ALCHIMIE-arta (tiina) de a transforma metalele n argint sau aur - este definiia ce sa da n mod obisnuit alchimiei, dar vom vedea

ca alchimia este mai mult dect att. Textele vechilor alchimisti arata ca " acesti oameni nu erau interesati sa faca aur si nu vorbeau n realitate de metalul pretios de culoare galben stralucitoare pe care noi l numim aur. Chimistul care examineaza aceste tratate ncearca aceiasi impresie ca si zidarul care ar vrea sa gaseasca informatii practice despre zidarie ntr-o lucrare francmasonica" Istoricii stiintelor deosebesc trei epoci n formarea alchimiei greco egiptene: 1. epoca retetelor tehnice, referindu-se la operatile de combinare, de colorare si de imitare a aurului ( de exemplu Papirusurile din Leyden si Stockholm, care dateaza din sec. III .e.n.); 2. epoca filosofica, inaugurata, foarte probabil, de Bolos din Mendes ( sec. II .e.n.); 3. epoca literaturii alchimice propriu-zise, aceea a lui Zosima (sec. III-IV). Incepnd cu secolul al III-lea e.n., gnosticul Zosima Panopolitanul a dezvoltat chrysopea, "arta sacra de a face aur". Spre deosebire de predecesorii lor, el si contemporanii lui au urmarit n egala masura un scop mistic ct si material, legnd aceasta arta de misterele templelor egiptene. Alchimia a fost practicata si n China antica, prima carte a unui autor alchimic chinez, care a aparut n secolul al VI-lea e.n., putnd fi considerata mai degraba un comentariu simbolic pentru I-King, ceea ce este relevant pentru faptul ca, n China, specialistii alchimiei, reprezentati de taoisti, au evoluat spre "alchimia interioara" care avea mai multe exercitii spirituale dect exercitii chimice. Primele traduceri n latineste ale operelor alchimice pastrate sau redactate din araba, dateaza din secolul al XII-lea. Intre cele mai celebre, Tabula Smaragdina, atribuita lui Hermes, se bucura de o celebritate considerabila. In aceasta carte se afla celebra formula care ilustreaza solidaritatea dintre hermetism si alchimie: "Toate cele din Inalt sunt asemeni cu toate cele de jos , toate cele de jos sunt asemeni cu toate cele de sus, pentru ca sa savrseasca miracolul Unitatii". Grecii, arabii si occidentalii din Evul Mediu ramn creatorii alchimiei traditionale, un ansamblu complex de notiuni metafizice si de procedee de lucru prin care se urmarea transmutarea metalelor (trecerea unui metal imperfect la starea perfecta). Alchimistii au fost urmariti si persecutati de Inchizitie la fel cu vrajitorii si ereticii ceea este surprinzator deoarece, n laboratoarele lor, ncepeau ntotdeauna prin a se ruga si a-si purifica sufletul nainte de lucru. Ca nu este vorba doar de operatii de laborator este un lucru dovedit prin accentul care se pune pe virtutiile si calitatiile alchimistului: acesta trebuie sa fie sanatos, modest, rabdator, pur; el trebuie sa aiba mintea libera si n consonanta cu opera; trebuie, deopotriva, sa opereze si sa mediteze, sa-si purifice fiinta. In secolul XVI la Venetia a aparut o carte care pune bazele unei ramuri a alchimiei numita voarhadumia, care avea n vedere att transmutarea

metalelor ct si alchimia din punct de vedere metafizic, cautnd n operatiile care ridicau un metal oarecare la demnitatea de aur ratiunea de a fi a lucrurilor create, legile secrete ale materiei si posibilitatea de transcendere a sufletului si a trupului. In 1645, William Salmon defineste, n Dictionnaire hermetique, cuvntul filozofie n acest fel: "Nume care se da stiintei sau artei care ne nvata sa facem piatra filozofala." Alchimistii se considerau filosofi, adevarata filosofie avnd ca scop Marea Opera, adica pregatirea pietrei filozofale care va transforma metalele imperfecte n aur. Aceasta piatra este un medicament absolut care-ti asigura sanatate si viata lunga daca nghiti cte putin, de doua ori pe an, ntr-un amestec cu o pasta speciala. Eforturile depuse de alchimisti de-a lungul secolelor nu par a fi fost ncununate de succes, toate demonstratiile practice realizate de acestia dovedindu-se n final a nu fi fost dect niste scamatorii. Si totusi, n ciuda impostorilor, independent de reusita sau de esec, alchimistii au facut numeroase descoperiri stiintifice de care beneficiem si astazi. Dintre clasicii literaturii alchimice este de mentionat Valentin Andreae (1586-1654). Cea mai buna opera a sa este un roman alegoric, aparut n 1616, Chymische Hochzeit: Christiani Rozenkreutz anno 1459 (Nunta chimica a lui Cristian Rozenkreutz) n care povesteste cum ntemeietorul legendar al Rozei-Crucis a gasit piatra filozofala; sub fiecare episod sunt ascunse indicatii tehnice. Povestitorul, Rosenckeutz, invitat la nunta lui Sponsus cu Sponsa, trece printr-o padure unde trebuie sa aleaga ntre patru drumuri, dintre care unul duce la moarte iar celelalte trei sunt pline de pericole; nici unul nu putea fi refacut n sens invers. Incercnd sa elibereze un porumbel atacat de un corb, urmeaza un drum , fara a-l fi ales n mod special, ajunge cu greutate la castelul regal. Acolo, mesenii, nobilii si oamenii de rnd trebuie sa fie cntariti n Balanta Artistilor pentru a se sti daca sunt demni de a fi prezentati regelui. Rozenkreutz, trecnd cu bine proba, asista la o ceremonie n timpul careia au loc funerariile a sase persoane regale, se decapiteaza un urias negru, capul sau fiind folosit la ncalzirea unui cuptor n care se cloceste un ou. Din acest ou iese o pasare neagra care este asezata ntr-o baie alba ca laptele; ea si pierde acolo toate penele iar lichidul devine albastru. Toate numele din aceasta povestire recomanda dozajele necesare pentru Marea Opera; initialele de pe medalii, inscriptiile de pe ziduri, ghicitorile care sunt spuse asistentei sunt alte moduri voalate de a arata ordinea si rezultatul operatiilor. In cea de-a saptea zi, Rozenkreutz, numit de rege Cavaler al Pietrei de aur, depune juramnt ca va respecta cele cinci porunci ale acestei demnitati si scrie ntr-un registru: SUMMA SCIENTIA NIHIL SCIRE (Stiinta suprema este de a nu sti nimic), ceea ce nu vrea sa spuna ca stiinta este zadarnica, ci ca adevaratul savant trebuie sa actioneze ca si cnd n-ar sti nimic si sa caute mereu. Un rol important n dezvoltarea alchimiei experimentale a avut si cunoscutul fizician Isaac Newton. El a experimentat n laboratorul lui operatiile descrise n vasta literatura alchimica, ntr-o masura neatinsa vreodata nici nainte , nici dupa el. Newton spera sa descopere

cu ajutorul alchimiei structura microuniversului ca sa-si poata omologa sistemul cosmologic. Predecesorul lui, Robert Fludd a sustinut aceiasi idee fiind convins ca cunoasterea microcosmosului - adica a trupului omenesc - ne releva structura Universului si ne calauzeste n cele din urma la Creator. In plus cu ct cunosti mai bine Universul cu att naintezi mai departe pe drumul cunoasterii de Sine. Revenirea cea mai spectaculoasa a alchimiei n secolul XX se datoreaza lui C.C.Jung care, n 1928, la cincisprezece ani dupa despartirea sa de Freud, a nceput sa studieze sistematic vechile texte ermetice, ceea ce l-a dus, n 1944, sa arate n lucrarea "Psychologie und Alchemie", ce resurse oferea simbolica alchimiei unui psihoterapeut, plecnd de la "ipoteza ca n psihic exista un scop final si, ca sa zicem asa, independent de conditiile exterioare". Die Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, este un comentariu alchimic asupra libidoului, ncercnd sa "aprofundeze sexualitatea dincolo de semnificatia ei personala si de importanta ei ca functie biologica si sa-i explice latura ei spirituala" In aspectele sale cele mai profunde, alchimia traditionala ascunde secrete care ar trebui ntelese n perspectivele generale ale tantrismului. Calea n cuplu figureaza n ntregime printre itinerariile propuse de traditia alchimica, n anumite cazuri cuplul format de alchimist si iubita sa mprumutnd cu adevarat o multitudine de valente din calea tantrica. Alchimistii au descoperit de-a lungul secolelor, asemeni adeptilor tantrici sau taoisti, ca energia ce se degaja naintea, n timpul si dupa o fuziune amoroasa poate fi controlata si canalizata pentru a ne transforma din punct de vedere spiritual. Cnd Keneth Grant a scris ca "metalele alchimistului erau substante vii" el s-a referit de fapt la secretiile erotice. Exista n aceasta privinta o foarte ciudata lucrare, compusa doar din planse simbolice si publicata de La Rochelle, n 1677: "Mutus liber, in quo tamen tota Philosophia hermetica, figuris hieroglyphicie depinquitur" (Cartea Muta, n care, totusi, sunt descrise toate operatiile Filosofiei hermetice). Autorul acestei stranii lucrari, care se ascunde sub pseudonimul Altus, era alchimistul francez Soulat, domn de Maretz. Mutus Liber are reputatia de a contine toate secretele practice care permit alchimistilor realizarea progresiva a Marii Opere Hermetice. Frumoasele imagini din Mutus Liber nfatiseaza pe alchimist si pe iubita sa pe cale de a savrsi operatii bine determinate, ca: pregatirea si amestecarea substantelor minerale anumite, supravegherea lentei coaceri a materiei prime etc. Dar acest nivel de "lectura" nu este singurul. Simultan cu operatiile materiale, Marea Opera alchimica presupune exercitii spirituale speciale, ntotdeauna realizate n directa corespondenta cu ele. Aceasta asceza hermetica occidentala este ntru totul analoga tehnicilor secrete de vizualizare si de eliberare utilizate n tantrismul hindus si buddhist. De unde necesitatea de a nvata sa se descifreze imaginile de pe doua nivele complementare -material si spiritual. Femeia care opereaza mpreuna cu sotul ei va putea reprezenta astfel totodata si tovarasa corporala (care ajuta de-a lungul lucrului) si partea feminina a sufletului, cu care alchimistul va realiza uniunea mistica. Gravura finala reprezinta suprema eliberare atinsa de catre

adept, cand corpul sau fizic (figurat prin cadavrul de pe pamnt) va fi nlocuit de un corp de slava. In concluzie, n afara unei alchimii exoterice (exterioare) ce urmarea transmutarea unor anumite substante n altele - ce de fapt este precursoarea chimiei de astazi - exista alchimia esoterica ( interioara) ce a avut ca scop transformarea (transmutarea) constiintei primare ( metalele impure) n constiinta divina (metale pure) cu ajutorul trezirii energiei infinite din fiinta - kundalini ( piatra filosofala).