OBIECTUL CERCETARII CRIMINOLOGICE In sens etimologic cuvantul criminologie este compus din 2 cuvinte grecesti: crimen, care inseamna

acuzatie, infractiune si logos, care inseamna discurs, stiinta. Astfel putem defini criminologia ca stiinta crimei sau ca studiul stiintific asupra fenomenului criminal. Obiectul principal de studio il constituie fenomenul criminal care are 3 componente: crima, criminalul si criminalitatea. In alte doctrine fenomenul criminal cuprinde in locul elementului criminalitatii, victima, astfel fenomenul criminal fiind compus din crima, criminal si victima. S-a constat acest interes pentru victima incepand cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel si in dreptul penal a inceput sa se acorde un interes deosebit victimei, iar cu timpul, datorita interesului deosebit acordat acestui element, a luat nastere o noua stiinta, victimologia(la inceput considerata fi parted din stiinta criminologica). Prima conceptie doctrinara in cadrul careia fenomenul criminal este compus din crima, criminal si criminalitate mai are ca obiect de cercetare si practica anticriminala. Pentru primul element al ambelor conceptii si anume, crima, se folosesc mai multi termeni: delict, comportament deviant, infractiune, notiunea de comportament deviant fiind mai larga ca cea de delict pentru ca ar cuprinde si diferite manifestari care favorizeaza criminalitatea (alcoolismul, prostitutia, consumatorii de droguri etc.). Astfel un cercetator american a alcatuit catalogul de la San Francisco, in cadrul caruia, erau enumerate faptele incluse in notiunea de comportament deviant. Nu toate delictele sunt comportamente deviante si nu toate comportamentele deviante sunt si delicte conform unui cercetator american. Conceptul de crima nu echivaleaza intotdeauna cu cel de omor, el reprezinta in sens nejuridic o infractiune cu intentie contra vietii(omor) insa prin aceasta nu trebuie intelese neaparat cele trei notiuni de omor. De asemenea, tot in sens nejuridic elementul de crima mai reprezinta si faptele care au avut ca efect moartea victimei insa fara a se urmari cu intentie acest rezultat. In sens penal este bine cunoscut faptul ca, in actualul cod penal, nu exista notiunea de crima, ea fiind intr-adevar inclusa in codurile penale anterioare. Din punct de vedere criminologic, crima, dupa cum am mentionat si mai sus, se regaseste in notiunile de delict , fenomen deviant, infractiune. Nu exista insa o echivalenta perfecta intre notiunea de crima si cea de fenomen deviant, delict sau infractiune. Chiar daca nu tote faptele care prezinta un anumit pericol social nu sunt incriminate de dreptul penal, criminologia nu adopta aceeasi atitudine fata de acest gen de fapte. Astfel dreptul penal nu va incrimina faptele care, in prezent, nu reprezinta infractiuni, dar care pot deveni in viitor si nici faptele care au reprezentat infractiuni in trecut. Astfel pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune in dreptul penal trebuie indeplinite cele trei conditii( sa fie inclusa in normele penale, sa fie savarsita cu vinovatie si sa prezinte pericol social). CRIMINALITATEA In general, pin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-o anumita perioada de timp, pe un anumit teritoriu. Sens mai restrans: diferite categorii de criminalitate - le putem obtine regrupand faptele penale in fct de diverse criterii: I Casificarea subiectiva - se refera la acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element ales in mod arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice. (ex: teritoriu criminalitatea nationala). II Clasificarea obiectiva - se refera la categoriile de criminalitate obtinute prin raportare la un element constant, obiectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele de justitie penala. 4 cat.: - crim. Reala - cifra neagra a criminalitatii - crim. Aparenta - crim. Legala Crim. Reala = ansamblul faptelor penale comise in realitate, indiferent daca au ajuns sau nu la cunostinta org. de justitie penala Cifra neagra = ans. faptelor penale comise, dar care nu ajung la cun. org. de urmarire penale (crim. ascunsa) Factori care o genereaza: a)abilitatea infractorilor b) ineficienta organelor de cercetare penala c) pasivitatea victimelor a) acele ipoteze in care infractorul opereaza intr-un asemenea fel incat urmele materiale ale infractiunii si rezultatele socialmente periculoase sunt imposibil de depistat de catre org. de cercetare penala;

b) 207 C. Proc. Penala inef org de cercetare ale politiei 208 - -inef. org. de cercetare penala 209 - -inef. org parchetului Exemple de manifestare: lipsa de organizare, incompetenta profesionala, incorectitudine c) persoanele vatamate direct sau indirec in urma unei infractiuni nu reclama aceste fapte organelor de justitie penala si acestea nici nu pot lua la cunostinta in alt mod despre comiterea acestor fapte

Posibilitati de evaluare a criminalitatii- 2 tehnici: 1. Anchetele de auto-confesiune 2. Anchetele de victimizare Criminalitatea aparenta= fapte care ajung la cun organelor de urm. penala (denunt, plangere, sesizare din oficiu) Cauzele crim. aparente : 1. Cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea acesteia 2. Dosarele cu autor necunoscut Crim. legala = faptele pt. care s-a pron. o hot. judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva Criminalitatea, inteleasa ca ans. de fapte penale sau cu justificata aparenta penala repr. un fragment final al fenomenului criminal ca obiect de cercetare a criminologiei. Fenomenul criminal perceput ca realitate umana si sociala, iar nu ca simpla abstractie juridica include o realitate individuala, crima, si agentul acesteia, criminalul, precum si o realitate colectiva, sociala, criminalitatea. PRACTICA ANTICRIMINALA Dublul caracter al cercetarii criminologice Cercetare fundamentala Cercetare aplicativa Acest caracter duce la dublarea obiectului de studiu al criminologiei, pe langa studiul criminal si studiul practicii anticriminale. Preocuparile practice legate de fenomenul criminal sunt directionate in 3 categorii: 1. prevenirea si combaterea fenomenului criminal 2. reactia sociala impotriva crimei 3. mijloacele de lupta impotriva criminalitatii: a. mijl. juridice- totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau indirect la combaterea fenomenului criminal b. mijl. Empirice- sunt practicile institutionale ( Politia, Parchetul, Instantele de judecata, Penitenciare ) care vizeaza combaterea fenomenului criminal. -din a si b rezulta 3 domenii principale in care se dezvolta practica anticriminala: A: domeniul dr. penal si al aplicarii lui B: domeniul tratamentului delincventilor C: domeniul prevenirii criminalitatii Practica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor apicate de stat in scopul stapanirii fenomenului criminal. CAPITOLUL II MODALITATI DE CUNOASTERE, PROCEDEE SI SCOPUL LOR IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA I. II. III. I. MODALITATI DE CUNOASTERE IN CERCETAREA , METODELE UTILIZATE SCOPUL CERCETARII CRIMINOLOGICE

1.

Exista diverse criterii privind persoanele care intocmesc studiile privind cercetarea criminologica Din punct de vedere cronologic putem identifica 4 tipuri de cunoastere : cunoasterea descriptiva- primele cercetari au fost de natura descriptiva si au avut ca obiect cercetarea criminalitatii aprecieri cantitative , motiv pt care in domeniul acestui tip de cunoastere utilizam notiuni precum : volum, structura si

dinamica fenomenului criminal ( volum-delimitare strict cantitativa; structura-delimitare in functie de diferite categorii de fapte penale; dinamica-evolutie in timp si spatiu a fen. criminal). O evolutie in timp si spatiu a fenomenului criminal comporta 3 tipuri de descriere: a. tendinta pe termen lung- trendul criminalitatii b. variatiile sezoniere- oscilatie a criminalitatii in functie de anotimpuri c. miscarile occidentale- criminalitatea in timpul unui razboi, calamitate, etc. In ceea ce priveste evolutia in spatiu pot fi utilizate criterii geografice sau statale. Dinamica implica nu doar o cunoastere cantitativa ci si una calitativa- cand se fac aprecieri asupra trendului nu este suficient sa se aiba in vedere doar indicii cantitativi ci si alti factori si in functie de care sa fie corijate statisticile. 2. cunoasterea cauzala ( etiologia criminala) se incearca aflarea cauzelor, conditiilor si factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal.Aceasta cunoastere s-a nascut odata cu Scoala Pozitivista Italiana. Spre deosebire de cunoasterea descriptiva, in cunoasterea cauzala avem de a face cu o cunoastere calitativa iar procesele utilizate sunt cele de cauze, conditii, fapte. Poate fi divizata fie in functie de obiectul de studiu, etiologia crimei ca fenomen individual si etiologia crimei ca fenomen colectiv sau in functie de directia de cercetare: biologica, psihologica, sociologica. cunoasterea dinamica- se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc trecerea la act. Este vorba despre o cunoastere calitativa ce urmeaza explicarea conduitei criminale printr-o succesiune de etape: este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, ca realitate bine individualizata in viata autorului. este interesata de cunoasterea conduitei criminale ca o explicatie in sine diferita de trecutul infractorului, factorii exogeni sau endogeni. cunoasterea axiological- este propriu celui de-al doilea obiect al cunoasterii criminologice si anume evaluarii practicii anticriminale. Se urmareste stabilirea gradului de eficacitate, a mijloacelor legale utilizate in practica anticriminala. In utilizarea mijloacelor de combatere a fenomenului anticriminal trebuie analizata nu doar eficienta anumitor metode ci si legalitatea lor. PROCEDEE UTILIZATE IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA. METODE SI TEHNICI. Cuvantul metoda provine din grec. meta=spre si odos=cale, reprezentand calea ce trebuie urmata. Metoda stiintifica reprezinta ansamblul procedeelor ce conduc gandirea spre cunoastere. 1. 2. 3. metoda inductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la particular la general, o metoda mai putin riguroasa, dar care a stat la baza marilor descoperiri. metoda deductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care un principiu general este aplicat la cazuri speciale ( particulare). metoda empirica este bazata pe observarea realitatii sip e experiment. A fost elaborata de John Stuard Mill, primul care a abordat problema epistemologiei care reprezenta studierea metodelor cercetarii stiintifice.Putem distinge 3 etape: observarea faptelor- in ceea ce priveste studierea faptelor , in studiul criminal nu avem de a face cu fapte obiective, intrucat delincventa se caracterizeaza prin subiectivitate, istoricitate.Observatorul filtreaza subiectiv ceea ce observa. inductia ipotezei verificarea experimentala- nu se pot produce crime in laborator Metode: cantitative- folosesc masura ca si mijloc de cunoastere ( statisticile si prelucrarea lor). calitative- folosesc ca metode de cercetare in caracterizarea obiectului de studiu. Tehnicile reprezinta felul practice in care se utilizeaza o metoda. Tehnica presupune o colectare a datelor, pe cand metoda permite o cunoastere de ansamblu. II.

3.

4.

1. 2.

1.

2.

Tehnici: macrocriminologice- permit obtinerea de date in vederea studierii criminalitatii: a. statisticile criminale- procedee prin care se exprima numeric diferite categorii de criminalitate- procedee cantitative b. statistici- de masa- reflecta totalitatea fenomenului criminal intr-o perioada -de serie- se raporteaza la anumite fapte penale Statisticile pot fi viciate si putem avea factori obiectivi care viciaza: modificari intervenite in sistemul de inregistrare, modificari legislative, fluctuatii in activitatea represiva a organelor judiciare; si factori subiectivi: prezentarea trunchiata a unor date, falsificarea datelor, distorsionarile care au loc in urma unor campanii impotriva unor fapte ( ex Campania anticoruptie) c. tehnicile de evaluare a cifrei negre d. estimarile privind costul crimei- evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin savarsirea diferitelor fapte penale precum si evaluarea cheltuielilor necesare pentru intretinerea aparatului represiv al statului. microcriminologice- permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen individual: a. examenul clinic- asemanator tehnicilor medicale si consta intr-un examen general patologic, psihiatric si psihanalitic. Poate fi precedat de un studiu de personalitate si succedat de o analiza sociala completa.Autorul este Ettiene de Grec. b. Biografiile criminale- reprezinta procedee de investigare a trecutului delincventului. Se realizeaza prin interviuri cu acesta sau prin exploatarea unor surse cu caracter biologic ( cazierul judiciar, jurnalele tinute de delincventi, actele civile).Biografiile trebuie folosite cu anumite limitari deoarece delincventii au tendinta sa exagereze. c. Studiile de urmarire ( follow-up)- se examineaza evolutia individului pe parcursul unei perioade, reprezinta metode, dinamice si evolutive si la origine prin intermediul lor se urmarea reintegrarea sociala a delincventilor. Elaborate de sotii Bluek, care au intocmit tabele de predictie si de sotii Glaser care au evidentiat importanta locului de munca in recidiva. d. Studiile prin cohorte- au fost inspirate de studiile de urmarire insa prin intermediul acestora se are in vedere evolutia sau devenirea unui ansamblu de subiecti intitulat cohorta.Acestia au trecut impreuna un eveniment essential al existentei lor.

Finalitatea cercetarii presupune stabilirea scopului si functiilor.Scopul poate fi imediat ( cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui) si unul mediat ( stabilirea celor mai eficiente mijloace pentru combaterea fenomenului criminal. Functiile : descriptiva ( se realizeaza stabilirea caracteristicilor fenomenului criminal), explicativa ( cunoasterea cauzala si conditiile ce determina fenomenul criminal), predictiva (anticipeaza evolutia fenomenului criminal), profilactica ( presupune celor mai adecvate metode in combaterea fenomenului criminal). CAPITOLUL III DEFINIREA CRIMINOLOGIEI Pentru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiinte criminale si sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.Distinctia de penal si politica anticriminala. Cercetarea criminological are o latura teoretica (criminologie teoretica)- axata pe fenomenul criminal, exclusive, culegand si prelucrand date. latura practica (criminologie aplicativa)- se axeaza asupra practicii anticriminale pentru a o evalua dar indirect se axeaza sip e fenomenul criminal pentru a analiza impactul pe care practica anticriminala o are asupra fenomenului criminal. Comparatie intre drept penal si criminologie Dr. penal = o ramura a sistemului de drept ce se raporteaza la normele si institutiile dr penal ca drept pozitiv. Doctrina dr penal = conceptiile si teoriile privind dr penal Criminologia este intr-un raport de interdependenta atat cu dr penal cat si cu doctrina dr penal. Diferente intre criminologie si dr penal apar intrucat dr penal este o stiinta normativa in care utilizam cu precadere rationamente deductive. Criminologia = o stiinta empirica in care utilizam rationamente inductive. Criminologie politica anticriminala

Politica penala (anticriminala) = in sens strict actiune represiva a statului. Astazi se opteaza pt o abordare manageriala fiind considerata o gestiune a fenomenului criminal. Politica anticriminala are dublul ob. de studiu = stiinta politica anticriminala- o zona teoretica de analiza a fen. criminal si practica anticriminala zona aplicativa de punere in miscare a strategiilor de raspuns. Intre zona teoretica si cea practica a politicii anticriminale apare decizia de politica anticriminala vointa politica si care are caracter statal . Ea este parte integranta a strategiilor de raspuns contra fenomenului criminal. Politica anticriminala ansamblul teoriilor si strategiilor concepute in scopul stapanirii fen. criminal si sistemul mijloacelor aplicate efectiv de stat in acelasi scop. Controlul fen. Criminal - In zona controlului fen. criminal intra atat cunoasterea cat si stapanirea fen. criminal. Raporturile stranse intre criminologie, dr penal si politica anticriminala duc la crearea unui sistem de control. Criminologie = anasamblul cercetarilor cu caracter stiintific ce se ocupa pe de-e parte de studiul fenomenului criminal urmarind cunoasterea acestuia , iar pe de alta parte de evaluarea practicii anticriminale in scopul optimizarii ei. Studiul criminologiei etiologice Criminologia ca stiinta trebuie separata de explicatiile extrastiintifice legate de conceptiile magice/ religioase etc. Desi criminologia se contureaza ca stiinta la mijlocul sec XIX odata cu aparitia scolii pozitiviste, trebuie remarcat si aportul cercetarilor empirice cu privire la dezvoltarea acestei ramuri . Putem discuta de th. extrastiintifice, prestiintifice si stiintifice . dintotdeauna a existat un interes cu privire la crima insa cercetari efective exista incepand cu sec. XV odata cu aparitia perioadei renascentiste privind cautarea adevarului material care a stimulat cercetarea criminologiei. La nasterea criminologiei ca stiinta , gandirea utopica din perioada renascentista ( utopia soc. Thomas Moss), noua filozofie politica a lui Beccaria , ideile reformiste privind sistemul penitenciar si colectiile de cazuri practice din jurisprudenta, studiile in fenomenul psihiatriei , fenologiei. Primele explicatii cu privire la fenomenul criminal Beccaria - precursor al gandirii criminologice C. Beccaria a fost considerat parintele dr penal modern. Opera sa in domeniul dr penal consta intr-o lucrare de mici proportii Despre delicte si pedepse (1764). Cartea a avut un mare succes si de aceea a fost tradusa in mai multe limbi. Discipol al lui Montesquieu Beccaria isi fundamenteaza ideile referitoare la transformarile care trebuie sa aiba loc in sistemul penal th . c. social. Ideile exprimate au stat la baza Declaratiei dr omului si cetateanului (1789) care au demarat un sistem juridic penal anacronic si au fixat bazele unui sistem penal modern, multe din principiile afirmate atunci fiind valabile si astazi. Principalele idei din opera lui Beccaria 2 idei principale demolarea inst. anacronice, din gandirea jur. penala si stabilirea unor noi principii de baza in dr penal 1. Codificarea riguroasa a delictelor si pedepselor . Necesitatea elaborarii unui cod de legi scrise , clare si accesibile. Beccaria pune accentul pe principiul nullum crime sine legem, nulla poena sine legem - art 8 C . penal . Beccaria nu poate fi limitat cetateanul in dr. sale decat prin vointa legii. Ei trebuie protejati impotriva abuzului de puteri. Cetatenii trebuie sa cunoasca ceea ce este permis, ceea ce este interzis , de aceea trebuie elaborate legi scrise clare si accesibile care sa stopeze abuzurile magistratilor. 2. Justificarea pedepselor prin caracterul lor retributiv, descurajant si util pentru pastrarea ordinii sociale . Pedeapsa se intemeia pe liberul arbitru a.i. sa constituie o justa rasplata pt delict si sa fie proportionala cu acesta. 3. Necesitatea aplicarii unor pedepse moderate dar certe si prompte .

Se aplicau atunci pedepse barbare . Beccaria violenta pedepselor e contagioasa si determina cresterea violentei in comportamentul cetatenilor. Salbaticia pedepselor e inumana, inutila intrucat un rol preventiv il cere nu cruzimea pedepsei ci siguranta si promptitudinea aplicarii ei. 4. Desfiintarea pedepsei cu moartea . Beccaria este primul care pune sub semnul intrebarii dr. de a recurge la pedeapsa cu moartea si este primul care propune abolirea ei. Propunerea sa se intemeia pe th. c. social. in sensul ca atunci cand a intrat in societate omul a cedat mici parti din libertatea sa, insa e de neconceput ca a fost de acord sa cedeze chiar dr la viata sa. Beccaria admite ca sunt 2 exceptii : - in perioadele de anarhie , cand o pers. ar putea reprezenta un pericol pentru siguranta statului chiar cand ar fi lipsita de libertatea sa. - impiedicarea savarsirii unor noi crime nu ar fi posibila decat prin eliminarea faptuitorului. 5. Introducerea sistemului acuzatorial si proc. penala Procedura penala se baza pe un sistem inchizitorial ( probele erau secrete). Beccaria necesitatea ca judecata si probele sa fie publice Nu e de acord cu procedurile secrete si e impotriva delatiunii , impotriva procedurii prin care inculpatul era obligat sa depuna un juramant. 6. Desfiintarea torturii ca mijloc de ancheta Beccaria tortura este un mijloc de a-i condamna pe cei slabi si de a-i achita pe sceleratii robusti. 7. Necesitatea prevenirii delictelor. Accentul pe care il pune pe preventie e mai usor sa previi decat sa pedepsesti Actualitatea ideilor lui Beccaria Multe din idei sunt de actualitate . Principiul legalitatii in majoritatea codurilor penale uneori si in constitutii. Nu ne referim neaparat la lipsa unor texte normative sau la texte scrise in latina , ci la faptul ca si astazi cunoasterea legislatiei reprezinta o prioritate . Ne confruntam cu o inflatie legislativa care nu permite o cunoastere temeinica a legislatiei penale. Tehnicizarea excesiva a textului legal ( text clar si accesibil ). In practica judiciara a Curtii de la Strasbourg normele jur clare si previzibile . In ist. dr. penal principiul 2) formulat de Sc. clasica a reprezentat un moment important (s-a facut o corelatie intre norma penala si fapta penala ). Dupa esecul Sc. clasice s-a pus mare accent pe delincvent si reeducarea acestuia . Majoritatea legislatiilor europene au revenit la principiul sc. clasice (pedeaspa = o rasplata pt fapta savarsita ). Delincventul are liber arbitru si pedeapsa este o bariera in calea manifestarilor lui . Ineficienta aplicarii unor pedepse inumane a fost confirmata de studii recente. Oamenii vor fi mai intimidati de o probabilitate de 10% de a primi un an de inchisoare , decat de o probabilitate de 5% a primi doi ani de inchisoare.( cercetator canadian Cusson). Pedeapsa cu moartea exista in state civilizate unde ea un a fost aleasa . Se repune in discutie necesitatea unei astfel de pedepse ( in statele unde ea a fost abrogata). Sistemul procesual Sistemul acuzatorial in statele anglo saxone . Sistemul mixt sau inchizitorial contine faza urmaririi penale care pastreaza intr.-o anumita masura un caracter secret. Se incearca o desecretizare si a acestei faza la nivel european . Tortura, desi declarata ca ilegala de multa vreme ( Conventia europeana impotriva torturii , pedepselor inumane sau degradante 1987) se constata ca in cadrul proceselor penale inca se folosesc metode care ne amintesc de tortura. Prevenirea criminalitatii este o componenta a politicii anticriminale si se elaboreaza practici si strategii pentru prevenirea criminalitatii.

Concluzii Desi aceasta lucrare s-a bazat mai mult pe intentie are o incontestabila dimensiune stiintifica , ideile sale au fost preluate de alti cercetatori care le-au dezvoltat si care au creat scoli de gandire. Meritele ei deosebite rolul certitudinii pedepsei in combaterea fenomenului criminal -- rolul criminogen al unor institutii juridice si al unor practici, idee preluata si dezvoltata de criminologa reactiei sociale. PRINCIPALELE SCOLI CRIMINOLOGICE SCOALA CARTOGRAFICA sau GEOGRAFICA Aceasta scoala este cunoscuta sub diferite denumiri si anume: Statistica Morala Scoala Cartografica Aritmetica politica aritmetica sociala Fizica sau Mecanica Sociala In cadrul scolii crima este conceputa ca un fenomen de masa, fapt social, de aceea metodele utilizate sunt cele cantitative. Nu se vorbeste de criminal, ci se vorbeste de crima; subiectul de studio nu este un criminal concret ci unul mediu. Studiile nu sunt interesate de etiologia crimei ci de formele ei de aparitie, distributie, structura, volum, ca atare de cuantificarea criminologiei. Unii autori considera ca aceste teorii au reprezentat inceputul criminologiei ca stiinta si Quetelet si nu Compte ar fi adevaratul parinte al sociologiei. Sociologia criminala a luat nastere in sec.XIX, in Europa, si la inceput nu existau preocupari pt. excesele din sistemele penale, ci existau preocupari doar in raport cu cresterea criminalitatii si legate de conditiile sociale din acea epoca. Pe fondul tuturor transformarilor sociale are loc o inflorire a stiintelor sociale. Primele studii sociale sunt preponderant empirice si interpretarile sunt simpliste, in general. Dezvoltarea studiilor sociale a fost determinate de interesul manifestat de matematicieni celebri Laplace, dar nu in mod direct ci prin aceea ca s-a elaborate teoria analitica a probabilitatilor care conduce la consolidarea stiintei statisticii pe baza calculului probabilitatilor. Belgianul Quetelet si francezul Guerry sunt cei doi criminologi care au pus bazele Scolii Cartografice. Quetelet-(1796-1874)-fondatorul Statisticii Morale. Cele mai valoroase opere ale sale sunt : Despre om si dezvoltarea facultatilor sale, Eseu de fizica sociala (1835), a fost republicata sub numele de Fizica sociala sau Eseu cu privire la dezvoltarea facultatilor omului(1869). Cele mai importante postulate sunt: 1. Crima reprezinta un fenomen social de masa si nu este o problema individuala. Delincventul concret si decizia sa nu altereaza semnificativ volumul si structura criminalitatii, de aceea foloseste formula om mediu. 2. Criminalitatea reprezinta un fenomen regulat si constant, de aceea se inregistreaza o periodicitate asemanatoare celei intalnite in mecanica. 3. Normalitatea delictului, in sensul ca trebuie sa concepem crima ca pe un fenomen normal, inevitabil si chiar necesar. 4. Singura metoda de a investiga criminalitatea este cea statistica. Autorul are o pozitie determinista, in sensul ca apreciaza ca fenomenul criminal poate fi redus prin imbunatatirea conditiilor de viata. Facultatile umane sunt distribuite pe o curba asemanatoare cu cea din legea lui Gaus, astfel incat in centru se situeaza cea mai mare parte a indivizilor iar la capete cazurile exceptionale. Exista o corelatie statistica intre determinarile pe care le au delincventii si factorii eterogeni : analfabetismul, mizeria, situarea geografica, si din corelarea lor elaboreaza legea tehnica formata din 3 principii: iarna se comit mai multe delicate ca vara; delictele contra persoanelor se comit vara si cele sexuale primavera; iarna se comit cele patrimoniale. Guerry- jurist de formatie, a publicat in 1833 Eseu asupra statisticii morale in Franta. Un studiu despre geografia delictelor din Franta in care o particularitate o constituie metoda cartilografica constanta. A constatat regularitatea fenomenului criminal, opera este mai mult descriptiva decat valorativa, nu face multe comentarii pe marginea statisticilor prezentate. Este de parere cu Quetelet si anume ca nici saracia si nici instructia scolara nu au o mare influenta asupra acestei criminalitati.

Constata ca in N Frantei criminalitatea este constituita dominant din delicate contra patrimoniului, in timp ce in partea Meridionala predomina cele contra persoanei, in sensul ca cele din S sunt jumatate din cele inregistrate in N, pe cand nr delictelor contra persoanei este dublu. Repartizarea delictelor pe anotimpuri intocmita de Quetelet este valabila; aceste studii ale Scolii Cartografice au fost uitate dupa aparitia Scolii Pozitiviste. Studiile au fost utilizate de Scoala Criminologica de la Chicago care concepea crima ca pe un fenomen social si colectiv. SCOALA LYONEZA Lacassagne , principalul autor (1843-1924), a fost prof. de medicina legala la Universitatea din Lion; teoria lui se bazeaza pe distinctia intre 2 tipuri de factori si anume individuali si sociali. Primii factori sunt insignifianti si pot indica o predispozitie spre delict. Determinanti pentru fenomenul criminal sunt factorii sociali care fac sa germineze tendintele si inclinatiile individuale. Autorul recunoaste ca omul criminal prezinta mai multe deficiente corporale si psihice decat omul normal, insa sip e acestea le pune pe seama mediului social. In aparitia acestor anomalii un rol important il joaca mizeria si conditiile de educatie, saracia. De aceea Scoala Lyoneza a mai fost cunoscuta si sub denumirea de Scoala Mediului Social. Lacassagne s-a facut cunoscut la primul congres de criminologie de la Roma (1885), unde a facut o critica acerba Scolii Pozitiviste Italiene. Teza avea la baza 4 idei : Orice act daunator existentei unei societati este o crima Orice crima este un obstacol in calea progresului Mediul social este zeama in care ia nastere criminalitatea Microbul este criminalul care nu are nicio importanta pana in ziua in care isi gaseste zeama in care sa fermenteze Societatile isi au criminalii pe care ii merita! SCOALA INTERPSIHOLOGICA Gabriel Tarde, a fost jurist, psiholog si sociolog si a condus impreuna cu Lacassagne arhivele antropologiei criminale. Rivalitatea sa cu i-a inchis portile.. si de aceea a condus cursul doar la Academia de Stiinte Morale si Politice. Desi a avut stranse legaturi cu Ferry poate fi considerat cel mai mare critic al Scolii Pozitiviste, in special al ideilor elaborate de Lombroso. Cand a scris Statistica criminala nu cities opera lui Lombroso, Ferry sau Garofalo, dar ulterior scrierile acestora i-au permis sa-si desavarseasca opera. Principalele lucrari sunt: Criminalitatea comparata (1886), Legile imitatiei (1890), Filosofia penala (1890). Scoala sa poarta denumirea de interpsihologica intrucat a conceput sociologia ca pe o interpsihologie atata vreme cat nu avem de a face cu relatii criminale. Pentru Tarde crima nu reprezinta un fenomen antropologic ci unul social guvernat de imitatie. Teoria sa este guvernata de 3 concepte: inventie, imitatie si opozitie. Inventiile sunt creatii ale indivizilor geniali ce se raspandesc prin intermediul fenomenului social in baza proceselor de imitatie pana ce intalnesc un obstacol. Acest obstacol poate fi depasit chiar daca nu va lua nastere un alt proces. Inventia este germenul progresului si are o stransa relatie cu stratificarea sociala si cu diferentele nationale. Imitatia este inerenta vietii sociale, societatea reprezinta un grup de personae care imita si de aceea crima nu este departe de a fi o moda si o imitatie. El rezuma cele 3 legi ale imitatiei in urmatoarele principii: Omul imita pe celalalt in proportie directa cu gradul de proximitate sau intimidate. Cel superior este imitat de cel inferior Diferite mode criminale concura si se exclude reciproc in timp Teoria sa cu privire la imitatie a fost ulterior preluata si dezvoltata de Sutherland. Prin analiza facuta criminalitatii a observat ca la sf. sec. XIX a crescut nr delictelor si a scazut cel al crimelor pe fundalul general de crestere al fenomenului criminal. Autorul arata ca aceasta scadere este aparenta pentru ca in realitate nr crimelor a crescut. Era o deformare in statisticile criminale cauzata de o trecere a faptelor din categoria crimelor in cea a delictelor pentru evitarea curtilor cu juri. In opera sa Tarde identifica 5 factori care contribuie la cresterea criminalitatii: 1. destramarea moralei traditionale bazata pe un system etic crestin 2. dezvoltarea in clasele medii si joase a dorintei de bunastare si progress 3. cresterea mobilitatii sociale si geografice dublata de o slabire a pozitiilor claselor dominante traditionale 4. exodul catre orase care a destabilizat piata muncii 5. existenta unor formatii subculturale deviante correlate cu distrugerea monopolului social si cu inseguritatea claselor privilegiate care pierd in societate rolul de a servi ca model. Autorul concluzioneaza ca in acea epoca imoralitatea este cea care stralucea imitativ si un rau devenea sursa altor rele. Aceasta teorie nu a fost lipsita de critici si I s-a imputat autorului ca foloseste legile mecanice ale imitatiei in domenii

care impugn optiuni personale desi recunoaste existenta liberului arbitru. Cu toate aceste critici intemeiate teoria lui a fost preluata in teoriile psihologice moderne.

SCOALA SOCIOLOGICA Emile Durkheim (1858-1917)- Despre diviziunea sociala a muncii, Suicidul, Regulile metodei sociologice, Doua legi ale evolutiei penale. Este considerat unul dintre parintii sociologiei remarcandu-se prin aceea ca reduce faptele morale si faptele sociale pe care le considera independente de constiinta individului. A ramas celebru prin introducerea in societate a termenului de anomie, care reprezinta slabirea rolului normei sociale. Autorul precizeaza ca aceasta apare urmare a tendintelor crescande ale individului spre satisfacerea unor idealuri de confort material. Imposibilitatea realizarii acestor idealuri pe cai legale poate conduce la incalcarea normei. In opera sa, accidental, a cuprins si probleme de interes pentru criminology, a cuprins crima ca pe un fenomen de normalitate sociala, de factor de sanatate publica si fiind un fenomen permanent ea trebuie analizata intotdeauna intr-un context cultural, raportat la timp si spatiu si nu analizata in mod abstract. SCOALA SOCIALISTA Explicatiile fenomenului criminal in cadrul Scolii Socialiste au avut la baza opiniile formulate de Marx (1918-1983), Engels (1820-1895). Originea criminologiei socialiste este elaborata in opinia lui Engels sub denumirea de Situatia clasei muncitoare in Anglia. A pus in relatie criminalitatea cu lupta de clasa in cadrul societatii. Considera ca furtul este forma cea mai primitive de protest desi nu va reprezenta nicioata reflexul general al spiritului muncitoresc. A pus bazele noii reflexii materialiste si deterministe. Desi gandirea sa criminological este imprecisa, s-au impus 2 teze: efemeritatea istorica a delictului in sensul ca odata cu disparitia societatii va disparea si delictul care nu este decat un produs patologic al acesteia. Utilitatea delictului intrucat intr-o societate delictul produce certe beneficii nu doar pentru cei care il comit ci si pentru ceilalti intrucat el ofera prilejul creerii unor legi, tratate, existentei unei administratii in penitenciare, profesii ( avocat), aparat administrative al justitiei, etc. POZITIVISMUL ITALIAN Se spune ca inceputurile crim sunt legate de aparitia Scolii pozitiviste italiene. PREMISELE APARITIEI POZ ITALIAN: -semiesecul Scolii clasice a dr penal, care nu a putut propune solutii viabile pentru limitarea fenomenului criminal; -dezvoltarea cercetarii stiintifice in general si in particular aplicarea metodei inductiei pozitiviste,caracteristica pentru sec alXIX-lea -o influenta a avut-o si teoria evolutionista,in special studiile stiintifice ale lui Darwin-in opera Despre originile speciilorpe calea selectiei naturale -studiile efectuate in frenologie si psihologie din prima jumatate a sec al-XIX-lea-cele intocmite de Gall si Morel; Frenologia este o precursoare a stiintelor moderne: neurofiziologie si neuropsihiatrie, care s-a dezvoltat in sec al XIX-lea fara a depasi insa stadiul de prestiinta. Conform acestor studii fiecare functie animica isi are reprezentarea org in creier,din punct de vedere etiologic ,cauza crimei rezida in malformatiile si disfunctiile cerebrale. Franz Josef Gall (1758-1828) -origine italiana,stabilit in Franta -a publicat in 1810 Craneologie sau Craneoscopie; -pentru intocmirea acestei lucrari a vizitat penitenciare si spitale de bo adevaoli mintale -a elaborat o adevarata teorie asupra diverselor malformatii cranienesi a alcatuit o harta cerebrala,compusa din 3 regiuni: -conform lui Gall 3 zone din harta ar putea interesa studiul fenomenului criminal: 1) in spatele canalului auditiv extern- corespunde instinctului de aparare;

2) zona situata deasupra canalului auditiv corespunde tendintei de omor; 3) zona din partea de mijloc a arcului frontal,la nivelul arcadei spancenoaseCorespunde instictului de proprietate si tendintei spre furt. Admitand ca oasele boltei craniene se muleaza peste cortex,asa incat acolo unde exista o dezvoltare a cortexului trebuie sa costatam o preeminenta osoasa,iar unde este atrofiat- o adancitura. Ar rezulta ca la o simpla palpare exterioara se poate observa in ce grad una din aceste tendinte e dezvoltata. Gall considera ca prin aceste constatari craneoscopice s-ar aduce servicii justitiei penale fara a o inlocui. Benedict Auguste Morel (1809-1873) -de profesie medic psihiatru -a efectuat numeroase cercetari pe care le-a publicat in lucrarea Tratat privind degenerescentele fizice,intelectuale si morale ale speciei umane -concepe degenerescentele ca pe o maladie ereditara ce are ca efect o deviere a individului de la tipul normal; -trateaza problema nebuniei morale si propune includerea acesteia in sfera nebuniilor ereditare - face o clasificare a maladiilor mentale ,aratand care sunt predispuse catre crima. Cesare Lombroso(1835-1909) -s-a nascut la Viena intr-o fam de israeliti -a fost un tanar precoce la 15 ani a publicat Istoria Romei; -la 30 de ani avea deja publicate 12 carti care cuprindeau studii despre cretinism, pelagra,proprietatile dezinfectante ale alcoolului etc; - a facut studii de medicina in Pavia,Padova si Viena; - teza sa de doctorat Cretinismul in Lombardia - lucrand ca medic militar a facut studii antropometrice comparand datele obtinute din analiza a peste 3 milioane de soldati din diferite zone ale italiei - 1862-1873 se ocupa cu studiul bolnavilor mintali - 1876 Torino- licreaza ca medic legist si preda medicina legala - 1884 medic la inchisoarea din Torino,ocazie cu care a facut studii asupra detinutilor de acolo. In aceeasi perioada il cunoaste pe Ferri si pun pun bazele revistei: Arhivele psihiatriei si antropologiei criminale. A castigat recunoastere internationala la primul Congres de antropologie criminala de la Roma-1885. Cele mai importante lucrari ale sale: - Omul criminal; - Femeia criminala; - Omul de geniu ( geniu si demonia); - Crima. Cauza si remediu. TEORIA ANORMALITATII BIOLOGICE Opera lui lombroso a inregistrat o evolutie a teoriei omului criminal si am putea aceasta evolutie in 3 etape: 1) ipoteza atavismului: La orig lucrarilor sale a stat descoperirea la craniul unui detinut,in zona occipitala a unei fosete accentuate pe care o putem regasi doar la craniile primitive. Aceasta foseta i-a dat ideea atavismului la omul criminal,adica oprirea in dezv pe lantul filogenetic.( omul criminal seamana cu omul primitiv) Pornind de la aceasata ideea a studiat 383 de cranii si a stab stigmatele omului criminal: - sinusurile frontale pronuntate; - pometii si falcile voluminoase; - orbitele mari si departate; - asimetrii ale fetei si deschiderilor nazale. Urmarind aceasta ideea a studiat organismele inferioare-omul salbatic si copilul in care vedea un mic primitiv.Face un studiu al omului criminal din punct de vedere fiziologicc si anatomic. Vorbeste despre analgezie (lipsa durerii) care il apropie si mai mult pe criminal de omul salbatic. S-a ocupat de unele aspecte socio-culturale: studii despre tatuaje,jargon ,alcoolism,credinte religioase,literatura scrisa de detinuti etc. 2) etapa in care studiaza malformatiile morfo-functionale de natura degenerativa: Studiile s-au fixat aasupra componentei de ordin psihic si reia ideea lui Morel,privind nebunia moralape care o considera o maladie ereditara degenerativa. Face o paralela intre nebunul moral si criminalul nascut. I n aceasta etapa considera stigmatele omului criminal ca fiind degenerescente.

10

3) a treia etapa este dedicata epilepsiei care alaturi de atavism este un factor principal in etiologia crimei. El vede in epilepsie o punte de leggatura intre omul criminal,criminalul nebun si nebunul moral. Afirma ca epilepsia este una dintre psihozele cele mai atavice si nucleul tuturor degenerescentelor. TH lombrosiana parcurge 3 etape: 1) etapa atavismului-sustinuta de existenta fosetei occipitale si a altor stigmate; 2) raportul dintre degenerescente si criminalitate demonstreaza prin maladiile morfologice si functionale de natura degenerativa; 3) perceperea crimei ca forma a epilepsiei,fiind de parere ca in cazul unor persoane convulsiile determinate de epilepsie sunt inlocuite de pornirile catre crima. Fenomenul criminal este determinat de anomalitatea biologica bazata pe atavism organicsi psihic si pe o patologie epileptica. Unii critici afirma ca Lombroso a luat in calcul doar elemente antopo-biologice,in realitate a facut referire si la o alti factori care au relevanta in fenomenul criminal (factori sociali ,ambientali etc). A marcat o interactiune intre acestia , afirmand ca natura e o materie prima si circumstantele opereaza in structura biologica( a analizat relevanta unor factori socio-ec: saracia,alcoolul). Importanta operei sale: Th lansata de acesta nu trebuie privita ca unica explicatie a fenomenului criminal,iar factorul biologic nu trebuie considerat unicul care contribuie la formarea personalitatii criminale. Importanta sa nu trebuie negata deoarece theoriile actuale in special studiile genetice au confirmat cele afirmate de L. Teoria sa este importanta in acea epoca si pentru faptul ca starneste reactii adverse, a potentat studii le in paguba celor care ssutineau importanta factorilor sociali in etiologia crimei.Atunci cand este criticata opera sa se porneste de la ideea ca L. este creatorul omului criminal- ideea falsa, a dorit sa creeza criminalul om, ca exista un anumit determinism ,anumite tendintecu care unii se nasc si ca eforturile de a le invinge sunt mai mari decat ale uniu om normal. 1) 2) 3) 4) 5) Caracteristicile Scolii Pozitiviste studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si in mod corelativ, contestarea viziunii abstracte asupra criminalitatii formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal pe metoda inductiei pozitiviste si renuntarea la deductia apriorica speculativa negarea liberului arbitru si inlocuirea lui cu determinismul bio-psiho-social inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala ce presupun masuri de protectie a societatii: separarea sau eliminarea precum si masurile preventive care pot fi educative sau curative

1) 2) 1) 2) 3) 1)

Teoriile etiologice moderne Ulterior studiilor multifactoriale intcmite de Ferri, teoriile etiologice au reprezentat preocuparile in criminologie pana la mijlocul secolului XX cand au fost inlocuite cu teoriile privind reactia sociala si cu cele privind trecerea la actiuni. Insa si unele din aceste teorii abordeaza cauzalitatea fenomenului criminal desi nu se considera etiologice, multe din ele concep criminalitatea pornind de la cauzalitate. Caracteristiciile teoriilor etiologice moderne: admit ca delincventa este un fenomen multifactorial. Diverse categorii de teorii s-au axat pe analiza anumitor factori considerati preponderenti: factorii biologici, morali sau sociali fara a nega multifactorialitatea. Toate aceste teorii au un factor comun, si anume, cel psihologic, plecand de la premisa ca aceasta componenta se gaseste in comportamentul criminal, ca de altfel in orice tip de comportament In functie de cei 3 factori mentionati si de preeminenta factorului psihic vom imparti aceste teori in 3 categorii: teoriile psiho-biologice teoriile psiho-sociale teoriile psiho-morale Teoriile psiho-biologice Ideea centrala este aceea ca fenomenul criminal/crima sunt determinate de factorii biologici.

11

a) Teoria bio-tipologica Cuprinde mai multe variante ce au in comun sustinerea ideii conform careia exista o relationare intre activitatea criminala si biotip. Corelarea se stabileste in functie : - de structura corpului si vorbeste de teoriile morfo-caracteriologice de somatotip tipul corpului plecand de la embrion - de tipul endocranian. Structura corpului Teoria lui Ernest Kreshmer Face parte din scoala criminologica germana, a elaborat o dubla clasificare tipologica realizand pe de o parte o distinctie intre tipurile constitutionale lecto-somatic, atletic, picnic si displastic, iar pe de alta parte a facut o distinctie intre tipurile psihologice: schizomatic, ciclomatic etc. In functie de structura corpului, Kreshman stabileste 5 categorii de tipuri constitutionale: - tipul lepto-somatic/leptomorf in aceasta categorie intra indivizi care au de obicei un corp prelungit, capul mic si nasul mic. Pot fi reprezentati grafic printr-o linie verticala. - Tipul atletic intra in aceasta categorie indivizii ce se evidentiaza printr-un sistem osteomuscular bine dezvoltat. Ca reprezentare grafica un trapez cu baza mare sus - Tipul pignic este alcatuit din indivizi ale caror cavitati viscerale sunt foarte dezvoltate, au un abdomen proeminent si un cap mare. Prezinta extremitati scurte si tendinte spre obezitate. Reprezentarea grafica un cerc. - Tipul displastic format din indivizi ce prezinta caracteristici duse la extrema - Caracteristiciile celorlalte 3 tipuri: indivizii care sufera de gigantism, obezitate, infantilism. Nu are o reprezentaregrafica - Tipul mixt cel mai frecvent. Intalnim caracteristici ale celorlalte tipuri mentionate anterior combinate pe cale ereditara. Relationand aceste tipuri constitionale cu tipurile psihologice se ajunge la urmatoarele concluzii: - tipul picnic inregistreaza rata cea mai scazut de delincventa si rareori intalnim in aceasta categorie criminali de obicei - tipul leptomorf sunt predispusi la recidiva, iar resocializarea nu are mare influenta asupra lor, de regula intalnim in randul lor hoti si escroci - tipul atleto-morf intalnim in aceasta categorie indivizi violenti, numarul cel mai mare de indivizi care comit fapte penale provin din aceasta categorie. Cei din acest tip comit cu predilectie infractiuni contra persoanei - tipul displastic e alcatuit din indivizi inapoiati de regula in plan psihic si morfologic; comit de regula delicte sexuale incep cariera criminala dupa 18 ani insa sunt predispusi la recidiva. Kreshmer e considerat parintele teoriilor somato-tipice. E recunoscut pentru ca a respins ipotza unui tip somatic de delinvent. I s-a reprosat in constructia teoriei sale un deficit empiric: desi a cercetat 4414 cazuri nu a alcatuit o statistica si de aceea nu exista informatii cu privire la distributia acestor tipuri in randul populatiei. b) Teoria inadaptarii bio-psihice elaborate de criminologul suedez Olof Kinberg in lucrarea Problemele fundamentale ale Criminologiei. In aceasta lucrare Kinberg reia iedile lui Lombroso incercand sa fundamenteze caracteristiciile principale ale delincventului printr-un complex bio-psihic. Autorul pleaca de la ideea ca omul e o fiinta nu doar biologica, ci si psihologica ce se caracterizeaza prin plasticitate, adica isi modifica reactiile si in functie de factorii psihologici si sociali. Daca aceasta plasticitate nu se coreleaza cu influenta mediului, se creeaza o stare de inadaptare intre organism si mediu. O parte a acestor forme pot sa conduca la o inadaptare sociala. Manifestarea inadaptarii sub forma unei incalcari a legii reprezinta un raspuns al individului la diversii stimuli din mediu. Pentru a stabili cauzele criminalitatii ar trebui sa facem un studiu al psihologiei individului si aici trebuie sa avem in vedere 2 caracteristici: nucleul constitutional si functia morala. Nucleul constitutional reprezinta totalitatea tendintelor reactionare ale individului . Exista 4 trasaturi: - capacitate nivelul maxim pe care il poate atinge inteligenta sub influenta unor conditii de mediu optime - validitatea cantitatea de energie de care dispune un individ - stabilitatea capacitatea/facultatea individului de a dobandi comportamente ferme fixate pe obiceiuri durabile astfel incat sa poata face acelasi lucru economisind forta - soliditatea coeziunea interna a persoanei Aceste trasaturi sunt intalnite la toti indivizii, dar in cantitatea variabila astfel incat putem crea perechi opuse: supercapacitatea subcapacitate; supervaliditate subvaliditate etc

12

Functia morala reprezinta modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale. E compusa din elemente emotionale si elemente cognitive. In functie de variatia acestei componente avem: 1)indivizi a caror functii morale se reduce la unele cunostiinte dar carora le lipsesc elementele emotionale. Integram in aceasta categorie debilii mintali. 2) indivizii care nu mai poseda functii morale dar care reactioneaza emotional categoria asa-zisilor oameni normali 3) indivzii a caror functii morale a suferit modificariin urma unor leziuni patologice ale tesutului cerebral: traumatisme cerebrale si care au afectate elementele emotionale. Ei savarsesc fapte antisociale. 4) Indivizii care cunosc regulile morale, raspund emotional dar au o imaginatie deformata a sensului realitatii. In urma combinarii nucleului constitutiv cu functiile morale obtinem indivzi neadaptati care vor reactiona contrar legii penale. Kinberg observa ca nu putem clasifica oamenii in 2 grupuri: buni si rai si ca in fiecare individ se gasesc lucruri bune si rele, difera masura acestor elemente. Teoria constitutiei crimiale elaborate de Benigno di Tullo Aceasta teorie a fost elaborata si prezentata in lucrarea Tratat de antropolgie criminala unde autorul defineste constitutia criminala ca o stare de predispozitie specifica spre cimra, o capacitate ce exista la anumiti indivizi de a comite acte criminale in urma unor instigari exterioare care raman sub pragul ce opereaza asupra celorlalti indivizi. Studiul cimei nu poate fi unul exclusiv biologic ori exclusiv sociologic ci totdeauna va trebui sa fie bio-sociologic. Autorul inceasca sa determine factorii care conduc la formarea personalitatii criminale: - ereditatea dar aceasta este o posibilitate sporita ca cineva sa urmeze cariera criminala daca poseda date ereditare in acest sens, insa nu trebuie privita ca o determinare absoluta; - disfunctionalitatatile cerebrale si hormonale - varsta si crizele biologice pe care le determina varsta: pubertatea, cu modificarile pe care le implica si procesele involutive de imbatranire Predispozitia catre crima reprezinta un ansamblu de conditii organice si psihice ereditare, congenitale dobandite care diminuand rezistenta individului la stimulii externi ii permite acestuia sa devina criminal. Autorul nu neaga importanta factorilor sociali si a celor fizici, insa acestia capata importanta in moemntul in care intalnesc o constitutie criminala. Teoria genetica Odata cu dezvoltarea tehniciilor de investigare a metodelor moderne de cercetare s-a incercat o fundamentare a ideilor lansate de Lombroso prin corelarea comportamentului criminal cu disfunctiile genetice. In anii 70 s-au intensificat studiile in acest domeniu si teoriile elaborate sunt cunoscute sub numele de teoriile genetice sau teoriile privind aberatiile cromozomiale. Aceste teorii pleaca de la observarea ca fiecare celula cuprinde 23 de perechi de cromozomi din care 22 de perechi reprezinta soma sau partea nereproductiva si o pereche de cromozomi permite gama/germenul. La femei, ambii cromozomi sunt similari ca masura si forma, de aceea se utilizeaza pentru acestia formula XX; la barbati, unul dintre ei e mai mic, formula e XY. Femei 46 XX; barbati 46 XY. Odata cu descrierea cariotipului in 1954, au fost descoperite si anomaliile ale acestuia si aceste anomalii au fost corelate cu anumite inclinari spre crima. Principiile marformatii observate: 1) Sindromul Turner in cadrul acestei malformatii se observa lipsa unui cromozom. Fomula e XO. Nu sa descoperit nicio fromula YO care ar fi probabil letala. 2) Excesul de cromozomi: distinctie intre malformatiile observate unde putem intalni formulele de tipul XXX, XXXX sau XXXX, la barabti intalnim sindromul KLINEFELTER unde intalnim un X in plus XXY, XXXY, XXXY. 3) Trisomia XYY sau XYYY. sindromul TURNER La femei afecteaza cam 1 din 5000 de femei. Ele prezinta structura joasa, gat scurt, piept larg si uter mic. Nu s-a facut vreo asemanare intre acest sindrom si vreo tendinta criminala. 2) Sindromul KLINEFELTER este prezent in randul celor condamnati: 2% din detinuti prezinta astfel de anomalii si de regula o asemenea disfunctionalitate prezinta si anomanlii mentale. Ca si aparenta, subiectii au circumferinta toracica diminuata, solduri largi, picioare lungi, un balans larg al corpului si atrofii testiculare. E asociat cu un nivel scazul al intelectului si faptele comise de acestia sunt diverse dar se observa o tendinta catre fapte cu tematica sexuala, subiectii prezinta tendinte spre alcoolism, sexualitate si deseori prezinta sterilitate. 3) Trisomia XYY cea mai mediatizata anomalie cromozomiala motiv pentru care a fost numita cromozomul cimei. A fost descoperita in 1961 de Sanberg si Jacobs.

13

Jacobs a relevat ca intr-un spital de maxima siguratna pentru blonaci, 12 sin 196 sufera de anomalii cariotipice, iar 7 dintre ei prezentau trisomia XYY. Rice a facut un studiu si a constat ca din 199 internati cu bloi mentale, 2 aveau aceasta anomalie. Aceasta descoperire a fost considerata semnificativa, intrucat se considera ca in popilatia normala, procentul aceste anomalii e de 1.5%. Jacobs ii caracterizeaza pe cei cu acest sindrom ca periculosi, violenti cu predilectie spre crima. In situatiile din acea perioada se punea accent pe agresivitatea acestor indivzi decat pe anormalitate. Aceasta idee se baza pe .. TEORIILE PSIHO-SOCIALE I. Teoria asociatiilor diferentiate Edwin Sutherland II. Teoria conflictelor de culturi Thorsten Sellin III. Teoria anomiei Robert Merton IV. Teoria angajamentului Howard Becker I. Teoria asociatiilor diferentiate - Edwin Sutherland A fost construita de Edwin Sutherland, criminolog american, in lucrarea publicata in 1934 Criminologie, editata ulterior ca Principii de Criminologie. Sutherland credea ca in plan metodologic nu se poate vorbi de caracterul stiintific al unei teorii criminologice daca aceasta nu raspunde exigentelor la care este supusa orice teorie stiintifica. De aceea exista 2 tipuri de teorii stiintificecriminale: fie in functie de elementele care intra in joc in momentul in care infractiunea este comisa si atunci este vorba de teorii mecaniciste, situationale sau dinamice; fie este vb de teorii construite de elementele care si-au exercitat influenta anterior si atunci este vorba de teorii istorice sau genetice.

Teoria lui face parte din aceasta a doua categorie. Autorul arata ca explicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel, in investigatiile sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe / economica (cei dintr-o clasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de SC, coruptie), a ajuns la concluzia ca nu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile indivizilor din clasa joasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveni in orice cultura si in orice clasa sociala. Presupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de organizare a societatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social. Organizarea sociala diferentiata presupune ca in comunitate exista diverse asociatii structurale in jurul unor interese si scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii in aceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psihologic de a-si atinge anumite interese care sunt comune membrilor gruparii. Din cauza divergentei ce exista in organizarea sociala este inevitabil ca unele din aceste grupuri sa sprijine modele de comportament deviant, ca altele adopta o pozitie neutra, iar altii infrunta valorile criminale si adopta valorile majoritare. Capacitatea si motivarea necesare pentru comiterea delictului se invata de individ prin contactul cu valori, atitudini, modele de comportament criminal. Crima nu se mosteneste si nu se inventeaza, nu este ceva irational, crima se invata. Aceasta teoria a fost rezumata in 9 postulate: 1) Comportamentul criminal se invata asa cum invata omul in orice activitate, prin mecanisme identice;

14

2)

Comportamentu criminal se invata prin interactiunea cu alte persoane prin intermediul unui proces de comunicare. Este necesara o invatare activa din partea individului. Nu este nevoie ca acesta sa traiasca intr-un mediu criminogen, ci este nevoie de un proces de invatare a modelelor criminale la care sa participe si ceilalti din grup. Partea decisiva a procesului de invatare are loc prin intermediul relatiilor apropiate. Astfel invatarea are loc mai ales in cadrul unui grup restrans, iar influenta criminogena este proportionala cu gradul de intimitate al contactului interpersonal. De exemplu este inferioara influenta pe care o exercita mediile de comunicare in masa in comparatie cu cea exercitata de familie sau de grupul de prieteni pentru ca acestia din urma favorizeaza interpretarea experientelor zilnice si contribuie in mod eficace ca individul sa depaseasca bariere controlului social si sa isi asume valorile criminale. Invatarea comportamentului criminal include tehnici de comitere a delictului foarte simple unori, alteori sofisticate, presupune asimilarea modului de orientare a mobilurilor, a rationamentelor si a atitudinilor. Se invata asadar nu doar comportamentul criminal, ci si modus operandi, argoul si celelalte simboluri si intrumente de comunicare din lumea criminala. Orientarea mobilurilor se face in functie de interpretari favorabile sau defavorabile dispozitiior legale. O persoana devine delincvent atunci cand intepretarile favorabile violarii legilor le depasesc pe cele de conformare. Aceasta se intampla cand prin contactele diferentiate se invata mai multe modele criminale decat metodele de conformare. Asociatiile si contactele diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei, intensitatii. De exemplu impactul pe care il are orice model in primii ani de viata poate fi mai semnificativ decat cel exercitat in etape posterioare, iar modelul este cu atat mai convingator pentru individ cu cat prestigiul ce este atribuit persoanei sau grupului uman este mai mare. Procesul de invatare nu presupune doar imitatie, ci implica toate mecanismele inerente oricarui proces de invatare Comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu explica prin aceasta; de exemplu hotul fura pentru a avea bani, dar tot pentru a avea bani omul cinstit munceste.

3)

4)

5) 6)

7)

8) 9)

II. Teoriile conflictului de culturi Thorsten Sellin Acesta teoria a fost elaborata in lucrarea Conflictul cultural si crima, publicata in 1938. Autorul pleaca de la explicarea notiunii de cultura si conflict. Cultura = totalitatea ideilor, a institutiilor si produselor muncii care, aplicata la grupuri determinate de fiinte umane, permite a se vorbi de regiuni culturale, despre tipuri de cultura etc. In acest sens si cea mai primitiva populatie poseda o cultura. Conflict cultural = lupta intre valorile morale ori norme de conduita opuse sau aflate in dezacord. Codul moral al unui individ depinde de experientele pe care le-a trait in diverse grupuri sociale. Fiecare grup are propriile norme de conduita ce se impun a fi respectate. In lumea moderna apar tot mai des conflicte din cauza din cauza diferentelor etnice, sociale, religioase, de varsta etc. Se poate vorbi de un conflict de culturi atunci cand conduita unei persoane acceptata intr-o societate nu este apreciata in aceeasi maniera in toate grupurile carora le datoreaza supunere. De cele mai multe ori, conflictul normativ intre cele doua sisteme de referinta este receptat la nivel pshihic, iar alteori acest conflict nu afecteaza psihicul persoanei. Exista 3 sisteme generatoate de conflict: 1. conflictul poate sa apara intre 2 atitudini perfect morale, dar bazate pe valori diferite. Este cazul colonizarii, cand asimilarea legislativa este prea rapida; 2. 3. conflictul poate fi determinat de legi arbitrare (ca in cazul starii de ocupatie) sau daca legislatia favorizeaza coruptia, iar indivizii se supun unor conceptii morale sanatoase. Ex.: Corsica; conflictul intre legi conforme cu valori socialmente acceptate si indivizi ce au coduri de morala particulara. Ex.: imigranti.

15

Aceasta teorie este mai degraba valabila pentru sociologie americana, care reprezenta la acea data un model multucultural, insa observatiile lui Sellin incep sa fie valabile pentru tot mai multe state. III. Teoria anomiei elaborata de sociologul american Robert Merton Teoria a fost publicata in lucrarea Teoria sociala si structura sociala aparuta in 1949. Anomia este definita ca starea sociala de absenta sau slabire a normei, ceea ce duce la o lipsa de coeziune intre membrii societatii. Cultura reprezinta ansamblul de norme si institutii care guverneaza conduita indivizilor in societate si desemneaza scopurile spre care acestia trebuie sa tinda. Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza accesul la cultura si care indica mijloacele autorizate pentru atingerea scopurilor. Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele legitime accesibile unor categorii sociale. Este o teorie valabila mai degraba societatii americane. IV. Teoria angajamentului apartine sociologului american Howard Becker si a fost publicata in lucrarea Outsiders in 1963. Teoria apartine curentului interactionist, ce se inscrie in zona mai larga a criminologiei reactiei sociale, care considera ca delincventul este o creatie a structurii sociale, structuri eticheteaza individul ca deviant. Becker inverseaza intrebarile de ce anumti indivizi comit crime? si spune atentiei intrebarea de ce anumiti indivizi respecta legea?. Astfel, in Teoria angajamentului se sustine ca indivizii nu comit crime pentru a nu pierde avantajele pe care le presupune viata sociala in care este angajat. Daca un individ comite o infractiune, este pentru ca nu este suficient de angajat in viata sociala si nu are ce pierde. Pe langa aceasta cale spre delincventa, autorul mai gaseste una - aceea a tehnicilor de neutralizare ce reprezinta justificarile pe care le utilizeaza un individ pentru a justifica propriile actiuni. 1) O prima justificare: delincventii se considera in general descarcati de responsabilitatea savarsirii faptei, intrucat asociaza imaginea lor cu cea a unei mingi de biliard care este aruncata dintr-o situatie in alta, fara a se putea impotrivi. 2) O a doua situatie: cand faptuitorul motiveaza ca prejudiciul e inexistent, de exemplu afirma despre un furt ca ar fi un simplu imprumut. 3) O treia situatie: cand incearca sa convinga pe altii ca vatamarea e justa. De ex.: in cazul agresiunilor comise impotriva homosexualilor, atacurilor impotriva minoritatilor, vandalismul conceput ca o razbunare impotriva profesorului ori a reprezentantului administratiei scolare care nu a fost corect. 4) O a patra tehnica implica o condamnare a celor ce condamna; acestia pot fi considerati de catre infractor ipocriti, delincventi deghizati ori indivizi impinsi de ura personala. Si acesta teorie are o aplicabilitate restransa, indepartarea de norme se face prin acordarea prioritatii respectului altei norme considerata mai presanta sau care cere o loialitate de tip superior. De aceea nu poate fi considerata o explicatia general valabila a crimei. TEORIILE PSIHO-MORALE Isi propun studierea mentalitatii criminale, modul in care aceasta se formeaza si se structureaza si trasaturile care o disting de mentalitatea non-criminala. Se impart in 2 categorii: A. Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica B. Teoriile psiho-morale autonome A. Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica

Au la baza rationamente intalnite in psihanaliza. Ele fructifa in special rezultatele cercetarilor si opera freudiana. Contributia lui Freud la dezvoltarea gandirii criminologice: 1. Explicatiile privind structura si functionarea aparatului psihic 2. 3. Explicatiile privind etiologia si tratamentul nevrozelor Referirile la fenomenul criminal

16

1. Freud considera initial ca aparatul psihic e compus din 3 instrumente si anume inconstient, constient si preconstient. In functie de aceasta impartire, Freud explica visele, actele ratate si aparitia nevrozelor. Ulterior Freud spune ca aparatul psihic e format din sine, eu(raportarea la present, presupune componenta constienta si inconstienta) si supraeu(super-instanta intre sine si eu).

2.

Etiologia nevrozelor are la baza 3 elemente(3 factori): Factorul ereditar Renuntarea reala frustrarile fata de bariera sociala Influenta unor evenimente din prima copilarie

Prima copilarie se imparte in 2 etape: a) Etapa autoerotismului instinctual sexual e canalizat asupra propiei personae b) Apare un obiect sexual exterior; instinctual sexual se transfera asupra unei alte personae (heteroerotism)

a) -

Instinctual sexual parcurge 3 faze in functie de cele 3 zone erogene la care se fixeaza libidoul: Orala Anala Genital

In aceasta perioada, instinctual sexual poate sa prezinte unele fixatii care vor genera ulterior tendinte perverse/nevrotice.

b) Apare, se dezvolta Complexul Oedipian atunci cand individual isi stabileste un obiect sexual exterior si inevitabil, e unul dintre parinti, cel de sex opus. In esenta complexul Oedipian=tendinta copilului de a poseda parintele de sex opus combinata combinata cu tendinta de suprimare a parintelui de acelasi sex. Orice individ trece prin aceasta perioada. Acest conflict se rezolva diferit de la o perosana la alta. Daca acest conflict se rezolva prin sublimare(isi gaseste alt obiect sexual), va avea o personalitate normal, iar daca se rezolva prin refulare(alungarea in subconstient) va avea o personalitate nevrotica. Convingerea ca Complexul Oedipian=nucleul tuturor nevrozelor: teoriile privind fixatiile libidoul si cele privind Complexul Oedipian sunt preluate de teoriile personalitatii antisociale. Intregul mecanism al antinevrozelor e preluat de teoriile criminalului nevrotic.

Metoda de tratament este cea a terapiei prin transfer:prluare din criminologia clinica in tratamentul delincventului.

3.

Referintele la fenomenul criminal

17

 Totem si tabu Freud examineaza anumite tabu-uri cu relevant criminological: uciderea si incestul. Considera ca orice transgresare a tabu-ului e expresia unei dorinte refulate. Cum dorintele sunt o expresie a instinctului rezulta ca orice transgresare a tabu-ului are o origine instinctual. Freud aprecia ca singurul instinct uman care merita a fi analizat este instinctual sexual (a fost acuzat de pansexualism) De asemenea considera ca prin complexul lui Oedip poate fi explicate toata istoria umanitatii, inceputurile religiei, ale morale, ale relatiilor sociale. Complexul Oedipian in viziunea lui Freud pacatul orginar, uciderea lui pater familias si posedarea femeii ce genereaza o constienta a vinovatiei(culpabilitate)la stare general umana. De asemenea individualizeaza ca si comportamentul criminal se explica printr-un instinct sexual gresit canalizat. 2 studii de maturitate: Dincolo de maturitate, Eul si sinele o alta viziune asupra instinctelor: exista si altele decat instinctual sexual sunt demne de luat in seama: dualitatea eros-thanatos. Eros instinctele vietii, unde instinctul sexual joaca rolul principal; vizeaza spre prelungirea si complexificarea vietii. Thanatos-readucerea organismului la starea anorganica; sunt representative :sadismul, masochismul. Sunt o noua posibilitate de explicare a fenomenului criminal, de unde reiese ca instinctul morbid are un rol important in aparitia comportamentului criminal. Crima are la baza drept cauza un sentiment de culpabilitate tipic nevrozelor (inconstient, anterior trecerii la fapte). Individual decide sa lege sentimental de culpabilitate de un act concret, real, care sa antreneze pedeapsa ce e resimtita ca o izbavire; creeaza premizele recidivei. Explicarea criminologiei pe baza sentimentului de vinovatie nu schimba originea instinctuala si doar o intermediaza de sentimentul de vinovatie. E consecutiv unor instinct condamnabile/tendinte in dezacord cu morala sociala. 1. Teoria criminalului nevrotic (Criminalul si judecatorii sai - Staub)

Criminalitatea imaginara(apare in vise, fantezii, acte ratate) Criminalitatea ocazionala(din cauza unor amenintari, agresiuni asupra eu-ului, supraeul isi suspenda vocatia morala) Criminalitatea obisnuita, genereaza 3 tipuri de criminali: Criminalii organici(cazuri patologice) Criminalii normali(personae psihic sanatoase, anormale din punct de vedere social; nu exista un conflict intre eu si supraeu; sunt personae care traiesc in colectivitati criminale si se copmporta conform moralei) Criminalii nevrotici(actioneaza in baza unor mobiluri incontrolabile; intervine culpabilitatea, nevoia de pedeapsa; supraeul e invins de sine)

2.

Teoria personalitatii antisociale

Individual e vazut de la nastere ca fiinta eminamente instinctive, ghidat de principiul placerii. Adaptarea la principiul realitatii(care guverneaza relatiile sociale) se face intr-un proces lent, complex, ce cuprinde in mare 3 etape:

18

Primele relatii intre parinte si copil Faza formarii supra-eului Faza relatiilor de grup iin cadrul familiei

Personalitatea viitoare a individului e influentata de orice carente aparute in aceste etape. B. Teoriile autonome Teoria instinctelor Teoria personalitatii criminale

CRIMINOLOGIE DINAMICA Explicatiile non-cauzale cu privire la fenomenul crminologic au aparut in a doua jumatate a sec.XX si in ultima vreme tind sa se constituie ca o subramura a criminologiei. Criminologia dinamica reprezinta acea ramura a criminalitatii teoretice care se ocupa de studierea fenomenului criminal din punctual de vedere al mecanismelor si al proceselor care insotesc trecerea la act. Originea acestor explicatii non-cauzale o regasim in conceptia utilitarista a scolii clasice. De aceea, teoriile dinamice sunt considerate ca fiind o intoarcere la Beccaria si o respingere a lui Lombroso. Trecerea la act ca prelungire a explicatiilor etiologice In literature de specialitate explicatiile privind trecerea la act sunt cunoscute ca teorii dinamice complementare. Avem modele generale de trecere la act si modele particulare. Cele din urma sunt impartite in trei categorii: 1.modele in care rolul determinant este atribuit personalitatii; 2.modele in care rolul determinant este atribuit situatiei; 3.modele de analiza privind trecerea la act. Modele particulare Delincventul parcurge trei etape pana la savarsirea infractiunii: 1.etapa asentimentului ineficace reprezentand perioada inconstienta cand trairile subterane ce tind spre crima apar spontan in zona constientului. In acest moment apare idea disparitiei eventuale a victimei. Poate aparea la oricine, dar sub influenta factorilor morali,afectivi poate fi indepartata ideea criminala. 2.etapa asentimentului formulat, etapa in care procesele subconstiente nu au disparut, insa lucrurile se petrec in mare parte in mod constient. Subiectul oscileaza intre dorinta ca victima sa dispara si ideea ca ar putea ajuta la aceasta disparitie. Eo etapa contradictorie, de ezitari si e posibil ca un eveniment accidental(exp: betia) sa declanseze actul criminal, avand drept consecinta o pregatire deficitara si lipsita de precautii privind imunitatea. 3.etapa crizei, etapa care presupune ca decizia disparitiei sa fie luata . Criminalul se gaseste intr-o stare morala si fizica acuta, iar explozia e iminenta. Drumul spre crima poate fi oprit in oricare din cele trei etape, trecerea la act se poate face inainte de a se ajunge la fapta si atunci crima are sanse sa esueze. Trecerea la act reprezinta rezultatul luptei unor tendinte opuse ce pot aparea sau nu in zona constientului. Exista si situatii in care pot aparea factori conjucturali care sa faciliteze sau nu trecerea la act. Exista si acte care nu parcurg nici o etapa din aceasta schema si in aceasta situatie subiectul releva o mare usurinta in savarsirea faptelor penale. Model propus de J.Pinatel Pinatel descrie actul criminal ca un observatory care analizeaza dinamica personalitatii agentului. Acest model se deosebeste de modelul lui E. de Greef care analizeaza trecerea la act ca si cum ar fi traita de subiect.

19

Pentru ca subiectul sa treaca la actul criminal este nevoie sa nu fie retinut de oprobiul social asociat raufactorilor insemnand o auto-legitimare subiectiva care e subliniata de egocentrism. Faptul ca subiectul nu e tinut de amenintarea publica exercitata prin pedeapsa este axplicat prin labilitate. Obstacolele materiale ce ar putea impiedica executarea crimei sunt inlaturate prin agresivitate. Cand se ajunge in situatia de a comite crima subiectul nu trebuie sa fie retinut de sentimentul ca produce un rau aproapelui. Indiferenta afectiva asigura aceasta ultima etapa a trecerii la act. Modelul lui H.Becker Consta in succesiunea secventelor care conduc persoana actorului in interactiune cu situatia precriminala pana la consumarea actului. Becker considera ca greseala modelului anterior de trecere la act este ca toti factorii ce contribuie la producerea fenomenului actioneaza simultan. El numeste aceste modele sincronice. El considera ca fiecare fraza necesita o explicatie si reunirea acestor explicatii contribuie la explicarea comportamentului de ansamblu. Pune accent doar pe contributia factorilor constienti si rationali in trecerea la act.(ex: o persoana consumatoare de droguri, in prima faza persoana se gaseste in situatia de a procura droguri, in a doua faza se manifesta dorinta de a face experimental drogului,iar in a treia faza se pune problema de ce o persoana devine fumator constant de marijuana.). Caracterul rational al acestei fapte nu trebuie absolutizat. De regula cand o fapta e comisa pentru prima oara exista intentie, dar forta motivatoare poate fi intr-un plan indepartat. Autorul afirma insa ca actele nonconforme sunt comise de indivizi care nu au intentia de a actiona in acest sens si de aceea pentru astfel de comportamente e nevoie de o explicatie speciala. Modelul general al arborelui elaborate de A.Cohen El foloseste termenul de devianta in sens larg. Pune accentual pe influenta factorilor sociali asupra deviantei si formuleaza o teorie a subculturilor care se apropie de cea a lui Sellin.Considera ca modelele anterioare accentuau situatia sau infractorul. Considera ca devianta nu e o simpla interactiune actor-situatie, ci rezulta in urma unor procese de interactiune. Individul poate alege o directie,dar aceasta nu reprezinta o determinare, el poate alege ulterior intre doua sau trei posibilitati si ca atare alegerea va depinde atat de autor cat si de situatie. Teoriile dinamice Explica actul criminal in sine in afara oricarei referinte la trecutul infractorului care e diferit de modelele privind trecerea la act ca prelungire a explicatiilor etiologoce, reprezentand teorii generale ale actului criminal. Teoria retinerii- vezi in manual(nu a predat) Teoria strategica elaborata de Maurice Cusson S-a inspirit in elaborarea teoriei din doua surse principale: autobiografiile criminale si gandirea unor sociologi care folosesc un discurs fara ocrespodenta in criminology. Din formularea acestor surse,autorul creeaza o analiza strategica a delincventei prin care arata ca activitatea delictuala aduce mai multe avantaje decat cele imaginate. De regula apare ca un mijloc pentru realizarea scopurilor pe care le urmareste majoritatea oamenilor,scopuri cum ar fi excitatia,posesiunea,apararea propriilor interese,dominatia etc. Multi adolescenti se lasa tentati de crima,dar putini ajuns sa se angajeze profound in ea. De obicei fac acest lucru pentru ca intampina greutati la scoala, munca si pentru faptul ca frecventeaza prieteni care ii lanseaza in tehnicile criminale. Analiza strategica concepe delictul ca pe un comportament orientat spre rezultat, avand rationalitatea sa proprie si tinand cont de comportamentul adversarilor si de oportunitatile deschise pentru subiect. Patru elemente trebuie luate in calcul: rezultatul,comportamentul,rationalitatea si conflictul Comportamentul este definit ca o succesiune de acte,analiza strategica fiind mai interesata de ce anume fac oamenii decat de ce sunt ei,e mai interesata de actiune decat de personalitatea subiectului. Strategiile reprezinta actiuni ale omului asupra mediului sau si asupra celorlalti. Constau din miscari de atac si aparare. Rezultatele trebuie distinse de scopuri si pentru a face distinctie trebuie pusa intrebarea ce aduce crima autorului ei, pentru ca delinceventul isi face un calcul in acest sens. In legatura cu rationalitatea ,analiza strategica prezuma capacitatea delincventului de a lua decizii rationale, va opta pentru solutii eficace tinand seama de interesele sale si de constrangeri. Exista trei situatii in care ratiunea e limitata: 1.atunci cand autorul nu are obiective clare; 2.situatiile limiteaza actiunea; 3.informatia ii lipseste. In privinta conflictelor,analiza strategic ail consider ape delincvent actor ce decide tinand cont de atitudinea adversarilor sai. De accea delincventul joaca pe doua fronturi:are o strategie pentru victima si una pentru autor.

20

Teoria strategica pune accentul pe actul criminal si nu e interesata de actor si lasa un loc redus factorului afectiv. ELEMENTE MACRO SI MICROCRIMINOLOGIE Putem defini criminologia ca partea criminalitatii care studiaza fenomenul criminal ca realitate criminala. Vom analiza: - studiul crimei - studiul criminalului (tipologia de criminal) Exista 3 clasificari care au relevanta din punct de vedere criminologic, dar si din punct de vedere penal. Putem vorbi de: 1) delincventi adulti si tineri delincventi 2) delincventi de ocazie si delincventi de obicei 3) delincventi normali si delincv. anormali din punct de vedere mental sau bolnavi mental Bolnavi mental => 5 categorii: 1. alienatii 2. debilii mental 3. caracterialii 4. perversii 5. alcoolicii si toxicomanii 1. Exista doua tipuri de alienati: a) tulburarile durabile ale inteligentei si constiintei => arieratia/inapoierea mentala si dementa b) maladiile mentale evolutive La arieratiile mentale starea individului nu a atins niciodata un nivel intelectual suficient de dezvoltat pt. a poseda un grad minim de discernamant. Prima forma a arieratiei este idiotenia, un deficit intelectual foarte profund. Imbecilitatea este un deficit profund (nu foarte profund). Arieratii sunt iresponsabili si nu au discernamant. Dementa este o stare ce intervine dupa ce subiectul a parcurs o evolutie intelectuala si se produce o slabire progresiva a facultatilor mentale, care este ireversibila si care il aduce in acelasi stadiu cu arieratul. Ca forme ale dementei mentionam: - dementa senila - paralizarea (?) - dementa traumatica Dementii ii intalnim mai des ca autori ai faptelor penale, pt. ca arieratii sunt cunoscuti ca oameni cu deficit de intelect => ca atare sunt protejati. Dementa a aparut mai tarziu. Localizarea ei ca boala se face in practica (?) dupa ce se comite o infractiune. Specifice pt. dementi sunt: infractiunea de furt, violenta, delictele sexuale. Maladiile evolutive: psihoza si nevroza. Psihozele reprezinta alterari ale functiilor psihice esentiale. Controlul de sine si judecata in capul lor sunt afectate. Cel care sufera de o astfel de boala nu are constiinta propriei boli. Pot fi date ca exemple schizofrenia, paranoia, fobia maniaco-depresiva, epilepsia. Nevrozele au de-a face cu tulburarile psihice pe care bolnavii le resping. Acestia au constiinta propriei boli, dar domina aceste boli. Exemple: isteria, neurastenia, nevroza de angoasa, nevroza obsesionala, fobiile si cleptomania. Psihozele se afla de multe ori la originea unor acte criminale, cum ar fi omorul, infractiunile contra bunelor moravuri, violentele. Nevroticii ajung rar sa comita infractiuni, comitandu-le doar in cazuri extreme. (piromani, cleptomani) 2. Debilii mintal prezinta o stare de insuficienta mintala, situata intre arieratia mintala a imbecililor si dezvoltarea normala. Exista diferite grade, in functie de coeficientul de inteligenta. Exista debilitatea profunda, debilitatea lejera si o stare de subnormalitate. Starea de subnormalitate se poate depista doar in urma unui control psihologic. Debilitatea profunda si cea lejera pot fi sesizate direct. Relatia debil mintal criminalitate este o dimensiune foarte discutata si discutabila, in sensul ca exista putini cercetatori care au un grad de certitudine din acest punct de vedere si 2 constatari pot fi retinute. Statisticile arata ca procentul

21

debililor in populatia penitenciara este mai mare decat procentul debililor mintal in populatia totala. In general sunt infractori primari debilii in randul recidivistilor se regasesc rar => concluzia ca este suficienta o singura experienta. Criminalitatea spec: comit fapte de natura patrimoniala (ex. Furturi, delicte sexuale, infr. de violenta, vatamare corporala, loviri cauzabile de moarte). Mai rar infractiuni contra vietii. 3. Caracterialii Acestia au tulburari de caracter sau comportament. Prin caracter se intelege aceleasi tendinte de natura afective care dirijeaza reactia individului la conditiile de mediu exterior. Oamenii isi pot stapani aceste tendinte, dar exista o categorie de persoane la care unele tendinte sunt in asa fel incat le domina intreaga personalitate. Reprezinta o categorie psihopatologica in care pot fi incluse persoane care prezinta un dezechilibru datorita unor tendinte afective exagerate ce le domina personalitatea. Principalele tulburari de caracter sunt definitive si ele pornesc de la maladiile evolutive (psihoza si nevroza), fiind considerate ca variante atenuate ale psihozelor si nevrozelor, iar caracterial pot fi considerati psihopati si nevropati. Din punct de vedere criminologic, caracterialii (mai ales subcategoria psihopatilor) se intalnesc des in randurile delincventilor. Numarul psihopatilor in populatia delincventa trebuie interpretat prudent. Exista psihologi care contesta existenta acestor categorii si care sustin ca orice individ care comite o fapta devianta poate fi cu usurinta calificat drept psihopat. 4. Perversitatea Este o anomalie afectiva. Persoana este lipsita de activitate, prodund egocentrica si agresiva. Face rau din placere si este deseori intalnita in randul delincventilor. Perversii sunt recidivisti incorigibili si fac parte din lumea interlopa. (?) 5. Alcoolicii si toxicomanii Alcoolicii => ingestia de alcool provoaca 2 tipuri de tulburari mintale: - alcoolizarea (betia pasagera) - alcoolismul (betia cronica) Alcoolizarea are 2 faze: 1) sub-betia diminuarea atentiei, cresterea timpului de reactie, diminuarea reflexelor etc. 2) betia propriu-zisa o stare de agresivitate, o dorinta sexuala; de obicei in aceasta stare se provoaca delirul => la multe infractiuni de violenta. Alcoolismul actioneaza asupra sistemului nervos in 2 modalitati: 1) modifica fondul mental al individului, care devine agresiv, impulsiv si isi pierde simtul moral. Infractiuni savarsite: furtul, abandonarea de familie, infractiuni contra vietii sexuale, ale importantei vietii. 2) Existenta unor episoade delirante acute: delirum tremens, unde subiectul isi imagineaza pericole iminente pe care le resimte ca fiind reale si pt. a scapa de sub presiunea lor poate savarsi infractiuni de violenta sau infr. impotriva vietii Toxicomanii => presupun absorbtia de substante naturale/sintetice ce provoaca o perturbare a personalitatii si poate duce la dependenta. Legea 143/2000 Vorbim de toxicoman doar in cazul ingestiei repetate de substante, ceea ce conditioneaza la o dependenta fizica/psihica si nu si atunci cand vorbim de consum ocazional de astfel de substante => doar persoanele dependente. Exista substante care au influente definitive asupra organismului: 1) drogurile usoare produc o excitatie psihica atunci cand sunt consumate impreuna cu alcoolul. Se poate ajunge la savarsirea unor infractiuni de violenta (ex: hasis, marijuana) 2) drogurile puternice cu ele se obtine o diminuare a functiilor intelectuale si se provoaca o stare de indiferenta (ex: morfina, heroina, LSD, ecstasy) Spre deosebire de drogurile usoare, drogurile grele duc la pasivitate ceea ce inseamna ca nu exista o criminalitate determinata in mod direct de consumul lor. Exista insa o criminalitate legata de consumul lor de droguri sau mai bine zis determinata de imposibilitatea ca la un moment dat consumatorul sa isi asigure pe cai ilicite drogul => pt. a face rost de bani, consumatorul comite infractiuni contra patrimoniului si uneori infractiuni contra vietii sexuale, prostitutie, incest, perversiuni sexuale.

22

Anormalii mintal Reprezinta o categorie dificil de tratat. Canepa spunea ca fie acestia au/nu au discernamant, inchisoarea reprezinta o injustitie, iar libertatea un pericol. Problema e cu atat de mult mai dificila cu cat in ultima vreme pretinsa stare stare de anormalitate psihologica incepe sa devina o stare de normalitate. MACROCRIMINOLOGIA Reprezinta studiul criminalitatii ca un aspect de masa, colectiv, al fenomenului criminal. De la Goethe la Merton s-a rulat ideea ca frecvent societatii ii este specific un anumit tip de criminalitate. In societatea contemporana criminalitatea poate fi impartita in 7 categorii: 1) criminalitatea banala 2) delincventa juvenila 3) criminalitatea din imprudenta 4) criminalitatea de afaceri 5) crim. sociala sau contestatara 6) crim. terorista 7) crim. organizata 1) => a avut un curs ascendent in ultima suta de ani. Persoanele care comit asemenea fapte intra in categ. criminalilor de drept comun si putem include aici tot ce nu intra celelalte 6 categorii care urmeaza. 2) => aria faptelor comise de catre adolescenti este in continua expansiune, iar pe de alta parte coboara varsta la care sunt comise fapte foarte grave 3) => in aceasta categorie intra infractiuni produse din culpa (ex: accidentele de circulatie, de muzica) Se constata o crestere a acestor fapte pt. ca dezvoltarea tehnicii introduce noi riscuri in societate => posibilitatea producerii unor astfel infractiuni este mult mai mare (ex: culpa medicala) 4) => spre deosebire de criminalitatea organizata (crim. gulerelor albe), nu vorbim aici de autori care isi procura principalele mijloace de subzistenta din savarsirea de infractiuni. In aceasta categorie intra actiuni comise in exercitarea profesiei, de cei care activeaza in domeniul afacerii, comertului. 5) => fapte comise de grupuri de persoane ce au revendicari de natura sociala, economica, socio-culturala, morala si care in cadrul manifestarii lor prin care se exprima savarsesc anumite infractiuni: distrugerea, violenta etc. 6) => terorismul reprezinta infractiunile de violenta comise in scopul de a induce teroarea si care au un mobil politic sau ideologic. Specific pt. perioada actuala este impletirea terorismului national cu cel international 7) => include faptele penale comise de grupari criminale organizate. Terminologia corecta este criminalitatea organizata, NU crima organizata. E o criminalitate de trafic, bazata pe coruptie si care afecteaza societatea. Arhetipul acestei tip de criminalitate => mafia, dar in epoca contemporana, structura si maniera diversificata, care a depasit cu mult sfera de actiune a org. clasice de tip mafiot.

23