Fulerenele

fascinante o provocare
in prezent, pentru
Cunostintele noastre despre carbon sunt cam
tot atât de vechi ca si cele despre foc, dar, cu
toate acestea, fiecare secol, fiecare deceniu
chiar, deschid noi perspective asupra acestui,
în aparenta, atât de banal element. Astfel, în
anul 1996 Premiul Nobel în chimie era acordat
pentru sinteza în laborator a fulerenelor, care,
la prima vedere, ar parea, dupa diamant si
grafit, „o a treia forma a carbonului”. La drept
vorbind, fulerenele nu sunt chiar o noutate:
existenta lor a fost dovedita în praful
interstelar si în unele formatiuni geologice
terestre; dar fulerenele au putut fi studiate
numai dupa 1990, când Kratschmer si
Fostiropoulos au gasit calea de a le sintetiza
în cantitati rezonabile (grame).
Fulerenele sau "C60" reprezintă o clasă
de compuşi de atomi de carbon, care
prezintă per ansamblul structurii fie
forme sferice de tip dom geodezic (C60,
C540) sau forme cilindrică de "tip
cuşcă" (nanotuburile). Această clasă de
substanţe este considerată, alături de
carbonul amorf, grafitul şi diamantul o
formă alotropică distinctă a carbonului.
Din punct de vedere al legăturilor
chimice dintre atomii de carbon
constitueţi, fulerenele sunt înrudite
structural cu grafitul.
Nanotub
având o
structură de
fulerenă
aflat într-o
rotaţie
simulată
înfăţişând
structura sa
tridimensiona
.
Domul geodezic al lui Fuller.
Numele lor provine de la numele
americanului
Richard Buckminster Fuller, creatorul
domului geodezic. Au fost
descoperite de Harold Kroto,
Richard Smalley şi Robert Curl în
1985 la Rice University. Kroto,
Smalley şi Curl au primit pentru
aceasta Premiul Nobel pentru chimie
în 1996.
Principalul reprezentant al clasei este fulerena C60, care are
60 de atomi de carbon aranjaţi într-o structură icosaedrică.
Unul din cele 5 solide platonice, icosaedrul este un poliedru
format din 12 feţe pentagonale şi 20 de feţe hexagonale.
Structura este extrem de asemănătoare cu cea a unei mingi
de fotbal modernă, al cărui design a fost total inspirat de
domul geodezic a lui Fuller. C60 este cea mai mică fulerenă
stabilă (cu feţe pentagonale non-adiacente şi alternativ
hexagonale).
 Fulerenele prezintă următoarele proprietăţi:
Solide,negre ,
opace ,
duritate mică ,
slab conducătoare de căldură şi electricitate,
solubile în benzină ,
q=1,75-2,19 g/cm2
 Posibile aplicatii
- primul domeniu de interes a vizat posibilitatea de a
furniza sau stoca energie, în pile solare si baterii, sau
chiar drept combustibil de racheta
- Faptul ca fulerenele pure îsi schimba culoarea la
iradiere si-a gasit deja aplicatii în fotolitografie, la
obtinerea unor lacuri fotosensibile
- utilizarea fulerenelor ca lubrefianti
- s-a dovedit ca moleculele de fulerena au capacitatea,
în anumite conditii, de a bloca virusul HIV

Aplicatiile practice ale fulerenelor nu si-

au gasit înca adevarata dimensiune
 Bibliografie
www.cgl.ucsf.edu ro.wikipedia.org
www.documed.ro www.stiintasitehnica.ro

www.stardome.ro

Prof. Cristea Marinela

Sc. Gen. „Dominic Stanca”
Orastie, jud. Hunedoara