am anuntat ca i-am expediat un pachet. De fapt, au fost patru pachete, patru lazi mari de carton. Unul dintre oamenii mei le-a dus acolo intr-o camioneta i le-a lsat pe terasa din faa. Judecatorul Atlee nu era acasa. - Bancnota nensemnate? - De ce le-a fi nsemnat? - El ce-a zis? - N-am auzit nici un cuvnt din partea lui i nici n-a fi dorit sa aud. - Ce a facut? - Asta sa mi-o spui tu. Eti fiul lui i-l cunoti mai bine dect mine. Tu sa-mi spui ce-a facut cu banii. Ray se mpinse uor, departndu-se de masa. innd paharul de vin n mna, i ncrucia picioarele i ncerca sa se destinda. - A gasit banii pe terasa i, cnd i-a dat seama de unde proveneau, cred ca te-a blestemat copios. - Sper s-o fi facut. - A dus cutiile n holul de la intrare, unde mai erau alte cteva zeci. Intentiona sa le incarce n maina i sa le aduca napoi la Biloxi, dar a trecut o zi sau doua. Era bolnav si slabit, i nu conducea prea grozav. tia ca era pe moarte i sint sigur ca povara asta i-a schimbat viziunea asupra multor lucruri. Dupa cteva zile, a decis sa ascunda banii i a facut-o, iar n tot acel timp a planuit cum sa-i aduca aici, napoi, i sa traga un perdaf pe cinste firii tale corupte. Timpul s-a scurs i starea i s-a nrautait. - Cine a gasit banii? - Eu. - Unde snt? -n portbagajul mainii mele, la sediul tau. French hohoti prelung i sonor. - napoi, de unde a pomit totul, zise el printre icnete.

- Au fcut un drum lung. I-am gsit n cabinetul lui, imediat dupa ce l-arn descoperit mort. Cineva a ncercat sa dea o spargere i s-i ia. I-arn dus n Virginia, acum snt aici, iar Spargatorul necunoscut ma urmareste. Hohotele de ris se oprira imediat. French si terse gura cu un ervet. - Ct ai gasit? - Trei milioane, o suta optsprezece mii. - La naiba, n-a cheltuit un banu. - i nici nu i-a menionat n testament. I-a lasat pur i simplu acolo, ascunsi n cutii de papetarie, ntr-o comoda, sub rafturile cu cani. - Cine a ncercat s-i fure? - Sperasem c tu ai putea s tii asta. - Am o idee destul de bun. - Spune-mi i mie, te rog. - Este o alta poveste lunga. Stewardul aduse mai multe soiuri de whisy single malts pe puntea superioara, unde French decisese sa se instaleze pentru una mica nainte de culcare i pentru o alta istorie, cu luminile din Biloxi plpiind n departare. Ray nu bea whisy i in tot cazul nu tia nimic despre varietaile single malts, dar accepta ritualul, stiind ca French se va imbata i mai mult. Adevarul se revarsa n torente acum i Ray voia sa-l afle pe tot. Decisera sa bea Lagavulin, pentru aroma lui fumegoasa indiferent ce ar fi nsemnat asta. Mai erau patru sortimente, iniruite aidoma unor garzi stravechi i mndre in uniforme impunatoare distincte iar Ray i jura ca nu avea sa mai puna gura pe bautura. Avea sa scarba i sa scuipe i, daca se ivea ocazia, avea sa verse paharul peste bord. Spre usurarea lui, stewardul tuma porii minuscule n pahare scurte din sticla groasa, atit de grele nct puteau sparge parchetul. Era aproape ora 22, dar parea mult mai trziu. Golful era intunecat i nu se zarea nici o alta ambarcatiune. O briza usoara sufla dinspre sud, leganndu-l imperceptibil pe King of T0115. v Cine tie de existena banilor? ntreba French, plescaind din buze. - Eu, tu... cel care i-a adus acolo. - la-i omul tau. - Cine-i? O sorbitura lunga, nca un plescit din buze. Ray duse whisyul la buze i regret gestul, Desi le crezuse amorite, simi arsura din nou peste tot.

- Gordie Priest. A lucrat vreo opt ani pentru mine, la inceput curier, apoi achizitor de cazuri i distribuitor. Familia lui a trait dintotdeauna pe Coasta, mereu la limita legii. Tatal i unchii lui se ocupau de menuri, prostituate, alcool, bordeluri - nimic legal. Faceau pane din ceea ce, cndva, era cunoscuta ca mafia Coastei, nite golani care dispreuiau munca onesta. Acum douazeci de ani, controlau destule pe-aici, dar de acum aparin istoriei. Cei mai muli au intrat la nchisoare. Tatal lui Gordie, un tip pe care l-arn cunoscut foarte bine, a fost mpucat in afara unui bar, lnga Mobile. O gaca mizera, ce sa mai vorbim. Ai mei i cunoteau de ani de zile. Cuvintele implicau ca i familia lui facuse parte din acelai mediu, dar n-o putea spune. Ei fusesera paravanul. avocaii care zmbeau obiectivelor foto i negociau in camere dosnice. - Pe la douazeci de ani, Gordie a intrat la inchisoare facea parte dintr-o banda de hoi de masini care se extindea intr-o duzina de state. Cnd a fost eliberat, l-am angajat i, cu timpul, a devenit unul dintre cei buni achizitori de cazuri de pe Coasta. Devenise expert n cazurile din larg. i tia pe tipii care lucrau pe platformele petroliere i, cnd avea loc vreun deces sau un accident, el capata cazul. i dadeam un procentaj frumusel. Trebuie sa ai grija de oamenii tai. ntr-un an 1-arn pltit cu aproape optzeci de miare, numai bani gheata. I-a facut praf, bineneles, la cazinouri i femei. i placea sa mearga n Vegas i s-o tina o saptamina n beii, sa arunce cu banii ca maharii. Se comporta ca un idiot, dar nu era prost deloc. Mereu pe balansoar. Cnd era falit, se aduna si facea rost de parale. Cnd avea bani, reusea sa-i piarda. - Sint sigur ca toate astea se-ndreapta n directia mea, comenta Ray. - Nu te pripi. La nceputul anului trecut, dupa cazul Gibson, banii ne-au lovit ca un tsunami. Aveam de achitat o mulime de favoruri. S-au vehiculat sume importante in bani gheata. Avocaii care-mi trimisesera cazurile lor, medicii care consultauv mii de clieni noi. Atenie, nimic ilegal, totui muli nu doreau ca sumele sa apara n scris. Am facut greeala sa-l folosesc pe Gordie ca distribuitor. Am crezut ca pot avea ncredere in el. Am crezut c-mi va fi loial. M-am nelat. French i terminase paharul i era gata pentru un altul. Ray refuza i se prefacu ca soarbe din Lagavulin. - Vasazica, a dus banii n Clanton i i-a lasat pe terasa din faa? repeta el. - Da, insa dupa trei luni a furat de la mine un milion de dolari bani gheaa i a dispruL Are doi frai i n ultimii zece ani, in orice clipa, cel puin unul din trei a fost ln nchisoare. Mai puin acum. Acum toi sint eliberai condiionat i incearca sa ma esorcheze. tii i tu ca estorcarea este un delict serios, dar nu ma pot adresa FBI-ului. - Ce te face sa crezi ca el este cel care vrea sa ia cele trei milioane? -Nite convorbiri telefonice interceptate. Am aflat acum ci-

teva luni. Am angajat civa tipi realmente seriosi sa-l gseasc pe Gnrdie. - i dac-l gasesti, ce faci? - S-a pus o recompensa pe capul lui. - Adica... sa fie ucis? - Da. Ray se intinse spre un alt whisy. Dormi pe iaht, ntr-o cabina mare, undeva sub nivelul apei, iar cnd i gasi drumul spre puntea principala, soarele se nalase mult n est i aerul era deja ncins i lipicios. Capitanul i dadu buna dimineaa i arta spre prova, unde-l gasi pe French zbiernd la telefon. Stewardul credincios se materializa ca din senin i-i oferi cafea. Micul dejun fusese pregatit pe puntea superioara, pe scena whisyurilor single malts, la umbra unei copertine. -mi place sa mannc n aer liber, anuna French, alaturndu-i-se lui Ray. Ai dormit zece ore. - Adevrat? facu Ray, privindu-i nc o dat ceasul, care era potrivit dupa ora de pe Coasta de Est. Se gsea pe un iaht, n Golful Mexic, nesigur asupra orei i datei, la un milion de ilometri de cas i mpovarat acum de tiina ca era urmrit de nite personaje foarte periculoase. Pe mas se aflau o mulime de sortimente de cereale i produse de panificaie. - Tin Lu i poate pregti orice, zise French. unc, oua, sraele, crupe. - Ce-i aici ajunge, mulumesc. French era proaspt i plin de energie, atacnd deja o alt zi istovitoare cu vitalitatea care putea sa provin doar din posibilitatea unor onorarii de o jumtate de miliard de dolari. Purta o cma alba de in, ncheiat la gt, la fel cu cea neagra din seara trecut, ort si adidasi. Ochii i erau limpezi i alergau de colo-colo. - Tocmai am mai gsit trei sute de cazuri Minitrin, comenta el, tumndu-i o portie generoasa de fulgi intr-un castron mare. Toate vasele aveau obligatoria monograma F&F. Ray se sturase de daunele n bloc. - Felicitri, dar pe mine ma intereseaza mai mult Gordie Priest. - l vom gasi. Am dat deja niste telefoane.

- Este probabil n ora. Ray scoase din buzunarul de la spate o hrtie mpaturita. Era fotografia incintei 37F, gsit sub stergtorul de parbriz. French o privi i se opri din mestecat. ' - Asta-i n Virginia? ntreba el. - Da, a doua incinta din trei pe care le nchiriasem. Le-au gasit pe primele doua i snt sigur c tiu i de a treia n plus, au tiut cu exactitate unde eram ieri diminea.. - n acelai timp, este clar c habar n-au unde snt banii. Altfel, i-ar fi luat pur i simplu din portbagajul masinii tale, n timp ce dormeai. Sau te-ar fi oprit undeva ntre Clanton i Biloxi si i-ar fi tras un glon n ureche. - Nu tii ce gndesc ei. - Ba da. Trebuie s te pui n pielea escrocilor, Ray. n pielea gangsterilor. - Pentru tine o fi uor, dar pentru alii e greu. - Daca Gordie i fraii lui ar fi tiut ca ai trei milioane n portbagaj, i le-ar fi luat. Simplu ca buna ziua. Lasa fotografia i ataca fulgii. - Nimic nu-i simplu, zise Ray. - Ce vrei sa faci? S-mi lai mie banii? - Da. - Nu fi idiot. Snt trei milioane de dolari pe care nu trebuie sa platesti impozit. - Bani inutili, daca primesc un glont n ureche. Am un salariu foarte bun. - Banii snt n sigurana. ine-i acolo unde sint. Acorda-mi niel timp sa-i gasesc pe baietii atia i vor fi neutralizai. Neutralizarea i taie toata pofta de mincare a lui Ray. - Pune mna i maninca! se zbori French, cnd Ray ramase nemicat. - Nu-s facut pentru aa ceva. Bani murdari, biei rai caremi sparg apartamentul, urmarindu-ma prin tot sud-estul, telefoane nregistrate, Vinatori de recompense. Ce dracu' caut aici? French nu se opri din mestecat. Avea intestinele captuite cu bronz. - Tine-i firea, i spuse, i banii vor fi ai tai. - Nu vreau banii.

- Ba bine ca nu. - Zau ca nu-i vreau. - Atunci, n-ai dect sa-i faci cadou lui Forrest. - Ar fi un dezastru. - Doneaza-i. Da-i Facultatii tale de Drept. Folosete-i intr-un fel care te face sate simi bine. - N-ar fi mai bine sa-i dau lui Gordie, ca sa nu m-mpuste? French se opri din mincat i privi n jur, de parca l-ar fi pndit cineva. - Uite care-i treaba, vorbi el cu o octava mai jos. Gordie a fost vazut aseara n Pascagoula. Sntem pe urmele lui, e bine? Cred ca punem mna pe el in douazeci i patru de ore. - i va fi neutralizat"? - O s taca pentru totdeauna. - Pentru totdeauna? - Gordie va fi pomenit numai la timpul trecut. Banii tai vor fi in sigurana. Mai rezista puin, da? - Acum a vrea sa plec. French ii sterse laptele degresat de pe buza inferioara, iar apoi i lua radiotelefonul i-l anunta pe Dicie sa pregteasc. alupa. Peste cteva minute, erau gata de imbarcare. - Uita-te la astea, spuse French, ntinzindu-i un plic de hrtie groasa. - Ce-i inauntru? - Fotografiile frailor Priest. n caz ca te-ntilneti cu ei. Ray ignora plicul pn n Hattiesburg, la nouazeci de minute n nordul Coastei. Opri la o benzinarie pentru a face plinul i cumpara un sandvi groaznic cu crevete, apoi pomi grabit spre Clanton, unde Harry Rex l cunotea pe serif i pe toi poliitii. Gordie avea un rnjet deosebit de ameninator, care fusese capturat de fotograful poliiei n 1991. Fraii lui, Slatt i Alvin, nu erau cu nimic mai frumoi. Ray nu-l putea deosebi pe cel mai vrstnic de mezin, dei asta nu conta prea mult. Cei trei nu semnau defel ntre ei - aceeai mama, dar, nendoios, tati diferii. Putea sa aiba cte un milion de dolari fiecareplui nu-i psa. Doar lsai-m naibii-n pacel Dealurile incepeau ntre Memphis i Jacsonville, iar Coasta parea la multe fusuri orare departare. Adeseori, Ray se ntrebase cum era posibil ca un stat atit de mic sa fie att de

divers: regiunea Deltei, de-a lungul fluviului, cu bogatia fermelor ei de orez si bumbac, dar i cu saracia care continua sa-i uimeasca pe cei venii de afara, Coasta, cu amestecul de imigrani i relaxare lipsita de grab. tipica New Orleans-ului, i dealurile, unde majoritatea tinuturilor erau inca aride i majoritatea oamenilor continuau sa mearga duminica la biserica. O persoan din zona deluroasa n-ar fi putut ntelege niciodata Coasta i n-ar fi fost acceptata niciodata n Delta. Ray era pur i simplu fericit ca locuia n Virginia. Patton French era un vis, i repeta el intruna. Un personaj ireal, din alta lume. Un ticalos plin de vanitate, devorat de viu de propriul eu. Un mincinos, un mituitor, un escroc lipsit de orice ruine. Dupa aceea, i cobora ochii spre scaunul de alaturi i zarea chipul sinistru a lui Gordie Priest. O privire intr-acolo l asigura ca bruta aceea i fraii sai ar fi facut orice pentru banii pe care Ray continua sa-i plimbe prin ara. La o ora de Clanton, i revenit n raza de acoperire, telefonul sau celula: suna. Era Fog Newton, care parea destul de agitat. - Unde dracu-ai fost? - Oricum nu m-ai crede. - Te-am sunat toata dimineaa. - Care-i problema, Fog? - Am avut un incident pe-aici. Aseara, dupa ce s-a nchis aeroportul, cineva s-a furisat pe pista si a pus un dispozitiv incendiar pe aripa lui Bonanza. Bum! Noroc ca un paznic din terminalul principal a vazut flacara si pompierii au ajuns aici destul de repede. Ray trase pe dreapta pe autostrada interstatala 55 si opri motorul. Mormi ceva n telefon si Fog continua: - Avariile au fost totusi serioase. Fara indoiala, un act premeditat. M-asculti? - Da. Ce avarii? - Aripa stnga, motorul si majoritatea fuzelajului probabil avarii totale, n definirea asigurarilor. Anchetatorul este deja aici, ca i tipul de la asigurari. Daca rezervoarele ar fi fost pline, ar fi explodat. - Ceilalti proprietari stiu? - Da, toti au fost anuntati. n mod firesc, ei snt primii pe lista suspecilor. Norocul tau ca n-ai fost n ora. Cnd te-ntorci? - n curnd. Se ndrepta spre o bretea de iesire de pe autostrada i trase

ntr-o parcare cu pietris pentru camioane, unde ramase mult timp n caldura si, din cnd n cnd, ntoarse ochii spre Gordie. Gasca Priest aciona rapid -ieri dimineata n Biloxi, aseara n Charlottesville. Unde era acum? Intra n local, bau o cafea i asculta palavrgelile camionagiilor. Ca sa schimbe subiectul, suna la Alcom Village si se interesa de Forrest. Era n camera lui, dormind bustean, dupa cum i se spuse. Recunoscu ca-l surprindea de fiecare data ct de mult dormea la dezintoxicare. Se plnsese de mincare, dar situatia se mbunataise niel. Fie asta, fie incepuse s-i placa mncarea. mreba ct timp mai putea sa ramna, aidoma unui pusti care se distreaza n Disney World. Ray zise ca nu tia sigur. Banii care pareau cndva fara de sfrit se gaseau acum n pericol. - Nu ma extema, fratioare, l implora el. Vreau sa stau la dezintoxicare pentru tot restul vieii. La Maple Run, fraii Atins temrinasera acoperiul fara incidente. Locul era pustiu, cnd sosi Ray. l suna imediat pe Harry Rex. - Vino sa bem o bere pe terasa, diseara i propuse el. Harry Rex nu refuza niciodat o astfel de invitatie. Imediat lnga trotuar, chiar n fata casei, se gasea un petic neted de iarba deasa i, dupa o deliberare atenta, Ray decise ca era un loc bun ca sa spele maina. Trase Audiul acolo, cu botul spre strada i portbagajul la numai un pas de terasa. Gasi n beci o caldare veche de tabla, iar n harnbarul din spate dadu peste un furtun crapat pe alocuri. Descul i fara carnaa pe el, arunca apa pe decapotabil, frecndu-l vreo doua ore n soarele fierbinte al amiezii. Dupa aceea, l lustrui timp de nca o ora. Pe la 17, deschise o sticla de bere rece i se aeza pe trepte, admirndu-i munca. Suna la numarul privat de telefon pe care i-l daduse Patton French, dar, desigur, marele om era prea ocupat. Ray dorea sa-i mulumeasca pentru ospitalitate, nsa de fapt voia sa afle daca nregistrasera vreun progres in depistarea bandei Priest. N-ar fi pus niciodata ntrebarea n mod direct, totui un fanfarort ca French l-ar fi anunat ncntat, daca ar fi avut o asemenea veste. Probabil ca i uitase totul. De fapt, nu-i pasa daca fratii Priest puneau sau nu mna pe Ray, sau pe oricare altul. El trebuia sa ctige o jumatate de miliard prin daune n bloc, iar asta i consuma toat energia. Daca l-ai fi pus sub acuzare pe unul ca French pentru mit sau instigare la crima prin fixarea de recompense pe capul unor oameni, ar fi angajat cincizeci de avocati ca s-l scape i i-ar fi cumparat pe toti grefierii, judecatorii, procurorii i juraii. l suna pe Corey Crawford i afla ca proprietarul reparase din nou uile. Poliia promisese sa acorde o atenie speciala locului timp de cteva zile, pina la ntoarcerea sa.

Duba trase pe alee puin dupa ora 18. O figura surizatoare sari dinauntru cu un plic subire, pe care Ray il studie mult timp dupa ce-i fusese livrat. Certificatul pentru transport par avion era un formular de la Facultatea de Drept a Universitii Virginia, pe care fusese completata de min adresa domnului Ray Atlee, Maple Run, 816 Fourth Street, Clanton, MS. Data era 2 iunie, cu o zi in urma. Totul era foarte dubios. Nu daduse adresa din Clanton nimanui de la facultate. Nimic din ce s-ar fi intimplat acolo n-ar fi fost atit de urgent nct sa necesite un regim de expediie par avion. n plus, nu-i venea in minte absolut nici un motiv pentru care facultatea sa-i fi trimis ceva, orice. Deschise o alta sticla de bere i reveni pe treptele din faa, unde lua plicul i-l deschise. Plicul era simplu i alb; pe exterior fusese scris de mn Ray. nauntru se gasea alta fotografie color, de acum familiar, din Chaney`s Self-Storage, de data aceasta incinta l8R. n partea de jos a fotografiei, cu un font scrintit i greeli ortografice, fusese tiparit un mesaj: Nu-i trebe un avion. Nu mai cheltuii bani." Tipii erau foarte, foarte buni. Fusese destul de dificil sa descopere cele trei incinte de la Chaney's i sa le fotografieze. Fusese ndrazne i de asemenea stupid sa incendieze Bonanza. n mod straniu insa, n clipa aceea Ray se simea cel mai impresionat de capacitatea lor de a.fura un certificat pentru livrare par avion de la contabilitatea Facultaii de Drept. Dupa un moment prelungit de oc, i dadu seama de ceva care ar fi trebuit sa fie imediat evident. Deoarece gasisera l8R, tiau ca banii nu erau acolo. Nu erau nici n Chaney's", nici n apartamentul lui. l urmarisera din Virginia n Clanton, i daca s-ar fi oprit undeva pe drum ca sa ascunda banii, ei ar fi tiut-o. Probabil ca, n vremea ct fusese pe Coasta, scotocisera iarai prin Maple Run. Plasa lor se strngea cu fiecare ora. Toate indiciile se legau, toate punctele disparate erau unite prin linii. Banii trebuiau sa fie la el, iar el i Ray nu avea unde sa fuga. Ca profesor universitar, avea un salariu foarte confortabil, cu destule beneficii. Nu ducea o viaa scumpa i, stnd acolo pe terasa, descult i fara camasa, sorbind o bere n umiditatea nceputului de seara a unei lungi si caniculare zile de iunie, Ray decise ca prefera sa continue genul acela de viaa. Violena era pentru cei ca Gordie Priest i vnatorii de recompense angajai de Patton French, nu pentru el. Banii erau oricum murdan'. i*** - De ce ai parcat n curtea din faa? mormai Harry Rex, suind greoi pe trepte. - Am spalat Audi-ul i l-am lasat acolo, raspunse Ray.

Fcuse dus si purta un tricou i sort. - aranul tot taran. Da i mie o bere. Harry Rex se duelase toata ziua n tribunal, un divor, in care problemele vitale fusesera care drogase mai mult cu zece ani n urma si care se mai muli parteneri. Miza o constituia custodia unul dintre parinti nu prezenta garanii. caz urt de dintre soi se culcase cu copiilor i nici

- Snt prea batrin pentru chestii de-astea, declara el mort de epuizare. La a doua sticla de bere incepu sa moaie. De douazeci i cinci de arii, Harry Rex controla divorurile din inutul Ford. Frecvent, partenerii care voiau s divoreze se ntreceau care sa puna primul mna pe el. Un fermier din Karraway i pltea un onorariu permanent, ca s fie disponibil la urmatorul divor. Era un individ foarte inteligent, dar putea n acelai timp sa fie rautacios i ticalos. Caracteristicile respective se dovedeau foarte atractive n tensiunea razboiului dintre soti. n acelai timp, oboseala ncepea sa-i arate coltii. Ca toi avocaii din oraele mici, Harry Rex tnjea dupa lozul cel mare. Cazul cu compensaii imense i un onorariu condiionat de patruzeci la sut, dupa care s-ar fi putut retrage. Cu o sear in urm, Ray degustase vinuri scumpe pe un iaht de douzeci de milioane de dolari construit de un print saudit i deinut de un membru al baroului din Mississippi, care plnuia scheme de un miliard de dolari mpotriva unor companii multinationale. Acum bea bere Bud ntr-un leagn ruginit, alturi de un alt membru al baroului din Mississippi care-i petrecuse ziua lund decizii n materie de creterea minorilor i pensie alimentar. - Azi-dimineaa, zise Harry Rex, agentul imobiliar a avut un cumprtor potenial. M-a sunat n timpul prinzului i m-a trezit din somn. - Cine-i interesat? - i mai ii minte pe fraii Kapshaw, de lng Rail Springs? - Nu. - Nite biei buni. Acum zece, poate chiar doisprezece ani, au nceput s fabrice scaune intr-un hambar vechi. Treaba a mers bine i i-au vndut afacerea unei firme mari productoare de mobil din cele dou Caroline. Fiecare a luat cte un milion de dolari. Junie i nevast-sa i caut acum locuin. - Junie Kapshaw? - Da, ns i mnnc de sub unghii de zgrcit ce este i n-o s plteasc 400 000 pentru locul sta.

- Nu-l pot nvinui, - Nevasta-sa e dus cu sorcova i-i doreste o cas veche. Agentul imobiliar e sigur c-o sa-i fac o oferta, dar nu va fi mare lucru, probabil in jur de 175 000. Harry Rex csc. Schimbar subiectul, discutnd despre Forrest, iar apoi rmaser tcui. - Cred c-ar fi timpul s-o terg. Dupa trei beri, Harry Rex se pregtea de plecare. - Cnd te-ntorci in Virginia? ntreba el, ridicndu-se cu greu i ntinzndu-i spinarea. - Poate mine. - Sun-m, casc el din nou i cobor treptele. Ray i privi luminile masinii disprnd pe strad i rmase iarai brusc i complet singur. Primul zgomot fu un fonet n gardul viu care-l desparea de vecini, poate vreun cine batrin, sau o pisica pomit n aventuri noctume, dar, indiferent ct de nevinovat ar fi fos!, l sperie pe Ray, care se grabi s intre n casa. Atacul ncepu la puin dupa ora 2, n momentul cel mai intunecat al nopii, cnd somnul este cel mai profund i reaciile cel mai lente. Ray era mort pentru restul lumii. dei lumea apasa greu pe mintea lui obosita. Statea ntins pe un pat improvizat dintr-o saltea n hol, avnd alaturi pistolul i cei trei saci de gunoi plini cu bani. Totul ncepu cu o caramida azvrlita prin fereastra, o bubuitura care zgli casa veche i revarsa cioburi de sticla i sfarmaturi peste masa din sufragerie i peste podelele recent lustruite. Fusese o aruncare bine plasata din partea cuiva pus pe treaba, care probabil ca mai acionase n felul acela. Ray se tr, trezindu-se, aidoma unui motan batut, i fu norocos ca nu se impusca singur, atunci cnd bjbi dupa arma. Meninndu-se aplecat, traversa iute holul, apasa pe un comutator pentru lumina i zari caramida, zcnd ameninator lnga perete, n apropierea vitrinei cu porelanuri. Folosindu-se de o patura, indeparta sfarmaturile i ridica grijuliu caramida, roie si noua, cu muchii ascutite. O hrtie fusese prinsa pe ea cu doua elastice groase. Ray le desfacu, in timp ce examina fereastra sparta. Minile i tremurau n aa hal, nct nu putu sa citeasca biletul. nghii un nod, se strdui sa inspire adnc i sa se concentreze asupra avertismentului scris de mna. Mesajul era simplu: Pune banii la loc unde i-ai gasit i pleaca imediat din cas". i sngera o mna; se zgriase ntr-un ciob. Era braul cu care folosea arma, dac se putea face o asemenea afirmaie, i

n teroarea momentului se ntreba n ce fel s-ar fi putut proteja. Se ghemui n umbrele sufrageriei, silindu-se sa respire i sa gndeasca limpede. Telefonul suna brusc, determinndu-l sa tresara iarasi de spaima. Un al doilea rit i Ray se mpletici n bucatarie, unde lumina slaba de deasupra plitei l ajuta sa gaseasca receptorul. - Alo! se rasti el. - Pune banii la loc i prsete casa, rosti un glas calm, dar rigid, pe care nu-l mai auzise niciodata, i, n ameeala de moment, i se paru ca avea o urma de accent de pe Coasta. Acum! nainte sa paeti ceva. Don' sa strige Nu!, sau Terminal, sau Cine etiT, dar indecizia il facu sa ezite i auzi tonul n receptor. Se aseza pe podea i, cu spatele lipit de frigider, trecu rapid n revista puinele opiuni de care dispunea. Ar fi putut chema poliia - sa ia banii i sa-i ascunda, sa inghesuie sacii sub un pat, sa mute salteaua, s piteasca biletul, dar nu si caramida, pentru ca sa para ca nite delincveni vandalizasera o casa veche ca sa se distreze. Politistul ar fi dat ocol locuinei cu o lantem, ar fi zabovit o ora sau doua, dar la un moment dat tot ar fi plecat. Fraii Priest nu abandonau. Se lipisera pur i simplu de el. Poate ca se ascundeau pentru moment, dar nu plecau. n plus, erau mult mai agili dect patrula noctuma din Clanton. i mult rnai ingeniosi. L-ar fi putut suna pe Harry Rex - sa-l trezeasca, sa-i spuna ca era ceva urgent, s-l faca sa vina la Maple Run i s-i povesteasca totul. Ray simtea cu adevarat nevoia unei urechi care sa-l asculte. De cite ori intenionase sa-i destainuie totul lui Harry Rex? Ar fi putut sa imparta banii, s-i includa n masa succesoral, sau sa mearga la Tunica i sa joace zaruri un an. Totui, de ce sa-l fi pus i pe el n pericol? Trei milioane erau destul ca sa atraga nu numai o crima. Ray avea un pistol. De ce nu se putea apara singur? i putea pacali pe atacatori. Cind intrau pe usa, putea sa deschida focul. Zgomotele ar fi alertat vecinii i intregul ora s-ar fi strins acolo. Pe de alta parte, ar fi fost suficient doar un glont, unul bine tintit, un proiectii micut i ascutit pe care nu 1-ar fi zarit i probabil pe care l-ar fi simit doar o clipa sau doua. n plus, era depasit numeric de nite indivizi care trasesera in viata lor mult mai multe gloane decit profesorul Ray Atlee. Acesta decisese deja ca nu dorea sa moara. Viaa n locurile natale era prea fmmoasa. Tocmai cnd bataile inimii i ale pulsului incepusera sa se rareasca, o alta caramida sparse ferestruica de deasupra chiuvetei din bucatarie. Ray tresari i scoase un strigat, scapa pis-

tolul, iar apoi il lovi cu piciorul, cnd se grabi spre hol. Deplasindu-se n patru labe, tri cei trei saci cu bani in cabinetul Judecatorului. Trase canapeaua, ndepartnd-o de rafturile cu carti, i pomi sa indese teancurile de bancnote napoi n comoda in care descoperise blestemata de avere. Asuda, blestema si se atepta la o alta caramida, sau poate la primele focuri de arma. Dupa ce vir totul napoi n ascunzatoare, ridica arma de pe jos i descuie ua din faa. Se repezi la maina, pomi motorul, demara, sapnd fagae cu rotile prin peluza din faa, i fugi de acolo. Nu paise nimic i deocamdata aceasta era unica lui grija. La nord de Clanton, terenul cobora spre Lacul Chatoula i oseaua era dreapt i neteda cam trei ilometri. Cunoscut simplu drept Lunca, fusese de multa timp locul favorit al alergatorilor de curse auto noctume, al beivilor, al golanilor i, in general, al scandalagiilor. Pina in momentul acela, episodul in care Ray se apropiase cel mai mult de moarte se petrecuse in liceu, cind se pomenise pe bancheta din spate a unui Pontiac Firebird ticsit, condus de Bobby Lee West, care era beat turta i concura cu un Camaro condus de un ofer i mai cria, Doug Tei-ring, ambele maini gonind cu 160 m/h prin Lunca. Ray parasise pentru totdeauna genul acela de distractii, dar Bobby Lee murise dupa un an, cind Firebirdul lui parasise oseaua i intrase intr-un copac. Cnd ajunse la ntinderea neteda a Luncii, Ray calca acceleraia 'IT-ului si nu mai ridica talpa Era 2.30 noaptea, cu sigurana ca toata lumea dormea tun. Elmer Conway adorrnise intr-adevar, dar un ntar ghiftuit il ciupise de frunte i-l trezise. Zari faruri. un automobil care se apropia cu rapiditate i activa radarul. Avu nevoie de aproape apte ilometri, ca sa traga pe dreapta masinuta straina i deja era furios. Ray comise greeala sa deschida portiera i sa coboare, iar Elmer nu dorise asta. - Nu mica, nenorocitule! urla el peste eava pistolului, care, dupa cum observa iute Ray, i intea fruntea. - Usurel, uurel, ridica el minile n semn de predare neconditionata. - ndeparteaz-te de maina, mri Elmer cu arma indreptata spre un punct de pe nas. - Nici o problem, domnule, uurel, ncuviina Ray, deplasndu-se precaut n lateral. - Cum te numesti? - Ray Atlee, fiul judecatorului Atlee. Poi, te rog, sa lasi arma jos? Elmer cobor pistolul civa centimetri, suficient ca o salva s-l loveasca pe Ray n abdomen, nu n cap.

- Ai numere de nmatriculare din Virginia, observa el. - Locuiesc n Virginia. - ntr-acolo mergeai? - Da, domnule. - De ce te grabeai? - Nu tiu, pur i simplu. - Te-arn nregistrat cu 157 m/h. - mi pare foarte rau. - Rau, pe naiba. Asta-i conducere imprudenta. Elmer se apropie un pas. Ray uitase de taietura de pe mna i nu avea habar de o alta, la genunchi. Elmer scoase o lantema i-l cerceta din cap pna-n picioare de la trei metri deprtare. - De ce sngerezi? Era o ntrebare foarte buna i, n clipa aceea, stind n mijlocul oselei ntunecate cu lantema vrt n ochi, Ray nu se putu gndi la nici un raspuns corespunzator. Adevarul ar fi durat o ora i s-ar fi adresat unor urechi neincrezatoare. O minciun ar fi inrutait i mai mult lucrurile. - Nu tiu, murmura el. - Ce-i n maina? ntreba Elmer. - Nimic. - Vezi sa nu. i puse catuele lui Ray i-l vr pe bancheta din spate a mainii sale de patrulare prin inutul Ford, un Impala brun cu aripile prfuite, fara capace la roi i o mulime de antene montate pe bara amortizoare din spate. Ray l privi, dnd ocol 'IT-ului i uitndu-se inauntru. Dupa ce tennina cu inspecia, Elmer sui pe locul oferului si ntreba fara s se intoarca: - La ce-i trebuie arma? Ray incercase sa strecoare pistolul sub scaunul de lnga el, dar, n mod evident, ramasese vizibil. - Pentru protecie. - Ai permis? - Nu. Elrner suna la dispecerat i fcu un raport lung asupra incidentului.

-l aduc, ncheie el, de parca tocmai pusese mna pe unul dintre cei mai cutai zece criminali. - Ce se-ntmpla cu maina mea? se interesa Ray, cnd pomir. - O sa trimit s i-o remorcheze. Elmer aprinse girofarul cu lumini rowalbastre i accelera pina la 130 m/h. - Pot sa-mi sun avocatul? intreba Ray. - Nu. - Ce naiba, a fost doar o infraciune de circulaie. Avocatul poate s m atepte la nchisoare, s depun cauiunea i intr-o or am plecat. - Cine-i avocatul tu? - Harry Rex Vonner. Elmer mirii i ceafa i se ncord. - Nenorocitul m-a curatat la divor. Ray se lasa pe spate i nchise ochii. Pe cind Elmer l mpingea pe trotuar, Ray i aminti c vazuse de dou ori interiorul nchisorii din tinutul Ford. n ambele di, adusese documente pentru nite tati escroci, care nu mai platisera de ani de zile pensia alimentar, iar judectoru-l Atlee decisese inchiderea lor. Haney Maa, paznicul uor retardat intr-o uniform cu cteva numere prea mare, se afla tot acolo, la biroul din faa, citind reviste cu povestiri politiste. El indeplinea i rolul de dispecer pentru tura de noapte, aa ca tia despre delictele lui Ray. - iatu' lu' judectoru' Atlee, da? rinji el strmb. ine& capul lsat piezi spre un umr i ochii nu-i erau egali; ori de cte ori vorbea, era un chin s mentii contactul vizual. - Da, domnule, ncuviina Ray politicos, cutnd s-i fac prieteni. - Afost un om de treab, zise Haney i trecu n spatele lui, descuindu-i ctuele. Ray i freca ncheieturile i se uit spre poliistul Conway, care era ocupat cu completarea de formulare, cu o inut foarte oficial i boas. - Conducere imprudent i port ilegal de arm. - Doar nu-l inchizi? i se adres Haney lui Elmer de-a dreptul grosolan, de parc el ar fi preluat cazul.

- Ba bine ca nu, se rsti Elmer i situatia se tension imediat. - Pot s-i telefonez lui Harry Rex Vonner? l ruga Ray. Haney arta din cap spre un telefon fixat n perete, ca i cum nu i-ar fi pasat ctui de puin. l fulgera din priviri pe Elmer. Era evident ca relaiile dintre cei doi aveau o istorie zbuciumat. - nchisoarea-i plina, zise Haney. - Aa spui de fiecare data Ray tasta iute numarul de acasa al lui Harry Rex. Era trecut de ora 3 i tia ca deranjul nu avea sa fie apreciat. Actuala doamna Vonner raspunse dupa al treilea iriit. Ray i ceru scuze i ceru cu Harry Rex. - Nu-i aici, rspunse ea. Nu se poate sa ft parasit oraul, i zise Ray. Acum ase ore, statea pe terasa cu mine." - Mi-ai putea spune unde este? Pe fundal, Haney i Elmer racneau practic unul la celalalt. - La reedina Atlee, rspunse incet femeia. - Nu, a plecat de acolo acum cteva ore. Am fost cu el. - Tocmai a primit un telefon. Casa a luat foc. Cu Haney n compartimentul din spate, zburat-a n jurul pieei, cu girofarul i sirena activate. Incendiul se putea zari de la doua intersecii departare. - Pzete-ne, Doanme, vorbi Haney din spate. Puine evenimente aau Clantonul mai mult dect un incendiu de proporii. Zeci de voluntari se agitau de colo-colo i toi pareau ca urla din rasputeri. Vecinii se adunaser pe trotuarul de vizavi. Flacrile razbatusera deja prin acoperi. Paind peste un furtun, pe peluza din faa, Ray simi mirosul inc_onfundabil de benzina. cuibusorul de nebunii nu era chiar aa rau pentru un pui de somn. Era o camera lunga i ingusta, plin de praf i pinze de paianjeni, cu un singur bec atrnnd din mijlocul tavanului boltit. Tocul unicei ferestre fusese vopsit cndva n secolul trecut i prin geam se vedea piaa. Patul era o vechitura din fier, far cearafuri sau paturi, dar Ray ncerca sa nu se gndeasca la Harry Rex si la ghinioanele sale petrecute chiar pe salteaua aceea. Prefera sa se gndeasca la casa veche de la Maple Run i la modul glorios n care intrase n istorie. Pina se prabusise acoperisul, jumatate din Clanton se strnsese acolo. Ray sttuse singur, pe una dintre ramurile joase ale unui sicomor de peste drum, ascuns de toi, straduindu-se n van sa invoce amintiri dragi dintr-o copilrie minunata, care

pur i simplu nu existase. Cnd flacarile nisera prin toate ferestrele, nu se gndise la banii din cabinetul Judectorului sau la masa mamei din sufragerie, ci doar la btrnul general Forrest privind aspru, cu ochii lui ptrunztori. Trei ore de somn i se detepta pe la 8. Temperatura cretea rapid n vizuina imoralitii i se auzeau nite pasi grei, care se apropiau de el. Harry Rex deschise larg ua i aprinse lumina. - Deteptarea, criminalule, mirii el. Esti ateptat la nchisoare. Ray cobor picioarele din pat. - Evadarea mea a fost directa i banala. i pierduse pe Elmer i pe Haney n mulime, dupa care plecase pur i simplu cu Harry Rex. - Le-ai spus ca-ti pot percheziiona maina? - Da - Ai facut o tmpenie. Ce fel de avocat eti? Lua un scaun pliant din lemn de lnga perete i se aseza lnga pat. - N-aveam nimic de ascuns. - Eti idiot, tii asta? i-au scotocit maina i n-au gasit nimic. - Era de ateptat. - Nici haine, nici bagaje, nici periuta de dinti. absolut nici o dovada ca parseai pur i simplu oraul ca sa te duci acasa, conform versiunii !ale oficiale. - N-am dat eu foc la casa, Harry Rex. - Dar esti un suspect excelent. Fugi n timpul nopii, fara haine, fara nimic, gonind de parca ai fi scpat din ghearele morii. Baba Larrimore care locuiete ceva mai ncolo pe strada te-a vazut disparnd n goana mare cu masinuta, pentru ca dupa zece minute sa apara pompierii. Ai fost prins de cel mai idiot politist din stat, avnd 157 m/h i ndepartndu-te ct mai rapid de locul asta. Ce-ai de spus n apararea ta? - N-am dat eu foc la casa. - De ce ai plecat la 2:30 noaptea? - Cineva a aruncat o caramida prin fereastra sufrageriei i m-arn speriat. - Aveai o arma. 5 - Nu voiam s-o folosesc. Prefer sa fug dect sa trag n

cineva. - Ai stat prea mult n Nord. - Nu locuiesc n Nord. - Cum te-ai taiat n halul asta? - Caramida a spart geamul i m-am taiat cnd m-am dus sa vad despre ce-i vorba. - De ce n-ai chemat politia? - Am intrat n panica. Voiam s-ajung acasa, aa ca am plecat. - i dupa zece minute cineva toarn benzin peste tot i-arunc un chibrit. - Nu tiu ce-a fcut. - Eu unul te-a pune sub acuzare. - Nu poi, eti avocatul meu. - Nu, snt avocatul care se ocup de o succesiune care, apropo, tocmai si-a pierdut unicul activ. - Exist o asigurare mpotriva incendiilor. - Da, nsa n-o poti ncasa. - De ce? - Daca vei solicita despagubirea, vei fi anchetat pentru incendiere premeditata. Eu te cred daca zici ca n-ai facut-o tu, dar nu sint sigur n privina celorlali. Daca vrei sa ncasezi asigurarea, tipii i vor sari la gt. - N-arn dat eu foc la casa. - Perfect, atunci cine a fcut-o? - Cel care a aruncat caramida. - i cine ar putea fi persoana respectiva? - Habar n-am. Poate cineva care a pierdut un caz de divort. - Superb. i asteapta nou ani ca sa se rzbune pe Judector, care, nu uita, a murit. N-o s fiu in sala de judecata cnd le vei declara asta jurailor. - Nu tiu, Harry Rex. i jur c n-am facut-o eu. Da-o naibii de asigurare. - Nu-i aa simplu. Doar jumatate din banii de asigurare i aparin, restul snt ai lui Forrest. El i poate revendica. Ray inspira adnc i-i freca barbia epoasa.

- Poi sa m-ajui aici? - eriful este la paner cu unul dintre anchetatori. i vor pune nite ntrebri. Rspunde ncet, spune adevrul... bla-bla-bla. Voi fi acolo, aa c nu te pripi. - Este aici? - n camera mea de studiu. I-am cerut s vina, ca sa putem rezolva treaba acum. Cred ca trebuie sa paraseti oraul, zau aa. - Asta i incercam sa fac. - Acuzatiile de conducere imprudent i port ilegal de arm vor ii amnate pentru cteva luni. Lasa-nu timp sa organizez rolul. n clipa de fa, ai probleme mai man'. N-am dat eu foc la casa, Harry Rex. - Bineneles ca nu. Ieira din camera i pomir sa coboare treptele ubrede spre etajul nti. - Cine-i eriful? ntreba Ray peste umar. - Un tip pe nume Sawyer. - E bun. - Nu conteaza. - Sntei apropiai? - L-am divorat pe fiu-sau. Camera de studiu era o harababura de volume juridice groase, azvrlite pe rafturi, pe credene i pe masa lung propriu-zisa. Lasa impresia ca Harry Rex petrecea ore ntregi documentndu-se meticulos. Adevarul era altul. Sawyer nu era deloc politicos i nici ajutorul lui, Sandroni, un italian micu i agitat. Italienii erau tari n nord-estul statului Mississippi i, cu ocazia prezentarilor scurte, Ray detecta accentul specific Deltei. Cei doi degajau un aer profesionist - Sandroni lua notite, iar Sawyer sorbea cafea aburind dintr-un pahar de hrtie cerata i privea orice micare a lui Ray. Pompierii fusesera chemai de doamna Larrimore la ora 2.34, aproximativ la zece-cincisprezece minute dupa ce vazuse maina lui Ray plecnd n tromba de pe Fourth Street. La 2.36, Elmer Conway anunase prin statie c urmarea un idiot care gonea cu 160 m/h prin Lunca. Deoarece era deja stabilit c Ray depise viteza legala, Sandroni petrecu mult timp detaliind traseul, vitezele estimate, luminile semafoarelor, orice amanunt care l-ar fi putut ncetini la ora aceea din noapte.

Dup ce fu determinata ruta pe care o urmase, Sandroni sun prin staie un poliist care se afla n faa casei arse de la Maple Run i-i ceru sa parcurg exact acelai drum, cu exact aceleai viteze estimate, si s se opreasca n Lunca, unde Elmer atepta din nou. Peste douasprezece minute, poliistul suna i anuna ca ajunsese la Elmer. - Prin urmare, i ncepu Sandroni recapitularea, in mai puin de douasprezece minute, cineva - i presupunem ca acest cineva nu se afla deja n casa, aa este, domnule Atlee? - a intrat cu o cantitate mare de benzina i a stropit locul peste tot - att de mult, nct capitanul de pompieri a zis ca n-a simit n viaa lui un miros aa putemic de benzina -, a aruncat dupa aceea un chibrit sau doua - deoarece capitanul de pompieri a fost aproape sigur ca in-cendiul a avut mai multe focare -, iar pe urma a fugit n noapte. Aa este, domnule Atlee? - Nu tiu cum a procedat incendiatorul, zise Ray. - Dar timpii snt coreci? - Daca asa spunei dumneavoastra... - Aa spun eu. - Mai departe, mri Harry Rex de la celalalt capat al mesei. Unnatorul pe lista era motivul. Casa, cu tot cu bunurile din interior, era asigurata pentru 380000 de dolari. Conform agentului imobiliar, care fusese consultat, se primise deja o oferta de cumparare de 175 000 de dolari. - 0 diferen frumusica, rtu-i aa, domnule Atlee? ntreba Sandroni. - Aa-i. - V-ai anunat compania de asigurare? - Nu, m-am gndit sa atept nceperea programului, raspunse Ray. Poate nu va vine sa credei, dar unii nu lucreaza simbata. - Ce naiba, maina pompierilor nici n-a plecat nca de acolo, adaug salutar Harry Rex. Avem la dispoziie ase luni pentru completarea cererii de despagubire. Sandroni se mbujora la fa, dar se abinu de la orice comentariu. Trecnd mai departe, i examina notitele i spuse: - Sa discutam despre ali suspecti. Lui Ray nu-i placu folosirea cuvntului ali". Relata episodul azvrlirii caramizii prin fereastra, chiar daca nu integral. Aminti apoi de telefonul care-l avertizase sa plece imediat. - Putei sa verificai apelurile telefonice, i provoca el.

Ca supliment, pomeni i de aventura anterioar n care un dement zgiltise ferestrele n noaptea morii Judectorului. - Cred ca ajunge pentru toi, anun Harry Rex dup treizeci de minute. Altfel spus, clientul meu nu va mai rspunde la alte ntrebari. - Cnd parasiti oraul? se interesa Sawyer. - ncerc s-o fac de ase ore, replica Ray. - Ct mai repede, zise Harry Rex. - S-ar putea sa mai avem unele ntrebri. - M voi ntoarce de cte on' va fi nevoie de mine. Harry Rex i conduse la ieirea din cldire, iar cnd reveni n camera de documentare spuse: - Cred c eti un mincinos nenorocit. Masina veche de pompieri plecase, aceeai pe care Ray i amicii si o urmreau cind erau adolesceni i se plictiseau n noptile de vara. Un singur voluntar, purtnd un tricou murdar, rula furtunurile. Strada arta jalnic, plin de noroi peste tot. Pn la mijlocul dimineii, Maple Run fu prsit. Coul din partea dreapta ramasese n picioare, ca i o poriune de perete nnegrit alturi de el. Restul se prbuise intr-un morman de ruine. Ray i Harry Rex ocolir ramasitele i ptrunser n curtea din spate, unde un ir de nuci batrini proteja limita proprietatii. Se aezat la umbr in scaune metalice de grdin, pe care Ray le vopsise endva in rou, i mncar tamaie. - N-am dat eu foc la cas, spuse n cele din urm Ray. - tii cine-a fcut-o? - Am un suspect. - Atunci, spune-mi, tir-ar al naibii! - Se numete Gordie Priest. - Cine-i sta? - E o poveste lunga. Ray ncepu cu Judectorul zcnd mort pe canapea i cu descoperirea accidental a banilor... sau, de fapt, nu fusese un accident? Oferi ct mai multe detalii si putea reaminti i ridic toate ntrebrile care-1 obsedaser sptmni la rnd. Amndoi se opriser din mincat. Priveau mormanul care nc fumega. dar erau prea absorbii ca sa-l vada cu adevrat. Harry Rex era uluit de poveste, iar Ray se simtea uurat s-o relateze. De la Clanton la Charlottesville i napoi. De la cazinourile din Tunica la cele din Atlantic City i napoi la Tunica. Coasta i Patton French,

aflat n cautarea rniliardului su de dolari, totul fiind declanat de judectorul Reuben Atlee, umil servitor al legii. Nu ascunse nimic i se strdui sa-i aminteasca totul. spargerea apartamentului sau din Charlottesville - exclusiv pentru intimidare, aa cum si spusese. Cumpararea neinspirat a unei cote parti din Bonanza. Vorbi mereu i mereu, fara ca Harry Rex sa scoata un cuvnt. Cnd termina, nu mai avea chef de mincare i transpira. Harry Rex avea de pus un milion de ntrebari, dar ncepu cu: - De ce ar fi incendiat casa? - Probabil ca sa-i ascunda unncle... nu tiu. -Individul asta n-a lasat nici un fel de urme: - Poate ca a fost actul final de intimidare. Retlectara n tacere asupra problemei. Harry Rex termina o tamala si zise: - Trebuia sa-mi fi spus. - Am dorit sa pastrez banii, m-ntelegi? Aveam trei milioane de dolari bani gheata n rnini i era o senzatie eximordinar. ntrecea cu mult orgasmul, ntrecea orice simtisem vreodat. Trei milioane de dolari, Harry Rex, i toti erau ai mei. Eram bogat. Eram lacom. Eram corupt. Nu voiam ca tu, Forrest, statul sau altcineva din lumea asta sa tie ca aveam banii. - Ce intentionati sa faci cu ei? - Sa-i strecor n banci- o duzina de bnci - cte 9 000 o data, fara acte care s atrag atenia Fiscului, s-i las sa se adune timp de optsprezece luni si apoi s-i investesc cu un expert. Am patruzeci i trei de ani, n doi ani banii ar fi fost spalati i pui la treaba. S-ar fi dublat la fiecare cinci ani. La cincizeci de ani, a fi avut ase milioane. La cincizeci i cinci, douasprezece. La aizeci de ani, a fi avut douzeci i patru de milioane de dolari. Planificasem totul. Parca vedeam viitorul. - Nu trebuie s te nvinovateti. A fost normal ceea ce ai facut. - Nu mi se pare chiar normal. - Eti un escroc jalnic. - Ma simeam jalnic i incepusem deja s ma schimb. Ma vedeam deja ntr-un avion, ntr-o maina sport mai dichisita, ntr-o locuina mai eleganta. n Charlottesville snt destui cu bani muli i ma gindeam s. epatez. Sa devin membru al unor cluburi selecte, sa merg la vnatoare de vulpi. - La vinatoare de vulpi? - h.

- Cu pantalonii aia caraghiosi i plariuta? - Sa sari peste garduri calare pe un armasar nabadios, urmarind o haita de copoi care gonesc dupa o vulpe de cincisprezece ilograme pe care n-o s-o vezi niciodata. - De ce i-ar fi placut sa faci asta? - Altora de ce le place? - Eu m-a limita la vnatul pasarilor. - Oricum, erau o povara, literalmente. Ce naiba, am trt banii astia dupa mine saptamini ntregi. - Puteai sa fi lasat o parte n cabinetul meu. Ray termina o tamala i sorbi din cola. - Ma crezi tmpit? - Nu, te cred norocos. Individul ala nu se juca. - De fiecare data cnd nchid ochii, pot sa vad un glon indreptindu-se spre fnmtea mea. - Uite care-i treaba, Ray, n-ai facut nimic ilegal. Judecatorul n-a dorit ca banii sa fie inclui n masa succesoral. Tu i-ai luat fiindca ai considerat ca-i protejai i n acelai timp i aparai reputaia. Un dement i dorea mai mult dect tine. Privind retrospectiv, zi mersi c ai scapat fara nici o zgrietur. Uita tot episodul asta. - Multumesc, Harry Rex. Ray se apleca puin n faa i-1 privi pe pompierul voluntar ndepartndu-sc. - Cum facem cu incendiul? - O sa-i dam cumva de capat. Eu o sa depun cererea de despagubire i compania de asigurari o sa ancheteze. Va suspecta incendiare premeditata i lucrurile se vor complica. O sa lasam sa treaca nite luni. Daca nu plateste, o s-o dm n judecata n tinutul Ford. Nu va risca un proces cu jurai mpotriva motenirii lui Reuben Atlee chiar aici, n propriul tribunal. Cred ca se va ajunge la o nelegere nainte de proces. S-ar putea sa fie nevoie sa mai reducem pretentiile, dar vom capata o suma frumusica. Ray se scula n picioare. - Zau ca vreau sa plec spre casa. Aerul era incarcat de fum i dogoare, cnd ocolira resturile casei. - Mi-a ajuns, spuse Ray i pomi catre strada.

Nu depasi 90 m/h cnd strabatu Lunca. Elmer Conway nu se zarea nicaieri. Audi-ul parea mai uor cu portbagajul gol. Viaa nsasi si lepada poverile. Ray tnjea dupa normalitatea caminului. l ngrozea ntlnirea cu Forrest. Mostenirea tatalui lor tocmai fusese stearsa de pe faa pamintului, iar acuzaia de irtcendiere premeditata avea sa fie dificil de explicat. Poate c-ar fi trebuit sa mai atepte. Reabilitarea mergea bine i Ray stia din experiena ca Forrest putea sa fie dat peste cap de cea mai marunta complicaie. Sa mai lase sa treac o luna. Apoi nca una. Forrest nu avea sa se intoarca in Clanton, iar n lumea lui mohorta era posibil sa nu auda niciodata de incendiu. Poate ca ar fi fost mai bine daca i-ar fi dat Harry Rex vestea. Recepionistul de la Alcom Village i arunca o privire lunga i plina de curiozitate cnd ajunse acolo. Rasfoi o multime de reviste n sala de vizite slab luminata. Cnd Oscar Meave aparu cu o expresie mohorta, Ray tiu cu exactitate ce se ntmplase. - A plecat ieri spre seara, ncepu Meave, aplecndu-se peste masuta din faa lui Ray. Toata dimineata am ncercat sa dau de tine. - Mi-am pierdut celularul azi-noapte, zise Ray. Dintre toate lucrurile pe care le abandonase, fugind dinaintea avalanei, nu-i venea sa cread. ca-i uitase tocmai telefonul celular. - A solicitat o plimbare pe deal, un traseu de opt ilometri prin natura pe care-l parcurgea zilnic. Este n spatele proprietatii, dincolo de garduri, nsa FOITCS! nu prezenta risc de securitate. Cel puin aa Crezusem. Nu-mi vine sa cred. Pentru Ray nu era nici o surpriz. Fratele lui fugea din clinicile de dezintoxicare de aproape douazeci de ani. - Clinica noastra nu-i tocmai o nchisoare, continu Meave. Daca pacientul nu dorete sa stea aici, tratamentul este inutil. - neleg, ncuviina Ray cu un glas scazut. - Mergea foarte bine, continua Meave, vizibil mai tulburat dect Ray. Era complet curat i foarte mndru de sine. Cumva, adoptase doi adolescenti, veniti pentru prima data la dezintoxicare, si lucra cu ei n fiecare dimineaa. Pur i simplu nu-nteleg ce s-a ntmplat. - Crezusem ca ai fost i tu dependent. Meave clatina din cap. - tiu, tiu. Dependentul se lasa atunci cnd vrea, nu mai devreme.

- Ai vazut vreodata unul care pur i simplu nu se putea lasa? ntreba Ray. - Nu putem recunoate aa ceva. - tiu ca nu puteti. Dar, n mod neoficial, amindoi tim c exist dependeni care nu se vor dezbara niciodat. Meave ridica din umeri fr chef. - Forrest este unul dintre acetia, Oscar. Am dus-o aa douazeci de ani. - Eu unul l consider un eec personal. - Nu are rost. Ieir din cladire i mai discutara cteva clipe sub o copertina. Meave nu-si putea opri scuzele. Pentru Ray nu era nici o surpriza. Pe drumul care serpuia spre autostrad, Ray se ntreba cum reuise fratele sau s plece pur i simplu pe jos dintr-o clinica aflat la aproape treisprezece ilometri de cea mai apropiat aezare. Dei fugise i din locuri mult mai izolate. Avea sa revina n Memphis, n camera lui din demisolul casei lui Ellie, pe strazile unde l ateptau fumizorii de droguri. Urmtorul apel telefonic putea s. fie i ultimul, dar Ray se ateptase la asa ceva de muli ani. Dei bolnav, Forrest dovedise o uimitoare abilitate de supravieuire. Ajunsese deja n Tennessee si pn n Virginia mai avea apte ore. Cerul era senin, vntul nu sufla aproape deloc i se gndi ce grozav ar fi fost sa se afle la 1 500 de metri altitudine, n avionul Cessna favorit. Ambele ui erau nui, nevopsite i mult mai masive dect cele vechi. n gnd, Ray i mulumi proprietarului pentru cheltuiala suplimentara, desi tia c de acum ncolo nu va mai avea loc nici o spargere. Urmarirea luase sfirsit. Se terminase cu privirile aruncate peste umar. Se terminase cu drumurile pe furis la Chaney's, ca sa se joace de-a hoii i varditii. Se terminase cu discuiile conspirative cu Corey Crawford. i se terminase cu banii ilicii despre care sa-i faca griji, la care s viseze i pe care sa-i tirasca dupa el. Dispariia poverii aceleia l facu sa surda i sa umble cu un pas mai vioi. Viaa avea sa redevina normala. Alergari lungi in aria. Zboruri solitare, lungi, peste Piedmont. Mai mult, de-abia atepta sa reia documentarea neglijata pentru tratatul despre monopoluri pe care fagaduise ca-l va preda fie la Craciunul acesta, fie la cel urmator. Se inmuiase i n privina lui Kaley i era pregtit pentru o ultima tentativ de cina mpreuna. Ea reprezenta de acum un subiect legal, absolvise facultatea i pur i simplu arata prea bine ca s-o abandoneze fara macar un efort decent. Apartamentul era la fel, n starea lui dintotdeauna, deoarece nu avea ali ocupani. Cu excepia uii, nu exista

nici o urma a spargerilor. tia acum c intrusul nu fusese de fapt un spargator, ci cutase doar sa-l intimideze, s-l supun presiunii. Fusese sau Gordie, sau unul dintre fraii sai, Nu era sigur n ce fel i mprisera sarcinile i nici nu-i pasa. Era aproape ora 11. i facu un ibric de cafea tare i incepu s-i examineze corespondenta. Se terminase cu scrisorile anonime. Nimic altceva dect obisnuitele facturi i pliante. l ateptau doua faxuri, derulate din aparat. Primul era un mesaj din partea unui fost student. Al doilea provenea de la Patton French. ncercase s-l sune, dar celularul lui Ray nu functiona. Era scris de mna pe hrtie cu antetul lui King of Torts, expediat fara indoiala de pe apele sure ale Golfului, unde French continua sa-i ascunda iahtul de avocatul de divor al soiei sale. Veti bune pe frontul de securitate. La scurt timp dupa ce Ray parasise Coasta, Gordie Priest fusese localizat" mpreuna cu ambii frai. Avea Ray amabilitatea s-i dea un telefon? Secretara lui l-ar fi gasit n cele din urma. Ray incerca timp de doua ore, pna cnd French il suna dintr-un hotel din Fort Worth, unde se ntlnea cu ctiva avocai ai cazurilor Ryax i Kobril. - Probabil c-o s obin o mie de cazuri aici, i spuse el, incapabil sa se abin. - Grozav, facu Ray. Era decis sa nu mai asculte alte impaunari legate de daunele n bloc i despgubirile de milioane de dolari. - Linia telefonica e sigur? se interesa French. - Da. - Bine, tii atent. Priest nu mai reprezinta o ameninare. L-am gsit la scurt timp dup ce ai plecat, beat mort cu o gagicua mai veche de-a lui. I-am gasit i pe-amndoi fraii. Banii ti snt n sigurana. - Cnd anume i-ai gasit? ntreba Ray. Tremura cuse un timp ce nri pe deasupra mesei din bucatarie, pe care desfacalendar mare. Orele aveau un rol esential aici. n ateptase telefonul lui French, facuse cteva nsemmargine.

La celalalt capat al firului se lasa o clipa tacerea. - Hm, ia sa vedem. Ce zi e azi? - Luni, 5 iunie. - Luni. Tu cnd ai plecat de pe Coasta?

- Vineri dimineaa la ora 10. - n cazul asta, a fost vineri, imediat dupa prinz. - Eti sigur? - Bineneles. De ce-ntrebi? - i dupa ce i-ati gasit, n-au mai putut parasi Coasta? - Ray, crede-ma, n-o sa mai paraseasca niciodata Coasta. i-au... gasit o locuina permanent acolo. - Nu vreau sa aud detaliile. Ray se aseza la masa si fixa cu privirea calendarul. - Ce s-a-ntimplat? E ceva-n neregula? - Mda, se poate zice i aa. - Ce anume? - Cineva a dat foc casei. - Casa judecatorului Atlee? - Da. - Cind? - n noaptea de vineri spre simbata. Alta tacere, ct French absorbi vestea - Ei bine. ti pot garanta ca n-au fost fratii Priest. Vaznd ca Ray nu-i raspunde, French continua: - Unde-s banii? - Nu tiu, murmura el. Alergarea de opt ilometri nu-l destinse defel. Dei, ca ntotdeauna, putu sa-i rearanjeze gindurile i sa planifice. Tem peratura depaea 32 de grade i, cnd reveni n apartament, era lac de transpiratie. Acum, dupa ce-i spusese totul lui Harry Rex, simtea o alinare pentru ca exista cineva cu care sa imparta vetile recente. Suna la cabinetul din Clanton i fu anunat ca avocatul avea un proces in Tupelo i se ntorcea tirziu. Suna la Ellie, n Memphis, dar nimeni nu se sinchisi sa raspunda. l suna pe Oscar Meave, la Alcom Village, i, ateptndu-se sa nu auda noutai despre escapadele fratelui sau, afla exact ceea ce se ateptase. Se terminase cu viaa normala. Dupa o dimineaa ncordata de negocieri i retractari pe coridoarele tribunalului din inutul Lee, ciondanindu-se

pentru cine va lua alupa pentru schi nautic, cine va lua cabana de pe malul lacului i ct se va plati ca suma unica pentru ncheierea cazului, divorul fu pronunat la o ora dupa prnz. Harry Rex l reprezentase pe so, un cow-boy extrem de ncins, aflat la treia soie, care credea c tia mai multe despre divoruri dect avocatul sau. A treia soie era o prostua care se apropia de treizeci de ani i care-l prinsese cu prietena ei cea mai buna. Un caz tipic i sordid, iar Harry Rex era scrbit de toi i de toate cnd se apropie de masa judecatorului i prezenta acordul de incheiere a cazului pentru care se dadusera lupte nverunate. Judecatorul era un veteran care divorase mii de perechi. - mi pare rau de judecatorul Atlee, spuse el incetisor i ncepu sa examineze documentul. Harry Rex se mulumi sa ncuviineze din cap. Se simea obosit si insetat. i deja se gndea la o bere rece pe un drum de ntoarcere laturalnic n Clanton. Beraria lui favorita din zona Tupelo era la grania inutului. - Am lucrat douazeci i doi de ani mpreuna, continua judecatorul. ' - Un om deosebit, zise Harry Rex. - Dumneata te ocupi de succesiune? - Da, domnule judecator. - Saluta-l din partea mea pe judecatorul Farr. - O sa-l salut. Actele se semnara, divorul se ncheie cu bine i partile beligerante fura expediate la locuinele lor neutre. Harry Rex iesise din tribunal i tocmai se ndrepta spre maina. cnd un avocat alerga dupa el i-l opri pe trotuar. Se prezenta ca fiind Jacob Spain, avocat aparator, unul dintre cei o mie din Tupelo. Fusese in sala de judecata i-l auzise pe judecator pomenind de judectorul Atlee. - Are un fiu, Forrest. nu-i aa? intreba Spain. - Doi fii, Ray i Forrest. Harry Rex inspira adnc i se pregati pentru o conversaie scurt. -n liceu am jucat fotbal impotriva lui For-rest. De fapt, mi-a rupt clavicula cu un placaj ntrziat. - Cam aa juca Forrest al nostm. - Eu jucam pentru New Albany. Forrest era junior, dar eu trecusem deja la seniori. L-ati vazut juclnd? - Da. de multe ori.

- Mai inei minte meciul de la voi, mpotriva noastra, cnd a aruncat aproape trei sute de metri n prima repriza? Cred c-au fost patru sau cinci eseuri. - mi amintesc, ncuviina Harry Rex i ncepu sa se foiasca Ct naiba avea sa mai dureze? - Eu am jucat fundas n meciul ala si baga mereu pase peste mine. Am interceptat una cu putin inainte de pauz, am degaja! terenul i el m-a placat, dei eram deja n cadere. - Era una dintre figurile lui favorite. Placheaza-i dur ntrziat fusese deviza lui Forrest, adresata mai ales fundailur adveri care avusesera nenorocul sa-i intercepteze o pasa. - Cred ca la o saptamina dupa aceea a fost arestat, spuse Spain. Pacat de el. Oricum, l-am vazut acum citeva saptamini, aici, in Tupelo, cu judecatorul Atlee. Foiala se opri. Harry Rex uita de berea rece, cel putin pentru moment. - Cnd a fost asta? ntreba el. - Chiar inainte de moartea Judecatorului. A fost o scena bizara. Facura civa pai mpreuna i se adapostira la umbra unui copac. - Te-ascult, facu Harry Rex, slabindu-i nodul cravatei. i scosese deja blazerul bleumarin mototolit. - Soacra-mea urmeaza un tratament pentru un cancer la sin, la clinica Taft. ntr-o luni dupa-amiaza, am dus-o cu maina acolo pentru edina de chimioterapie. - Judecatorul Atlee mergea i el la Taft, comenta Harry Rex. Am vazut facturile. - Da, acolo l-am zarit i eu. O dusesem pe soacra-mea, era coada, aa ca am revenit n maina ca sa dau nite telefoane. Pe cnd stteam acolo, l-am vazut pe judecatorul Atlee intr-un Lincoln negru i lung, condus de un tip necunoscut. Au oprit la doua maini mai departe de mine i au coborit. Atunci oferul mi s-a parut familiar - un individ voinic, inalt. cu parul lung, cu un mers ano pe care-l mai vazusem. Mi-am dat seama ca era Forrest. L-arn recunoscut dupa mers i miscari. Purta ochelari de soare i o sapca nfundata pe cap. Au intrat. iar Forrest a ieit dupa cteva secunde. - Ce fel de sapca? - Una albastra, decolorata. Mi se pare ca a echipei Cubs.

- Am vazut-o i eu. - Mi se parea agitat, de parca n-ar fi vrut sa fie vazut de cineva. A disparut printre nite copaci de lnga clinica. atita doar ca-i puteam distinge silueta. S-a ascuns pur i simplu acolo. La inceput, m-am gndit ca s-a dus sa se usureze, dar nu. se ascundea. Dupa vreo ora, eu am intrat n clinica. am mai ateptat, mi-am luat soacra i am plecat. El nu se micase dintre copaci. Harry Rex i scoase agenda din buzunar. - n ce zi spui c-a fost asta? Spain i scoase la rndul lui agenda i, aa cum procedeaza toti avocaii ocupati, i comparata aciunile recente. - Luni, l mai, decise Spain. - Cu ase zile nainte de moartea Judecatorului, murmura Harry Rex. - Snt sigur ca asta a fost ziua. A fost insa o scena de-a dreptul bizara. - i el este un tip destul de bizar. - Nu se ascunde de poliie sau altceva, nu? 294 - n prezent, nu, replic Harry Rex i amindoi chicotir forat. Brusc, Spain decise s plece. - Oricum, cind l revedei, spunei-i ca nu l-am iertat pentru placajul acela ntrziat. - Aa o sa fac, incuviin Harry Rex i-l privi ndeprtndu-se. Domnul i doamna Vonner plecara din Clanton intr-o dimineaa innorat de iunie, intr-un combi sport nou cu traciune integrala, care consuma 19 litri la suta de ilometri i era incarcat cu suficiente bagaje pentru o luna n Europa. Destinatia era nsa doar districtul Columbia, intrucit doarma Vonner avea acolo o sora pe care Harry Rex nca n-o cunoscuse. Petrecur prima noapte in Gatlinburg, iar a doua la White Sulphur Springs, in West Virginia. Ajunsera n Charlottesville pe la amiaza, facura turul obligatoriu al resedintei de la Monticello a lui Thomas Jefferson, vizitata universitatea i luara un prinz neobinuit in White Spot, o spelunca frecventat& de studenii de la colegiu, unde specialitatea casei era oua ochi pe hamburger. Era genul de mincare dupa care Harry Rex se dadea n vnt. . A doua zi dimineaa, in timp ce soia lui dormea, Harry Rex iei sa se plimbe prin mallul pietonal din centru. Gasi

adresa i atepta. La cteva minute dupa ora 8, Ray i lega cu funde duble ireturile pantofilor sai de sport destul de scumpi, facu nite miscari de ncalzire n apartament i cobor scarile pentru alergarea zilnica de opt ilometri. Afara, aerul era cald. Se apropia luna iulie i vara sosise deja. Coti dupa un col i auzi o voce familiar strigndu-l: - Hei, baiete! Harry Rex statea pe o banca, cu un pahar de cafea n mna, avnd alaturi un ziar nedespaturit. Ray ncremeni i avu nevoie de cteva clipe pentru a-i reveni. Scena era cu totul neobinuita. Cnd putu sa se miste din nou, se apropie. - Ce naiba faci aici? - Frumos echipament, comenta Harry Rex, examinndu-i cortul, sapca roie i ochelarii de alergator ultimul model. Treceam cu nevasta-mea pe-aici, n drum spre Washington D.C. Are acolo o sora i crede ca vreau s-o cunosc. la loc. - De ce n-ai sunat? - N-am vrut sa te deranjez. - Trebuia sa-mi fi telefonat, Harry Rex. Puteam lua cina mpreuna, va aratam mprejurimile. - Nu pentru asta am venit. la loc. Mirosind ceva necazuri, Ray se aeza lnga avocat. - Nu-mi vine sa cred, murmura el. - Taci i-asculta. Ray i scoase ochelarii i-l privi. - E de ru? - sa zicem ca-i ciudat. i reproduse povestea lui Jacob Spain despre Forrest, care se ascundea printre copacii de la clinica oncologica, cu ase zile nainte de moartea Judecatorului. Ray asculta uimit, girbovindwse tot mai mult. n cele din urma, se apleca in faa, cu coatele pe genunchi i capul plecat. - Conform fiei medicale, zise Harry Rex, n ziua aceea, pe l mai, a primit un flacon de morfina. Nu stiu daca era primul sau daca a fost rencarcat - fiele nu detaliaza asemenea lucruri. Se pare ca Forrest l-a dus cu maina pentru asta. Se lasa o tacere prelunga, cnd o tinara draguta trecu, evi-

dent grabita, pe lnga ei, cu fusta strmta mulndu-i-se minunat pe fese. Harry Rex sorbi din cafea i continua: - Dintotdeauna am privit cu suspiciune testamentul pe care l-ai gasit in cabinet. Judecatorul i cu mine am discutat despre testament timp de ase luni nainte de moartea lui. Pur i simplu nu cred c-a mai redactat unul imediat naintea morii. Am studiat mult timp semnaturile i opinia mea, desigur neautorizat, este ca ultima e falsa. Ray i drese vocea i spuse: - Daca For-rest 1-a dus cu maina la Tupelo, atunci se poate presupune ca a fost i prin casa. - Prin toata casa. Harry Rex angajase un detectiv din Memphis ca sa-l gaseasca pe Forrest, dar nu descoperise nici o urma, nici o pista. Din interiorul ziarului, avocatul extrase un plic. -Iar, acum trei zile, am primit asta. Ray scoase din plic o hrtie i o desparuri. Textul era semnat de Oscar Meave din Alcom Village i avea urmatorul coninut: ..Stimate domnule Vonner, nu am izbutit sa-l contactez pe Ray Atlee. tiu unde se afla Forrest, chiar daca, ntmplator, familia nu tie. Sunati-ma daca dorii sa discutam. Totul este confidenial. Cu stima, Oscar Meave." - Aa c i-arn telefonat imediat, continua Harry Rex, privind dupa o alta tinara. Are un fost pacient care acum este consilier la o clinica tip ferma de recuperare, prin Vest. Forrest s-a internat acolo acum o saptamina i a insistat in privina discretiei, spunnd ca nu dorea ca familia sa tie unde se gaseste. Desigur, se mai intimpla i asemenea cazuri, iar clinicile snt prinse ntre ciocan si nicovala. Trebuie sa respecte dorinele pacientului, dar, pe de alta parte, familia este vitala pentru reabilitarea generala. Din motivul asta, consilierii mai uotesc ntre ei. Meave a decis s-i transmita informaia asta. - Unde n Vest? - n Montana. Locul se numete Momingstar Ranch. Meave a zis ca-i exact ce-i trebuie baiatului - foarte dragu, 298 John Grisharn foarte izolat, cu faciliti de recluziune pentru cazurile dificile i-a mai zis ca va sta intemat un an. Ray se ridica n picioare i incepu s-si frece fruntea, ca i cum, n cele din urma, ar fi fost mpucat acolo.

- Desigur, preciza. Harry Rex, locul e foarte scump. - Desigur, murmura Ray. Nu mai discutax dupa aceea, cel puin nu despre Forrest. Dupa cteva minute, Harry Rex anuna c pleca. i livrase mesajul i nu mai avea nimic de adaugat deocamdat. Soia era nerbdtoare s-i revada sora. Poate ca data viitoare puteau sa mai ntrzie, sa ia masa sau altceva. l batu uor pe Ray pe umar si pleca. - Ne vedem n Clanton, fura ultimele lui cuvinte. Prea slabit i ameit ca sa mai alerge, Ray se aseza pe banca din mijlocul mallului pietonal, la civa pai de apartamentul su, pierdut intr-o lume de piese care se deplasau cu repeziciune. Traficul pietonal se ntei, pe masura ce comerciantii, bancherii i avocaii se grabeau la serviciu, dar Ray nu-i vazu. Carl Mir preda in fiecare semestru doua cursuri de legislaia asigurarilor i era membru al baroului din Virginia, la fel ca Ray. Discutara despre ntrevedere la prnz i amindoi ajunser la concluzia ca facea pur i simplu parte dintr-o anchet de rutina i c nu trebuia s-si fac griji. Mir avea sa fie i el prezent, sub pretextul ca era avocatul lui Ray. Investigatorul companiei de asigurari se numea Ratterfield si l primira n sala de conferine a facultii. Ratterfield i scoase haina, ca i cum i-ar fi ateptat o sesiune de cteva ore. Ray purta blugi i o bluza sport. Mir avea o inut la fel de neprotocolara. - Obinuiesc sa inregistrez discuiile, anuna oficial Ratterfield, scond un reportofon si aezndu-l ntre el i Ray. Exista vreo obiecie? - Cred ca nu, rspunse Ray. Rattertield apasa pe un buton, si examina insemnarile. iar apoi facu o introducere pentru identificarea casetei audio. Era anchetator de asigurari independent, angajat de Aviation Underwriters ca sa investigheze cererea de despgubire completata de Ray Atlee i ali trei proprietari pentru stricaciunile suferite de un avion Beech Bonanza, model 1994, la 2 iunie. Conform anchetei poliiei statale, fusese un act deliberat. Dorea mai nti sa cunoasca experiena de zbor a lui Ray. Acesta ii adusese jumalul de zboruri i Ratterfield il examina, fara sa descopere nimic cit de ctt interesant. - Nu avei evaluare pentru aparatura, observa el la un moment dat. - nc n-arn tenninat cursul. - Paisprezece ore de zbor n Bonanza? - Da.

Investigatorul trecu dupa aceea la asociaia proprietarilor i puse intrebari despre modul de constituire. Discutase deja cu ceilali proprietari, care-i prezentasera contractele i documentaia. Ray le arata pe ale sale. Schimbnd vitezele, Rattertield intreba: - Unde ai fost n ziua de l iunie? - n Biloxi, statul Mississippi, rspunse Ray, convins ca celalalt nu avea idee unde era oraul. - Ct timp ai stat acolo? - Citeva zile. - Pot sa va ntreb care a fost motivul deplasarii? - Desigur, ncuviina Ray i se lansa intr-o versiune prescurtata a recentelor sale vizite in locurile natale. Motivul oficial pentru care plecase pe Coasta era de a-i vizita nite prieteni, pe care i cunotea din timpul facultatii urmate n Tulane. - Snt sigur ca exista persoane care pot certifica prezena dumneavoastra acolo pe 1 iunie, comenta Ratterfield. - Mai multe. n plus, am chitantele de la hoteluri. Anchetatorul paru convins ca Ray fusese n Mississippi. -n momentul incendierii avionului, spuse el, consultind o lista de nume scrise la maina, toi ceilali proprietari erau acasa. Toi au alibiuri. Daca presupunem ca a fost vorba despre un act premeditat, trebuie mai intii sa gasim un motiv. iar apoi pe autorul faptei. Avei vreo idee? - Habar nu am cine a facut-o, rspunse Ray repede i convingator. - Dar n privina motivului? - De abia cumparasem avionul. De ce ar fi dorit vreunul dintre noi sa-l distruga? -- Ca sa incaseze asigurarea. Se mai intimpla. Poate ca unul dintre parteneri a decis ca-i depasea posibilitile. Suma nu este mica - aproape doua sute de mii in ase ani, ceea ce inseamna cam noua sute de dolari pe luna penuu fiecare partener: - Cunoteam valorile i cu doua saptamini n unna, cnd am semnat actele. Tatonara apoi o vreme subiectul delicat al finanelor personale ale lui Ray - salariu. cheltuieli, obligaii. Dupa ce Ratterfield paru convins ca Ray isi putea achita partea, schimba subiectul. - Povestii-mi despre incendiul acesta din Mississippi,

rosti el, uitindu-se la un raport. - Ce dorii sa tii? - Sintei investigat pentru incendiere premeditat& acolo? - Nu. - Sinteti sigur? - Da, sint sigur. Daca dorii. putei sa luai legatura cu avocatul meu. - Am facut-o deja. De asemenea, apartamentul dumneavoastra a fost spart de doua ori n ultimele ase saptamini? - Nu s-a furat nimic. Au fost doar efracii. - Ai avut o vara plina de evenimente. - Aceasta a fost o intrebare? - Se pare ca ai fi urmarit de cineva - Repet - este vorba despre o intrebare? Fusese unicul moment tensionat al ntrevederii si att Ray, ct i Ratterfield tacura cteva clipe. - n trecutul dumneavoastra, au mai existat anchete asociate unor incendii? Ray suxse i rspunse: - Nu. Cnd Ratterfield trecu la urmtoarea pagina din dosarul su i nu gsi nimic scris pe ea, si pierdu brusc interesul si incepu s-i pregteasc retragerea. - Sint sigur c avocaii notri vor lua legatura ntre ei. rosti el i opri reponofonul. - De-abia atept. Ratterfield ii lu haina i servieta i pleca. Dup ce iesise, Carl observa: - Cred ca tii mai multe decit spui. - Poate ca da. insa n-am avut absolut nici o legatura cu cele dou incendii. - M-am sturat de subiectul sta. Pentru aproape o saptamina, o serie de fronturi turbulente de vara mentinuta plafoanele de nori la altitudine scazuta i vnturile fura prea periculoase pentru avioanele mici. Atunci cnd prognozele meteo pe termen lung aratata

peste tot vreme calma si uscata, cu excepia sudului Texasului, Ray pleca din Charlottesville la bordul unui aparat Cessna i ncepu croaziera cea mai lunga din scurta sa cariera de pilot amator. Evitnd culoarele aeriene aglomerate si privind intruna dupa formele de relief uor de identificat, zbura spre vest, peste Valea Shenandoah, n West Virginia i Kentucy, unde realimenta la o pista de 1200 de metri, nu departe de Lexington. Cessna putea ramine n aer timp de trei ore i jumatate nainte ca indicatorul sa coboare sub un sfert din capacitatea unui rezervor. Ray ateriza din nou n Terre Haute, traversa fluviul Mississippi la Hannibal i se opri peste noapte n Kirsville, Missouri, unde trase la un motel. Era primul motel n care intra dupa odiseea banilor gheata si o facea tot din cauza lor. Se afla n Missouri i, stnd n camera sa i schimbind canalele TV, cu sononil taiat, i aminti de povestea lui Patton French, despre felul n care daduse peste Ryax, la o conferina despre daunele n bloc, n St. Louis. Un avocat batrin dintr-un orasel din Ozars avea un fiu care preda la Universitatea din Columbia i care tia ca medicamentul nu era bun. Din cauza lui Patton French i a lacomiei i coruperii sale nesaioase, el, Ray Atlee, se gasea acum intr-un alt motel dintr-o localitate n care nu cunotea absolut pe nimeni. Un front noros se dezvolta peste Utah. Ray decola imediat dupa rasaritul soarelui i sui la peste l 500 metri. Regla comenzile i deschise un terrnos mare de cafea neagra aburinda. Pentru prima etapa, zbura mai mult spre nord dect spre vest i ajunse curnd deasupra porumbitilor din Iowa. ' Singur la peste un ilometru i jumatate deasupra solului, in aerul racoros i tacut al zorilor, fara nici un alt glas de pilot care sa trancaneasca pe undele radio, Ray se stradui sa se concentreze asupra sarcinii care-l atepta. Era insa mai uor sa zboare, sa se bucure de singuratate, peisaje i cafea, i de actul n sine al abandonarii lumii de dedesubt. n plus, era destul de placut sa nu se mai gndeasca la fratele sau. Dupa o escala n Sioux Falls, coti din nou spre vest i urma autostrada interstatala 90 peste ntregul stat South Daota, nainte de a ocoli spaiul aerian interzis din jurul Muntelui Rushmore, Ateriza n Rapid City, nchirie o maina i se plimba pe ndelete prin Parcul National Badlands. Momingstar Ranch se afla undeva in regiunea deluroasa de la sud de Kalispell, desi pagina sa de Web era n mod deliberat vaga. Oscar Meave incercase, dar nu izbutise, sa-i determine locatia exacta. La sfritul celei de-a treia zile a calatoriei sale, Ray ateriza dupa caderea noptii n Kalispell: nchirie o maina, lua cina, apoi gasi un motel i cerceta ore ntregi mai multe harti aeriene i terestre. Avu nevoie de nca o zi de zbor la joasa altitudine n mprejurimile lui Kalispell si a localitatilor Woods Bay, Polison, Bigfor i Elmo. Traversa de vreo ase ori Lacul Flathead i fu ct pe-aci sa abandoneze razboiul aerian i sa trimita infanteria, cind intrezari un soi de complex n sudul oraului

Somers, pe malul nordic al lacului. De la altitudinea de 500 de metri survola zona, pna distinse un gard solid de lant i srma verde, aproape ascuns n padure i practic invizibil din aer. Existau cladiri mici care pareau sa fie locuine, una mai mare, probabil pentru administraie, o piscina, terenuri de tenis i un grajd, cu cai care pateau n apropiere. Ocoli locul destul de mult timp pentru ca o serie de persoane din interiorul complexului sa se opreasca din activitile lor si sa-l priveasca, ducind palma la ochi. Cind pomi cu maina, i fu aproape la fel de greu sa regseasca locul, dar a doua zi la amiaza, Ray oprise lnga poarta lipsita de insemne i se uita ameninator la un paznic inarmat care-i raspundea printr-o privire la fel de amenintatoare. Dupa cteva ntrebari ncordate, paznicul recunoscu ca, da, gasise finalmente locul pe care-l cautase. - Nu pennitem vizite, declara el superior. Ray crea istoria unei crize de familie, insistnd asupra urgenei de a-si gasi fratele. Procedura, aa cum spuse paznicul pna la urma, fara chef, era sa-i lase numele i un numar de telefon, i exista o ansa redusa sa fie contactat de cineva din interior. A doua zi, pescuia pastravi n rul Flathead, cnd telefonul celular ri. Un glas neprietenos, aparinndu-i lui Allison din Momingstar, ceru cu Ray Atlee. Cine credea ca i-ar fi putut raspunde? EI anuna ca era Ray Atlee i femeia ncepu sa-l ntrebe ce dorea de la clinica lor. - Am un frate acolo, rspunse el ct mai politicos cu putin. Se numete Forrest Atlee i a dori sa-l vad. - Ce va face sa credei ca este aici? - Este acolo. Dumneavoastra tii ca este acolo, eu tiu ca este acolo, aa ca - va rog - putem nceta cu jocurile? - O sa ma interesez, dar nu va ateptai la un telefon de rspuns. nchise nainte ca Ray s poata articula ceva. Urmatorul glas neprietenos i aparinu lui Darrel, administrator ntr-un domeniu nebulos. Apelul veni spre sfritul dupa-amiezei, pe cnd Ray facea un traseu turistic n Swan Range, pe lnga Hungry Horse Reservoir. Darrel fu la fel de concis ca Allison. - Doar o jumtate de ora. Treizeci de minute, l informa el pe Ray. Miine dimineata la ora 10. in* O nchisoare de securitate maxima ar fi fost mult mai agreabila. Acelai paznic l perchezition i-i inspecta automobilul. - Urmeaza-l, i zise el.

Un alt paznic, ntr-o masinuta pentru golf, l atepta pe aleea ngust i Ray l urma pn intr-o parcare micuta, lng cldirea din fata. Cnd cobor din maina, fu preluat de Allison, nenarmata. Era o femeie nalt i destul de masculina, iar cnd i strnse mna, Ray avu senzatia ca n viata lui nu se simtise att de coplesit fizic. l conduse n cladire, unde videocamerele mortitorizau toate miscarile fara sa se ascunda ctusi de putin. l introduse intr-o camera fara ferestre i-l dadu pe mna unui paznic aspru, care, cu dexteritatea rapid a unui vames, apasa i testa fiecare articulaie si orificiu, cu exceptia celor genitale, unde, ntr-o clipa de panica, Ray crezu ca avea sa-l examineze de asemenea. - N-am venit dect sa-mi vad fratele, protesta el n cele din urma i fu ct pe-aci sa se aleaga cu un dos de palma. Dupa ce fu examinat n amanunt, Allison l prelua din nou i-l conduse pe un coridor scurt, pna ntr-o camera patrata i severa, care lasa impresia ca ar fi avut peretii capitonati. Singura ua avea i singura fereastra, pe care, aratind-o, Allison anuna grav: - O sa urmarim. - Ce o sa urmariti? ntreba Ray. Femeia se strmba i paru gata sa-l doboare. n mijlocul camerei exista o masa patrata, cu doua scaune pe laturi opuse. - Stati aici, i ceru ea i Ray lua loc. Vreme de zece minute, privi doar peretii, cu spatele la ua. n cele din urma, ua se deschise i Furrest intra singur, fara lanturi, fara catue, fara paznici matahaloi care sa-l mbrnceasc. Se aseza vizavi de Ray, fara un cuvnt, i-i incrucia minile pe masa, ca si cum s-ar fi pregatit sa mediteze. Parul ii disparuse. O tunsoare periuta il uniformizase la trei milimetri, iar deasupra urechilor ajunsese la scalp. Era proaspat barbierit i parea ca slabise zece ilograme. Camasa larga era maslinie, cu nasturi incheiati pna la gt, cu guler mic i doua buzunare mari, aproape militreasca Ea l determin pe Ray sa rosteasca primele cuvinte: - Locul asta-i o tabara militara. - Este un loc dur, replic Forrest foarte lent i cu o voce foarte scazuta. - i spala creierii? - Exact asta fac. Ray se afla acolo din cauza banilor i decise sa atace problema frontal. - i ce capeti pentru apte sutare pe zi? ncepu el.

- O viata noua. Ray aprob din cap. Forrest il privea fara sa clipeasc, inexpresiv, uitndu-se aproape trist la fratele sau, de parca ar fi fost un strain. - i te afli aici pentru douasprezece luni? - Cel puin. - Asta-nsearnna un sfert de milion de dolari. Forrest ridica usor din umeri, de parca banii n-ar fi reprezentat o problema i ar fi putut sta i trei ani, sau cinci. - Eti sedat? ncerca Ray sa-l provoace. - Nu. - Te comporti ca i cum ai fi. - Nu snt. Aici nu se folosete medicatie. Nu-mi pot imagina de ce, tu poi? Glasul i paruse uor iritat. Ray era contient de Secundele care se scurgeau. Allison avea sa revina exact n minutul treizeci, sa ntrerup totul i sa-l esconeze pe Ray afar din cladire i din complex, pentru totdeauna. Avea nevoie de mult mai mult timp ca sa acopere toate problemele lor, dar n cazul de faa se cerea eficiena. Treci la subiect, ii spuse. Vezi cte va recunoate - Am luat ultimul testament al btrnului, rosti el. Am luat i scrisoarea pe care ne-a trimis-o, cea prin care ne chema acasa pe 7 mai, i am studiat semnaturile amndurora. Cred ca snt falsuri. - Bravo. - Nu tiu cine le-a falsificat, dar banuiesc c ai fost tu. - D-m-n judecata. - Nu negi? - Ce important ar avea? Ray repeta cuvintele acelea, pe jumtate cu glas !are si dezgustat. de parca repetarea lor l-ar fi facut sa se nfurie. O tacere prelung, n timp ce ceasul ticia. - Eu am primit scrisoarea intr-o zi de joi. Fusese expediata luni din Clanton, ziua n care l-ai dus la clinica Taft din Tupelo pentru un flacon de morfina. ntrebare: Cum ai reuit sa bai scrisoarea la vechea lui maina manuala Underwood? - Nu trebuie sa rspund la intrebarile tale.

- Ba da. Tu ai pus la cale toata impostura asta, Forrest. Lucrul cel mai nensemnat pe care-l poi face este sa-mi spui cum s-a ntmplat. Ai ctigat. Btrnul a murit. Casa nu mai exista. Tu ai banii. Nu te urmrete nimeni, cu excepia mea, iar eu voi pleca n curind. Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile. - Avea deja un flacon de morfina. - Bun, l-ai dus sa-i ia altul, sau sa-l rencarce - nu conteaz. Nu asta-i ntrebarea. - Ba-i important. - De ce? - Fiindca era deja ametit de drog. n faada de personaj supus spalarii creierului aparu o fisura infima: Forrest lua minile de pe masa i i feri privirea. - Prin urmare, suferea, insista Ray, ncercnd sa pedaleze pe latura emotiva. - Da, ncuviin inexpresiv fratele sau. -i daca-l menineai pe morfina, aveai toat casa pe minile tale? 308 - Asa ceva - Cnd ai ajuns acolo prima data? - Nu ma pricep la inerea datelor. Nu m-am priceput niciodata. - Nu face pe prostul cu mine, Forrest. A murit ntr-o zi de duminica. - Eu am ajuns simbata. - Deci cu opt zile naintea morii lui? - Cred ca da. - De ce te-ai ntors n Clanton? Forrest i ncrucia braele peste piept, coborndu-i barbia i ochii. i glasul. - Mi-a telefonat, ncepu el, i m-a rugat sa-l vizitez. M-am dus a doua zi. Nu mi-a venit sa cred ct de batrin i bolnav era... si ct de singur. Inspira adnc i i privi scurt fratele. - Durerile erau ingrozitoare. n ciuda analgezicelor,

suferea cumplit. Am stat pe veranda i am vorbit despre razboi i despre felul cum s-ar fi putut schimba lucrurile, daca Jacson n-ar fi fost ucis la Chancellorsville - aceleasi batalii vechi, pe care le retraia vesnic. Se foia intruna, straduindu-se sa ignore durerile. n unele momente, pur i simplu i taiau rasuflarea Voia totui sa vorbeasca. N-arn ngropat nici o clipa securea razboiului si nici n-am incercat sa indreptam lucrurile. N-arn simit nevoia s-o facem. Nu-i dorise altceva dect prezena mea acolo. Am dormit pe canapeaua din cabinetul lui i in timpul nopii m-am trezit, auzindu-l cum ipa. Zacea pe podeaua dorrnitorului, cu genunchii strni la piept, tremurind de durere. L-am ajutat sa se suie napoi n pat, l-am ajutat sa-i ia morfina i n cele din urm s-a linitit. Era cam 3 noaptea. Ma speria nsa teribil i n-am putut adormi. Am nceput sa ma plimb. Povestea se tsia, dar ceasul i continua ticaitul. - Atunci ai gasit banii, zise Ray. - Cc bani? - Banii cu care platesti aici apte sute de dolari pe zi. - A, banii aia... 309 - Da, banii aia. - Da, atunci i-arn gasit, n acelai loc n care i-ai gasit i tu. Douzeci i apte de cutii. n prima erau o suta de rnii de dolari, aa ca am nceput sa calculez. Habar n-aveam ce sa fac. Am stat locului cteva ore, privind cutiile alea, stivuite nevinovat n comoda. M-am gndit ca el s-ar putea da jos din pat, ar strbate coridorul i m-ar gasi privindu-i cutiutele - i am sperat c-o va face. Atunci mi-ar fi putut explica nite chestii. Puse din nou palmele pe masa i-l privi pe Ray. - Cu toate astea, pna a rasarit soarele, njghebasem un plan. Decisesem sa te las pe tine sa te ocupi de bani. Tu eti primul nascut, fiul favorit, fratele mai mare, baiatul de aur. studentul excepional, profesorul universitar, executorul testarnentar, cel in care se ncredea mai mult. O sa-l privesc pe Ray, mi-am spus, sa vad ce face cu banii, fiindca orice ar face el, trebuie sa fie corect." De aceea, am nchis uile comodei, am tras canapeaua n faa ei i am ncercat sa ma comport de parca nu tiam de existenta lor. Am fost ct pe-aci sa-l intreb pe batrin despre ei, dar m-arn gndit ca, daca ar fi vrut sa tiu, mi-ar fi spus-o chiar el. - Cnd ai conceput scrisoarea prin care sa ma chemi? - Tot n ziua aia, mai trziu. El adormise sub nucii din curtea din spate, in harnac. Se simea mai bine, dar devenise deja dependent de morfina. Nu i-a mai amintit multe din acea ultima saptamina.

- Luni l-ai dus n Tupelo? - Da. Conducea i singur, dar pentru ca tot erarn acolo, m-a rugat s-o fac eu. - i te-ai ascuns printre copacii de lnga clinica, n asa fel nct sa nu te vada nimeni. - Bravo! Altceva ce mai tii? - Nimic. Dinspre partea mea nu te atepta dect la ntrebari. M-ai sunat in seara cnd am primit scrisoarea i ai zis c ai primit i tu una. M-ai ntrebat daca intentionam sa-l sun pe batrin. i-am zis ca nu. Ce s-ar fi ntmplat daca l-a fi sunat? - Telefoanele nu functionau. - De ce? - Cablul telefonic trece prin subsol i acolo exista un comutator care poate fi slabit. Ray ncuviinta, lamurind alta o ntrebare. - Pe lnga faptul ca de cele mai multe ori nici nu raspundea la apeluri, adauga Forrest. - Cnd i-ai refacut testamentul? - n ajunul mortii. L-am gasit pe cel vechi i nu mi-a placut prea mult, aa ca m-am gndit sa fac ce se cuvenea i sa mpart motenirea n mod egal intre noi. Ce idee ridicola - o impartire egala. Ce prost am fost! Pur i simplu, nu-ntelegeam cum funcioneaz legea n asemenea cazuri. Crezusem ca, fiindca sintem unicii motenitori, trebuie sa impartim totul egal. Nu tiam ca avocatii sint invatati sa pastreze orice ar gasi, sa fure de la frate, sa ascunda bunurile pe care au jurat sa le protejeze, sa-i ignore promisiunile. Nimeni nu mi-a spus asta. Eu incercam sa fiu cinstit. Ce prostie. - Cnd a murit? - Cu doua ore nainte de sosirea ta. - Tu l-ai omort? Un pufnet, o grimasa. Nici un raspuns. - Tu l-ai omort? repeta Ray. - Nu, cancerul l-a omort. - Sa lamurim o treaba, facu Ray, aplecndu-se nainte ca un anchetator pregatindu-se de atac. Ai stat acolo opt zile i n tot timpul asta el a fost ametit de morfina. Apoi, n mod foarte convenabil, moare cu doua ore nainte de sosirea mea. - Exact.

- Minti. - Eu i-am dat morfina, da? Te simi mai bine? Plngea din cauza durerilor. Nu putea sa umble, sa mannce, sa bea, sa doarma, sa urineze, sa defecheze sau pur i simplu sa stea pe scaun. Tu n-ai fost acolo, da? Eu am fost. S-a imbracat special pentru tine. Eu l-am barbierit. Eu l-am ajutat sa se intinda pe canapea. Era prea slabit ca sa apese pe butonul ilaconului de morfina. L-am apasat eu pentru el. A adormit si eu am parasit casa. Apoi ai sosit tu, l-ai gsit, ai descoperit banii i apoi ai nceput sa minti. - tiai de unde provin banii? - Nu. De undeva de pe Coasta, banuiesc. De fapt, nici nu-mi pas. - Cine mi-a incendiat avionul? - Acela este un act criminal. aa ca nu tiu nimic. - Aceeai persoana care m-a urmarit vreme de o luna? - Da. de fapt doua persoane, nite tipi pe care-i cunosc din inchisoare, prieteni vechi. Snt experi, iar tu erai foarte nepriceput. Au pus un dispozitiv de urmarire sub aripa mainuei !ale frumoase. Te-au urmarit cu un GPS, un sistem de pozitionare prin satelit, Orice micare, Floare la ureche. - De ce ai dat foc casei? - Neg orice delict. - Pentru asigurare? Sau poate ca sa ma scoti complet n afara mostenirii? Forrest clatina din cap, negind totul. Ua se deschise i Allison i strecura inauntm faa prelungit i ascutita. - Totu-i n ordine aici? facu ea. - Da, grozav, totul ei perfect. - Mai snt apte minute, anunta ea i nchise ua. Cei doi frati ramasera tacuti parca o vesnicie, privind amindoi in gol, spre locuri diferite de pe podea. De afara nu razbatea nici un sunet. - Eu n-am vrut dect jumatate, Ray, spuse Forrest in cele din urma. - la jumtate acum. - Acum este prea trziu. Acum tiu ce trebuie-sa fac cu banii. Tu mi-ai aratat. - Mi-a fost frica sa-ti dau banii, For-rest. - De ce i-a fost frica?

- C te vei omori cu ei. - Ei bine, sint aici, zise Forrest, rotind bratul drept i aratind camera, ferma, intregul stat Montana. Asta fac cu banii. N-a zice ca ma omor. Nu-s chiar aa nebun cum credeau toti. 312 - Am greit. - Oho, ce mult nseamna asta! Ai greit fiindca ai fost prins? Ai greit fiindca nu snt, totui, un idiot? Sau zici asta pentru ca vrei jumtate din bani? - Raspunsul este da la toate intrebarile. - M tem s-i mpart, Ray. la fel cum te-ai temut tu. Ma tem c banii ti se vor sui la cap. Ma tem ca-i vei cheltui pe toi pe avioane i n cazinouri. Ma tem c vei deveni un idiot i mai mare decit eti deja. Trebuie s te protejez in privina asta, Ray. Ray i pstra Cumptul. Nu putea nvinge intr-un meci de box cu fratele sau i, chiar daca ar fi putut, ce ar fi cistigat prin asta? I-ar fi placut sa ia un par i s-l pocneasc. n cap, dar de ce sa se fi sinchisit? Daca l-ar fi mpucat, n-ar mai fi gasit banii. - Care snt atunci planurile tale de viitor? ntreba el straduindu-se sa para cit mai indiferent. - A, nu tiu. Nu exist nimic definit. Cnd eti intemat pentru reabilitare, visezi multe, pentru ca dupa aceea, cnd iei, toate visele sa ti se para nite prostii. N-o sa ma ntorc totui niciodata n Memphis - am prea muli prieteni vechi acolo. i n-o sa m-ntorc nici n Clanton. O s-mi gasesc un camin nou altundeva. Dar tu? Ce vei face acum, cnd ai dat cu piciorul marii tale anse? - Am trait i pn acum, Forrest, i intentionez s-o fac n continuare. - Aa-i. Ctigi o sut aizeci de miare pe an - am verificat on-line - i m-ndoiesc c dai n brinci. N-ai familie, n-ai multe cheltuieli suplimentare, ai bani destui ca sa faci orice doreti. Eti aranjat. Lcomia-i un animal ciudat, nu-i aa, Ray? Ai gasit trei milioane de dolari i ai decis c-i trebuie toti. Nici macar un banu pentru friorul tu ratat. Nici un sfant pentru mine. Ai luat banii i ai incercat sa-o tergi cu ei. - N-am fost sigur ce s fac cu ei. La fel cum nici tu nu eti sigur acum. 313 - Dar i-ai luat, i-ai luat pe toi. i m-ai minit n privina lor.

- Asta nu-i adevarat. i pastram. - i-i cheltuiai - cazinouri, avioane. - Nu, dar-ar dracii! Nu joc jocuri de noroc, iar avioane inchiriez oricum de trei ani. Pastram banii, Forrest, ncercnd sa le gasesc un rost. La naiba, n-au trecut nici cinci saptamini. Cuvintele fura strigate i reverberara din pereti. Allison deschise ua, privind atent i gata sa ntrerupa ntrevederea daca pacientul ei devenea stresat. - Da-mi voie sa-i explic. Tu n-ai tiut ce sa faci cu banii, nici eu n-am tiut. Aproape imediat ce i-am gasit, cineva, i banuiesc ca ai fost fie tu, fie amicii tai, a inceput sa ma sperie de moarte. Nu ma poi nvinui ca am fugit cu banii. - M-ai mintit. - i tu m-ai mintit. Mi-ai spus ca n-ai vorbit cu batrinul, ca n-ai mai calcat de noua ani n casa. Numai minciuni, Forrest. Toate au facut parte dintr-o mistificare. De ce-ai facut-o? De ce nu mi-ai spus pur i simplu despre bani? - Tu de ce nu mi-ai spus? - Poate ca voiam sa-i spun, da? Nu snt sigur ce planuisem. E destul de greu sa gindesti limpede, cnd i gasesti tatal mort, apoi descoperi trei milioane de dolari bani gheata, dupa care ti dai seama ca mai exista cineva care stie de existena banilor si care ar fi gata sa te ucida pentru ei. Lucmrile astea nu se ntmpla zi de zi, aa ca iarta-ma daca snt cam neexperimentat. n camera se lsa tacerea. Forrest si unea vrfurile degetelor de la miini, lovindu-le uor i repetat, si privea tavanul. Ray spusese tot ceea ce intenionase sa spuna. Allison zngani clanta, dar nu intra. Forrest se apleca n faa i ntreba: -n alea doua incendii - casa i avionul - ai vreun suspect nou? Ray clatina din cap: - N-o sa spun nimanui, il asigura el, 314 Din nou tcere, iar ntrevederea lu sfrit. Forrest se ridic fr grab, privindu-i fratele. - Las-ma un an. O s stm de vorb dupa ce ies de aici. Ua se deschise i, trecind pe lng Ray, Forrest l atinse uor pe umr, n nici un caz o btaie afectuuasa, totui o atingere.

- Ne vedem peste un an. fratioare, spuse el i dispm.

.Jmr *tnml .-\ !wa lnmr-s n ir-'-.-'.-ppi, u fost \wmzwtrinlxuuniun:11n|II-(1'---tilpii-:auvunii cum -va retr-.b n wru-u .v 'EL cz] n rul\ n' 'UML .n uzuri, tnzrinu (am u-rulxnif1:xi.-:nlnr. Iwum :x vc-ru A\ ym uns :HH

!mai Fluxul-un uf -MI']\LIE1E"-J-_-I.ILJHIMI ||"!`.Y!1l-'_ ntrwhwuls\ ` `

mnmuur'

r'uimcn-1'1:1-E1:v.-.x x 111;: m.

mm tullrllw-'I' I: -MH-c 41\ :wln- \i10 (11431: lux' I'm. wl n *', Im

'ml "x11 un l VH\1iA4 z

o-flnnlnzu

_|H'

-.u - rtyau I'1'-'-'\`.1'4 :-|x:\' [w amic .Lr I.

. 11v u mjrn _ pr_ .'w.;n'..r--